1 Introduce Re

8/19/2019 1 Introduce Re

1/17

Introducere

Înainte de a fi existat raporturile de drept, între oameni s-au dezvoltat raporturile naturale, cuconţinut şi motivaţiei psihologică, interesele părţilor fiind determinate de motivaţii şi scopuri, energizatde mobilizarea voinţei fizice şi psihice a agenţiilor de drept.

Psihologia uridică are ca obiect studierea nuanţată şi aprofundată fiinţei umane implicată îndrama udiciară, în scopul obţinerii cunoştinţelor, evidenţeirii legităţilor psihologiei, apte să fundamenteinterpretarea corectă a conduitei umane cu finalitatea udiciară sau criminogenă..

Tudorel Buton, Psihologia juridică, 2009

Capitolul I. PSIHOLOGIA – APARI IA I EVOLU IA EIȚ Ș Ț

Nu este o simplă metaforă cînd vorbim despre viaţă, biografia unei ştiinţe, despre stradania şi

zbuciumul ei, despre căderile şi înălţările, durerile şi triumfurile, încordările şi destinderile, conflictele şi

împăcările ei, adică despre drama pe care o poate trăi şi o trăieşte un om de ştiinţă. Frămîntările

dramatice ale omului de ştiinţă sunt ale ştiinţei însăşi şi invers.

Vasile Pavelcu, Drama psihologiei, 1972

1 1 !ncursiune istorică "n apari#ia psihologiei ca $tiin#ă

!binghaus afirma" psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurtă.

#ermenul de psihologie provine din limba greacă şi întruneşte două rădăcini" ps$che- suflet şlogos- noţiune, îmvăţătură, ştiinţă. %e cunosc mai multe versiuni asupra apariţiei acestei noţiuni. %consideră că aceasta ar fi intrat în uz abia în secolul al &'(((-lea, atunci cînd a fost întrebuinţaţă de către)ristian *olf în titlurile ma două cărţi" Psihologia raţională şi Psihologia empirică+ cînd s-a încercatdivizarea psihologiei în două compartimente ce se completează reciproc" partea teoretică şi parte practică. Primele cercetări psihologice care s-au păstrat şi au a uns cunoscute au fost realizate încă

antichitate. e altfel, primele scrieri psihologice, a unse pînă la noi din antichitate, căutau să oferrăspuns la întrebarea eternă a omului. !ste vorba despre tratatul lui ristotel intitulat e anima, adică

espre suflet care aborda problema sufletului pe po$iţii naturaliste, încercînd să explice raportul dintrspirit şi organismul uman , menţionînd că primul este esenţial şi diri ează existenţa. ristotel a maconsacrat cîteva din lucrările sale problemelor psihologice" espre memorie şi reamintire, espre vise

espre simţire şi cele simţite, etc. lt filosof antic, Platon, a tratat sufletul ca pe un rezervor de idei!picur a încercat să explice senzaţiile, alen cercetează rolul conştientului şi inconştientului în

manifestările comportamentale ale omului.În !vul /ediu se dezvoltă psihofiziologia, un domeniu ştiinţific care a influenţat psihologia şi

i-a determinat existenţa de cadrul empiric mal manifestărilor psihice.


2/17

nul nşterii psihologiei este considerat anul 0123, fiindcă atunci vede lumina tiparului carteace-i aparţine lui *ilhelm *undt, denumită Principii ale psihologiei fiziologice şi este creat primullaborator al psihologiei, transformat mai tîrziu într-o şcoală de renume internaţional în cadrul căreia s-aadunat cercetători din mai multe ţări. cestea constituind la afirmarea domeniului psihologic din punct dvedere teoretic şi practic.

/etoda introspectivă de cercetare a manifestărilor psihicului prin autoobservare era metodautilizată în laboratorului lui *undt şi care, mai tîrziu, s-a afirmat în calitate de metodă iniţială,contribuind la conturarea psihologiei introspective. !a contribuie la anali$a procesului învăţării, lare$olvarea problemelor, elaborarea deciziilor, la deservirea ştiiţei psihologice, la realizarea funcţiei demitere, control şi validare a ipotezelor.

1 2 Doctrinele psihologice

În secolul &&, psihologia a cunoscut o dezvoltare imperioasă. ceasta se dezvolta în maimul4te direcţii şi recurgea la cercetări teoretice şi experimentale.

)ercetătorul (.P.Pavlov, a studiat reflexele condiţionate. #eoria reflexelor condiţionate fiindadoptată integral de behaviorism şi de adepţii învăţării. 5eflexiologia reprezintă un curent în psihologicare afirmă în calitatea de obiect mecanismele psihofiziologice ale activităţii sitemului nervos. 6rientarereflexiologică se menţine pînă în prezent în psihologie.

