7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
1/42
Istoria sispiritualitatea
Bizantului.-curs-
Anul 2Sem 1
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
2/42
Cronologia perioadei.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
3/42
Dinastia
Macedoneana
Vasile I Macedoneanul 867-886
Leon VI 886-912
Alexandru 912-913
Constantin VII
Porfirogenetul913-959
Roman I Lecapenul 920-944
Roman II 959-963
Nichifor II Focas 963-969
Ioan I Tzimiskes 969-976
Vasile II Bulgarohtonul 976-1014
Henric II 1014-1024
Constantin VIII 1025-1028
Roman III Arghiros 1028-1034Zoe Porfirogeneta 1028-1056
Mihail IV Paflagonianul 1034-1041
Mihail V Calafatul 1041-1042
Constantin IX
Monomahul
1042-1055
Teodora Porfirogeneta 1055-1056
Mihail VI Stratioticos 1057
Isaac I Comnenul 1057-1059
Constantin X Dukas 1059-1067Eudoxia Macrembolitissa 1067-1068
Roman IV Diogene 1068-1071
Mihail VII Dukas 1071-1078
Nichifor III Botaniates 1078-1081
Dinastia
Comnenilor
Alexios I Comnenul 1081-1118
Ioan II I Comnenul 1118-1143
Manuel Comnenul 1143-1180
Alexios II Comnenul 1180-1183
Andronic I Comnenul 1183-1185Isaac II Anghelos 1185-1195
Alexios III Anghelos 1195-1203
Isaac II Anghelos,
Alexios IV
1203-1204
Alexios V Murtzuphols 1204
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
4/42
1.Lectie introductiva.
I.Dinastia Macedonenilor (867-1081).
II. Dinastia Comnenilor (1081-1204)
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
5/42
Bizantul in Evul Mediu,nu a cunoscut o ruptura intre cultura scrisa (aristocrata si
clericala) si cultura orala (laica). Cultura laicilor se exprima prin genuri si forme
strans legate de retorica antica, deci nu asistam la nici o schimbare a limbajului.
Noutatea acestei perioade (mai ales a sec IX), este ca imparatul devine stapan al
unui discurs si nu numai purtator al unei victorii militare. Inca din vremea imp.
iconoclast Teofil (829-842), asistam la o articulare intre puterea imperiala si
elenismul antic increstinat, traditie continuata si te Ctin VII Porfirogenetul dar si de
Leon VI sau Ioan VI Cantacuzino in sec. XIV. Pe langa imparat s-au adunat
scriitori al caror nume e legat de elogiul puterii imperiale. Aparatul institutional si
cultural se raspandea in provincie prin corespondenta care pornea de la cancelaria
imparatului sau a patriarhului din Copol. Acest aparat institutional, dupa 1204, se
transfera statelor nou formate (Niceea, Epir, Trebizonda). Continutul acestor
documente de cancelarie depinde de contextul istoric si politic. Arhivele centrale
ale imperiului sunt, in general, pierdute si incep sa isi si piarda limba greceasca dincauza unei populatii tot mai eterogene. Intre aceste documente care au supravietuit
putem gasi si autori ca Teodor Balsamov (?), un canonist. Cel mai important fond
de informatie si carte il constituie Mt. Athos, al carui manastiri au fost conservate
si mentinute de domnii romani constienti fiind de mostenirea bizantina. Intre aceste
documente de cancelarie se numara si omiliile, corespondenta (cum ar fi a lui
Teofilact [1088/9] sau a lui Mihail Corniates, mitr. Atenei [1182]). O alta sursa cu
privire la aceasta perioada o constituie genul istoriografic mostenit de la romani
care afirma pe de-o parte legitimitatea imparatului si pe de alta parte urmarea
parcursul politic. Aceasta legitimitate mentionata era, de fapt, sustinuta mai ales
prin semne dumnezeiesti care sustineau ideea unui model suprem de suveran.
Printre marii istoriografi ii mentionam pe Eusebiu de Cezareea, Teofan
Marturisitorul in a carui cronica gasim o noutate, deoarece el nu vorbeste numai de
imparati ci si de rudele sale. Importanta politica a cronicilor depinde de redactare,
astfel in timpul lui Ctin VII Porfirogenetul, cronica lui Teofan este completata de o
echipa de redactori; asistam uneori la modificari brutale ale istoriografiilor cum e
cazul lui Vasile I Macedoneanul sau Alexios I Comnenul unde Ana Comnena
(unde sunt intalnite multe pasaje subiective) si in cele din urma Nichifor
Brienus/Briennios, sotul Anei. Istoriografii se gaseau, in general, in anturajul
imperial. Importanta unei cronici a determinat ca ea sa fie continuata de un altistoriograf, cum este in cazul lui Teofan, continuat de pseudo-Teofan. In general
(cu exceptia Alexiadei), aceste istoriografii aveau un singur manuscris. Acest gen
literar continua sa existe si dupa 1204 iar in momentul recuceririi (1261) gasim
informatii in legatura cu aceste intamplari la Georgios Akropolitos si apoi la
Simion Logotetul si Ioan Comeniatis care a asistat si la cucerirea Ierusalimului.
Leon Diaconul redacteaza o istorie militara. Lipsurile sunt uneori completate de
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
6/42
izvoarele arabe sau vechile cronici rusesti care consemneaza relatii importante in
vremea lui Vladimir. Sinodiconul este un alt document important care amintea de
adevarurile marturisirilor de credinta. Mai avem autori ca Pavel de Sicilia care
scrie despre pavlicieni sau Teofil, despre bogomili in corespondenta cu Tarul
Petru. Pentru problema bulgara il avem pe patr. Fotie care scrie tarului Nicolae sau
actele sinoadelor locale (869/70). Chiar si scrierile aghiografice sunt de folos
deoarece ne ofera informatii cu privire la unii imparati sau imparatese ca Teodora
sau Teofana, sau cu privire la viata unor patriarhi ca Ignatie sau Eftimie. De
asemenea avem si imparati care au scris intre care se evidentiaza Constantin VII
Porfirogenetul cu De administrando imperii, De thematicus si Despre ceremonii.
Apoi avem cartea prefectului pe probleme economice care continea si o lista cu
principalele meserii. In ceea ce priveste legile, ne putem apleca asupra Novelelor si
Bazilicalelor lui Leon VI sau aupra Epangogei lui Vasile I.
2.Imparatii Macedoneni.
In vremea lor, in cele aproape doua secole de guvernare, s-a regasit expresia
superlativa pentru ceea ce a insemnat Bizantul pentru Orient. Intemeietorul
dinastiei este Vasile I (867-886), originar din Armenia dar familia sa se refugiase
in Macedonia. Schimbarea cea mai evidenta e cea legata de politica externa in
contextul in care pe plan intern lucrurile se stabilizeaza intr-o oarecare masura.
Politica externa a culminat in epoca imparatilor militari. In general, pericolul
caruia trebuiau sa ii faca fata era cel arab; o alta problema era Dunarea de jos apecenegilor si cumanilor. Vasile cat si fiul sau, Leon, au organizat campanii
militare fara insa a repurta si victorii importante (Tarente, Sicilia, Siracusa, Regio).
O alta problema o constituia pirateria araba iar intre atacurile date mentionam pe
cel din 904 asupra Tesalonicului (in care se pierd mai mult de 20000 de oameni).
Momentul acesta marcheaza un reviriment al ofensivei bizantine, Roman
Diogene reusind sa ajunga pana spre Edesa. Nichifor Focas obtine victorii
importante in Creta, Cipru, Tars, Cilicia, Mopsuestia, Allepo, Antiohia Siriei iar
Ioan Tzimiskes reuseste sa treaca dincolo de Eufrat, scopul principal fiind
cucerirea locurilor sfinte, dar nu reuseste sa ajunga la Ierusalim, ci doar la 100 de
km de el; ia Beirutul, Sidonul si Laodiceea si reuseste sa intareasca granita de N a
Siriei. Toate teritoriile sunt pastrate de Vasile II care are ca principal scop,
desfiintarea statului bulgar. Constantin VII si Roman II patrund si in Cilicia,
cucerind Samosata/Germaniceea iar Vasile II ajunge pana in Armenia (Vani).
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
7/42
Bizantul nu renunta nici la Italia si sub Leon VI sunt organizate expeditii
pentru Longobardia si Calabria. Problema acestor teritorii va deveni cu adevarat
sensibila in sec XI.
Un adversar puternic il constituiau bulgarii pentru care, dupa convertirea lui
Boris Mihail, Copolul devine un model. Unul din urmasii lui Boris, Tarul Simeon,
intors in Bulgaria are pretentia de a organiza un stat dupa modelul celui bizantin,
unul teocratic dar pentru ca sa isi poata implini dorinta, trebuia sa distruga
Bizantul. Reuseste sa ajunga pana in zona Tesalonicului urmand ca in final
bizantinii sa obtina linistea la Dunarea de Jos cu pretul aurului. Fratele lui Leon,
Alexandru, refuza plata tributului si in 913, bulgarii ameninta cu asediul. Bulgarii
inscriu victorii la Anchialos (917) si Adrianopol (922), victorii care permit
ocuparea unor spatii din Macedonia. Urmasii lui Simeon (927), nu si-au afirmat
aceleasi pretentii. Petru, fiind un tar care a administrat slab teritoriile sale, este
invins in 986 si 1014 de Vasile II Bulgarohtonul.
Un alt pericol il constituie Cruciadele si turcii dar si normanzii. Sub Ctin IXMonomahul (1042-1055) , imperiul cunoaste o intindere geografica apreciabila,
probabil, ultima de o asemenea amploare. Sunt anexate o serie de provincii
importante (1020-Georgia si Edesa, 1050-Armenia). In aceasta zona s-a creat o asa
numita enclava unde armenii si georgienii vor constitui un tampon intre imperiu si
arabi insa fiind ocupata aceasta zona si fiind greu de controlat, ramane fara aparare.
Intre timp, turcii, devin o putere in zona si ataca aceasta regiune din vremea
dinastiei Selgiucide (Selgiuc). Un alt conducator Toghrul-Beg ia in 1055 Bagdadul
luand conducerea califatului abbasid, fiind practic intemeietorul imperiului
selgiucid. Urmasul sau, Alp Arslan patrunde in Georgia si Armenia iar in 1068
invadeaza imperiul condus de Roman IV, prin Cilicia urmand sa fie infranti pana
in 1070 si impinsi dincolo de Eufrat. Roman IV preia conducerea de la Constantin
X si este reprezentantul cercului de insterese militare, se descurca destul de greu cu
atacurile selguicide mai ales din cauza propriilor trupe care nu erau omogene. In
1071 este insa infrant la Manzikert pierzand teritorii importante din Asia Mica,
turcii stabilindu-si capitala la Iconia/Conia, ocupand practic Anatolia si ajungand
pana la Smirna intemeind Sultanatul de Rum.
Normanzii ajung in Italia in 1012 si sunt oaregum integrati in Imperiu prin
armata de mercenari, integrare ce insemna trimiterea lor in zonele de lupta cele mai
fierbinti dar, cum doreau sa isi intemeieze un imperiu, s-au supus bizantinilor.[Prezenta lor in Italia se datoreaza necesitatii apararii acestui teritoriu de turci.]
