Istoria si Spiritualitatea Bizantului - Vistieria

ASPECTE ALE ISTORIEI IŞ SPIRITUALIT II BIZAN ULUIĂŢ Ţ

1

Introducere Istoria bizantin ia sfâr it la o dat sigur : cucerirea Constantinopolului deă ş ă ă

c tre otomani la 29 mai 1453. ă În schimb ea are o dat de na tere: creearea noiiă ş Rome, pe malurile Bosforului, pentru care Sfântul Constantin a decis s - i poarteă numele. La acea vreme împ ratul se gândea la o apropiere de frontierele cele maiă amenin ate, Dun re i Eufrat, f r a avea în vedere crearea unui nou Imperiu. ţ ă ş ă ă Din punct de vedere cronologic Bizan ul a succedat Imperiului Roman deschizând o erţ ă nou . Chiar dac în structura sa a p strat o serie de norme ce au sus inut edificiulă ă ă ţ imperial roman, evolu ia sa ulterioar descoperindu - ne o direc ie diferit . Deţ ă ţ ă asemenea, Bizan ul se înscrie pe coordonatele elenismului, orizont cu deschidereţ ampl spre antichitate, reprezentând o sintez la alc tuirea c reia au contribuită ă ă ă factori i valori apar inând unor culturi diverse. ş ţ

Rolul Imperiului bizantin în istoria european i a poporului român nu poateă ş fi neglijat chiar dac mul i îl trec uneori cu vederea. De fapt întreaga istorie aă ţ cre tinismului, din momentul în care a devenit religie liber , s- a desf urat înş ă ăş cadrul acestui Imperiu. Prin studierea Istoriei i Spiritualitat ii Bizan ului putemş ăţ ţ în elege mai bine cadrul i modul în care cre tinismul s- a dezvoltat, i- a formulatţ ş ş ş dogmele i normele sale de baz , a creat opere de cultur , art i arhitectur , a datş ă ă ă ş ă via unor forme superioare de tr ire spiritual i s- a impus în via a societ iiţă ă ă ş ţ ăţ determinându - i cursul. Bizan ul a fost, a a cum spune bizantinologul, Stevenţ ş Runciman, «imperiul lui Dumnezeu pe p mânt, o palid imagine a Împ r iei luiă ă ă ăţ Dumnezeu din Cer».

În ceea ce ne prive te pe noi românii, Bizan ul a avut un rol hot râtor înş ţ ă continuitatea daco- roman , în cre tinarea noastr , în procesul de formare aă ş ă poporului i a limbii române, în organizarea i via a bisericeasc , în cultur i art .ş ş ţ ă ă ş ă În perioada migra iei popoarelor, Imperiul bizantin a reprezentat singuraţ forma iune politic din sud- estul european care a reu it s se impun în fa aţ ă ş ă ă ţ barbarilor, obligându - i pe ace tia s dea libertate de via i de credinş ă ţă ş ţă autohtonilor daco- romani. De la Bizan a fost condus activitatea misionar deţ ă ă cre tinare în p r ile noastre. Mai târziu, când s- au constituit Statele feudaleş ă ţ independente române ti, în secolul al XIV- lea, întemeierea mitropoliilor iş ş organizarea bisericeasc , formele pe care le- a îmbr cat monahismul, toate s- auă ă f cut în strâns leg tur cu Bizan ul.ă ă ă ă ţ

Ora ul Byzantion, de unde vine numele de Bizan , a fost fondat pe malulş ţ vestic al Bosforului în jurul anului 660 î.d.Hr. Pozi ia sa geografic deosebit deţ ă favorabil , i- a permis s aib succese economice i politice notabile înc de laă ă ă ş ă înfiin area sa. Acest ora domina comer ul dintre Marea Neagr i Marea Egee,ţ ş ţ ă ş dintre Europa i Asia Mic , fiind u or de ap rat, înconjurat pe trei laturi de ape. Cuş ă ş ă toate acestea Bizan ul nu i- a putut ap ra grani ele sale, fiind cucerit pentru oţ ş ă ţ scurt perioad de per i, la sfâr itul secolului al VI- lea. Adev rata glorie a ora uluiă ă ş ş ă ş va începe îns în timpul domniei lui Constantin cel Mare cel care îl va transforma înă capitala Imperiului.

2

Foarte mul i cercet tori au considerat c Imperiul bizantin a fost oţ ă ă continuare direct a Imperiului roman, numindu - l chiar la un moment dat (395),ă Imperiul roman de r s rit. Afirma ia nu este lipsit de temei deoarece Împ ra iiă ă ţ ă ă ţ bizantini au p strat o lung perioad de timp titulatura Împ ra ilor romani, s- auă ă ă ă ţ considerat pân la sfâr itul Imperiului urma ii acestora, revendicând toateă ş ş teritoriile asupra c rora ace tia st pâniseră ş ă ă. În Imperiul bizantin au supravie uitţ forme de organizare statal , administrativ ori social de tradi ie roman . Dreptulă ă ă ţ ă i normele juridice romane au r mas în vigoare mult vreme, cu modific riş ă ă ă

neesen iale. Chiar i limba oficial a Imperiului a fost pân la începutul secolului alţ ş ă ă VII- lea, latina. La rândul lor locuitorii Imperiului bizantin se numeau pe sine romei , iar ara lor era ţ Romania sau p mântul roman.ă

Caracterul grecesc al lumii bizantine s- a accentuat începând cu secolul al VII- lea, cu domnia împ ratului Heraclius, când latina este înlocuit cu greaca.ă ă Grecismul va deveni mai pregnant în secolele urm toare, când între Apus i R s rită ş ă ă vor interveni disensiuni religioase majore (iconoclasmul, schisme) i chiar conflicteş politice ca în cazul cruciadelor.Vom întâlni pentru bizantini tot în aceast perioadă ă i termeni ca:ş helleni sau helladikoi , dar în mod izolat i f r s - l înlocuiasc pe celş ă ă ă ă

de romei . Persisten a tradi iilor grece ti i a popula iei de limb greac în Imperiulţ ţ ş ş ţ ă ă bizantin a determinat pe istoricul August Heisenberg s spun c : «Bizan ul esteă ă ă ţ Imperiul roman devenit cre tin, dar de na ionalitate greac » iar pe Karl Krumbacherş ţ ă s considere elenismul ca al doilea element fundamental al civiliza iei noastre. Deă ţ altfel grecii de ast zi consider istoria Bizan ului drept istoria lor na ional . Înă ă ţ ţ ă defini ia lui Krumbacher i a altor cercet tori, se men ioneaz ca al treilea elementţ ş ă ţ ă constitutiv: cre tinismul. De altfel, cum se tie, religia cre tin a reprezentatş ş ş ă osatura spiritual a Imperiului bizantin. Întreaga via public i particular aă ţă ă ş ă bizantinilor era p truns de înv tura cre tin . Literatura bizantin , ca iă ă ăţă ş ă ă ş majoritatea crea iilor artistice i arhitectonice, î i au sursa de inspira ie înţ ş ş ţ cre tinism. De aceea Istoria i Spiritualitatea Bizan ului presupune preocupareaş ş ţ pentru cunoa terea istoriei cre tine pe o perioad de 1.000 de ani, atât cât a duratş ş ă Imperiul bizantin.

În cadrul realit ilor bizantine un loc important l- au avut i diferiteleăţ ş influen e, fie c au fost orientale, fie occidentale, în disciplina pe care o studiemţ ă având obliga ia s inem seama i de acest lucru. Reiese din cele de mai sus cţ ă ţ ş ă Istoria i spiritualitatea Bizan ului este o tiin vast , c domeniul ei de cercetareş ţ ş ţă ă ă este complex, meritând din plin a fi studiat în cadrul Facult ilor de Teologieă ăţ Ortodox . ă

Mul umiri Prea Fericitului P rinte Patriarh TEOCTIST, P rintelui Arhim.ţ ă ă Grigorie B BU , D- lui. Prof. Emilian POPESCU, Familiei Ă Ş

Scurt istoric al cercet rilor privind Istoria i Spiritualitateaă ş Bizan uluiţ

Bizantinologia a ap rut ca tiin i ca disciplin aparte destul de târziu, laă ş ţă ş ă sfâr itul secolului al XIX-lea, mai ales prin contribu ia germanului Karl Krumbacherş ţ (1845- 1909). Interesul pentru ea s- a manifestat mai întâi prin edi ii i traduceri deţ ş texte, Germania Reformei, în c utarea celuilalt cre tinism, constituind un terenă ş

3

favorabil. Erudi i ca Jérôme Wolf (1516- 1580) dar mai ales Johann Löwenklauţ (Leunclavius) (1533- 1593), au reu it s fac accesibile în latin lucr ri ale unorş ă ă ă ă cronicari bizantini cum ar fi: Zonaras, Manases etc. Italia, Olanda sau Fran a, suntţ

ri în care interesul pentru Bizan a fost evident, fenomen favorizat i de rela iileţă ţ ş ţ privilegiate pe care îndeosebi Fran a le- a între inut cu Imperiul otoman începând cuţ ţ secolul al XVI- lea. Astfel naturalistul Pierre Gilles c l torind la Constantinopol aă ă descoperit i cercetat cu pasiune vestigiile bizantine care vor împodobi cele 4ş volume postume ale c r iiă ţ : Topographia Constantinopoleos et de illius antiquitatibus , publicate la Lyon în 1561. Lui i se al tur iezuitul Denis Pétauă ă (Petavius) teolog i ini iator al cronologiei bizantine autorul c r iiş ţ ă ţ : Byzantine du Louvre primul veritabil corpus de texte istorice bizantine. În rile germanofone îlţă amintim pe Karl Krumbacher care public în 1891 lucrarea sa de neînlocuit până ă ast zi ă Geschichte der byzantinischen Literatur , iar un an mai târziu revista Byzantinische Zeischrift , a c rui principal merit este acela c ne ofer pân ast zi ună ă ă ă ă index exhaustiv cu toate publica iile ce fac referire la Istoria bizan ului. În timp ceţ ţ Heinrich Gelzer studia structurile administrative ale Imperiului, von Lingenthal, cu al s u ă Jus Graeco- Romanum d dea acces ansamblului de texte juridice bizantine. ă

Pentru secolul al XX-lea, ora ul München r mâne centrul principal al studiilorş ă bizantine germane, iar dintre reprezentan ii acestei perioade men ion m pe Franzţ ţ ă Dölger unul dintre primii care subliniaz dimensiunea european a fenomenuluiă ă bizantin, repertoriul s u de acte emise de puterea imperial intitulat: ă ă Regesten der Kaiserurkunden des oströmischen Reiches , fiind un instrument de lucru pe care- l folose te orice cercet tor al Bizantinologiei. Un alt reprezentant al coliiş ă ş müncheneze este i Hans- Georg Beck. Ar fi nedrept s enumer m aici numai peş ă ă reprezentan ii fostei Germanii de Vest, pentru c o contribu ie apreciabil laţ ă ţ ă dezvoltarea studiilor privind Istoria bizan ului au avut- o i cercet tori din fostaţ ş ă Germanie de Est ce- i drept influen a i adesea de gândirea marxist . Aici îi putemţ ţ ă aminti pe istorici precum : Hans Ditten, Helga Köpstein sau Johannes Irmscher. Pentru Austria putem saluta activitatea multipl în domeniu, a unui Herbert Hüngeră sau a unui Johannes Köder.

Revenind la Fran a de data aceasta pentru sfâr itul sec. al XIX-lea i primaţ ş ş jum tate a sec. al XX-lea amintim pe Charles Diehl cu un stil oarecum învechit,ă lipsit de reflec ii sintetice, dar care r mâne interesant prin pasajele narative atât deţ ă utile populariz rii. În aceast categorie se înscriu crea iile sale de genul: ă ă ţ L’Afrique byzantine sau Manuel d’art byzantin de neînlocuit pân ast zi, ca i ă ă ş Manuel d’études byzantine a lui Louis Bréhier. Dac cercetarea francez se bucur înă ă ă domeniu de o real autoritate aceasta se datoreaz în bun parte lui Paul Lemerleă ă ă care la Sorbona sau la Collège de France a tiut s combine for a înv mântului s uş ă ţ ăţă ă cu rigoarea lucr rilor sale personale. De la istoria agrar la analiza fenomenuluiă ă eretic, el a inspirat i îndrumat majoritatea istoricilor actuali: Hélène Ahrweiler,ş Gilbert Dagron, Michel Balard, Michel Kaplan, Alain Ducellier, Cécile Morisson. Parisul este ast zi o etap esen ial pentru to i bizantini tii, iar publica ia ă ă ţ ă ţ ş ţ Travaux et Mémoires , a Centrului de cercet ri istorice i civiliza ie bizantin m rturise te dină ş ţ ă ă ş plin vigoarea cercet rii franceze. ă

Pentru Belgia, o alt ar francofon , îl men ion m pe Henri Grégoireă ţ ă ă ţ ă principalul animator de la Liége al revistei Byzantion , cel care al turi de Charlesă

4

Delvoye a fost atras c tre istoria artei bizantine sau împreun cu François Halkin iă ă ş André Jacob c tre aghiografieă 1.

La rândul ei Italia s- a remarcat prin varietatea cercet rilor i aici îlă ş men ion m pe Agostino Pertusi atras c tre istoria ideologiilor sau ceaţ ă ă administrativ . Tot în Italia nu trebuie neglijat i faptul c la Vatican exist ună ş ă ă important centru de studii al manuscriselor i textelor bizantine.ş

Înainte de 1917 Rusia i- a dat pe: V.G. Vasilievsky, F.O. Uspenskij si A.A. Vasiliev. Revista Vivantijskij Vremennik fondat de Vasilievskij în 1894 iă ş suspendat în 1927, a redevenit dup cel de- a doilea r zboi mondial un instrumentă ă ă indispensabil pentru speciali ti. Trebuie subliniat i faptul c în Rusia a existat i oş ş ă ş

coal solid în domeniul artei bizantine i aici îi enumer m pe V. Lazarev i A.P.ş ă ă ş ă ş Kajdan.

Pentru rile balcanice putem aminti mai întâi Iugoslavia cu un G.ţă Ostrogorsky autorul unei Istorii a statului bizantin , apoi în ara noastr avemţ ă prezen a înc mitic a lui N. Iorga, sau pe N. B nescu i Gh.I. Br tianu, iar dup celţ ă ă ă ş ă ă de- al doilea r zboi pe Alexandru Elian, Nicolae St nescu, Vasile Grecu, Emiliană ă Popescu, Stelian Brezeanu etc.

În Ungaria ar fi de remarcat numai Gyula Moravscsik, iar în fosta Cehoslovacie trebuie men ionat binecunoscuta revist ţ ă ă Byzantinoslavica , cu articole ce pun accentul îndeosebi pe rela iile slavo- bizantine. Pentru o alt ar vecin ,ţ ă ţ ă ă Bulgaria, avem revista Etudes balkaniques redactat de Institutul de studii balcaniceă de la Sofia unde au activat cercet tori ca: Vasilka Tapkova- Zaimova, Elisabetaă Todorova, Petar Angelov, cu to ii urma i ai lui Ivan Dujcev, mort în 1985.ţ ş

Nimeni nu se va mira de locul pe care- l ocup Grecia în studiile bizantine.ă Nume de bizantinologi în Grecia avem pe: D. Zakythinos si N. Svoronos. Cercetarea este bipolar : la Atena ca i la Tesalonic ea se sprijin pe Universit i i pe două ş ă ăţ ş ă organisme foarte active, Centrul de cercet ri bizantine i Institutul de studiiă ş balcanice. Pu ine subiecte au sc pat istoricilor greci, ei fiind ast zi din ce în ce maiţ ă ă deschi i pentru vecinii lor din Balcani. Ei î i public articolele în reviste ca: ş ş ă Anuarul Asocia iei de studii bizantine (Epétèris Hetaireias byzantinôn spoudôn), Studiiţ balcanice, sau Cyrillomethodianum . Din acest spa iu geografic nu putem uita niciţ aportul Ciprului, contribu ia în domeniul arheologiei i artei, studiile lui Th.ţ ş Papadopoullos i C. Kyrris asupra istoriei culturale i a sistemului educativ.ş ş

Trecând în rile anglofone, Marea Britanie l- a dat la începutul secolului alţă XX-lea pe J.B. Burry specialist în istorie administrativ sau pe J. Gill, D. Nicol, R.ă Browning cu cercet ri pertinente în domeniul culturii. Tot în Anglia merită ă men ionate Universit ile de la Oxford i Cambridge, iar la Birmingham exist unţ ăţ ş ă centru de studii animat de A.M. Bryer, cu un colocviu bizantin anual.

În Statele Unite ale Americii toate marile Universit i de la Princeton pân laăţ ă Los Angeles, au bizantini tii lor, în marea lor majoritate proveni i din Europa, laş ţ care se adaug binecunoscutul centru Dumbarton Oaks de la Washington, cel maiă important din lume. Aici se afl o colec ie important de texte, o bibliotec ,ă ţ ă ă facilit i de cazare pentru cercet torii din str in tate i de asemenea centrulăţ ă ă ă ş public o revist ă ă Dumbarton Oaks Papers .

A adar Bizan ul este prezent practic în întreaga lume. Exist preocup ri înş ţ ă ă acest domeniu chiar i în Australia, Canada, Africa de Sud, Japonia, Guadelupa i înş ş unele ri arabe, aici neavând de- a face întotdeauna cu lucr ri originale. Exist i oţă ă ă ş

1 Alain DUCELLIER, Le Byzantins, histoire et culture , Seuil, Paris, 1988, p. 28.

5

Asocia ie interna ional de studii bizantineţ ţ ă care organizeaz congreseleă interna ionale de studii bizantine în întreaga lume, primul având loc la Bucure ti înţ ş 1924 2.

Periodizarea istoriei bizantine

Delimitarea în timp a Imperiului bizantin a fost destul de fluctuant . Nu însă ă i pentru anul c derii sale: Imperiul ia sfâr it odat cu ultimul s u suveran,ş ă ş ă ă

Constantin al XI- lea, în diminea a zilei de 29 mai 1453. În schimb, data sa deţ na tere r mş ă âne controversat , chiar dac bizantinii nu au avut nici o ezitare asupraă ă ei: Imperiul lor începe odat cu Augustus, fapt în bun parte adev rat pentru că ă ă ă evolu ia de 15 secole, de la principat la ultimul basileu, a consemnat o serie deţ muta ii f r a înregistra veritabile rupturi. Începutul istoriei bizantine este stabilitţ ă ă de diver i cercet tori în func ie de momentul pân la care ei consider c se poateş ă ţ ă ă ă vorbi înc de Imperiul Roman. Ei s- au oprit la urm toarele date:ă ă

anul 284, momentul urc rii pe tronul Imperiului Roman a împ ratuluiă ă Diocle ian (284- 305), cel care a introdus o serie de reforme militare iţ ş administrative, care vor dura i în vremea succesorilor s i.ş ăanul 330, când a fost inaugurat ora ul Constantinopol, noua capital aş ă Imperiului.

anul 395, atunci când, dup moartea lui Teodosie I cel Mare, Imperiul a fostă împ r it în cel de R s rit i cel de Apus.ă ţ ă ă şanul 476, care corespunde momentului c derii Romei în mâinile herulilor luiă Odoacru i a ultimului împ rat roman, Romulus Augustus.ş ădomnia împ ratului Justinian, care reprezint o etap nou pe plan militar,ă ă ă ă politic, cultural i artistic.şanul 632, momentul declan rii cuceririlor arabe în Orient, cu consecin eşă ţ economice i politice nefaste pentru Imperiul bizantin.şprima jum tate a sec. al VIII- lea, mai precis anul 717, când pe tronulă Imperiului a ajuns Leon al III- lea, ini iatorul iconoclasmului.ţDup p rerea noastr i a altor istorici, începutul istoriei bizantine trebuieă ă ă ş

a ezat în timpul domniei lui Constantin cel Mare, mai precis odat cu întemeiereaş ă Constantinopolului. Transformarea vechiului Byzantion în capitala Imperiului a atras dup sine o serie de schimb ri structurale în organizarea administrativ ,ă ă ă economic , militar , economic i politic a statului. Un alt element esen ial care aă ă ă ş ă ţ avut loc tot acum, a fost introducerea cre tinismului ca religie liber prin edictul deş ă la Milan i prin m surile de sprijinire luate dup aceea de Constantin cel Mare. Dinş ă ă punct de vedere teologic, Sinodul de la Niceea din 325, reprezint i el o r scruce,ă ş ă întrucât este momentul din care religia cre tin începe s se manifeste în mod liber,ş ă ă trecându - se de asemenea la elaborarea înv turilor sale dogmatice. De aceea primaăţă

2 Lista cercet rilor în domeniul Istoriei Bizan ului este mult mai mare. Prezentarea noastr esteă ţ ă deosebit de sumar , cu atât mai mult cu cât nume, articole, studii, diferite apari ii editoriale,ă ţ conferin e, pot fi g site relativ u or prin intermediul mijloacelor moderne de informare. ţ ă ş

6

etap din Istoria bizantin o putem delimita între 324 i 632, o perioad numit iă ă ş ă ă ş roman târzie, din cauza predomin rii elementelor romanice sau etapa proto -ă ăbizantin .ă

A doua perioad este aceea a evului mediu bizantin care este cuprins întreă ă anii 632- 1204, cu dou etape: 632- 1025, perioada evului mediu bizantin timpuriuă i perioada medieval bizantin târzie, de la 1025 la 1204. Anul 1204 constituieş ă ă

momentul în care Imperiul bizantin este destr mat în urma cruciadei a IV- a i seă ş formeaz pe o bun parte a teritoriului s u Imperiul latin de r s rit cu capitala laă ă ă ă ă Constantinopol i alte regate i despotate occidentale. Imperiul latin de r s rit vaş ş ă ă dura 57 de ani, pân în anul 1261, când bizantinii vor reu i s recucerească ş ă ă Constantinopolul. De asemenea, anul 1204 reprezint i momentul în care Imperiulă ş bizantin, izgonit din Constantinopol i de pe o bun parte a Peninsulei Balcanice iş ă ş a Asiei Mici, se va reorganiza în trei centre: Niceea, sub conducerea împ ra iloră ţ dinastiei Lascarizilor, Trapezunt condus de Comneni i Arta, în Epir, sub dinastiaş Anghelilor.

Etapa târzie bizantin este cuprins între 1204- 1453, fiind caracterizat deă ă ă numeroase dificult i politice, economice i sociale, atât pe plan intern cât i peăţ ş ş plan extern. Ziua în care a c zut Constantinopolul nu va reprezenta i dispari iaă ş ţ complet a Bizan ului, formula lansat de Nicolae Iorga, „Bizan dup Bizan ”,ă ţ ă ţ ă ţ exprimând foarte bine continuitatea civiliza iei bizantine i dup 1453, atât peţ ş ă teritoriul fostului Imperiu, cât mai ales în teritoriile libere: rile Române, Rusia,Ţă Italia.

Constantin cel Mare: monarhia cre tin i orientalş ă ş ă

Domnia lui Constantin cel Mare, care va transforma Imperiul p gân într- unulă cre tin, iar Roma va fi deposedat de primatul ei în favoarea Constantinopolului,ş ă marcheaz începutul istoriei bizantine. Trebuie îns men ionat faptul c nu vomă ă ţ ă asista acum la o ruptur net între istoria roman i cea bizantin : timp de treiă ă ă ş ă secole pân la e ecul lui Justinian în încercarea sa de a reface unitatea Imperiului, elă ş va ap rea mai degrab ca o continuare a romanit ii. Timp de 300 de ani mo tenireaă ă ăţ ş Romei i a Greciei, amenin at de invaziile popoarelor barbare, a fost treptatş ţ ă transferat la Bizan , iar Imperiul a c p tat caracterele esen iale ale Imperiuluiă ţ ă ă ţ bizantin. De aceea f r s ne hazard m putem spune c istoria bizantin are ună ă ă ă ă ă sfâr it sigur: cucerirea Constantinopolului de c tre otomani pe 29 mai 1453. Înş ă schimb, actul fondator este crearea noii Rome decis de c tre Constantin cel Mare,ă ă pe malurile Bosforului i care va purta numele s u: Constantinopol, inaugurat peş ă data de 11 mai 330. Prin aceasta, împ ratul urm rea apropierea de frontierele celeă ă mai amenin ate, Dun rea i Eufratul, f r a urm ri neap rat crearea unui nouţ ă ş ă ă ă ă Imperiu.

În 330, Imperiul roman continu . Atunci când valul invaziilor va acoperiă partea occidental a acestuia, iar vechea Rom va c dea în 476, Imperiul roman vaă ă ă continua în Orient: nu exista o alt solu ie de continuitate.ă ţ

Constantinopolul a fost întemeiat pe locul anticului Bizan , dar locuitorii noiiţ Rome ca i cei ai Imperiului nu- i vor lua numele de bizantini; ei vor fi înş ş continuare romani, Imperiul lor va r mâne Imperiul roman, iar împ ratul va fi înă ă

7

continuare împ ratul romanilor. Numai câ iva pasiona i de literatura antic vor aveaă ţ ţ ă con tiin a acestei îndep rtate preistorii a ora ului i îl vor numi ocazional Bizan .ş ţ ă ş ş ţ

Imperiul lui Constantin

Nici un suveran în istorie poate c nu merit mai mult titlul de «Mare» ca înă ă cazul lui Constantin, deoarece în 15 ani el a luat 2 decizii care au modificat viitorul lumii civilizate. Prima a fost adoptarea cre tinismului drept religie oficial aş ă Imperiului roman. A doua a fost transferul capitalei acestui Imperiu de la Roma la Constantinopol. Aceste dou decizii cu consecin ele pe care le vom vedea peă ţ parcurs, i- au conferit lui Constantin dreptul de a concura pentru titlul de omul cel mai influent în istorie.

Constantin cel Mare s- a n scut în ora ul Naissus din Moesia Superior (Ni ,ă ş ş Iugoslavia) în jurul anului 274, ca fiul mai mare a lui Constantius Chlor i al Elenei.ş Ne afl m în perioada în care Imperiul roman era condus de împ ra ii Diocle ian iă ă ţ ţ ş Maximian, cu titlul de augu tiş i de Galeriu i Constantius în calitate de ş ş cezari . Pentru o mai bun ă cunoa tere a treburilor statului, Diocle ian (284- 305) primş ţ august i împ rat în Orient i- a luat un coleg cu titlul de ş ă ş augustus i anume peş Maximian, c ruia i- a repartizat pentru administrare Apusul. A a a luat na tereă ş ş sistemul de conducere în doi, cunoscut sub numele de diarhie . Mai târziu fiecare august i- a luat câte un ajutor, cu titlul de ş cezar , si anume Diocle ian pe Galeriu, iarţ Maximian pe Constantius Chlor luând na tere conducerea în patru, ş tetrarhia.

La 1 mai 305 Diocle ian i Maximian se retrag iar în locul lor devin ţ ş augu tiş Galeriu pentru Orient i Constantius Chlor în Occident. Dup moartea acestuia dinş ă urm în anul 306, armata îl proclam drept ă ă august pe Constantin care pân laă moartea lui Maximian î i ia ca patron divin pe Hercule (protectorul socrului s u,ş ă Constantin luând de so ie pe fiica lui Maximian, Fausta). Dup aceast dat el seţ ă ă ă pune sub obl duirea lui ă Sol invictus (soarele neînvins) divinitate oriental adoptată ă i de romani. În anul 311 el se aliaz cu Licinius, noul ş ă august în Orient, după

moartea lui Galeriu i lupt împotriva lui Maxentiu instalat la Roma dup ce îlş ă ă înl turase pe Severus (adjunctul în calitate de cezar a lui Constantiu Chlor înă Occident). La 28 octombrie 312 Maxentiu este înfrânt la Pons Milvius (Podul Vulturului) sau Saxa Rubra (stâncile ro ii) pe Via Flaminia la aprox. 10- 12 km. N- Eş de Roma. În acest loc Constantin are celebra viziune relatat de istoricul Eusebiu deă Cezareea în lucrarea sa Vita Constantini , precum i de apologetul cre tin Lactantiu,ş ş tutorele lui Crispus, fiul lui Constantin (De mortibus persecutorum ).3 Evenimentul relatat în cele dou lucr ri constituie actul prin care s- a explicat convertirea luiă ă Constantin cel Mare la cre tinism. Unii pun îns la îndoial valoarea documentar aş ă ă ă celor doi autori, mai ales a lui Eusebiu. Între argumentele pe care le aduc ar fi faptul c întâmplarea de la Pons Milvius nu este relatat de Eusebiu în ă ă Istoria sa bisericească 4 de la 324, ori dac ar fi avut loc, autorul nu ar fi trecut - o cu vederea.ă Deci ar fi vorba de o interpolare mai târzie în Vita Constantini . Noi trebuie îns să ă

3 LACTAN IU, Ţ De mortibus persecutorum , 48, în Sources Chrétiennes , 38, p. 132- 134 i traducerea înş limba român : LACTAN IU, ă Ţ Despre moartea persecutorilor , ed. Amarcord, Timi oara, 2000. ş4 EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeasc ,ă traducere, studii i note de pr. prof. T. Bodogae, col.ş PSB, vol. 13, Bucure ti, 1987.ş

8

inem cont de faptul c nucleul evenimentului a fost real, chiar dac a cunoscut iţ ă ă ş unele înfloriri, dar despre el Eusebiu vorbe te i în ş ş Discursul s u festiv inut cuă ţ ocazia a 30 de ani de domnie a lui Constantin 5.

Relevant în aceast privin este i comportarea pe care a avut- o dup acestă ă ţă ş ă eveniment Constantin cel Mare fa de cre tinism. El nu a repudiat dintr - o datţă ş ă toat mo tenirea p gânismului ci ca i tat l s u care fusese monoteist, el a continută ş ă ş ă ă s considere soarele ca mediator vizibil între Dumnezeul suprem i oameni. El vaă ş înclina îns din ce în ce mai mult spre cre tinism i dovada cea mai clar aă ş ş ă atitudinii sale din aceast vreme o va constitui statuia sa din Forum, care după ă instruc iunile sale trebuia s poarte în mâna dreapt o cruce. B t lia de la Ponsţ ă ă ă ă Milvius a f cut din Constantin st pânul absolut al Europei. Ea a marcat totodat ,ă ă ă dac nu propria sa convertire, cel pu in momentul din care el a devenit protectorulă ţ cre tinilor. La începutul lunii ianuarie a anului 313 Constantin p r sea Roma pentruş ă ă Milan, unde va avea loc o întâlnire cu Licinius. Discu iile au fost amicale cu atât maiţ mult cu cât Licinius se va c s tori cu Constantia, sora lui Constantin. Această ă ă întâlnire a fost urmat imediat i de binecunoscutul edict de toleran de la Milană ş ţă 6.

Cu toate acestea Licinius era un p gân convins i la scurt timp nu va maiă ş accepta edictul, fapt atestat de inscrip ia de la Salsoviaţ 7. Textul acestei inscrip iiţ aminte te i de un ş ş dux Scythia : «Dei Sanctis Solis/Simulacrum consecratum / die XIV kalendis Decembribus / debet singulis annis / iusso sacro Dominorum Nostrorum Licini Augusti et Licini Caesaris / ture cercisis et profu - /sionibus eodem die/a praepositis et vexillationibus dux/secutus iussionem describsit» (chipul sfântului zeu Soare, consacrat la 18 noiembrie trebuie s fie închinat în fiecare an, după ă porunca sacr a st pânilor no tri Licinius Augustul i Licinius Caesarul, cu t mâie,ă ă ş ş ă lumini i liba ii, în aceea i zi de c tre comandan ii i deta amentele sta ionate înş ţ ş ă ţ ş ş ţ castrul Salsovia. Valerius Romulus, b rbat de rang ecvestru i ducele provinciei,ă ş urmând porunca a pus s se transcrie).ă 8 Datorit înc lc rii în elegerii religioase iă ă ă ţ ş politice în special, Constantin îl atac pe Licinius i îl înfrânge la Carpus Ardiensisă ş în 314: «…totu i Constantin…a pornit cu r zboi împotriva lui Licinius… i luând înş ă ş st pânire toat Dardania, Moesia i Macedonia a ocupat numeroase provincii…”ă ă ş 9; «Licinius cerea pace i promitea s îndeplineasc cele cerute…pacea a fost încheiatş ă ă ă de c tre cei doi cu condi ia ca Licinius s p streze Orientul, Asia Mic , Tracia,ă ţ ă ă ă Moesia i Scythia Minor»ş 10 .

Din p cate rela iile dintre cei doi se vor deteriora din nou între aniiă ţ 319- 320, tensiunea atingând punctul maxim în 324, când în lupta de la Chrysopolis, de lâng Calcedon, Licinius este înfrânt. R mas singur împ rat,ă ă ă Constantin a instaurat monarhia ereditar , asigurat pân în 361 de fiii s i,ă ă ă ă 5 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea Imperiului bizantinş , curs pentru anul I, sec ia Pastoral ,ţ ă Facultatea de Teologie Ortodox , Bucure ti, 1993, vol. I, p.25. ă ş6 Pierre MARAVAL, Le Christianisme de Constantin à la conquête arabe , PUF, Paris, 1997, p.6- 7; Lector Dr. Adrian GABOR, Biseric i Stat în secolul al IV- lea. Modelul teodosiană ş , în Anuarul Facult iiăţ de Teologie Ortodox Universitatea Bucure ti, ă ş 2001, p. 194- 195; T. CHRISTENSEN, The so- colled Edit of Milan , în Classica Medievalia, 35, 1984, p. 129- 175. 7 Ioan BARNEA, Octavian ILIESCU, Constantin cel Mare , Bucure ti, 1982, p. 40.ş8 Emilian POPESCU, Inscrip iile grece ti i latine din secolele IV- XIII, descoperite în Româniaţ ş ş , Bucure ti,ş 1976, p. 283- 284.9 FLAVIUS EUTROPIUS, Brevirum ab urbe condita , X , 5, trad. GH. H. erban, ed. Istros, Br ila, 1997,Ş ă pp. 219- 220. 10 ANONIMUS VALESII, V, 18, în Fontes Historie Daco- Romanae , vol. II, Bucure ti, 1964, 1970, p. 82-ş83.

9

luînd sfâr it în acest fel sistemul colegial de conducere, instaurat deş Diocle ianţ 11 .

11 Diocle ian este autorul unor importante reforme atât administrative, cât i militare sau politice. Peţ ş plan politic el a instaurat tetrahia sau conducerea în patru. De fapt nu era vorba de o divizare a Imperiului care r mânea ă patrimonium indivisum ci de o înmul ire cu patru a aceleia i conduceri.ţ ş Potrivit acestei reforme Diocle ian guverna Egiptul, Siria i Asia Mic ; Maximianus Italia i Africa;ţ ş ă ş Constantius Galia i Britania; Galerius Illyricum. Împ r irea în patru nu a condus la o împ r ireş ă ţ ă ţ fiscal , economic i juridic a Imperiului. Decuziile erau luate de c tre ă ă ş ă ă augu tiş , iar caesarii trebuiau s le execute indifirent de la cine venea ordinul. Tetrarhia prezenta avantajul c asigura o stabilitateă ă politic , în momentul retragerii ă augu tilorş . La rândul lor, caesarii deveni i ţ augu tiş , trebuiau s aleagă ă noi caesari , astfel încât exista o continuitate a împ ra ilor, evitându - se luptele pentru putere. ă ţ

10

Noua capital a Imperiuluiă

Alegerea anticului Bizantion de pe malul vestic al Bosforului drept viitoarea capital a Imperiului se explic prin ra iuni strategice i economice. De aici se puteaă ă ţ ş supraveghea frontiera cea mai amenin at a Dun rii de Jos i în acela i timpţ ă ă ş ş du manul persan. Schimburile comerciale dintre ora ele din bazinul M rii Negre iş ş ă ş Grecia nu se puteau face decât pe aici; nici o corabie nu putea trece dintr - o parte în alta f r asentimentul locuitorilor din Bizan . Mai pu in de 6 ani au fost necesariă ă ţ ţ între decizia de construire a noii Rome i inaugurarea din 11 mai 330. În jurulş palatului, al bisericii i al hipodromului, zeci de mii de muncitori i artizani auş ş lucrat zi i noapte pentru ca acest ora s devin într- o oarecare m surş ş ă ă ă ă asem n tor vechii capitale a Imperiului: Roma. Ora ul va fi închinat de c treă ă ş ă întemeietorul s u Sfintei Fecioare, iar cu prilejul inaugur rii s- a s vâr it o slujb înă ă ă ş ă Biserica Sfânta Irina, în timp ce popula ia p gân s- a rugat pentru prosperitatea luiţ ă ă în templele autorizate s le foloseasc . Cu ase ani în urm , Bizan ul nu era decâtă ă ş ă ţ un or el grecesc ca atâtea altele. Acum, reconstruit i rebotezat, el era «Nouaăş ş Rom », aceasta fiind noua denumire oficial deja gravat pe unul din stâlpii cur iiă ă ă ţ de justi ie recent construitţ ă 12 . În vechea Rom , bineîn eles c cet enii p strauă ţ ă ăţ ă vechile privilegii, comer ul era acela i, portul Ostia r mânând deosebit de activ.ţ ş ă Numai c mai multe familii senatoriale romane încep s ia drumul Bosforului,ă ă atrase de perspectiva locuirii într - un palat somptuos în noua capital , sau de marileă domenii din Tracia, Bitinia i Pont. În plus, un Senat incomparabil mai luxos îiş a tepta în «Noua Rom ». Succesul va fi deplin. La sfâr itul domniei lui Constantinş ă ş în 337, ora ul va num ra deja mai multe zeci de mii de locuitori; la începutul sec. alş ă V- lea zidurile construite de Constantin, care cuprindeau o suprafa de 750 ha., seţă vor dovedi prea strâmte; Teodosie al II- lea va dubla suprafa a acestuia ajungândţ pân la 1.450 ha., o nou extindere având loc în sec. al VII- lea prin includereaă ă cartierului de N. al Vlahernelor în care se afla celebrul sanctuar al Maicii Domnului. Strada principal era plin de porticuri i forumuri. Din p cate contrastul eraă ă ş ă evident între splendoarea palatelor si construc iilor publice i micile locuin e dinţ ş ţ lemn. La început ora ul va fi deosebit de aerisit, plin de gr dini de agrement i deş ă ş cele cu zarzavaturi, de terase cu vi de vie i livezi precum i de diverse culturi deţă ş ş câmp. Aceste caracteristici ale noii capitale le vom g si i în timpul lui Justinian,ă ş când popula ia va ajunge la aprox. 400.000 de locuitori.ţ

Cre tinarea Imperiuluiş

Prin Edictul de la Milan din 313, Constantin acorda cre tinilor libertate deş cult. La sfâr itul secolului al IV- lea Teodosie I va face din religia cre tin singuraş ş ă religie autorizat : cre tinismul înlocuia religia imperial . Universalismul religios seă ş ă ad uga celui politic. Împ r ia terestr era privit ca imaginea p mânteasc aă ă ăţ ă ă ă ă Împ r iei lui Dumnezeu, iar împ ratul devenea locotenentul lui Dumnezeu peă ăţ ă p mânt; Biseric i Stat se completeaz i se întrep trund. În timp ce legisla ia civilă ă ş ă ş ă ţ ă se va ocupa de organizarea material a Bisericii, decretele canonice devin legi civile.ă12 G. DAGRON, Naissance d’ une capitale.Constantinopole et ses institutions de 330 à 451, Paris, 1974, p. 34.

11

Biserica urmeaz ca organizare pe cea de Stat: se aplic a a- numitulă ă ş principiu al acomod rii. Ea ia na tere în ora e i se organizeaz în acest cadru:ă ş ş ş ă conduc torul comunit ii locale este episcopul iar ora ul este administrată ăţ ş bineîn eles prin episcopie. Biseric adopt i modelul provinciei care regrupa maiţ ă ă ş multe ora e ce deveneau provincie ecleziastic sau bisericeasc ; episcopulş ă ă principalului ora devenea episcop mitropolitan, înconjurat de principalii s iş ă sufragani. Adaptarea cadrului diocezan civil va fi ceva mai dificil . Astfel Antiohiaă era în mod firesc în fruntea diocezei Orientului, precum Alexandria pentru Egipt. În schimb importan a pe care o cap t acum Cezareea în cadrul diocezei Pontului iţ ă ă ş Efesul în aceea a Asiei, umbre te într - o oarecare m sur Constantinopolul. În acestş ă ă caz vedem cum func ioneaz din nou foarte bine principul acomod rii: fiind vorbaţ ă ă de noua capital , va evolua din sufragan al Heracleei Traciei în mitropolie; no iuneaă ţ de patriarhat se va degaja treptat, iar la Sinodul Ecumenic de la Calcedon din 451, se va fixa num rul de 5: Noii Rome se acord rangul al doilea, vechea capital î iă ă ă ş p streaz locul, organizarea global începând s aib un caracter politic.ă ă ă ă ă

Raporturile dintre Biseric i Imperiu vor dep i destul de repede cadrulă ş ăş administrativ. Episcopii sunt ale i din rândul aristocra iei municipale, devenind înş ţ scurt timp membrii marcan i ai inteligen ei ora elor. De fapt, cre tinismul devineţ ţ ş ş singura garan ie a civiliza iei împotriva barbarilor: el salveaz Imperiul roman,ţ ţ ă filozofia i etica cet ii grece ti de la distrugere. Pentru aristocra ia ora elor,ş ăţ ş ţ ş episcopul elenofon este de preferat soldatului barbar latinofon; el devine misionarul unei culturi cu care se identific . Un prim exemplu în acest sens esteă Eusebiu, episcopul Cezareei, care- i va pune pana în slujba lui Constantin cu atâtaş entuziasm încât contrasta în mod evident cu atitudinea re inut a retorilor greci cuţ ă privire la puterea imperial . Astfel în multe situa ii i locuri, misionarul va fi acelaă ţ ş care încheia procesul de elenizare.

Raporturile lui Constantin cel Mare cu Biserica

O religie care cre te prin propria sa energie, cum era cazul religiei cre tine,ş ş nu î i putea dori altceva decât s fie liber i în siguran ; acest lucru i- a fostş ă ă ş ţă acordat de c tre Constantin. De aceea, în vremea sa vedem cum în lumea roman seă ă înmul esc bisericile, are loc o activitate teologic intens . El a favorizat pe cre tiniţ ă ă ş s intre în administra ie i a încurajat chiar comunit ile compuse îndeosebi dină ţ ş ăţ cre tini. Astfel portul cre tin al Gazei, Maiuma, ob ine rangul de cetate, iarş ş ţ Orikistos, un sat din Frigia, prime te rangul de ş civitas , «pentru c to i locuitorii suntă ţ cunoscu i a fi adep i ai celei mai sfinte religii». Din p cate, în aceast perioad seţ ţ ă ă ă vor dezvolta i ereziile. ş

Astfel, în Nordul Africii, mai cu seam în provincia Numidia, au ap rut o serieă ă de tulbur ri provocate de atitudinea aripei rigoriste a cre tinilor, care pretindea că ş ă cei ce nu avuseser un comportament demn în timpul persecu iilor, considera i a fiă ţ ţ ni te tr d tori (ş ă ă traditores ) i c zu i (ş ă ţ lapsi ), trebuie condamna i pentru totdeauna.ţ Episcopul Cartaginei, Mensurius, era ap r torul tendin ei moderate, dar după ă ţ ă moartea sa, a fost ales ca episcop diaconul Cecilian în anul 312. La hirotonia sa a participat numai episcopul Felix dintr - un ora mic pe nume Abtuni, f r s fiş ă ă ă a teptat venirea celorlal i episcopi din Numidia, a a cum era normal. În plus, acestş ţ ş

12

Felix era considerat a fi un traditor , iar Cecilian devenea automat tot un tr d toră ă care trebuia exclus automat din Biseric împreun cu partizanii s i. Ace ti episcopiă ă ă ş au considerat hirotonia nul i au ales în locul lui Cecilian pe Majorin, succedat laă ş scurt timp de Donatus, de la care vine i numele acestei mi c ri eretice. Chiar dacş ş ă ă a avut la prima vedere mai degrab un caracter disciplinar, donatismulă 13 a c p tată ă în timp o form doctrinar opus credin ei tradi ionale. De aceea nu poate fiă ă ă ţ ţ considerat ca o simpl schism , ci ca o criz care are un aspect doctrinar evident.ă ă ă ă Pentru donati ti faptul de a fi ş traditor era o crim , iar leg tura cu cel care eraă ă considerat culpabil, însemna a fi la fel cu el. De aceea donati tii se situau la unş moment dat pe linia Sfântului Ciprian al Cartaginei (+258) care spunea c «în afară ă de Biseric nu este mântuire». Pentru c ei considerau c singura Biseric este cea aă ă ă ă Sfin ilor, ei rebotezau pe cei care proveneau din comunit ile lui Cecilian i aţ ăţ ş succesorilor acestuia. Convingera lor c sunt singura Biserica, îi va conduce de- aă lungul timpului la un conflict deschis cu puterea civil . Astfel în anul 314,ă Constantin a convocat un sinod la Arles, unde au participat 33 de episcopi din Occident, care i- au condamnat pe donati ti. Mai târziu, în 316 este convocat un altş sinod la Milan, care confirm hot rârile de la Arles. Prin libertatea în cult, pe careă ă le- o acord Constantin cel Mare în anul 321, se încerca o aplanare a tensiunilor, dară tulbur rile provocate de ei vor continua pân în vremea invaziilor arabe.ă ă

O alt erezie ceva mai cunoscut a fost arianismulă ă 14 . Cu acest nume distingem o doctrin ap rut în sec. al III- lea în Siria i dezvoltat în secolulă ă ă ş ă urm tor de c tre Arie, un preot din Alexandria. El nu admitea c cele 3 persoane aleă ă ă Sfintei Treimi pot fi egale: el sus inea c dac Tat l sau Dumnezeu este ve nic,ţ ă ă ă ş atunci Fiul este creatura Tat lui, negând divinitatea celei de a doua persoane a Sf.ă Treimi. Arie este excomunicat de episcopul Alexandriei decizie ce va fi validată printr - un sinod local.