Psihicul %igmund 7reud, este fondatorul unei principale orientări ale psihologiei, numită psihanaliză.

Psihanaliza este o teoria care a oferit interpretare unitară a psihicului şi a conduitei, propunîndîn calitate de obiect nivelul conştient şi inconştient al activităţii psihice. 8a prima etapă acesta evidenţiaztrei nivele ale psihicului" inconştientul, preconştientul şi conştientul, numite sine, eu şi suprasine. /eritul psihanalizei constă în oferirea unei metode de tratament psihoterapeutic al nevrozelor. /etoda dată estefolosită în larg în 6rint, stînd la baza tehnicii psihoterapeutice.

8a începutul secolului &&, apare şi altă doctriă psihologică, numită behaviorism sau teoriacomportam entului, creator al cărei este 9.:.*atson. )onform acestei teorii, obiectul psihologiei constă înstudiul reacţiilor externe ale individului la acţiunile stimulilor. ctualmente, behaviorismul se combină cgestaltismul ce afirmă în calitate de obiect al psihologiei componentele senzoriale ale cunoştinţelomanifestate în conduite şi în experienţă. cesta a apărut în ermania, avîndu-l pe /.*ertheimer promotor.

upă apariţia psihologiei umaniste ce afirma în calitate de obiect omul în manifestare unică şiirepetabilă, psihologii consideră că psihologia trebuie să se axeze pe studiul motivaţiei, al aspiraţiilor


3/17

idealurilor omului, urmînd anga area psihicului în gama largă de situaţii pe care le oferă cotidianu problematic, complicat.

1 % Psihologia juridică la etapa contemporană

Perioada contemporană in dezvoltarea psihologiei juridice poate fi datată cu inceputul anilor

;


4/17

vinovăţiei fără de realizarea unei expertize, care ar stabili gradul de conştientizare şi capacitatea dediri are a comportamentului in momentul comiterii infracţiunii. #otodată, se pune accent pe identificarcauzelor delincvenţei şi elaborarea de recomandări in scopul profilaxiei comportamentului deviant. eşin instituţiile udiciare psihologii sunt incadraţi incă intr-un număr redus, mulţi din ei işi apliccunoştinţele in afara domeniilor pur psihologice - asistenţă socială, reeducarea copiilor inadaptaţi sociaconsilierea in agenţiile din domeniul dreptului. 7ără a ţine cont de aceştia, se poate spune că in ermanicirca EF din psihologi sunt incadraţi in sistemul udiciar, in ţările din merica 8atină - mai mult de BFin %D - aproape


5/17

8a începutul secolului &&, apare şi altă doctrină psihologică, numităbehaviorism sau teoriacomportamentului , creator al cărei este 9.:.*atson. )onform acestei teorii, obiectul psihologiei constă înstudiul reacţiilor externe ale individului la acţiunile stimulilor. ctualmente, behaviorismul se combină cgestaltismul ce afirmă în calitate de obiect al psihologiei componentele senzoriale ale cunoştinţelomanifestate în conduite şi în experienţă. cesta a apărut în ermania, avîndu-l pe /.*ertheimer promotor.

upă apariţia psihologiei umaniste ce afirma în calitate de obiect omul în manifestare unică şiirepetabilă, psihologii consideră că psihologia trebuie să se axeze pe studiul motivaţiei, al aspiraţiiloridealurilor omului, urmînd anga area psihicului în gama largă de situaţii pe care le oferă cotidianu problematic, complicat.

Capitolul II. PSIHOLOGIA – ŞTIIN A !ESPRE O"# $ENO"ENE PSIHICE ŞIRAPORTURI SOCIALE

2 1 &o#iunea de psihologie

Psihologia este ştiinţa centrată pe om, pe personalitatea sa, urmărind modul cum acesta semanifestă şi acţionează în mediul său fizic, dar mai ales social.

%vetlana 5usnac afirma că psihologia reprezintă domeniul analizei fenomenelor psihice H a proceselor, însuşirilor, activităţilor, legităţilor în manifestarea lor, a inteerelaţiilor dintre faptele psihice precum şi realitatea naturală şi socială.

dică psihologia constituie o ştiinţă generală despre om, un domeniu ce se ocupă de studiulfenomenelor psihice, cercetează manifestările comportamentale ale individului, factoriiinterni cedeclanşează manifestările comportamentale" motivaţia şi componentele ei şi factorii cu caractere'tern "ambianţa socială şi cea naturală.