Momentul favorabil este 1054 cand, dupa rutupra, inteleg ca de acum tratativele
trebuie duse cu papa. Dovada a intelegerii lor este acceptarea de catre Robert
Guiscard a reformei romane fiind si gata sa depuna juramant, papei. Incepand cu
1060, cuceresc Calabria si Sicilia, bizantului ramanand doar orasul Bari cucerit si
el in 1071. Urmasul lui Roman cucereste V Macedoniei, Tesalia si Larisa dar
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
8/42
inaintarea lor e oprita de Alexios I doar in contextul in care au aparut disensiuni in
randul normanzilor. De la bun inceput, normanzii aveau in vedere apropierea de
zidurile Copolului, practic, anticipand prin aceste atacuri ce se va intampla si in
timpul cruciadelor. Probabil ca relatia normanzilor cu papalitatea nu ar fi fost atat
de deranjanta daca nu ar fi existat si problemele cu turcii. Interesele apuslui de
salvare a Bizantului si a locurilor sfinte au avut urmari strategice catastrofale.
Pecenegii ajung pe coasta M. Egee, dar Alexios I chema in ajutor pe cumani
si infrang pe acestia in 1091 la Plebunion/Lebunion scapand in 1094 si de cumani.
Perioada de liniste care se instaureaza de acum va dura pana in 1122, insa, evident
au mai existat mici probleme in Tesalia, Silistra (Dobrotici, Sestlav, Satza) din
cauza rascoalelor impotriva puterii centralizatoare.
O ultima categorie de inamici sunt ungurii si sarbii fata de care Biserica
adopta o atitudine mai mult de hartuire.
Economic, lucrurile sunt complicate dar bizantinii erau nevoiti sa
lupte cu normanzii si sa se alieze cu republica maritima Venetia careiaii oferea scutiri de taxe, atitudine ce a dus la eliminarea de pe piete a
comerciantilor bizantini; ulterior, Manuel va da scutiri genovezilor.
Cruciadele reprezinta un fenomen complex pornit din Apus. Cruciatul
a fost descris ca un pelerin, deci, pelerinajul devine un element
primordial al acestui tip de razboi. Afara de pelerinaj, ceea ce anima
cruciatul erau spiritul de bravura si goana dupa averi. Toate aceste
razboaie au culminat cu intemeiera statelor medievale.
4.Aspecte de geopolitica.
Din punct de vedere teritorial, Imperiul Bizantin ramane dupa 1453 o amintire,
cu atat mai mult dupa 1461 cand cade ultima reduta bizantina, Trebizonda.
Problema frontierelor imperiului incepe sa se puna destul de timpuriu, din sec VI
cand asistam la invazia slavilor si avarilor ce apar la frontiera Balcanica a
imperiului si apoi in vremea lui Mahomed cand incep cuceririle musulmane. In
secolul VII (Heracliu) apare formula de organizare a themelor care erau conduse
de un strateg aflat sub autoritatea unui guvernator militar asistat de un judecator
civil (crites). Fiecare thema avea o armata proproe dar din sec IX asistam la o
structura organizatorica noua ce va sta la baza imperiului pana la caderea din 1453,
structura evidentiata de lista contribuiabililor intre intre care erau militarii
(stratiotikon) si civilii (politikon) la care se adauga de acum, aristocratia funciara
care se afirma dupa razboaiele de recucerire si care aveau legaturi stranse cu
familia imperiala.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
9/42
Putem vorbi despre viata religioasa, culturala si sociala a unei populatii bizantine
care la un moment dat se schimba sub diferitele influente care apar cum ar fi cea
venetiana sau otomana, ramanand apoi o vreme cam aceeasi.
In istoria conflictelor care au loc in Bizant, au fost perioade in care s-a ajuns la o
dilatare a teritoriului imperiului, de aceea se poate vorbi de un spatiu strategic. Atat
Justinian si Heracliu sau dinastia Macedonenilor l-au dorit si au reusit sa il
dobandeasca deoarece avea o mare importanta. Acest spatiu, evident, a variat in
functie de prioritatile perioadei. Caderea unui imperiu e vazuta in occident, in
general, ca un fenomen pozitiv deoarece preceda formarea statelor nationale, insa
caderea Imp. Bizantin este vazuta ca o situatie negativa fiind considerata sfarsitul
unei puteri.
In privinta spatiului teritorial al perioadei, totul porneste de la o idee fundamentala
conform careia ideologia imperiala-facuta cunoscuta prin diferite mijloace de
propaganda- era aceea ca imperiul era unic, universal cum era si Dumnezeu iar
celelalte popoare urmau un fel de taxonomie (ierarhizare). Aceasta taxonomie aveao apropiere sau departare de puterea centrala.
Imperiul Bizantin are zone de interferenta ce se pot crea fie in urma unui conflict
de exemplu de natura comerciala (cum este cazul latinilor din Orient).
Avem de-a face cu o zona periferica foarte flexibila in care prezenta imparatului se
manifesta prin prezenta militara a contingentului.
Teofilact al Ohridei pe la 1103 il felicita pe cel care a reusit sa il infranga pe un
emir turc care percepea taxe de la bizantini pe care i-a avut o perioada sub
stapanire.
Imperiul a reprezentat prin imparat expresia cea mai evidenta a autoritatii sale,
legitimitatea fiind data de continuitate si de rangul de rudenie. Puterea imperiala
dupa 1204 este dispersata in mai multi poli de putere sau zone care sunt conduse de
despoti- conducatori locali. Acesti despoti isi faceau simtita prezenta prin emiterea
de monezi si acte. Bizantul si-a manifestat constant unitatea prin stat si Biserica.
Cele trei spatii mari vizibile in Bizant au fost:
Copolul
Asia Mica pana la Mt. Caucaz
Bazinul M Negre- punctul de legatura fiind Chersonul.
Tot legat de spatiul talasocratic e si bazinul Dunarii cu Pen. Balcanica. De
altfel, intre factorii civilizatori ai imperiului il constituie apropierea de o sursade apa.
Asia Mica era un punct de trecere foarte important, traversandu-se dinspre
Caucaz spre V- Mt. Taurus, apoi o alta zona este N Armeniei, coasta M. Negre
cu Sinope si Trebizonda iar in jurul acestor axe rutiere s-au dezvoltat adevarate
circuite comerciale internationale care duceau apoi, mai departe, spre zonele
maritime Efes, Smirna (Izmir), Ataleea/ (Antalia).
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
10/42
O alta axa rutiera pornea tot din Armenia, orasele Dvin// si Hani,
apoi se cobora spre Teodosiopois, Sebasta (Sivas) si Ancira (Ankara) de unde
se impartea in doua directii, una ducea spre Copol si trecea prin Niceea (Iznik)
si alta mergea spre Pergam pe coasta M. Egee.
Trei axe fluviale cu un important rol strategic erau:
Fluviul Halis/ (Raul Rosu/Kizilirmak)
Fluviul Sangarios/Sangarius (Frigia/Sakaria Irmagi)
Fluviul Meandru/ (Buyuk Menderes Irmagi).
Dupa 1071 (Manzikert) se creeaza o problema in zona Asiei Mici unde este creat
sultanatul de Rum si unde mai mult de 1/3 din teritoriu este ocupat de musulmani.
In Pen. Balcanica proveneau cai de acces de la Durazzo/Dyrrachium/Durrs/Dra
in Albania care oferea accesul catre Copol, apoi mergand pe coasta Dalmatica
urmau Ni,Sardica, Tesalonicul care a constituit un punct important mai ales in sec
XIV cand turcii se apropiau de capitala, si in final insasi Copolul, toate acestea
aflandu-se pe Via Ignatiana.Un alt punct important il constituia Mt. Athos care se populeaza consistent
incepand cu sec IX si care constituia o garantie pentru ordotoxie in fata turcilor.
Primul document care vorbeste consistent despre viata de aici dateaza din 883.
Un alt drum secundar era cel care prornea din Tesalonic si facea legatura cu Larisa
si Athena.
In Peninsula Balcanica erau numeroase popoare intre care vlahii (atestati in
Tesalia din sec XI si din sec XIV in Epir ) si albanezii (atestati de Mihail Ataliates
care ii si plaseaza undeva mai sus de Durazzo).
O alta zona importanta o constituia bratul drept al Dunarii si Delta, zona in careveneau in valuri de migratori dinspre Urali incepand cu sec VI si care au fost
asimilati treptat cum ar fi pecenegii mentionati in lucrarea Alexiada care au fost
impinsi de unguri.
Sec IX-XI consituie si crestinarea unor popoare de la Dunare care trebuiau sa
aleaga intre cele doua tipuri de crestinatate si sa treaca la monarhie. De exemplu
Boris al Bulgariei se crestineaza in 863/4 la Copol unde ia numele imparatului
Mihail. Bulgarii devin apoi din 1018 dependenti de bizantini urmand ca statul sa
reinvie cu regatul romano-bulgar al lui Petru si Asan. Apoi in anul 1000, papa
Silvestru II trimite ducelui Vajk coroana luand astfel fiinta statul maghiar condus
de, acum, regele Stefan. Croatii au ca spatiu de crestinare raul Sava si M. Adriaticaprimind crestnismul catolic. Sarbii dupa ce castiga independenta sub Stefan care
adopta crestinismul ortodox.
Pe mare, imperiul stapanea: Calabria pana la sf sec IX, o parte din centrul Italiei
pana la 1071 cand trece sub normanzi (Brindisi, Bori).
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
11/42
Un rol important il aveau insulele intre care Sicilia care a apartinut Bizantului,
-Creta, Cipru, Rhodos, Corfu care aveau rol strategic important. Ins. Patmos tinea
din sec XI o manastire inchinata Sf. Ioan.
In centrul spatiului ramane Copolul intre care obiectivele centrale erau Sf. Sofia,
hipotdromul si palatul imperial. Practic, palatul era locul unde se manifesta polul
de putere, Sf. Sofia , locul unde era reafirmat. Hipodromul mai ales era important
deoarece aici, populatia diversa se putea intalni.
De asemenea, Copolul era un spatiu ravnit de alte popoare, fiind un model pentru
ele. A existat astfel o lunga perioada mitul Copolului greu de cucerit, la fel cum va
deveni Bagdadul, sediul califatului abbasid. Orasul constituia si un liant al
diferitelor popoare ale imperiului. Avand perspectiva unui astfel de spatiu din alta
lume, parea un spatiu greu de accesat. Amestecul de legenda si propaganda
imperiala a impus acest sentiment al imposibilitatii cuceririi, fapt probat intre altii
de bulgari(921-2), persi si musulmani(716-7). Era, cu alte cuvinte, capitala unei
lumi locuite, un ideal de care te puteai apropia dar pe care nu il puteai atinge. Eravorba de o idelogie voluntarista (de superioritate) dar nenumaratele simboluri ale
domniei lui Ctin-libertatea de credinta, crestinismul, mutarea capitalei, etc.- au
condus la formarea unei civilizatii cu mentalitatea ei. In conditiile situatiei
dramatice in care se afla occidentul, se va naste si o invidie pentru Copol,
alimentata si de mentalitatea acesta de superioritate.
Intre sec XI-XIV, Copolul intelege in final ca apetitul acestor noi forte poate
distruge chiar si imperiul Bizantin, astfel dintr-o perspectiva legata de invidie,
capitala cade prada cuceririi iremediabile.