Criza arian marcheaz debutul marilor controverse teologice, care voră ă persista pe durata a 5 secole, l sându - ne ca mo tenire scrierile inspirate aleă ş P rin ilor biserice ti i formulele adoptate la Sinoadele Ecumenice. Cauzeleă ţ ş ş controversei care a luat na tere la Alexandria, capitala gândirii cre tine, poate p reaş ş ă cre tinilor de ast zi greu de în eles, numai c pentru cei din secolul al IV- leaş ă ţ ă teologia reprezenta «o problem de via i de moarte, o îndatorire spiritual , oă ţă ş ă m rturisire a credin ei lor, o solu ie pozitiv la problemele lor de via »ă ţ ţ ă ţă 15 . În aceste dispute care aparent p reau c se opreau asupra unor termeni i defini ii abstracte,ă ă ş ţ participan ii ap rau i protejau de fapt sensul concret i esen ial al cre tinismului,ţ ă ş ş ţ ş care se rezum în no iunea de «mântuire». De fapt mântuirea nu rezult dintr - ună ţ ă act magic, împlinit din exterior, ci depinde de gradul de acceptare i apropriere deş c tre om al darului primit de la Dumnezeu. Teologia este expresia credin ei Bisericiiă ţ în termenii ra iunii, prin l rgirea acesteia pân la dimensiunea Revela iei, punerea eiţ ă ă ţ în acord cu eviden a adev ratei credin e. Credin a precede teologia i pentruţ ă ţ ţ ş

13 W .H.C FREND, The Donatist Church. A movement of protest in Roman North Africa , Oxford, 1952,1971,1985; E.L.GRASMUCK, Coercitio.Staat und Kirche in Donatistenstreit , Bonn, 1964 ; J.L. MAIER, Le dossier du donatisme, I:Des origines à la mort de Constance (303- 361); II:De Julien l’Apostat à Saint Jean Damascène , Berlin, 1987. 14 Sintezele cele mai recente asupra acestei erezii ar fi: M. SIMONETTI, La crisi ariana nel quarto secolo , Roma, 1975 ; R.P.C. HONSON, The search for the Christian Doctrine of God, The Arian Controversy 318- 381 , Edinburg, 1988; M.R. BARNES, D.H. WILLIAMS, Arianism after Arius. Essays on the Development of the Fourth Century Trinitarian Conflicts , Edinburg, 1993. 15 G. FLOROVSKY, Les voies de la theologie russe , Paris, 1991

13

aceasta este unica ra iune care ne permite s vorbim despre o evolu ie teologic , caţ ă ţ ă receptare, explicare i precizare progresiv a plenitudinii originale a credin ei.ş ă ţ Exemplele lui Origen sau Tertulian ne arat c primele tentative de explicare au fostă ă imperfecte i chiar eretice. Aceasta ne permite s m sur m întreaga dificultate înş ă ă ă g sirea cuvintelor adecvate pentru exprimarea credin ei. A fost nevoie de mai multeă ţ secole pentru remodelarea gândirii umane în spiritul cre tinismului.ş

În secolul al II- lea, Apologe ii, ap r tori ai credin ei cre tine în fa aţ ă ă ţ ş ţ Imperiului i a societ ii, au încercat s explice credin a în Treime plecând de laş ăţ ă ţ conceptul de Logos , familiar filozofilor greci. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Cuvântul Tat lui, prin care Acesta a creat i mântuit lumea, fiind leg tura Sa cuă ş ă aceasta. În Cuvânt, noi Îl recunoa tem pe Dumnezeu i ne unim cu El. Pericolul într -ş şo astfel de explica ie ine de faptul c în filozofia greac , conceptul de ţ ţ ă ă Logos , posed o natur «instrumental ». ă ă ă Logosul este întotdeauna un intermediar, un principiu unificator, f r a fi o ă ă instan independent , cu o existen proprie. Înţă ă ţă Evanghelia dup Ioan, „Cuvântul”, este în eles în spiritul i în lumina Vechiuluiă ţ ş Testament, ca Dumnezeu dinamic, activ, ori în concep ia grecilor El putea fi foarteţ u or considerat o „calitate” divin sau o „for ” acordat omului Iisus pentru a seş ă ţă ă distinge de restul umanit ii. Altfel spus, conceptul de ăţ Logos , comun cre tinismuluiş i elenismului, trebuia s se debaraseze de sensul „cosmologic” pe care- l poseda înş ă

filozofia greacă 16 . Numai c Apologe ilor din secolul al II- lea le lipseau cuvinteleă ţ filozofice necesare. Scrierile lor erau uneori confuze i pline de ambiguit i: perfectş ăţ ortodoxe pentru Biseric , care le citea în termenii propriei credin e, ele puteau fiă ţ în elese în exterior ca identificând pe Tat l cu Fiul, în sensul în care un om poate fiţ ă identificat cu ra iunea sau gândirea sa.ţ

Ceva mai târziu, la începutul secolului al III- lea apare în Occident, ceea ce s- a numit „monarhianism”, adic înv tura despre Treime care ap ra „monarhia”ă ăţă ă Tat lui, motivat în acest demers de teama de a nu se îndep rta de monoteismulă ă ă original, prin scandalul celor pentru care credin a Bisericii ap rea ca o credin înţ ă ţă trei dumnezei. Monarhiani tii înv au c singur Tat l era Dumnezeu; cu privire laş ăţ ă ă înv tura despre Iisus Hristos i cea despre Duhul Sfânt ei erau diviza i în douăţă ş ţ ă grupe: unii spuneau c Hristos era un om asupra c ruia a coborât o for divin ,ă ă ţă ă care a f cut din El Fiul lui Dumnezeu, unindu - L sub o form deosebit cu Tat l; al iiă ă ă ă ţ considerau c Tat l, Fiul i Duhul Sfânt sunt trei „moduri” de manifestare în lumeă ă ş ale unicului Dumnezeu, descoperit mai întâi ca Tat , apoi ca Fiu i apoi ca Duhulă ş Sfânt. Aceast doctrin a primit numele de modalism, iar promotorul ei a fost ună ă preot din Roma, Sabelius, excomunicat de Biseric prin papa Calist (217- 222).ă

De la lupta împotriva ereziilor au luat na tere primele încerc ri ortodoxe de aş ă „descrie” taina Sfintei Treimi i de a o exprima într - un limbaj accesibil oamenilor.ş În Occident acest fapt s- a materializat în teologia lui Tertulian, înaintea trecerii lui la montanism, iar în Orient, în opera lui Origen. În ciuda eforturilor evidente, cei doi p c tuiesc prin acela i defect: amândoi admit identificarea lui Dumnezeu cu Tat l,ă ă ş ă ceea ce constituia sursa monarhianismului. Gândirea era înc în urma credin ei,ă ţ cuvintele se dovedeau incapabile s exprime o experien . Aceasta era situa ia laă ţă ţ

16 P. AUBIN, Le problème de la conversion. Etudes sur un thème commun à l’hellénisme et au christianisme des trois premiers siècles , Paris, 1963, pp. 74- 78. Pe aceast tem mai men ion mă ă ţ ă lucr rile: G. ANDRESEN, ă Logos und Nomos. Die Polemik des Kelsos winder das Christentum , Berlin, 1955; E. BEVAN, Hellenism and Christianity, Londra, 1921; J. CARCOPINO, De Pytagore aux Ap ôtres, Paris, 1956; H. CHADWICK, Early Christian Thought and the Classical Tradition , Oxford, 1966; E. HATCH, The Influence of Greek Ideas on Christianity , Londra, 1957.

14

apari ia arianismului: insuficien a limbajului antrena o deviere a gândirii i implicitţ ţ ş a credin ei, denaturând adev rurile fundamentale ale revela iei neo- testamentare.ţ ă ţ În acest sens criza arian punea cap t acestor confuzii: ea da Bisericii posibilitateaă ă exprim rii credin ei sale în Sfânta Treime.ă ţ

Arie se în ela pentru c el adopta o apropiere exclusiv filozofic pentruş ă ă rezolvarea problemei teologice a Treimii. În cele dou adev ruri esen iale din via aă ă ţ ţ cre tin : unitatea lui Dumnezeu i mântuirea lumii prin Fiul, el vedea dou principiiş ă ş ă abstracte. Monoteist convins, el nu era în sensul Vechiului Testament, ci în spiritul monoteismului filozofic, predominant în lumea elenistic . Era vorba despreă recunoa terea Unului, acea unitate abstract de la baza oric rei existen e, principiuş ă ă ţ i instan , unificator al multiplului. Pentru Arie, Dumnezeu este Unul i nu poateş ţă ş

exista în El multiplicitate: dac El are un Fiu, Acesta este distinct de El, nu esteă Dumnezeu. Chiar dac Fiul S- a întrupat pentru mântuirea oamenilor, El nu esteă Dumnezeu în sensul unic i absolut, a a cum putem vorbi despre Tat l. Arianismulş ş ă era o ra ionalizare a cre tinismului, care convenea spiritului epocii printr - unţ ş monoteism strict. Prima reac ie împotriva arianismului a fost o credin puternic ,ţ ţă ă care nu vedea cu ochi buni pericolul distorsion rii principiilor sfinte ale Bisericii.ă Arie a fost comb tut chiar de propriul episcop, Alexandru al Alexandriei, numai că ă în acele vremuri exista o clas de „intelectuali” care aspirau la explicarea „ra ional ”ă ţ ă a credin ei, deranja i de natura prea pu in filozofic a înv turii Bisericiiţ ţ ţ ă ăţă 17 . Erezia arian le p rea o interpretare „modern ”, susceptibil s- o fac acceptabil pentruă ă ă ă ă ă cercul oamenilor instrui i. Din p cate, ceea ce la început p rea o controversţ ă ă ă localizat la Alexandria, se va întinde pu in câte pu in în tot Orientul. ă ţ ţ

Orientul cre tin a avut mult de suferit de pe urma acestor neîn elegeri, iarş ţ împ ratul Constantin se va hot rî în cele din urm s intervin personal pentruă ă ă ă ă p strarea ordinii i lini tii în Imperiu. Ne putem imagina ce reprezenta acum pentruă ş ş Biseric , dup trei secole de persecu ii convertirea împ ratului. Împ ratul iă ă ţ ă ă ş Imperiul deveneau deodat instrumentele providen iale ale Împ r iei lui Hristos.ă ţ ă ăţ Chiar dac nu a putut sesiza personal fondul controversei teologice, el a fostă deosebit de afectat de noua disensiune ap rut în sânul Bisericii. De aceea convoacă ă ă primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde dup lungi dezbateriă înv tura lui Arie a fost condamnat i s- a adoptat formula c Fiul lui Dumnezeuăţă ă ş ă este de o fiin cu Tat l i deci, din veci cu El. ţă ă ş La sinod au fost alc tuite i primele 7ă ş articole ale Simbolului de credin (Crezul), care sunt de atunci i pân ast ziţă ş ă ă rostite în Biseric . Tot cu acest prilej s- a încercat s se stabileasc i data Pa telui,ă ă ă ş ş care se inea diferit în diverse locuri ale Imperiului i s- a hot rât ca întreagaţ ş ă cre tin tate s s rb toreasc aceast zi în prima duminic dup lun plin , careş ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă urmeaz echinoc iului de prim var . Dac se întâmpla s coincid aceast zi cuă ţ ă ă ă ă ă ă Pa tele evreilor, atunci cre tinii trebuiau s amâne s rb torirea în Duminicaş ş ă ă ă urm toare sau cu o s pt mân mai înainte. Dup Sinod în anul 327, Constantină ă ă ă ă încearc s readuc în Biseric pe Arie i pe discipolii s i, Eusebiu de Nicomidia iă ă ă ă ş ă ş Teognis de Niceea, dar se opune episcopul Alexandru al Alexandriei i apoiş succesorul s u, Atanasie. Acesta din urm va fi chiar exilat la Augusta Treverorum. ă ă

Importan a ţ Sinodului de la Niceea este legat în primul rând de victoriaă Adev rului. Fa de celelalte sinoade, de la cel de la Niceea nu ne- a parvenit nici ună ţă act sau protocol. tim numai c arianismul a fost condamnat, iar în formulaŞ ă Crezului, a fost introdus precizarea asupra rela iei dintre Tat l i Fiul, în care Fiulă ţ ă ş

17 Alexandre SCHMEMANN, Le chemin historique de l’Orthodoxie , YMCA- PRESS, Paris, 1995, p. 95.

15

este consubstan ial cu Tat l (ţ ă homousios ), deci egal cu El în dumnezeire. Chiar dacă aceast condamnare a arianismului a fost f r drept de apel, termenul ă ă ă homousios a fost adeseori un prilej de scandal i de neîn elegere în sânul Bisericii. Confuzia vaş ţ marca cei 56 de ani care vor separa lucr rile primul Sinod Ecumenic de cel de- ală doilea (381).

Cauzele externe ale acestei crize in mai mult de faptul c arienii nu vorţ ă depune armele nici dup condamnarea înv turii lor. Intrigi subtile le vor permiteă ăţă s atrag de partea lor chiar i pe reprezentan ii puterii politice. Studiind mai atentă ă ş ţ semnifica ia teologic a tulbur rilor din aceast vreme, vom vedea c secolul al IV-ţ ă ă ă ălea a avut un rol pozitiv, demonstrând în condi ii dificile puterea final aţ ă Adev rului în via a Bisericii.ă ţ

Majoritatea participan ilor la Sinodul de la Niceea au acceptat condamnareaţ lui Arie, care reprezenta o distorsionare evident a tradi iei originale a Bisericii, dară ţ aveau dificult i în în elegerea termenului de ăţ ţ consubstan ialţ . Cuvântul fusese propus lui Constantin de un mic grup de teologi „lumina i”, care în elegeau c oţ ţ ă condamnare a lui Arie era insuficient , impunându - se de fapt folosirea unuiă concept f r echivoc. Pentru majoritatea episcopilor cuvântul era greu de în eles, iară ă ţ participarea lor la Niceea reprezenta condamnarea unei erezii. Chiar dac sinodulă s- a încheiat cu un succes, Constantin a comis o gre eal , aceea a exil rii lui Arie i aş ă ă ş partizanilor acestuia, confundând astfel judecata Bisericii cu cea a Cezarului. Acum vor interveni câ iva episcopi, prieteni ai lui Arie, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia.ţ Ei au acceptat hot rârile de la Niceea pentru c majoritatea participan ilor erauă ă ţ împotriva lui Arie, dar a teptau cu ner bdare ziua revan ei. În aceste condi ii ceaş ă ş ţ mai eficient metod era intriga. Profitând de indiferen a celorlal i episcopi fa deă ă ţ ţ ţă formula pozitiv adoptat la Niceea, ei se vor concentra asupra grupului de teologiă ă care în elegea greutatea hot rârilor. Prima victim care va c dea va fi Eustatie alţ ă ă ă Antiohiei, pe care au reu it s - l discrediteze în ochii împ ratului i s - l exileze.ş ă ă ş ă Dup aceasta urm toarele atacuri au fost îndreptate împotriva lui Atanasie, noulă ă episcop al Alexandriei, principalul inspirator al termenului consubstan ialţ . Exilat de împ rat, Atanasie va trece în ochii acestuia drept un rebel. ă

Urm rile convertirii lui Constantină

Pe la sfâr itul sec. al IV- lea, în timpul p storirii Sf. Ambrozie, episcopulş ă Mediolanului, se vorbea despre o c l torie f cut de mama lui Constantin cel Mare,ă ă ă ă Sf. Elena, la Locurile Sfinte. Cu acel prilej ea ar fi g sit i Crucea pe care a fostă ş r stignit Mântuitorul, îngropat cu celelalte dou ale tâlharilor. Locul exact ală ă ă descoperirii i- ar fi fost ar tat de un evreu. Pentru a ti care este Crucea ceaă ş adev rat , a r stignirii Mântuitorului, Sf. Elena a f cut s se ating de ea de trei oriă ă ă ă ă ă trupul unui tân r bolnav. Aceea care l- a vindecat a fost considerat Crucea lui Iisus.ă ă O parte din cuiele Crucii au fost topite, iar materialul utilizat la o casc de fier aă împ ratului precum i pentru frâul calului. Sf. Elena ar fi murit la Constantinopolă ş pe la vârsta de 80 de ani, corpul ei fiind a ezat într - un sarcofag de porfir iş ă ş

16

transportat la Roma. Ast zi în Muzeul Vaticanului se poate vedea un sarcofag deă porfir atribuit Sf. Elena. ă

Revenind la fiul s u Constantin, convertirea sa a fost un act de o importană ţă capital . Pân atunci cre tinii constituiau o minoritate în Imperiu i apar ineau maiă ă ş ş ţ cu seam popula iei modeste de la ora e. Aristocra ia senatorial era în marea eiă ţ ş ţ ă majoritate p gân , în afar poate de Africa i Egipt. În aceste condi ii anseleă ă ă ş ţ ş cre tinilor de a avea un împ rat dintre ei erau mici i f r un împ rat cre tinş ă ş ă ă ă ş convertirea popula iei ar fi fost înc mult vreme amânat . Prin convertirea luiţ ă ă ă Constantin la cre tinism s- au modificat i raporturile dintre Biseric i Stat.ş ş ă ş Socotindu - se slujitorul lui Dumnezeu, responsabil în fa a Lui de buna rânduial înţ ă Biseric , el nu a ezitat niciodat s intervin în treburile acesteia în mod hot râtoră ă ă ă ă cum a fost cazul cu convocarea Sinodului de la Niceea. El a creat precedentul după care numai împ ratul putea s convoace un Sinod Ecumenic, iar Biserica a acceptată ă autoritatea sa f r discu ie.ă ă ţ

Politica intern a împ ratului Constantin cel Mareă ă

Grija deosebit pe care a manifestat - o Constantin pentru Biserica cre tin ,ă ş ă str duindu - se s contribuie la asigurarea unit ii sale, pornea nu numai dintr - ună ă ăţ adânc sentiment religios, ci i din necesit i practice, politice. El era convins cş ăţ ă unit ii ăţ Imperiului, trebuie s - i corespund unitatea de credin . Ap rareaă ă ţă ă Imperiului, ordinea i unitatea sa intern , au fost eluri urm rite în tot cursul vie iiş ă ţ ă ţ sale de Constantin cel Mare. Pe plan administrativ i militar el a p strat orient rileş ă ă generale ale lui Diocle ian (împ r irea Imperiului în peste 100 de provincii,ţ ă ţ guvernate de conduc tori laici- praesides i militari- duces, apoi gruparea acestoraă ş în unit i mai mari numite dioceze). De aceea în literatura de specialitate toateăţ acestea sunt cunoscute sub numele de reformele diocle iano - constantinopolitane.ţ Tot lui Constantin cel Mare i se atribuie i înfiin area între anii 318- 326 aş ţ prefecturilor praetorio , adic unit i administrative mai mari decât diocezele. Laă ăţ început au fost înfiin ate trei: a Orientului, care cuprindea tot Orientul (Armenia,ţ Palestina, Siria i Egiptul), Asia Mic i Balcanii; a Italiei, în care intra Italia i Nordulş ă ş ş Africii (Mauritania, Numidia i Libia); a Galiei, cu Spania, Galia, Britania i o parteş ş bun a Germaniei. Dup 326 au mai fost formate înc dou : prefectura Iliriculuiă ă ă ă (partea de Vest a Pen. Balcanice) i prefectura Africii în Apus, desprins din cea aş ă Italiei. Num rul prefecturilor a variat, iar la sfâr itul secolului al IV- lea (395) voră ş r mâne stabile 4: Illiricum i Orientul care vor apar ine Împ ratului din R s rit,ă ş ţ ă ă ă Galia i Italia, sub conducerea Împ ratului de Apus. La conducerea ş ă prefecturii pretorio se afla un prefect pretorio , iar o diocez ă era condus de un ă vicar .

În domeniul economic Constantin ia o serie de m suri cu scopul de aă consolida procesul de stabilizare a pre urilor, ini iat de Diocle ian printr - un edict înţ ţ ţ anul 301, iar în domeniul financiar emite moneda de aur cunoscut sub numele deă aureus sau solidus, ce va r mâne etalonul de schimb pentru lumea de atunci până ă în vremea împ ra ilor Comneni. Tot Constantin va emite i o moned nou deă ţ ş ă ă argint (siliqua ) i una de bronz (ş follis), care vor reprezenta banii obi nui i folosi i înş ţ ţ afacerile curente.

17

În raporturile cu Licinius, Constantin a fost o vreme destul de apropiat cu atât mai mult cu cât sora sa Constantia era so ia acestuia. Cu toate acesteaţ raporturile dintre cei doi s- au deteriorat dup 320. Cauzele disensiunilor dintre eiă sunt multiple, dar una dintre cele mai importante a fost atitudinea du m noasş ă ă adoptat de Licinius fa de cre tini. Conflictul dintre cei doi va atinge punctulă ţă ş maxim în anul 324, când la Chrysopolis, lâng Calcedon, Licinius este înfrânt după ă o lupt crâncen . R mas singur împ rat în anul 324 peste tot Imperiul, Constantină ă ă ă va instaura monarhia ereditar , asigurat pân în 361 de fiii s i. Astfel ia sfâr ită ă ă ă ş sistemul colegial de conducere instaurat de Diocle ian.ţ

Constantin cel Mare a murit în 337, fiind singurul dintre to i împ ra ii Romeiţ ă ţ care l- a preasl vit pe Dumnezeu, Împ ratul a toate. ă ă

Limesul dun rean în vremea lui Constantin cel Mareă

Din cele mai vechi timpuri spa iul danubiano - pontic a constituit un punct deţ interes pentru Imperiul roman, mai ales datorit coloniilor grece ti, importanteă ş centre comerciale. Acestea au intrat în sfera de influen roman în anul 71 î.d.Hr.,ţă ă dar întreg spa iul a fost cucerit de împ ratul Traian (98- 117d.Hr.) În perioadaţ ă imperial Statul roman prefera s - i întind frontierele de- a lungul unor obstacoleă ă ş ă naturale, cum ar fi fluviile, pe malul c rora s ridice fort re e i castre organizate înă ă ă ţ ş limes 18 . Elementele componente ale unui limes erau: valul (vallum ), castrele (castri ), castelele (castelii), turnurile (burgi, turris ) i an ul (ş ş ţ fossa ). În spatele valului erau construite, la distan e ce puteau varia între 5 i 10 kilometri, castrele i turnurile deţ ş ş supraveghere care utilizau diverse mijloace de semnalizare, iar mi carea trupelor seş efectua pe drumul strategic (via ) ce unea castrele, urmând castrele i liniaş limesului 19 . Limesul dobrogean a cunoscut o evident deteriorare în timpulă invaziilor carpo- goto- costoboco- sarmatice din 242 i 245- 247, fapt dovedit i deş ş descoperirile arheologice din Dobrogea 20 . Refacerea limesului s- a f cut dup 50 deă ă ani în vremea lui Diocle ian (284- 305) i Constantin cel Mare (306- 337).ţ ş

Principala surs despre organizarea militar a teritoriului dobrogean înă ă secolul al IV- lea o constituie Notitia Dignitatum 21 care este datat din vremea luiă Constan iu al II- lea (337- 361), la care se adaug informa iile oferite de ţ ă ţ Itinerarium Antonini alc tuit pe baza unui model din vremea lui Diocle iană ţ 22 . Notitia Dignitatum ne arat c la Noviodunum se afla comandantul legiunii I Iovia, la Troesmis se aflaă ă

18 Cu un sens exclusiv civil, termenul este folosit pentru prima dat în perioada republican ,ă ă desemnând frontiera de la Est la Vest dintre dou provincii. Cf. Françoisă - Oliver TOUATI, Vocabulaire historique du Moyen Âge (Occident, Byzance, Islam) , Paris, 2000, p. 184. 19 D. M. PIPPIDI, Dic ionar de istorie veche a României,(paleolitic- secolul al X- lea)ţ , Bucure ti, 1976, pp.ş 373- 374. 20 E. CONDURACHI, antierul arheologic Histria (1954)Ş , în Studii i cercet ri de istorie veche iş ă ş arheologie , VI Bucure ti, 1955, nr. 3- 4, p. 528- 529; Gheorghe TEFAN, ş Ş antierul arheologic de laŞ Histria , în Studii i cerecet ri de istorie veche i arheologie, ş ă ş V (1954), nr. 1- 2, p. 78; Iorgu STOIAN, Tomitana. Contribu ii epigrafice la istoria cet ii Tomisţ ăţ , Bucure ti, 1962, p. 50; Al. SUCEVEANU, C.ş SCORPAN, Stratigrafia Histriei romane târzii în lumina s p turilor din 1969 i 1970 în sectorulă ă ş central , în Pontica, IV, (1971), p. 137- 153; V.H. BAUMANN, Cercet rile arheologice de pe valea Teli eiă ţ (jud. Tulcea); Sondajul de la Frec eiăţ , în Peuce (Studii i comunic ri de istorie i arheologieş ă ş ), Muzeul Delta Dun rii, Tulcea, X, 1991, p. 157.. ă21 Fontes Historiae Daco- Romanae , vol II, p. 207- 213.

18

comandantul legiunii a II- a Herculia, iar Itinenrarium Antonini situeaz laă Noviodunum legiunea a II- a Herculia, iar la Troesmis legiunea I Iovia. De aici rezultă c unul din cele dou izvoare literare prezint unele informa ii gre ite. Rezolvareaă ă ă ţ ş acestei probleme a fost adus de descoperirea unor inscrip ii, dintre care una laă ţ Troesmis: “Dis Manibus /Valerio Thiumpo qui militavit in legione XI Claudia lectus in sacro /comitatu lanciarius deinde protexit /annis V missus praefectus legionibus II Herculiae/egit annis /XXXXV mensibus III diebus XI Aurelius…” “…zeilor Mani. Lui Valerius Thiumpus, care a fost osta în legiunea XI Claudia, ales apoi l ncier înş ă trupele de gard ale împ ratului, dup aceea a fost protector timp de 5 ani, l sat laă ă ă ă vatr i apoi f cut prefect al legiunii II Herculia, în care func ie a r mas doi ani iă ş ă ţ ă ş jum tate, încetând din via , în vârst de 45 de ani, 3 luni i 11 zile. Aurelius i- aă ţă ă ş pus lespedea de mormânt…” 23 . Apari ia limesului scitic se datoreaz numeroaselorţ ă invazii ale bastanilor, go ilor, carpilor i sarma ilor din 280- 295, în bu ite deţ ş ţ ă ş armatele imperiale conduse de augustul de R s rit i de caesarul Galerius, care- iă ă ş ş mut capitala la Sirmium. ă

Textele care men ioneaz refacerea limesului sunt dublate i de m rturiileţ ă ş ă arheologice. Astfel au fost descoperi i stâlpi militari cu numele lui Diocle ian laţ ţ Tomis, pe drumul ce leag Tomisul de Histria, la Arrubium, la Carsium i laă ş Tegulicum 24 . În anul 1987, la Dun v , cercet rile arheologice au scos la iveal oă ăţ ă ă inscrip ie edificatoare pentru lucr rile efectuate pe limesul scitic în timpulţ ă tetrarhiei. Textul relateaz despre întemeierea cet ii de aici, a Halmyrisului,ă ăţ întâlnit în antichitate i cu alte nume precum Salmorus sau Thalamoniumă ş 25 . Mul iţ cercet tori atribuie acestei perioade i începutul lucr rilor de refacere la o serie deă ş ă cet i precum Carsium, Capidava, Dinoge ia, Tropaeum Traiani, Noviodunum iăţ ţ ş Troesmis 26 , lucr ri care au fost terminate în timpul împ ratului cre tin Constantină ă ş cel Mare.

Ridicarea din temelii a unor cet i din Dobrogea în vremea lui Constantin celăţ Mare rezult din inscrip ia descoperit la Tropaeum Traiani, datat 315- 317.ă ţ ă ă Red m în continuare un fragment al ei: “Romanae securitas libertatisqueă vindicibus /Dominis nostris Flavio Valerio Constantino et Liciniano/Licinio piis

22 Fontes ad Historiam dacoromaniae Pertinentes I Ab Hesiodo usque ad Itinerarium Antonini , Bucure ti, 1964, 787 p.ş23 Emilian POPESCU, Op. cit, p. 247. 24 Radu VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucure ti, 1938, p. 286.ş25 Tabula Imperii Romani: Romula- Durostorum - Tomis, Bucarest, 1969, p. 63. Fragmetul edificator din acest inscrip ie este: “Imperatoribus Caessaribus. Caio. Aurelio, Valerio, Diocletiano /e t Marcoă ţ Aurelio, Maximiano. Piis feliciis invictis Augustis / et Flavio Valerio Constantio et Galerio Valerio Maximiano /nobillissimis Caesaribus Germanicis Maximis, Gothicis Maximis, /Sarmaticis Maximis, Britanicis Maximis, Persicis /Maximis post debellatas hostium gentes /p ro futurum in aeternum reibulicae/praesidium constituerunt”, “…Împ ra ilor Caesari, lui Caius Aurelius Valeriusă ţ Diocletianus i lui Marcus Aurelius Maximianus, pio ilor ferici i i neînfrân i Augu ti i lui Flaviusş ş ţ ş ţ ş ş Valerius Constantius i lui Galerius Valerius Maximianus, celor mai nobili Caesari, marilorş înving tori ai germanilor, marilor înving tori ai go ilor, marilor înving tori ai sarma ilor, mariloră ă ţ ă ţ înving tori ai britanicilor, marilor înving tori ai per ilor care dup ce popoarele du mane au fostă ă ş ă ş înfrânte au pus ap rarea care va fi în folosul statului pentru eternitate”. ă Despre aceast inscrip ie aă ţ mai scris un articol i Mihail ZAHARIADE, ş Inscrip ia de funda ie din timpul primei tetrarhii de laţ ţ Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) , în Pontica, XXVII (1984), p. 181- 182.26 Andrei ARICESCU, Noi date despre cetatea Hâr ovaş , în Pontica , IV (1971), p. 356; Gr. FLORESCU, Capidava. Raport asupra activit ii din 1956ăţ , în Materiale i Cercet ri Arheologiceş ă , II, Bucure ti,ş 1958, p. 556; P. DIACONU, Capidava . Monografie arheologică , Bucure ti, 1958, vol. ş I, p. 14; Gh.

TEFAN, Ş antierul arheologic Garv n (Dinoge ia)Ş ă ţ , în SCIV, V, 1954, nr. 1- 2, p. 164.

19

felicibus aeternis Augustis /quorum virtute et providentia edomitis /ubique barbarum gentium populis /ad confirmandam limitis tutelam etiam/Tropaensium civitas auspicato a fundamentis / feliciter opere constructa est” (“…Fiind ap r tori aiă ă securit ii i libert ii romane Domnii no tri Flavius Valerius Constantinus iăţ ş ăţ ş ş Licinianus Licinius, pio i, ferici i i ve nic augu ti, prin a c ror virtute iş ţ ş ş ş ă ş în elepciune au fost supuse pretutindeni popoarele de semin ie str in , în scopulţ ţ ă ă asigur rii durabile a fost zidit cu succes, din temelii i cetatea Tropeenilor, peă ă ş vremea când prefec i ai preotoriului erau Petronius Annianus, b rbat de rangţ ă senatorial i Iulius Iulianus, b rbat de rang ecvestru, prea credincio i voin ei divineş ă ş ţ a acestora) 27 . Asupra con inutului acestui fragment, istoricul Ioan Barnea emiteţ ipoteza c go ii p trunseser la Sud de Dun re, în toamna anului 314, chema i înă ţ ă ă ă ţ ajutor de Licinius, în luptele sale cu Constantin. Dup ce a fost restabilit paceaă ă între cei doi, trupele unite au pornit împotriva go ilorţ 28 . În amintirea acestei victorii Constantin a luat titlul de Gothicus Maximus . În ceea ce prive te a doua parte aş inscrip iei, ea ridic unele semne de întrebare asupra dimensiunilor limesuluiţ ă scythic, mai ales datorit termenului de ă tutelă ce înseamn paz , ap rare, ajutor iă ă ă ş sprijin 29 . Acest cuvânt împreun cu celelalte ă ad confirmandam limitis exprim ideeaă c cetatea a fost construit pentru a reprezenta un sprijin al zonei de frontier .ă ă ă Civitas Tropaensium se afla la o distan de aproximativ 20 de kilometri în linieţă dreapt fa de Dun re, putând fi considerat drept component a limesuluiă ţă ă ă ă scythic 30 . Ipoteza r mâne valabil i pentru alte cet i precum Ibida, Ulmetum iă ă ş ăţ ş Zaldapa 31 , aflate într - o situa ie asem n toare cu cea a cet ii Tropaeum.ţ ă ă ăţ

Importan a limesului scythic este ar tat i de numirea lui Flavius Dalmatius,ţ ă ă ş fratele vitreg al lui Constantin cel Mare în func ia de comandant al malului goticţ (ripam Gothicum Dalmatius )32 . Pornind de la descoperirile arheologice carea atestă existen a go ilor în Nordul Dun rii i de la faptul c acestui frate al lui Constantin iţ ţ ă ş ă se rezervase dup moartea împ ratului administrarea provinciilor din Moesiaă ă Secunda i Scythia Minor, termenul de ş ripa gothica poate fi aplicat asupra întregii linii a Dun rii de la v rsarea Oltului pân în Delt . De asemenea, lini tea asigurată ă ă ă ş ă de victoriile ob inute asupra sarma ilor i go ilor au permis consolidarea unor vechiţ ţ ş ţ fort re e i ridicarea altora. Putem aminti în acest sens a a- numitele castre iă ţ ş ş ş castella , nu numai pe malul drept al fluviului, dar i pe cel stâng, cum este castrulş de la Barbo i, situat în apropiere de Dinoge ia, unde este atestat o ultim faz deş ţ ă ă ă vie uire în prima jum tate a secolului al IV- lea. Dintre celelalte cet i ridicate dinţ ă ăţ temelii sau reconstruite, avem informa ii sigure despre Flaviana identificat cu satulţ ă Rasova, de pe malul lacului Baciu în punctul “Pesc rie” i despre Constantinianaă ş Daphnae 33 .

27 Emilian POPESCU, Op. cit., p. 184.28 Ioan BARNEA, Preocup ri ale Sfântului Constantin cel Mare la Dun rea de Josă ă , în M.O., XXXII (1980), nr. 1, p. 2.29 G. GUTU, Dic ionar Latin- Românţ , Bucure ti, 1983, p. 1258.ş30 G. MURNU, Noi s p turi în cetatea Tropaeum Traiani. Canalul cet iiă ă ăţ , în BCMI, IV (1911), pp. 1- 12; Vasile PÂRVAN, Cetatea Tropaeum: considera ii istoriceţ , în BCMI, IV (1911), pp. 1- 12; Al. BARNEA, Descoperiri epigrafice noi în cetatea Tropaeum Traiani , în Pontica , X, (1977), pp. 349- 357.31 Andrei OPAI , Ţ O s p tur de salvare în ora ul antic Ibidaă ă ă ş , în SCIVA, XXLII (1991), pp. 21- 56; Vasile PÂRVAN, Cetatea Ulmetum.Descoperirile primei campanii de s p turi din vara anului 1911ă ă , în AARMSI, s. II, XXXIV (1911- 1912), pp. 497- 608; IDEM, Cetatea Ulmetum, Descoperirile campaniei a doua i a treia de s p turi din anii 1912- 1913ş ă ă , în AARMSI , s. II, XXXV (1913- 1914), pp. 245- 420. 32 Anonimus Valesii, VI, 35, în FHDR, vol. II, pp. 48- 49 .

20

Efortul de reconstruc ie este înso it în perioada domniei lui Constantin celţ ţ Mare de o circula ie monetar intens i de prezen a pe limesul scitic a unuiţ ă ă ş ţ important efectiv de trupe auxiliare. În Scythia Minor sunt men ionate acele unit iţ ăţ de cavalerie cunei equitum , care erau formate din stablesiani , proveni i din g rzileţ ă imperiale i ş stratores , proveni i din rândul g rzilor provincile. Chiar dac în ţ ă ă Notitia Dignitatum 34 , apare un singur cuneus equitum catafractorium la Arrubium, la Histria s- a descoperit o inscrip ie din perioada tetrahiei, despre un ţ cuneus equitum catafractorium , cu num rul XII, care- i avea sediul în castelul de la Trimamium.ă ş Situa ia poate fi explicat prin faptul c mutarea unit ii dintr - o cetate dinţ ă ă ăţ interiorul provinciei într - una de pe limes, transformat în trup de manevr era ună ă ă procedeu întâlnit destul de des. Tot Notitia Dignitatum men ioneaz o a douaţ ă categorie de trupe auxilire sta ionate pe limesul scitic i anume aceea numitţ ş ă milites , unit i exclusiv de infanterie asem n toare cu ăţ ă ă auxilires din Moesia Prima. S-a sugerat la un moment dat posibilitatea ca milites s fi provenit din transformareaă unor trupe retrase din legiunile de grani în unit i de sine st t toare i prinţă ăţ ă ă ş desprinderea unor efective din auxilia. Divizarea unei cohorte mai vechi, prezentă în vremea lui Constantin cel Mare în regiunile de Nord- Vest ale Scythiei sau recrutarea din rândul popula iei locale a dus la formarea celor dou unit i ţ ă ăţ milites Scythici 35 . Din aceste câteva exemple putem vedea cum prin ini itive deţ reconstruc ie, misiuni miltare ofensive, num rul mare de trupe sta ionate în zon ,ţ ă ţ ă împ ratul Constantin cel Mare a fost creatorul limesului scitică 36 .

Imperiul bizantin sub urma ii lui Constantin cel Mareş

Constantin cel Mare fondatorul Imperiului cre tin oriental a l sat urma ilorş ă ş s i ca principal sarcin ap rarea lui împotriva ereziilor i a invaziilor barbare. Înă ă ă ă ş plus, la moartea sa, Imperiul nu avea înc un Augustus desemnat. În anul 335, cuă prilejul s rb toririi a 30 de ani de domnie, împ ratul defunct a împ r it Imperiulă ă ă ă ţ între cei trei fii ai s i i cei doi nepo i, f r s fi indicat fiului cel mare, Constantin ală ş ţ ă ă ă II- lea, c ar avea drepturi deosebite. Nepo ilor Dalmatius i Hanibalianus li s- aă ţ ş refuzat din start de c tre armat un rol politic. Astfel cei trei fra i s- au întâlnit laă ă ţ Viminacium, în Moesia Superior i i- au împ r it teritoriile mo tenite de la tat l lorş ş ă ţ ş ă astfel: Constantius al II- lea (337- 360) a avut mai întâi Orientul (Asia Mic , Siria,ă Palestina, Egiptul) la care se ad uga Tracia, iar mai apoi tot Imperiul. Constantin ală II- lea (337- 340) prime te Occidentul (Bretania, Galia, Spania), iar Constans (337-ş350), care avea numai 14 ani prime te Italia, Africa i Illyricul Oriental. Constans î iş ş ş fixeaz mai întâi capitala la Sirmium, iar mai târziu la Roma. Cucerind Nordulă Italiei, Constantius al II- lea i Constans domnesc fiecare în bun în elegere, cu toateş ă ţ

33 Petre DIACONU, În c utarea Dafneiă …, în Pontica , IV (1971), p. 317. Prin intermediu argumentelor de ordin literar sau a celor arheologice, cetatea este identificat cu Sucidava (Pârjoaia- Izvoarele). ă34 Notitia Dignitatum , XXXIX, 16, în FHDR, vol.II, pp. 208- 209.35 IBIDEM, pp. 210- 211.36 A.H.M. JONES, The Later Roman Empire. A social economic and administrative survey , Oxford, 1964, vol. I, p. 99.

21

c între ei existau deosebiri de credin , Constans fiind ortodox iar Constantius ală ţă II- lea arian. Dorin a de a sc pa de sub tutela fratelui s u, Constantin al II- lea, îl vaţ ă ă determina pe Constans s declan eze un r zboi fratricid, soldat cu moartea celuiă ş ă din urm în anul 350. ă

R mas singur împ rat Constantius al II- lea are de f cut fa unor situa iiă ă ă ţă ţ delicate de natur politic i militar , atât în Occident cât i în Orient. Începând cuă ă ş ă ş anul 338, când Sapor al II- lea asediaz cetatea Nisibis, conflictul cu per ii va fiă ş practic permanent pân în 350.ă

În ceea ce prive te situa ia Imperiului la Dun rea de Jos, putem spune c subş ţ ă ă Constantius al II- lea este continuat politica dus de Diocle ian i de Constantin celă ă ţ ş Mare. El instaleaz noi trupe în Scythia Minor cum ar fi ă milites primi Constantiniani , la Noviodunum. În aceast perioad a fost renovat cetatea Capidava, iară ă ă Constantiniana, ora de pe malul M rii Negre, la N. de Histria, pare s fi fostş ă ă ref cut tot acum. O important inscrip ie descoperit pe teritoriul cet iiă ă ă ţ ă ăţ Troesmis, ne d am nunte interesante cu privire la m surile suplimentareă ă ă întreprinse de Constantius pentru paza acestor locuri de grani . M sura seţă ă impunea pentru a face fa go ilor, care adesea n v leau dincolo de fluviu, treceauţă ţ ă ă Dun rea pe furi , primejduind via a pa nic a locuitorilor din aceast zon . ă ş ţ ş ă ă ă

Pe plan religios, Constantius al II- lea a continuat s sprijine activă cre tinismul, dar spre deosebire de tat l s u el a fost adeptul arianismului. ş ă ă El a c utat s promoveze aceast erezie, reu ind c tre sfâr itul domniei s- o impun caă ă ă ş ă ş ă doctrin oficial a Imperiului. Prin faptul c a încercat s impun o linie de conduită ă ă ă ă ă favorabil arienilor, mul i l- au considerat interven ionist, fiind chiar asimilat cuă ţ ţ “primul caz de cezaro - papism” 37 . Cearta dintre niceeni i arieni va continua, Sfântulş Atanasie reîntors din exil în 338 fiind nevoit s fac fa reac iei violente a arienilor.ă ă ţă ţ Ace tia din urm se vor împ r i tot acum în dou grupe: semiarienii, care admiteauş ă ă ţ ă numai o asem nare între Fiul i Tat l, numi i eusebieni deoarece îl aveau în frunteă ş ă ţ pe Eusebiu de Nicomidia i arieni radicali, sau eunomieni, de la numeleş conduc torului lor Eunomiu; ace tia din urm considerau c între Tat l i Fiulă ş ă ă ă ş exist o deosebire fundamental , de substan . Prin hot rârea împ ratului, Sf.ă ă ţă ă ă Atanasie este alungat iar în locul s u este pus Grigorie. Atanasie fuge în Italia, undeă cere ajutorul papei Iulius, care îl g se te nevinovat (340). În Orient, episcopii in maiă ş ţ multe sinoade, în care se încearc alc tuirea unui Crez propriu. În Occident, papa îlă ă convinge pe Constans s fac presiuni asupra fratelui s u Constantius al II- lea,ă ă ă pentru a fi convocat un sinod care s discute cazul lui Atanasie. În 342 sau 343 areă loc un sinod la Sardica (Sofia), la care particip i Atanasie. Din cauzaă ş neîn elegerilor reprezenta ii celor dou p r i a Imperiului se adun separat.ţ ţ ă ă ţ ă Occidentalii îl declar pe Atanasie nevinovat, iar orientalii dup mai multe edin eă ă ş ţ se mut la Adrianopol, unde îl condamn pe Atanasie i alc tuiesc un nou Credo. Laă ă ş ă moartea lui Grigorie în 345, sub presiunea fratelui s u, Constantius permite luiă Atanasie s - i ocupe scaunul din Alexandria. Din p cate lucrurilor nu se vor opriă ş ă aici, în urma sinodului de la Rimini din 356 cu episcopii occidentali, Constantius al II- lea îl va exila pe Atanasie pentru a treia oar . Tot sub presiunea lui Constantiusă al II- lea, la un alt sinod de la Seleucia din Palestina, se va adopta ca formul deă credin oficial arianismul. ţă ă

37 A. PIETRI, Histoire du christinisme des origines à nos jours : naissance d’une chrétienté (250- 430), Paris, 1995, p. 289.

22

În ceea ce prive te atitudine fa de p gânism putem spune c succesorii luiş ţă ă ă Constantin cel Mare au fost mai degrab defavorabili, dar m surile lor au fost deă ă multe ori lipsite de coeren . O lege din vremea lui Constant din 341 prevedeaţă abolirea supersti iilor i a sacrificiilor, f r a fi vorba aici de o interdic ie absolut aţ ş ă ă ţ ă tuturor cultelor p gâne; era vorba probabil de o reînnoire a prevederilor din vremeaă lui Constantin cel Mare privind sacrificiile sângeroase i alte practici p gâneş ă 38 .

Constatius al II- lea moare în 361 într - o lupt cu v rul s u Iulian, cel care îiă ă ă va fi succesor.

Iulian Apostatul (361- 363)

Iulian Apostatul era fiul lui Iulius Constantius (frate vitreg cu Constantin), primind o educa ie cre tin aleas . Din p cate în 351 se converte te în secret laţ ş ă ă ă ş p gânism i frecventeaz pe unii filozofi din Asia Mic . De asemenea se simte atrasă ş ă ă de taumaturgul Maximus din Efes, care l- a înv at cum s comunice cu zeii.ăţ ă Convertirea sa la p gânism, de unde î i va lua i numele de „Apostatul”, pare s fiă ş ş ă fost determinat de aversiunea pe care o avea fa de Constantius, cel care omorâseă ţă mai mul i membri ai familiei sale, apoi imaginea negativ oferit de disputeleţ ă ă teologice. Studiile sale literare i filozofice la Marcellum în Capadocia (unde fuseseş exilat dup masacrarea fmiliei sale) iar apoi la Efes i Atena, l- au condus c tre oă ş ă form de religiozitate particular dominat de neo- platonismă ă ă 39 . Particularismul acestei alegeri consta într - o filozofie de tip spiritual, o apropiere de mistere realizându - se prin ritualuri secrete, practici magice, prin care era invocat putereaă zeilor i a demonilor pe p mânt i în sufletele celor ini ia iş ă ş ţ ţ 40 . De asemenea, credin aţ lui Iulian era sincretist , amestecând elemente preluate din oracolele caldeene, cuă religiile orientale i misterele, mitologie clasic cu orfism, doctrinele lui Pitagora cuş ă cele ale lui Platon. Teologia sa pe care o putem califica de tip gnostic- p gân, aveaă pronun ate caractere monoteiste, fiind apropiat mai degrab de cre tinism decâtţ ă ă ş de p gânismul clasic: Iulian îl venera pe Zeus (tat l), pe Helios (fiul asemeneaă ă tat lui, mediator între ideea binelui i crea ie) i un al treilea ipostas, mama zeilor, oă ş ţ ş fecioar n scut f r mam . ă ă ă ă ă ă

Dup ce în noiembrie 361 este desemnat succesorul lui Constantiu al II- lea,ă Iulian a încearcat s restaureze p gânismul. În acest sens î i asum în mod deplină ă ş ă titlul de pontifex maximus anulând m surile luate anterior împotriva religieiă tradi ionale, deschizând templele i obligând pe cre tini la restituirea cl dirilor iţ ş ş ă ş materialelor care le fuseser oferite dup confiscarea acestora de la p gâni.ă ă ă M surilor de restituire, Iulian a ad ugat o serie de favoruri: dona ii de bani pentruă ă ţ construc ia i repararea templelor, scutiri fiscale pentru ora ele majoritar p gâne,ţ ş ş ă angajarea preferen ial a func ionarilor p gâni. Ceea ce urm rea Iulian era oţ ă ţ ă ă reform religioas i moral , inspirat în bun parte tot din cre tinism. Astfelă ă ş ă ă ă ş încearc mai întâi s reformeze clerul p gân, instituind în fiecare provincie un felă ă ă de ef al preo ilor, care asemenea episcopului mitropolitan supraveghea activitateaş ţ celor subordona i. Acest cler beneficia de cantit i anuale de grâu i de vin, iarţ ăţ ş

38 Pierre MARAVAL, Op. cit. p.12.39 IBIDEM,p. 13.40 IBIDEM.

23

surplusul trebuia împ r it s racilor. Iulian impunea preo ilor p gâni i o serie deă ţ ă ţ ă ş datorii cultuale: înv area cânt rilor, rug ciunea de trei ori pe zi, postul, studiulăţ ă ă filozofilor recomanda i (erau excepta i Epicur i scepticii), interdic ia citiriiţ ţ ş ţ romanelor. Cei care nu respectau aceste recomnd ri riscau excluderea din cler. Faă ţă de cre tinism Iulian afi a o orecare toleran contrazis îns de m surile pe care leş ş ţă ă ă ă va lua. Atitudinea sa a fost mereu înso it de suprimarea unor hot râri luate înţ ă ă vremea lui Constantin cel Mare: amenzi mari erau date comunit ilor cre tine careăţ ş distruseser templele p gâne, li se interzice cre tinilor exercitarea meseriei deă ă ş profesor 41 , iar în ultimele luni de domnie Iulian exclude pe cre tini din func iileş ţ importante ale Statului i nu le mai permite s s vâr esc înmormânt ri în timpulş ă ă ş ă ă zilei. La începutul anului 363 Iulian a permis evreilor reconstruirea templului din Ierusalim, ini iativ e uat în urma unui cutremur de p mântţ ă ş ă ă 42 . Consecin eleţ acestui demers au fost grave pentru evrei, c rora li s- a repro at ulterior alian a cuă ş ţ un împ rat anticre tin. Ostilitatea lui Iulian fa de cre tini mai poate fi observat iă ş ţă ş ă ş din propria lucrare polemic intitulat ă ă Împotriva galileenilor 43 .

Politica anticre tin a lui Iulian a f cut numeroase victime printre cre tini:ş ă ă ş mul i episcopi au fost exila i, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, înţ ţ Samaria) unii episcopi au fost masacra iţ 44 iar în Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362 în localitatea Durostorum (Silistra).