!a caută să răspundă la întrebările de tipul" )um percepe omul lumea şi pe sineI )umînţelege el lumea şi pe sineI e ce el a săvîrşit fapta datăI etc.

2 2 Pro'lematica a'ordată de psihologia judiciară

)ele mai importante probleme care stau în aten ia psihologiei udiciare sunt"ț

a. 7actorii determina i ai comportamentului infrac ional,ț ț b. /ecanismele psihologiei i psihosociale implicate în activitatea infrac ională+ș țc. Particularită ile psihologice ale personalită ii criminale+ț țd. /ecanismele psihologice implicate în fenomenul recidicării acticită ii infrac ionale,ț țe. Psihologia victimei+f. Psihologia mărturiei udiciare+


6/17


7/17

îl reprezintă studiul şi analiza comple'ă a comportamentelor umane implicate în procesul judiciar *omul

într)o ipostază specială+.

2 * +tructura psihologiei judiciare i metodologia ei ș

Jecesitatea de a răspunde la intrebările referitoare la psihologia udiciară a determinat următoare structură

a ei". $adrul de studiu, obiectul, obiectivele, sarcinile, metodologia şi metodele utilizate in psihologia

juridică .

-. Psihologia dreptului , care studiază problemele reflectării fenomenelor de drept, funcţionalitatea normei uridice, procesul formării personalităţii şi adaptării individului uman la cerinţele sociale, orientarcomportamentului acestuia" normativă, pro- sau antisocială, elucidează măsurile in vederea perfecţionăreducaţiei uridice, formării conştiinţei de drept.

. Psihologia reglementării activităţii civile , cadrul problemelor ce ţin de aspectele psihologice alerelaţiilor de proprietate, economice şi interumane, care se află in domeniul de cercetare al dreptului civşi ramurilor lui.

/. Psihologia infractorului şi a comportamentului infracţional " psihologia personalităţii criminale, acriminalităţii in grup şi organizate, a delincvenţei uvenile. !ste consacrată problemelor criminalităţiformării orientărilor criminale, motivaţiei antisociale, rolului factorilor interni - psihici, şi externi - socia

in comiterea infracţiunii. 7acilitează cunoaşterea personalităţii infractorului, deservind cercetarea penalăcalificarea udiciară, procesul de recuperare socială a celor ce au venit in conflict cu legea, precum profilaxia comportamentului criminal.

0. Psihologia judiciară , a activităţii in domeniul procedurii penale şi civile, care cercetează aspectele psihologice ale procesului penal şi civil - ale urmăririi penale Ainclusiv ale comportamentului invinuitulvictimei, martoruluiC, expertizei psihologic- udiciare, precum şi ale dezbaterilor udiciare, ţinand conde momentele de etică psihologică udiciară.

1. Psihologia detenţiei% probleme psihologice ale infractorilor supuşi privării de libertate, metode dediagnosticare a comportamentului delincvent şi de recuperare socială a infractorilor.

#otalizarea celor remarcate de sus ne permite o definiţie amplă a psihologiei uridice.

Psihologia juridică este o disciplină distinctă teoretic-aplicativă care studiază persoana umanăimplicată in drama udiciară şi cadrul psihologic şi sociopsihologic care determină comportamentul e

7undamentată pe ştiinţele psihologice şi uridice inrudite ea stabileşte mecanismele psihice şi sociale acomportamentului personalităţii in cauză, determină factorii esenţiali Apsihici, psihologici şi socialiC cil influenţează, utilizand metode adecvate de diagnosticare, apreciere corectă a conduitelor stabileşte ş


8/17

aplică programe de corectare a comportamentului criminal, realizand in final sarcina de bază a organelo udiciare - respectarea legilor intr-un stat de drept.

Psihologia judiciară , ca tiin ă i practică, se adresează tuturor categoriilor de speciali ti careș ț ș șîntr-un fel sau altul participă la înfăptuirea actului de usti ie i ale căror decizii au influen ă asupra vieț ș ț țcelor afla i sub inciden a legii. ceasta reprezintă, de fapt, o îmbinare între psihologia generală iț ț ș

psihologia socială, fiind aplicată în domeniul infrac ionalită ii ca formă specifică de activitate umană.ț ț

Psihologia judiciară studiază caracteristicile psihosociale ale participan ilor la ac iuneaț ț uridică Ainfractor, victimă, martor, achetator, avocat, parte civilă, etc.C, modul în care aceste caracteriapar i se manifestă în condi iile concrete i speciale ale interac iunii lor în cele trei faze" fazaș ț ș ț preinfrac ională, infrac ională propriu-zisă i postinfrac ională.ț ț ș ț