In 1054 nu au fost separate de facto doua crestinatati, momnetul a fost mai de
graba un semnal de alarma unde aroganta papala va duce la excomunicarea lui
Mihail Cerularie, gest incorect interpretat deoarece cei din V erau inca privit ca
niste barbari in sensu acelei arogante bizantine.
Momentul grav a fost 1204 cand cade orasul pentru prima oara si odata cu el si
imperiul si tot din acest moment, pretentia ca orasul e capitala lumii e doar o
pretentie nostalgica.
Putem spune ca imperul Bizantin nu a avut un aspect unitar iar anul 1204 si
cruciada 4 constituie pierderi mari pentru bizantini deoarece capitala va intra sub
control latin.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
12/42
5. Structurile statului Bizantin. Administratia.
Imperiul Bizantin a mostenit o administratie solida, e vorba de cea a
imperiului Roman; insa in sec. 6-7 au inceput sa dispara vechile forme de
organizare romana (de ex. functia de prefect al pretoriului, echivalentul actual alprimului ministru) si practic administratia imperiului se imparte in mai multe
birouri sau ministere ce purtau denumirea generica de secreta. Intre aceste birouriamintim: ghedikonul?, dromul?(afaceri externe), stratiotikon (armata). In fruntea
fiecarui birou era un sef care purta denumirea de logotet.
In cancelaria imperiala erau diversi functionari care purtau numele de asecretis
(membrii ai biroului) iar in fruntea lor era un functionar numit protosecretis intre
care amintim pe Fotie (858-867) si Mihail Cerularie (1043-1058). Destinatia sau
numarul fiecarui birou depindea de fiecare imparat in parte.
Functionarii erau platiti din sistemul fiscal care avea doua surse de provenienta:
a) comertul- orice produs care se deplasa in interiorul sau afara imperiului aveaTVA de 10%, taxa care purta numele de comertium.
b) impozitul funciar- exista, de asemenea, un registru cadastral central care era
important pentru a tine evidenta celor care plateau impozite, de aceea existau
si inspectori cadastrali care vedeau ce schimbari trebuiau facute.
Sistemul se complica atunci cand apar supra traxe sau exceptari/scutiri de la taxe.
Bazata pe epararea dintre armata si civili, administatia Bizantina trebuia sa faca
fata pericolelor arabe. Din sec. VII sunt trimisi in provincii conducatori numiti
strategi cu putere militara si civila iar sub Heracliu (610-641), cand se organizeaza
sistemul thematic, acestia se impart in circumscriptii mai mici si putea avea unkrites (conducator civil/prefect) cand presiunile militare nu erau asa de mari.
Sub Justinian (527-565), armata era alcatuita din mercenari, din profesionisti
platiti. Sub Heraclius, sub infrangere, apar noi contingente militare provenind
dintre tarani pentru ca era mai putin costisitor deoarece ei erau incartruiti pe
propriul lor pamant, primeau solda si aveau obligatia de a-si procura si intretine
echipamentul.
O parte a flotei (ploimon) era organizata dupa aceleasi principii, fiind mai multe
circumscriptii: flota din M. Neagra, din Mediterana, din M. Egee. Alte zone aveau
flota lor proprie.
Armata (? themata/tarmata) centrala si flota erau destinate pentru aparare si
contraatac fiind introdus in timp un impozit pentru intretinerea armatei.
Dupa Manzikert (1071), regasim in armata Bizantina, turci, varegi, normanzi, adica
vedem o tranzitie a armatei spre o populatie eterogena de profesionisti.
In viziunea marilor puteri, nu existau straini, asa ca atunci cand Bizantinii pierdeau
un teritoriu, nu il considerau pierdut ci considerau ca l-au cedat.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
13/42
In raport cu celelelalte popoare exista o ordine ierarhica (taxis); fiecare popor avea
un anumit rang. Ierarhia/locul fiecarui stat era schimbata in functie de nevoi, adica,
in functie de prioritatile in raport cu ei, de aceea si imparatul cu acesti principi
poarta corespondenta in mod diferit, de exemplu pe armeni si bulgari ii numeste
prieteni iar pe papa il numeste frate. Aceasta practica scoate la lumina concepte
teologice care lamuresc raporturile cu occidentul sau populatiile recent convertite.
Pentru a face distinctia intre imparatul de la Copol si ceilalti imparati trebuia gasita
o nuanta. In cazul lui Carol cel Mare, imparatul bizantin isi pastreaza titulatura
spunand ca este imparat al romanilor/romeilor pe cand Carol era doar imparat.
Chiar si in situatii limita, era gasita o solutie pentru ca imperiul sa nu se divida
deoarece Dumnezeu nu se poate imparti si tot el are un singur trimis, imparatul de
la Copol.
In raporturile cu papa, situatia devine mai dificila dupa 1024 si 1204, existand un
raport de cordialitate, dar papa incepe sa isi permita sa intervina in probleme B. de
la Copol si in posesiunile copolitane cum era Calabria. In momentul in carenormanzii accepta sa ocupe aceste posesiuni, relatiile se complica si mai mult.
Apar insa elemente compensatorii intre cele dou aparti prin faptul ca slavii,
bulgarii si rusii se convertesc la crestinismul ortodox, existand o reechilibrare a
puteri ecleziale.
In viziunea bizantina, papa era doar seful bisericii, nu si al statului.
Demnitatile si functiile in Bizant dadeau si statutul social iar titlurile sunt
mostenite din imperiul Roman: patriciu, consul, cezar, insa toate convergeau spre
funtia de senator. Toate aceste titluri erau ereditare.
Imperiul, in cele 11 veacuri de existenta a avut109/110 imparati
,65 de lovituride stat, imparati trimisi la inchisoare, sau la manastire, omorati si mutilati.
In vremea Comnenilor, cand conducerea imperiului era ereditara, nu era exclusa
nici atunci violenta. La inceput, armata alegea viitorul imparat si alegerea si
confirmarea se faceau prin ridicarea pe scut, fara se se uite ca un militar de rang
inalt sa ii puna o diadema cu mai multe inele intercalate pe capul basileului. Dupa
ce era proclamat august, imparatul cobora de pe scut si un cleric ii punea pe cap
coroana imperiala, facandu-se astfel o dubla investitura prin sabie si cruce. Dupa
aceasta se indrepta spre biserica tinand un scut si o lance in maini. In biserica,
coroana era asezata pe Sf. Masa. Trebuie mentionat ca dupa 450 (Marcian), armata
nu mai joaca un rol atat de vizibil, hotararea fiind luata intre interesat/interesati siSenat. La proclamare incepe sa fie tot mai prezent si Patriarhul iar din vremea lui
Anastasius (491-518),numai Patr. e cel care pune coroana. Din vremea lui Focas
(602-610), incoronarea e separata de proclamare si devine un ceremonial religios.
La Comneni, variaza dupa circumstante, de exemplu, sub Alexios I e important
momentul incaltarii reprezentand consacrarea sa, pe cand sub Ioan incoronarea e
fortata de imprejurari. Se vede obligat sa recurga la un alt procedeu deoarece
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
14/42
mama sa si sora sa (Ana Comnena) il urau si nu il doreau ca mostenitor, intra pe
furis in camera tatalui sau, fura inelul imperial, merge in Marele Palat si arata
garzii inelul; garda refuza sa il lase sa intre, motiv pentru care o plateste putand
astfel sa intre in camerele Patriarhului pe care il forteaza sa il investeasca. Dupa
moartea tatalui sau, de frica, nu participa la funeralii, facandu-si aparitia dupa
acestea ca noul basileu. Un eveniment asemanator are loc in timpul lui Manuel
care se afla pe campul de lupta si care trimite un general la Copol sa aranjeze
lucrurile in asa fel incat mostenitorul de drept, fratele sau Isaac sa nu fie investit, ci
el insusi sa fie numit imparat.
Urcarea pe scut devine un moment din ce in ce mai rar, insa nu este abandonat
deoarece il regasim sub Paleologi . Partea finala a investirii se desfasoara tot in
Biserica, dupa un ritual din vremea macedonenilor. In Sf. Sofia erau aduse hlamida
si coroana care arau asezate pe un altar portativ in mijlocul bisericii. In momentul
iesirii cu Cinstitele Daruri, diaconul se oprea in fata imparatului care prelua
conducerea procesiunii, se indrepta spre usile imparatesti unde il astepta Patr. careil binecuvanta, dupa care se ducea la locul sau. In final il binecuvanta, il incorona
si il invita sa respecte drepturile imperiale, Crezul, si ca isi va aduce aminte de
moarte. Din acel moment incepea viata lui de suveran al Bizantului.
Bizantinii asteptau de la el reprezentativitate, el fiind izvor si sursa a puterii.
Folosea uneori cuvinte rituale care subliniau acestea. Era seful armatei, de aceea
cei care aveau vocatia armelor luptau deseori pe campul de lupta si nu stateau in
spatele liniei frontului. In Biserica el veghea asupra echilibrului, slujea
dumnezeiasca providenta; ca intermediar intre Dumnezeu si popor, isi abroga
drepturi bisericesti, calitate in care era arbitru al controverselor dogmatice. Era si
cel care legifera in materie de disciplina bisericeasca/canoane; numea patriarhi si
episcopi si ii si depunea; modifica eparhiile; numea pe inaltii demnitari ai bisericii
iar in multe ceremonii era partenerul patriarhului. Aplicarea functiei imperiale
depindea de temperamentul fiecaruia.
Basileul era trezit la rasaritul soarelui de catre un ajutor, dupa care urma toaleta de
dimineasa si era imbracat in functie de program, insa inainte isi lua imbracamintea
de interori si micul dejun. Dupa aceea urmau pana la pranz, audientele ministrilor
si a celorlalti. Apoi, imparatul se retragea pana la orele 6, primind din nou cateva
audiente.
De multe ori participa la hramuri; pentru bisericile inchinate Mantuitorului era maiusor deoarece acestea erau situate in zone centrale, pentru celelalte cum ar fi MD
Vlaherne mergea pe jos in procesiune pana acolo. Un moment important din viata
imparatului era cel legat de Saptamana Mare. Joi mergea calare si vizita azielele
de batrani, participand la o parte din slujbele de la Sf. Sofia si oferind demnitarilor
si participantilor fructe (2 mere) urmand ca intr-un numar restrans sa ia masa in
palat. Vineri vizita bolnavii si infirmii. Sambata de la 9 mergea prin palat si
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
15/42
aprindea lumanarile si candelele din capele si de la icoane. Urma o slujba la Sf.
Sofia si intra in Sf. Altar oferind daruri dar si unul financiar consistent; cadea
biserica, zicea rugaciuni si asista la slujba dupa care Patr venea la palat. Luni se
impartasea in B. Sf. Apostoli si lua masa cu Patr. Miercuri primea pe orfani dar si
pe noii botezati si le oferea daruri.
Participa si la ceremonii de orgin militar dar si utilitar (procesiuni in cetate sau pe
ziduri). Un alt moment il constituie intrarea triumfala in oras dupa batalii; era
intampinat de copii cu coroane de lauri si apoi de Patr si demnitari care il duceau in
Augusteum dupa care intra in palat si aveau loc apoi serbari nenumarate in
hipodrom. Un alt moment era aniversarea intronizarii cu sarbatori deosebite: mese
festive, curse de cai, etc.