Campania militar împotriva per ilor din prim vara anului 363, ar fi trebuită ş ă s reprezinte în viziunea lui Iulian, o prob c zeii p gâni îi sus in pe adoratori.ă ă ă ă ţ Pân la urm totul s- a încheiat cu un dezastru, sanc ionat prin pierdereaă ă ţ provinciilor orientale ale Imperiului. Pe 26 iunie 363, în timpul unor tratative cu per ii, Iulian este asasinatş 45 , iar odat cu moartea sa se punea cap t unei scurteă ă perioade de reconsiderare a cre tinismului în Imperiu. ş

Valens (364- 378)

Trecerea de la domnia lui Iulian la cea a lui Valens a fost f cut de împ ratulă ă ă Iovian, cre tin care a domnit foarte pu in (363- 364), g sindu - i sfâr itul în Galia. Înş ţ ă ş ş ceea ce- l prive te pe Valens (364- 378) a avut de luptat împotriva go ilor la Dun reaş ţ ă de Jos. De fapt, dup moartea lui Iovian, go ii s- au amestecat în luptele interneă ţ pentru ocuparea tronului de la Constantinopol, sus inându - l pe Procopiu,ţ considerat singurul descendent al lui Constantin cel Mare 46 . Pân la urmă ă înving torul a fost Valens care organizeaz imediat o expedi ie de pedepsire aă ă ţ

41 Era vorba de dou edicte date în 362, primul impunând în cazul numirii unui profesor aprobareaă autorit ilor imperiale locale, iar al doilea interzicând cre tinilor s mai predea în coli. ăţ ş ă ş42 D. LEVENSON, Julian and Jerusalem. The Sources and the Tradition, Leyde, 1995, p. 62.43 Nume folosit frecvent de Iulian pentru a- i desemna pe cre tini.ş44 Episcopul Gheorghe al Alexandriei a fost masacrat de c tre p gânii din Alexandria, iar episcopulă ă Marcu de Artusa a fost maltratat de c tre p gânii din localitatea sa pentru c nu dorea s înapoiezeă ă ă ă obiectele luate de cre tini dintr - un templu p gân. ş ă45 Unii sunt de p rere c a fost omorât de un cre tin, iar istoricul p gân Ammianus Marcellinusă ă ş ă atribuie evenimentul unui tragic accident. Cf. AMMIEN MARCELLIN, Rerum gestarum libri qui supersunt , ed. V. Seyfarth, Leipzig, 1978; J. BIDEZ, La vie de l’empereur Julien, Paris, 1930; J. BOUFFARTIGUE, L’empereur et la culture de son temps, Paris, 1992; R. BRAUN, J. RICHER, L’ empereur Julien . De l’histoire à la légende (331- 1715). De la légende au mythe , 2 vol., Paris, 1978-1981.

24

go ilor nord- dun reni. Pentru aceasta î i stabile te cartierul general laţ ă ş ş Marcianopolis, de unde întreprinde între anii 367- 369, expedi ii în stânga Dun rii.ţ ă Prima campanie a început în Muntenia, împ ratul trecând Dun rea pe un pod deă ă vase i urm rindu - i pe go i pân în mun ii Buz ului, dar f r s poarte o luptş ă ţ ă ţ ă ă ă ă ă decisiv . Din discursul inut de retorul Themistios la 28 martie 368, cu prilejul a 5ă ţ ani de domnie a lui Valens, afl m o serie de informa ii interesante i despre istoriaă ţ ş Dobrogei. Astfel, popula ia de aici se ar ta ner bd toare pentru ca împ ratul sţ ă ă ă ă ă restaureze lini tea i pacea la Dun re. De aceea Valens dore te s reia în 368ş ş ă ş ă campania împotriva go ilor, dar este împiedicat de inunda iile provocate de fluviu.ţ ţ Armata sa r mâne toat vara la Vicus Carporum (satul Carpilor), probabil înă ă apropiere de Hâr ova (Carsium), singurul vad din zona Durostorum i Noviodunum.ş ş Expedi ia este reluat în 369, dar de data aceasta în N. Scytiei Minor, în regiuneaţ ă dintre Carpa i i Nistru. Atanarich, conduc torul go ilor, este silit s cear pacea,ţ ş ă ţ ă ă ale c rei condi ii sunt discutate în 369. Condi iile p cii sunt favorabile romanilor,ă ţ ţ ă barbarii luându - i obliga ia de a nu mai trece în Imperiu, stabilindu - se pentruş ţ schimburile comerciale dou puncte de grani : Constantiniana Daphne iă ţă ş Noviodunum. De asemenea lui Atanarich i se cerea s nu- i mai persecute peă cre tinii autohtoni sau go i, afla i în st pânirea sa. În aceast perioad vor fiş ţ ţ ă ă ă construite dou fort re e cunoscute dup nume, f r s fi fost identificate i peă ă ţ ă ă ă ă ş teren: Valentiniana, de la numele fratelui lui Valens, i Gra iana, dup numeleş ţ ă nepotului s u Gra ian. Atanarich nu a respectat toate prevederile p cii încheiate înă ţ ă 369, prigoana împotriva cre tinilor fiind îndrepat atât c tre popula ia autohtonş ă ă ţ ă cât i asupra go ilorş ţ 47 .

Cre tinismul fusese predicat în stânga Dun rii de misionarii trimi i deş ă ş autorit ile biserice ti din Scythia Minor, dar i din Capadocia prin grija Sf. Vasileăţ ş ş cel Mare 48 . Astfel religia cre tin prinsese r d cini adânci atât printre autohtoni, câtş ă ă ă i în rândul go ilor. Misiunea ortodox exercitat în stânga Dun rii a fost deosebitş ţ ă ă ă

de activ i a dus la instaurarea unei organiz ri temeinice cu parohii în sate iă ş ă ş cet i, cu popula ie mixt : autohton i got . În fruntea acestor parohii erau desigurăţ ţ ă ă ş ă preo ii, protopopii i bineîn eles episcopii. Dintre ace tia din urm cunoa tem pânţ ş ţ ş ă ş ă acum urm toarele nume: Teofil, Ulfila (apostolul go ilor, botezat în rit arian deă ţ episcopul Eusebiu de Nicomidia, cel care traduce Biblia în limba german în 350),ă Godas sau Silvanus 49 . Toate parohiile dimpreun cu preo ii lor i cu episcopiiă ţ ş

46 E. POPESCU, Cre tinismul în eparhia Buz ului pân în secolul al VII- leaş ă ă , în vol. Spiritualitate iş istorie , vol. I, Bucure ti, 1983, p. 269. ş47 tefan ALEXE, Ş 1600 de ani de la moartea Sfântului Sava Gotul , în B.O.R., XC, nr. 5- 6, 1972, p. 556-568; Ioan IONESCU, Pomenirea Sfântului martir Sava Gotul , în M.O., XXIV, nr. 3- 4, 1972, p. 180- 183.48 Informa ii de mare valoare putem g si în ţ ă Actul martiric al Sfântului Sava Gotul, martirizat la 12 aprilie 372 în apele Buz uluiă . Foarte important era titulatura: “Biserica sfânt i ortodox ce se află ă ş ă ă în Gothia” care purta coresponden e cu Biserica Ortodox a Capadociei condus de Sfântul Vasile celţ ă ă Mare. Istorisirea este considerat veridic de majoritatea speciali tilor în acte martirice, datele dină ă ş act fiind considerate ca furnizate de un martor ocular, poate de preotul Sansalas. Informa iiţ complementare putem g si la: Vasile Gh. SIBIESCU, ă Leg turile Sfântului Vasile cel Mare cu Scythiaă Minor (Dobrogea) , în Ortodoxia , XXXI, nr. 1, 1979, p. 146- 149; Emilian POPESCU, Cre tinismul peş teritoriul României pân în secolul al VII- lea în lumina noilor cercet riă ă , în M.B., XXXVII, nr. 4, 1987, p. 43; Ioan IONESCU, Sansala, primul preot cre tin daco- roman atestat documentarş , în M.O., XXII, nr. 5-6, 1970, p. 485- 490; Mircea P CURARIU, Ă Cre tinismul daco- roman în nordul Dun rii în secolul al IV-ş ălea.La 1600 de ani de la moartea Sfântului Sava “Gotul”(12 aprilie 372) , în M.A. ,. XVII, nr. 3- 4, 1972, p. 191- 200. 49 Dan Gh. TEODOR, Cre tinismul la est de Carpa i de la origini pân în secolul al XIV- lea, ş ţ ă Ia i, p. 56;ş Ioan Gh. COMAN, Elemente de continuitate spiritual geto- daco- roman i cre tin în regiuneaă ă ş ş ă

25

formau a a- numita „Biseric a lui Dumnezeu” care se afla în ara go ilor. Titulaturaş ă ţ ţ ei era: „Biserica lui Dumnezeu i a tuturor parohiilor Sfintei Biserici Ortodoxe dinş Capadocia”, condus în vremea aceea de Sf. Vasile cel Mare. La „construirea” acesteiă Biserici a contribuit în mod deosebit Sava Gotul, misionar cre tin din Capadocia,ş care a suferit martiriul în anul 372, cu ocazia persecu iei dezl n uite de Atanarich.ţ ă ţ Din Actul martiric al Sfântului Sava 50 , ca i din activitatea cunoscut a episcopilorş ă men iona i mai sus, deducem c Biserica existent în regiunea dominat de go i,ţ ţ ă ă ă ţ avea edificii de cult (bazilici) i a activat pentru r spândirea cre tinismului în masaş ă ş autohtonilor i a barbarilor. ş

Pacea din 369 cu go ii nu a avut consecin e durabile, deoarece p trundereaţ ţ ă hunilor în 375- 376 în regiunile nord- dun rene a tulburat echilibrul care seă stabilise, obligând popula iile germanice s se deplaseze spre sud.ţ ă

Atacat de huni 51 în regiunile Nistrului, Atanarich se va retrage spre Siret iş Mun ii Carpa i, unde va încerca s - i organizeze rezisten a. Este foare probabil caţ ţ ă ş ţ în aceast perioad s fi fost construit an ul de ap rare împotriva hunilor, întreă ă ă ş ţ ă Siret i Prut, în dreptul localita ii Stoicani (jud. Gala i). Nesiguran a creat deş ţ ţ ţ ă deplasarea hunilor, precum i o serie de neîn elegeri ap rute între Atanarich i uniiş ţ ă ş principi go i precum Frithrigen sau Alaviv, îi va determina pe ace tia din urm sţ ş ă ă cear împ ratului Valens permisiunea de a imigra în Imperiu, promi ând în schimbă ă ţ s devin cre tini i s apere provinciile dun rene împotriva unor atacuri. Valens aă ă ş ş ă ă consim it la aceasta, dar aflându - se în Orient, unde lupta cu per ii, nu a pututţ ş controla îndeaproape modul în care se desf ura în elegerea. Go ii trec Dun rea peăş ţ ţ ă la Durostorum, dar administra ia roman , în special conduc torii diocezei Tracia,ţ ă ă Lucinus i Maximus, nu le- au asigurat hrana necesar pân când ace tia trebuiauş ă ă ş a eza i în calitate de coloni. Mai mult decât atât au fost i înfometa i, pentru aş ţ ş ţ supravie ui fiind nevoi i s - i vând obiectele de pre i copiii ca sclavi. În modţ ţ ă ş ă ţ ş firesc go ii afla i deja în Imperiu se vor revolta, având de partea lor i pe cei deţ ţ ş dincolo de Dun re. Armatele romane vor fi înfrânte, iar mai multe provincii vor fiă devastate. Presat pe de- o parte de popula ia roman , iar pe de alta de ravagiileţ ă barbarilor, Valens se va angaja într - o lupt direct , soldat îns cu înfrângerea sa laă ă ă ă Adrianopol în 378. Dezastrul din acest an va avea consecin e grave pentru Imperiu:ţ de acum încolo go ii vor r mâne pentru totdeauna în grani ele Imperiului, se vorţ ă ţ amesteca în treburile sale interne, de inând o pondere de care conducerea de laţ Constantinopol va trebui s in seamaă ţ ă 52 . În b t lia de la Adrianopol moare iă ă ş Valens, ars probabil de viu într- o cas în care se retr sese pentru a- i lega r nile. ă ă ş ă

Politica religioas în Imperiu de la Iulian Apostatul i pân înă ş ă vremea lui Teodosie I cel Mare

Succesorii imedia i ai lui Iulian Apostatul, nu revin în întregime la politicaţ religioas dus de predecesorii lor. Iovian a c rui domnie a fost efemer , eraă ă ă ă

râului Mousaios- Buz u dup m rturii patristice i arheologiceă ă ă ş , în vol. Spiritualitate i istorieş , vol. I, Bucure ti, 1983, p. 241.ş 50 Vezi nota 47.51 Prima popula ie de origine turc care invadeaz Europa.ţ ă ă52 Sf. Ambrozie al Mediolanumului spunea c Imperiul se afla acum într- o perioad de dec dere.ă ă ă

26

cre tin, el abrogând o serie de m suri discriminatorii, cum ar fi interdic ia de aş ă ţ înv a i a restitui Bisericii o serie de privilegii. Îns el nu s- a angajat în lupteleăţ ş ă interne ale Bisericii, r mânând chiar tolerant fa de p gânism, limitându - se numaiă ţă ă la interzicerea supersti iilorţ 53 .

Cei care i- au succedat lui Iovian, Valentinian I (364- 375) în Occident iş Valens (364- 378) în Orient, au fost cre tini, politica lor religioas fiind marcat de oş ă ă atitudine favorabil cre tinilor. Câteva din legile date acum, tind s previn uneleă ş ă ă excese: limitarea intr rii în cler, nu exagereaz cu privilegiile acordate clerului; înă ă plus, Valentinian se ab ine în Occident de la interven ia puterii seculare înţ ţ problemele interne ale Bisericii, declarând c acestea trebuie rezolvate de episcopi.ă

Politica celor doi împ ra i fa de p gânism a fost relativ tolerant . Una dină ţ ţă ă ă primele legi date acum i reînnoit în 370, men inea libertatea de cult. Sacrificiileş ă ţ nocturne erau interzise înc din 364 , mai degrab din team fa de magie decâtă ă ă ţă din ostilitate fa de p gânism, dar prin interven ia proconsulului Ahaiei,ţă ă ţ Valentinian, misterele lui Eleusis vor fi autorizate. Nu trebuie exagerat niciă toleran a lui Valentinian fa de cre tini: una din legile sale înscris mai târziu într -ţ ţă ş ăun capitol consacrat cre tinismului din Codexul lui Teodosie al II- lea, interziceaş folosirea solda ilor pentru paza templelor p gâne, inclusiv a templelor unde eraţ ă celebrat cultul public. Acest lucru atest o atitudine discriminatorie bazat peă ă criterii religioase din partea Statului 54 .

În privin a lui Valens, acesta va favoriza pe arieni, atitudine determinat deţ ă faptul c fusese botezat de un arian moderat, episcopul Eudoxius. De aceeaă arianismul se va r spândi în rândul popula iilor germane din stânga Dun rii i chiară ţ ă ş din interiorul Imperiului, provocând mari tulbur ri în rândul autorit ilor biserice tiă ăţ ş i a popula iei cre tine. Începând cu anul 365 foarte mul i episcopi vor fi alunga iş ţ ş ţ ţ

de pe scaunele lor. În atitudinea sa Valens nu va avea succesul scontat, pentru că atât în Apus cât i în R s rit tr iau mari personalit i cum au fost P rin iiş ă ă ă ăţ ă ţ Capadocieni, între care s- a distins Vasile cel Mare (episcop între 370- 379), Meletie al Antiohiei, Atanasie (+373), fratele i succesorul s u Petru al Alexandriei. În Apusş ă trebuie aminti i papa Damasus i Sf. Ambrozie al Mediolanumului. Valens a încercatţ ş s - i impun politica sa arian i în Dobrogea, unde p storea în acea vremeă ş ă ă ş ă episcopul Bretanion, s rb torit în calendarul ortodox la 25 ianuarie. Atunci cândă ă Valens se afla în Dobrogea cu prilejul campaniilor sale împotriva go ilor i a vrutţ ş s - l determine pe Bretanion s treac la arianism. În ă ă ă Istoria bisericească , Sozomen ne relateaz acest eveniment, spunând c împ ratul a intrat în biseric i l- aă ă ă ă ş îndemnat pe Bretanion s se uneasc cu arienii. Episcopul de la Tomis i- a sus inută ă ş ţ cu mult curaj punctul s u de vedere cu privire la înv tura Sinodului I Ecumenic deă ăţă la Niceea, iar poporul l- a înso it. Afrontul adus împ ratului prin acest atitudine aţ ă ă atras dup sine exilarea lui Bretanion, iar Biserica din Tomis a r mas astfel fidelă ă ă Ortodoxiei.

În Occident, dup moartea lui Valentinian I a urmat fiul s u Gra ian (375-ă ă ţ378), un cre tin pios chiar „prea credincios decât ar fi trebuit pentru un ef de Stat”ş ş a a cum afirm Rufin în ş ă Istoria bisericească 55 . Politica sa religioas este în primii aniă de domnie asem n toare celei duse de tat l s u. El confirm faptul c problemeleă ă ă ă ă ă 53 « Legea lui Dumnezeu, care este de asemenea i a ta…confer sufletului fiec ruia da a alegeş ă ă drumul s u propriu spre credină ţă » în G.DAGRON, L’Empire d’Orient au IV e siècle et les traditions politique de l’hellénisme : le témoignage de Thémistios.Travaux et mémoires 3,Paris, 1968. 54 Pierre MARAVAL, Op.cit. , p. 17- 18 .55 RUFIN D’AQUILEE, Histoire ecclésiastique , ed. Th. MOMMSEN, GCS 9, 2, 1909.

27

de ordin bisericesc trebuie rezolvate de episcopi, dar impune judecarea preo ilorţ implica i în crime, de c tre magistra i civili. În urma cererii formulate de papaţ ă ţ Damasus (378) la un sinod local inut la Roma, împ ratul accept ca Statul s seţ ă ă ă îngrijeasc de punerea în aplicare a hot rârilor luate de sinoade (expulzareaă ă episcopilor depu i din scaun). Interesant pare i edictul formulat de Gra ian, prinş ş ţ care era permis „libertatea de a se în ela” (ă ş securitas erroris humani ). Acest edict impus cu siguran de c tre arieni în timpul unei scurte vizite întreprinse deţă ă împ rat la Sirmium, va fi aplicabil pentru o perioad scurt .ă ă ă

Tulbur rile provocate de arianism în perioada de dup moartea luiă ă Cosntantin cel Mare, au scos la lumin întreaga complexitate a noii situa ii în careă ţ se g sea Biserica în raport cu lumea. Adesea victoria risc s se transforme înă ă ă înfrângere, iar sfâr itul unor persecu ii în dependen fa de autorit i. Adeseaş ţ ţă ţă ăţ suntem foarte sensibili la riscul pe care îl poate avea colaborarea excesiv a Bisericiiă cu Statul. Durerea unor perioade sumbre din istorie ne determin s vedem cu ochiă ă buni i obiectivitate un proces deosebit de complex: implicarea Bisericii în lume.ş Prin aceasta nu în elegem un particularism aparte al rela iei dintre Biseric i Stat,ţ ţ ă ş nici adop ia formal de c tre societate a unor ceremonii, simboluri sau rituriţ ă ă cre tine, ci o profund transformare a spiritului uman, care are loc la ad postulş ă ă acestui proces, transformare greu de sesizat, dar deosebit de important prină consecin e. Este vorba de includerea în spiritul i con tiin a uman a lui Iisus. Dupţ ş ş ţ ă ă Constantin, cre tinismul devine cu adev rat destinul lumii, aceasta fiind iş ă ş importan a deosebit a acestei perioade. Prima impresie l sat de secolul al IV- leaţ ă ă ă este aceea a unei convertiri r mas „nominal ”ă ă ă 56 . În aparen , atât pe timpul luiţă Constantin cât i a urma ilor acestuia au loc foarte multe controverse legate deş ş cre tinism; în acela i timp biserici splendide sunt ridicate în ora e, sunt oficiate cuş ş ş mult solemnitate slujbe, ve mintele liturgice sunt confec ionate din aur i pietreă ş ţ ş pre ioase. Întrebarea pe care ne- o punem este urm toarea: putem observa oţ ă reînnoire moral sau cre tinismul a influen at pur i simplu legile, obiceiurile iă ş ţ ş ş principiile Statului care l- a adoptat? Constantin a decretat Duminica zi de odihn , aă scutit de impozite Biserica i clerul, a acordat putere judiciar episcopilor, aş ă protejat familia. Din p cate o parte a acestei legisla ii „cre tine” tindea s acordeă ţ ş ă privilegii Bisericii, iar pentru a umaniza un pic via a era p strat linia dreptuluiţ ă ă roman. În orice caz nu observ m acum o o anumit criz de con tiin . Au fost înă ă ă ş ţă secolul al IV- lea domenii în care s- a înregistrat chiar o cre tere a servilismuluiş omului fa de Stat. Judecând aceast perioad suntem tenta i s o facem în raportţă ă ă ţ ă cu problemele pe care cre tinismul le are ast zi. Raportul dintre Biseric i Stat,ş ă ă ş problemele de cultur sau societate au evoluat mult, astfel încât trebuie s inemă ă ţ cont de o cre tere dificil , în care idealul cre tin nu a fost atât de u or de impus.ş ă ş ş Primul obstacol al Bisericii din acest perioad nu era nici imperfe iuneaă ă ţ particular , sau a Statului i societ ii, ci p gânismul. Nu putem judeca în modă ş ăţ ă corect realiz rile din acest epoc f r a în elege natura luptei. ă ă ă ă ă ţ

P gânismul îl reprezent m de obicei ca pe un cult adus idolilor, iar victoriaă ă Bisericii pare ceva simplu i firesc. Lucrurile sunt îns ceva mai complicate. Înş ă spatele ador rii idolilor se ascund mentalit i specifice i coerente, un ansamblu deă ăţ ş idei i credin e profund înr d cinate în oameni, care nu erau u or de eliminat iş ţ ă ă ş ş care nu au disp rut nici pân ast zi. Într- un mod foarte general am putea descrieă ă ă acest viziune a lumii ca fiind legat de tendin a omului de a se l sa supus uneoriă ă ţ ă

56 Alexandre SCHMEMANN, op.cit. , p. 84.

28

ira ionalului din natur . Acesta ar conduce „destinul” p mântului i al celor careţ ă ă ş locuiesc pe el, omul prin aceast fragilitate ajungând la un cult dominat deă sacrificii. Pân la un oarecare punct omul poate ajunge s domine aceste for e cuă ă ţ ajutorul magiei, dar nu reu e te s le cunoasc pân la cap t. Atitudinea fa deş ş ă ă ă ă ţă lume este dominat de team , de un sentiment al dependen ei fa de anumite for eă ă ţ ţă ţ misterioase: omul le poate invoca, dar nu le poate face inteligibile 57 .

Cre tinismul vedea în p gânism o mare minciun , o minciun la adresa luiş ă ă ă Dumnezeu: el se va concentra acum asupra luptei împotriva p gânismului. Eraă vorba de o lupt pentru sufletul uman, pentru eliberarea sa din iadul care- i otr veaă ă con tiin a i via a. În lumina acestui conflict în elegem mai bine ceea ce suntemş ţ ş ţ ţ tenta i s numim ast zi un compromis cu lumea. Pe vremea persecu iilor, miculţ ă ă ţ grup de cre tini era prin lege exclus din via a public . Urma ii lui Hristos nu puteauş ţ ă ş avea un rol activ în lume, ci numai de a- L m rturisi pe Domnul prin cuvinte iă ş sânge. Odat cu edictul de la Milan lucrurile se schimb în mod radical: tot maiă ă mul i oameni vin la biserici, Biserica fiind plasat în centrul vie ii Imperiului.ţ ă ţ M rturia martirilor a demonstrat inseparabilitatea religiei cre tine de via ,ă ş ţă afirmând c omul apar ine Împ r iei lui Hristos. Sensul mesajului cre tin era că ţ ă ăţ ş ă Împ r ia lui Dumnezeu s- a apropiat odat cu întruparea lui Hristos, devenindă ăţ ă început al unei vie i noi în lume. În lumina acestei Împ r ii nimic în lume nu maiţ ă ăţ putea pretinde pe viitor c reprezenta o valoare absolut : nici Statul, nici culturaă ă sau familia. Totul era subordonat unicului Domn. De aici i refuzul cre tin de aş ş acorda împ ratului apelativul de „Domn”. Împ ratul plasase Imperiul s u subă ă ă acest protec ie i se preg tea s fie sanc ionat acum de Biseric i nu de idoli, a aă ţ ş ă ă ţ ă ş ş cum o f cuse mai înainte. Putea Biserica s se eschiveze de la o astfel de sarcin ?ă ă ă Nu, în m sura în care folosind termenii Sfântului Atanasie, afirma: „Crucea nu aă fost un dezastru pentru creatur , ci t m duire”ă ă ă 58 .

Abolirea p gânismului însemna nu numai înl turarea idolilor i a cultuluiă ă ş acestora, ci i etan eizarea nevoii care hr nise aceast necesitateş ş ă ă 59 . Pentru aceasta era nevoie de un sens autentic dat vie ii, iar eventualele analogii între cre tinism iţ ş ş anumite forme p gâne nu trebuie s ne mire. Cre tinismul a adoptat i asimilată ă ş ş chiar unele forme ale religiei p gâne, pentru c inten ia sa era de a completa cuă ă ţ sensuri noi i autentice toate formele acestei lumi. Biserica nu a negat leg tura saş ă cu religiile naturale, ci din primele veacuri a conferit acestei rela ii semnifica iaţ ţ contrar pe care istoricii moderni ar fi dorit s- o vad . Ei explic totul prină ă ă „împrumut” sau „influen e”, în timp ce Biserica prin gura lui Tertulian a afirmatţ întotdeauna c „sufletul uman este natural cre tin”ă ş 60 . În consecin religiile naturaleţă i p gânismul nu erau decât distorsiuni a ceea ce prin natur era adev rat i bun.ş ă ă ă ş

Prin acceptarea unor forme preexistente Biserica nu f cea altceva decât s restituieă ă

57 Putem cita aici câ iva autori care s- au ocupat de aceast problem : G. BOISSIER, ţ ă ă La fin du paganisme. Etude sur les dernières luttes religieuses en Occident au IVe siècle I- II , Paris, 1891 ; P. CHUVIN, Chronique des derniers païens . La disparition du pganisme dans l’Empire romain du règne de Constantin à celui de Justinien , Paris, 1991 ; P. de LABRIOLLE, La réaction païenne . Etude sur la polémique antichrétienne du Ie au VIe siècle , Paris, 1934; A. MOMIGLIANO, The conflict between Paganism and Christianity in the Fourth Century , Oxford, 1963; F. RUGGIERO, La follia dei cristiani. Su un aspetto della ’reazione pagana’trai I e il V secolo , Milan, 1992; E.R. TROMBLEY, Hellenic Religion and Christianization. 370- 529. , 2 vol., Leyde, 1993- 1994. 58 ATHANASE D’ ALEXANDRIE, Contre les pa iens, Sources Chretiennes 18 , Paris, 1947, p. 108 .59 Vezi nota 56.60 TERTULIAN, Despre m rturia sufletului (De testimonio amimae)ă , în Apologe i de limb latinţ ă ă , col. PSB, Bucure ti, 1981, pp. 118- 125. ş

29

lui Dumnezeu ceea ce- i apar inea, restaurând totodat „imaginea c zut ” aţ ă ă ă umanit ii. De aceea ar trebui s ne întreb m mai degrab ce sens a dat Bisericaăţ ă ă ă formelor particulare pe care le- a adoptat. Din acest punct de vedere, arhitectura sacr , care cunoa te o dezvoltare deosebit odat cu Constantin cel Mare este ună ş ă ă exemplu interesant. Dac în perioada persecu iilor Biserica nu avea cl diri specialeă ţ ă pentru cult, aceasta se datora faptului c era împiedicat s aib . Era vorba înă ă ă ă aceast reac ie i de opozi ia cre tinilor fa de dou atitudini religioaseă ţ ş ţ ş ţă ă reprezentate pe de- o parte de raportul evreilor cu Templul lor din Ierusalim, iar pe de alta de func ia pe care o avea Templu la p gâni. Pentru ace tia din urm , templulţ ă ş ă era un habitaclu sacru al divinit ii, dar sacru este diametral opus profanului. Înăţ interiorul Templului puteau fi aduse sacrificii pentru oameni pentru a se concilia cu divinitatea, dar în afar lumea r mânea profan i îndep rtat de Dumnezeuă ă ă ş ă ă 61 .

Vestea cea nou adus de cre tinism consta într - o schimbare de atitudine: deă ă ş acum Dumnezeu a ales pentru templu pe om, El nelocuind în „templele f cute deă mân omeneasc ” (I Corinteni VI, 19). Astfel opozi ia dintre sacru i profan eraă ă ţ ş surmontat , pentru c Hristos s- a întrupat, pentru a- l sfin i pe om i via a, pentruă ă ţ ş ţ a- l uni cu Dumnezeu. Templul cel nou erau cre tinii, iar adunarea lor era Biserica.ş Nu mai era ca alt dat un „templu f cut de mân omeneasc ”, ci Duhul Sfânt f ceaă ă ă ă ă ă din om, prin unire cu ceilal i fra i ai s i, un templu viu. Locul unde se adunauţ ţ ă cre tinii era sfânt, iar aceast sfin enie se putea r spândi în întreaga lume. Cre tiniiş ă ţ ă ş încep s - i construiasc templele lor, iar aceast lucrare devine începând cuă ş ă ă Constantin una din principalele manifest ri ale vie ii biserice ti. Forma principal aă ţ ş ă templelor cre tine a fost în sec. al IV- lea cea basilical , ori acesta avea la origine unş ă edificiu profan, destinat adun rilor numeroase, de genul tribunalelor, pie elor sauă ţ reuniunilor publice. Aceasta însemna c prin construirea propriilor temple, cre tiniiă ş respingeau deliberat atât modelul Templului din Ierusalim, cât i pe cel al templuluiş p gân. ă

Templul cre tin era supus în întregime viziunii Bisericii ca o adunare aş cre tinilor. El are în centru o mas pentru s vâr irea Euharistiei, care transformaş ă ă ş aceast adunare în Biseric , care îi une te pe cre tini, devenind templu al Trupuluiă ă ş ş lui Hristos. Astfel existen a templelor cre tine nu aducea nici o schimbare de fondţ ş Bisericii, dar îi conferea templului o semnifica ie nou . Dup edictul de la Milan,ţ ă ă templul cre tin înceta de a mai fi un loc de întâlnire semi- clandestin, devenindş centrul întregii vie i religioase din cetate. Odat cu inaugurarea Constantinopolului,ţ ă Constantin punea bazele unui urbanism cre tinş , care va servi drept referin pentruţă tot Evul Mediu cre tin. Biserica va încorona prin cupola ei întreaga cetate,ş protejând - o cu umbra ei, iar Constantinopolul va deveni centrul cre tin alş Imperiului. Tot acum o nou leg tur „fizic ” se stabilea între Biseric i lume. Înă ă ă ă ă ş fiecare ora martirul local este considerat drept „Sfântul Patron” al cet ii, iarş ăţ rug ciunea din biseric „pentru to i i pentru toate” va fi considerat pentru acestă ă ţ ş ă spa iu precis. Biserica i cultul ei devenea principala form de predicare aţ ş ă cre tinismului într - o lume înc pe jum tate p gân , coala noii societ i cre tine.ş ă ă ă ă ş ăţ ş R spunzând nevoilor acestei lumi, asumând - i func ia de alt dat a p gânismului,ă ş ţ ă ă ă Biserica plasa imaginea lui Hristos în centrul lumii.

Sanctificarea timpului, a naturii, a vie ii, ferma convingere c „prin Cruce amţ ă fost vindeca i”, iat sensul care uneori a fost considerat drept un „compromis”ţ ă

61 Alexandre SCHMEMANN, Op.cit. , p. 121.

30

progresiv al Bisericii cu lumea. El trebuie m surat în func ie de inspira ia sa ini ială ţ ţ ţ ă i nu în raport cu unele distorsiuni sau inadecv ri ap rute pe parcurs. ş ă ă

Statul exercita chiar presiuni asupra Bisericii, episcopii ar tându - se adeseaă servili. Pân la urm îns cei sl vi i de Biseric au r mas Atanasie cel Mare sauă ă ă ă ţ ă ă Vasile cel Mare i nu Eusebiu de Nicomidia; Statul se va supune adev rului lor.ş ă Pentru prima dat principiul adev rului obiectiv, independent de orice alt lucru dină ă lume era pus deasupra oric rei autorit i. În disputele de cuvinte se va formaă ăţ con tiin a omului modern: credin a sa în ra iune i libertate, capacitatea sa de aş ţ ţ ţ ş înfrunta f r team realitatea a a cum este, pentru c Adev rul este deasupraă ă ă ş ă ă realit ii. În secolul al IV- lea are loc o reconciliere cu lumea, o acceptare a culturiiăţ sale, a formelor sale de via , a limbajului i a gândirii sale. Sfântul Vasile cel Mareţă ş i prietenul s u Sfântul Grigorie Teologul î i vor aminti toat via a cu pl cere deş ă ş ă ţ ă

anii tinere ii lor la Universitatea p gân din Atena (împreun cu Iulian Apostatul).ţ ă ă ă Reconcilierea s- a f cut îns sub semnul Sfintei Cruci, lumea a c p tat o finalitate,ă ă ă ă este conceput ca o cale, o lupt i un progres. ă ă ş

Teodosie I cel Mare. Credin a ortodox devine religie oficial deţ ă ă

Stat

În urma dezastrului lui Valens de la Adrianopol, împ ratul Gra ian (367- 383),ă ţ nepot al lui Valens, proclam la 19 ianuarie 379, la Sirmium, ca Augustus peă Teodosie, c ruia îi încredin eaz spre administrare provinciile orientale aleă ţ ă Imperiului, precum i diocezele Dacia i Macedonia. Teodosie era un general deş ş origine spaniol , el domnind al turi de Gra ian pân în anul 383, dat la careă ă ţ ă ă Maxim, conduc tor al trupelor din Bretania, îl omoar pe cel din urm . Recunoscută ă ă o vreme de Teodosie, Maxim î i exercit puterea în Occident (Galia, Spania, Bretania)ş ă în perioada în care fiul lui Gra ian, tân rul Valentinian al II- lea, sub regen a mameiţ ă ţ sale Iustina, administra Illyricul, Italia i Africa. Valentinian al II- lea moare în 392,ş el fiind urmat de un alt uzurpator Eugen, care va domni în Occident pân în 394.ă

Revenind la Teodosie putem spune c pe plan extern este confruntat cuă problema gotic . În acest sens el încearc s reorganizeze armata, lucru deosebit deă ă ă dificil din cauza num rului mare de barbari instala i pe teritoriul Imperiului. Dină ţ Sirmium împ ratul porne te spre Tesalonic, unde va r mâne mai mult vreme. Peă ş ă ă drumul spre Tesalonic el a încercat s câ tige bun voin a go ilor, atât a celor dină ş ă ţ ţ interiorul Imperiului, cât i din afara lui. Unora le- a trimis cadouri iar altora bani înş aur. Asemenea „aten ii” au fost descoperite i pe teritoriul rii noastre, eleţ ş ţă constând în monede de aur, dar mai ales în lingouri. Cele de la Crasna i Feldioaraş au leg tur cu aceste evenimente de la începutul domniei lui Teodosie. În afaraă ă acestui procedeu Teodosie a apelat i la lupta armat . Trupele sunt trimise înş ă Moesia i Tracia, ob inând în iulie 379 o victorie important împotriva go ilor. Totş ţ ă ţ acum sunt alunga i dincolo de Balcani alanii i hunii. Beneficiind de ajutorul luiţ ş Gra ian, care- i trimite trupe conduse de generali vesti i precum Bauto iţ ţ ş Arbogastes, Teodosie reu e te s anihileze pericolul gotic, intrând triumf tor înş ş ă ă Constantinopol. La rândul lor ostrogo ii vor pleca în Occident, de unde se vorţ reîntoarce, fiind i ei învin i de comandantul Traciei. Atanarich amenin at de huniş ş ţ va cere azil în Imperiu, fiind primit cu onoruri la Constantinopol în ianuarie 381.

31

Prea obosi i dup atâtea lupte, go ii cer pace, încheiat la 3 octombrie 382, în bazaţ ă ţ ă c reia ei deveneau ă foederati (alia i) ai Imperiului i primeau p mânturi în zonaţ ş ă dintre Dun re i Balcaniă ş 62 . Spre deosebire de tratatele de pace anterioare, cel din 382 a fost discutat de go i de pe pozi ia unora care se aflau deja în interiorulţ ţ Imperiului, cerând s fie coloniza i, s fie autonomi i s fie scuti i de impozite. Eiă ţ ă ş ă ţ acceptau s fie angaja i în armat , unii ajungând chiar s ocupe func ii importante,ă ţ ă ă ţ situa ie ce va crea unele dificult i politice i militare. ţ ăţ ş

Între regiunile dintre Dun re i Mun ii Haemus (Balcani) am v zut c au fostă ş ţ ă ă coloniza i go i în calitate de alia i ai Imperiului. În acest spa iu trebuie inclus iţ ţ ţ ţ ă ş Dobrogea, despre prezen a go ilor aici g sind câteva am nunte la istoricul p gânţ ţ ă ă ă Zosimus. Chiar dac a tr it pe vremea lui Teodosie al II- lea, acest istoric a putută ă culege unele informa ii despre epoca nu prea îndep rtat a lui Teodosie al II- lea.ţ ă ă Astfel el spune c go ii aveau un tratament privilegiat, dar se manifestau abuziv cuă ţ popula ia local din Dobrogea. În plus, comportamentul lor nu era de adev ra iţ ă ă ţ alia i ai Imperiului, ci manifestau dispre fa de armata roman i comandan ii ei.ţ ţ ţă ă ş ţ Go ii se dedau adesea la jafuri, pr dând localit ile pe care în mod normal trebuiauţ ă ăţ s le apere. Zosimus mai aminte te i de revolta efului garnizoanei romane de leă ş ş ş Tomis, pe nume Gherontius, care va reu i „s elibereze Scythia de pericolele ce oş ă amenin au”, învingând „cu vitejie i curaj” pe barbarii care se ridicaser împotrivaţ ş ă ei. De teama go ilor, Teodosie I va fi pe punctul s - l pedepseasc pe Gherontius,ţ ă ă sc pat în ultima clip de eunuci, c rora a trebuit s le împart averea personal .ă ă ă ă ă ă Episodul este relevator pentru starea de spirit în care tr iau locuitorii provincieiă Scythia sau ai altor provincii în care se g seau go i, amintind totodat i deă ţ ă ş existen a unei biserici la Tomis cu drept de azil, în care se refugiaser barbariiţ ă urm ri i de Gherontiusă ţ 63 .

Pacea din 382 a fost de scurt durat deoarece barbarii nu erau oameni careă ă s stea prea mult într - un loc, astfel încât conflictul cu go ii a continuat în iarnaă ţ anilor 384 - 385 i 385 – 386. În ace ti ani Imperiul nu a reu it s împiedice ataculş ş ş ă unor barbari împotriva cet ii Halmyris, de pe malul lacului Razelm. Cu toateăţ acestea în toamna anului 386 armatele romane ob in o victorie importantţ ă împotriva unui grup însemnat de ostrogo i, refugia i din stepele de sud ale Rusieiţ ţ sub conducerea lui Odoteus, ajun i în aceast zon din cauza presiunii hunice.ş ă ă Ostrogo ii cer i ei azil în Imperiu, dar bizantinii îi refuz având deja experien aţ ş ă ţ trist cu ceilal i. Victoria din 386 a contribuit mult la ridicarea prestigiuluiă ţ romanilor în fa a barbarilor, împ ratul ridicând în amintirea acestui eveniment oţ ă column în cartierul Taurus din Constantinopol (înalt de 42 m.)ă ă 64 .

În Occident, Gra ian este ucis la Lugdunum, Teodosie fiind nevoit s - lţ ă recunoasc pe Maximus drept conduc tor în regiunile de dincolo de Alpi; Italia iă ă ş Africa r mân mai departe lui Valentinian al II- lea (375- 392), patronat de mama saă Iustina. Profitând de nemul umirea popula iei fa de m surile de încurajare aţ ţ ţă ă arianismului luate de Iustina, Maximus trece în Italia, Valentinian al II- lea i mamaş sa fiind obliga i s se refugieze la Tesalonic i s cear ajutorul lui Teodosie. Soraţ ă ş ă ă lui Valentinian al II- lea devine so ia lui Teodosie, c ruia îi d ruie te o fiic pe Gallaţ ă ă ş ă Placidia. În urma contraofensivei declan ate în 388 de Teodosie, Maximus esteş

62 L. HALPHEN, Les barbares des grandes invasions aux conquetes turques du Xie siècle , Paris, 1940, p. 15.63 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea Bizan ului, ş ţ curs pentru anul I, Facultatea de Teologie Ortodox , Bucure ti, 1993, p. 59.ă ş64 IBIDEM, p. 60.

32

înfrânt i omorât, iar Valentinian repus în scaun. Pân la urm Valentinian este i elş ă ă ş asasinat în 392 de c tre Arbogastes, un franc numit de Teodosie ă magister millitum . Locul r mas liber în Occident, este luat de un func ionar al Cur ii, Eugenius, înfrântă ţ ţ la rândul s u de Teodosie în b t lia de la Aquileea, armata imperial fiind formată ă ă ă ă în bun parte din go i, alani, huni i iberi din Caucaz, iar printre ofi eri îi aveau peă ţ ş ţ Gainas, Alaric, Stilichon, care vor juca un rol important în cursul anilor urm tori.ă Dup aceast victorie Teodosie r mâne singur împ rat peste tot Imperiul.ă ă ă ă

33

Politica fa de cre tinism a împ ratului Teodosie I cel Mareţă ş ă

Teodosie I cel Mare a acordat problemelor religioase o aten ie deosebit , încâtţ ă s- a putut spune despre el c „s- a ocupat mai mult de situa ia Bisericii decât deă ţ problemele Statului i ale sale” (Sf. Ambrozie)ş 65 . Domnia lui Teodosie a însemnat iş revenirea la cârma Imperiului a împ ra ilor ortodoc i, Teodosie fiind primul care aă ţ ş renun at la titlul de ţ pontifex Maximus , obligatoriu în titulatura unui împ rată roman 66 . Înc de la începutul domniei sale, al turi de Gra ian va încerca s apereă ă ţ ă adev rata credin ortodox , credin a universal . Aceast atitudine este ilustrată ţă ă ţ ă ă ă printr - o opozi ie evident fa de diferitele „diziden e ariene”, sau fa de donati ti,ţ ă ţă ţ ţă ş maniheeni, apolinari ti etc.ş 67 . La venirea la Constantinopol a lui Teodosie, episcop era Damofilus (arian), iar conduc torul anomeilor, Eunomius, tr ia la Calcedon,ă ă influen a arienilor fiind deosebit de puternic . Dup moartea Sfântului Vasile celţ ă ă Mare (379), Sfântul Grigorie de Nazianz este chemat de clerul i popula ia capitalei,ş ţ pentru a deveni episcopul lor. Grigorie vine la Constantinopol, unde întemeiază biserica Învierii (Anastasis ), în care pronun între 379- 380 cunoscutele cuvânt riţă ă împotriva anomeilor i a pnevmatomahilor, numite cele 5 Cuvânt ri Teologice, careş ă vor provoca mari tulbur riă 68 .

Membrii tuturor acestor diziden e erau considera i drept „eretici” i supu iţ ţ ş ş rigorilor legii 69 . La 3 august 379, Gra ian anulase deja m surile luate la Sirmium cuţ ă un an mai înainte: el interzicea adun rile ereticilor, nu le recunoa te conduc toriloră ş ă lor calitatea de clerici, aceast m sur vizându - i se pare în mod special peă ă ă donati ti. Câteva luni mai târziu, la 28 februarie 380, un edict promulgat deş Teodosie I la Tesalonic, f r consultarea prealabil a episcopilor, preciza criteriileă ă ă care d deau dreptul la titlul de „cre tin al Bisericii universale”ă ş 70; un alt edict din 10

65 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş , p. 61.66 J.R. PALANQUE, Saint Ambroise et l’Empire romain , Paris, 1933, p.52.67 P. BROWN, The Diffusion of Manichaeism in the Roman Empire , în Journal of Roman Studies , 59, 1969, p. 92- 103; S.N.C. LIEU, The Manicheism in the Later Roman Empire and Medieval China. A Historical Survey , Manchester, 1985.68 Dup condamnarea arianismului de la Sinodul I Ecumenic, erezia nu a încetat. Sub împ ra iiă ă ţ Valentinian I, Gra ian i Valentinian al II- lea în Apus, dar mai ales sub Teodosie I cel Mare (369- 395)ţ ş în R s rit, Ortodoxia a putut ob ine victoria definitiv asupra arianismului. Astfel în iulie 378, laă ă ţ ă sinodul care a avut loc la Sirmium, în prezen a împ ratului Gra ian s- a urm rit nimicirea ultimelorţ ă ţ ă r m i e ariene în provinciile illirice, precum i combaterea ereziei macedonienilor sau aă ăş ţ ş pnevmatomahilor, care t g duiau dumnezeirea Sfântului Duh i deofiin imea Sa cu Tat l i cu Fiul.ă ă ş ţ ă ş De asemenea, la sinodul de la Aquileea din 381, unde s- au remarcat prin lu rile de cuvânt Sfântulă Ambrozie al Mediolanului i Anemius din Sirmium, episcopii arieni din vremea aceea, Secundianusş din Singidunum i Palladius din Ratiaria au fost anatematiza i. Din acest moment, cu excep iaş ţ ţ go ilor, arianismul i- a încetat oficial existen a în provinciile dun rene. ţ ş ţ ă Cf. M.R. BARNES, D.H. WILLIAMS, A rianism after rius. Essays on the Development of the Fourth Century Trinitrian Conflicts. Edimbourg, 1993;. M. RITTER, Das Konzil von Konstantinopel und sein Symbol. Studien zur Geschichte und Theologie des II. Ökumenischen Konzils, Göttingen, 1965; Idem, Arius redivivus? Ein Jahrzwölft Arianismusforschung , în Theologische Rundshau, 55, 1990, p. 153- 187; Ioan I. R MUREANU,Ă Cre tinismul în provinciile romane dun rene ale Illiricului la sfâr itul secolului al IV- lea. Sinodul de laş ă ş Sirmium din 378 i Aquileea din 381ş ”, în S.T. , XVI, nr. 7- 8, 1964, p. 408- 450. 69 Pierre MARAVAL, Op.cit. , p. 18- 19. 70 Practic acest edict declara Ortodoxia drept credin oficial a Imperiului. Textul edictului esteţă ă reprodus în limba român în studiul p rintelui profesor Vasile MUNTEAN, ă ă Edictele religioase ale lui

34

ianuarie 381 reamintea acela i lucru ca dealtfel i cel emis în iulie 381, dupş ş ă Sinodul al II- lea ecumenic de la Constantinopol. Toate aceste edicte men ionau celţ pu in pentru partea oriental a Imperiului, c religia cre tin adev rat este ceaţ ă ă ş ă ă ă care se acord cu credin a m rturisit la sinodul de la Niceea, fiind men ionat peă ţ ă ă ţ scurt i con inutul; erau cita i i episcopii considera i garan i ai acestei credin e.ş ţ ţ ş ţ ţ ţ Deodat to i diziden ii se vedeau în postura de a fi considera i eretici, construireaă ţ ţ ţ de biserici le era interzis , ca dealtfel i reuniunile liturgice, chiar i în caseă ş ş particulare, iar clerul lor era alungat din capital . Cu toate acestea în 386 un edict ală lui Valentinian al II- lea restituia pentru eternitate „drepturile sale” unei frac iuniţ ariene: aici era desigur i influen a mamei sale Iustina. Acest edict era trecut i înş ţ ş Codex Teodosianus , permi ând multor arieni s - i p streze bisericile din afaraţ ă ş ă ora elorş 71 . Aceasta constituia singura excep ie, în anii care au urmat Teodosie Iţ luând m suri drastice împotriva tuturor ereticilor: ei nu aveau nici un drept a aă ş cum avea Biserica Universal i f ceau obiectul mai multor interdic ii, cum ar fiă ş ă ţ interdic ia de a avea locuri de cult, de a se reuni, de a hirotoni preo i. Al ii cum ar fiţ ţ ţ maniheii, erau reprima i foarte dur, fiind priva i chiar de o serie de drepturi civice,ţ ţ din 389 având i interdictul de a mai locui la Roma. Sub inciden a lipsirii deş ţ drepturi civile de genul de a l sa testamente sau mo teniri, au fost arienii începândă ş din anul 389 72 .