2etodologia oricărui domeniu ştiinţific indică spaţiul domeniului teoretic de referinţă,

orientează cercetătorul spre formularea unor ipoteze ce pot fi testate empiric. Psihologia uridică, care ain calitate de obiect particularităţile psihice, psihologice şi sociale ce determină comportamentusubiecţilor relaţiei de drept in diverse situaţii, se diri ează de o metodologie, care-i oferă investigaţicapacitatea de orientare spre realitatea psihologică şi socială a cadrului udiciar, cercetarea ei priintermediul unui sistem de norme, tehnici şi metode, generalizarea prin adunarea datelor empiricecapabile să controleze teoria.

I%a&inea '.( /etode de cercetare în psihologie

Principiile metodologice ale psihologiei judiciare sunt următoarele"

0. studiul personalităţii in dinamică, in acţiune, ţinandu-se cont de sistemul valoric-normativ, inclusiv dnormativitatea uridică, in care aceasta este incadrată+


9/17

K. menţionarea factorilor care au generat infracţiunea, cercetarea personalităţii participanţilor la dram udiciară prin reconstituirea actului infracţional cu utilizarea materialelor anchetei penale+

L. utilizarea in cercetare a legităţilor funcţionării psihicului uman, ale fenomenelor psihice şdeterminantelor acestora+

E. raportarea investigaţiilor la condiţiile sociale care au determinat comportamentul infracţionacercetarea valorilor - scopurilor - condiţiilor - mi loacelor - motivelor - rezultatelor.

(n cercetarea personalităţii implicate in drama udiciară sunt utilizate diversemetode%

a. de cercetare teoretică - studiul legităţilor funcţionării psihicului uman şi a celor care diri eazăcomportamentul social al individului in cadrul reglementat prin norma de drept+

b. de diagnosticare a particularităţilor individual -psihologice, care au generat infracţiunea Ametode aleexpertizei psihologic- udiciareC+

c. de influenţă psiho)pedagogică - orientate spre investigaţia fenomenului criminalităţii şi stabilireacauzelor, spre elaborarea unor măsuri preventive şi de recuperare socială a infractorilor.

ceste metode sunt preluate din cadrul specific al psihologiei, adaptate la sarcinile cercetării personalităţii implicate in drama udiciară şi a tuturor factorilor care-i diri ează comportamentDtilizarea lor solicită o posedare a cunoştinţelor despre cercul de fenomene psihice şi sociale şi aplicare acestora in funcţie de circumstanţele concrete, supuse investigaţiei.

(n dependenţă de sarcinile ce urmează a fi rezolvate in psihologie metodele se impart in"

) metode de colectare a datelor - studiul izvoarelor documentare, metoda biografică, observaţia, ancheta,

testele de personalitate şi interpersonale+

) metode de clasificare teoretică a faptelor care, prin raportarea datelor empirice la anumite canoanenumerice, scheme, etaloane, etc., oferă o tratare a realităţii psihice şi sociale+

) metode de intervenţie psihologică , de corectare, bazate pe influenţă, formare, schimbare - ocurile de rol,drama psihologică şi socială, tehnicile #-group şi !-group, analiza de caz, diverse practici psihoterapeutice, etc.

Capitolul III. CONE)IUNILE PSIHOLOGIEI *U!ICIARE CU ALTE RA"URIALE PSIHOLOGIEI

8a grani ele dintre tiin e există domenii conexe interdisciplinare care- i împrumută metodologii,ț ș ț șcun tin e i instrumente. %imilar, în domeniul tangent psihologiei generale i dreptului a luat na tereș ț ș ș ș psihologia udiciară.


10/17

I%a&inea +.( 5amurile aplicative ale psihologiei

% 1 ela iile dintre psihologia judiciară i cea generalăț ș

Psihologia udiciară, definită ca disciplină formativ-aplicativă i de cultură profesională șmagistratului în statul de drept, al cărei obiect îl constituie studiul i în elegera aproffundată i nuan ată ș ț ș ț personalită ii individului uman implicat în procesul udiciar, are legături de subordonare ț șubtercondi ionare reciprocă în promul rînd cu psihologia generală, de la care împrumută i aplică metodț șde abordare a domeniului, cuno tin e asupra unor legi psihologice i instrumente de investiga ie cu ariș ț ș țlargă de aplicabilitate, constituind, dintr-un anumit punct de vedere, un domeniu experimental a psihologiei i al dreptului.ș