La moarte era imbracat, ii erau puse insemnele imperiale, coroana pe cap si
celebrele sandale in picioare iar la iesirea din palat cineva spunea:Iesi basileu,
rege al regilor, Domnul Domnilor te cheama. Apoi era dus in Sf. Sofia unde
ramanea o vreme iar apoi in B. Sf. Apostoli unde era ingroapat. Aici iarasi cinevarostea:Intra basileu, regel al regilor, Domnul Domnilor te asteapta. Coroana ii era
luata de pe cap ramanand cu o banderola de purpura pe cap si era coborat in
mormant.
Cei care faceau parte din administratia centrala erau mari amatori de tratate
care explicau taxisul, taktika, unele lucrari avand si caracter militar, Leon VI
reusind sa fie un autor prolific in acest sens, fara sa fi fost pe campul de lupta. Alte
lucrari contineau liste cu demintati si functii care ne ofera multe informatii despre
administratie. Metoda de guvernare purta numele de sekreta iar seful administratiei
centrale purta numele de protoasekretis si era in general, om de incredere al
imparatului. Un al post important era dromos, insarcinat cu transmiterea ordinelor
imperiale pe intreg teritoriul Bizantului, ocupandu-se si cu intretinerea durmurilor
si a sistemului de legaturi postale in intreg imperiul. Sakellionul era responsabilul
trezoreriei Statului, eidikonul aevea in sarcina serviciul starii civile iar genikonul
era cel care trebuia sa supravegherea colectarea corecta a impozitelor. Salariul si
ceremonialul deveneau de asemenea criterii deosebit de importante ale ierarhizarii
bizantine. Demnitatea de protospatar (strateg) oferea onoarea de a face parte din
Senat (care inceteaza in sec V sa mai fie o functie deliberativa), statut care
presupunea o serie de privilegii judiciare (tribunal special, juramant la domiciliu).
In sistemul administrativ un loc important il ocupa eficienta financiara carecunoaste o criza in momentul devalorizarii nomismei (greutate de 4,54 g care
ramane stabila pana la mijl sec XI). Din secVIII au aparut primele suprataxe,
ajungandu-se in sec X-XI la o dublare a acestora. Pericolul desfintarii unor sate a
determinat statul sa inventeze un sistem de degrevare provizorie (sympatheia) cu o
durata de 30 de ani care permitea cotribuabilului datornic sau mostenitorilor sa
plateasca restantele. In cazul in care la momentul stabilit, suma nu era platita,
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
16/42
pamantul facea obiectul unei decizii de retragere (klasma), devenind proprietatea
statului.
6.Sfintenia imparatilor.
Sf. Constantin cel Mare este supranumit cel intocmai cu Apostolii pentru faptul ca
a dat libertate crestinilor ramanand un model pentru imparatii de mai tarziu. El a
purtat si supranumele de rex perpetuuspe care il vor prelua si alti monarhi cum ar
fi Eduard al Angliei, Venceslav al Boemiei, Olaf al Norvegiei, Eric al Suediei sau
Ludovic al Frantei. In Bizant, cei care au urmat lui Ctin purtau si numele de noul
Constantin si cei care au intemeiat dinastii noi dadeau numele de Ctin copiilor lor.
Sfintenia in Occident era atribuita regilor, principilor si familiilor lor. Avem
regi, totusi care convertit alte popoare, care au suferit pentru crestini, dar nici unimparat nu s-a incadrat in definitia mai larga a sfinteniei, adica nu a avut reputatia
de taumaturg sau chiar martir. Justinian I putea sa se alature in ceea ce priveste
sfintenia, lui Ctin cel Mare si chiar ii regasim la finele sec. X in unul din
mozaicurile din Sf. Sofia pe Ctin oferind macheta Copolului lui Hristos si pe
Justinian oferind macheta Sf. Sofia; deci exista o asociere de sfintenie intre cei doi.
Ei au fost elogiati de contemporanii lor cum ar fi Eusebiu si Trebonian, iar
Nichifor Calist vorbeste despre ctitorul Sf. Sofia si demareaza chiar un proces de
canonizare, dar Sinodul de la Trulan il cinsidera doar fericit. Mai sunt si alti
imparati in situatia lor cum ar fi Nichifor Focas care intr-un manuscris de la Mt.Athos este pomenit pe data de 11 decembrie, data la care s-a stins din viata iar in
viata Sf . Atanasie Aghioritul se vorbeste de un calugar bucatar care il pomenea pe
Focas considerandu-l sfant martir si care marturisea ca iesea de pe mormantul lui,
mir vindecator. Tot el era considerat a fi aparator al dreptei credinte pentru ca a
luptat impotriva necrestinilor. Tot la Athos exista si un tripar inchinat lui Focas.
Ioan Tzimiskes se regaseste intr-un calendar georgian deoarece a facut
donatii la Athos si mai ales la o manastire georgiana. In vremea Paleologilor, Ioan
II Pantastes (?) este mentionat si el in randul sfintilor datorita daniilor facute.
Pomenirea lor in randul sfintilor putea fi liturgica (tropar in timpul
slujbelor), funerara sau sub ambele forme. In cazul lui Ctin cel Mare, asociat
mamei sale sau in cazul lui Leon VI, caruia i se asocia Teofana, li se punea
termenul de aghios in sens echivoc iar in cazul altor imparati se afirma pietatea lor.
Tot in randul lor sunt afirmati imparatii care au convocat Sinoadele Ecumenice. In
sec. XII intalnim in randul sfintilor pe Teodora (S8) careia se adauga Pulheria,
Athenais Evdochia, Ariadna si Teodora lui Justinian; cu toate acestea, Biserica
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
17/42
devine mai retinuta in proclamarea sfinteniei imparatilor cu atat mai mult cu cat in
cazul iconoclasmului avem de-a face cu o erezie imperiala. In vremea Paleologilor
Mihail 8 era considerat sfant cu apelativul de aghios alaturat celui de basileu.
Intre titulaturile folosite se numara: sfantul imparat purtator de coroana,
sfantul conducator, toate mergand, evident, in directia sfinteniei, de aceea Mihail 8
isi justifica titlul prin ungerea primita la incoronare prin care era legitimat de
Dumnezeu. O asemenea explicatie da si Sf. Simeon al Tesalonicului spunand ca
imparatii si episcopii sunt sfinti pentru ca au fost unsi dar in cazul basileilor,
sfintenia si ungerea sunt numai simbolice pe cand episcopii primesc adevarate
daruri. Exista in sec X un ceremonial in timpul caruia poporul striga Sfant Sfant
Sfant, dorind sa sublinieze ca la incoronarea si ungerea imparatului era prezent
Dumnezeu intreit in Persoane. In acest caz apare si o diferenta intre occidentali si
bizantini deoarece un basileu cand era incoronat, nu avea merite sau defecte ci
ocupa un loc mai larg in iconomia divina, se incadra intr-o schema sau perspectiva
eshatologica deoarece in fiecare imparat, populatia vedea semnele eshatologicecare se puteau vedea pe chipul sau si din cuvintele sale, de aceea, limbajul politic
devine un semn apocaliptic. Imparatii nu sunt, in final, nici sfinti, nici crestini
obisnuiti, pentru ca fiecare din cei care conduceau imperiul trebuiau sa arate celor
care ii observau ca faceau parte din istori a sfanta a lumii care provenea de la
legamantul lui David pana la finele lumii. De asemenea, imparatul avea functia de
mediator intre oameni si Dumnezeu.
Erau imparati care greseau, iar acestia, inainte de a intra pentru a fi unsi,
cereau iertare pentru greseala lor si de aici, un intreg ritual in Bizant in care un rol
important il juca memoria si comemorarea; se amintea trecutul da trebuia fixat si
prezentul. [Mama lui Vasile I il viseaza pe Sf. Pr. Ilie care spune ca va fi imparat,
el ajunge la Copol la manastirea Sf. Diomet si de aici, prin mijloace anume ajunge
imparat, de aceea, visul ii da dj legitimitate si isi va lua protector pe Sf. Ilie; tot
din vremea lui dateaza si cinstirea prorocului in data de 20 iulie.] Leon VI
reprezentat in Sf. Sofia facand plecaciune inaintea lui Hristos (proschinesis)
reprezinta un model edificator in sensul in care se adreseaza tuturor imparatilor
aratand ce trebuie sa faca atunci cand gresesc. Aceasta reprezentare este de tip
deisis, in care Maica Domnului este intermediara catre Hristos care apare ca
binecuvantand pe imparat dar are si o carte deschis in care sta scrispace voua,
cuvinte care exprima intelepciunea divina si a Bisericii. Mai exista si o viata desfant inchinata lui Leon VI in care se aminteste de David si Urie, facandu-se
legatura cu Ps. 50. Vasile I a aratat o atitudine de pocainta intalnita mai ales in
discursul su (S. de la Copol) si prin luarea ca protectori a Sf. Arhangheli, ca un fel
de rascumparare pentru faptu ca l-a ucis pe Mihail III, inchinand foarte multe
Biserici, Arhanghelior, ca rascumparare pentru pacate. De asemenea, a regretat ca
a apleat la incantatii si a consultat vrajitori pentru a lua tronul iar pe patul de
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
18/42
moarte se pare ca are o viziune a lui Mihail III care intreaba care au fost motivele
pentru care l-a omorat.
Imeriul exista independent de imparat sub forma romana de
administratie dar o si domina asigurandu-i coeziunea, fara a fi asimilat cu ea. Deci,
imparatul ca institutie se incadreaza intr-o arhitectura care reunea atat VT si NT cat
si prelungeirea apocaliptica in care alegerea sa dumnezeiasca trecea de la poporul
evreu la romanitate la Intrupare, la intoarcerea pentru judecata si abdicarea
voluntara a ultimului imparat de la Copol.
Exista si o forma elinistica a imparatiei intregului pamant ca reflectare
a celei ceresti condusa de un suveran trimis de Dumnezeu. Aceasta mentalitate este
exprimata in scrierile lui Constantin VII in care ordinea (taxis) a lui Dumnezeu,
voita de El, plasa imparatul in fruntea natiunilor si aceasta trebuia respectata si nu
putea fi modificata. Imparatul este unic si fara egal iar ceilalti conducatori ai lumii
sunt supusi lui. Cand incheia un tratat de pace, imparatul facea concesiuni si
conducea supusii intr-un razboi just. Tot el era incarnarea legii iar actiunile saleerau intreprinse pentru binele comun. Conform principiilor iconimiei, suveranul
putea sa nu accepte unele canoane dar numai in cazul in care era bine pentru popor.
De exemplu, Leon VI are patru sotii pentru a putea avea un fiu pe care sa il lase
mostenitor si isi justifica fapta prin faptul ca risca sa se declanseze un razboi civil
in imperiu, de aceea inainte de moartea sa cere senatorilor ca vor avea grija de
sotia si fiul sau care va deveni ginerele lui Roman Decapenul care va conduce
efectiv imperiul.