Dac prin edictul de la Milan din 313, cre tinismul devenea numai o religieă ş licita, al turi de alte culte p gâne, acum se f cea un pas înainte, decisiv, prin careă ă ă Ortodoxia era declarat singura credin permis în Imperiu: în edictele date acumă ţă ă se f cea o distinc ie clar între ă ţ ă catolicus i ş ereticus , primul termen desemnându - i pe ortodoc i, adep i ai hot rârilor Sinodului de la Niceea, iar al doilea pe to i partizaniiş ţ ă ţ celorlalte culte religioase. P gânii erau considera i o categorie aparte. Drept urmareă ţ nu era permis decât existen a Bisericii Catolice. Prin decretul lui Teodosie din 28ă ţ februarie 380, se ad uga termenului ă catolicus , care însemna universal, adic Bisericaă universal , spre deosebire de secte a a cum precizase pentru prima oar Sfântulă ş ă Ignatie al Antiohiei, i semnifica ia de ortodox, drept credincios.ş ţ

Cu siguran c aceste m suri nu au fost puse în practic cu stricte e, dar neţă ă ă ă ţ dau indica ii precise cu privire la orientarea politic a Statului, garant de acum alţ ă Ortodoxiei. La aceast legisla ie trebuie amintit i preocuparea pentru conduitaă ţ ă ş preo ilor, a clerului în general, tradus prin numeroase exigen e de ordin moral:ţ ă ţ adulterul i homosexualitatea fiind sever pedepsite.ş

Dup moartea lui Gra ian în 383, uzurpatorul Maxim era convins c Imperiulă ţ ă i- a fost dat de Dumnezeu, interesându - se de problemele Bisericii i condamnându -şl pe Valentinian pentru politica sa de favorizare a arianismului, persecut peă manihei. În 384, tribunalul imperial pe care- l prezida, confirm condamnarea laă moarte a lui Priscilian, un episcop spaniol pe care un sinod local inut la Bordeaux îlţ declarase maniheu, fapt care a suscitat oprobiul a numero i episcopi printre careş Martin de Tours i totodat începutul unei schisme în rândul episcopatului dinş ă

Teodosie cel Mare , în M.B., XXIV, nr. 4- 6, 1974, p. 223- 224. 71 Codex Theodosianus.Theodosiani libri XVI cum Constututionibus Sirmondianis et leges novellae ad Theodosianum pertinentes , ed. Th. MOMMSEN i P.M. MEYER, 2 vol., Berlin, 1904 i 1905. ş ş Un comentariu despre acest cod de legi avem în limba englez la C. PHARR, ă The Theodosian Code and Novels and Sirmondian Constitutions , Princeton, 1952 precum i o traducere par ial în limbaş ţ ă francez a lui J. ROUGE, ă La législation de Théodose contre les héretiques : traduction de Codex Theodosianus , XVI, 5, p. 6- 24 , Epektasis Mélanges …Jean Dani élou, Paris, 1972, p. 635 - 649. 72 Pierre MARAVAL, Op.cit. , p. 18- 20.

35

Galia. El va fi considerat de discipolii s i drept martir. Aceast mi care declan ată ă ş ş ă de omorârea lui Priscilian va dura pân în sec. V- VI.ă

Pentru aceast perioad nu pot fi uitate lucr rile Sinodului al II- lea ecumenică ă ă inute la Constantinopol în prim vara anului 381. Tema acestui sinod a fost ereziaţ ă

lui Macedonie, cunoscut sub numele de erezia pnevmatomah , deoarece eraă ă împotriva dumnezeirii Sfântului Duh. Macedonie f cea din Sfântul Duh o creatur , oă ă persoan mai mic decât Tat l i Fiul. Erezia sa a fost comb tut i s- a hot rât că ă ă ş ă ă ş ă ă Sfântul Duh este a treia persoan a Sfintei Treimi, egal cu ele i prin urmare i seă ă ş cuvine aceea i cinstire. S- au redactat acum i ultimele 5 articole ale Crezului,ş ş confirmându - se totodat valabilitatea hot rârilor Sinodului de la Niceea. Garan iă ă ţ pentru toate acestea au fost numi i: Nectarie, episcopul Constantinopolului, Timoteiţ al Alexandriei, Grigorie de Nyssa, Diodor de Tars, la care s- a al turat chiar iă ş episcopul Tomisului, Gherontie. Prezen a sa ne arat prestigiul de care se bucuraţ ă Biserica pe care o reprezenta, p str toare a credin ei adev rate. La Sinodul al II- leaă ă ţ ă s- au luat de asemenea importante hot râri în privin a organiz rii biserice ti. Astfel,ă ţ ă ş în privin a comunit ilor biserice ti din provincii, acestea urmau s fie grupate înţ ăţ ş ă unit i mai mari corespunz toare diocezelor laice. La Niceea se hot râse deja caăţ ă ă episcopul din metropola provinciei (mitropolitul) s aib autoritate asupraă ă episcopilor din eparhia (provincia) sa. Acum se face un pas mai departe. Mitropolitul din centrul diocezei avea autoritate asupra celorlal i mitropoli i. Deţ ţ aceast hot râre profit mitropoli ii din Antiohia, care î i exercit autoritateaă ă ă ţ ş ă asupra diocezei Orientului, de Alexandria asupra Egiptului i Nubiei, Cezareeaş Capadociei asupra diocezei Pontului, de Efes asupra diocezei Asia, de Heracleea asupra diocezei Traciei.

Prin al treilea canon, Sinodul al II- lea Ecumenic a hot rât ca episcopul deă Constantinopol s poarte numele de patriarh i s fie în rang „primul după ş ă ă episcopul Romei”, deoarece Constantinopolul era noua Rom . Observ m c înă ă ă justificarea rangului episcopului de Constantinopol se inea seama de faptul c elţ ă era capitala Imperiului. Ridicarea în rang a episcopului de Constantinopol a nemul umit pe ceilal i episcopi din centre apostolice precum: Roma, Antiohia,ţ ţ Alexandria. Papa Damasus nu a recunoscut aceste hot râri ale canonului al III- lea,ă convocând chiar un sinod la Roma, la care a invitat i episcopi din Orient, darş ace tia nu au venit, ei participând la un alt sinod local organizat de Teodosie I laş Constantinopol. La Roma nu au fost trimi i decât ni te observatori, iar papaş ş Damasus împreun cu Ambrozie al Mediolanului au suportat cu greu acest afront.ă Se pare c Teodosie a dat un ordin prin care urma s se alc tuiasc ordinea deă ă ă ă întâietate pentru toate scaunele mitropolitane din Imperiu, luând na tere astfelş prima Notitia episcopatum .

Atitudinea lui Teodosie I cel Mare fa de p gânism ţă ă

Politica religioas a lui Gra ian i Teodosie, apoi a lui Teodosie singur, con ineă ţ ş ţ un alt aspect, acela îndreptat împotriva p gânilor. Spuneam mai înainte c înc deă ă ă la urcarea sa pe tron Teodosie a renun at la titlul de ţ pontifex maximus , gest pe care- l va face la scurt timp i Gra ian. Primele edicte au fost îndreptate împotrivaş ţ aposta ilor (cre tini redeveni i p gâni), care vor pierde în 381 dreptul de a- i alc tuiţ ş ţ ă ş ă

36

testamente. Aceast lege este reînnoit în 383, dar îmbun t it : ea se aplica în modă ă ă ăţ ă strict cre tinilor boteza i care au abandonat credin a „considerându - se str iniş ţ ţ ă dreptului roman”, dar ea l sa celor care fuseser numai catehumeni dreptul de aă ă mai încerca o dat prin familiile lor. Gra ian reia i completeaz aceast legisla ie înă ţ ş ă ă ţ acela i an. Ea este în sprit de Teodosie în 391 pe motiv c cel care abandonaseş ă ă ă comuniunea cre tin se îndep rteaz de specia uman . În 381 i 382, sacrificiileş ă ă ă ă ş sângeroase sunt interzise sub pedeapsa deport riiă 73 . Aceste câteva m suri nuă mergeau prea departe fa de cele luate în vremea lui Constantin, dar cei doiţă împ ra i Gra ian i Teodosie I vor ataca în urm torii ani institu iile cultului p gân:ă ţ ţ ş ă ţ ă în toamna lui 382 Gra ian va scoate din Senatul de la Roma statuia zei ei Victoria,ţ ţ va suprima imunit ile Vestalelor i ale sacerdo iului p gân, va confisca averile iăţ ş ţ ă ş aloca iile; la Constantinopol i în alte ora e din Orient, Teodosie ordon închidereaţ ş ş ă templelor: r mâneau deschise în scop cultural, cele care con ineau opere de art . Înă ţ ă 384 trimite pe prefectul pretoriului Synegios în Egipt pentru a închide principalele temple.

Dup 391 aceast politic oarecum radical , este temperat din cauzaă ă ă ă ă conflictului cu Maximus, Teodosie c utând ca i Iustina sprijinul aristocra ieiă ş ţ p gâne, unele personalit i p gâne primind chiar înalte func ii. În acest context,ă ăţ ă ţ senatorii de la Roma vor încerca în 384 s anuleze m sura luat anterior în 382 deă ă ă excludere a altarului Victoriei din Senat. Senatorul Symachus face acum o not prină care chema la toleran , la în elegere, la posibilitatea existen ei mai multor c i de aţă ţ ţ ă ajunge la adev rul de credin , dar Ambrozie al Mediolanului reu e te prină ţă ş ş invocarea libert ii de con tiin a senatorilor cre tini, s - l împiedice pe Valentinianăţ ş ţă ş ă II s fie de acord cu interven ia senatorului p gân. Aceast interven ie din partea luiă ţ ă ă ţ Ambrozie, nu va fi i ultima, el va întreprinde o alt pe lâng Teodosie, care va aveaş ă ă drept consecin o perioad destul de încordat între cei doi. De fapt Sfântulţă ă ă Ambrozie l- a împiedicat pe împ rat dup 388 s fac dreptate evreilor dină ă ă ă Callinicum 74 a c ror sinagog le fusese incendiat de cre tini: Teodosie îlă ă ă ş condamnase pe episcopul din acel loc, cu reconstruirea cl dirii, dar Ambrozieă obiectase, spunând c un episcop nu putea s recl deasc un „templu al gre elii”,ă ă ă ă ş cerând i ob inând anularea deciziei. De aici i iritarea împ ratului explicat i deş ţ ş ă ă ş încercarea sa de apropiere fa de aristocra ia p gân din Roma. În ciuda acestorţă ţ ă ă neân elegeri cu Sf. Ambrozie, Teodosie a fost pân la sfâr itul vie ii un lupt torţ ă ş ţ ă pentru interesele Bisericii i ale Imperiuluiş 75 .

O serie de legi date între 391 i 394, reactiveaz lupta împotrivaş ă p gânismului, ajungându - se la interzicerea oric rui cult p gân: legea din 24ă ă ă ianuarie 391 era valabil pentru Roma, cea din 16 iunie pentru Egipt, iar cea din 8ă noiembrie 392 pentru întregul Imperiu. Pe viitor toate sacrificiile, fie publice, fie particulare, inclusiv cele domestice erau interzise indiferent de rangul social, cei care înc lcau legea fiind supu i unor amenzi consistente. În acest context încetează ş ă

73 Pierre MARAVAL, Op.cit. , p. 21- 22. 74 Th. C. LAMBERT, Saint Ambroise et les Juifs à la fin du IV e siècle , în Politique et Religion dans le judaisme ancien et médieval , Colocviu organizat între 8- 9 decembrie 1987 de Centrul de Studii Iudaice al Universit ii Paris IV- Sorbona, p. 77- 84. ăţ75 Lector dr. Adrian GABOR, art. cit. , p. 211. Pentru problema complex a raportului dintre Biserică ă i Stat în secolul al IV- lea, cu referire special asupra modelului Teodosian recomand m teza deş ă ă

doctorat a lector Dr. Adrian GABOR, L’Eglise et l’Etat au temps de Théodose le Grand (379- 395) , redactat i sus inut la Facultatea de Teologie Catolic a Universit ii de tiin e Umaniste dină ş ţ ă ă ăţ Ş ţ Strasbourg (în curs de apari ie în limba român ).ţ ă

37

în 394, celebrarea Jocurilor olimpice, iar în 396 sunt interzise misterele lui Eleusis. Astfel religia tradi ional pierde orice drept legal de exprimare, Imperiul devenindţ ă în mod oficial cre tin. Exist îns o singur excep ie: cea a evreilor, care conservauş ă ă ă ţ libertatea de cult.

Severitatea acestor m suri politice, va declan a o reac ie din partea p gânilor.ă ş ţ ă Uzurpatorul Eugen, ajuns la putere în Galia prin intermediul lui Arbogastes în 392, în momentul în care preia controlul asupra Italiei în prim vara lui 393, va c uta,ă ă chiar dac era cre tin, s se reconcilieze cu p gânii prin restituirea bunuriloră ş ă ă acestora i prin restabilirea cultelor interzise; la Roma altarul Victoriei va fiş reinstalat în Senat. Dup victoria lui Teodosie împotriva lui Eugen în septembrieă 394, toate aceste m suri au fost reportate, iar interdic iile din 392 puse în aplicareă ţ i în Italiaş 76 .

Teodosie I cel Mare a murit la 17 ianuarie 395 la Milano, cuvântul funebru fiind rostit chiar de episcopul locului Ambrozie. Mo tenirea politic i religioas peş ă ş ă care a l sat - o era deosebit . Hotarele Imperiului erau sigure, cuprinse între Atlantică ă i Eufrat, din Africa i pân la Marea Neagr i Dun re. Partea Oriental a acestuiş ş ă ă ş ă ă

vast teritoriu cuprindea dou mari prefecturi ale pretoriului, a Illyricului i aă ş Orientului. În prefectura Illyricum erau diocezele Dacia i Macedonia însumând 12ş provincii, iar prefectura Orientului avea 5 dioceze: Tracia, Asia, Pontul, Orientul iş Egiptul, cu un total de 48 de provincii. În Occident erau marile prefecturi ale Galiei i Italiei cu diocezele i provinciile, a a cum fuseser pe vremea lui Diocle ian iş ş ş ă ţ ş

Constantin.

Dezvoltarea structurilor regionale ale Bisericii în secolul al IV-lea

Pe plan religios, decisive au fost numeroasele realiz ri ale lui Constantin celă Mare sau ale lui Teodosie I cel Mare, ilustrate de legile promulgate în favoarea Ortodoxiei. În vremea lui Teodosie I cel Mare, Ortodoxia devine religia oficial aă Imperiului, iar teologia politic de stat. Secolul al IV- lea a marcat astfel o evolu ieă ţ interesant legat de noua pozi ie pe care o va ocupa de acum Biserica în cadrulă ă ţ Imperiului. Este vorba în linii mari, a a cum am v zut de încercarea de a acomodaş ă structura exterioar a Bisericii cu cea administrativ . Acest lucru nu reprezenta cevaă ă revolu ionar, deoarece tendin a era practic de prelungire a unui fenomen ap rutţ ţ ă înc de pe timpul lui Constantin cel Mare i chiar înaintea lui: mai multe teritoriiă ş biserice ti, adunate în jurul Bisericii mame. Canonul al VI- lea dat la sinodul I de laş Niceea consfin ea aceast situa ie. Era recunoascut ţ ă ţ ă de facto întâietatea Romei în Occident, Alexandriei în Egipt i a Antiohiei în Siria. Constituindu - se aproapeş spontan, toate aceste „întâiet i” purtau marca unor condi ii specific locale i aăţ ţ ş particularit ilor progresului Bisericii în diferite regiuni ale Imperiului Roman.ăţ Astfel Roma, singurul scaun apostolic din Occident avea locul s u unic. Exista însă ă o diferen între întâietatea canonic i cea jurisdic ional a Romei asupraţă ă ş ţ ă

76 J. GAUDERMET, La législation anti - pa ïenne de Constantin à Justinien , în Cristianisimo nella Storia 11, 1990, pp. 449- 468.

38

Bisericilor italiene învecinate pe de- o parte, i autoritatea sa moral , recunoscut înş ă ă afara frontierelor Italiei, în Africa, Spania sau Galia 77 .

Biserica din Africa avea înc de la început o structur i o practic canonică ă ş ă ă special : autoritatea suprem era de inut de sinodul episcopilor, care se reuneauă ă ţ ă în mod regulat de 2 ori pe an 78 . În Orient, forma canonic a unit ii biserice ti variaă ăţ ş de asemenea de la o regiune la alta. În Egipt, centralismul era practic complet: întreaga autoritate era în mâna episcopului de la Alexandria, în raport cu care ceilal i episcopi aveau practic o pozi ie asem n toare cu cea a episcopilor vicari deţ ţ ă ă ast zi. În Siria îns , episcopul locului era mult mai independent, în ciuda autorit iiă ă ăţ avut înc de la început de Biserica din Antiohia, al doilea ora al Imperiului. F r aă ă ş ă ă rivaliza cu cele trei scaune apostolice, Efesul r mânea totu i centrul bisericesc ală ş Asiei Mici. În celelalte regiuni unde nu exista vreun pol de atrac ie la fel deţ important ca cele deja men ionate, Bisericile se regrupau în jurul unei metropoleţ sau a unei capitale provinciale. Este semnificativ cazul Bisericii din Ierusalim, leag nul cre tin t ii care la sfâr itul sec. al III- lea nu reprezenta decât un simpluă ş ă ăţ ş scaun episcopal aflat în orbita metropolei de Cezareea, capitala administrativ aă Palestinei. În secolul al IV- lea cre te importan a sa bisericeasc , fapt explicabil prinş ţ ă interesul lui Constantin cel Mare pentru Locurile Sfinte i a fluxului tot mai mare deş pelerini atra i de locurile în care a tr it i activat Iisus Hristos.ş ă ş

Chiar dac la început, la baza structurii biserice ti a stat Biserica local , adică ş ă ă comunitatea sau adunarea reunit sub îndrumarea i conducerea unui episcop, aă ş preo ilor i a diaconilor, este clar c în privin a caracterului rela iilor i leg turilorţ ş ă ţ ţ ş ă canonice dintre Biserici existau diferen e, acestea fiind în strâns leg tur i cuţ ă ă ă ş viitoarea dezvoltare a cre tinismuluiş 79 . Un lucru r mâne îns esen ial: leg turaă ă ţ ă dintre comunit i era tr it i considerat la fel de important ca i structuraăţ ă ă ş ă ă ş fiec reia dintre ele; nici o Biseric nu putea accepta sentimentul autosuficien ei.ă ă ţ Leg tura care unea diferitele comunit i putea c p ta în func ie de loc, formeă ăţ ă ă ţ variabile. În unele regiuni întinderea teritorial a autorit ii canonice cuprindeaă ăţ dioceze de la ar situate în jurul bisericii din ora ul cel mai important, al c ruiţ ă ş ă episcop era recunoscut drept mitropolit; în alte regiuni, provinciile intrau chiar ele însele în orbita unei Biserici care se distingea prin vechime sau prestigiu apostolic, formând o a a- numit „regiune bisericeasc ”. Egiptul reprezenta îns o excep ieş ă ă ă ţ prin absen a unui e alon intermediar care era de altfel metropola provincial : to iţ ş ă ţ episcopii aveau drept primat pe arhiepiscopul din Alexandria.

Sinoadele mitropolitane aveau sarcina s rezolve problemele de ordină general. Existau chiar Cur i de apelţ pentru plângeri împotriva episcopului locului, ele reglând rela iile între episcopi, sau modificau în caz de necesitate limiteleţ diocezei. La hirotonia noilor episcopi, participau to i episcopii unei provincii înţ frunte cu mitropolitul. Pentru organizarea i disciplina bisericeasc , la sinoade erauş ă date binecunoscutele canoane sau reguli, primele culegeri existând începând cu secolul al IV- lea. Acum erau cunoscute 85 de canoane numite i „apostolice” careş formeaz pân ast zi tradi ia canonic ortodox . La acestea se vor ad uga în timpă ă ă ţ ă ă ă canoanele Sinoadelor Ecumenice i cele ale Sinoadelor locale, acceptate de întreagaş Biseric . Demn de remarcat este i faptul c înc din secolul al IV- lea poate fiă ş ă ă

77 Alexandre SCHMEMANN, Op. cit., p. 140- 14178 P. ZMIRE, Recherches sur la collégialité épiscopale dans l’Eglise d’Afrique , în Rechug, 7, 1971, p. 3-72.79 Jean MEYENDORFF,Unité de l’Empire et divisions des chrétiens, Paris, 1993, p. 58.

39

observat o diferen între evolu ia canonic a Occidentului i Orientului. Niceeaă ţă ţ ă ş înregistrase i sanc ionase modelul unit ii universale a Bisericii, universalitatea sa,ş ţ ăţ dac vrem catolicitatea sa, a a cum era la sfâr itul sec. al III- leaă ş ş 80 . Totu i numic nuş putea împiedica evolu ia acestui model. În sec. al IV- lea observ m o coordonare dinţ ă ce în ce mai strâns între structurile Bisericii i cele ale Statului. Imperiul eraă ş împ r it în dioceze, iar canonul al II- lea de la Sinodul Ecumenic din 381 stabile teă ţ ş împ r irea Bisericii în dioceze: regiunea bisericeasc a Egiptului avea drept centruă ţ ă Alexandria, Orientul - Antiohia, Pontul - Cezareea Capadociei, Asia- Efesul, Tracia-Heracleea. Vechea organizare era fundamentat pe cea nou , unde criteriul decisivă ă era importan a ora ului. La rândul lor, diocezele au fost împ r ite în provincii, iarţ ş ă ţ acestea din urm în eparhii, terminologia fiind de origine roman .ă ă

Ideea bizantin de Biseric i Stată ă ş

În paralel cu acest proces natural de coordonare, perceptibil înc înainte deă convertirea lui Constantin cel Mare, putem observa na terea unui centru bisericescş nou, legat în dezvoltarea sa de situa ia nou a Bisericii în Imperiu. Cu privire laţ ă modul în care trebuie s în elegem originalitatea i profunzimea solu iei aduse deă ţ ş ţ Bizan problemei raportului dintre Biseric i Stat, este nevoie de mult precau ieţ ă ş ă ţ 81 . Biserica i Statul nu erau unite printr - un contract de tip juridic, ci prin singurulş adev r, adic credin a Bisericii precum c împ ratul i prin el întregul Imperiu,ă ă ţ ă ă ş recuno teau drept propriul Adev r pe Dumnezeu, plasându - l deasupra lor. Pe deş ă alt parte, Biserica nu putea s se arate indiferent fa de concep iile religioase aleă ă ă ţă ţ Imperiului. Un împ rat eretic, un apostat ar fi însemnat sfâr itul cre tinismului iă ş ş ş prin aceasta a proiectului unei lumi cre tine, a unei înfrângeri a Adev rului în fa aş ă ţ minciunii, a unei reneg ri a lui Hristos din partea lumii. Cre tinismul era tr it înă ş ă primele secole mai întâi ca o victorie cereasc a lui Hristos asupra r ului din lume.ă ă În perspectiva acestei victorii, convertirea lui Constantin c p ta o perspectiv nou ,ă ă ă ă special . Prin acest act, Statul, care pân acum fusese instrumentul principal al uriiă ă diavolului fa de Biseric , se înclina în fa a lui Hristos. În elegem de ceţă ă ţ ţ neutralitatea Statului în materie de religie era un fapt str in cre tinilor, cum le eraă ş str in i „clericalismul”, adic subordonarea ierarhiei fa de Stat, care va apare maiă ş ă ţă târziu în Occident. În concep ia ortodox , Biserica îmbr i eaz întreaga lume: eaţ ă ăţ ş ă este îns i fiin a sa intim , m sura sa; izvor de har, dar nu de putere. Aceasta esteăş ţ ă ă

80 G. ROUTHIER, La réception d’un concile , Paris, 1993.81 Men ion m aici o parte din bibliografia referitoare la rela iile dintre Biseric i puterea politic înţ ă ţ ă ş ă Imperiul bizantin: G. BARDY, L’Eglise et les derniers Romans, Paris, 1948; H. AHRWEILLER, L’ideologie politique de Byzance , Paris, 1975; Michel CLEVENOT, Les chr étiens et le Pouvoir , Paris, 1981; K.M. SETTON, Christian attitude towards the Emperors in the Fourth Century, especialy as shown in Addresses to the Emperor , New- York, 1941; Rafaelo FARINA, L’Impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima teologia politic del cristinesimo , Zü rich, 1966; F. HEIM, La théologie de la Victoire de Constantin à Théodose , Paris, 1992; F. DVORNIK, Early Christian and Byzantine Political Philosophy. Origins and Background, 2 vol.. Washington, 1966; Lector Dr. Adrian GABOR, L’Eglise et l’Etat au temps de Théodose le Grand …. În general, cercet rile care s- au f cut pe aceast tem auă ă ă ă calificat rela iile dintre Biseric i Stat în Imperiul bizantin drept un cezaropapism, o teocra ie, iarţ ă ş ţ unii s- au oprit asupra caracterului simfonic, în ciuda unor interven ii dinamice ale împ ra ilor înţ ă ţ via a Bisericii. ţ Cf. D.J. GEANAKOPOLOS, Church and State in the Byzantine Empire: a Reconsideration of Caesaropapism , în Church History, XXXIV, 1965.

40

acordat împ ra ilor i guvernan ilor. În aceast viziune trebuie s în elegem de ceă ă ţ ş ţ ă ă ţ ortodoc ii au c utat s - l influen eze pe împ rat, f ra ca oportunismul sau ambi iaş ă ă ţ ă ă ţ s reprezinte vreun motiv în sine. Drama Orientului a fost îns faptul c acestă ă ă proiect s- a dovedit imposibil de realizat, iar tentativele de a- l pune în practic auă avut destul de des consecin e nefericite. Statul în sine era prea legat de categoriileţ gândirii p gâne; el continua s se cread înc ultimul scop, valoarea ultim , iară ă ă ă ă religia nu era decât un mijloc pentru a realiza acest el. Dac destinul Bisericii,ţ ă precum i luptele doctrinare nu- l l sau indiferent, atitudinea se datora unor ra iuniş ă ţ proprii. Orice divizare sau neîn elegere în interiorul Bisericii, reprezenta oţ amenin are direct pentru partea civil .ţ ă ă

În secolul al IV- lea asist m la apari ia a dou centre noi în sânul Bisericii:ă ţ ă Constantinopolul i Ierusalimulş 82 . Interesul lui Constantin pentru ara Sfânt , undeŢ ă mama sa Elena c uta lemnul Sfintei Cruci, era semnificativ, dac inem cont deă ă ţ faptul c al doilea ora sfânt era pentru el Constantinopolul, pe care- l întemeiase.ă ş Constantin se sim ea poate în mod incon tient, investit cu o misiune special înţ ş ă istoria mântuirii: ora ul Crucii i cel care r s rise prin victoria Crucii, cele douş ş ă ă ă centre ale lumii, regele iudeilor i cel al romanilor, reconcilia i în persoana sa. De- aş ţ lungul secolelor aceast concep ie mistic despre Constantinopol ca ora sfânt, seă ţ ă ş va l rgi i aprofunda, dar ini iativa va r mâne a primului împ rat. Întemeierea noiiă ş ţ ă ă capitale în 330 a dat centrului imperial o nou dimensiune bisericeasc : dintr - ună ă modest sediu episcopal, Constantinopolul era „condamnat” practic cre terii. Esteş adev rat c la început nu l sa s se întrevad viitorul s u: o perioad destul deă ă ă ă ă ă ă lung , el a fost centrul arianismului, în timp ce Atanasie înt rea în ochii Bisericiiă ă prestigiul Alexandriei, prin combativitatea sa pentru adev r i libertate. Chiar iă ş ş atunci când Constantinopolul devine ortodox, ostilitatea Alexandriei nu sl be te:ă ş exemplul cel mai bun îl vom avea în disputa dintre Chiril al Alexandriei i Nestorie,ş just de altfel, dar care în materie de putere i de primat nu ocupau chiar un locă ş secundar. Cu toate acestea la 50 de ani dup întemeierea ora ului, P rin iiă ş ă ţ participan i la al II- lea Sinod Ecumenic au proclamat pentru episcopul de laţ Constantinopol o întâietate de onoare dup cel al Romei, pentru c ora ul luiă ă ş Constantin era „noua Rom , ora ul Împ ratului i al Senatului” (canonul al III- lea).ă ş ă ş Constantinopolul nu era pus în fruntea unei regiuni, iar pe plan administrativ, episcopul s u continua s fie unul dintre episcopii diocezei Traciei, condus deă ă ă mitropolitul Heracleei. În realitate, canonul care- i acorda „o întâietate de onoare” transformându - l dintr - o dat într - un centru bisericesc pentru întreg Orientul, eraă clar c cele dou structuri ecleziastice nu coincideau, iar una dintre ele maiă ă devreme sau mai târziu trebuia s se supun celeilalte. Acesta este secretulă ă conflictului, care va anima în urm toarele secolele Alexandria i Constantinopolul.ă ş

Comunit ile cre tine din marile centre urbane, au organizat a a- numiteleăţ ş ş sinoade provinciale pentru rezolvarea problemelor de disciplin sau de doctrin .ă ă Primele sinoade interprovinciale au fost convocate pentru a elimina curentele considerate eretice. Sinoadele de la Antiohia din anii 264 i 268 s- au încheiat cuş condamnarea episcopului sirian Pavel de Samosata, c ruia i se repro au inova ii deă ş ţ natur liturgic , disciplinar sau doctrinar . Acceptat de episcopii din Alexandria iă ă ă ă ş Roma, hot rârile acestui sinod interprovincial au fost aplicate de împ ratulă ă Aurelian. În aceste condi ii avem de- a face cu prima recunoa tere oficial a uneiţ ş ă autorit i biserice ti de c tre Statul roman. Sinoadele interprovinciale au fostăţ ş ă

82 A. DUCELLIER, L’Eglise byzantine. Entre pouvoire et esprit (330- 1204). Desclée, Paris, p. 21.

41

decisive în constituirea religiei cre tine ca religie de Stat, în special în ceea ceş prive te înt rirea disciplinei biserice ti prin publicarea unor impresionante liste deş ă ş interdic ii i sanc iuni.ţ ş ţ

Pentru cre tini totul se va schimba în momentul în care Constantin cel Mareş i succesorii s i cre tini au ales “religia lui Hristos”, iar Crucea a devenit însemnulş ă ş

Imperiului. Acest lucru s- a realizat în dou etape. Mai întâi este vorba despre anulă 313, când cre tinismul este autorizat în mod oficial în tot Imperiul. Preluareaş puterii de c tre Constantin în 306 a marcat sfâr itul unei perioade destul deă ş confuze, Imperiul fiind condus de mai mul i împ ra i cu titlul de ţ ă ţ august sau cesar . Dup ce i- a eliminat rivalii i s- a plasat sub protec ia Dumnezeului cre tiniloră ş ş ţ ş (c ruia i- a atribuit victoria sa asupra lui Maxen iu, în apropierea Romei - 313),ă ţ Constantin a favorizat religia lor în cadrul unei politici tolerante i a unuiş sincretism care- i permitea s asocieze cultului “soarelui neînvins” i teologieiă ş p gâne (Constantin r mânea ă ă pontifex maximus , adic Mare Preot al p gânilor), nouaă ă sa cinstire pentru Hristos.

În ceea ce prive te Edictul de toleran din 313, text cunoscut sub numele deş ţă “Edictul de la Milan” (proclamat de fapt la Nicomidia, capitala p r ii orientale aă ţ Imperiului), el marcheaz recunoa terea cre tinismului de c tre puterea imperial .ă ş ş ă ă Din acest moment cre tinismul a beneficiat de privilegii din partea Statului. Pentruş a controla mai bine religia, Constantin a încercat s realizeze o unificare a ei, dară politica sa a trebuit s fac fa diferitelor doctrine i antagonisme. În această ă ţă ş ă perioad existau unele dispute pe plan teologic; provenind din diversele tradi iiă ţ iudaice sau eleno- cre tine din primele trei secole, aceste curente au devenitş expresia unor conflicte politice i sociale. Disputele hristologice, înso ite deş ţ excomunic ri i tot felul de acuza ii de deviere, schisme sau erezii au atins zoneleă ş ţ cele mai cre tinizate. De asemenea exilul unor episcopi sau defini iile luate înş ţ cadrul sinoadelor generale ca cele ecumenice, au reprezentat un pas spre devenirea religiei cre tine, religie de Statş 83 .

În timpul lui Constantin cele mai bune exemple ale acestor dispute au fost:Donatismul african : conservator i intransigent, s- a transformat înş timp într- o revolt social împotriva nedrept ii i a domina ieiă ă ăţ ş ţ str ine. Problema aceasta a ap rut cam în aceea i perioad cuă ă ş ă persecu iile din anii 303- 305 i a durat mai bine de trei secole iţ ş ş jum tate, pân la invazia arab . La început era vorba despre oă ă ă problem disciplinar la Cartagina: este bine sau nu s fie reintegra iă ă ă ţ în Biseric acei cre tini care au cedat exigen elor lui Diocle ian sau aleă ş ţ ţ lui Galeriu? Cel mai intransigent s- a ar tat episcopul Donat, ale c ruiă ă idei s- au r spândit cu repeziciune în toat Africa roman (aproapeă ă ă 100 de episcopi erau de partea sa). Chiar dac a luat pozi ie împotrivaă ţ lor, împ ratul Constantin ezita între o atitudine represiv i unaă ă ş tolerant . ăArianismul alexandrin : a c p tat dimensiunile unui conflict religios laă ă scara întregului Imperiu. Nesupunerea ereticului Arie fa deţă episcopul Alexandru a avut un impact deosebit, suscitând pasiuni iş divizând profund comunit ile cre tine. ăţ ş

83 J. BOOJAMRA, The Emperor Theodosius and the Legal Establishment of Christianity , în Byzantina , IX, 1977.

42

Pentru a fi comb tut aceast erezie, am putut observa cum Constantin aă ă ă convocat primul Sinod Ecumenic de la Niceea pe data de 20 mai 325. Astfel, acest Sinod a fost convocat de c tre împ rat, iar hot rârile au fost împotriva lui Arie,ă ă ă consacrând victoria Sfântului Atanasie, viitorul episcop al Alexandriei. Constantin cel Mare în calitatatea sa de singur august , a identificat în mod progresiv Divinitatea suprem pe care el o cinstea din anii tinere ii cu Hristos. Încercarea de a reconciliaă ţ în propria con tiin i în teorie datoriile unui ş ţă ş principe roman cu exigen ele eticeţ personale ale unui cre tin l- au f cut s întârzie primirea botezului pân înainteaş ă ă ă mor ii (337). Transformarea progresiv a Imperiului într - o societate formal cre tinţ ă ş ă a continuat pe vremea succesorilor lui Constantin, dar acest fenomen a fost plin de contraste i paradoxuri. Cei doi fii ai lui Constantin, Constantiu al II- lea (337- 361)ş i Constans (337- 350) care au st pânit în Orient, respectiv în Occident, au extinsş ă

legisla ia constantinian în favoarea cre tinismului i au luat parte activ la înţ ă ş ş problemele unei Biserici divizat de criza arian . Ca i tat l lor, ei au amânată ă ş ă propriul botez pân în ceasul mor ii. În con tiin a social a timpului, m rturisireaă ţ ş ţ ă ă credin ei cre tine nu era perceput ca o condi ie pentru a deveni împ rat: Iulianţ ş ă ţ ă Apostatul (361- 363) a restabilit chiar p gânismul, iar un alt p gân, prefectulă ă pretoriului Secundus Solutius, a ob inut la un moment dat sus inerea unanim aţ ţ ă armatei pentru a- i succeda la tron lui Iulian. În cele din urm Secundus a refuzată deoarece era în vârst i bolnavă ş 84 . Printre împ ra ii care s- au succedat la sfâr itulă ţ ş secolului al IV- lea, cazul lui Valentinian I (364- 375) 85 este considerat ca o excep ieţ printre contemporani, deoarece în calitatea sa de comandant militar pe vremea lui Iulian, a refuzat s ofere sacrificii p gâneă ă 86 .

Teodosie I (379- 395) i colegul s u occidental, Gra ian (375- 383), au începutş ă ţ s considere cre tinismul ca o religie de Stat. Gra ian a renun at la titlul p gân deă ş ţ ţ ă pontifex maximus în 381, iar Teodosie a fost primul împ rat botezat la începutulă domniei. El a rupt total leg turile cu cultele p gâne, aprobând cererea episcopiloră ă cre tini de închidere a templelor. În unele locuri au izbucnit incidente între cre tiniş ş i p gâni, Teofil arhiepiscopul Alexandriei trnsformând de exemplu templul luiş ă

Dionysos în biseric i a distrus templul lui Serapis. În anii 391- 392, Teodosie I aă ş publicat dou decrete prin care erau interzise cultele p gâne publice sau privateă ă 87 . Din acest moment Imperiul devenea din punct de vedere constitu ional un Statţ cre tin, în care p gânismul era redus la stadiul de minoritate tolerat . ş ă ă Politica riguroas de mai târziu a lui Justinian I (527- 565) a eliminat complet p gânsimulă ă din via a public . ţ ă

Succesorii lui Teodosie I cel Mare: Arcadius i Honorius.şDivizarea Imperiului

84 E. STEIN, Histoire du Bas- Empire . I.De l’Etat romain à l’Etat byzantin (284- 476) , Paris, 1959, pp. 170- 172. 85 Împ rat asociat lui Valens (364- 378)ă86 A.H.M. JONES, The Later Roman Empire, 184- 602. A social and Administrative Survey. Oxford, Blackwell, 1964, 3 vol. Vol. III, p. 25.87 Theodosiani libri XVI cum constitutionibus siromondianis et leges novellae ad Theodosianum pertinentes , ed. T. MOMMSEN i P.M. MEYER, Berlin, 1954, trad. în englez Clyde PHARR, Princeton,ş ă 1952, p. 473.

43

Dup moartea lui Teodosie I cel Mare la 17 ianuarie 395, Imperiul a fostă împ r it între cei doi fii ai s i: Arcadius (395- 408) în Orient, iar Honorius în Occidentă ţ ă (395- 423). Chiar dac cele dou p r i r mâneau elemente ale aceluia i corp, anulă ă ă ţ ă ş 395 a constituit un moment de r scruce în istoria Statului roman, deoarece de acumă i pân la c derea Imperiului Roman de Apus în 476, vor exista practic dou Imperii:ş ă ă ă

cel de R s rit, cu capitala la Constantinopol, i cel de Apus, cu capitala la Roma,ă ă ş Mediolanum sau Ravenna. De i Imperiul a fost împ r it, aceasta nu a însemnat oş ă ţ divizare a lui, ci mai degrab o descentralizare de Stat. Cele dou p r i se considerauă ă ă ţ unite, iar împ ra ii erau numi i în documente împreun , chiar dac era vorba deă ţ ţ ă ă faptele unuia singur. De acum Imperiul va fi când în mâna unui împ rat unic, cândă împ r it între doi împ ra i, unul în Orient cel lalt în Occident. ă ţ ă ţ ă Cu toate acestea unitatea de guvernare a Imperiului subzist . Ea se va men ine în drept, pentru că ţ ă unul dintre împ ra i ine în mod direct de acceptul celuilalt la investitur , dar se vaă ţ ţ ă men ine i pentru c unul dintre cei doi împ ra i î i va p stra suficient autoritate înţ ş ă ă ţ ş ă ă vederea impunerii celuilalt a unor puncte de vedere care s fie în beneficiul celoră dou p r i. Unitatea Imperiului se va p stra i la nivelul con tiin ei populare. Niciă ă ţ ă ş ş ţ romanii, nici barbarii nu vor avea sentimentul c Orientul i Occidentul formeazàă ş entit i distincte. Este inexact chiar afirma ia c la moartea lui Teodosie I în 395,ăţ ă ţ ă Imperiul a fost împ r it în dou , asistând astfel la separarea definitiv dintre Orientă ţ ă ă i Occident. De fapt, Teodosie I este surprins de moarte chiar în momentul în care caş

atâ ia al i predecesori desemnase un ţ ţ august pentru Occident i unul pentru Orient,ş f r s se gândeasc la o separare. Patruzeci de ani mai târziu, Teodosie al II- leaă ă ă ă publicând celebru Cod care îi poart numele i care reunea legile tuturor împ ra iloră ş ă ţ de la Constantin cel Mare, face acest lucru în numele împ ratului care domneaă atunci în Occident, Valentinian III, amintind c pentru a fi valabil o lege, aceastaă ă trebuie adus i la cuno tiin a unuia dintre cei doi împ ra i. Dac unitateaă ş ş ţ ă ţ ă constitu ional a Imperiului subzist , nu trebuie neglijat nici faptul c opozi iaţ ă ă ă ţ dintre Orient i Occident se va agrava, aceasta fiind de altfel i caracteristicaş ş perioadei de dup Teodosie I cel Mare. ă Cu timpul leg turile dintre Estul i Vestulă ş Imperiului vor sl bi, ajungându - se în timp, de multe ori la momente de tensiune. ă

Sceptrul pe care fiii lui Teodosie I îl mo teniser , p rea s fie un dar al luiş ă ă ă Dumnmezeu i al tat lui lor. Generalii i mini trii se obi nuiser s adore majestateaş ă ş ş ş ă ă copiilor imperiali, iar armata i poporul nu avuseser în ultima vreme prilejul s - iş ă ă ş afirme primejdioasa lor putere, prin alegerea unui alt suveran. Odat cu venirea laă putere a celor doi, la conducerea Statului se constat o schimbare profund , cei doiă ă preferând s - i duc via a, spre deosebire de tat l s u, într - un deplin sedentarism,ă ş ă ţ ă ă f r s p r seasc Constantinopolul i respectiv Ravennaă ă ă ă ă ă ş 88 . Ace ti doi împ ra i vorş ă ţ deveni practic ni te juc rii în mâinile celor care- i înconjurau: femei, eunuci,ş ă episcopi, demnitari servili, conduc tori militari de origine barbar . Bine inten ionat,ă ă ţ Teodosie I cel Mare a dorit s asigure copiilor s i un protector, cei mai indica i înă ă ţ acest sens fiind persoane apropiat de cei doi prin leg turi familiare. De aceea,ă ă înainte de a muri, el a l sat pe Honorius în grija bravului ofi er de origine vandal ,ă ţ ă Stilichon, c s torit cu nepoata împ ratului, Serenaă ă ă 89 .

La moartea tat lui s u, Arcadius în vârst 18 ani, era lipsit nu numai deă ă ă experien , dar i de ini iativ , menit parc a fi st pânit de oamenii energici ai cur iiţă ş ţ ă ă ă ţ sale. Un astfel de om era prefectul pretoriului din Orient, Flavius Rufinus, general de

88 J.J. NORWICH, Histoire de Byzance, 330- 1453 , Paris, 1999, p. 53- 55.89 IBIDEM, p. 54.

44

origine celt , inteligent i activ, ambi ios i avar, f r principii morale. Scopul s u eraă ş ţ ş ă ă ă de a ajunge la tron ca asociat al lui Arcadius i s c s toreasc pe împ rat cu fiicaş ă ă ă ă ă sa. Planurile lui Rufinus sunt îns dejucate de eunucul Eutropius, care- l determină ă pe Arcadius s se c s toreasc cu Eudoxia, fiica puternicului general franc Bauto.ă ă ă ă Ambi ia lui Rufinus îl aduce în conflict cu Stilichon, suspectat c ar avea acelea iţ ă ş planuri, pentru fiul s u Eutherius, pe care dorea s - l c s toreasc cu sora vitreg aă ă ă ă ă ă împ ratului, Galla Placidia. ă

Conflictul dintre cei doi izbucne te cu ocazia revoltei vizigo ilor condu i acumş ţ ş împotriva Imperiului, de Alaric. Ca ef al întregii armate vizigote, acesta a pustiitş Tracia i Macedonia, apoi a ajuns aproape de zidurile Constantinopolului, dândş mi c rii sale un profund caracter na ional. Alaric trateaz cu Rufinus, care prinş ă ţ ă abilitatea sa diplomatic reu e te s - l determine pe barbar s se îndrepte spre Vest,ă ş ş ă ă ocolind capitala. Ajuns în Thesalia, el va intra în conflict cu Stilichon, interesat i elş de st pânirea Illyricului oriental. Înainte de anul 379 prefectura Illyricului, careă cuprindea Grecia i regiunile centrale ale Balcanilor, f cea parte din jum tatea deş ă ă Apus a Imperiului, dar în acela i an Gra ian, împ rat al Occidentului, i nepotul luiş ţ ă ş Valens o cedase lui Teodosie I90 .

Stilichon spunea acum, c voin a lui Teodosie fusese ca fii s i s se întoarc laă ţ ă ă ă vechea situa ie, iar autoritatea lui Honorius s ating doar hotarele Traciei. Cauzaţ ă ă principal pentru care Stilichon reclama acest teritoriu era c Peninsula Balcanică ă ă reprezenta furnizorul de baz al celor mai buni lupt tori. Temându - se de o victorie,ă ă pe care rivalul s u ar fi ob inut - o asupra lui Alaric, iar prin aceasta de o cre tere aă ţ ş influen ei lui Stilichon, Rufinus determin pe Arcadius, s ordone încetarea oric reiţ ă ă ă ac iuni împotriva vizigo ilor. Stilichon surprins poate de hot rârea împ ratului,ţ ţ ă ă trimite printr - un ofi er devotat, Gainas, trupele Orientului, care luptaser înţ ă Occident, la Constantinopol împotriva lui Eugenius, iar el în fruntea armatei sale se retrage, l sând libertate trupelor lui Alaric s - i continue campania de pustiire.ă ă ş

Lui Gainas, ajuns la Constantinopol, îi ies în întâmpinare atât împ ratul cât iă ş Curtea pentru a- l saluta. La un semn al lui Gainas îns , un barbar str punge cu sabiaă ă pe Rufinus, chiar sub ochii împ ratului. Asasinatul a fost pus la cale de Stilichon. Înă locul lui Rufinus, Arcadius a ales pe eunucul Eutropius 91 .

Arcadius va trece de acum încolo sub influen a eunucului Eutropius, tot atâtţ de avid de putere ca i predecesorul s u. El privea cu gelozie i suspiciune peş ă ş prefectul Orientului, cel mai puternic în administra ie, dup împ rat. Eunucului i seţ ă ă datoreaz probabil inova ia adus de Arcadius, de a lua din atribu iile ă ţ ă ţ prefectului pretoriului , administra ia general a po telor, precum i supravegherea fabrican ilorţ ă ş ş ţ de arme i de a le trece în seama marelui demnitar, ş magister officiorum (primul ministru).