%tudiind legile fenomenelor psihice, psihologia generală oferă o bază solidă pentru rezolvare problemelor praactice, specifice din cadrul sistemului activită ilor uridice i, invers, încercînd să a uteț șsolu ionarea unor probleme practice prin ramura sa aplicativă, psihologia udiciară, î i poate fundamenț șdin punct de vedere tiin ific, adevărurile sale generale cu caracter de lege. Psihologia generală studiazș țgeneral-umanul din psihic, ca reflecare în omul individual a plaului general-social, alcătuit din ceea ceste comun întregii istorii a existen ei umane.ț

Psihologia udiciară verifică o serie de informa ii asupra legită ilor eviden iare de psihologiț ț ț

generală într-un compartiment dinstinct al exxisten ei umane, i totodată, furnizează noi informa iiț ș țconturînd noi aspecte cu caracter de legitate specifice domeniului, în urma cercetărilor i investiga iiloș țefectuate.


11/17

stfel trebuie dieren aită psihologia plicată generalizată de psihologia aplicată specializată. Înțtimp ce prima se ocupă de psihodiagnoză, organizarea i optimizarea diferitor activită i, psihologiaș țaplicată specializată se ocupă de activită i concrete din diferite sectoare ale existen ei umane. esigurț ț psihologia udiciară face parte din a doua categorie, însă ea încorporează activ i adaptează o mare parșdin strategiile, metodologia i instrumentarul ce apar ine psihologiei aplicate generalizate.ș ț

% 2 ela iile psihologiei judiciare cu psihologia socialăț

atorită faptului că individul, ce face obiectul studiului i al psihologii udiciare, esteș participant la drama uridică, se recunoa te implicit legătura psihologiei udiciare cu psihologia sociaș

ceastă rela iei este aît de strînsă, încît unii autori consideră psihologia udiciară ca fiind una din ramurițaplicative ale psihologiei sociale.

P. olu consideră psihologia social- uridică că s-ar ocupa cu studiul aspectelor psihologice

implicate în rela iile dintre legisla ie i conduită vie a indivizilor, con tieintizarea i cunoa terea de cătrț ț ș ș ș șcetă eni a normelor social- uridice, cauzele i consecin ele abaterii de la ele, căile redresăriț ș țcomportamentelor care vin în conflict cu normele social- uridice.

#. :ogdan afirma că psihologia udicicară ca p parte aplicată a psihologiei sociale careurmăre te să descopere acele mi loace psihologice care pot contribui la o mai adecvată stabilire tiin ifiș ș ța adevărului material, deci la o echitabilă administrare a usti iei.ț

)oncluzi ionez că psihologia udiciară este foarte stîns legată de psihologia socială, care,țstudiind planul particular-social din construc ia omului, se caracterizează prin abordarea mai concretă țomului, urmărind efecte individuale i de grup ale unor determinări concret istorice. Pentru psihologiș udiciară explica ia psihosocialp bazată pe considerarea individului uman în contextul interac iunilor saț țcu grupurile de apartenen ă, cu alte persoane, cu norme social-morale i social- uridice cu valoarț șreglatorie pentru consduita sa, se dovede te a fi deosebit de utilă pentru organizarea demersurilor salșteoretice i practice.ș

% % ela iile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei ț

7ără îndoială că, în organizarea demersului său teoretic i practic, psihologia udiciarp se vșadresa i altor ramuri ale psihologiei, cum ar fi"ș psihologia e'perimentală, psihodiagnosticul i psihologiașdiferen ialăț , care oferă date asupra tipologiilor i diferen elor individuale. Psihologia experimentală oferăș țde asemenea, date deosebit s> interesante referioare la instrumentarul investigatoriu ce poate a uta labordarea diferitelor componente ale personalită ii subiec illor, ăn vedera, mai ales, a evaluăriș țconduitelor simulate i a posibelor dezechilibre ce se pot finaliza criminogen. #rebuie subliniat a utorșoferit de psihologia experimentală prin expresia ei psihofiziologică, la evaluarea func ionalită iț țanalizaorilor aît de mult discuta i în faza senzorio-perceptivă a mărturiei, cît i pentru biodetec iaț ș țcomportamentului simulat.


12/17

% * -one.iunile psihologiei judiciare cu di)erite ramuri ale tiin elor juridice ș ț

8egura dintre psihologiei udiciare cutiin a dreptuluiș ț este reclamată de necesitatea de a oferidreptului un instrumentar al interpretării corecte a conduitelor umane cu finalitate criminogenă. in aces punct de vedere, dreptul îi limitează psihologiei udiciare aria de extensie, strict la conduita umananalizată din perspectiva normelor udiciareAautor, martor, persoană bănuită, conduită simulată, etc.C ș

solu ionării sub ust temei a pricinilor udiciare. stfel, cuno tin ele de psihologie udiciară contribuieț ș țdreptul penal, la aprecierea elementelor de culpă, vinovă ie, inten ie, prevedere, stare emo ionalpț ț țconduită simulată, responsabilitate etc. i în genere, a ută la o bună dozare a pedepselor i o usș șîncadrare a faptelor.