Titulatura imperiala rezuma conceptia:N..basileus (termen care apare in
titulatura in sec VII dupa victoria asupra persilor), credincios al lui Hristos-
Dumnezeu, ortodox, autokrator al Romanilor. El era credincios lui Dumnezeu care
i-a conferit puterea, ortodox, ceea ce reprezenta fundamentul legitimitatii sale si
care ii conferea puterea absoluta care se manifesta in cadrul imperiului care
corespunde intregului pamant (oikumene). Era atotputernic in calitate de
locotenent al lui Dumnezeu, era intruchiparea legii, avea obligatia de a aplica
hotararile conciliare. Convoca si prezida sinodul, dar autoritatea dogmatica nu ii
apartinea. Nu era nici cleric, nici simplu laic ci era egal cu apostolii (isapostolas) si
avea o serie de privilegii liturgice: dreptul de a intra in Sf. Altar prin usile
imparatesti, se impartasea singur din Sf. Potir, avea dreptul de a predica si a
binecuvanta multimea, el crea imaginea terestra a ordinii divine si tot conform luiCtin VII, un inger ar fi daruit lui Ctin cel Mare vesmintele din purpura rezervate
numai suveranilor. Maiestatea imperiala impunea linistea, de aceea adunarile
oficiale erasilentia. El nu vorbea niciodata direct, ci numai prin semne sau prin
intermediul unui demnitar si facea parte dintr-un ceremonial de adorare. Cei care
veneau la el isi plecau capetele pana la pamant si uneori ii sarutau picioarele, la
masa invita periodic 12 persoane sarace carora le spala picioarele. Din sec XII se
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
19/42
inregistreaza declinul ceremonialului de la curte. Lumea crestina nu putea admite
decat un singur imparat, deoarece exista doar un singur Dumnezeu, deci aveau o
teama instinctiva fata de orice impartire a puterii (Alexis II este ucis pentru a se
evita poliarhia). Imparatii aveau mana libera sa faca ce vor iar guvernatorii si
functionarii lor indiferent de necesitati (chiar si revolte) trebuiau sa astepte
raspunsul basileului, intr-un cuvant, orice act al imparatului era traducerea vointei
divine. Imparatul detinea puterea absoluta asupra bunurilor si libertatilor tuturor,
chiar daca exista riscul nerespectarii legii. Imparatul putea chiar sa priveze de
drepturi anumite comunitati sau indivizi, cum a fost cazul dinastiei macedonene.
Imparatul este deasupra legii si o poate modifica sau face exceptii de la ea pentru
altii (Ctin IX pentru un functionar). Cu toate acestea, imparatul putea face totul in
limita vointei divine iar tot ce este bun nu poate veni decat de la Dumnezeu, si
implicit de la imparat. Deci orice victorie era a imparatului, chiar si in cazul in care
nu participase fizic la conflict. De asemenea, orice victorie reprezenta o favoare
acordata Celui de Sus, reprezentantului Sau, de aceea Manuel I si Ioan II poarta peun car icoana MD. Una din calitatile imparatului era impasibilitatea (apatia) in
virtutea careia, trebuie intotdeauna pastrata o atitudine impozanta, chiar si in viata
de zi cu zi nu trebuia lasat loc tulburarilor interioare, serenitate care se manifesta si
in exercitarea actului imperial de justitie prin care privea pe toti cu aceiasi ochi. De
asemenea, imparatul trebuia sa aiba calitatea filantropiei, a bunavointei fata de
oameni care consta in puterea de a sti sa ierti (Alexios I, Ctin IX), sa fii generos
(Vasile I care anuleaza impozitul pe produse timp de 2 ani dupa o recolta slaba).
Portretul suveranului ideal reiese din promisiunile lui Ctin X (1059): binevoitor, ca
un tata pentru cei tineri, ca un frate pentru cei de varsta sa, un sprijin pentru cei in
varsta si putea fi chiar un sfant dupa cum afirma Nicolae Misticul. Valorile de
exemplu se aplica si religiei, imparatul trebuia sa ajute poporul, sa se mantuiasca,
sa cunoasca mai bine pe Dumnezeu.
Imparatul era inconjurat de un anumit decor care simbolizat puterea sa
divina si impunea aceasta idee celor din jur. Imparatul era comparat cu cel mai
nobil dintre astre, cu soarele- simbolul perfectiunii. Tema imparatului soare
regasita la Psellos este folosita si la curtea lui Alexis III, imparatul soare care
raspandea in Orient, primavara. De asemenea, despre Alexios I se spunea ca era
apusul soarelui. Roman IV era recunoscut ca egal al lui Dumnezeu. De asemenea
implinesc in ochii supusilor, gesturi asemanatoare cu cele ale lui Dumnezeu. DeCraciun imparatii iau in comun aceeasi hrana corporala; la Paste aparitia
imparatului era simbol al Invierii. Imparatul se arata rar in public, aparitiile sale
fiind adevarate epifanii. El nu trebuia sa paraseasca palatul, trebuia sa se stie ca, la
fel ca Dumnezeu, este rpezent in palatul sau dar ascuns. Faptul ca era imbracat in
purpura lasa sa se inteleaga faptul ca Dumnezeu a facut alegerea Sa. Tot un simbol
al puterii era si incaltamintea de purpura- kampagia. Monedele aveau si ele un
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
20/42
caracter imperial si erau refuzate numai in cazul in care erau false deoarece a
respinge pe imparat inseamna sa ii respingi puterea cu care a fost investit.
7. Invatamantul si cultura.
Pentru a ocupa un loc in administratia bizantina era nevoie de o anumita
instructie. Aceasta educatie pe care o primeau bizantinii era mai intai in familie dar
era si intr-un cadru organizat. Pentru copiii care proveneau din familiile bogate,
exista in Copol un sistem educativ bine pus la punct, de aceea, cultura in sec IX-XI
nu mai reprezinta o placere sau marca a unei distinctii sociale, ci devine o
necesitate. Invatamantul era primar (propetia) si destul de raspandit si in provincii.
Copiii incepeau scoala in jurul varstei de 6-7 ani, invatand sa citeasca, primeau
notiuni de gramatica pe parcursul a 2-3 ani. Aveau la dispozitie mai ales carti
religioase la care se adaugau cele antice. Forma aceasta era gratuita in principiu,
dar era si un sistem privat destul de accesibil, totusi. Dupa acesta forma primaracare se incheia in jur de 11-12 ani, urma forma secundara supranumitapaideia
(peideia) in cadrul careia erau inscrisi copiii care proveneau din imperiu dar in
acest ciclu interveneau problemele de cazare. Rudele care faceau parte din
admisistratie puteau interveni pentru acestia. Aceasta a doua etapa era dificila si
putea reprezenta un obstacol. Copolul avea mai multe scoli secunare, in general
inchinate unor sfinti (Pavel, Teodora, cei 40 de mucenici) iar cele mai multe erau
situate in centrul capitalei, mai ales pe Milium, in jurul Forului lui Constantin.
Diaconi a era mai departe, langa forul lui Teodosie. Forma aceasta nu a disparut
niciodata. In sec. XI, cea mai renumita scoala era Sf. Ap. Pavel unde predauNichita Gramaticianul, Ioan Sifilin si Mihail Pselos. Elevii urmau scoala pana la
18-20 de ani si aveau profesori (maiston) sau mestrii, asistati de unproximos iar la
finele fiecarei saptamani erau examinati. Aceste scoli erau cu plata si taxele
depindeau de prestigiul scolii. Uneori profesorii nu puteau fi platiti la timp.
Incepand cu sec X, imparatul si patriarhul joaca un rol important in numirea
profesorului fara a interveni in alcatuirea programelor. Profesorii erau uneori
clerici (Nicolae Gramaticos era diacon). Din randul acestor maestrii se recrutau si
viitorii episcopi iar scopul urmarit de scoala era acela de a oferi posibilitatea,
absolventilor de a avea un vocabular frumos, pentru a-si forma calitatile de
exprimare, invatau multa gramatica si cum trebuiau alcatuite o poezie si un discurs
existand tot felul de exercitii in acest sens. Ioan Mavropous purta discutii libere cu
elevii sai, aceste lucruri faceau ca acele scoli unde predau astfel de maestrii sa fie
foarte cautate. Ioan Sifilinos era cel mai renumit alaturi de Mihail Pselos.
Urmatoarea etapa in formare era universitatea care in sec IX are sediul
intr-o parte a palatului imperial si se studia matematica, filosofia si astronomia. In
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
21/42
sec X, Ctin VII Porfirogenetul tine un discurs in fata studentilor carora le spune sa
fie bine pregatiti pentru ca vor fi recrutati in administratia bizantina. La finele sec
X, universitatea dispare iar in 1047, Ctin IX Monomahul infiinteaza o scoala de
drept cu competente universitare dar dupa ceva vreme se desfiinteaza si aceasta.
In cadrul manastirilor au fost multe scoli care se axau pe o programa limitata
la teologie.Toate acestea au fost importante deoarece erau depozitare ale culturii
antice prin care erau transmise mai departe cunostintele. Inlocuirea papyrusului cu
pergamentul care este mult mai tare, a permis o mai buna depozitare a
documentelor si atat palatul imperial cat si patriarhal au reusit sa adune foarte
multe documente. In sec VIII, criza iconoclasta a avut un rol important in motivatia
argumentelor, recurgand la biblioteci, insa documentele din aceasta perioada nu s-
au pastrat.
Intelectualii sec IX-XII erau pasionati de antici cum ar fi Platon si
Aristotel iar ep. erudit Aretas din Cezareea isi asuma calitatea unui adevarat editor
permitand aparitia unor editii critice actuale ale textelor antice, fara interes marepentru poezie, geografie si istorie, gusturile sale conicizand cu cele ale lui Fotie sau
Pselos. Cultura literara si filosofica a inregistrat mari realizari cu Cristofor de
Metilene, Roman Melodul (creatorul condacului) si Iosif Imnograful. S-a
desavarsit si istoriografia si agiografia prin Teofanes, Ana Comnena, Eusebiu de
Cezareea si Procopiu. Geniul bizantin s-a exprimat si prin vietile sfintilor, un fel
de propaganda care faceau cunoscute vieti ale unor oameni care constituiau modele
vrednice de urmat. Aceste vieti erau scrise de multe ori de anonimi care scriau intr-
o forma bruta ceea ce vedeau. Simeon Metrafrastul este elaboratorul mineiului
asezand vietile sfintilor in ordine si redactandu-le in mod savant.
Universitatea din Copol este locul in care asista personalitati importante cum
ar fi imparati ca Leon VI care reorganizeaza catedra de drept si Ctin VII care se
preocupa sa recruteze profesori de valoare. Erau multe discipline intre care
medicina si dreptul. In vremea lui Vasile II, unviersitatea trece printr-o perioada de
criza. Ioan Mavropous (1028) deschide o scoala privata bazata pe dialog unde il
recruteaza si pe Mihail Psellos. In acest mediu apare Ctin IX Monomahul care
creeaza rangul de noficax iar primul care il primeste este Ioan Pisfilinos.
[La scoala superioara patriarhala care functiona pe langa patriarhie si
care pregatea viitorii clerici predau diaconi.]
Intre imparatii care au fost preocupati de ultura se numara si Leon VIcu multe predici, poeme liturgice, epigrame, manuale de arta militara (tactika);
Ctin VII Porfirog. cu opere ca despre administrarea imperiului, desre ceremonii si
despre theme, Nichifor Brienios si Ana Comnena cu Alexiada; Fotie, nepotul patr.
Talasie, este cel mai important umanist scriind Mistagogia, Scoliile, Biblioteca,
Psellos (n 1018), supranumit consulul filosofilor, a adoptat genuri diferite si a scris
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
22/42
Cronografia, Teodor Prodromus a fost poet de curte si a adoptat genul satiric,
Nichita Coniates.