Prin c s torirea fiicei sale Maria cu Honorius, Stilichon î i consolideaz i elă ă ş ă ş pozi ia. Evenimentul nu este trecut cu vederea i Eutropius ob ine de la Arcadius unţ ş ţ nou titlu în anul 399 i anume pe acela de ş consul , fapt care a deranjat nobilimea senatorial . Nici Italia împreun cu toat partea occidental a Imperiului, nu a fostă ă ă ă de acord, pentru c pân atunci nu se mai auzise ca un eunuc s de in o astfel deă ă ă ţ ă func ie. Între timp Gainas, ca „om” al lui Stilichon, dup ce devine ţ ă magister militum , urm re te r sturnarea îndr zne ului eunuc. La rândul s u, partida romană ş ă ă ţ ă ă antibarbar era împotriva lui Eutropius, ca i împotriva cre terii puterii germane înă ş ş

90 Ch. DIEHL, G. MARÇAIS, Le monde oriental, de 395 à 1081 , Paris, 1944, p. 12.91 IBIDEM.

45

Imperiu. Senatorii i demnitarii lega i de tradi iile romane, erau indigna i de în l areaş ţ ţ ţ ă ţ unui enunc la consulat i alarma i de de inerea unor importante func ii militare deş ţ ţ ţ c tre germani.ă

Revolta ostrogo ilor din Frigia (încuraja i de Gainas), a condus în final laţ ţ c derea lui Eutropius, declan ând în acela i timp lupta împotriva influen ei germaneă ş ş ţ din Imperiul de R s rit. Armatele romane învinse în Pamfilia de Tribigilol,ă ă conduc torul ostrogo ilor, au provocat dizgra ia împ ratului Arcadius fa deă ţ ţ ă ţă Eutropius, care este degradat, exilat în Cipru, iar în cele din urm decapitat laă Calcedon. Locul s u este luat de conduc torul partidului antibarbar, Aurelian, gestă ă care echivala cu victoria partidului antigerman i cu o lovitur puternic dat luiş ă ă ă Gainas, aliat acum cu Tribigilol împotriva Constantinopolului 92 . În noile condi iiţ Arcadius accept cererile gotului la tratativele de la Calcedon. Demn de remarcată pentru spiritul acestei epoci sunt cele spuse de episcopul Sinesios din Cyrene în discursul s u „Despre suveranitate”, un adev rat manifest al partidei antigermane. Înă ă el apar unele revendic ri cum ar fi: respectul privilegiilor aristocratice, grija fa deă ţă supu i, u urarea impozitelor, încurajarea agriculturii, toleran religioas , cur areaş ş ţă ă ăţ armatei de go i i trecerea la recrutarea unei armate na ionaleţ ş ţ 93 . De i timp deş aproape 6 luni go ii au fost st pâni pe destinele Imperiului de R s rit, tirania luiţ ă ă ă Gainas a fost de scurt durat , trupele sale fiind învinse de flota lui Fravitta, un altă ă got c s torit îns cu o roman i care în ultimii ani ai lui Teodosie I jucase un rolă ă ă ă ş important în politica go ilor s i ca ef al partidei filoromane. Arcadius i popula iaţ ă ş ş ţ Constantinopolului au în eles gravitatea situa iei i profitând de o revolt a go ilor înţ ţ ş ă ţ momentul plec rii temporare din capital a lui Gainas, determin pe got s seă ă ă ă retrag dincolo de Dun re, unde cade în mâinile lui Uldin, regele hunilor. O dat cuă ă ă înfrângerea lui Gainas, pericolul got lua sfâr it în provinciile Orientului,ş îndreptându - se c tre Occident.ă

Dup ce în anul 396 Alaric a n v lit în Grecia, trecând prin foc i sabie Beo ia,ă ă ă ş ţ Pireul, Megara i Corintul, dar cru ând Atena, un an mai târziu el se retrage dinş ţ Peloponez, p trunzând îns în Epir. Aici timp de 4 ani, purtând titlul de ă ă magister militum per Illyricum, acordat de Arcadius, barbarul este ispitit i de perspectivaş cuceririi Italiei 94 . Momentul prielnic este oferit de n v lirea în provinciile de peă ă cursul superior al Dun rii, Raetia i Norricum, a unei mase de triburi germaniceă ş pornite dinspre Marea Baltic , la sfâr itul anului 401 sub conducerea lui Radagaisus.ă ş Pentru a respinge atacul, Stilichon î i duce trupele peste Alpi. De acest moment, înş care Italia r mâne f r ap rare profit Alaric, care trece Alpii italieni i asediaz înă ă ă ă ă ş ă 401 Aquileea. Intrarea go ilor în Italia a produs o vie consternare. Honorius ar fi vrutţ s fug în Galia, dar a fost convins s r mân la Milan. Stilichon, con tient de mareleă ă ă ă ă ş pericol care amenin a Occidentul, sf tuie te pe împ rat s reziste al turi de curteaţ ă ş ă ă ă sa la Milan, pân când va strânge trupe suficiente pentru a face fa unei invazii deă ţă amploare. În acest scop pleac în Raetia i Norricum, recrutând mercenari vandali iă ş ş alani, la care adaug i trupe rechemate de pe Rin i din Britania. Cu o astfel deă ş ş mobilizare, Stilichon reu e te s salveze in extremis Milanul de asediul lui Alaric.ş ş ă Suferind o puternic înfrângere la Pollentia, vizigo ii lui Alaric sunt constrân i să ţ ş ă p r seasc Italia.ă ă ă

92 J.J. NORWICH, Op. cit. p. 55- 64; J. BROSSE, Histoire de la chrétienté d’Orient et d’Occident De la conversion des Barbares au sac de Constantinople (406- 1204) , ed. Albin Michel, Paris, 1995, p.19- 45.93 Emilin POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş , p. 84.94 P.VILLARI, Invasioni barbari in Italia, Milano, 1920, p. 65.

46

V dit nemul umit Alaric dore te s ocupe Verona, ora strategic, ce dominaă ţ ş ă ş trecerea principal a Alpilor Raetici. F r s tie de tr darea care se punea la cale, elă ă ă ă ş ă înainteaz spre trec torile montane, aflate de acum sub controlul trupelor imperialeă ă i unde, aproape simultan este pus în situa ia de a face fa unui atac general. Înş ţ ţă

aceast lupt , desf urat nu departe de zidurile Veronei, pierderile go ilor au fostă ă ăş ă ţ mai pu in însemnate decât la Pollentia. În urma tratatului de pace încheiat, i s- aţ permis lui Alaric s se a eze în zona frontierei de pe râul Sava, unde conduc torulă ş ă vizigot a r mas câ iva ani. Pericolul prin care trecuse palatul de la Milan, îl determină ţ ă pe Honorius s - i caute un refugiu mai sigur în fa a eventualelor noi atacuri dină ş ţ partea neamurilor germanice. Alternativa s- a numit Ravenna, o a ezare prielnicş ă pentru a satisface securitatea personal a împ ratului Apusului. Honorius s- a retrasă ă în aceast localitate la vârsta de 20 de ani, exemplul lui fiind imitat i de c treă ş ă urma ii s i, apoi de regii go i i de guvernatorii provinciei Italia, pân la mijloculş ă ţ ş ă secolului al VIII- lea. În treac t fie spus, Ravenna a reprezentat de- a lungul anilor i oă ş atrac ie deosebit datorit operelor de art cu care suveranii au împodobit - o. Uneleţ ă ă ă din aceste monumente au pierit, dar altele s- au p strat ca o dovad a dezvolt riiă ă ă artei cre tine din Italia, influen at de Bizan , îndeosebi în sec. al V- lea sub auspiciileş ţ ă ţ Gallei Placidia, iar în sec. al VI- lea sub Justinian cel Mare.

În timpul domniei lui Honorius ap rarea frontierei Panoniei a fost practică abandonat , iar provinciile din aceast zon au avut de suferit din cauza barbarilor,ă ă ă care se aflau atât în interiorul lor, cât i în afar . În ultimele luni ale anului 405, oş ă armat format îndeosebi din ostrogo i p trunde în Italia. Ei erau condu i deă ă ţ ă ş Radagaisus, gonit cu câ iva ani mai înainte de Stilichon. Italia a fost ocupat f rţ ă ă ă prea mult rezisten . Pân la urm Stilichon reu e te s - l înving pe Radagaisus înă ţă ă ă ş ş ă ă localitatea Fiesole. Conduc torul germanilor este f cut prizonier i executat. Italiaă ă ş bine p zit de Stilichon a determinat popoarele germanice s se îndrepte spre Nord-ă ă ăVest declan ând un vast proces de distrugere în Galia, decisiv pentru istoria viitoareş a Europei Occidentale 95 . Capacitatea remarcabil a lui Stilichon de a face faă ţă numeroaselor probleme legate de invazia popoarelor germane, este din nou pus laă încercare în vara anului 407, când sosesc în Galia trupe din Britania dominate de un puternic spirit de revolt . Aceste trupe proclam rând pe rând ca împ ra i, pe ună ă ă ţ oarecare Marcus, apoi pe Gratianus i în sfâr it pe Constantin. Acesta din urmş ş ă cucere te chiar la sfâr itul anului 407 ora ul Arles, capitala Galiei, unde î i stabile teş ş ş ş ş i re edin a. Dup mai multe dispute armate avute cu Stilichon i trimisul acestuiaş ş ţ ă ş

germanul Sarus, Constantin este înfrânt în 411 i ucis din ordinul împ ratuluiş ă Honorius 96 . Din acest moment pozi ia lui Stilichon începe s devin destul deţ ă ă nesigur . Popularitatea câ tigat prin expulzarea lui Alaric din Italia sau victoriaă ş ă asupra lui Radagaisus, încep s p leasc în fa a dificult ilor din Galia ocupat deă ă ă ţ ăţ ă Constantin i jefuit de barbari. Rela iile sale destul de neclare cu Alaric precum iş ă ţ ş inten ia cre rii unei triple diviziuni a Imperiului, în care fiul s u, Eucherius, trebuiaţ ă ă s fie al treilea triumvir imperial, f ceau loc unor b nuieli. Aristocra ia Romei îl ura,ă ă ă ţ ca i pe so ia sa Serena. Aceast atitudine fa de un om care slujise cu destulş ţ ă ţă devotament destinele Occidentului, î i g sea explica ia în antigermanismul victoriosş ă ţ din Orient, dar care prinsese teren i în Vestul Imperiului, influen ând decisiv i peş ţ ş împ rat. Printre numero ii du mani ai bravului general se num ra i Olympus, ună ş ş ă ş perfid demnitar i favorit al împ ratului, care prin calomniile sale a tiut s - lş ă ş ă

95 J. BROSSE, Op. cit. p. 45- 48.96 N. B NESCU, Ă Chipuri din Istoria Bizan uluiţ , p. 64.

47

alarmeze pe suveran, îndemnându - l s scape de sub tutela socrului (Honorius eraă c s torit cu fiica lui Stilichon, Maria; dup moartea acesteia se c s tore te cu o altă ă ă ă ă ş ă fat a generalului, Emilia). În urma intrigilor de la Curte, Stilichon este arestat dină ordinul împ ratului i executat la 22 august 408, odat cu el pierind ultimul mareă ş ă general roman 97 .

Dup moartea lui Stilichon, Italia nu va fi scutit de noi pericole venite dină ă partea aceluia i Alaric care nu mai avea acum de cine s se team . Dup ce a pr datş ă ă ă ă Aquileea i Cremona, Alaric ajunge în toamna anului 408 în preajma Romei pe care oş asediaz . În urma e ecului tratativelor de pace, conduc torul vizigot asediaz pentruă ş ă ă a doua oar Cetatea etern spre sfâr itul anului 409, cerând cet enilor s se aliezeă ă ş ăţ ă cu el împotriva împ ratului. El ocup portul de pe Tibru i blocheaz ora ul. În ciudaă ă ş ă ş unor noi tratative desf urate la Rimini, Roma este cucerit în 410, Alaric permi ândăş ă ţ armatei sale trei zile de jaf i m celuri, popula ia asistând la scene teribile, asociateş ă ţ cu incendii, care au avut darul s mistuiasc în cartierele aristocratice, palate iă ă ş monumente somptuoase 98 . Cu toate acestea, Alaric nu a permis distrugerea bisericilor, iar dreptul de azil trebuia respectat. Constrâns s rezolve problemaă hranei solda ilor s i, Alaric se gânde te la cucerirea Africii, grânarul Imperiului, darţ ă ş în drum spre Neapole se îmboln ve te i moare la Consenza la sfâr itului anuluiă ş ş ş 410. Astfel ia sfâr it la numai 40 de ani aventurosul rege vizigot, care a creat mariş probleme în provinciile ambelor p r i ale Imperiului. ă ţ

La conducere îi va urma cumnatul s u Athaulf, care având ca obiectiv totă cucerirea Africii, r mâne pentru un timp în Sudul Italiei. În 412 el trece Alpii, ducândă cu sine i pe Galla Placidia, fiica „marelui Teodosie”, luat ostatec de c tre Alaric înş ă ă ă 410. Atahaulf pune st pânire pe Narbonne, Toulouse, Bordeaux i Marsillia, după ş ă care în 414 o convinge pe Placidia s - l ia de so . Din acest moment, influen at i deă ţ ţ ş so ia sa, el va avea o atitudine conciliant fa de Imperiu. Dup moartea lui Athaulfţ ă ţă ă a urmat Walia, cu care împ ratul va încheia un acord, în schimbul a 600.000 deă m suri de grâu, ob inând totodat i repatrierea sorei sale Galla Placidia. Walia seă ţ ă ş obliga s duc r zboi i împotriva poparelor barbare: vandali, alani i suevi, careă ă ă ş ş trecuser Pirineii, stabilindu - se în Spania. ă

Întorcându - se în Italia, Galla Placidia se va c s tori în 417 cu Constantiu,ă ă comes et magister militum , asociat prin acest unire ca împ rat al turi de Honorius.ă ă ă Din c s toria lor s- au n scut doi copii, o fat i un b iat, viitorul împ rat ală ă ă ă ş ă ă Apusului, Valentinian al III- lea.

Tot acum Walia îi extermin pe barbarii din Spania, care sunt recunoscu i caă ţ foederati , în timp ce go ii au fost r spl ti i pentru serviciile lor i li s- au dat teritoriiţ ă ă ţ ş în Galia, formându - se astfel dou regate germanice sub autoritate roman : regatulă ă burgund de pe Rin i regatul vizigot la malul Atlanticului. Tot acum Galla Placidia seş distan eaz de fratele ei, datorit îndeosebi intrigilor din anturajul ei. Pân la urmţ ă ă ă ă Galla Placidia este izgonit din Ravenna, g sindu- i refugiu la Constantinopol.ă ă ş Câteva luni mai târziu moare Honorius, punând cap t unei domnii destul deă modeste. În timpul s u, Roma a fost grav lovit , Galia i Spania ruinate de barbari,ă ă ş iar Bretania aproape pierdut . Pân la moartea sa evenimentele din Occident au fostă ă dominate de invaziile popoarelor germanice, anticipând al turi de fr mânt rileă ă ă interne favorizate i de slaba guvernare a urma ului lui Teodosie I cel Mare,ş ş dezastrul din anul 476.

97 Eduard GIBBON, Istoria declinului i pr bu irii Imperiului romanş ă ş , Bucure ti, 1976, vol. II, p.152.ş98 N. B NESCU, Ă Op.cit. , p. 69.

48

Teodosie al II- lea. Activitatea sa legislativ , reorganizareaă înv mântului. Sinodul al III- lea Ecumenicăţă

Dup moartea lui Arcadius în partea de R s rit a Imperiului urmeaz la tronă ă ă ă Teodosie al II- lea, cunoscut i sub numele de cel Tân r, un minor de 7 ani,ş ă proclamat august înc de la na terea sa în anul 402. La moartea tat lui s u, protec iaă ş ă ă ţ proasp tului împ rat a fost asigurat timp de 6 ani de un ă ă ă colegiu de demnitari în fruntea c ruia se g sea Anthemius, ă ă prefectul pretoriului , care activeaz acum caă regent . Educa ia tân rului prin era dat în sarcina lui Antiochus. De numele luiţ ă ţ ă Anthemius este legat construirea laturei vestice a zidului Constantinopolului,ă eveniment foarte important pentru aceast epoc . Înc din perioada lui Constantină ă ă cel Mare exista un zid de ap rare al noii Rome, care în prezent nu mai f cea faă ă ţă extinderii ora ului, impunându - se restructurarea în func ie de necesit i, a vechiuluiş ţ ăţ zid, pentru a ap ra ora ul în fa a pericolelor externeă ş ţ 99 . Aceast ini iativ a fost unaă ţ ă din marile realiz ri i servicii aduse Imperiului de c tre Anthemius. El a restabilită ş ă armonia dintre Cur ile de la Ravenna i Constantinopol, iar un nou tratat a fostţ ş încheiat pentru asigurarea p cii la frontiera cu Persia.ă

Pentru a evita invadarea Moesiei inferioare de c tre Uldin, regele hunilor,ă Anthemius a întreprins o vast opera iune de înt rire a flotei sta ionat la Dun re,ă ţ ă ţ ă ă construind noi vase i reparându - le pe cele vechi. Pentru eficientizarea expedieriiş grâului din Egipt la Constantinopol, el a luat o serie de m suri privind transporturileă pe mare. Anthemius s- a ar tat interesat i de condi iile de via din ora eleă ş ţ ţă ş prefecturii Illyricum. Se pare îns c în anul 414, regentul plin de atâtea merite, s- aă ă retras din acest important func ie sau a murit.ă ă ţ

Prefectura pretoriului este asigurat mai întâi de predecesorul s u, ă ă patriciul Aurelian, dup care la 4 iulie 414, Pulcheria, sora minorului Teodosie al II- lea, devineă augustă . Ea î i va asuma i regen a în numele fratelui ei. Chiar dac era mai mareş ş ţ ă doar cu 2 ani fa de Teodosie II, proasp ta ţă ă augustă va guverna practic Imperiul aproape 40 de ani. Pulcheria a fost aceea care a supravegheat educa ia lui Teodosieţ al II- lea, c utând s - l protejeze de intrigile de la Curte, c rora, dat fiind firea luiă ă ă ă slab , le- ar fi c zut prad u oar .ă ă ă ş ă

Politica extern a lui Teodosie al II- leaă

Destul de ters ca politician, eclipsat poate i de influen a surorii sale, iar apoiş ş ţ a so iei i a unor demnitari foarte capabiliţ ş 100 , Teodosie al II- lea, în prima perioad aă sa de domnie nu a fost confruntat cu evenimente politice deosebite pe plan extern, exceptând poate invazia hunilor din Tracia, dup care bizantinii au fost obliga i să ţ ă pl teasc un tribut substan ial. Tensiunea începe s creasc abia prin anul 434,ă ă ţ ă ă când hunii, condu i de Ruas cer bizantinilor s m reasc obliga iile tributare i a aş ă ă ă ţ ş ş destul de mari, amenin ând c vor invada Imperiul. Acest popor barbar se afla încţ ă ă din anul 420 în zona central a Europei Orientale, formând un Imperiu destul deă

99 C. MANGO, Le développement urbain de Constantinople, IVe- Vie siècle, Paris, 1990, p. 74. 100 Ch. DIEHL, Figuri bizantine, trad. de Ileana Zara, Bucure ti, 1969, vol. I, p.195- 216.ş

49

întins, dar cu o organizare nu prea energică 101 . În anii urm tori, al turi de alte triburiă ă germanice, ei n v lesc în Câmpia Panonică ă ă 102 . La 430 ei reprezentau deja o putere apreciabil , iar guvernul lui Teodosie al II- lea este obligat s consimt la încheiereaă ă ă unui tratat de pace cu ace ti periculo i vecini, care va dura pân în 434, când Ruas aş ş ă acuzat guvernul oriental de primirea unor transfugi huni. În acela i an, Ruas moare,ş iar hunii condu i de succesorii s i, Atilla i Bleda, încheie un nou tratat cu bizantinii,ş ă ş în urma c ruia Imperiul accept s pl teasc un tribut enorm, fapt careă ă ă ă ă demonstreaz marea putere politic a hunilor din acel moment. Teodosie al II- lea seă ă angajeaz s nu mai primeasc transfugi huni, s trimit înapoi romanii evada i dină ă ă ă ă ţ captivitatea hunilor, s acorde avantaje comerciale hunilor la frontier . Tratatul maiă ă con inea de asemenea o clauz care interzicea recrutarea de c tre Imperiu aţ ă ă mercenarilor barbari de dincolo de Dun re, considera i cei mai buni solda iă ţ ţ 103 . Attila i Bleda nu s- au limitat la respectarea tratatului, intensificând lupta de cucerire aş

unor noi teritorii. La început hunii s- au mul umit cu modul lor de trai destul deţ modest, dar odat cu anul 445, când dup moartea lui Bleda, Attila r mâne singură ă ă conduc tor, ei vor reprezenta principalul pericol extern pentru Bizan .ă ţ

Originar dintr - o familie regal , r zboiul constituia pentru Attila un lucru f cută ă ă cu pl cere, dobândindu - i astfel faima de conduc tor îndr zne i de generală ş ă ă ţ ş prudent i norocos. Scopul principal al politicii sale r mânea îns jaful. În anul 441 iş ă ă se ofer prilejul s atace provinciile lui Teodosie al II- lea, armata imperial fiindă ă ă sl bit prin trimiterea de trupe în Apus, în Tracia i Illiric. Invocând nerespectareaă ă ş tratatului din 434, hunii avanseaz pe Dun re, capturând Ratiaria, Viminacium,ă ă Sucidava, Singidunum, Naissus, localit i complet devastate, dup care se îndreaptăţ ă ă c tre Constantinopol. Dând dovad de pruden , Attila nu atac capitala. Trimi ii luiă ă ţă ă ş Teodosie al II- lea reu esc pân la urm s încheie un nou tratat de pace, foarteş ă ă ă umilitor pentru Imperiu. Regatul hunilor este împ r it între Attila i Bleda, primulă ţ ş luând în posesie cuceririle din Vest, iar al doilea pe cele estice, de la Dun reaă inferioar pân la Volga. La pu in timp dup încheierea acestei p ci, Attila î iă ă ţ ă ă ş condamn propriul frate la moarte, iar prin unificarea tuturor hunilor devine cel maiă puternic om din Europa.

Provinciile tracice vor cunoa te o scurt perioad de respiro pân în 447, cândş ă ă ă acela i Attila reia incursiunile în Sudul Dun rii. Multe localit i din Peninsulaş ă ăţ Balcanic i pân în Grecia sunt complet devastateă ş ă 104 . Datorit cruzimii sale, Attilaă

101 Cf. Otto. J. MAENCHEN- HELFEN, The World of the Huns , Berkeley, Los Angeles, 1973, p. 76, în 422 Cronica lui Marcellinus Comes men iona: “hunii devasteaz Thracia.” ţ ă102 În urma expedi iilor hunice din 421- 422 s- a încheiat un tratat de pace cu bizantinii, prin careţ ace tia din urm se obligau s pl teasc hunilor un tribut de 300- 350 livre de aur pe an. Cf. luiş ă ă ă ă Andras MOCSY, Panonia&Upper Moesia , Londra, 1990, p. 349, Marcellinus Comes ne relateaz c înă ă 427 Pannonia a fost recucerit de romani, dup o domina ie hunic de aproape 50 de ani. Autorul seă ă ţ ă refer probabil la confedera ia condus de Alatehus i Saphrax, din care f ceau parte i hunii i careă ţ ă ş ă ş ş fuseser a eza i în Panonia în anul 379. De asemenea JORDANES în ă ş ţ Getica adaug : “hunii, care de 50ă de ani invadau Pannonia au fost expulza i de romani i go i”, cf. Otto J. MAENCHEN- HELFEN, ţ ş ţ Op. cit.p.76. 103 Ernest STEIN, Histoire du Bas- Empire , tome I, Aix- en- Provence, 1959, p. 278.104 În timpul campaniei militare din 447 este distrus cetatea Sucidava împreun cu alte 70 de castreă ă i ora e de pe ambele mluri ale Dun rii. Acest fapt a condus la lichidarea cordonului defensiv romanş ş ă

reprezentat de limesul dun rean. La Sucidva, ref cut la sfâr itul secolului al IV- lea i dotat cu ună ă ă ş ş ă an defensiv lat de 4,50m i adânc de 2,60m, orientat spre Nord, în stratul de cultur roman dinş ţ ş ă ă

secolele IV- V d.Hr. s- au g sit monede care ne arat circula ia neîntrerupt pân în vremea luiă ă ţ ă ă Teodosie al II- lea. Acest strat se încheie cu o puternic p tur de incendiu total, în care s- au g sită ă ă ă vetre de foc p r site în grab , între care i 5 tezaure monetare cu piese de la Teodosie al II- lea. Înă ă ă ş

50

este supranumit „biciul lui Dumnezeu”. În cele din urm hunii sunt opri i prină ţ încheierea unui nou tratat de pace, Attila cerând bizantinilor evacuarea popula ieiţ romane de pe malul drept al Dun rii, mai precis de la Singidunum pân la Novae, peă ă o distan de cinci zile de mers pe josţă 105 . Ra iunea acestor noi condi ii poate fiţ ţ explicat prin împiedicarea acum a trecerii eventualilor huni fugi i de la Attila pesteă ţ frontiera cu Imperiul Roman, unde erau apoi înrola i. Practic, regatul lui Attila aţ cunoscut în aceast perioad cea mai mare întindere: de la gurile Dun rii, în Est,ă ă ă pân la Noricum, în Vest, i o mare parte din Peninsula Balcanic . Acest teritoriuă ş ă condus de Attila nu era cu mult mai întins decât regatul dac al lui Burebista 106 .

Incitat de eunucul Chrysaphius, unul dintre confiden ii de la Curte, Teodosieţ al II- lea pune la punct un plan de prindere i ucidere a lui Attila. Tentativa deş asasinat este dejucat , iar conduc torul hun are preten ia ca eunucul Chrysaphius,ă ă ţ autorul principal al complotului, s fie omorât. Pentru calmarea barbarului,ă împ ratul trimite doi patricieni, care- i cer clemen în privin a înaltului demnitară ţă ţ bizantin 107 . Pân la sfâr itul domniei lui Teodosie al II- lea, plata tributului s- a f cută ş ă cu regularitate, dar succesorul s u, Marcian, va refuza s mai pl teasc . Se p rea că ă ă ă ă ă provinciile Illiricului vor fi din nou atacate, dar Attila î i îndreapt privirile spre Vest,ş ă unde exista speran a unui jaf mai consistent în regatul lui Valentinian al III- lea. ţ

În anul 451 ”biciul lui Dumnezeu” este înfrânt în Galia, la Câmpiile Catalaunice (Chalons - în Fran a), dup care se retrage spre Italia, încercând sţ ă ă cucereasc Roma, salvat in extremis de interven ia papei Leon I cel Mare. La 453,ă ă ţ Attila moare în Panonia, disp rând astfel una din figurile de seam din istoriaă ă R s ritului i Apusului. Sub conducerea lui, hunii î i schimb felul de via ca iă ă ş ş ă ţă ş institu iile, devenind o putere politic ce între inea leg turi cu Imperiul Roman. ţ ă ţ ă

Politica intern a lui Teodosie al II- leaă

Teodosie al II- lea a tiut s - i aleag demnitari capabili. Între ace tia amintim:ş ă ş ă ş Anthemius, Chrysaphius, Cyrus, Priscus din Panion, care prin diploma ie i abilitateţ ş au dep it gravele probleme interne sau externe. Realiz rile primilor doi au fostăş ă men ionate în mod sumar mai înainte. Trecând la Cyrus, trebuie f cut precizarea cţ ă ă ă acesta era favoritul împ r tesei Evdochia în anii în care aceasta l- a influen at multă ă ţ pe so ul ei. Posesor al unei culturi retorice deosebite, numit prefect al ora uluiţ ş Constantinopol, iar apoi i al Pretoriului, Cyrus are meritul principal c a încheiatş ă

aceste condi ii speciali tii au ajuns la concluzia c membrii garnizoanei romane au p r sit cetatea înţ ş ă ă ă grab , tot ei fiind cei care i- au dat foc. ă Cf. D. TUDOR, Oltenia Romană , Bucure ti, 1968, p. 459. Tot cuş acest prilej între huni i armatele romane a avut loc în fa a cet ii Sucidava una dintre cele maiş ţ ăţ sângeroase lupte, în care a murit Arnogisulus, conduc torul trupelor romane din Dacia Ripensis. Dină acest moment i pân în timpul împ ratului Justinian (527- 565) nu mai avem dovezi cu privire la oş ă ă st pânire roman pe malul stâng al Dun rii. ă ă ă105 D. TUDOR, op. cit. p. 459- 460; Otto J. MAENCHEN- HELFEN, Op. cit. p.123- 124.106 J. MAENCHEN- HELFEN, Op. cit. p. 125.107 Solia a fost condus de Maximin i de Priscus. La ea au mai participat i Bigila i Rusticus, careă ş ş ş cuno teau limba hunilor. Aceast delega ie s- a întâlnit cu cea a lui Attila format din: Edecon, Scottaş ă ţ ă i Orestes (tat l lui Romulus August, ultimul împ rat al Romei). Ambasada lui Priscus constituieş ă ă

singurul document care s- a p strat i care ne d m rturie despre felul de via de la Curtea lui Attilaă ş ă ă ţă precum i despre obiceiurile hunilor. Textul cestui document poate fi g sit în ş ă Izvoarele Istoriei Românilor , vol. VIII, Ambasadele lui Priscus , traducere de G. POPA- LISSEANU, Bucure ti, 1936. ş

51

construirea zidului de ap rare al capitalei început sub Anthemius, construc ie careă ţ suferise deja în urma unui cutremur de p mânt. În ceea ce- l prive te pe Priscus,ă ş acesta era originar din Tracia, fiind un demnitar de vaz i un mare diplomat, trimisă ş în 448 într - o solie la curtea lui Attila, de unde s- a întors cu pre ioase informa iiţ ţ consemnate într - o Istorie a Bizan uluiţ . Schi ând personalitatea lui Attila, Priscusţ men ioneaz printre altele c : „el s- a ar tat cump tat în toate, avânt paharul dinţ ă ă ă ă care bea, confec ionat din lemn. De altfel simpl îi era i îmbr c mintea, c ci nu seţ ă ş ă ă ă îngrijea de nimic altceva decât s fie curat . i nu se deosebeau întru nimic, niciă ă Ş sabia, nici leg turile înc l mintei sale barbare i nici frâul calului s u, care nu aveaă ă ţă ş ă podoabe de aur, pietre scumpe sau alte lucruri de pre , ca i al celorlal i sci i”ţ ş ţ ţ 108 . Priscus ne- a l sat informa ii interesante i cu privire la teritoriul patriei noastre, maiă ţ ş precis am nunte privind Banatul, care atest continuitatea daco- roman după ă ă ă retragerea aurelian din 271. ă

Am pomenit de câteva ori numele so iei lui Teodosie al II- lea, împ r teasaţ ă ă Athenais - Evdochia, atenian i p gân , dar ajuns pe tronul Bizan ului i botezată ş ă ă ă ţ ş ă în credin a cre tinţ ş ă 109 . Ea a reu it s contrabalanseze pentru o bun perioad deş ă ă ă timp puterea Pulcheriei, sora lui Teodosie al II- lea. C s toria cu o atenian a p rută ă ă ă unora drept o victorie a p gânismului, care în prima jum tate a secolului al V- leaă ă era înc prezent la Constantinopol. Nu a fost chiar a a, c ci tr ind de acum înainteă ş ă ă în mijlocul unei Cur i credincioase, tân ra împ r teas se las influen at peţ ă ă ă ă ă ţ ă nesim ite de influen a celor pio i. Mai mult chiar, Evdochia era pasionat , ca oţ ţ ş ă adev rat bizantin , de discu iile teologice. Trecerea pe care o avea la Curte, a sporită ă ă ţ neîn elegerile cu cumnata sa, avid de putere, care nu în elegea s renun e laţ ă ţ ă ţ guvernare. În anul 423, Curtea de la Constantinopol a primit pe sora lui Honorius, celebra Galla Placidia, venit la Bizan împreun cu fiica sa, Honoria, i fiul s u,ă ţ ă ş ă Valentinian. Cu acest prilej este stabilit un plan de c s torie între micu a Evdochia,ă ă ţ n scut recent de Athenais, i ă ă ă ş caesarul de 5 ani, pe care moartea lui Honorius îl f cuse mo tenitorul Imperiului Occidental. Peste 14 ani, proiectul devenea realitateă ş pentru împ r teasa Bizan ului, care drept mul umire adus lui Dumnezeu, pleacă ă ţ ţ ă ă într - un pelerinaj la Locurile Sfinte. Reîntoars în 439 ă basilisa era în culmea gloriei având o fiic m ritat cu un împ rat. St pân pe situa ie, Evdochia a gre it totu i,ă ă ă ă ă ă ţ ş ş crezând c Pulcheria ar putea renun a a a de u or la influen a pe care o exercitase laă ţ ş ş ţ Curte cu pu in timp înainte. În urma intrigilor de tot felul, Athenais - Evdochia vaţ p r si palatul imperial în 442, îndreptându - se c tre Ierusalim, unde va i muri.ă ă ă ş Pulcheria a c rei influen sc zuse destul de mult, este unanim recunoscut caă ţă ă ă împ r teas dup moartea lui Teodosie al II- lea la 28 iulie 450, alegându - i dreptă ă ă ă ş so i coleg la tron pe Marcian.ţ ş

Activitatea cultural- tiin ific în vremea lui Teodosie al II- leaş ţ ă

Înfiin area Universit ii din Constantinopolţ ăţ

108 Fontes Historiae Daco- Romanae , vol. II, p. 289.109 N. B NESCU, Ă O celebritate pe tronului bizantin: Athenais- Evdochia , în M.O., XIV, 1962, nr. 7- 8, p. 426- 433. Asupra rolului excep ional pe care l- au avut unele împ r tese precum Evdochia sauţ ă ă Pulcheria, în rezolvarea unor probleme de tip dinastic, politic i religios, recomand m lucrarea: K.G.ş ă HOLUM, Theodosian Empresses . Women and Imperial Dominion in Late Antiquity , Berkeley, 1982.

52

În istoria milenar a Bizan ului, cultura sub diferitele ei forme a reprezentat oă ţ preocupare statornic pentru marea majoritate a împ ra ilor. Crearea Universit iiă ă ţ ăţ din Constantinopol i publicarea Codexului Teodosian r mân îns înscrise dreptş ă ă momentele de vârf din istoria civiliza iei Imperiului bizantin, apar inând înţ ţ exclusivitate perioadei de guvernare a lui Teodosie al II- lea.

Pân în sec. al V- lea Atena reprezenta principalul centru al înv mântului iă ăţă ş al tiin elor p gâne în întreg Imperiul roman. Cu toate acestea triumfulş ţ ă cre tinismului de la sfâr itul sec. al IV- lea, a adus o sensibil sc dere a prestigiuluiş ş ă ă acestei coli, declin amplificat nu numai de invazia vizigot , dar i de crearea uneiş ă ş Universit i cre tine în vremea lui Teodosie al II- lea. Actul care a legitimat înfiin areaăţ ş ţ noii Universit i de la Constantinopol, a fost dat de c tre Teodosie al II- lea la 25ăţ ă februarie 425. Corpul profesoral era compus din 10 gramaticieni de limb greac , 10ă ă de limb latin , 5 retori greci i 3 latini, la care se mai ad ugau o catedr de Filozofieă ă ş ă ă i 2 de Drept. În luna urm toare, la 14 martie 425 un text înscris în Codexş ă

Teodosianus f cea elogiul acestei realiz ri de prestigiu din via a cultural a noiiă ă ţ ă Rome, dând chiar numele unor profesori. Astfel pentru catedra de Gramatic a limbiiă grece ti erau Helladios i Syrianus, pentru cea de Gramatic a limbii latine, Teofil,ş ş ă apoi sofi tii Martinos i Maximos, juristul Leon iu predând la catedra de Dreptş ş ţ 110 . Profesorii erau foarte bine pl ti i de c tre Stat, având obliga ia s - i dedice înă ţ ă ţ ă ş exclusivitate timpul lor activit ii didactice de la Universitate. Pozi ia lor social înăţ ţ ă Stat cap t un loc aparte, oferindu - li- se onoruri de seam . Fondarea acestui loca deă ă ă ş înv mânt nu a avut o destina ie cu totul întâmpl toare, ci a încercat săţă ţ ă ă contrabalanseze prestigiul vechilor Universit i p gâne din Alexandria i Atena.ăţ ă ş Înv mântul se f cea în dou limbi: greac i latin . Chiar dac latina r mânea înăţă ă ă ă ş ă ă ă continuare limba oficial , greaca o va înlocui treptat. Aceast ini iativ a fostă ă ţ ă cultivat tocmai de profesorii de la Universitatea din Constantinopol. ă

Întemeiat de Teodosie al II- lea, restaurat în secolul al IX- lea, protejat deă ă ă Constantin Porfirogenetul, coala Superioar din Constantinopol, în ciuda multorŞ ă vicisitudini, a existat atâta vreme cât i Imperiul. Crearea ei în secolul al V- lea, într -şo perioad în care vechile coli ale lumii romane încep s se închid una dup alta,ă ş ă ă ă r mâne în istorie drept un simbol în jurul c ruia s- au grupat cele mai capabile for eă ă ţ spirituale ale Imperiului 111 .

Codex Theodosianus

Reorganizarea înv mântului superior a avut consecin e deosebit deăţă ţ importante asupra evolu iei culturale ulterioare i în cadrul ei s- a putut elabora iţ ş ş publica „Codex Theodosianus” 112 , din punct de vedere cronologic cea mai veche culegere de legi imperiale, iar ca importan ocup locul al II- lea dup ţă ă ă Corpus Juris Civilis. Lucrarea a fost ini iat în anul 429 ca urmare a dificult ilor întâlnite înţ ă ăţ folosirea Dreptului imperial, ca i a cre terii num rului legilor imperiale, necesitateaş ş ă întocmirii unei culegeri unitare impunându - se acum cu acuitate. Pentru epoca anterioar lui Teodosie al II- lea erau cunoscute dou colec ii juridice: ă ă ţ Codex

110 Paul LEMERLE, Le premier humanisme byzantin, notes et remarques sur enseignement et culture à Byzance des origines au Xe siècle, Paris , 1971, p.63 .111 Nicolae erban TANA OCA, Ş Ş Literatura Bizan uluiţ , antologie, traduceri i prezentare, Bucure ti,ş ş 1971, p. 43.112 Textul Codexului Teodosian a ap rut la Berlin între anii 1904- 1905, fiind editat de T. MOMMSEN iă ş P.M. MEYER. Vezi nota 70.

53

Gregorianus i ş Codex Hermogenianus , numite astfel dup numele celor doi juri tiă ş care le- au alc tuit. Prima culegere marcheaz epoca lui Diocle ian, iar a doua seă ă ţ refer la perioada succesorilor lui Diocle ian, pân în sec. al IV- lea, încadrând legileă ţ ă promulgate de la sfâr itul sec. al III- lea pân la aproximativ anul 360. Ambele auş ă fost pierdute, existen a lor fiind semnalat în fragmente neînsemnate ca i din nouaţ ă ş colec ie întocmit acum (prima jum tate a sec. al V- lea).ţ ă ă

Realizarea acestei vaste lucr ri a fost încredin at unei comisii format din 9ă ţ ă ă membrii dintre care un rol important l- a avut Appeles. Publicarea noii culegeri, intitulat ă Codex Theodosianus s- a f cut în 438, dup 9 ani de munc asidu . Codexulă ă ă ă cuprindea legile în limba latin , materialul juridic fiind împ r it în 16 c r i, divizată ă ţ ă ţ apoi în numeroase capitole, clasificate la rândul lor pe probleme speciale: administrative, politice, religioase etc. În fiecare titlu decretele erau enumerate în ordinea cronologic iar legile date dup publicarea Codului au fost numite ă ă Novele .

Importan a Codexului Teodosian est deosebit din punct de vedere istoric. Maiţ ă întâi, el este izvorul cel mai pre ios pe care- l de inem pentru studiul istoriei interneţ ţ a Imperiului bizantin din sec. IV- V, cuprinzând în egal m sur perioada în careă ă ă cre tinismul a devenit religie de Stat. De asemenea, Codul a servit mai mult decâtş culegerile anterioare, la întocmirea legisla iei lui Justinian. Noul cod d dea în primaţ ă jum tate a sec. al V- lea o mai mare stabilitate juridic , descoperind i luminândă ă ş incertitudinile ivite din lipsa unei culegeri oficiale de legi. Prin Codexul Theodosian ideea de unitate a Imperiului g se te o viguroas afirmare, el fiind publicat atât înă ş ă Orient cât i în Occident în numele celor doi împ ra i: Teodosie al II- lea iş ă ţ ş Valentinian al III- lea. Este semnificativ faptul c dup publicarea lui, împ ra iiă ă ă ţ romani ai Orientului, nu vor mai trimite decât foarte rar legile lor în Occident.

În sfâr it, de inând informa ii autentice prezentate într- o form destul deş ţ ţ ă clar , ă Codex Theodosianus a exercitat o influen covâr itoare atât asupra popoarelorţă ş barbare din Orient cât i a celor din Occident. Faimoasa „lege roman a vizigo ilorş ă ţ (lex romana vizigothorum ) nu este decât un rezumat al Codului Teodosian. Lex romana vizigothorum , numit i „Breviarul lui Alaric” (ă ş Breviarium Alaricianum ), a influen at la rândul ei i legisla ia Europei Occidentale, devenind principala surs deţ ş ţ ă Drept roman în Occident 113 .

Culegerile legislative ale lui Justinian p trund mult mai târziu în Occident,ă spre sfâr itul Evului Mediu. La rândul lor, bulgarii au primit ş Codexul Teodosian prin intermediul aceluia i ş Breviar al lui Alaric . „Breviarium Alaricianum” fusese adresat prin papa Nicolae I regelui bulgar Boris, care va trimite o delega ie la pap în anulţ ă 866 pentru a- l întreba i a i se da rela ii în leg tur cu „legea lumii”, ş ţ ă ă leges mundanale cum o nume te el. Drept r spuns, papa trimite bulgarilor, dup propriileş ă ă sale cuvinte „venerabila lege roman ” (venerandae romanorum leges), considerat aă ă fi f r îndoial „Breviarul lui Alaric”ă ă ă 114 .

Probleme religioase

Al turi de structura roman de Stat i cultura greac , credin a cre tin aă ă ş ă ţ ş ă reprezentat un element de baz a Imperiului bizantin. Unitatea acestui Imperiuă

113 Vasile MUNTEAN, Bizantinologie , Arhiepiscopia Timi oarei, 1999, p. 77.ş114 IBIDEM.

54

multina ional a fost asigurat de religia cre tin . Dac nu exista con tiin a uneiţ ă ş ă ă ş ţ na iuni bizantine, exista în schimb o singur credin , cea ortodox , care îndeplineaţ ă ţă ă în cadrul Bizan ului multina ional i un rol politic. Desp r irea de credin a ortodoxţ ţ ş ă ţ ţ ă însemna nu numai lep darea credin ei celei adev rate, dar i lips de patriotism.ă ţ ă ş ă 115 . Am v zut c în elegând rolul i importan a cre tinismului în via a public aă ă ţ ş ţ ş ţ ă Imperiului, Teodosie I cel Mare, a luptat atât împotriva p gânismului cât i aă ş sectelor. Prin m surile i legile sale în favoarea cre tinismului, el a spulberată ş ş definitiv iluzia p gânilor, mai ales a filozofilor i a retorilor, c religia lor ar puteaă ş ă s mai reînvie.ă

În Imperiul de R s rit, urma ii s i, Arcadius i fiul acestuia, Teodosie al II- lea,ă ă ş ă ş au dus la bun sfâr it hot rârile luate în vremea lui Teodosie I cel Mare. Arcadius aş ă amenin at chiar cu pedeapsa capital pe to i func ionarii care nu vor ar ta destulţ ă ţ ţ ă ă vigilen în aplicarea legilor privitoare la cultul p gân. Din ordinul lui toate chipurileţă ă zeilor au fost distruse. De asemenea, Patriarhia de la Constantinopol a fost în chip deosebit reprezentat de Sfântul Ioan Gur de Aur, ales patriarh cu ajutorulă ă eunucului Eutropius 116 . În vremea lui Arcadius, succesorul în Orient al lui Teodosie I, atitudinea ferm a episcopului de la Constantinopol va consacra triumful înv turiiă ăţă de la Niceea: Sfântul Ioan are meritul de a fi impus aceast înv tur într - oă ăţă ă perioad în care la Constantinopol partidul got era foarte puternic, iar go ii erauă ţ arieni. Sub Teodosie al II- lea, a c rui domnie lung acoper prima jum tate a sec. ală ă ă ă V- lea, disputele hristologice au reap rut. ă Prima i una dintre cele mai importanteş este erezia nestorian .ă

Sinodul de la Niceea stabilise c Mântuitorul era în acela i timp Dumnezeu iă ş ş om. Discu iile vor pune accentul acum asupra modului în care cele dou naturi seţ ă unesc în persoana lui Iisus. La Antiohia, leag nul arianismului, se formeaz oă ă înv tur conform c reia cele dou naturi sunt distincte, iar dintre cele dou , ceaăţă ă ă ă ă uman este cea mai important ., Hristos fiind un om devenit Dumnezeu. Cândă ă aceast erezie era sus inut de cineva care va ajunge i patriarh de Constantinopol,ă ţ ă ş în cazul nostru Nestorie, acest lucru va provoca tulbur ri grave, care nu se vor limitaă numai la aspectul teologic. R t cirea lui s- a mai numit i ă ă ş dioprosopism . Nestorie afirma c persoana dumnezeiasc , este din veci i nu a putut fi n scut din Sfântaă ă ş ă ă Fecioar , ci aceasta a n scut numai persoana uman a Mântuitorului, cu care s- a unită ă ă persoana dumnezeiasc , f r s precizeze când i cum. Fecioara Maria nu poate fiă ă ă ă ş numit deci N sc toare de Dumnezeu, ci N sc toare a omului Hristos (ă ă ă ă ă Antropotokos ) sau N sc toare de Hristos (ă ă Hristotokos ). Împotriva lui Nestorie i a adep ilor s i auş ţ ă luat atitudine episcopii Alexandriei în frunte cu Chiril. Dincolo de aspectul teologic nu trebuie uitat c aceast disput a c p tat pe alocuri i semnfica ii politiceă ă ă ă ă ş ţ 117 .

Prestigiul de care se bucura scaunul de la Alexandria era imens în Orient, iar puterea titularilor s i deosebit în Egipt. Episcopii Alexandriei pretindeau de inereaă ă ţ hegemoniei religioase în Orient i erau acum nelini ti i de primatul acordat deş ş ţ sinodul din 381 Constantinopolului. Prin aceasta se explic în bun m sur zelulă ă ă ă

115 Ioan R MUREANU, Ă Evenimentele istorice înainte i dup Sinodul de la Calcedonş ă , în Studii Teologice , 1970, nr. 3- 4, p. 179.116 C. BAUR, Der hl. Johannes Chrysostomus und seine Zeit, I: Antiochein; II: Konstantinopel , 2 vol., München , 1929- 1930.117 Pierre MARAVAL, Op. cit., p. 357; E. AMANN, Nestorius , în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol. XI, p. 76- 157 ; Idem, L’affaire Nestorius vue de Rome , în Revue des Sciences religieuses , Strasbourg, 23, 1949, p. 5- 37, 207- 244; 24, 1950, p. 171- 190; A. DUCELLIER, M KAPLAN, Byzance IVe- XVe, Hachette, Paris, 1996, p. 11; L.I. SCIPIONI, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia, dogma, critica , Milano, 1974.

55

ortodox împotriva lui Nestorie. Pentru rezolvarea acestei noi dispute, Teodosie al II-lea, ezitând un pic asupra fondului problemei, a convocat al III- lea Sinod Ecumenic care s- a inut la Efes în anul 431 i la care au participat 187 de P rin i printre care iţ ş ă ţ ş Timotei I, episcopul Tomisului. Din p cate, dup Sinod erezia lui Nestorie seă ă r spânde te în Persia, Asia Central i chiar India. Mul i consider acest Sinod caă ş ă ş ţ ă fiind în multe privin e mai degrab o victorie a lui Chiril împotriva lui Nestorie, iţ ă ş implicit împotriva Antiohiei 118 .

Se p rea c dup condamnarea nestorianismului, Imperiul cre tin va avea oă ă ă ş perioad de lini te, numai c va izbucni o nou erezie, cea ă ş ă ă eutihiană sau monofizită . Prin opozi ie fa de nestorianism s- a n scut erezia monofizit , care admitea înţ ţă ă ă Hristos o singur persoan i o singur fire, cea divin . Ini iatorul acestei noi erezii aă ă ş ă ă ţ fost b trânul arhimandrit din Constantinopol, Eutihie, lupt tor aprig împotriva luiă ă Nestorie. El a dus la extrem înv tura colii din Alexandria despre unirea celor douăţă Ş ă firi în persoana Mântuitorului, ajungând la o nou gre eal : ă ş ă monofizismul sau eutihianismul . Denun at patriarhului Flavian al Constantinopolului de c tre Eusebiuţ ă de Dorileum, arhimandritul Eutihie a fost chemat s - i spun punctul de vedere laă ş ă un sinod local de la Constantinopol în noiembrie 448. Aici el a fost clar: „recunosc că i înainte de unirea Dumnezeirii cu umanitatea, Hristos avea dou firi, dar dupş ă ă

unire nu recunosc decât o singur fire”. În urma acestei declara ii Eutihie a fostă ţ anatematizat mai întâi de sinodul local din Constantinopol în 448. La rândul s uă papa Leon I cel Mare (440- 461) fiind informat despre erezia lui Eutihie, a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian o scrisoare dogmatic , în care expunea clară înv tura ortodox despre cele dou firi din persoana Mântuitorului, socotind peăţă ă ă arhimandritul Eutihie „eretic periculos” pe drept anatematizat de Sinodul din Constantinopol. Fa de aceast nou tulburare, întreaga chestiune a fost prezentatţă ă ă ă i discutat într - un nou Sinod convocat tot la Efes în luna august 449. Pentruş ă

violen ele la care s- au dedat participan ii în frunte cu Dioscur patriarhulţ ţ Alexandriei, acest sinod este cunoscut în istorie sub numele de „sinodul tâlh resc”.ă Acest sinod a provocat mare confuzie i haos. Eparhiile din Egipt, Tracia i Palestinaş ş au trecut de partea lui Dioscur, iar cele din Siria, Pont i Asia Mic au avut curajul sş ă ă se opun pe fa monofizismului promovat de Eutihie. Ca exponent al Bisericiiă ţă Apusene, papa Leon cel Mare a condamnat i el pe Eutihie.ş

Dezbaterile teologice ale primei jum t i a secolului al V- lea au tr dat peă ăţ ă lâng lipsa unei cristaliz ri depline a înv turii cre tine i o serie de intereseă ă ăţă ş ş politice izvorâte mai ales din diferendul dintre Teodosie al II- lea i sora sa Pulcheria,ş avid de putere. Totodat , asemenea papilor în Occident, fondatori împreun cuă ă ă Leon I cel Mare ai monarhiei pontificale, patriarhii Alexandriei, Chiril i Dioscur, auş încercat f r izbând s instaureze un fel de papalitate alexandrin . Spre deosebireă ă ă ă ă de papalitatea occidental , care tindea spre separarea de autoritatea imperial ,ă ă Biserica Orientului r mâne acum o Biseric de Stat, supus voin ei împ ratului,ă ă ă ţ ă f când uz din ce în ce mai mult de limba greac . Bizan ul va c p ta astfel oă ă ţ ă ă fizionomie nou i proprie, va fi locul unde se vor reuni marile Sinoade, iar Bisericaă ş se va acoperi de gloria unor personalit i de frunte ca cea a Sfântului Ioan Gur deăţ ă Aur.