8egăturile procedurii penale cu psihologia udiciară se regăsesc în aceea ca o serie întreagă dactivită i, cum ar fi" confruntarea, perchezi ia, prezentarea spre recunoa tere, ascultarea, etc.nu pot fț ț șeficiente decît în măsura ăn care organele de cercetare vor avea cuno tin ele psihologice necesareș țcunoa terii corecte a conduitelor umane, în raport cu a căror interpretare i obiectivare, actul proceduraș șsă aibă maximum de eficien ă sub aspectul aflării adevărului.ț

5ela ia cuț criminalistica se regăse te atît în aspectele teoretice, cît i în cele practice aleș șambelor discipline. În acest sens, cercetarea la fa a locului, reclamată de criminalistică, pri eluie te ț șrisipă de elemente psihologice asupra interpretării i obiectivării în cămpul faptei a rezultatelor conduitșautorului. Jumai cunoscînd psihologia udiciară, crimina i tii vor putea trage concluzii uste cu privireș ș

inten iile, motiva iile i ac iunile autorilor i victimelor acestora, anticipîndu-se conduitele de simulareț ț ș ț șdisimulare, victimizare, eludare a identificării, etc. #oate aceste fapte să ofere indicii de descoperire aautorilor i probării vinovă iei acestora. În ceea ce prive te tactica criminalistică, numai dacă ne referim ș ț șvasta i complexa activitate de ascultare a învinuitului, este clară necesitatea cunoa terii întreguluș șregistru al poten ailului psihologic al individului umanA învinuit, martor, victimă, organ udiciar, expeț țetc.C implica i în drama uridică. Psihologia udiciară men ine legături stînse cu criminologia, fiindcț țoferă generozitate criminologiei date i legită i, instrumentar i metodologie, sus inîndu-i cu tărieș ț ș țeforturile de sanogeneză i ecologie morală.ș

Psihologia udiciară are legături interdisciplinare i cuș medicina legala , care-i oferă tabloul psihocomportamental i caracterial al personalită ii umane ca infractor, ilustrînd în mod nuan aș ț țmotiva iile, tendin ele, poten ialul intelectual, ac ional, coeficientul de agresivitate, structuraț ț ț țtemperamentală i echilibrul emo ional în vederea circumstan ierii conduitelor autorului din punct dș ț țvedere psihologic i, ulterior, psihiatric, în legătură cu necesitatea uridică a stabilirii gradului dșresponsabilitate penală.

Capitolul IV. PSIHICUL , O-IECT !E CERCETARE AL PSIHOLOGIEI


13/17

* 1 Psihicul ca o'iect de cercetare al psihologiei

Psihicul este însuşirea materiei special superior organizate A/%%6C, cu a utorul căreia are loc reflectarsubiectivă şi obiectivă a realităţii încon urătoare.

$i&ura .(%tructura psihicului uman

Proce/ele p/i0ice reprezintă reflectarea dinamică a realităţii în diferite forme ale fenomenelor psihice.

St1rile p/i0ice sunt nivelul relativ stabil al activităţii psihice concretizat în momentul dat, care se exteriorizează printr-o activitate mai intensă sau mai slabă a personalităţii.

2n/u3irile p/i0ice reprezintă nişte formaţii stabile, care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ al activităţii şiconduitei, caracteristic pentru omul respective.

$aracteristicile psihicului uman%

esteobiectiv din punct de vedere ontologic, deci existenţial Apsihicul unei persoane dintr-o parte a lumiiC, priconţinutul lui preluat din afară, din realitatea încon urătoare+este subiectiv din perspectiva cunoaşterii Afiecare individ implicMndu-se în cunoaşterea prin însuşirile

particularităţile ce-i sunt proprii, specificeC, prin forma ideală cu a utorul căreia obiectivul este transformatsubiectiv+este material prin originea lui" apare, se naşte din materie şi evoluează o dată cu ea, avMnd la bază activitat

materială a creierului+este ideal, spiritual prin natura lui, fiind saturat de un conţinut de imagini, idei dobMndite în procesul cunoaşter