8. Sf. Simeon Noul Teolog (949-1022).
La un secol dupa Sf. Maxim, Leon III devine protagonistul iconoclasmuluo iar
intre aparatorii iconofiliei au fost calugarii care au fost nevoiti sa se refugieze de
mania imparatilor. In timpul unei perioade de calm, un egumen, Teodor, aduna un
numar de calugari la manastire Studion din Copol urmand modul de viata chinovial
si incercand sa reprezinte un model pentru restaurarea vietii monahale. In 815 cand
persecutia este reluata sub Leon Armeanul, Teodor moare in 826 in urma
tratamentelor la care a fost supus. Un urmas al lui este Simeon NT nascut in Galata
Paflagoniei, in familie de provinciali bogati. Viata sa coincide in buna parte cu
perioada lui Vasile II Bulgarohtonul si cu victoriile sale. Ajunge la Copol la 11 anisi e dat la cele mai deosebite scoli, stand la unul din unchii sai. Urmand aceste
scoli, trebuie sa aibe o cariera in administratia imperiala dar el la 20 de ani renunta
la acest plan si isi cauta un duhovnic incepand sa citeasca din vietile sfintilor.
Initiativa ii deruteaza pe apropiati pentru ca ei nu intelegeau utilitatea acestei
intreprinderi. El isi continua cautarea si gaseste pe Simeon Evlaviosul de la
Studion si ii de spre lecturare Regulile spirituale ale lui Marcu Ascetul (sec V) dinc
are alege 3 reguli sau capitole:
- daca vrei sa te vindeci, cultiva constiinta; fa ce spune ea si vei avea de
castigat- cel care cauta lucrarea Duhului, cultiva poruncile- cel care se ingrijeste de trup si nu are cunoastere spirituala, e asemenea
orbului care spune fiul lui David, ai grija de mine (Lc).
Dupa acest demers, nu este primit in manastire si duhovnicul ii da spre lecturare si
pe Diadon de Foticeea si insista asupra atentiei la constiinta: ascultarea fata de
intentile spirituale interioare aspect regasit la Scara lui Ioan Scararul. Pentru o
perioada, revine in lume si lucreaza in administratie dar in 977 primeste
binecuvantarea sa intre in manastirea Studion. Dupa o vreme, faptul ca se baza pe
ascultarea deplina fata de duhovnic, a deranjat, deoarece il invidia pe duhovnic si e
indrumat sa plece, fiind recomandat duhovnicului Antonie de Sf. Macrina (?). Aici
se tunde in monahism, scimbandu-si numele de Gheorghe cu Simeon si dupa 3 ani
este hirotonit preot. Punctul central al practicii sale era impartasirea zilnica si darul
lacrimilor. Acest obicei de impartasire zilnica il pastreaza pana la moarte. La 31 de
ani ajunge egumen, fiind ridicat la acest rang de patr. Nicolae II. El reorganizeaza
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
23/42
viata de acolo prin celebrele sale cateheze dar si reconstruieste o parte din edificii.
In toate scrierile sale insista asupra capacitatii si posibilitatii ca fiecare om
credincios sa ajunga la nepatimire prin curatirea inimii. Activitatea sa nu e
acceptata de catre toata lumea si unii dintre calugari se rascoala insa el insista
asupra liniei pe care incearca sa o dea. Deznodamantul crizei (995-6) este revolta
dar prin firea sa ii calmeaza insa ei il reclama patr. Sisinios I care ii da dreptate lui
Simeon si ii obliga pe calugari sa ii ceara iertare, dar Sf. Simeon nu accepta dorind
doar ca ei sa se pocaiasca. In 1005, lasa loc ucenicului sau Arsenie, ramanand in
manastire dar intra in conflict cu Stefan, fost mitropolit de Nicomedia, prieten al
patr. care era invidios deoarece nu avea caracterul sfantului. Cei doi se intalnesc in
1006 (?) in palatul patriarhal unde Stefan il intreaba cum desparte pe Fiul de Tatal,
mintal sau real? Sf. Simeon raspunde cu imnul 21, o epistola in versuri. Razboiul
dureaza pana in 1009, Sf. Simeon fiind condamnat la exil -deoarece alcatuise un
cult pentru duhovnicul sau- undeva langa Hrysopolis si se instaleaza intr-un mic
schit inchinat Sf. Maria. In 1010-11 este revizuit cazul sau si este rechematoferindu-i-se chiar un post de ep. pe care il refuza, cerandu-i-se in schimb, sa fie
mai ponderat. Se intoarce la manastire si creeaza o noua comunitate murind in
martie 1022, la 72 de ani. Intre 1022-54, ucenicul sau ii alcatuieste viata. Simeon
este canonizat in 1053.
9.Muntele Athos.
Intre sec IX-X in Copol s-au construit manastiri in cinstea MD: in timpul lui
Mihail III- Hodighitria Aratatoarea Caii, in mijlocul sec XI-Eerghetidos Maica luiDumnezeu, Binefacatoarea iar de catre istoricul Mihail Ataleiates (1077) este
ridicata manastire Panoiktirmon Maica Domnului Atotmilostiva. Sub Ctin
Monomahul este ridicata o manastire inchinata Sf. Gheorghe iar Mihail Maleinos
(unchiul lui Focas II) ctitoreste manastirea Kymina in Bitinia (922), unde se
calugareste Sf. Atanasie Athonitul. Probabil, din cauza ultimelor persecutii ale
romanilor (sec III-IV) si apoi din 726 (primul edict impotriva icoanelor), multi
calugari se retrag in M. Athos, fasie de pamant situata intre orasele Tesalonic si
Copol despartita prin canalul Xerxes de restul peninsulei.Aceasta insula are o
latime cuprinsa intre 2 si 13 km si o lungime de 60 km. Intemeietorii Marei Lavre
au fost Petru Athonitul si Aftimie in timpul lui Teofil (820). Vasile IMacedoneanul da un decret in 885 prin care interzice trecerea ilegala peste canalul
Xerxex, declarand ca Mt. Athos este locul oficial al calugarilor si ii scuteste de
plata taxelor; masuri reconfirmate de Leon VI (911) si Roman Lecapenul (920). De
acum, comunitatea s-a consolidat si a devenito adevarata republica monahala.
Focas a manifestat un mare interes pentru Sf. Munte si chiar dorinta de a se
calugari. Cel care a intemeiat prima manastire chinoviala (pana atunci era urmat
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
24/42
doar stilul idioritmic) a fost Sf. Atanasie Athonitul, coleg de arme cu Focas si
duhovnic al sau, construind un centru monahal cu doua biserici in 963, cu
hramurile Sf. Ioan Botezatorul si Buna-Vestire, asezamant cunoscut sub numele de
Marea Lavra (Meghistis Lavras) sau a Sf. Atanasie. Introducand stilul de viata
chinovial, este atacat de ceilalti calugari. Calugarii trebuiau sa nu posede bunuri,
sa nu se faca diferente intre calugarii greci si ceilalti, sa fie condusi de un
protos,comunitatile sa fie independente de orice autoritate si sa nu le fie permis
femeilor sa intre.
Ioan Tzimiskes aproba o regula pe intreg teritoriul athonit, un Tipikon (care
pune capat disputelor intre idioritmici si chinoviali) in care se adopta viata
idioritmica si chinoviala, se spunea ca fiecare manastire trebuie condusa de un
egumen ajutat de cativa proestosi si ca toate manastirile trebuiau sa fie conduse de
un aeropag adica o adunare a staretilor care trebuia sa se intruneasca o data pe an la
Karyes, in fruntea caruia se afla un protos hirotonit de catre patriarh si ales de
basileu si carea avea jurisdictie civila si bisericeasca.Noi asezaminte sunt infiintate: Iviron (980-984), Vatoped (985), Dohiariu
(1030)m Esfigmenu si Karakalu (1045) etc. Atanasie moare in 1004.
In sec X, Athosul devine principalul centru al monahilor iar in timpul lui
Alexios devine model de viata monahala absoluta. Tot aici este dezvoltat isihasmul
de catre Grigorie Palama dar creat de Evagrie Ponticul in sec. IV. De asemenea,
tarile romane se implica activ in sustinerea manastirilor din Sf. Munte.
De-a lungul timpului au aparut diverse colectii de documente romanesti cum
ar fi Papadopol Kerameus sau Nicola Iorga care a scos la iveala texte ce priveau
relatiile dintre voievozii romani si Athos, demers avut in vedere si de V.A.Urechia.
Acestea vor fi publicate in romaneste de Paul Mihailovici (1933) si Grigorie
Nandris (1936). In istoria relatiilor cu manastirile de la Athos, principii romani
erau animati de dorinta de a fi noi fondatori, ctitori de-al doilea, ctitori din urma.
Inchinarile sau stavropighiile care scoteau lacasurile monahale de sub jurisdictia
ierarhului locului, se vor inmulti in proportii ce vor determina inteventia domniei
pentru dezinchinare. Darnicia romanilor fata de crestinatatea rasariteana a fost
ecidentiata de patr. Atenagora I (1949-1972) cu ocazia vizitei la Curtea de Arges in
1967. Din pacate, nu am reusit sa pastram nici macar una din cele 20 de manastiri
mari, la care domnitorii au facut dani.
Astazi, Sf. Munte este organizat ca o republica monahala autonoma,reprezentand centrul monahismului ortodox. Aceasta este condusa de un aeropag
restrans alcatuit din reprezentantii a 20 de manastiri. Din cele 20 de asezaminte, 17
apartin grecilor, si cate una sarbilor, rusilor si bulgarilor. In cazul nostru,e xista
doua schituri, al Sf Ioan Botezatorul si al Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir.
10. Structura Bisericeasca in epoca macedoneana.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
25/42
In sec IV, in structura bisericeasca a avut loc o discutie in legatura cu organizarea
bisericii dupa modelul statului. Scaunul apostolic din Roma este unic si ocupat de
papa. Biserica din Africa avea de la inceput o structura si practici canonice
speciale, autoritatea suprema fiind detinuta de sinodul episcopilor care avea loc de
doua ori pe an. In Orient, practicile difereau de la o regiune la alta, de exemplu in
Alexandria puterea apartinea episcopului iar in Siria, acesta avea prerogative mai
largi dar nu detinea puterea in totalitate. Ierusalimul reprezenta la finele sec. III
doar un centru episcopal. Baza structurii bisericesti a fost construita de bisericile
locale; in ceea ce priveste relatiile inte comunitatile crestine au depins de diferitele
perioade ale dezvoltarii crestinismului. Legatura dintre comunitati putea capata
forme variate; in provinciile mai mari erau cuprinse atat dioceze rurale cat si
orasenesti, cele dintai fiind supuse celor din urma. De asemenea, in remarcarea
unei biserici depindea foarte mult vechimea ei. Episcopi egipteni aveau drept
conducator pe ep. de Alexandria.In cadrul Bisericilor existau si asa numitele, curti de appel unde credinciosii
puteau depune plangeri impotriva ierarhilor. Toti episcopii provinciei participau la
hirotonirea unui noi episcop din provncia lor. Alaturi hotararilor sinoadelor
ecumenice se vor alatura si unele hotarari date la sinoadele locale (cele 85 de
hotarari apostolice). In sec IV se evidentiaza o colaborare mai buna intre structurile
Bisericesti si cele statale. In 381 Copolul primeste primatul de onoare iar in 451
este recunoscut primatul Romei.