118 Pr. Prof. Ioan R MUREANU, Ă Evenimentele istorice înainte i dup Sinodul de la Calcedonş ă , în S.T. , XXII, 1970, nr. 3- 4, p. 180- 181.

56

Continuitatea romano- bizantin pe teritoriul rii noastre ă ţăîn prima jum tate a sec. al V- leaă

Cultura material i spiritual a poporului nostru este strâns legat deă ş ă ă civiliza ia bizantin . Teritoriul dintre Dun re, Marea Neagr i Carpa ii Nordici,ţ ă ă ă ş ţ reprezint un spa iu strâns legat de soarta Bizan ului. Procesul de romanizare, careă ţ ţ continua neîntrerupt i se generalizase dup retragerea aurelian , cuprinzândş ă ă treptat i regiunile ce au f cut parte din fosta provincie roman Dacia, a dus înş ă ă prima jum tate a sec. al V- lea la o relativ uniformizare a aspectelor vie ii materialeă ă ţ i spirituale din acest spa iu geografic. ş ţ

Dovezi ale continuit ii romano- bizantine pe teritoriul rii noatreăţ ţă

Diversitatea rela iilor pe care popula ia autohton din teritoriul carpato -ţ ţ ădun rean le- a avut în secolul al V- lea cu Imperiul bizantin s- au manifestat înă numeroase domenii de activitate, influen ând într - o însemnat m sur dezvoltareaţ ă ă ă în ansamblu a societ ii din acest spa iu geografic. O pondere însemnat a acestorăţ ţ ă rela ii a avut - o domeniul economic, fapt explicabil prin încercarea Bizan ului de aţ ţ include în sfera sa de interese permanente teritoriul Daciei. Asemenea interese economice erau impuse de necesitatea aprovizion rii popula iei din Imperiu, maiă ţ ales pentru cei care locuiau în inuturile învecinate Dun rii, cu produse cerealiere iţ ă ş animale domestice. În aceast perioad , popula ia de pe teritoriul actual al Românieiă ă ţ practica un gen de agricultur intensiv i periodic , cultivând îndeosebi grâul, meiulă ă ş ă i orzul, cele mai cunoscute cereale în zonele carpato - dun rene, efectuând totodat ,ş ă ă

pe scar larg , o serie de lucr ri de gr din rit, viticultur sau îngrijindu - se deă ă ă ă ă ă cre terea animalelor. În schimbul bunurilor furnizate, popula ia romanic de aiciş ţ ă ob inea anumite venituri, moneda bizantin servind apoi la procurarea, în perioadaţ ă de lini te, a unor produse de genul: untdelemn, vin, arme i fier prelucrat.ş ş Descoperirea unui num r destul de mare de amfore romano- bizantine pe teritoriulă carpato - dun rean, a demonstrat intensitatea activit iilor comerciale la nordulă ăţ Dun rii. Al turi de amfore pot fi amintite i oale, str chini sau farfurii, tot deă ă ş ă provenien bizantin , descoperite mai ales în a ez rile de pe Dun re. De la Sucidavaţă ă ş ă ă sau Drobeta provin chiar resturi ceramice bizantine cu smal , produse deosebit deţ scumpe i apreciate în chip deosebit în acea vremeş 119 . Exemplare interesante au fost descoperite în cet ile romano- bizantine de pe Dun re, la Sucidava, Drobeta sauăţ ă Dierna.

În categoria produselor ceramice romano- bizantine r spândite în spa iulă ţ carpato - danubian, importante sunt opai ele. De forme i m rimi diferite, asemeneaţ ş ă produse, tipice pentru m iestria la care me terii bizantini au ajuns în prelucrareaă ş ceramicii, sunt întâlnite destul de des în a ez rile din acest vreme de pe teritoriulş ă ă nord - dun rean. ă

Pe lâng ceramic sau vase de metal, pentru prima jum tate a sec. al V- lea ună ă ă interes aparte a fost manifestat pentru practicarea unor me te uguri men ionândş ş ţ aici: tiparele pentru fabricarea bijuteriilor i a unor obiecte auxiliare care cereau peş lâng un deosebit sim artistic i o bogat experien . Descoperirile de pe întregulă ţ ş ă ţă

119 Dan Gh. TEODOR, Romanitatea carpato- dun rean i Bizan ul în veacurile V- XI d.Hră ă ş ţ ., Ia i, 1981, p.ş 7.

57

teritoriu al Daciei, dovedesc o intens activitate în acest domeniu, precum i multipleă ş influen e i leg turi cu lumea romanic sud- dun rean .ţ ş ă ă ă ă

Mai numeroase i mai variate r mân îns obiectele de podoab de influenş ă ă ă ţă romano- bizantin . Unele dintre aceste obiecte au fost importate din anumite centreă me te ug re ti ale Imperiului, altele îns au fost lucrate de me terii locali, imitândş ş ă ş ă ş adesea originalele romano- bizantine. Cea mai reprezentativ categorie de astfel deă obiecte o constituie f r îndoial fibulele, împ r ite în dou grupe: cu piciorulă ă ă ă ţ ă înf urat i fibule turnate. Num rul mare din aceste descoperiri, a condus laăş ş ă concluzia c de- a lungul sec. al V- lea circulau pe teritoriul rii noastre numaiă ţă anumite tipuri de fibule, cele cu piciorul înf urat, derivate f r îndoial dinăş ă ă ă prototipurile romane târzii ale sec. al IV- lea. Pe lâng piesele i categoriile deă ş produse enumerate pân acum, la noi în ar au mai fost g site i catarame, apliceă ţ ă ă ş sau inele etc., datând din sec. al V- lea, având fie o cert origine bizantin , fieă ă produse sub influen a civiliza iei Imperiului, puse în leg tur cu rela iile comercialeţ ţ ă ă ţ dintre autohtoni i lumea romano- bizantin sud - dun rean .ş ă ă ă

În rela iile comerciale ale autohtonilor carpato - dun reni cu Bizan ul, pe lângţ ă ţ ă schimburile în natur , un rol de seam l- a jucat moneda de aram i de bronz.ă ă ă ş Emis în Imperiu în vremea lui Teodosie al II- lea aceasta a circulat intens în spa iulă ţ vechii Dacii, fiind acceptat de popula ia romanizat de aici. Aceast atitudine poateă ţ ă ă fi explicat prin faptul c romanicii carpato - dun reni s- au considerat ca f cândă ă ă ă parte din Imperiul roman de R s rit, autoritatea politic , economic i militar aă ă ă ă ş ă Bizan ului. Totodat autohtonii nord- dun reni aveau leg turi multiple iţ ă ă ă ş permanente cu civiliza ia roman , fapt u or explicabil prin punctele comune deţ ă ş ordin etnic i lingvistic cu romanitatea bizantin sud- dun rean .ş ă ă ă

În ceea ce prive te rela iile de produc ie i cele sociale, teritoriul ri noastre aş ţ ţ ş ţă fost supus în prima jum tate a sec. al V- lea, ca i Imperiul bizantin, unui proces deă ş descompunere a sclavagismului i de trecere la feudalism. Popula ia diferit caş ţ ă origine etnic , romanizat sau în curs de romanizare de pe teritoriul provincieiă ă Scythia Minor în special, reu e te acum s se integreze în sistemul social complicatş ş ă al Imperiului, în care distingem în general o clas suprapus de explotatoriă ă (honestiores ) i alta supus , de exploata i (ş ă ţ humiliores ). Sclavii r mâneau în continuareă clasa cea mai de jos a societ ii, folosi i atât în centrele urbane, cât i la muncileăţ ţ ş câmpului. ranii liberi au cunoscut în prima jum tate a sec. al V- lea, o situa ie cevaŢă ă ţ mai bun , dându - li- se posibilitatea acum s - i cultive micile loturi de p mânt, peă ă ş ă care le de ineau.ţ

Via a cre tin pe teritoriul rii noastre în prima jum tate a sec. al V- lea ţ ş ă ţă ă

Al turi de rela iile comerciale, de sistemul rela iilor de produc ie asem n toră ţ ţ ţ ă ă celui romano- bizantin, leg turile culturale dintre inuturile Dun rii de Jos iă ţ ă ş diferitele centre bizantine în frunte cu Constantinopolul, au jucat în prima jum tateă a sec. al V- lea un prim rol în p strarea continuit ii civiliza iei romano- bizantine peă ăţ ţ teritoriul rii noastre. În acest context factorul principal a fost Biserica cre tin prinţă ş ă reprezentan ii s i. Cre tinismul g sise adep i pe teritoriul rii noastre, mai precis înţ ă ş ă ţ ţă provincia Scythia Minor, înc din primele secole dup Hristos. Cea mai bun dovadă ă ă ă în acest sens o constituie însu i faptul c în momentul în care Diocle ian a dezl n uitş ă ţ ă ţ crunta sa persecu ie din anii 303- 304, în Dobrogea au „ap rut numero i cre tini, ceiţ ă ş ş mai mul i din rândul solda ilor, refuzând s jertfeasc zeilor i s participe la cultulţ ţ ă ă ş ă

58

împ ratului”. Cu acest prilej, textele martirologiilor cre tine înregistreaz un mareă ş ă num r de martiri în mai multe cet i din Scythia Minoră ăţ 120 .

Via a cre tin din Scythia Minor de alt dat poate fi reconstituit foarte bineţ ş ă ă ă ă nu numai din actele martirice, dar i din numeroasele urme arheologice cu caracterş cre tin, scoase la iveal în diferite p r i ale Dobrogei. Vestigiile paleocre tine dinş ă ă ţ ş Dobrogea pot fi împ r ite în: inscrip ii funerare, obiect de cult i bazilici, toateă ţ ţ ş contribuind la cunoa terea vie ii cre tine în fosta provincie roman i apoi romano-ş ţ ş ă şbizantin din Scythia Minor. Sunt cunoscute pân în prezent peste 70 de inscrip iiă ă ţ cre tine din sec. IV- VI, mai ales pe monumente funerare. Mai mult de jum tateş ă provin de la Tomis, metropola provinciei, iar restul de la Histria, Callatis (Mangalia), Axiopolis (Hinog, lâng Cernavod ), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Dinoge iaă ă ţ (Garv n), Ulmetum (Pantelimon, jud. Constan a) etc. Aproape un sfert dintre acesteaă ţ sunt în limba latin , iar restul în limba greac vorbit mai ales de popula ia dină ă ă ţ centrele urbane de pe rmul M rii Negre. Dintre cele de limb greac amintim maiţă ă ă ă întâi blocul de calcar cioplit în form de mas , descoperit într - o camer funerar dină ă ă ă zona fostei g ri Constan a. Blocul este rupt în dou buc i mari, în sensul în l imii,ă ţ ă ăţ ă ţ având pe partea dinainte, în marginea proeminent de sus, textul unei inscrip ii peă ţ dou rânduri. Inscrip ia este închinat „fericitului Timotei”, probabil fostul episcopă ţ ă de Tomis din prima jum tate a sec. al V- lea, de c tre un oarecare Dinias, care fiindă ă de curând luminat prin Taina Botezului, a primit numele Emanuel 121 .

Cre tinismul în Scythia Minor este atestat i de bazilici paleocre tine uneoriş ş ş impozante, atestate în marile centre ca Tomis, Tropaeum Traiani, Callatis, Histria. La Tomis au fost descoperite patru bazilici, dintre care una este cea mai mare din Dobrogea, prev zut cu altar, naos cu trei nave i pronaos; la Tropeum Traiani,ă ă ş cetate întemeiat de Traian, ref cut ulterior de Constantin cel Mare i Liciniu, auă ă ă ş fost descoperite cinci bazilici apar inând secolelor V- VI. Între bazilicile scoase laţ iveal prin s p turile argeologice de la Histria, se remarc bazilica cu cript din sec.ă ă ă ă ă V- VI, format din narthex, trei nave separate prin dou rânduri de coloane i oă ă ş absid semicircular , la r s rit corespunzând navei din mijloc.ă ă ă ă

Considerat drept o raritate nu numai pentru teritoriul Dobrogei, ci i pentruă ş întreaga Peninsul Balcanic , bazilica paleocre tin de tip sirian descoperit laă ă ş ă ă Callatis se distinge de restul prin trei elemente: orientarea altarului spre sud, lipsa absidei i plasarea lateral a atriumului i nu longitudinal, în continuarea naosuluiş ă ş sau a narthexului. Prezen a acestei bazilici de tip sirian la Callatis trebuie pus înţ ă leg tur nu numai cu o eventual influen oriental , ci chiar cu prezen a unoră ă ă ţă ă ţ sirieni în acest colonie greceasc din Scythia Minor. Trebuie precizat c la toateă ă ă aceste câteva bazilici men ionate, s- au descoperit i felurite piese sculpturaleţ ş (capiteluri de coloane, pl ci de balustrad ), toate decorate cu cruci, romburi i alteă ă ş motive ornamentale cre tineş 122 . Mul imea bazilicilor ne arat clar c în Scythia Minorţ ă ă pulsa o intens via religioas stimulat îndeosebi de influen ele venite din Imperiu.ă ţă ă ă ţ De asemenea, numeroasele edificii cre tine nu puteau fi realizate f r existen a uneiş ă ă ţ organiz ri biserice ti temeinice. Astfel din punct de vedere ierarhic, Biserica eraă ş condus de un singur episcop cu re edin a la Tomis, capitala provinciei. Episcopulă ş ţ

120 Ion BARNEA, Octavian ILIESCU, Corina NICULESCU, Cultura bizantin în Româniaă , Bucure ti, 1971,ş p. 23.121 Mircea P CURARIU, Ă Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. I, Bucure ti, 1980, p.145.ş122 Ioan BARNEA, Radu VULPE, Din Istoria Dobrogei , vol. II, Bucure ti, 1968, p.456.ş

59

de Tomis depindea direct de Bizan , fapt care a contribuit din plin la înt rireaţ ă leg turilor culturale între metropola Scytiei i capitala Imperiului. ă ş

Scaunul episcopal de la Tomis a beneficiat în prima jum tate a sec. al V- lea deă personalit i biserice ti marcante. Cel mai renumit a fost Teotim I, om de aleasăţ ş ă cultur , admirat de contemporani pentru scrierile i via a sa, pentru atitudinea peă ş ţ care a avut- o în favoarea Sfântului Ioan Gur de Aur, la Constantinopol, unde acestaă era acuzat de origenism. Sozomen ne relateaz c Teotim era admirat în propria ară ă ţ ă chiar de hunii din regiunea Dun rii, care nu se sfiau s - l numeasc pentru virtu ileă ă ă ţ sale „zeul romanilor” 123 . Nu se cunoa te cu exactitate contextul în care episcopulş Teotim I a ajuns s poarte leg turi cu patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioană ă Gur de Aur. Se pare c Teotim a secondat cu mult succes opera misionar a Sf. Ioană ă ă în regiunile de la Dun rea de Jos. Între cei doi a existat o prietenie sinceră ă demonstrat în pozi ia pe care episcopul tomitan a avut - o fa de uneltirile luiă ţ ţă Teofil al Alexandriei. Acesta împreun cu Epifanie al Salaminei, îl acuza pe mareleă ierarh al capitalei Imperiului de origenism, sentin c reia unii i se opuneau. Printreţă ă ace tia era i Teotim, care s- a adresat lui Epifanie cu urm toarele cuvinte: „Euş ş ă Epifanie, nu vreau s necinstesc pe acela care a adormit demult în chip frumos i nuă ş îndr znesc s s vâr esc o blasfemie, codamnând lucruri pe care cei dinainteaă ă ă ş noastr nu le- au înl turat, mai ales c tiau c în c r ile lui Origen nu se afl nici oă ă ă ş ă ă ţ ă înv tur rea”. Imediat a ad ugat: ”Cei ce spun acestea uit c insult chiar texteleăţă ă ă ă ă ă sacre ale Sf. Scripturi, despre care trateaz aceste c r i. Acestea a r spuns luiă ă ţ ă Epifanie, Teotim cel vestit pentru evlavia i sfin enia vie ii”, precizeaz Sozomenş ţ ţ ă 124 .

Succesorul lui Teotim I, Timotei a urmat exemplul predecesorului s u fiindă citat printre participan ii la lucr rile Sinodului al III- lea Ecumenic de la Efes,ţ ă semnând cele 12 Anatematisme ale Sfântului Chiril al Alexandriei, precum iş sentin a de condamnare a lui Nestorie. Tot pentru aceast perioad mai trebuieţ ă ă aminti i: episcopul Ioan, aprig adversar al nestorianismului i monofizismului iţ ş ş teologul Sf. Ioan Cassian cel care a dat primele reguli monahale din Apus 125 .

Cu tot acest dinamism, leg turile rii noastre cu Imperiul romano- bizantin auă ţă fost tulburate de prezen a popoarelor migratoare. Descoperirile arheologice de laţ Sucidava au ar tat c începând cu epoca marilor expedi ii de jaf ale lui Attila,ă ă ţ cordonul strategic format de cet ile de pe malul nordic al Dun rii au avut mult deăţ ă suferit. S- a emis la un moment dat ipoteza lichid rii st pânirii romane nord-ă ădun rene în urma invaziilor din prima jum tate a sec. al V- lea. Distrugereaă ă Sucidavei este plasat în timpul domniei lui Teodosie al II- lea, probabil în campaniaă lui Attila din 447 126 . Reinstalarea i refacerea for ei militare bizantine la Dun rea deş ţ ă Jos se va face dup pr bu irea Imperiului hunic din 454, dar mai ales în urmaă ă ş politicii de refacere economic i de reconstruc ie ini iat de împ ratul Anasstasius Iă ş ţ ţ ă ă (491- 518). Astfel romanitatea nord- dun rean se va men ine, subliniind pregnantă ă ţ

123 Ioan G. COMAN, Însemn ri asupra lui Teotim, episcop de Tomisă , în G.B., XVI, nr. 1, 1957, p. 46- 50; Iosif E. NAGHIU, Teotim, episcop de Tomis , în R.I., XXXI, 1945, p. 167- 171. 124 Cf. SOZOMEN, Istoria bisericească , VI, 26 citat de Ioan G. COMAN, Scriitori biserice ti din epocaş str română ă , Bucure ti, 1979, p. 186.ş125 Niculae ERBANESCU, Ş 1600 de ani de la prima m rturie documentar despre existen a Episcopeiă ă ţ Tomisului , în B.O.R., LXXXVII, nr. 9- 10, 1969, p. 966- 1026; Chadwick OWEN, John Cassian , Cambridge, 1968, 171p; H.I. MARROU, La patrie de Jean Cassien , în Orientalia Chritiana Periodica , XIII, nr. 3- 4, Roma, 1947, p. 588- 596.126 Vezi nota 103.

60

concluzia fundamental c i Bizan ul s- a aflat la baza originii civiliza iei medievaleă ă ş ţ ţ române ti de mai târziu. ş

Imperiul Bizantin de la Marcian la Zenon. Sinodul al IV- lea ecumenic de la Calcedon. Urm rile sale pe plană

religios

La 28 iulie 450 când Teodosie al II- lea cel Tân r închidea ochii, el nu l saă ă urma i pe linie b rb teasc . În aceast situa ie, respectând tradi ia, partea de R s ritş ă ă ă ă ţ ţ ă ă a Imperiului trebuia s revin v rului s u din Apus, Valentinian al III- lea. Dar acestă ă ă ă lucru nu era nici pe placul lui Teodosie i nici al supu ilor s i. Se spune c pe patulş ş ă ă de moarte Teodosie ar fi indicat personal pe Marcian s - i urmeze la tron. Marciană fusese aghiotantul lui Aspar, un alan care avea sub autoritatea sa trupele gotice din Imperiu. Pulcheria, sora lui Teodosie, a consim it s se c s toreasc cu Marcian,ţ ă ă ă ă conferindu - i în felul acesta prestigiul ereditar al dinastiei teodosiene. El a condus destinele Imperiului numai 7 ani (450- 457), având de f cut fa la începută ţă pericolului hunic. Dup 453, când hunii au fost înfrân i la Câmpiile Catalaunice, iară ţ regatul lor s- a descompus, urmeaz o perioad de lini te, care i- a dat posibilitateaă ă ş lui Marcian s refac tezaurul statului. ă ă

Pe plan intern, Marcian s- a dovedit a fi un bun gospodar, eliminând practica vânz rii servicilor administrative. Problema cea mai dificil c reia a trebuit s - i facă ă ă ă ă îns fa , a fost erezia monoteist , care a determinat convocarea celui de- al IV- leaă ţă ă Sinod Ecumenic de la Calcedon din 451.

Monofizismul

Doctrina profesat de Chril i adep ii s i nu era în întregime ortodox . Înă ş ţ ă ă încercarea de a diminua importan a naturii umane a lui Iisus, ei se îndep rtaser atâtţ ă ă de tare încât recuno teau numai una singur , cea dumnezeiasc : putem vorbi acumş ă ă de o nou erezie cea monofizit , care din multe puncte de vedere era inversulă ă ereziilor nestorian i arian . Când aceast nou înv tur a fost predicat de ună ş ă ă ă ăţă ă ă c lug r de la Constantinopol, Eutihie, ea a ob inut imediat i aprobarea patriarhuluiă ă ţ ş de la Alexandria, Dioscur, cel care- i succedase lui Chiril. Acesta va avea de- a face imediat cu opozi ia papei Leon cel Mare, îngrijorat nu atât de erezie, cât de ambi iaţ ţ patriarhului de Alexandria.

În acest timp împ ratul Teodosie al II- lea, aflat ca de obicei într - o situatieă delicat , convoac la Efes în anul 449 un Sinod cunoscut sub numele de «sinodulă ă tâlh resc», pentru c Dioscur a vrut s - i impun punctul de vedere monofizit prină ă ă ş ă violen . Dup moartea lui Teodosie al II- lea, pentru a pune cap t situa ieiţă ă ă ţ tensionate, noul împ rat Marcian convoac Sinodul de la Calcedon din 451, careă ă constituie al IV- lea Sinod Ecumenic 127 . La lucr ri au asistat i trimi ii papei, iară ş ş hot rârea final a fost c în Hristos exist dou naturi, una divin i una uman ,ă ă ă ă ă ă ş ă

127 Jean MEYENDORFF, Op. cit. p. 185- 199; R.V. SELLERS, The Council of Chalcedon , Londra, 1951, p. 52; A. GRILLMEIER, Jesus der Christus in der Glaube der Kriche, Band I: Von den Apostolischen Zeit bis zum Konzil von Chalcedon (451), Fribourg, 1979; J. LIBAERT, L’Incarnation , I: Des origines au concile de Chalcédoine , Paris, 1965.

61

unite într - o singur persoan , neamestecate, neschimbate, neîmp r ite iă ă ă ţ ş nedesp r iteă ţ 128 . Sinodul a elaborat i un num r de canoane dintre care cel maiş ă important este al XXVIII- lea, care confirma canonul al III- lea de la Constantinopol din 381, f cându- se un pas înainte în fixarea rangului de întâietate, pe care îl areă patriarhul de Constantinopol. Acest canon recuno tea papei un primat de onoare,ş dar afirma i egalitatea scaunului din noua Rom (Constantinopol) cu cel din vecheaş ă Rom , justificându - se prin aceea c la Constantinopol este sediul guvernului, ală ă Senatului i al împ ratului. Împotriva acestei hot râri se va ridica papa, care nuş ă ă recunoa te canonul, dar i ceilal i patriarhi de Alexandria i Antiohia. Ultimii doi î iş ş ţ ş ş justificau pozi ia prin faptul c erau scaune apostolice i prin renumele colilor lorţ ă ş ş de teologie. Tot prin canonul 28 se stabilea aria jurisdic ional a Patriarhiei deţ ă Constantinopol, care cuprindea diocezele : Tracia, Pontul i Asia, la acesteaş ad ugându - se teritoriile din afara grani elor Imperiului, adic cre tinii afla i subă ţ ă ş ţ domina ie barbarţ ă 129 . Tot acum se pare c Biserica din Egipt va abandona limbaă greac pentru cea copt . Astfel, disputele teologice vor masca opozi ii na ionale iă ă ţ ţ ş aspira ii mai vechi de independen .ţ ţă

Peste câ iva ani, împ ratul Zenon (474- 491) va sesiza pericolul i în 482 va daţ ă ş un edict de unire care c uta s aminteasc cât mai pu in despre cele dou naturi aleă ă ă ţ ă Mântuitorului sau despre hot rârile Sinodului de la Calcedon. Nici monofizi ii, niciă ţ ortodoc ii nu- l vor accepta, dar nici papa nu va fi de acord cu el, astfel încât se vaş ajunge la hot rârea extrem de excomunicare i anatematizare a patriarhului deă ă ş Constantinopol. Acesta, în persoana lui Acaciu, va riposta i va terge din dipticeş ş numele papei, ajungându - se la prima schism între cele dou Biserici, cea din Orientă ă i cea din Occident. Aceast separare a durat pân în anul 518.ş ă ă

În ce prive te atitudinea Bisericii din Tomis fa de Sinodul de la Calcedon,ş ţă trebuie remarcat c episcopul Alexandru, nu a putut fi de fa la lucr ri, dar aă ţă ă semnat actele un an mai târziu, adic în 452. Prezen a lui Alexandru la acest Sinod aă ţ fost împiedicat probabil de situa ia politic destul de tulbure de la Dun re, unde înă ţ ă ă vremea aceea hunii erau desosebit de periculo i.ş

Marcian a murit în ianuarie 457 i odat cu el a luat sfâr it dinastiaş ă ş teodosian , pe care el a continuat - o printr - o alian .ă ţă

Reac ii împotriva Sinodului de la Calcedonţ

Datorit împotrivirii monofizi ilor de a recunoa te hot rârile dogmatice aleă ţ ş ă Sinodului al IV- lea Ecumenic de la Calcedon i din dorin a lor de adaptare a formuleiş ţ monofizite, în secolele V- VI asist m la crearea a a- numitelor Biserici monofizite,ă ş numite i necalcedoniene sau Bisericile vechi- orientale, care se men in pânş ţ ă ast ziă 130 . În secolele V- VI, problema monofizismului s- a complicat, transformându -128 J. LIBAERT, Op.cit. , p. 34; Jean MEYENDORFF, Op. cit. p. 198 .129 Jean MEYENDORFF, Op. cit. p.199- 207.130 În categoria Bisericilor necalcedoniene separate de Roma avem: Biserica copt , Biserica siro-ăortodox a Antiohiei i a întregului Orient, Biserica apostolic armenian , Biserica etiopian ortodox ,ă ş ă ă ă ă Biserica siro- ortodox malankar . Dintre Bisericile necalcedoniene unite cu Roma men ion m:ă ă ţ ă Biserica copt catolic , Biserica siriac sau siro- catolic , Biserica armean catolic , Biserica etiopiană ă ă ă ă ă ă catolic i Biserica malankar catolic . ă ş ă ă Bisericile calcedoniene sunt: cele 4 patriarhate (Constantinopolul, Alexandria, Antiohia i Ierusalimul); Patriarhiile Rusiei, Serbiei, României, Bulgarieiş i Georgiei; Bisericile autocefale (Cipru, Grecia, Polonia, Albania). Tot în categoria Bisericilorş

calcedoniene mai sunt i câteva Biserici unite cu Roma: Biserica greco- melchit catolic , Bisericaş ă ă greco- catolic a Ucrainei sau Biseric rutean , Biserica greco- catolic din România, Biserica greco-ă ă ă ă

62

se dintr - o problem cu caracter predominant religios într- una cu caracteră na ionalţ 131 , care a atins unele provincii ale Imperiului ce se opuneau tendin eiţ centralizatoare a Constantinopolului. Monofizi ii erau mai numero i în provinciileţ ş orientale ale Imperiului: în Palestina, Siria i Egipt. Cele dou popoare orientaleş ă principale ale Imperiului bizantin, sirienii i egiptenii, c utau s se despart prinş ă ă ă monofizism de greci, de «romei », cum erau ace tia numi i la Constantinopol, caş ţ urma i ai Imperiului roman, începând s graviteze în sfera de influen politic aş ă ţă ă Asiei. Din erezia monofizit a secolului al V- lea s- au n scut Bisericile care s- auă ă separat de marea familie a Bisericii R s ritului: Biserica copt din Egipt, Bisericaă ă ă siro- iacobit (de la organizatorul ei Iacob Baradai, + 477) sau Biserica severiniană ă (cel care a contribuit în mare m sur la r spândirea monofizismului printre sirieniă ă ă fiind patriarhul Sever al Antiohiei, 512- 518), Biserica apostolic armenian , Bisericaă ă etiopian , Biserica sirian sau Biserica din Malabar (în statul indian Kerala)ă ă 132 . În vecin tatea Armeniei se g se te Georgia, a c rei Biseric ast zi ortodox , a fost de- aă ă ş ă ă ă ă lungul secolului al VI- lea anticalcedonian . De- a lungul veacurilor, aceste Biserici auă tr it în izolare din cauza diverselor circumstan e ale istoriei. Prin intermediulă ţ Mi c rii Ecumenice, dialogul lor cu celelalte Biserici cre tine, îndeosebi cu ortodoc ii,ş ă ş ş este mult mai intens.

Revenind la proclamarea dogmei de la Calcedon, vom spune c pentru o bună ă parte a cre tinilor de ast zi, înv tura despre Sfânta Treime i despre cele dou firiş ă ăţă ş ă ale lui Hristos r mân formule abstracte i nu întotdeauna joac un rol decisiv înă ş ă credin a individual . În schimb pentru contemporanii Sinodului de la 451, defini iaţ ă ţ de la Calcedon con inea o negare a experien ei religioase anterioare. Dac la aceastaţ ţ ă ad ug m i folosirea limbajului sobru al antiohienilor sau faptul c principalulă ă ş ă du man, Eutihie, al turi de vechiul prieten al lui Nestorie, Teodoret de Cyr, au fostş ă primi i în cele din urm la Sfânta Împ rt anie, în elegem mai bine de ce acest Sinodţ ă ă ăş ţ a provocat o serie de reac ii negative. Hot rârile lui nu au satisf cut decât câ ivaţ ă ă ţ antiohieni, la care s- au al turat i unii modera i din Constantinopol. În Egipt îns ,ă ş ţ ă reac ia a fost deosebit de negativ , având efectul unei tr d ri fa de principiileţ ă ă ă ţă marelui Chiril. C lug rii sirieni s- au al turat i ei egiptenilor. Înarma i cu sloganulă ă ă ş ţ «Calcedonul este o reabilitare a lui Nestorie», mi carea monahal ce se împotriveaş ă acestui Sinod a antrenat de asemenea un num r important de credincio iă ş 133 .

Consecin ele tragice ale acestei reac ii nu se pot explica decât prin cauze deţ ţ ordin teologic i cultural. În spatele ereziei monofizite trebuie v zut mai mult decâtş ă o simpl recidiv a unor tendin e extreme venite din Alexandria. Importan a acesteiă ă ţ ţ crize în istoria Ortodoxiei ine de faptul c ea a scos la iveal toate contradic iile iţ ă ă ţ ş tenta iile inerente ale unirii Bisericii cu Imperiul în vremea lui Constantin cel Mare.ţ Dac din punct de vedere spiritual i teologic, Sinodul de la Calcedon a fost oă ş adev rat minune i un izvor inepuizabil de inspira ie teologic , el a marcat îns oă ă ş ţ ă ă brutal ruptur pe plan rela ional, între Biseric i Stat în istoria lumii cre tine.ă ă ţ ă ş ş

catolic a Georgiei, Biserica greco- catolic din Bulgaria, Biserica maronit din Liban. ă ă ă131 A. H. M JONES un cunoscut specialist în istoria târzie a Antichit ii, este autorul unui articolăţ intitulat Were Ancient Heresies National or Social Mouvements in Disguise? , publicat în JTS, 10, 1959, Londra, 1899, p. 280- 298, în care contest opinia majorit ii istoricilor contemporani din secolul ală ăţ XIX-lea, care interpretau r spândirea monofizismului ca pe o mi care de tip na ional. ă ş ţ El este de p rere c acest proces a fost natural pentru secolul al VII- lea, dar nu se justific pentru secolul al V-ă ă ălea.132 Vezi i nota 129.ş133 Christian CANNUYER, Les coptes , 1990, Maredsous, Brepols, p. 33- 34.

63

Pentru a în elege sensul opozi iei fa de acest Sinod în Orient, trebuie inut seamaţ ţ ţă ţ de complexitatea tuturor acestor elemente. Dincolo de triumful adev rului absolut,ă obiectiv i atemporal, el reprezenta i victoria credin ei Imperiului i aş ş ţ ş Constantinopolului. Dac Imperiul ar fi fost ceea ce pretindea a fi – un Stat cre tină ş universal i suprana ional – acest triumf al Ortodoxiei imperiale i alş ţ ş Constantinopolului ar fi fost justificat atât din punct de vedere istoric cât i eclezial.ş Între teorie i practic era îns o distan . Con tiin a imperial este atestat de uneleş ă ă ţă ş ţ ă ă documente ale vremii, dar realitatea oferea o imagine diferit . Sub masca unuiă elenism i a unei culturi elenistice ce se f ceau resim ite în special în marile ora e iş ă ţ ş ş printre intelectuali, vechile pasiuni na ionaliste i vechile tradi ii se men ineau. Într-ţ ş ţ ţunul din cartierele Antiohiei, Sfântul Ioan Gur de Aur se spune c era obligat să ă ă predice în siriac , pentru c ascult torii nu în elegeau limba greac . Cercet toriiă ă ă ţ ă ă moderni au ajuns la concluzia c masele de sirieni i cop ii resim eau putereaă ş ţ ţ Imperiului ca pe un jug odios. În regiunile orientale ale Imperiului începuse s seă dezvolte o literatur cre tin de limb siriac , înc tributar modelului grec, dară ş ă ă ă ă ă având un important poten ial autonom. În acest sens este suficient de men ionatţ ţ opera Sfântului Efrem Sirul, din sec. al IV- lea, pentru a m sura profunzimea iă ş bog ia poten ial a acestei expresii «orientale» a cre tinismului.ăţ ţ ă ş

În ceea ce prive te mediul monastic putem spune c a reprezentat un altş ă factor al curentului anticalcedonian i aceasta pentru c mân stirile erau prea pu inş ă ă ţ atinse de elenism, recrutând vie uitori îndeosebi din mediul popula iei locale, copteţ ţ sau siriene. Când c lug rii l- au sprijinit pe Chiril, ei ap rau de fapt propria loră ă ă Biseric împotriva ingeren elor unui centru imperial considerat a fi str in. În afaraă ţ ă semnifica iilor teologice, lupta împotriva Calcedonului a avut o dimensiuneţ religioas i politic nou . Într - un fel lupta depus pentru «cele dou firi» amenin aă ş ă ă ă ă ţ s se transforme într- o revolt împotriva Imperiului. Când episcopii s- au întors deă ă la Calcedon, ei au trebuit s fac fa în mai multe rânduri opozi iei populare, fiindă ţă ţ nevoie chiar de protec ia armatei ca în cazul lui Iuvenalie al Ierusalimului. Laţ Alexandria, solda ii care- l p zeau pe patriarhul Proterius, numit de Constantinopolţ ă pentru a- l înlocui pe Dioscur, au fost închi i de mul imea furioas i ar i de vii.ş ţ ă ş ş Chiar dac într- o prim etap , în vremea lui Marcian termenii de la Calcedon s- auă ă ă putut impune, odat cu moartea acestuia în 457, se deschide o perioad deă ă compromis cu monofizi ii. ţ

Timp de dou secole, aceast problem a dominat politica imperial . În martieă ă ă ă 457, poporul i- a ales la Alexandria propriul patriarh monofizit în persoana luiş Timotei, iar Proterius a fost omorât. În 475 monofizi ii î i asigur i scaunulţ ş ă ş Antiohiei, alegând pe un oarecare Petru. În acest context, autorit ile înteleg căţ ă monofizismul era sus inut de importante for e, amenin ând unitatea politic aţ ţ ţ ă Imperiului. Totodat în 475 uzurpatorul Basiliskos, care l- a înl turat pentru scurtă ă ă vreme pe împ ratul Zenon, publica un ă Enciclikon care condamna Calcedonul i cereaş episcopilor s semneze acest act. Revenit la putere în 476, Zenon sus ine mai întâiă ţ ortodoxia calcedonian , dar sub influen a patriarhului de Constantinopol, Acachie, iă ţ ş în fa a cre terii opiniei monofizite în Egipt, Siria i în Palestina, public în 482ţ ş ş ă Henotikonul , un decret dogmatic în care respingea, f r a le numi, ă ă Tomosul papei Leon i defini ia de la Calcedon. Actul este semnat de patriarhii monofizi i aiş ţ ţ Alexandriei i Antiohiei, împ ratul recunoscându - le astfel legitimitatea celor doi. Seş ă produce tot acum i o schismà între Apus i R s rit, papa Simplicius convocând unş ş ă ă sinod la Roma, care i- a excomunicat pe Acachie i pe patriarhul Alexandriei, Petruş

64

Mongius. Ruptura a fost prima dintre cele dou Biserici purtând numele de schismaă acachian i a durat pân în anul 518. În interiorul Imperiului se p rea că ş ă ă ă Henotikonul va aduce o destindere la Alexandria, dar pân la urm el nu satisf ceaă ă ă nici pe ortodoc i, nici pe monofizi i. Primii nu puteau accepta concesiile fàcuteş ţ monofizi iilor, iar ceilal i le considerau insuficiente din cauza lipsei de precizare aţ ţ Henotikonului 134 . Astfel acest act a adus noi complica ii în via a religioas aţ ţ ă Bizan ului, m rind num rul diziden ilor: monofizi i extremi ti i modera i. Prinţ ă ă ţ ţ ş ş ţ încercarea de a p stra Orientul monofizit, Constantinopolul a pierdut Occidentulă ortodox: schisma acachian a fost unul din elementele de dezacord care au condusă pân la urm la separarea din 1054ă ă 135 .

Împ ratul Anastasie (491- 518) fost un sus in tor deschis al monofizi ilor. Elă ţ ă ţ a intrat în conflict cu patriarhul Eufemie, pe care l- a condamnat ca fiind nestorian iş l- a înlocuit cu Macedonie, calcedonian convins. La început, împ ratul a avut ca bază ă a atitudinii sale religioase Henotikonul lui Zenon, dar cu timpul monofizitismul s uă s- a accentuat spre satisfac ia cop ilor i a sirienilor, dar spre nemul umireaţ ţ ş ţ crescând a ortodoc ilor. Anastasius depune din scaun i pe Macedonie, înlocuindu -ă ş şl cu Timotei, monofizit recunoscut. În 512 el a numit la Antiohia un cunoscut teolog monofizit, Sever al Antiohiei, care a condamnat în mod oficial Sinodul de la Calcedon în 518. Chiar dac în Palestina i în Siria, unii c lug ri afla i subă ş ă ă ţ conducerea Sfântului Sava, întemeietorul binecunoscutei Lavre a Palestinei, r mâneau ortodoc i i nu recuno teau ierarhia monofizit , cu cît anii treceauă ş ş ş ă pr pastia dintre necalcedoneni i ortodoc i cre tea. ă ş ş ş Marea majoritate a sirienilor iş practic tot Egiptul era pe drumul ereziei. Nu din întâmplare ortodoc ii din acesteş regiuni au primit numele de melki iţ sau «oamenii împ ratului». ă

Din p cate sinteza teologic a Calcedonului nu s- a putut impune în întregă ă Imperiul. Schisma monofizit demonstra c pre ul pl tit pentru unirea dintreă ă ţ ă Biseric i Stat sau mai bine zis pre ul pl tit de Biseric pentru p catele Imperiului,ă ş ţ ă ă ă constituia prima tragedie a lumii cre tine.ş

Leon I cel Mare, Zenon. Patriarhul Acachie, Henotikonul i şconflictul dintre Orient i Occidentş

Dup moartea lui Marcian, Senatul a ales ca împ rat un alt ofi er, pe numeă ă ţ Leon, fost administrator pe domeniile lui Aspar. El a fost primul împ rat care aă primit coroana imperial de la patriarhul Constantinopolului. Pân la el to i ceilal iă ă ţ ţ împ ra i, respectând tradi ia roman , au primit coroana din mâinile comandantuluiă ţ ţ ă suprem al armatei, ori al unui înalt func ionar civil. Ini iativa din 457 avea la bazţ ţ ă prestigiul de care se bucura patriarhul de la Constantinopol, mai ales dup Sinodulă de la Calcedon. De acum înainte to i împ ra ii bizantini vor fi încorona i deţ ă ţ ţ patriarhul capitalei, iar încoronarea cap t semnifica ia unei consacr ri religioase.ă ă ţ ă Încoron rii civile cu caracter militar i se adaug o ceremonie bisericeasc , care vaă ă ă c p ta din ce în ce mai mult importan , iar în Evul Mediu va reprezenta actulă ă ă ţă veritabil al încoron riiă 136 .

134 Vezi i alte am nunte în urm torul subcapitol.ş ă ă135 Jean- Pierre VALOGNES, Vie et mort des chrétiens d’Orient , Fayard, Paris, 1994, p. 38- 39. 136 Alain DUCELLIER, Le drame de Byzance , Paris, 1976, p.122- 124.

65

În timpul domniei lui Leon, acesta în alian cu un ofi er isaurian pe numeţă ţ Tarasikodissa îl vor asasina pe comandantul aramatei, Aspar, magister militum per Orientem , reu ind astfel s elimine influen a germanilor de la Curte. Unii istoriciş ă ţ privesc acest eveniment drept o etap important în procesul de na ionalizare aă ă ţ armatei bizantine i de sl bire a influen ei barbare în Imperiu. Dup victoriaş ă ţ ă împotriva lui Aspar, Tarasikodissa ob ine puteri sporite la palat, c s torindu - seţ ă ă chiar cu Ariadna, fiica împ ratului i î i schimb numele în Zenonă ş ş ă 137 .

Pe plan militar, bizantinii sufer o mare înfrângere în Africa, flota condus deă ă cumnatul lui Leon, Basiliskos, fiind înfrânt într - o expedi ie împotriva vandaliloră ţ regelui Genseric.

La moartea lui Leon în 474, nepotul s u Leon al II- lea, de numai 7 ani, fiul luiă Zenon i al Ariadnei, ajunge împ rat, iar Zenon devine împ rat asociat al fiului s u.ş ă ă ă Murind Leon al II- lea chiar în toamna anului 474, Zenon va conduce singur Imperiul. Domnia este scurt , pân în ianuarie 475, când o conspira ie greac îndreptată ă ţ ă ă împotriva isaurienilor, care c p taser prea mare putere în capital , îl înl tur de peă ă ă ă ă ă tron. Locul îi este luat de cumnatul lui Leon I, Basiliskos. Dup 20 de luni Zenon reiaă îns conducerea Imperiului i domne e lini tit pe o durat de 15 ani (476- 491).ă ş ş ş ă

Un eveniment deosebit al domniei sale este c derea Imperiului Roman deă Apus sub herulii lui Odoacru, care în 476 înl tur de pe tronul Romei pe Romulusă ă Augustus 138 . Chiar dac nu se proclam împ rat, recunoscând suveranitateaă ă ă Imperiului Roman din R s rit, el este numit de Zenon ă ă magister militum per Italiam , primind în grij administra ia provinciei. Domina ia sa asupra Italiei nu va fi lung ,ă ţ ţ ă deoarece Zenon pentru a se debarasa de ostrogo ii din Peninsula Balcanic (careţ ă întreprindeau multe incursiuni devastatoare), îl convinge pe unul din conduc toriiă lor, Teodoric del Tân r, s porneasc în 488 împotriva lui Odoacru. Acesta din urmă ă ă ă este înfrânt în 493, înving torul devenind st pânul Italiei i întemeietorul Regatuluiă ă ş ostrogot al Italiei cu capitala la Ravenna 139 . Zenon va rezolva astfel dou problemeă deosebit de grave: înl turarea lui Odoacru i îndep rtarea germanilor. Plecareaă ş ă acestora din urm nu va însemna i rezolvarea unor probleme de ordin etnic înă ş interiorul Imperiului, legate de cre terea exagerat a puterii isaurienilor la Curte sauş ă de ordin religios cu privire la disensiunile profunde n scute între ortodoc i iă ş ş monofizi i, dup Sinodul al IV- lea.ţ ă

Înv tura adoptat la Calcedon nu a fost din p cate acceptat de toatăţă ă ă ă ă Biserica, conducând la o divizare care se men ine pân ast zi. Reamintim c pentruţ ă ă ă cre tinul de rând, dogma Sfintei Treimi i a celor dou naturi ale Mântuitoruluiş ş ă r mâne o formul abstract , f r s joace mereu un rol determinant în credin a luiă ă ă ă ă ă ţ personal . Pentru cre tinii din sec. al V- lea, defini ia adoptat la Calcedon era maiă ş ţ ă degrab o nega ie a unei exeprien e religioase anterioare, astfel încât hot rârile luiă ţ ţ ă nu mul umeau decât pe câ iva antiohieni, pe modera ii de la Constantinopol precumţ ţ ţ i pe trimi ii romani. În Egipt îns , Calcedonul reprezenta o tr dare a principiilorş ş ă ă

marelui Chiril. C lug rii sirieni se vor alia cu egiptenii, sloganul fiind: ă ă Calcedonul este o reabilitare a lui Nestorie .

În martie 457, la Alexandria poporul alege propriul patriarh monofizit în persoana lui Timotei Elurul, iar Proterius este omorât. În 475, monofizi ii î i asigurţ ş ă i scaunul Antiohiei prin alegerea unui oarecare Petru. Autorit ile în eleg acum cş ăţ ţ ă

137 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş p.62.138 Jacques BROSSE, op. cit., p. 67.139 IBIDEM, p. 70- 73.

66

monofizi ii era sus inu i de for e importante, amenin ând practic unitatea politic aţ ţ ţ ţ ţ ă Imperiului. În 475, uzurpatorul Basiliskos, cel care l- a înlocuit pentru pu in timp peţ Zenon, public o ă Enciclică, care de fapt condamna Calcedonul, cerând episcopilor s -ăi pun s mn turile pe acest act. Între 500 i 700 de episcopi s- au supus îndemnuluiş ă ă ă ş

imperial. Revenit la putere în 476, Zenon sus ine mai întâi ortodoxia calcedonean ,ţ ă dar sub influen a patriarhului de la Constantinopol, Acachie, i în fa a cre teriiţ ş ţ ş alarmante a monofizismului în Egipt, Siria i Palestina, public în 482 ş ă Henotikonul , un decret dogmatic în care era recunoscut valabilitatea deciziilor celor trei Sinoadeă Ecumenice, pe care le considera suficiente, anatematizând atât pe Nestorie cât i peş Eutihie, dar i pe cei care înv au o doctrin divergent .ş ăţ ă ă

În forma i con inutul s u, ş ţ ă Henotikonul era o încercare de a duce dezbaterea la nivelul conceptelor hristologice i de a- l sustrage piedicilor terminologice. Dac nuş ă ar fi avut alte implica ii controversele hristologice puteau fi rezolvate pe baza uneiţ întoarceri la situa ia care a urmat reconcilierii dintre Sfântul Chiril i Ioan alţ ş Antiohiei din 433. Textul nu crea îns premisele favorabile acestui demers,ă men ionând pe de- o parte condamnarea eutihienilor la Calcedon, iar pe de alta seţ referea la Calcedon într - un context defavorabil. Cu toate acestea, pe planul rela iilorţ biserice ti, au avut loc câteva modific ri notabile: toate scaunele episcopale maiş ă importante au intrat din nou în comuniune. Petru Mongius, cel care îl înlocuise pe Timotei Elur, a fost recunoscut arhiepiscop al Alexandriei, iar Acachie al Constantinopolului intra în mod oficial în comuniune cu el. Deoarece pozi ia oficialţ ă a Constantinopolului era în chip firesc cea calcedonian , Petru scria lui Acachieă urm toarele: „Fiind conduc torul nostru al tuturor, a i unit Biserica lui Dumnezeu iă ă ţ ş ne- a i convins cu probe de net g duit c Sinodul inut la Calcedon nu a f cut nimicţ ă ă ă ţ ă contrar celui inut la Niceea, cofirmând hot rârile P rin ilor de la Niceea”ţ ă ă ţ 140 . Această recunoa tere chiar i formal a Calcedonului de c tre un ef al opozi iei, a constituitş ş ă ă ş ţ un eveniment ce p rea s justifice politica lui Acachie. Din p cate, Mongius se vaă ă ă confrunta în Egipt cu rebeliunea monastic , care- l condamn pentru faptul că ă ă intrase în comuniune cu calcedoneni. Unii se vor separa de conduc torul lor (numi iă ţ acefali, pentru c nu mai aveau conduc tor), arhiepiscopul în astfel de condi ii ,ă ă ţ dând dovad i de mult instabilitate, aruncând anatema asupra Calcedonului i aă ş ă ş Tomosului lui Leon I cel Mare, papa Romei.