Aindividuale sau socialeC organizate+apare atMt în calitate de proces, cMt şi de produs" desfăşurarea procesuală vizează curgerea de timp AserifizicăC a fenomenului psihic+ produsul reprezintă un concentrat, un condensat al caracteristicilor cantitativecalitative ale efectului final, ce se obţine în urma interacţiunii subiectului cu obiectul+este întMlnit atMt în stare latentă Aascunsă, interiorizatăC, cMt şi în stare manifestă AexteriorizatăC+


14/17

psihicul dispune de desfăşurări normale, fireşti, dar şi de desfăşurări surprinzătoare, patologice Avise, halucinaţ

evocări spontane, stări emoţionale şi ideatice bizare, straniiC+ psihicul este atMt determinat, cMt şi determinant" el este cauzat, provocat, influenţat de factori şi condiţii Anat

şi socialeC din afara sau chiar din interiorul lui, dar dispune şi de iniţiative şi acţiuni determinative+ el es produs al înpre urărilor, dar şi producător de împre urări+ psihicul este dat, şi liber" prin el, oamenii sunt pe de o parte încorsetaţi de deprinderile, stereotipiile ş

automatizările, ce capătă o dată cu trecerea timpului un caracter rigid, constrMngător+ pe de altă parte, prin psioamenii îşi propagă forţa de inteligenţă şi acţiune, de experienţă şi voinţă. 8a om, psihicul conduce şiinstrumentează viaţa, mi loceşte depăşirea naturii prin cultură.

şadar, cel mai simplu răspuns la întrebarea" N)e este psihiculIO ar fi"

Psihicul este o e'presie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale şi cuantice, o

reproducere în subiectiv a realităţii naturale obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor socio)istorice

şi socio)culturale.

istemul psihic uman este un sistem dinamic, hipercomplex, autoreglabil cu capacitate de autoorganizare,relativ stabil, evolutiv şi finalist.

'orbind de apariţia şi evoluţia psihiclui putem evidenţia următoarele E faze mari"

0C stadiul psihicului sensorial elementar+KC stadiul psihicului perceptive+LC stadiul psihicului intelectual+EC stadiul psihicului conştient.

* 2 /ormele vie ii psihiceț

Psihicul nu este omogen, uniform, nediferenţiat, linear, dimpotrivă, el există şi se manifestă învariate forme. Dneori este mai clar, mai lucid, alteori mai tulbure, mai obscur+ în anumite situaţii ne dăseama de noi înşine, de trăirile noastre, în altele nu. iverse acţiuni sau gMnduri, care ne-au captat cMnatenţia şi efortul încep, o dată cu trecerea timpului, să se realizeze aproape de la sine, fără a mai f

necesară concentrarea asupra lor.

)u alte cuvinte, psihicul cunoaşte o mare diferenţiere şi neuniformitate existenţială şifuncţională.

!xistă următoarele forme ale vieţii psihice Anumite şi ipostaze ale psihiculuiC"conştiinţa, subconştientul şi inconştientul.

* 2 -on$tiin#a iposta a a psihicului

este una dintre cele mai importante niveluri de organizare a vieţii psihice Anivelul superior d

dezvoltare al psihicului+


15/17

este structura psihică de suport a vieţii interioare şi constituie nucleul vieţii psihice+ poate fi definită

fiind totul Apsihologia fără inconştientC sau nimic Apsihologia fără conştiinţăC+are statutul central şi fundamental în gMndirea şi cercetarea psihologică+este Nlocul senzaţiilor şi al percepţiilor noastre, realitatea subiectivă a acestora, materia primă a vieţ

noastre psihice" ea organizează datele simţurilor, ne situează în timp şi spaţiu, este cunoaşterea a ceece însoţeşte activitatea spirituluiO A%illam$, 031=, vol. (, p.K


16/17

e exemplu, cînd scrii o scrisoare te gîndeşti la aceea ce să scrii AconţinutulC, da nu la aceea cum să sccăci aceasta este de a deprindere.

(nconştientul constituie totalitatea proceselor şi a stărilor psihice la care omul nu are acces7enomenele psihice inconştiente se produc fără vrerea omului, fără a le programa şi diri a. e exempluvisul nocturn.

%igmund 7reud explica mecanismul de formare a inconştientului astfel" atunci cînd la om apare uimpuls, el este supus cenzurii. acă impulsul contrazice normele morale, tabuurile existente în conştiinţoamenilor, el este refulat, adică împins în afară conştiinţei. %cos în afara conştiinţei acest impuls ndispare, ci continuă să existe în inconştient. 7enomenele psihice din inconştient se manifestă ARse aratăîn cazurile cînd conştiinţa nu e trează sau e tulburată. 'isul în timpul somnului, halucinaţiile în timpulacceselor de boli psihice etc.