Patriarhul Copolului era ales de imparat de pe o lista cu trei nume oferita de
mitropoliti, dar basileul nu era obligat sa aleaga pe vre-unul dintre cei trei, putand
sa ii refuze si sa aleaga el insusi pe cineva. Dintre cei 200 de patriarhi, 36 au fost
depusi din vointa imparatului iar 17 s-au retras din propria vointa. De exemplu, in
cei 38 ani de domnie ai lui Manuel I au fost in Copol 10 patriarhi dintre care 6 au
fost retrasi sau exilati. Investirea se facea de catre imparat in acelasi loc si sub
aceeasi forma pe care o cerea protocolul. Cand era ales un pretendent, era escortat
in resedinta patriarhala pentru a astepta prima duminica urmatoare alegerii sale.
Daca imparatul reprezenta statul, patriarhul reprezenta biserica si misiunea lui era
de a pastra dreapta credinta si raspundea in fata lui Dumnezeu dar si a imparatului.
Patriarhul locuia intr-un palat cu acces direct in catedrala, avea la dispozitie mai
multe locatii in capitala, biblioteci si pivnite. In subordinea lui se aflau 45 de care formau 9 grupe compuse/conduse din/de 5 demnitari, fiecare intr-o odine
anume, intre care patru ocupau functiile de Mare Hartofilax (bibliotecar), Marele
Sachelar, Marele Iconom (administrarea aspectelor economice), Marele
Schelofilax (veghea asupra celor necesare in cadrul slujbelor). Printre functiile de
rangul 2 se numarau cea de arhidiacon, castrisios (se ocupa de vesmantarie),
referendum si protonotarul (care primea sesizarile). In 1201, un pelerin rus
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
26/42
aminteste ca in timpul lui Manuel I au fost inregistrati 56.000 de preoti dintre care
14.000 de mir, 2000 de atasati Sfintei Sofia dintre care 30.000 erau numai in Copol
(Robert de Fleury ?). Biserica bizantina vea 600 de episcopi, Mitropolia Efesului
avea 34, Mira Lichiei 33, Sardes 25, Antiohia 21, Atena 10, Filipi 6, Tesalonicul 5.
Episcopul era ales de mitropoliti tot de pe o lista cu 3 nume. Posturile erau
acordate prin membrii de familie. Multi voiau sa fie numti in acest post deoarece
erau scutiti de taxe si beneficiau de conditiile cel mai bune de trai. Au existat si asa
numitii preoti de cariera care apartineau de Sf. Sofia si care erau in numar de 500
sub Justinian si 1500 in timpul lui Manuel. Situatia clerului de jos era diferita,
deoarece aveau venituri relativ mici. In privinta calugarilor, acestia reprezentau o
mare pondere in cadrul bisericii de aceea Focas a intemeiat un numar mare de
manastiri noi. Se stabileste ca stavropighiile sa depinda de patriarhie iar locasurile
imperiale de imparat, in timp ce acelea declarate autonome sa ramana astfel.
Pentru intemeierea unei manastiri era nevoie de trei persoane; cel care
intemeia manastirea incepea prin punerea Crucii, apoi dadea o regula pentruTipikon pentru a fi respectata. Binefacatorul sau ctitorul avea parte de compensatii
spirituale: detinea un mormant, era pomenit in cadrul Liturghiei. Primul staret era
ales de ctitor iar confirmarea era facuta de patriarh dar patr, G recomanda ca
acesta sa nu fie ales dintre analfabeti. Colaboratorul cel mai important al staretului
era iconomul, apoi urma epistemonahul care se ocupa mai ales cu disciplina,
urmau trapezarosul, ecleziarhul (se ingrijea de buna desfasurare a slujbelor),
taxiarhul (ordinea slujbelor), hartofilaxul (se ocupa de odoare) iar cubicularul se
ocupa de ingrijirea si ocrotirea moastelor. Sub Alexios I apare functia de
consticariot (?) care se ocupa de problemele financiare si era laic.
Indepartarea de Roma si pierderea teritoriilor orientale face din patriarhul
din Copol cel mai important ierarh care va capata titlul de ecumenic. Odata cu
perioada convertirilor, apartenenta la Patriarhat a devenit semn de integrare in
sistemul bizantin. Ca trup al lui Hristos, Biserica il avea in frunte pe Fiul lui
Dumnezeu si cele 5 patriarhate: Roma, Copol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim.
Conducerea efectiva revenea sinodului permanent din care faceau parte principalii
ierarhi ai bisericii, mitropolitii prezenti in capitala si delegatii imperiali si uneori
imparatul. Administrarea Patriarhiei revenea clerului din Sf. Sofia: marele econom
avea grija de partea financiara iar marele ecleziarh de manastiri. Invatatura de
credinta era transmisa prin asa-numitii didaskaloi care explicau Apostolul, citeaudin Evanghelii si invatau Psalmii. La intronizare, patriarhul trimitea episcopilor
Synodikonul Ortodoxiei- o marturisire de credinta. In sec 9, monahismul a ramas
destul de rebel fata de orice forma de organizare, singurul ierarh acceptat fiind
egumenul considerat primus inter pares. In cazul in care un donator dorea ca
manastirea sa ramana in familie, gestionarea bunurilor se facea prin charistike,
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
27/42
adica o donatie contitionata si limitata la 2-3 generatii. Conceptia despre societate
era exprimata in marile culegeri juridice dar mai ales in Basilicale.
9.Rezumat Bizantul- Istorie si spiritualitate.
9.1.Dinastia macedoneana si apogeul imperiului (867-1056).
Spre deosebire de epoca lui Justinian cand opera a fost indeplinita de un singur
imparat, asistam acum la realizari implinite de o succesiune de imparati.
Intemeietorul dinastiei, Vasile I (867-886) se tragea dintr-o familie de armeni
stabiliti in Macedonia. In toate domeniile s-a putut constata un reviriment, astfel
viata economica a intregii Mediterane cunoaste o tot mai mare stabiliate si
securitate; industria si comertul controlate strict au o pondere crescanda; are loc
formarea claselor aristocratice; sunt luate masuri in favoarea taranimii libere si a
stratiotilor, patura care insa va fi ruinata; regimul themelor cunoaste un oarecaredeclin.
Se trece la o politica ofensiva pe plan extern care culmineaza in timpul
imparatilor soldati perioada nuita de G.Schlumbergermarea epopee bizantina.
Imperiul a fost evoit sa faca fata pericolului arab fata de care Vasile I si Leon VI
organizeaza campanii dar multe fara rezultate clare. Reusesc sa cucereasca Tarente
in timp ce arabii au luat Creta, Sicilia, Siracuza si Reggio. In Orient, reusesc sa
impinga pe arabi pana la frontiera asiatica dar in 904 o flota de pirati musulmani
ataca Tesalonicul luand 20000 de prizonieri. Roman Lecapenul va repurta succese
in Mesopotamia luand Edessa. Nichifor Focas ia Creta si Ciprul, Tarsul, Cilicia,Mopsusestia (965-966), Aleppo si Antiohia (969). Ioan Tzimiskes lupta dincolo de
Eufrat, cucereste Damascul, Nazaretul, Acra, Cezareea fara a lua Ierusalimul, la
intoarcere ia Beyruthul, Sidonul si Laodiceea. Vasile II pastreaza aceste teritorii,
fara sa le extinda, dobandind totusi Edessa in 1001.
Armenia este ocupata de arabi din sec 7 cucerind in 838, Amorium dar in
872, Vasile I ia Tefrikul, punand capat existentei unei zone controloate de
pavlicieni (secta maniheana); apoi in sec X bizantinii reusesc ajunga pana in N
Siriei. Sub Constantin VII si Roman II, Nichifor Focas si Ioan Tzimiskes
(generali), patrund in Cilicia, iau Germaniceea (949), Hadath (957) si Samosata
(958) iar Vasile II cucereste o buna parte a Armeniei cuprinsa intre lacul Van siVaspurkan. Bizantinii vor ajunge in 1020 si in Georgia.
Italia organizata de Leon VI in themele Longobardiei si Calabriei a fost
spectatoarea disputei dintre Otto (incoronat la Roma in 962) si basileu pentru titlul
de imparat, disputa care a trecut in plan secund in fata pericolului arab, Focas
incercand chiar sa realizeze o alianta cu imparatul romano-germanic iar Tzimiskes
a dat pe printesa Teofana lui Otto care a fost invins de arabi.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
28/42
Conflictul cu bulgarii se acutizeaza sub urmasul lui Boris, Simeon care,
crescut la Copol, dorea sa inlocuiasca imperiul bizantin cu cel bulgar, considerand
ca nu poate exista decat unul singur fortand pe Leon VI sa plateasca tribut si sa
cedeze teritorii extinse in Macedonia. Alexandru refuza in 912 sa mai plateasca
tribut motiv pentru care Copolul e din nou amenintat in 913. Victoile de la
Anchialos (917) si Adrianopol (922) permit bulgarilor sa ocupe cea mai mare parte
a Traciei si Macedoniei. Dupa moartea lui Simeon (927), succesorul Petru nu s-a
ridicat la inaltimea acestuia iar sub Samuel, Vasile II "Bulgarohtonul" a purtat mai
multe campanii victorioase intre 986-1014.
In aceasta perioada asistam la cresterea marii proprietati in detrimentul celei
mici si a taranilor independenti. Opozitia dintre cei bogati, puternici (dunatoi) si
cei mici (penetes) nu reflecta in intregime realitatea sociala; bogatii exercitau o
anumita presiune asupra taranilor detinand frumoase case pe cand taranii de
conditie medie isi permiteau o pereche de boi, un magar si un servitor iar dacasaracea, ramanea cu o casa. In orasi se intalnesc atat bogatii cat si pe taranii de
conditie medie, taranii independenti (parechi), taranii saraci cu o casa si o gradina
si sclavii folositi pentru munci domestice sau agricole. Patura de mijloc era
reprezentata de exploatatorii agricoli dintre care proveneau conducatorii satelor sau
soldatii.
Cresterea marii proprietati si disparitia micii proprietati duce la revolte
(Vasile II- Bardas Focas si Bardas Skleros) si la interzicerea sub Roman Lecapenul
(922) celor bogati sa cumpere pamantul celor saraci si dadea castig de cauza
saracului atunci cand incerca sa cumpere un teren iar bogatii puteau cumpara un lot
decat in cazul in care posedau dj teren in acel sat. Desi aceste masuri nu au avut
rezultatul scontat din cauza iernii grele si a secetei, Roman reconfirma novela
(934) dar nu s-a putut aplica deoarece functionarii erau si proprietari de pamant, in
schimb, taranii, s-au adaptat situatiei devenind erbii acestora. Vasile II intr-o
novela (966) pe seniori sa plateasca impozitele celor saraci in conditiile in care
acestia nu puteau.
Exploatarea solului, indiferent de perioada in care ne aflam, celula de baza o
reprezenta familia mica si mijlocie; taranul cultiva pamantul pentru necesitatile
sale (reinnoirea septelului, procurarea uneltelor, hrana, plata impozitului).