La Antiohia, arhiepiscopul Calendion, fiind strict calcedonean, a respins Henotikonul , dar este compromis prin implicarea sa într - un complot politic ce viza r sturnarea lui Zenon. Urmarea: este exilat în 484. Scaunul va fi recuperat de Petruă Fullon, care nu numai c recunoa te ă ş Henotikonul , dar devine i un propagandistş activ, introducând la un moment dat în practica liturgic Trisaghionul. Din p cate,ă ă promovarea Trisaghionului i opozi ia fa de calcedoneni vor contribui laş ţ ţă promovarea unui adev rat slogan monofizit.ă

Chiar i în Palestina, unde Calcedonul era sus inut de c lug ri, ş ţ ă ă Henotikonul a fost acceptat la Ierusalim, iar personalit i calcedoniene au salutat unificareaăţ Bisericii 141 . Situa ia creat de ţ ă Henotikon , a a cum era descris de istoricul Evagrie: „înş ă acele zile, Sinodul de la Calcedon a fost declarat în mod deschis ca oficial de Biseric , dar nici respins de to i. Fiecare episcop ac iona dup propria convingere”ă ţ ţ ă 142 ,

140 V. GRUMEL, Les Règestes des Actes du patriarcat de Constantinople , I, Paris, 1932, pp. 156- 159, 161, 164 167. 141 A.J. FESTUGIERE, Les moines d’ Orient , II, Paris, 1961, pp. 121- 122.142 EVAGRIE, Istoria bisericeasc ,ă III , 30, p. 126.

67

nu putea s se prelungeasc , doar dac nu exista un real consens asupra fonduluiă ă ă hristologic i o interpretare acceptabil pentru tradi ia Bisericii. Numai c perioadaş ă ţ ă lui Zenon sau cea al lui Anastasius (491- 518), nu vor face decât s favorizeze ună monifizism care respingea ambiguit ile i insista asupra respingerii clare aăţ ş Sinodului. Pentru mai multe decenii, Biserica din Constantinopol, sub Acachie iş succesorii s i, a r mas practic singurul centru care a rezistat acestei tendin e.ă ă ţ Paradoxal, episcopii capitalei, sus in torii naturali ai politicii imperiale, erau singuriiţ ă care se opuneau. Alia ii naturali ai Calcedonului, erau în mod firesc papii de laţ Roma, rela ia dintre cele dou scaune fiind întrerupt îns de atitudinea lui Acachie.ţ ă ă ă Se va ajunge astfel la a a- numit schism acachian , care va dura pân în 518ş ă ă ă ă 143 . În privin a lui Acachie, ortodoc ii nu- l considerau formal responsabil de un documentţ ş publicat de împ rat, iar leg tura sa cu Petru Mongius nu putea fi un argumentă ă împotriva sa, deaorece rezulta din recunoa terea formal a Calcedonului de c treş ă ă acesta din urm . ă

Anastasius I (492- 518). Politica sa religioas . Revolta lui Vitalian ă

Dup moartea lui Zenon, în fruntea Imperiului va fi ales un func ionar de laă ţ Curte, pe nume Anastasius 144 . În acea vreme, Imperiul era fr mântat de două ă probleme majore: una de natur religioas , care diviza popula ia înc de la Sinodulă ă ţ ă al III- lea Ecumenic, dar mai ales dup Sinodul al IV- lea de la Calcedon, iar alta deă natur etnic , anume problema str inilor, mai cu seam a isaurienilor, careă ă ă ă deveniser un pericol intern în vremea lui Zenon. De aceea, poporul cerea cuă insist n ca viitorul împ rat s fie un ortodox i un împ rat roman. Noul ales,ă ţă ă ă ş ă Anastasius, nu era îns un ortodox convinsă 145 . Mama sa era arian , un unchiă maniheu, iar el însu i avea înclina ii monofizite. Înainte de alegerea sa ca împ ratş ţ ă avusese un conflict cu patriarhul Eufemius, pentru faptul c inuse în Biserica Sfântaă ţ Sofia o serie de conferin e cu caracter eterodox. Din acest motiv patriarhul nu a fostţ mu umit de alegerea împ r tesei Ariadna, so ia lui Zenon, de Senat i de armat .ţ ă ă ţ ş ă Pân la urm s- a ajuns la un compromis i anume s- a hot rât ca Anastasius s seă ă ş ă ă angajeze în scris c va respecta hot rârile Sinodului de la Calcedon. Anastasius aă ă consim it la acest lucru, dar cum se va vedea, el nu- i va respecta angajamentul. Înţ ş mai 492 noul împ rat se va c s tori cu Ariadna i va domni pân în 518. ă ă ă ş ă

Înc de la începutul domniei sale, Anastasius va rezolva problema isaurienilor.ă El îl va omorî pe fratele lui Zenon, Longinus, care organizase un complot împotriva noului împ rat, va confisca bunurile isaurienilor i îi va alunga din capital . Acesteă ş ă m suri au fost urmate de lupte lungi i crâncene, care au durat 6 ani, în urma c roraă ş ă isaurienii au fost înfrân i.ţ

143 Jean MEYENDORFF, op. cit. p. 222.144 C. CAPIZZI, L’imperatore Anastasio I. Studio sulla sua vita, la sua opera e la sua personalità, Roma, 1969.145 H.W.G. LIEBESCHÜTZ, Barbarians and Bishops. Army, Church and State in the age of Arcadius and Crysostom, Oxford, 1992.

68

În anul 502 împ ratul Anastasius are de luptat i împotriva per ilor, pentruă ş ş care angajeaz for e militare considerabile. ă ţ Dup lupte indecise, în anul 506 esteă încheiat un armisti iu pe o durat de 7 ani.ţ ă

Politica religioas a lui Anastasiusă

Anastasius era un împ rat în vârst (61 ani), dar competent i energic.ă ă ş Cunoscând opozi ia fa de Sinodul de la Calcedon, el r mâne fidel ţ ţă ă Henotikonului , mergând chiar spre o radicalizare a pozi iei anticalcedoniene. În Egipt el sus inea peţ ţ scaunul de la Alexandria f r echivoc, pe to i cei care erau împotriva Sinodului al IV-ă ă ţlea: Atanasie al II- lea, Ioan al II- lea, Ioan al III- lea de Nikiu, Dioscur al II- lea iş Timotei al IV- lea 146 . Cu toate acestea, regimul inaugurat de Henotikon excludea un triumf radical al monofizismului i pemitea afirmarea unui calcedonism puternic,ş capabil nu numai s se men in , dar s devin chiar dominant în mai multe scauneă ţ ă ă ă episcopale importante ale cre tin t ii orientale. Acest calcedonism, ca reac ieş ă ăţ ţ împotriva monofizismului, c p ta pe alocuri forma unei afirm ri a limbajuluiă ă ă hristologic antiohian. A a se întâmpl cu partidul calcedonian de la Constantinopol,ş ă în vremea arhiepiscopilor Eufemius i Macedonius. Astfel marii teologi care în tab raş ă monofizit concepeau lupta lor ca pe o ap rare a Sfântului Chiril, puteau argumentaă ă cu mai mult convingere c sinodul de la Calcedon echivala cu o restaurare aă ă nestorianismului. Ace ti teologi monofizi i au g sit mai mult audien la Curtea luiş ţ ă ă ţă Anastasius, în special c tre sfâr itul domniei sale. În afara Constantinopolului,ă ş scaunele de la Ierusalim (patriarhul Ilie, 493- 516) i Antiohia (Flavian al II- lea, 498-ş512) erau ocupate de calcedoneni, dar trebuiau s fac fa unei opozi ii puternice iă ă ţă ţ ş adesea violente.

Tab ra anti - calcedonean num ra doi teologi de valoare: Filoxene, episcop deă ă ă Mabug în Siria i un convertit de la p gânism, Sever. Sirian, Filoxene nu cuno teaş ă ş greaca, fiind autorul mai multor scrieri împotriva Sinodului al IV- lea. Între 506- 507, atitudinea sa se va radicaliza prin cererea adresat episcopului s u, Flavian ală ă Antiohiei, de a pronun a anatema împotriva Sinodului de la Calcedon. Dorin a nu i- aţ ţ fost împlinit i trimite împ ratului o scrisoare în care î i exprima p rerea sa înă ş ă ş ă materie de credin , cerând sprijin imperial. De data aceasta, având i sprijinulţă ş împ ratului, Filoxene reu e te s impun patriarhului Flavian o retragere par ial :ă ş ş ă ă ţ ă acceptarea condamn rii lui Nestorie i a eutihienilor, dar nu i a defini iei adoptateă ş ş ţ la Calcedon. În ciuda acestui compromis, monofizi ii vor ob ine la sinodul de laţ ţ Sidon din 512, depunerea i exilarea lui Flavian. Noul patriarh va fi Sever, cel care vaş accepta Henotikonul (ca de altfel marea majoritate a calcedonenilor), dar îi va anatematiza pe Nestorie, Eutihie, Tomosul lui Leon i Sinodul de la Calcedonş 147 .

N scut la Sozopolis, în Pisidia, Sever a primit o educa ie aleas în domeniulă ţ ă retoricii, filozofiei, dreptului i a limbii grece ti, fiind botezat la maturitate în anulş ş 488. Atras la un moment dat de idealul monastic, el este ini iat în ascez la Maiuma.ţ ă Teolog str lucit, capabil s critice brutalitatea lui Dioscur, dar credincios pozi iiloră ă ţ pe care le considera juste, el devine purt torul de cuvânt al unei hristologii despreă care afirma a fi singura expresie legitim a Ortodoxiei chiriliene. Succesul cariereiă

146 J. MEYENDORFF, Op. cit. p. 222.147 Vezi cuvântul s u de intronizare în ă Patrologia Orientalis , II, ed. R. Graffin, 1907, p. 322.

69

sale îl datoreaz personalit ii sale impozante i bineîn eles patronajului imperial. Înă ăţ ş ţ capitala Imperiului va sta chiar timp de 3 ani, între 508- 511, desconsiderându - l pe arhiepiscopul ortodox, Macedonie, prin promovarea în cântarea Trisaghion (Sfinte Dumnezeule) a cuvintelor: «Care Te- ai r stignit pentru noi»ă 148 .

Toate acestea au produs agita ie în rândul popula iei ortodoxe, ajungându - seţ ţ chiar la un ir de revolte. Între cele mai importante mi c ri contestatare, care au avutş ş ă loc acum se num r i cea condus de Vitalian, între anii 513- 515ă ă ş ă 149 . Acesta era originar din cetatatea Zaldapa, în sudul Dobrogei, unde îndeplinea i func ia deş ţ comes foederatorum , adic de comandant al trupelor de ă foederati , alc tuite înă majoritate din barbari. Vitalian s- a declarat ap r torul credin ei ortodoxe i aă ă ţ ş asociat la r scoal nu numai trupele de barbari, dar i pe celeă ă ş romane din dioceza Traciei, precum i rani din diverse regiuni. Nemul umirea ranilor se datoraş ţă ţ ţă noului sistem de impozitare, instituit de Anastasius, care pe de- o parte reprezenta o degrevare a celor care se ocupau cu comer ul i me te ugurile, dar pe de altaţ ş ş ş reprezenta o sarcin greu de suportat pentru popula ia rural . La acestea se ad ugauă ţ ă ă unele m suri luate împotriva colonilor, cum ar fi cele înscrise în Constitu ia din anulă ţ 500, prin care se decreta aservirea tuturor agricultorilor r ma i 30 de ani pe acela iă ş ş p mânt i în general fiscalitatea sever , ce urm rea realizarea de economii. ă ş ă ă În aceste condi ii, Vitalian atac de mai multe ori trupele imperiale, ajungând chiar pân subţ ă ă zidurile Constantinopolului. Tratativele purtate cu Anastasius vor duce la numirea lui Vitalian în func ia de ţ magister militum per Thraciam i la promisiunea convoc riiş ă unui Sinod Ecumenic, sub pre eden ia papei. Numai c papa Hormisdas punea caş ţ ă prim condi ie ca împ ratul i to i episcopii orientali s aprobe actele Sinodului de laă ţ ă ş ţ ă Calcedon i ş Tomosul lui Leon, negocierile fiind în acest fel întrerupte. Vitalian atacă din nou Constantinopolul pe mare i pe uscat, flota sa este îns distrus , iar el chiarş ă ă dac scap cu via , î i va pierde titlul de ă ă ţă ş magister militum per Thraciam . Obiectivul acestei r scoale a disp rut odat cu moartea lui Anastasius în anul 518. ă ă ă

Tot în 518 au disp rut i unele personalit i angajate în conflictul monofizit:ă ş ăţ Timotei al Constantinopolului, patriarhii ortodoc i exila i (Ilie al Ierusalimului iş ţ ş Flavian al Antiohiei). În curând se va încheia i un acord de pace între Roma iş ş Constantinopol, cu un triumf aparent al Romei i al Sinodului de la Calcedon. Înş ciuda aparen elor, Biserica din Constantinopol nu va adopta niciodat punctul deţ ă vedere roman cu privire la Acachie (succesorii s i, Eufemius i Macedonius,ă ş excomunica i de papi, vor fi venera i ca sfin i în Orient). Împ carea care va duce laţ ţ ţ ă unire, va fi de fapt impus de un om, cu presepective largi, poate un adev rată ă vizionar: Flavius Petrus Sabbatius Justinianus. Viziunea sa era a unui Imperiu care ar fi unit Orientul i Occidentul, cu papa de la Roma într - un sistem imperial, iar solu iaş ţ teologic punea cap t conflictului dintre ap r torii Sinodului de la Calcedon iă ă ă ă ş opozan ii lui din Orient. Tot acest demers implica abandonul ţ Henotikonului . Numai c politica religioas a lui Zenon i Anastasius era interpretat în mod diferit înă ă ş ă Occident sau în Orient. Occidentul considera mereu aceast politic ca pe o tr dare aă ă ă Calcedonului, iar Orientul nu vedea în schisma dintre calcedoneni i necalcedoneni oş

148 Cu acest prilej împ ratul Anstasius a publicat un text intitulat ă Typos , redactat în bun parte deă Sever. În acest text era anatematizat Sinodul de la Calcedon. Typosul nu a avut niciodat statutul deă edict imperial oficial. Vezi Ch. MOELLER, Un fragment du Type de l’empereur Anastase I- er , în Studia Patristica III, Berlin, 1951, p. 240- 247; E. KLUM- BÖHMER, Das Trisagion als Versöhnungsformel der Christenheit , Mün chen- Viena, 1979. 149 I. MICULESCU, Revolta lui Vitalian în contextul politicii religioase i economice a lui Anastasius Iş , în G.B., nr. 3, 1987, p. 569- 583.

70

ruptur definitiv . Cei care acceptaser ă ă ă Henotikonul i care- l interpretaser în sensulş ă calcedonian nu erau considera i ca ni te eretici. De aceea, Eufemius i Macedonius aiţ ş ş Constantinopolului precum i Flavian al Antiohiei i Ilie al Ierusalimului i- auş ş ş p strat reputa ia, chiar dac au acceptat ă ţ ă Henotikonul . De fapt meritul lor pentru p strarea credin ei calcedoniene era la fel de mare ca i cel al episcopilor Romei maiă ţ ş pu in dispu i la compromis. ţ ş

Reformele administrative ale lui Anastasius

Unul din marile merite ale lui Anastasius a fost acela de a pune ordine în finan ele Statului. El a procedat la o serie de reforme pe care le- a aplicat metodic.ţ Anastasius a încercat s dea valoare stabil monedei de bronz numit ă ă ă follis , care să fie cât mai apropiat de valoarea în aur. Pentru perceperea impozitelor în ora e aă ş hot rât ca aceast colectare s fie f cut de c tre un ă ă ă ă ă ă videx , care depindea de prefectura praetoriului. Pân aici impozitele din cet i erau percepute de ă ăţ decuriones , membrii ai consiliilor municipale, care garantau strângerea regulat a impozitelor cuă propriile averi. Pentru a preveni eventualele abuzuri ale vidicesilor, Anastasius a înt rit i l rgit drepturile celor care erau chema i s apere popula ia de nedrept i:ă ş ă ţ ă ţ ăţ defensores civitatium i episcopii. Pentru asigurarea strângerii banilor necesari, s- aş hot rât ca întreaga comunitate s fie privit ca o unitate fiscal , responsabil pentruă ă ă ă ă încasarea tuturor impozitelor. Deci, dac din diverse motive o proprietate nu mai eraă solvabil , ceilal i erau obliga i s pl teasc pentru ea. M surile acestea la care s- auă ţ ţ ă ă ă ă mai ad ugat i altele, au contribuit la restabilirea finan elor Statului, la moartea sa,ă ş ţ Anastasius, l sând o rezerv apreciabil de aur (cca. 105.000 kg. de aur). Din baniiă ă ă aduna i acum împ ratul Anastasius va construi un zid de ap rare a capitalei, la 40ţ ă ă de km., spre Vest de zidul lui Teodosie al II- lea, închizând o zon imens , el pornindă ă de la Marea de Marmara i mergând pân la Cornul de Aurş ă 150 .

Raporturile cu popoarele barbare din Occident

Dup moartea lui Odoacru în 493, Anastasius îl accept pe Teodoric cel Mareă ă ca rege al Italiei. Teodoric a p strat aproape întreaga administra ie roman , fiindă ţ ă preocupat în chip deosebit s nu- i supere pe membrii Senatului. O apropiere întreă popula ia roman i barbari (go i), nu a fost posibil din cauza diferen ei de credin :ţ ă ş ţ ă ţ ţă go ii erau arieni, iar romanii ortodoc iţ ş 151 . Rela ii amicale a avut Anastasius cu Clovis,ţ regele francilor, c ruia îi trimite insemnele demnit ii de consul, socotindu - l ună ăţ reprezentant al puterii imperiale în Apus.

150 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş p. 75.151 J. PROSTKO- PROSTYNSKY, Utraeque res pubicae. The Emperor Anastasius I’ Gothic Policy, Poznan, 1994.

71

Politica lui Anastasius la Dun rea de Josă

Domnia lui Anastasius a avut o mare importan i pentru Scythia Minor,ţă ş deaorece în aceast perioad se constat o înt rire a frontierei dun rene cu noi trupeă ă ă ă ă i fortifica ii. Anastasius nu a urm rit l rgirea frontierelor Imperiului, ci înt rireaş ţ ă ă ă

capacit ii de ap rare. La Dun rea de Jos i Tracia î i fac apari ia în aceast perioadăţ ă ă ş ş ţ ă ă bulgarii, care în 493, 499, 502, au pr dat o parte din Imperiu. Împotriva lor i a altoră ş eventuali invadatori, împ ratul a luat m suri de refacere a zidurilor de incint a unoră ă ă cet i precum: Histria, Dinoge ia, Capidava, unde au fost descoperite c r miziăţ ţ ă ă

tampilate cu numele împ ratului, ceea ce ne demonstreaz c în aceste locuri s- auş ă ă ă f cut eforturi importante de fortificare a cet ilor. Tot acum s- au construit înă ăţ Scythia Minor numeroase bazilici cre tine, cum ar fi cele de la Histria, Tomis,ş Callatis, Tropaeum Traiani, Dinoge ia i Capidavaţ ş 152 .

Din punct de vedere al organiz rii biserice ti înregistr m un progres ală ş ă num rului de episcopi; acum se trece de la existen a unui singur episcop la Tomis, laă ţ 15 scaune întemeiate în principalele ora e ale provinciei: Histria, Callatis, Axiopolis,ş Tropaeum Traiani, Zaldapa, Capidava, Noviodunum, Troesmis, Aegissus, Salsovia, Constantiniana etc. 153 . Pân la Anastasius, ierarhii de la Tomis semnau de obicei înă actele oficiale cu formula: „X episcopus Tomitanus,” înso it de numele provincieiţ Scythia, ca de pild „Ioannes Tomitanae civitatis episcopus provinciae Scythiae”ă 154 . Dup Anastasius aceast formul se schimb . Ea ne apare astfel în anul 520, înă ă ă ă actele unui sinod de la Constantinopol, care a ales ca patriarh pe Epifanie. Între mitropoli ii care semneaz o scrisoare de informare c tre papa Hormisdas se afla laţ ă ă num rul 7 i „Paternus mosericordia Dei episcopus provinciae Scythiaeă ş metropolitanus” 155 . Versiunea latin a datelor de mai sus este înt rit de ună ă ă document din anul 518 i anume de o scrisoare a lega ilor papali din Constantinopolş ţ c tre acela i pap Hormisdas. Ace ti reprezentan i ai papei la Constantinopol îlă ş ă ş ţ informeaz despre tulbur rile pe care „c lug rii sci i” le provoac în leg tur cuă ă ă ă ţ ă ă ă unele probleme ale dogmei stabilite la Calcedon; ei spuneau printre altele: „ace tiş monahi î i acuz episcopii din provinciile lor, între care este i Paternus,ş ă ş întâist t torul cet ii Tomis”. Este vorba deci, de mai mul i episcopi, între care esteă ă ăţ ţ pomenit Paternus, care avea un rol important.

Considera ii asupra perioadei de la Constantin cel Mare pân laţ ă Anastasius

152 Epifanie NOROCEL Tomitanul, Bazilicile din Tomis , în vol. De la Dun re la Mare. M rturii istorice iă ă ş monumente de art cre tină ş ă , Gala i, 1977, p. 84- 89; Adrian R DULESCU, ţ Ă Bazilicile cre tine de laş Axiopolis, Callatis i Tropaeum Traianiş , în vol. De la Dun re la Mare. M rturii istorice i monumenteă ă ş de art cre tin .ă ş ă Gala i, 1977, p. 90- 97ţ153 Unii afirm c num rul atât de mare de episcopate este discutabil: vezi L. BÂRZU, S. BREZEANU,ă ă ă Originea i continuitatea românilorş , Bucure ti, 1991, p. 219.ş154 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş , p. 77.155 I. BARNEA, Discul episcopului Paternus , în Analecta , II, 1944, p. 185- 197.

72

Aceast perioad de aproape dou secole este destul de confuz , în Orient dară ă ă ă i în Occident asistând la o succesiune de pesteş 20 de împ ra i: spanioli, ilirieni, traciă ţ i chiar un asiatic. Câteva domnii sunt mai lungi i demne de remarcat: luiş ş

Constantiu al II- lea, fiul lui Constantin, i- a urmat v rul s u Iulian (361- 363), cu careă ă a luat sfâr it dinastia lui Constantiu Chlor. Dup ace tia, în Orient a guvernat Valensş ă ş (364- 378), iar în Occident Valentinian. Lui Valens, i- a urmat Teodosie I cel Mare (379- 395), iar fiii s i, Honorius i Arcadius, au condus primul Occidentul, iar cel de-ă şal doilea Orientul. Arcadius l- a avut ca succesor pe Teodosie al II- lea (408- 518). La începutul secolului al V- lea, Occidentul s- a confruntat cu o succesiune de invazii barbare, iar Orientul a fost guvernat între 450- 518 de împ ra i ca: Marcian, Leon I,ă ţ Zenon i Anastasius. În toat aceast perioadà de fapt numai dou domnii au fostş ă ă ă mai importante: aceea a lui Teodosie I, pentru c acesta a fost ultimul împ rat care aă ă condus efectiv Imperiul i cea a lui Teodosie al II- lea, care în ciuda mediocrit ii sale,ş ăţ prin lunga perioad în care a condus Imperiul de R s rit a reu it s îndeplineas oă ă ă ş ă ă oper util în mare parte, dus la bun sfâr it de unii dintre mini trii s i sau de soraă ă ă ş ş ă sa, Pulcheria.

Acest fenomen a fost favorizat de urm toarele cauze:ăFor ele vitale ale Imperiului erau concentrate în Orientţ . Este de fapt ce i- a doritş Constantin odat cu crearea Constantinopolului. În vremea lui Teodosie al II- lea,ă pe lâng l rgirea zidului de incint al ora ului, a luat fiin i o Universitate peă ă ă ş ţă ş care o înzestreaz cu 31 de catedre, repartizate aproape egal între limbile greacă ă i latin . Acest fapt este foarte interesant, pentru c demonstraz voin aş ă ă ă ţ

Constantinopolului de a fi i capitala intelectual a Imperiului.ş ăCre tinismul s- a dezvoltat diferen iat în R s rit i în Apusş ţ ă ă ş . În secolul al IV –lea cea mai înalt autoritate religios în Apus, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului,ă ă proclama independen a spiritual în raport cu Statul, în timp ce tot acum, înţ ă Orient, Teodosie I f cea din cre tinism o religie de Stat. În secolul al V- lea, papaă ş Leon cel Mare afirma primatul scaunului de la Roma, în timp ce canonul al XXVIII- lea de la Sinodul al IV- lea Ecumenic plasa R s ritul sub dependen aă ă ţ canonic a Patriarhiei de la Constantinopol.ă

ocul invaziilor barbare inegal resim it în R s rit i ApusŞ ţ ă ă ş . R s ritul, ceva mai abilă ă i mai puternic, a rezistat mai bine în aceast perioad invaziilor barbare, în timpş ă ă

ce Occidentul, s- a pr bu it. ă ş Prin aceasta, ceea ce era un dezechilibru crescând între cele dou p r i ale Imperiului, a devenit o ruptur .ă ă ţ ă

73

Probleme de ordin religios

În secolele IV- V, pe plan intern, istoria Bizan ului se va confrunta cu diverseţ probleme de ordin religios. Trebuie re inut faptul c prin dezvoltarea monahismului,ţ ă care se organizeaz în secolele IV- V, cre te în mod evident for a moral i social aă ş ţ ă ş ă cre tinismului, ce se va manifesta acum i sub forma unei for e de expansiuneş ş ţ deosebit , prin evanghelizarea Armeniei de c tre Grigorie Lumin torul, a Abisiniei deă ă ă c tre Frumen iu, a go ilor de c tre Ulfila. Tot acum asist m i la sfâr itulă ţ ţ ă ă ş ş p gânismului. Împ ratul Constantiu luase mai multe m suri favorabile cre tinilor,ă ă ă ş limitând activitatea p gânilor. Din p cate, succesorul s u Iulian, educat atât înă ă ă spiritul p gânismului grec cât i în religia cre tin , odat ajuns la putere a dat ună ş ş ă ă edict prin care ordona redeschiderea templelor i reorganizarea cultului p gân. El aş ă dat i o declara ie de toleran , îns a exclus pe cre tini din func iile importante aleş ţ ţă ă ş ţ Statului. Dup moartea lui Iulian, pân la Teodosie I, p gânii au continuat s observeă ă ă ă nestingeri i cultul i obiceiurile lor. Teodosie I a luat îns m suri dure împotrivaţ ş ă ă p gânilor: faimosul edict din 392 interzicea sacrificiile i orice ceremonie p gână ş ă ă precum i accesul la temple. Jocurile olimpice au fost i ele interzise în 393, iarş ş misterele lui Eleusis în 396. În Occident, episodul cel mai semnificativ r mâneă decizia luat de Gra ian de a scoate statuia zei ei Victoria din Senatul de la Roma,ă ţ ţ care simboliza în ochii tuturor grandoarea trecutului roman.

Dup Sinodul de la Niceea, împ ratul Constantin cel Mare nu a dus o politică ă ă bine definit cu privire la arieni. Printre succesorii s i, Constantiu i Valens au fostă ă ş arieni. În vremea lui Teodosie I, acesta va fi îns foarte categoric cu arienii, gonindă din Constantinopol pe episcopul arian i dând niceenilor toate bisericile din ora . Înş ş 380, el a publicat un edict prin care numai cei care aderau la înv tura niceean cuăţă ă privire la Sfânta Treime aveau dreptul s se considere «cre tini catolici», în timp ceă ş ceilal i, arienii, erau considera i eretici. Un sinod convocat de Teodosie I laţ ţ Constantinopol în 381, confirma simbolul de credin de la Niceea în ceea ce priveaţă consubstan ialitatea Tat lui i a Fiului i completa afirmând consubstan ialitateaţ ă ş ş ţ Sfântului Duh cu celelalte dou Persoane. Aceala i Sinod fixa i locul episcopului deă ş ş la Constantinopol: primul dup cel de la Roma. Nu era vorba înc de egalitate, dară ă asist m deja la pozi ia de superioritate a scaunului de la Constantinopol fa deă ţ ţă ceilalti confra i din R s rit. Aceste hot râri extrem de importante i- au asigurat luiţ ă ă ă Teodosie I un loc de frunte în istoria cre tinismului, al turi de Constantin cel Mare.ş ă Teodosie proclama de fapt c nu exist toleran în materie de religie: este o religieă ă ţă de Stat obligatorie, a c rei dogm este fixat de împ rat, care o impune supu ilor s i.ă ă ă ă ş ă Ortodoxie i erezie devin acum subiect politic i religios în acela i timp sau în uneleş ş ş situa ii, puncte de vedere care risc s se confunde. Trebuie notat faptul c aceastţ ă ă ă ă politic a lui Teodosie se opunea ideilor pe care le ap ra în acea vreme în Occidentă ă Sfântul Ambrozie, convins c în problemele biserice ti nu trebuie s se amesteceă ş ă puterea temporal . Astfel, atitudinea lui Teodosie anun a viitoarele conflicte dintreă ţ R s rit i Apus. În sfâr it, locul pe care- l va ocupa de acum înainteă ă ş ş Constantinopolul, va declan a reac ia episcopilor de la Antiohia i Alexandria,ş ţ ş jucând astfel un rol important în luptele din secolul al V- lea, aspectul teologic mascând uneori interese de ordin material.

74

Marile migra ii i arianismul popoarelor barbareţ ş

Barbarii nu au fost mereu tenta i s intre în Imperiu prin violen sau pentruţ ă ţă jaf: popoarele germanice nu aveau decât admira ie i respect pentru m re ia roman .ţ ş ă ţ ă Ei doreau numai s beneficieze de binefacerile si de bog iile sale, de aceea Imperiulă ăţ i- a primit adesea cu bun voin în armat sau administra ie. Asist m uneori la oă ţă ă ţ ă adev rat «invazie ă ă pacifist ». În vremea lui Teodosie I, sau mai ales sub Arcadius,ă go ii devin atotputernici la Constantinopol, iar conduc toarul lor, Gainas, reu e teţ ă ş ş chiar s - l omoare pe Eutropius, unul din favori ii Cur ii imperiale. Urmarea acestuiă ţ ţ gest: o revolt popular soldat cu asasinarea lui Gainas. Pe timpul lui Marcian iă ă ă ş Leon I, un alt conduc tor got, Aspar, ajunge s guverneze Orientul pân în ziua înă ă ă care împ ratul, avertizat de pericolul unei nemul umiri generale, îi înl tur atât peă ţ ă ă Aspar cât i pe partizanii s i, punând astfel cap t influen ei go ilor laş ă ă ţ ţ Constantinopol. Nu va fi îns u or pentru Imperiu s fac fa masei germanice sauă ş ă ă ţă altor barbari «agita i», atunci când în fruntea lor s- au aflat conduc tori ambi io i.ţ ă ţ ş Numai c vizigo ii lui Alaric, hunii lui Atilla, sau ostrogo ii lui Teodoric, dup ce voră ţ ţ ă pune în mare pericol Orientul, vor fi dirija i c tre Occident, ce va fi sacrificat în celeţ ă din urm în beneficiul salv rii celeilalte jum t i a Imperiului. ă ă ă ăţ

Vizigo iiţ

Imperiul a considerat o bun perioad de timp c remediul pentru a face faă ă ă ţă tendin ei de depopulare a unor zone ar fi stabilirea triburilor germanice cu statut deţ foederati . M sura era oricum binevenit , deoarece ace tia exercitau presiuni serioaseă ă ş la frontiere. Astfel, în vremea împ ratului Valens, întâlnim în Moesia Inferioar cca.ă ă 20.000 de vizigo i, care în scurt timp se vor revolta. În urma b t liei de laţ ă ă Adrianopol din 378, romani sunt înfrân i, iar împ ratul Valens este ucis.Teodosie I aţ ă reu it s - i mai potoleasc , impunându - le chiar un tratat de pace prin care eraş ă ă men inut condi ia lor de ţ ă ţ foederati . Dup moartea lui Teodosie, conduc torul vizigotă ă Alaric a declan at o nou ofensiv , de data aceasta în Tracia, apoi în Macedonia,ş ă ă Tesalia i chiar în Peloponez. ş În urma negocierilor, împ ratul Arcadius a ob inută ţ instalarea vizigo ilor în Illiric, iar Alaric a fost numit ţ magister militum per Illyricum . M sura se va dovedi abil , aten ia lui Alaric îndreptându - se acum c tre Occident.ă ă ţ ă Dup o prim tentativ în 402, când este învins de generalul lui Honorius, Stilichon,ă ă ă Alaric reu e te în 410 s cucereasc Roma. Dup aceast dat ei se vor instala înş ş ă ă ă ă ă Galia i Spania i nu îi vom mai întâlni în Orient.ş ş

Hunii

Ei au fost cei care i- au înlocuit pe vizigo i. Teodosie al II- lea le d dea anual unţ ă tribut în aur. Bienecunoscutul conduc tor hun Atilla nu se va mul umi cu acestă ţ tribut i va ob ine de la Teodosie al II- lea i titlul de ş ţ ş magister militum . Nesatisf cut,ă Atilla a trecut Dun rea în 441 cucerind ora ele Sirmium i Naissus (Ni ),ă ş ş ş îndreptându - se c tre Constantinopol. Constrâns i de pericolul persan, Teodosie ală ş II- lea a semnat în 443 un tratat umilitor cu hunii, prin care tributul anterior era

75

triplat. În cele din urm Atilla i- a dirijat for ele c tre Vest, iar în 452 e înfrânt deă ş ţ ă c tre împ ratul Marcian, Imperiul fiind salvat pentru a doua oar .ă ă ă

Ostrogo ii ţ

Suple ea diploma iei bizantine se va manifesta înc odat cu prilejul invazieiţ ţ ă ă ostrogo ilor. Sub Leon I ei au primit p mânturi, numai c eful lor, Teodoric, mândruţ ă ă ş de serviciile aduse împ ratului Zenon, s- a ar tat exigent i a invadat Peninsulaă ă ş Balcanic , amenin ând Constantinopolul. Tot acum lucrurile se precipit i înă ţ ă ş Occident: în 476, un ef al unor triburi germanice, Odoacru, l- a înl turat pe ultimulş ă august de sânge roman, Romulus Augustus, cucerind Italia. În plus, el ob ine de laţ Zenon delega ie pentru a guverna Italia. Dându- i seama de pericolul reprezentat deţ ş o astfel de autonomie, Zenon se gânde te s - l pedepseasc atât pe el, cât i peş ă ă ş Teodoric. Planul s u era urm torul: îl sf tuie te pe acesta din urm s lupteă ă ă ş ă ă împotriva lui Odoacru, promi ându - i în cazul unei victorii succesiunea. Teodoricţ reu este s - l înfrâng pe Odoacru, cucere te Ravenna, iar Orientul este salvat pentruş ă ă ş a treia oar . Teodoric se instaleaz ca suveran al Italiei având Ravenna dreptă ă capital , cerând împ ratului Anastasie legitimitatea. Prin acest gest se poate observaă ă cum împ ratul din partea oriental a Imperiului reu ea s - i p streze încă ă ş ă ş ă ă autoritatea. Aparen ele erau salvate: Imperiul î i conserva unitatea, iar împ ratulţ ş ă autoritatea. Vom asista îns la un proces care cu timpul se va accentua, anume acelaă al opozi iei din ce în ce mai vizibil dintre Orientul intact i Occidentul de irat întreţ ă ş ş ostrogo ii ce de ineau Italia, francii ce ocupau o bun parte a Galiei, vizigo ii careţ ţ ă ţ aveau restul Galiei i Spania, iar vandalii de in tori ai Africii. De altfel, încerc rile luiş ţ ă ă Justinian din secolul al VI- lea, de refacere a frontierelor occidentale se vor dovedi în bun m sur zadarnice, separa ia fiind defintiv .ă ă ă ţ ă

Prezen a acestor barbari la grani ele Imperiului era o tradi ie, ca i încadrareaţ ţ ţ ş lor uneori în armata roman ; puterea civilizatoare a romanit ii asigura însă ăţ ă asimilarea lor rapid . Invaziile masive din secolele IV- V vor modifica profund dateleă prezen ei barbare pe teritoriul Imperiului suscitând aprigi controverse. Pentru unii,ţ lumea roman risca s - i piard identitatea: ace ti barbari trebuiau elimina i cu atâtă ă ş ă ş ţ mai mult cu cât o bun parte dintre ei erau arieni. Pentru al ii, încrez tori înă ţ ă superioritatea civiliza iei romane, prezen a lor era o ans pentru repopularea unorţ ţ ş ă teritorii ca cele din Tracia, depopulate înainte de invazii. În cazul ostrogo ilor luiţ Teodoric, prea puternici pentru a fi învin i i prea numero i pentru a fi asimila i,ş ş ş ţ este experimentat chiar o solu ie original : devenit ă ţ ă magister militum , regele ostrogot conduce Italia cucerit în numele împ ratului i men ine administra iaă ă ş ţ ţ roman .ă

Aceast situa ie necesita de asemenea i o pace durabil pe cel de al doileaă ţ ş ă front, deschis aproape în permanen confrunt rilor cu per ii. Luptele se vor da timpţă ă ş de mai multe decenii pentru controlul câmpiilor bogate situate între Tigru i Eufratş sau pentru ora e prospere precum Edessa. În aceast zon , singura solu ie viabilş ă ă ţ ă era o pace durabil , pe care o vor încheia în cele din urm Justinian i Cosroe I înă ă ş anul 532.

Arianismul popoarelor migratoare

76

Începând cu a doua jum tate a secolului al IV- lea, arianismul i- a g sit noiă ş ă adep i printre popoarele migratoare. Astfel, informa ii precise despre arianismulţ ţ acestor popoare avem din 376, când go ii lui Fritrigern, în r zboi cu cei ai luiţ ă Atanaric 156 i amenin a i de huni, au acceptat cre tinismul de nuan arian impusş ţ ţ ş ţă ă de împ ratul Valens. Privitor la acest moment, Socrate spunea: “Fritrigern ceruă ajutorul împ ratului Valens, care comand trupelor ce se aflau în garnizoan înă ă ă Tracia spre a- l sus ine. Fritrigern biruind pe Atanaric cu ajutorul acestei sporiri deţ puteri, a vrut s - i arate recuno tiin a pentru binele f cut i a îmbr i at credin aă ş ş ţ ă ş ăţ ş ţ împ ratului i i- a îndemnat i pe supu i s fac acela i lucru”ă ş ş ş ă ă ş 157 . La rândul s u,ă Teodoret de Cyrr spunea c supu ii care au trecut Dun rea i au încheiat pace cuă ş ă ş Valens “primiser de mult vreme razele cuno tiin ei dumnezeie ti i erau hr ni i cuă ă ş ţ ş ş ă ţ dogmele apostolice” 158 . Din acest citat se poate observa c ei erau ortodoc ii faptă ş confirmat de r spunsul pe care l- au dat lui Valens: “nu vom suporta s p r simă ă ă ă înv tura p rinteasc ”ăţă ă ă 159 . Procesul de evanghelizare arian intreprins de Ulfila laă Nordul Dun rii nu poate fi pus la îndoială ă 160 , istoricul Orosiu spunând chiar c go iiă ţ au solicitat împ ratului Valens trimiterea de episcopiă 161 . La rândul s u, profesorulă Emilian Popescu este de p rere c putem afirma c se aflau arieni printre go iiă ă ă ţ evangheliza i din stânga Dun rii, dar de dat recent i într - un num r destul deţ ă ă ă ş ă redus; de fapt, ei dateaz din vremea în care la cererea lui Fritrigern, împ ratulă ă Valens le- a trimis misionari i episcopi arieniş 162 . De asemenea, trebuie s lu m înă ă considera ie i faptul c pentru go ii de rând, mai precis pentru marea lorţ ş ă ţ majoritate, diferen e între ortodoc i i arieni nu existauţ ş ş 163 .

În privin a vie ii biserice ti a vizigo ilor se cunosc foarte pu ine lucruri. Cuţ ţ ş ţ ţ toate acestea putem remarca activitatea misionar a Sfântului Niceta de Remesianaă printre vizigo ii din Illiric, f r a cunoa te îns rezultatele eiţ ă ă ş ă 164 . Se pare c pe vremeaă conduc torului lor Reccared (586), sub influen a episcopului Leandru de Sevilla, eiă ţ au renun at la arianism convertindu - se la Ortodoxieţ 165 . Episcopii arieni au fost invita i s urmeze calea regelui, arianismul disp rând din regatul vizigot dupţ ă ă ă aproximativ doi ani. Unitatea bisericeasc a fost s rb torit de Reccared printr - ună ă ă ă sinod care a avut loc la Toledo în anul 589, la care regele a m rturisit credin aă ţ ortodox i l- a anatematizat pe Arie. La fel, p rin ii, episcopii i ceilal i clerici sauă ş ă ţ ş ţ

156 Fa în fa se aflau pe de- o parte grupurile gotice cre tinate ale lui Fritrigern i Alaviv, iar deţă ţă ş ş cealal parte grupurile gotice p gâne, cel mai important fiind cel al lui Atanaric sau cel al luiă ă Winguric, Inguric i al ii. ş ţ Cf. Dan Gh. TEODOR, Cre tinismul la est de Carpa i de la origini pân înş ţ ă secolul al XIV- lea , Ia i, 1991, p. 57.ş157 SOCRATE, Historia ecclesiastica , IV, p. 33 trad. de I. GHEORGHIAN (1897), text din FHDR, vol. II (H. MIH ILESCU i V. POPESCU), Bucure ti, 1970, p. 222- 231.Ă ş ş158 TEODORET DE CIR, Historia ecclesiastica , trad. Pr. V. SIBIESCU, col. P.S.B., p.44.159 IBIDEM.160 K. KLEIN, Gotenbischof Wulfilas als Bischof und Missionar , în Festschrift F. Müller, Stuttgart, 1967, p. 84- 107.161 OROSIU, Historiarum adversum paganos libri VII, text i trad în ş FHDR II, p. 188- 197. 162 E. POPESCU, Cre tinismul în eparhia Buz ului pân în secolul al VII- leaş ă ă , în Spiritualitate i istorieş , vol. I, p. 271.163 “Crezul” lui Ulfila din Scrisoarea lui Auxen iu de Durostorumţ , infirm unele supozi ii mai vechiă ţ conform c rora Ulfila s- ar fi putut întorce la Ortodoxie dup moartea lui Valens. ă ă Cf. R.P.C. Hanson, The Search for the Christian Doctrine of God. The arian Controversy 318- 381. Edinburgh, 1993, p. 590. 164 PAULIN DE NOLLA, Carmen XVII, text i trad. în ş FHDR, vol. II, p. 176- 181.165 ISIDOR DE SEVILLA, Historia Gothorum Wandalorum Sueborum , p. 52- 53, trad. în englez de G.ă DONINI i G.B. FORD jr., ş History of the Goths, Vandals and Suevi, Leiden, 1970.

77

persoane din fruntea regatului au semnat o m rturisire de credin împotrivaă ţă înv turii gre ite a lui Arieăţă ş 166 . La sinodul de la Toledo se afirma din p cate iă ş purcederea Sfântului Duh i de la Fiul o inova ie care s- a dovedit a fi pân ast zi unş ţ ă ă serios obstacol pentru restabilirea unit ii biserice tiăţ ş 167 . Chiar i în aceste condi iiş ţ Reccared i vizigo ii nu se considerau desp r i i de Biseric , iar acest adaos esteş ţ ă ţ ţ ă posibil s fi fost introdus pentru a accentua puterea dumnezeiasc a Fiului, într - ună ă act de negare a arianismului 168 .

Pentru ostrogo i putem spune c au fost barbarii care au primit arianismul deţ ă la vizigo i. Cu toate c este destul de greu de spus când a avut loc convertireaţ ă ostrogo ilor, se pare c lucrarea misionar din timpul regilor Valamir, Teodomir iţ ă ă ş Vidimer, foederati ai Imperiului în Panonia, a jucat un rol important în acest proces. De asemenea, la sfâr itul secolului al V- lea ostrogo ii lui Teodoric au fost converti iş ţ ţ la cre tinismul arian. Fie c ne afl m în Tracia, Moesia sau Panonia, cel mai probabilş ă ă este c vizigo ii, deveni i urma i ai lui Ulfila, au propov duit credin a semiariană ţ ţ ş ă ţ ă printre fra ii lor go iţ ţ 169 . Este de necontestat faptul c în acest proces o mareă importan a avut i traducerea Bibliei, în eleas i de ostrogo i. Jordanes esteţă ş ţ ă ş ţ convins de dependen a arianismului ostrogo ilor de cel al vizigo ilorţ ţ ţ 170 . Această filia ie religioas este demonstrat i de calendarul gotic comun celor dou neamuri.ţ ă ă ş ă Pe de alt parte este greu de în eles cum misionarii vizigo i arieni au putut veni laă ţ ţ Contantinopol sau din Moesia lui Ulfila s propov duiasc ostrogo ilor invada i deă ă ă ţ ţ huni dup 370ă 171 . De aceea, este mult mai u or s ne imagin m c ostrogo ii auş ă ă ă ţ putut fi adu i la cre tinismul arian în provincia Panonia, deci între anii 456- 472. ş ş Lex gothica , credin a i legea goto- arian , au ajuns la cea mai mare înflorire în regatulţ ş ă lui Theodoric cel Mare 172 . Theodoric a profesat un arianism generator de cultur :ă crea iile arhitecturale legate de arianismul ostrogot sunt dintre cele mai celebreţ realiz ri ale antichit ii târzii, nu numai ale perioadei în care Theodoric a condusă ăţ acest regat. Arianismul în forma în care a fost preluat i dezvoltat de ostrogo i, aş ţ avut un rol important în sus inerea i dezvoltarea identit ii lor, iar prin toleran aţ ş ăţ ţ afi at uneori de Theodoric fa de cre tini sau evrei, el a câ tigat sprijin politic dinş ă ţă ş ş partea acestora. Probabil c dac nu ar fi fost r zboiul de pe vremea lui Justinian,ă ă ă ostrogo ii ar fi trecut la Ortodoxie odat cu vizigo ii. Universul religios alţ ă ţ ostrogo ilor nu a fost schimbat radical odat cu trecerea la cre tinismul arian. Nuţ ă ş trebuie s credem c arianismul ostrogo ilor era departe de cel n scut la bisericaă ă ţ ă Baucalis din Alexandria. Practicarea acestei forme de cre tinism a permis însş ă nobililor p gâni s fac parte din ă ă ă Orbis Romanum et Christianum f r s renun e laă ă ă ţ vechile tradi ii p gâneţ ă 173 . Dezvoltarea structural a Bisericii ariene era legat i deă ă ş contactul cu Biserica Ortodox organizat , iar tr irea simpl a cre tinismului i- aă ă ă ă ş apropiat pe ostrogo ii de rând de arianism. Se poate spune c a existat un mesajţ ă comun al cre tinismului, astfel încât arieni i ortodoc i au putut face unii pa iş ş ş ş împreun .ă

166 A.M. JACQUIN, Histoire de l’Eglise , t. II, Paris, 1936, p. 389- 390.167 Vezi adaosul Filioque.168 Vezi J. MEYENDORFF, op. cit. p. 163.169 H. KUHN, Die gotische Mission , în Saeculum , 27, 1976, p. 50- 65.170 O.J.MAENCHEN- HELFEN, The World of the Huns , Berkeley, Los Angeles, London, 1973, p. 61.171 E.A. THOMSON, Christianity and the Northern Barbarians , în ed. A.D. MOMIGLIANO, The Conflict between Paganism and Christianity in the Fourth Century , Oxford, 1963, p. 70.172 H. WOLFRAM, History of the Goths , Berkeley, Los Angeles, London, 1988, p. 331. 173 Th. BURNS, A History of the Ostrogoths , Bloomington, 1984, p. 160- 161.