!senţa actelor psihice inconştiente constă în aceea că omul nu-şi dă seama de ele şi nu le poate udeca şi controla.

Capitolul V. ROLUL PSIHOLOGIEI *U!ICIARE 2N ACTIVITATEASPECIALI TILOR !IN *USTI IEȘ Ț

)uno tin ele de psihologie udiciară sunt utile i indispensabile, în primul rînd, pentru persoaneleș ț șîn atribu iile cărora intră în mod direct păstrarea ordinii publice i înfăptuirea usti iei" gardieni publicț ș ț poli i ti, procurori, anchetatori, udecători, executpri udecătore ti, etc. 6 serie de cuno tin e acumulate dț ș ș ș ț psihologia udiciară sunt ăncorporate i prezente implicit în însă i doctrina udiciară, în formularea normelș țde drept material i, mai ales, în codurile de procedură penală i civilă. Însă, nu toate cuno tin elor pot fiș ș ș țancorate explicit în prevederile legale ce permit magistra ilor să poată realiza o apreciere mai ustă a unui caț particular pentru care norma uridică nu oferă decît indica ii i solu ii arhetipale.ț ș ț

(nteresul manifestat de magistrat fa ă de aspectelepsihologice ale unui caz constituie o garan ie aț țunei analiza mult mai aprofundate i atente a tuturor circumstan elor care au determinat comiterea unui delicș ți, în final, a unei individualizări mai exacte a responsabilită ii i, respectiv, a pedepsei aplicate.ș ț ș


17/17

5ezultatele investiga iilor tiin ifice dovedesc cuno tin ele de psihologie udiciară sunt utile iț ș ț ș ț ș pentru acei psihologi care inten ionează să ocupe posturi ce apar, mai ales în ultimul timp, în sistemul udiciațla ora actuală psihologii pot să fie anga a i în cadrul poli iei, în calitate de asisten i social pentru serviciul dț ț ț proba iune. #ot mai multe posturi de psihologi sunt oferite în cadrul serviciului de reeducare, din cadrulținstitu iilor penitenciare. acă pentru uri ti, psihologia udiciară presupune o redescoperire a importanț ș țabordării nuan ate a pe elor cu care se confruntă, pentru psihologi ea oferă o primă nuan are i sistematizare aț ț ț șcuno tin elor de a acumulate, contexte legale. Je a teptăm ca numărul posturilor din sistemul udiciarș ț șaccesibile psihologilor, psihopedagogilor, asisten ilor sociali să crească în continuare i, odată cu aceasta, săț șcrească i ponderea contribu iilor aduse de psihologi pentru prevenirea i combaterea cît mai eficientă aș ț școmportamentelor ilicite.

CONCLU4IE

Prezen aț psihologiei judiciare în sistemul udiciar este importantă, fiindcă aceasta facilitează sistemul de drept,

i anume"ș

0. umanizează norma uridica, dîndu-i mai multa via ă con inutului acesteia+ț țK. dezvaluie magistratului pe omul real, concret, unic si irepetabil in individualitatea sa psiho-

comportamentala+L. orientează usti ia către in elegerea fiin ei umane din punct de vedere psihocomportamental Aintentie, culpț ț ț

marturisire, simulare, recunoastere, regret, responsabilitate, iresponsabilitate, prevedere, provocare,consimtamant, stare emotionala etc,C+

E. orientează usti ia către realizarea procesului udiciar cu respectarea demnita ii, liberta ii de con tiin ă iț ț ț ș ț ș

expresie, a integrită ii psihomorale si fizice, a liberului consim ămînt, a dreptului la protec ie i apărare alț ț ț ș persoanei implicate in actiunea udiciara+

B. ofera usti iei date utile Aprograme, strategiiC cu privire la reeducarea persoanelor ț private de libertate.

-I-LIOGRA$IE5

(.%vetlana 5usnac

# Psihologia dreptului ,

editura 5), K===

'. (nstitutul Ja ional de 9usti ie,ț ț 3lemente de psihologie juridică+. '. Popa, (on răgan, 8ucian 8ăpădat, Psiho)sociologie juridică , 0333

. ic ionari de termeni uridici, K==3ț6. #udorel :uton, (oana-#eodora :uton , Psihologie juridică , K==07. #udorel :uton, Psihologie juridică , K==32. 4ntroducere în psihologie , Psihologia judiciară http"SSlibrar$.usmf.md1. %chi a de curs"ț No iuni de logică i psihologieț ș
http://library.usmf.md/http://library.usmf.md/

1 Introduce Re

Documents