Cei puternici erau incadrati de textele sec. X in trei clase: (1)bogati,
(2)functionari civili si militari,(3) strategii si episcopii sau egumenii. Functionarii
nu erau de la bun inceput, neaparat bogati, dar prin utilizarea puterii pe care o
detineau, dobandeau un statut care le permitea mai tarziu sa se incadreze vechii
aristocratii pe care o si ajuta. Acest fenomen de revenire la marea proprietate nu a
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
29/42
produs o schimbare sociala considerabila dar a dus la dezertificare, fenomen care a
cuprins sate intregi si care a fost amplificat la frontiere de situatia politica.
Din punct de vedere al civilizatiei, epoca aceasta a fost una din cele mai
reprezentative; Leon VI a publicat culegerea Basilicalelor sau legilor imperiale
(sinteza a operei lui Justinian) , Cartea prefectului. Desi nu se mai ridica
monumente ca Sf. Sofia, in provincie avem nenumarate monumente care atesta
fenomenul renasterii motiv pentru care aceasta perioada mai poarta numele de al
doilea secol de aur al artei bizantine. Fotie a fost unul din principalii protaonisti ai
renasterii bizantine, unul din teologii eminenti ai Bisericii si unul dintre cei mai
influenti umanisti vizantini. Opera sa este vasta: Amfilohia, Mistagogia, Scoliile la
Scara Sf. Ioan Sinaitul, Cuvant despre purcedera Sf. Duh, Cateheze si Cuvantari,
Biblioteca sau Myrobiblion. Mai amintim Lexicul lui Suidas, Vietile Sfintilor de
Simeon Metafrastul, Istoria lui Leon Diaconul si poeziile lui Ioan Geometrul. Un
personaj important a fost si Ctin IX Monomahul deoarece numele sau e legat decrearea facultatii de Filosofie condusa de Psellos si a celei de drept conduse de
Ioan Xifilinos. De asemenea, Biserica intr-un acord tacit cu Statul ajunge la
concluzia ca adevarul fusese frmulat odata pentru totdeauna de Sfintii Parinti in
cadrul Sinoadelor Ecumenice iar raspunsul noilor probleme trebuia cautat in
scrierile acestora. Principalul obiectiv era demonstrarea faptului ca totul a fost
scris dj. Inceputurile acestui curent le putem plasa odata cu renasterea culturala
din a doua jumatate a sec X, centrul fiind Universitatea din Copol de unde a si iesit
parintele teologiei bizantine, patr. Fotie (858-867;877-886) care a atras intre alti
savanti si teologi pe Chiril, fratele lui Metodiu.
Monahismul s-a dovedit in perioada iconoclasta si o clasa ce se simtea
responsabila pentru continutul de credinta si pentru soarta Bisericii. Opozitia fata
de toate necestitatile acestei lumi au dat nastere in Bizant unei teologii ce poate fi
numita monahala care a reprezentat un curent creator in gandirea bizantina. In
general, monahii i-au invatat pe bizantini cum sa se roage; isihastii si chinovitii au
creat o traditie de rugaciune in care tinta era una comuna: transfigurarea omului
prin comuniunea cu umanitatea indumnezeita a lui Hristos in Duhul Sfant.
Chinoviticii au pus accentul pe natura liturgica/sacramentala a coumiunii in timp
ce isihastii invatau ca trairea in Hristos trebuia atinsa printr-un efort personal.
Reprezentantul misticii personaliste este Sf. Simeon Noul Teolog (949-1022) carene-a lasat imne, scrisori, tratate ascetice si teologice. Este o teologie monastica,
consacrata comuniunii cu lumina dumnezeiasca.
Dobrogea sub Ioan Tzimiskes.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
30/42
Dobrogea a fost transformata in vremea lui in thema sub numele de Istros sau
Paradunavon. Aceasta ar fi facut parte din thema mai veche intemeiata de
Constantin IV in 681-5 mentionata de Ctin VII cu numele de Tracia (Bulgaria,
Hemus, Istros). Thema Istros avea drept capitala cetatea Durostorum (Silistra)
unde isi avea si sediul, strategul. Primul ar fi fost Leon. Pentru a intari aceste
afirmatii exista portulanele italiene care mentionau porturile de la Dunare,
descoperirea sigiliilor comerciale in Pcuiul lui Soare si descoperirea unor vestigii
din aceasta epoca. In ceea ce priveste organizarea bisericeasca, existenta unor
biserici la Dinoge ia (unde a fost gasit si un engolpion), Noviodunum si Troesmis
atesta existenta unor episcopi. Folosirea limbii grecesti este atestata de prezenta
unui episcop are va fi transferat la Abidos, de asemenea s-a descoperit un ulcior la
Capidava ce poarta litere grecesti. De asemenea exista o Notitia episcopatul din sec
XI care mentioneaza cetatea Durostorum ca mitropolie cu 5 episcopii sufragane.
Bizantinii se considerau investiti cu un drept special in conducerea altor
oameni. Uneori se intampla ca unii imparati ca si Ctin VII Porfirog. sa afirme o
anumitpuritate a rasei grecesti. Cand rusii atacau pe bizantini, acestia s-au opus
prin experienta si tehnica lor de lupta. Starinilor care atacau imperiul , bizantul le
opunea constiinta misiunii lor de aparatori ai crestinatatii. Acest sentiment le-a dat
curajul superioritatii prin care au reusti sa infranga in multe situatii pe barbari.
Putem vorbi despre unpatriotism bizantin; termenul de patriot (filopatris) este
intrebuintat de Psellos, indignat ca aurul bizantin imbogatea diferite popoare
straine in urma tratatelor de pace. Cand bizantinii erau nevoiti sa faca fata unui atac
strain, il considerau o simpla revolta a unor oameni simpli impotriva autoritatii. In
fata altor popoare, bizantinii faceau uneori proba unui naiv spirit de complexitate,
erau ei (la fel ca si chinezii) si era lumeabarbarilor. Pentru Psellos, rusii erau un
trib de barbari, plini in permanenta de furii impotriva imperiului, imaginand tot
felul de strategii pentru a declansa un razboi. Era firesc ca bizantinii sa se identifice
cu grecii razboaielor medice sau poporului lui Israel care combatea pe dusmani.
Religia acesto barbari era de asemena un fel de magie perversa, iar unul din
scopurile Bizantului era de a-i civilza prin convertire. Intre sec IX-X misiunile
bizantine au obtinut o serie de succese .
Intre acestea se remarca masa slava castigata in a doua jumatate a se IX.Chiril si Metodiu au avut o mare importanta in acest proces. Slavii apar in imperiu
de timpuriu iar spre finele sec VI Bizantul reuseste sa ii respinga, dar in 580 ~1000
dinte ei invadeaza Grecia. Dupa sec VII se vor instala in vechile provincii romane
Iliricul, Moesia, Tracia si Macedonia. Treptat insa intra sub influenta Bizantului
incat pana in sec IX intra in contact cu religia crestina si ajung sa detina functii in
armata bizantina. La inceput convertirile au fost sporadice; Botezul avea o
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
31/42
importanta aparte, iar urmarile erau durabile. Odata cu principele, intregul popor
accepta noua religie si prin convertire, poporul primea recunoasterea
internationala.
In sec VII, bulgarii isi afirma autoritatea asupra provincilor ocupate de slavi
si se angajeaza intr-o lupta impotriva imperiului. Acest stat bulgaro-slav se va
stabili aproape de portile capitalei si va purta in sec VIII razboi cu Bizantul.
Chiril si Metodiu ar fi fost de origine slava, grecii ii considera de origine
elena iar conform unei teorii de sec XIX ar fi fost romni din coloniile lui Traian.
Au primit o educatie alesa si au cunoscut viata, moravurile si limba slavilor. Chiril
(Constantin) a fost insarcinat cu importante misiuni la arabi si cazarii de la Nipru si
s Rusiei; tot el a alcatuit primul alfabel pentru slavi si a tradus in dialectul slavilor
din Macedonia, Evangheliile si textele liturgice. Intre 862-3, Rastislav (846-870),
principe de Moravia, s-a adresat bizantinilor pentru trimiterea unor preoti. Nu era
vorba de convertirea acestui spatiu, care era dj deschis crestinismului, ci de
preoti care sa invete credinta in limba slava si sa intareasca poporul in noua religiepentru stabilirea unei biserici autonome. Misiunea in Moravia a fost plasata sub
conducerea lui Chiril caruia i s-a alaturat fratele sau, Metodie care ajung acolo in
863, opera lor bucurandu-se de mare succes. Din cauza lipsei de misionari si
episcopi, cei doi frati au ajuns pana in zona L. Balaton unde printul Panoniei,
Kocelji a mainfestat un interes deosebit pt activitatea lor. Au fost de asemenea
primiti cu onoruri de papa Adrian II (867-872) care le-a sustinut demersul de
introducere a limbii slave. Chirl moare la Roma in 869 iar Metodie este numit de
papa, episcop de Sirmium, dar din cauza faptului ca dioceza sa intra si in Moravia,
se afla in conflict cu arhiep. de Slazburg care in 870 il aresteaza pe Metodie dar
dupa 3 ani, papa Ioan III il elibereaza (872-883). Metodie moare in 885 iar
succesorul sau, Gorazd este alungat din Moravia.
In Bulgaria, sub presiune bizantina si convingere politica, Boris (852-889) accepta convertirea in 864. El transfera in constiinta slavlilor, teocratia pe
care a experimentat-o Bizantul dupa Ctin. Boris e botezat in 866 in Copol si ia
numele de Mihail, dupa imparat. Prin acest botez insa nu reuseste sa implineasca
dorinta de autonomie bisericeasca si chiar se punea problema de absorbtia statului
sau in cel Bizantin. Boris s-a adresat si Romei dar nu a primit nimic. Conflictul
manifestat si intre Fotie si Nicolae I se incheie in 870 cand sinodul convocat de
Vasile I si p. Ignatie decide in favoarea bizantului. Chiar daca nu reusesc sa obtinaautocefalia, primesc o oarecare autonomie, patr. bulgar ocupand un loc important
in ierarhia bizantina. Ucenicii lui Metodiu sunt primiti cu onoruri in Bulgaria
deoarece Boris intelege importanta unui cult in limba slava pentru realizarea unui
imperiu cu o biserica autonoma. Boris se va retrage in manastire in 888 si va lasa
la conducere pe fiul sau, Simeon (892-927) sub care Bulgaria cunoaste apogeul. El
a fost fascinat de fastul bizantin si a incercat sa il recreeze in palatul din Preslav.
7/28/2019 Istoria Si Spiritualitatea Bizantului -Curs (1)
32/42
Chiar daca nu a cucerit Copolul, a primit titlul de imparat dupa ce se adreseaza
Romei si de patriarh, pentru arhiepiscopul sau, dar, evident, Bulgaria nu se va
supune sub nici o forma, Romei. Sunt construite biblioteci si scoli, sunt tradusi
Parintii Bisericii, istoricii si imnografii. Dupa moartea lui Simeon incepe declinul
primului tarat bulgar; partea orientala a Bulgariei este cucerita, patr. Damian este
depus iar episcopiile sunt trecute sub Copol. Partea vestica (cu centrul in Ohrida)
ramane independenta pana in 1018 iar biserica, autocefala. Vasile II il va infrange
pe Samuel si Bulgaria isi va pierde independenta. Statul va renaste in sec XII,
odata cu decaderea Bi