78

Cre tinismul adoptat de go i sau de alte popoare barbare este diferit prinş ţ dogm de cel ortodox, dar în privin a cultului este aproape identic. Procopius deă ţ Cezareea scria c ceremoniile nu difer aproape delocă ă 174 , Salvian ne spune c “go iiă ţ citesc din acelea i c r i, din profe i, apostoli i Evanghelii”ş ă ţ ţ ş 175 , iar Victor de Vita indică faptul c se serveau de limba lor i ca limb liturgic , gra ie îndeosebi traduceriiă ş ă ă ţ Bibliei de c tre Ulfilaă 176 . O alt particularitate a ritului got era i obiceiul de s vâr iă ş ă ş slujbele noaptea sau în zori 177 . Acest obicei era atât de reprezentativ pentru arieni încât un episcop italian ajunge s fie acuzat în aceast perioad pentru simplu faptă ă ă c inea slujbele noapteaă ţ 178 .

Iconografia baptisteriului arian de la Ravenna ne arat c Hristos nu este ună ă simplu om: la Botez un înger se afl lâng El. Pe tronul care se vede în ceruri esteă ă reprezentat Sfânta Cruce, iar Tat l nu este nic ieri. Cu alte cuvinte, Hristos nu esteă ă ă de aceea i natur cu Tat l, El are un loc privilegiat, dar nu cu Dumnezeu - Tat lş ă ă ă 179 . În acela i sens, al neg rii întrup rii Fiului lui Dumnezeu, arienii nu vedeau naturaş ă ă trupului, astfel încât cultul Sfin ilor constituia un alt aspect care diferen iaţ ţ arianismul barbar de cre tinismş 180 . Go ii arieni aveau propriul calendar liturgic iţ ş p strau formulele tradi ionale ale clerului: episcopi, preo i, diaconi. În momentulă ţ ţ intr rii în grani ele Imperiului, multor popoare barbare nu le- a fost greu s renun eă ţ ă ţ la p gânism, excep ie f când francii i suevii, care i- au men inut credin a p gână ţ ă ş ş ţ ţ ă ă timp de o genera ie. Pân la urm arianismul nu a avut prea mari anse deţ ă ă ş supravie uire, deoarece dup secolul al IV- lea era asociat barbariei. Sensul civilizatorţ ă a generat trecerea cre tinismului arian spre cre tinismul ortodox. ş ş

Secolul lui Justinian (518- 610)

La începutul sec. al VI- lea, Imperiul î i revenise de pe urma ocului produs deş ş invazii; politica riguroas dus de Anastasie adusese Statului prosperitate financiar ,ă ă ă condi ii care îi vor permite lui Justinian s se îndrepte mai degrab c tre Occidentulţ ă ă ă roman. Acest mare cuceritor a cunoscut înc de la început o serie de dificult i.ă ăţ Urma al unchiului s u Iustin I (518- 527)ş ă 181 , el a trebuit s fac fa în anul 532 uneiă ă ţă teribile revolte. Unul din locurile privilegiate de dialog i confruntare între împ rat iş ă ş popor era la vremea aceea hipodromul . O parte a popula iei capitalei era organizatţ ă în fac iuni, la început îndeplinind mai degrab rolul unui club îns rcinat cuţ ă ă organizarea curselor: alba trii i verzii. Pentru asigurarea ordinii i ap r rii zidurilor,ş ş ş ă ă 174 PROCOPIU DIN CEZAREEA, De bello gothico , trad. de H. MIH IESCU, Scriptores byzantini, vol. III,Ă Bucure ti, 1963, p. 18,31. ş175 SALVIAN, De gubernatione Dei, trad. de D. POPESCU, în vol. Boethius i Salvinusş . P.S.B., 72, 1992, p. 188- 330.176 Cf. J. ZEILLER, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l’Empire romain , Paris, 1918, p. 514.177 SOCRATE, Op. cit. p. 8.178 Cf. J. ZEILLER, Op.cit. p. 515.179 M. ROUCHE, Clovis. Suivi de vingt et un documents traduits et commenté s, Paris, 1996, p. 265.180 Nea teptând pe Hristos s se întrupeze în fiecare, sfin ii nu reprezentau pentru arieni Trupul luiş ă ţ Hristos. De aici i lipsa unei ecleziologii ariene. ş Ei dau exemple despre puterea miraculoas în trup: peă de- o parte, minuni precum cele ale Sfântului Martin de Tours i cele ale Sfântului Hilarie de Poitiers,ş iar pe de alt parte, înfrico torul comportament al poseda ilor. ă şă ţ181 A.A. VASILIEV, Justin the first , Cambridge, 1950.

79

aceste fac iuni dispuneau de a a- numitele mili ii, aproximativ 900 de oameni pentruţ ş ţ alba trii i 1500 pentru verzi. Între aceste partide formate îndeosebi din tineriş ş turbulen i, confrunt rile erau frecvente; în plus, între ele aveau loc i dezbateriţ ă ş religioase, verzii fiind în majoritatea lor monofizi i, iar alba trii calcedoneni. Chiarţ ş dac disputele erau frecvente, în anul 532 cele dou partide se aliaz sub deviza:ă ă ă Nika (învinge). Debordat de situa ie, Justinian se gânde te s fug . Din fericire so iaţ ş ă ă ţ sa Teodora, care provenea din mediul popular al hipodromului, refuz ideeaă împ ratului i în cele din urm revolta este în bu ită ş ă ă ş ă 182 . Dup acest eveniment careă putea avea consecin e dramatice pentru Justinian, acesta î i poate pune în aplicareţ ş cele dou obiective ale domniei sale: pe de- o parte restabilirea integrit ii teritorialeă ăţ i prosperitatea Imperiului, iar de cealalt parte impunerea unei ortodoxii în careş ă

împ ratul putea decide asupra dogmelor i a organiz rii Bisericii. Astfel se explică ş ă ă întreaga politic extern a lui Justinian, în care ideea dominant era recucerireaă ă ă Occidentului, în timp ce opera sa legislativ i administrativ viza s redeaă ş ă ă Imperiului forma ini ial i splendoarea sa. ţ ă ş

Pentru problemele de ordin religios, Roma nu mai oferea solu ii i de aceeaţ ş Justinian ezita, înclinând în cele din urm pentru o în elegere cu Occidentul i cuă ţ ş papalitatea. So ia sa, Teodora, avea îns mai mult înclina ii monofizite, în elegândţ ă ţ ţ poate mai bine importan a provinciilor orientale.ţ

Expansiunea militar a lui Justiniană

Pentru refacerea Imperiului Roman, Justinian avea nevoie de libertate de mi care în partea de Vest i în acest sens el rezolv chestiunea per ilor prin paceaş ş ă ş din 532. În baza tratatului încheiat cu Chosroe I Anuchrirvan (531- 579) se dorea realizarea unei p ci eterne, în baza c reia Bizan ul se obliga s pl teasc cca. 11.000ă ă ţ ă ă ă livre de aur în schimbul ap r rii de c tre per i a Caucazului. În anul 540, Chosroeă ă ă ş încalc tratatul de pace încheiat în urm cu 7 ani i invadeaz Siria, distrugeă ă ş ă Antiohia, cucerind mai multe ora e. În Nord, per ii invadeaz Armenia, Iberia iş ş ă ş ocup Lazica, pe malul oriental al M rii Negre. Pentru a rezolva noua situa ie,ă ă ţ Justinian accept m rirea tributului, ob inând un armisti iu de 5 ani. Acest armisti iuă ă ţ ţ ţ a mai fost prelungit de înc dou ori i nu a putut fi transformat într - un tratat deă ă ş pace pe o durat de 50 de ani decât în anul 562. Tributul a fost ridicat la 30.000 deă solidi, da i de bizantini în schimbul eliber rii de c tre per i a Lazic i. Ace ti baniţ ă ă ş ă ş erau pl ti i pentru ap rarea Caucazului împotriva barbarilor din Nord. Plata a fostă ţ ă f cut în avans pe primii 7 ani, iar în al optulea an trebuia pl tit în avans peă ă ă urm torii 3 ani. Victoriile per ilor în Orient marcau astfel începutul perioadeiă ş marilor expansiuni în detrimentul Bizan ului.ţ

Dup pacea din 532, prin generalul Belizarie, Justinian recucere te Africa dină ş mâna vandalilor condu i de Gelimar. Regatul vandal este nimicit, iar teritoriile saleş revin Imperiului bizantin, fiind organizate într- o prefectur a pretoriuluiă separat ,ă care cuprindea 6 provincii, inclusiv Sardinia 183 . Luptele de gheril provocate deă

182 R. BROWNING, Justinian and Theodora , Londra, 1971. 183 Ch COURTOIS, Les vandales et l’Afrique , Paris, 1955.

80

b tina ii mauri înceteaz i ele în 548, când sunt înfrân i de strategulăş ş ă ş ţ 184 bizantin Ioan Troglita.

În anul 535, acela i general Belizarie începe recucerirea Italiei din mânaş ostrogo ilor. Cad pe rând Romaţ 185 i Ravenna, capitala ostrogo ilor, reu ind s - l facş ţ ş ă ă prizonier pe Vitiges, conduc torul ostrogo ilor. Cu toate acestea, bizantinii vor fiă ţ nevoi i s mai a tepte înc pân în 552, când un alt ilustru general bizantin, Narses,ţ ă ş ă ă îi va înfrânge pe ostrogo i la Busta Galorum. În 554, Justinian a dat o lege numitţ ă Pragmatica sanctio , prin care restabilea autoritatea Bizan ului asupra întregii Italii. ţ

Între anii 550- 554, Justinian profitând de un conflict intern al vizigo ilor dinţ Spania, trimite trupe pe mare, care reu esc s cucereasc pentru Imperiu Sud- Estulş ă ă

rii, inclusiv Cartagina Nou , Malaga i Cordobaţă ă ş 186 . Chiar dac numai o parte aă Imperiului Roman fusese recucerit , Justinian a reu it cel pu in s transforme Mareaă ş ţ ă Mediteran în ceea ce era alt dat : un lac roman. Numai c în Orient apar noiă ă ă ă ameni ri: per ii, hunii i mai nou slavii. Sl bit, Justinian se va mul umi în cele dinţă ş ş ă ţ urm cu plata unui tribut, iar pe barbari îi va ine la distan printr - o diploma ieă ţ ţă ţ abil .ă

Implicarea Imperiului la Dun rea de Josă

La Dun rea de Jos Imperiul bizantin a avut de înfruntat incursiunile slavilor iă ş bulgarilor, amesteca i cu trupe de huni. În 528 a avut loc prima incursiune laţ Dun rea de Jos, la care au participat conduc tori de elit precum: Baduarius,ă ă ă magister militum et dux Scythiae i Iustinus, ş magister militum et dux provinciae Moesiae Secundae . Armata bizantin a fost înfrânt , Iustinus a murit pe câmpul deă ă lupt , invadatorii pr dând un vast teritoriu pân în Tracia. În anul 529, cete deă ă ă sclavini 187 în alian a cu bulgarii p trund din nou în Imperiu, dar sunt respin i deţ ă ş armata imperial , comandat de gepidul Mundus, numit în acela i an ă ă ş magister militum per Illyricum . Un an mai târziu Chilbudios, un ofi er de origine slav numitţ ă de Justinian magister militum per Thraciam i pus s p zeasc Istrul, reu e te înş ă ă ă ş ş numai 3 ani s - i alunge pe huno- bulgari i pe sclavini din dioceza Traciei. Procopiusă ş de Cezareea, contemporan cu împ ratul Justinian, în lucrarea ă De bello Gothico III, 14, 1- 6, ne spune: «Chilbudios, era a a de temut de barbari, încât timp de trei ani, cât s-şa ostenit în acest cinste, nimeni nu a mai trecut Istrul împotriva romanilor….»ă 188 . Cu aceast ocazie au fost recucerite mai multe puncte strategice din Oltenia, Munteniaă i din Banat, între care Drobeta, Sucidava, Turris (Turnu M gurele), Constatinianaş ă

Dafne, Liderata i a fost extins domina ia bizantin pe o bun parte din teritoriulş ă ţ ă ă fostei provincii Dacia. Moartea brutal a lui Chilbudios în 533, în urma unei lupte cuă sclavinii, a permis dup aceast dat incursiuni repetate ale barbarilor dincolo deă ă ă Dun re. Pentru a le face fa , Justinian a f cut apel de mai multe ori la mijloaceă ţă ă diplomatice, a învr jbit popula iile migratoare unele împotriva altora, ori a cump rată ţ ă pacea în schimbul unor apreciabile sume de bani. Astfel domina ia bizantin esteţ ă

184 Strategul era guvernatorul unei teme acumulând puteri civile i militare ş185 Roma a rezistat unui lung asediu, organizat de ostrogo ii condu i de Vitiges (536- 541)ţ ş186 P. GOUBERT, Byzance et l’Espagne wisigothes (554- 711) , în REB, I, 1944, p. 5- 78. 187 Sclavinii reprezentau o popula ie indo- european a c rei habitat ini ial era situat între Nipru iţ ă ă ţ ş Vistula; ei se vor instala în Balcanii bizantini formând mici principate independente sau sclavinii. 188 PROCOPIUS DE CEZAREEA, Op. cit., p. 35.

81

men inut nu numai în dreapta Dun rii, ci i dincolo de fluviu, pe o zon destul deţ ă ă ş ă întins , în Banat, Oltenia i Muntenia. Documentele arheologice i epigrafice dină ş ş aceast zon sunt o m rturie elocvent a expansiunii politice i economice bizantineă ă ă ă ş din vremea lui Justinian 189 .

În Peninsula Balcanic perioadele de pace cu cele de r zboi au alternat laă ă intervale scurte. Pe vremea lui Justinian ultimele invazii de mari propor ii în acestţ ă zon sunt cele ale kutrigurilor, o ramur a hunilor, condu i de Zabergană ă ş 190 . Dup ceă au distrus multe cet i în calea lor, printre care i Dinoge ia, ace tia vor fi înfrân i cuăţ ş ţ ş ţ mare greutate de c tre generalul Belizarie, chiar sub zidurile Constantinopolului.ă Spre sfâr itul domniei lui Justinian, la Dun rea de Jos i- a f cut apari ia o altş ă ş ă ţ ă popula ie nomad , înrudit cu huno- bulgarii, avarii, pe care împ ratul i- a a ezat cuţ ă ă ă ş statut de foederati la frontiera fluviului.

Pentru a face fa acestor repetate conflicte, Justinian a dat ordin s seţă ă construiasc în Peninsula Balcanic i la Dun rea de Jos sute de fortifica ii dispuseă ă ş ă ţ pe mai multe linii de ap rare. În Scythia Minor a fost continuat opera de înt rire aă ă ă limesului început de Anastasius. Procopius de Cezareea men ioneaz un num r deă ţ ă ă 40 de a ez ri la care au fost efectuate lucr ri de construc ie. Între acestea pot fiş ă ă ţ amintite: Sucidava, Axiopolis, Troesmis, Noviodunum, Aegissus, Ulmetum, Constantiniana, Tomis, Callatis etc 191 .

Codul juridic de la Teodosie al II- lea la Justinian

Pentru a conduce pe oameni, Legea divin nu era de ajuns, ori Justinian a fostă mo tenitorul unei situa ii juridice destul de confuze. Cele câteva date men ionateş ţ ţ mai sus marcheaz cu siguran politica extern a lui Justinian, dar au mai pu ină ţă ă ţ ă greutate fa de opera juridic realizat în vremea sa. Cu alte cuvinte ţă ă ă Corpus Juris Civilis este încoronarea i punere la punct definitiv a lucr rilor anterioare. Datoritş ă ă ă imperfec iunilor întâlnite în ţ Codexul Teodosian , a abunden ei legislative din vremeaţ împ ra ilor din a doua jum tate a secolului al V- lea (Leon, Zenon, Anastasius) seă ţ ă impunea o oper de sintez . Pentru realizarea acestei lucr ri Justinian a avută ă ă concursul unor juri ti de seam , între care amintim pe Trebonian. Totul a început laş ă 13 februarie 528, atunci când Justinian nume te o comisie format din 7 membri, înş ă frunte cu Trebonian, având misiunea de a reuni într - un cod toate constitu iileţ (legile) imperiale în vigoare, de la Hadrian (117- 138) i pân în secolul al VI- lea,ş ă eliminând elementele care nu mai corespundeau cerin elor timpului. Comisia trebuiaţ s utilizeze ă Codexul Teodosian precum i culegerile particulare alc tuite în timpul luiş ă Diocle ianţ : Codex Gregorianus i ş Codex Hermogenianus . Demersul lui Justinian s- a concretizat pe 7 aprilie 529, când lucrarea intitulat ă Codex Justinianus a fost gata. La 15 decembrie 530, împ ratul nume te o nou comisie format din 16 membri, pusă ş ă ă ă sub conducerea aceluia i Trebonian cu misiunea de a codifica lucr rile deş ă interpretarea legilor (jurispruden a) juri tilor romani din secolele II- III. Dup trei aniţ ş ă 189 O. TOROPU, Romanitatea târzie i str românii în Dacia Traian sub- carpatic (secolele III- XI)ş ă ă ă , Craiova, 1976, 264 p.; E. POPESCU, Inscrip iile grece ti i latine din secolele IV- XIII descoperite înţ ş ş România , Bucure ti, 1976, p. 293- 349; Ion BARNEA, Octavian ILIESCU, Corina NICOLESCU, ş Cultura bizantin în Româniaă , Bucure ti, 1971, p. 30.ş 190 Louis BREHIER, Vie et mort de Byzance , edi ia din 1992, Paris, p. 30- 39.ţ191 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş p. 84- 102.

82

lucrarea a fost gata i publicat la 16 decembrie 533 sub numele de ş ă Pandecte sau Digeste . La 21 noiembrie 533 a ap rut o alt lucrare intitulat ă ă ă Institutiones , realizată din îns rcinarea lui Justinian de c tre Teofil i Dorotei, profesori la colile de dreptă ă ş ş din Constantinopol i Beyruth, precum i de consacratul Trebonian. Lucrarea era deş ş fapt un manual elementar de drept, pus la îndemâna studen ilor în drept i careţ ş prezenta un material selec ionat din ţ Codex Justinianus i ş Digeste , fiind împ r it în 4ă ţ c r i. Num rul mare de legi promulgate de Justinian în cursul celor 5 ani scur i de laă ţ ă ş apari ia lui ţ Codex Justinianus (529) a impus publicarea unei noi edi ii înbog ite aţ ăţ Codexului amintit i care va apare sub numele de ş Codex repetitae praeselectionis la 16 noiembrie 534, în 12 c r i. Legile promulgate între anii 535- 565 au purtat numeleă ţ de Novellae, adic legi noi în num r de 154 i redactate în marea lor majoritate înă ă ş limba greac . Unele dintre aceste legi f ceau referire i la teritoriul rii noastre,ă ă ş ţă dându - ne informa ii despre via a politic i religioas din acest zon a Imperiului.ţ ţ ă ş ă ă ă Astfel Novela a XI- a ne vorbe te de arhiepiscopia Iustiniana Prima, întemeiat deş ă Justinian în anul 535 i care avea în subordine dou episcopii din Banat, Lederata iş ă ş Recidiva 192 .

Toate lucr rile juridice publicate pe vremea lui Justinian au primit din parteaă juri tilor Universit ii din Bologna, începând cu secolul al XII- lea, denumirea deş ăţ Corpus Juris Civilis193 . Cel care adesea este numit «ultimul împ rat roman» i «primulă ş bazileu bizantin», a r mas în istorie i prin numeroasele sale ini iative legislative.ă ş ţ Atât faimosul s u cod de legi, cât i ă ş Digeste , Institutiones sau Novelele , reflectau de fapt visul unei ordini universale cre tine i romane. Fragmente întregi din aceastş ş ă legisla ie tratau despre Biseric , despre disciplin i moral , accentuând concep iaţ ă ă ş ă ţ bizantin i medieval asupra Bisericii i societ ii. Chiar dac principalele direc iiă ş ă ş ăţ ă ţ ale acestei legisla ii urm reau principii stabilite deja din vremea lui Constantin celţ ă Mare i Teodosie I, contribu ia lui Justinian r mâne profund . Nenum ratele sec iuniş ţ ă ă ă ţ ale Codului s u vorbeau despre proprietatea bisericeasc , despre datoriile clerului,ă ă despre drepturile episcopale în cadrul societ ii, despre disciplina c lug rilor sauăţ ă ă despre m surile care trebuiau luate împotriva ereticilor. La rândul lor Novelele 6 iă ş 123 reprezint un fel de constitu ie a Bisericii Imperiale. Întemeiate esen ial peă ţ ţ legisla ia canonic existent promulgat la Sinoadele Ecumenice, aceste texteţ ă ă ă dep eau cadrul strict i legiferau în domenii despre care sinoadele nu aminteauăş ş nimic. De exemplu Justinian interzicea hirotonia ca episcop a celor care aveau so iiţ sau copii 194 sau formula faimosul sistem al «pentarhiei», conform c ruia Bisericaă Universal trebuia condus de 5 patriarhi: Roma, Constantinopol, Alexandria,ă ă Antiohia i Ierusalimulş 195 . Sistemul nu a func ionat în mod real niciodat , schismaţ ă monofizit eliminând de la început influen a Alexandriei i Antiohiei; rezulta maiă ţ ş

192 Alexandru A. MUNTEANU, Arhiepiscopia Justiniana Prima i jurisdic ia eiş ţ , în S.T., XIV, nr. 7- 8, 1962, p. 441- 470; Emanoil B BU , Ă Ş Justiniana Prima în lumina noilor cercet riă , în S.T. , XXXIX, 1987, nr. 1, p. 84; Mircea P CURARIU, Ă Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. I, Bucure ti, 1980, p. 161.ş193 Alain DUCELLIER, Byzance et le monde orthodoxe, Paris, 1997, p. 40- 43. 194 Codul lui Justinian, I, 3, 47. Numai prima condi ie a r mas valabil dup Sinodul Trulan din 692.ţ ă ă ă195 Pentarhia sau conducerea în 5 este un cuvânt care apar ine terminologiei oficiale bizantine:ţ Sfântului Maxim M rturisitorul în secolul al VIII- lea, Sfântului Teodor Studitul în secolul al IX- lea, luiă Fotie, Petru al Antiohiei în secolul al XI- lea, Balsamon al Antiohiei în secolul al XII- lea. Termenul desemna o conducere colegial asigurat de Biseric la nivel universal, prin concertul celor 5ă ă ă patriarhate majore ale Bisericii primare: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia i Ierusalim.Veziş Elie MELIA, La Pentarchie, son historique, son elucidation canonique et theologique , în Témoignage et Pensée Orthodoxe , nr. 46, 1985, p. 42.

83

degrab o suprema ie ă ţ de facto a Constantinopolului în Orient i o autoritate redus aş ă celorlalte patriarhate ortodoxe.

Arta în perioada lui Justinian

Principala bazilic a capitalei imperiale, consacrat lui Hristos, În elepciuneaă ă ţ lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 24) , fusese contruit ini ial în vremea lui Constantin iă ţ ş Constans. Ea a fost incediat în 404 pe vremea tulbur rilor provocate de exilulă ă Sfântului Ioan Gur de Aur. Reconstruit pe timpul lui Teodosie al II- lea ea a fostă ă înc o dat distrus în timpul r scoalei Nika, în 532. Reconstruc ia edificiului i- aă ă ă ă ţ permis lui Justinian s - i afirme voca ia sa de constructor, exprimat atât în capitală ş ţ ă ă cât i în provincie prin ridicarea de noi biserici sau alte edificii. Împ ratul vaş ă încredin a unor savan i precum geometrului Antemios din Tralles i fizicianuluiţ ţ ş Isidor din Milet, construirea unei imense bazilici cu cupol . În cinci ani edificiul aă fost gata, iar la inaugurarea sa pe 27 decembrie 537, Justinian declarând: ”Te- am învins Solomoane”. Din p cate, în urma unui puternic cutremur de p mânt, cupolaă ă se va d râma i va fi ref cut în 563. Caracteristica acestei biserici era tocmaiă ş ă ă m rimea cupolei, cu un diametru ini ial de 31 m., ridicat la o în l ime de 50 m.ă ţ ă ă ţ Aceast cupol domina întreg edificiul. Procopius de Cezareea spunea c ea “esteă ă ă atât de u oar i aerian , c pare c st mai pu in pe ziduri, decât c este suspendatş ă ş ă ă ă ă ţ ă ă cu un lan de aur din înaltul cerului”ţ 196 . Sus inut de 4 mari arcuri, care se sprijinţ ă ă pe 4 piloni foarte puternici, ea se propte te la Est i la Vest pe 2 mari semicupole,ş ş care la rândul lor au ca punct de sus inere 3 ni e semicirculare. Cupola reprezentaţ ş de fapt Împ r ia lui Dumnezeu care domin pe cea a oamenilor. În timpulă ăţ ă diverselor ceremonii ce vor avea loc pân la 1453, împ ratul ocupa spa iul de subă ă ţ cupol tocmai pentru a aminti asisten ei leg tura sa cu Dumnezeu, în centru fiindă ţ ă sfera cereasc i trimisul pe p mânt, împ ratulă ş ă ă 197 . Prin abilitatea lor extraordinară arhitec ii au reu it s fac în acela i timp i un edificiu solid, de propor iiţ ş ă ă ş ş ţ armonioase, realizând o adev rat capodoperă ă ă 198 . Poate c îndr zneala lor a fostă ă pu in cam mare dovad fiind cutremurul care a dus la d râmarea cupolei, ref cutţ ă ă ă ă ulterior de acela i Isidor din Milet. De atunci încoace, Sfânta Sofia apare ca unaş dintre cele mai mari crea ii ale arhitecturii, un monument tipic, în care se rezum unţ ă întreg ansamblu de metode i idealuri de art . Cupola va deveni de acum încoloş ă caracteristica arhitecturii bizantine. În exterior, basilica nu are nimic deosebit, zidurile fiind construite din c r mid aparent . ă ă ă ă În schimb, interiorul are o bog ie iăţ ş un lux deosebit, care au devenit de asemenea caracteristice stilului bizantin. Frumusetea pavajului din marmur i mozaic, coloanele înalte de marmur ,ă ş ă decora ia bogat a capitelurilor lucrate ca ni te bijuterii, placajul pere ilor cuţ ă ş ţ marmur policrom care vor s imite covoarele din Orient, str lucirea mozaicuriloră ă ă ă de pe cupole i abside, minunatele vase din aur i argint, es turile din m tase i aurş ş ţ ă ă ş

196 Emilian POPESCU, Istoria i spiritulitatea…ş , p. 88.197 A. GRABAR, L’Empereur dans l’art byzantin , Londra, 1974.198 C. MANGO, L’Architecture byzantine , Paris, 1993; J.M. SPIESER, Histoire de l’Art et Archéologie de Byzance: de la vie des formes à leur fonction sociale et à leur foctionnement anthropologique , în Billans et perspectives des Etudes m édiévales en Europe , Actes du 1er Congrès européen de la FIDEM, Spoleto, 27- 29 mai 1993, Louvain- la Neuve, 1995, p. 81- 96; R.J. MAINSTONE, Hagia Sophia. Architecture, Structure and Liturgy of Justinian ’s Great Church , Londra, 1988.

84

care decorau altarul, toate uluiau pe privitori. Aceal i Procopius afirma: ”ea esteş opera puterii i îndemân rii omene ti, precum i a divinit ii”. Ea reprezint i ast ziş ă ş ş ăţ ă ş ă un monument celebru de i dup c derea Constantinopolului sub turci a devenitş ă ă moschee. Azi este muzeu atât pentru cre tini cât i pentru musulmani.ş ş

Sfânta Sofia nu a fost singura oper de art din timpul lui Justinian. În vremeaă ă sa au fost construite i alte biserici, într - un stil care dovede te ingeniozitate iş ş ş noutate. Din p cate multe dintre acestea au fost distruse de- a lungul anilor. Laă Constantinopol se mai p streaz bisericile: Sfin ii Serghie i Vach dup un plană ă ţ ş ă octogonal, precum i Sfânta Irinaş 199 . Cel mai bine s- au conservat bisericile din Ravenna: Sfântul Apolinarie in Classe, Sfântul Apolinarie il Nuovo (ultima tot după un plan octogonal). La Tesalonic Justinian a ref cut biserica Sfântul Dumitru, careă p streaz pân ast zi forma ei original , iar la Efes biserica Sfântul Ioană ă ă ă ă Evanghelistul. Toate acestea sunt capodopere care str lucesc prin frumuse eaă ţ placajelor, a pavimentelor de marmur policrom , ori a mozaicurilor cu un decoră ă deosebit de bogat. Mozaicurile de pe bisericile amintite din Ravenna, ne dau o imagine a luxului i vie ii bizantine din secolul al VI- lea, asupra str lucirii i fastuluiş ţ ă ş imperial.

Acelea i tendin e se întâlnesc i în alte opere din acest perioad , cum ar fiş ţ ş ă ă manuscrisele cu litere de aur i argint pe pergament de purpur , es turile scoase laş ă ţ ă iveal cu prilejul s p turilor arheologice din Egipt, sculpturile din filde , lucr rile deă ă ă ş ă orfevrerie. În toate acestea se întâlnesc elemente tradi ionale greco- romane, dar iţ ş influen e orientale, în special siriene, din a c ror combina ie a ie it arta bizantinţ ă ţ ş ă 200 . Constantinopolul va deveni, din vremea lui Justinian, un centru artistic i cultural deş prim ordin, preluând în multe privin e rolul pe care l- au avut mai înainte ora eţ ş precum: Antiohia, Alexandria i Efes. Va lua na tere o art nou , iar printre scopurileş ş ă ă principale se va num ra în primul rând glorificarea lui Dumnezeu i a împ ratului.ă ş ă Întreaga art va fi în serviciul cre tinismului.ă ş

Reformele administrative în vremea lui Justinian

În ciuda acestei opere durabile, pe plan intern situa ia nu avea îns nimicţ ă entuziasmant. Îndeosebi puterea împ ratului era inegal respectat . De aceea întreă ă 535- 536, sub impulsul prefectului pretoriului 201 Ioan de Capadocia, Justinian intreprinde o ampl reform administrativ . M surile din acest timp au fost dictateă ă ă ă i de tulbur rile provocate de r scoala Nika, percum i de presiunile tot mai mari dinş ă ă ş

partea popula iilor migratoare, ori ale per ilor. Împ ratul era nemul umit de faptulţ ş ă ţ c func ionarii i guvernatorii de provincii erau corup i, se dedau la abuzuri iă ţ ş ţ ş neglijen e grave. În acest sens ia o serie de m suri expuse în Novelele VIII i XVII dinţ ă ş

199 Th. F. MATHEWS, The byzantine churches of Istanbul, a photographic survey , Pennsylvania State University Press, 1976; M HARISSON, A Temple for Byzantium , Londra, 1989 (prezint biserica Sfântulă Polieuct din Constantinopol); W. MÜLLER- WIENER, Bildlexikon zur Topographie Istanbuls , Tübingen, 1977; P. UNDERWOOD, Karye Djami , New York (4 vol.), 1966- 1975. 200 A. GRABAR, Sculptures byzantines de Constantinople, IVe- Xe siècle , Paris, 1963; Idem , L’Âge d’or de Justinien . De la mort de Théodose à l’Islam , Paris, 1966. C. MANGO, The art of the Byzntine Empire 312- 1453 , Toronto, 1986.201 Pe vremea lui Constantin era un fel de prim ministru. Puterea lor este limitat în secolul al VI- leaă de c tre guvernatorii de provincii. ă Ei vor dispare în secolul al VII- lea.

85

anul 535, prin care între altele, se suprima obiceiul de a se cump ra func ia deă ţ guvernator pentru o anumit sum de bani, urmând ca cel care înaintase suma s - iă ă ă ş recupereze banii ulterior prin asuprirea popula iei. Împ ratul i- a obligat deţ ă asemenea pe func ionari s jure în modul cel mai solemn c n- au pl tit pentruţ ă ă ă func iile lor nim nui o sum de baniţ ă ă 202 . Au fost aduse i unele modific ri înş ă organizarea provinciilor, unele dintre ele fiind unificate i puse sub conducerea unuiş guvernator militar (dux ).

La Constantinopol Justinian a l rgit atribu iile efului poli iei (ă ţ ş ţ prafectus vigilum ), care a luat numele de praetor plebis i a creat un post, acela de ş quaestor cu misiunea de a se ocupa de mul imea vizitatorilor i imigran ilor de tot felul, careţ ş ţ veneau în num r mare în capital . Pentru a mic ora pericolul extern, tot maiă ă ş amenin tor dinspre Nordul Scythiei, Justinian a f cut o mare organizare economicţă ă ă i militar , grupând Scythia i Moesia (provincii cu resurse economice reduse) cuş ă ş

provinciile maritime Cipru i Insulele M rii Egee, pe care le- au pus sub comandaş ă unui quaestor Justinianus exercitus . Sediul acestui comandant pare s fi fost laă Odessos ori la Tomis. La Constan a s- a descoperit piatra funerar a lui Marcellusţ ă 203 , vicar 204 de Odessos i care las posibilitatea ca Tomisul s fi fost sediul acestui vicar,ş ă ă ori s - i fi g sit moartea aici cu prilejul unei c l torii de lucru. ă ş ă ă ă

Justinian i Bisericaş

Nu putem în elege importan a lui Justinian în istorie i mai ales în istoriaţ ţ ş Bisericii, f r a vedea în el primul ideolog al Imperiului cre tin, cel care a dus alian aă ă ş ţ lui Constantin pân la o concluzie logic . ă ă În aceast perioad s- a realizat o primă ă ă sintez a cre tinismului bizantin, care va orienta cursul ulterior al Ortodoxiei. ă ş

Justinian nu a f cut niciodat distinc ie între tradi ia politic roman iă ă ţ ţ ă ă ş cre tinism. Considerându - se împ rat roman, el se autointitula i împ rat cre tin.ş ă ş ă ş Concep ia sa î i avea originea în unitatea indisolubil dintre Imperiu i religiaţ ş ă ş cre tin . Numai c aceast teorie avea i unele ambiguit i. Mai întâi, trebuie amintitş ă ă ă ş ăţ faptul c sub influen a cre tinismului, Imperiul suferise modific ri substan iale:ă ţ ş ă ţ Justinian se considera slujitorul i executantul voii lui Dumnezeu, iar Imperiul caş instrument al planului divin privind lumea. Imperiul era plasat sub semnul Sfintei Cruci, iar misiunea sa era prezervarea i r spândirea cre tinismului printre oameni.ş ă ş Interesul lui Justinian pentru lucrarea misionar , contribu ia sa decisiv la operaă ţ ă caritativ a Bisericii, dona iile f cute Bisericii, nu trebuie minimalizate sau uitate,ă ţ ă eviden iind sinceritatea credin ei sale i interesul real pentru teologie. Codul s u deţ ţ ş ă legi începea cu o adev rat m rturisire de credin în Hristos i în Sfânta Treime, iară ă ă ţă ş pe Sfânta Mas a bisericii Sfânta Sofia erau gravate cuvintele:ă «Ceea ce este al T u,ă ceea ce este primit de Tine, Î i este oferit de Justinian i Teodora»ţ ş 205 . Cuvintele era expresia con tiin ei i credin ei împ ratului. ş ţ ş ţ ă

202 Alain DUCELLIER, Byzance et le monde… , p.39.203 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş p. 84.204 Conduc torul unei dioceze, unitate administrativ intermediar între prefectura pretoriului iă ă ă ş provincii. Vicarul i diocezele au disp rut în a doua jum tate asecolului al VI- lea. ş ă ă205 P. de MEESTER , Les origines et le développement du texte grec de la liturgie de Saint Jean Chrysostome , Rome, 1909, p. 340.

86

Din p cate sunt unii istorici care v d în acest viziune a lui Justinian maiă ă ă degrab o expresie a cezaropapismului s u, adic subordonarea Bisericii Statuluiă ă ă 206 . Al ii îns , v d în Justinian inventatorul «simfoniei», adic a teoriei autentic ortodoxeţ ă ă ă a raportului dintre Biseric i Stată ş 207 . Chiar dac în teorie i chiar în practic a dorită ş ă plasarea cre tinismului în centrul activit ii Statului, împ ratul a uitat Biserica.ş ăţ ă Cuvântul «Biseric » apare adesea în scrierile lui Justinian, definind misiunea unuiă împ rat credincios, «p str tor al credin ei cre tine i apar tor al Sfintei Bisericiă ă ă ţ ş ş ă Universale i Apostolice împotriva dezordinei», dar situa ia real era pu in diferitş ţ ă ţ ă fa de aceste cuvinteţă 208 .

În con tiin a cre tinilor, Biserica a fost de la început o comunitate nou , noulş ţ ş ă popor al lui Dumnezeu, edificat pe Taina Botezului. Aceast na tere atribuia vie iiă ş ţ cre tine o nou dimensiune: îl introducea pe primitor în Împ ra ia care nu era dinş ă ă ţ aceast lumeă i îi d dea acces la „via a ve nic ”, f r îns a pierde calitatea deş ă ţ ş ă ă ă ă cet ean al acestei lumiăţ 209 . Altfel spus nu numai persecu iile au pus Biserica în afaraţ lumii, dar i alteritatea fiin ei sale. În secolul al IV- lea, frontiera dintre Biseric iş ţ ă ş lume era transparent . Mul i ezitau s primeasc Botezul, având con tiin a „rupturii”ă ţ ă ă ş ţ pe care o antrena acest Tain . De exemplu Sfântul Vasile cel Mare a fost botezat laă ă o vârst adult , iar Sfântul Ioan Gur de Aur critica pe cei care întârziau s seă ă ă ă boteze. În secolul al V- lea limita exterioar dintre Biseric i lume începe s dispar ;ă ă ş ă ă comunitatea cre tin tinde din ce în ce mai mult spre o coinciden a cu societateaş ă ţ bizantin în totalitatea sa. Cu toate acestea, în înv tura i con tiin a Bisericii,ă ăţă ş ş ţ principiul era mai pu in intact: în calitate de comunitate care nu „este din aceastţ ă lume”, Biserica este deci distinct de orice comunitate „natural ”. Chiar dacă ă ă metodele de predicare sau de ac iune printre oameni au înregistrat unele modific ri,ţ ă chiar dac slujbele s- au dezvoltat i au c p tat un aspect solemn sau dac Biserica aă ş ă ă ă p truns în diferitele sfere ale vie ii umane, ea r mânea în esen ceea ce trebuia să ţ ă ţă ă fie: adunarea poporului lui Dunmnezeu, care m rturisea înainte de toate Împ r iaă ă ăţ Lui. Pân ast zi rug ciunea euharistic p streaz inspira ia eshatologic de laă ă ă ă ă ă ţ ă început, iar la fiecare Liturghie, Biserica m rturise te ce „ea nu este din acest lume”ă ş ă i c „apar ine vie ii viitoare”. Coinciden a dintre comunitatea sacramental i ceaş ă ţ ţ ţ ă ş

natural a antrenat dup cre tinarea Imperiului o deplasare a frontierei dintreă ă ş Biseric i lume. Limita exterioar separa pe cre tini de p gâni, ori acum ea devineă ş ă ş ă interioar i str bate con tiin ele cre tinilor. Apar inând atât lumii cât i Bisericii,ă ş ă ş ţ ş ţ ş cre tinul trebuia s recunoasc diferen a lor ontologic . În timp ce efortul s u esteş ă ă ţ ă ă îndreptat spre iluminarea vie ii sale de înv tura lui Hristos, el tie c Împ ra ia luiţ ăţă ş ă ă ţ Dumnezeu, bucuria vie ii ve nice în Hristos, nu este din acest lume. Acest bucurieţ ş ă ă este experimentat de fiecare cre tin la Sfânta Liturghie, când în momentul frângeriiă ş pâinii este proclamat „moartea Domnului i este m rturisit Învierea Sa”. Astfel,ă ş ă ă Biserica în ansamblul ei reprezint taina Împ r iei lui Dumnezeu, anticipareaă ă ăţ victoriei sale, fiind totodat liber i distict de lume. Toate eforturile teologilor dină ă ş ă secolele IV- V vizau tocmai conservarea în interiorul comunit ii ecleziale aăţ con tiin ei coexisten ei celor dou planuri în via a cre tin . Aceste eforturi explicş ţ ţ ă ţ ş ă ă de altfel complexitatea ritualului liturgic i accentul tot mai mare pus pe caracterulş

206 G. DAGRON, Empereur et Prêtre, Etude sur le “césaropapisme” byzantin , Paris, 1996; D.J. GEANAKOPOULOS, Church and State in the Byzantine Empire: a Reconsideration of Caesaropapism , în Church History, XXXIV, 1965.207 Alexandre SCHMEMANN, Op.cit. p. 169.208 IBIDEM.209 Coloseni III,3.

87

„redutabil” al Sfintelor Taine, ca manifestare vizibil a unei realit i cere ti invizibile.ă ăţ ş Prin rug ciune, Liturghie sau ascez , Biserica lupta împotriva unor tendin e deă ă ţ transformare a cre tinismului într - o religie natural , solidar în întregime cu aceastş ă ă ă lume.

În aceasta const poate neîn elegerea dintre Biseric i Imperiu. Statul romană ţ ă ş putea adopta, f r prea mari probleme, înv tura despre Dumnezeu i despreă ă ăţă ş Hristos, f când din aceasta doctrina religioas oficial ; putea elimina p gânismul sauă ă ă ă pân la un punct cre tina propriile legi. Numai c Imperiul nu putea recunoa teă ş ă ş Biserica drept o comunitate distinct , independent de lume. Absolutismul religiosă ă al Statului roman i faptul c împ ratul se considera reprezentantul lui Dumnezeuş ă ă pe p mânt erau piedici serioase în schimbarea de atitudineă 210 . Cu cât dimensiunile Bisericii coincideau cu cele ale Imperiului, cu atât frontierele exterioare erau eliminate, în con tiin a Statului ap rând ideea unei identit i perfecte de autoritate,ş ţ ă ăţ de origine divin . Dup abolirea p gânismului, împ ra ii au renun at la func iileă ă ă ă ţ ţ ţ sacre sau sacerdotale pe care le exersau în vremea Romei antice, iar autoritatea sacramental , doctrinar sau pastoral a ierarhiei biserice ti nu a fost limitat . Statulă ă ă ş ă proteja ierarhia, confirma doctrina Bisericii a a cum fusese ea stabilit la Sinoadeleş ă Ecumenice, numai c problema rela iei dintre Biseric i Statul bizantin a fost cuă ţ ă ş timpul înlocuit de cea a rela iei dintre autoritatea secular i ierarhieă ţ ă ş 211 . În con tiin a imperial , Biserica se confunda cu lumea, lumea fiind cre tin douş ţ ă ş ă ă principii complementare fiind necesare existen ei i organizarii sale: împ ratul iţ ş ă ş preotul. În literatura bizantin din aceast perioad ap rea compara ia raportuluiă ă ă ă ţ dintre Biseric i Stat ca cea dintre suflet i trup; Statul conceput ca un trup animată ş ş de prezen a în el a Bisericii, sufletul s uţ ă 212 .

Aceast concep ie era diferit de cea din perioada Bisericii primare. Atunciă ţ ă Biserica era un trup, un organism viu, un popor nou, ireductibil unei comunit iăţ naturale. Chiar dac to i oamenii erau chema i s fac parte din acest corp i puteauă ţ ţ ă ă ş deveni membrii s i, lumea nu se putea confunda cu Biserica pentru c în ea i prină ă ş ea oamenii participau la o alt lume i la o alt via , care se va manifesta cu slav laă ş ă ţă ă sfâr itul acestei lumi. În realitate Imperiul, în calitatea sa de mo tenitor ideologic alş ş p gânismului, vedea în Stat singura form de comunitate orânduit de Dumnezeu iă ă ă ş care îmbr i a toate domeniile vie ii umane. Singura diferen între acest model iăţ ş ţ ţă ş cel al teocra ie p gâne era c Imperiul, prin alegerea împ ratului, a putut afla peţ ă ă ă adev ratul Dumnezeu i religia sa cre tin . Hristos a dat preo ilor puterea de a ierta,ă ş ş ă ţ vindeca, sfin i i înv a, iar Statul trebuia s le dea acestora onoruri deosebite, c ciţ ş ăţ ă ă de rug ciunile lor depindea prosperitatea Imperiului. În con tiin a primelor secole laă ş ţ Bizan , Biserica era asimilat ierarhiei, dogmelor, slujbelor divine, dar func ia ei eraţ ă ţ de inut de Stat. Problema raportului dintre Biseric i Stat nu se punea înc ,ţ ă ă ş ă deoarece totul se reducea la rela ii în sânul aceluia i Stat, între puterea secular iţ ş ă ş cea spiritual . Legisla ia i politica religioas a lui Justinian va aduce îns un r spunsă ţ ş ă ă ă acestei situa ii.ţ

210 Vezi punctul de vedere Adrian GABOR, art. cit., p.195- 197211 În Omilia 23 a Sfântului Ioan Gur de Aur, se f cea o distinc ie clar între putere, care este deă ă ţ ă origine divin , i func ia ei, care este de natur uman . În ceea ce prive te rela iile dintre Biseric iă ş ţ ă ă ş ţ ă ş Stat, Sfântul Ioan Gur de Aur vorbe te despre ascendentul pe care puterea spiritual o are asupraă ş ă puterii temporale. În acest sens el a luat atitudine mai ales în timpul revoltei declan ate la Antiohia înş 387. Vezi J.Ch. BAUR, Der heilige Johannes Chrysostomos und seine Zeit , 2, München, 1930, p.12- 20. 212 A. SCHMEMNN, Op.cit.p.174.

88

Simfonia bizantină

Solu ia propus de Justinian este cunoscut în istorie sub numele deţ ă ă „simfonie”. Ini iativa sa este foarte bine exprimat în Novela a VI- a: „Sacerdo iul iţ ă ţ ş Imperiul (sacerdotium i ş Imperium ), sunt dou daruri pre ioase pe care Dumnezeuă ţ le- a l sat oamenilor din dragostea Sa nem rginit . Sacerdo iul prive te lucrurileă ă ă ţ ş divine; Imperiul conduce lucrurile muritoare i le guverneaz ; i unul i cel lalt,ş ă ş ş ă provin din acela i principiu, dirijând cursul vie ii umane”ş ţ 213 . La rândul s u Imperiulă prelua asupra lui grija p str rii dogmelor biserice ti i a demnit ii sacerdotale.ă ă ş ş ăţ Clerul, în armonie cu Imperiul, orienta întreaga via public spre Dumnezeu.ţă ă

Aceast teorie putea fi foarte bun numai c Biserica înv a c lumea aveaă ă ă ăţ ă dou valori absolute: Dumnezeu i omul, restul inclusiv Statul fiind limitat prină ş natur , datorit apartenen ei exclusive la lume. Statul, prin natura sa era limitat, nuă ă ţ putea reprezenta o valoare absolut . De aceea cre tinii au suferit i s- au jertfită ş ş atunci când au refuzat s recunoasc Statului dreptul de a supune pe om. Idealulă ă cre tin nu era de a uni Biserica cu Statul, ci dimpotriv de a face o distinc ie întreş ă ţ ele. Statul este cre tin numai în m sura în care nu are preten ia de a fi totul pentruş ă ţ om, în m sura în care renun a determina în chip exclusiv via a omului. Teoria luiă ţă ţ Justinian dorea s se impun în mentalitatea teocratic a Imperiului p gân, pentruă ă ă ă care Statul era forma sacr i absolut a lumii, sensul s u, justificarea sa. Nu putemă ş ă ă vorbi deci de subordonarea Bisericii Statului, deoarece orice subordonare presupune dou subiecte distincte, în timp ce pentru modelul teocratic nimic nu poate fi înă afara Statului: religia prin fiin a sa este o func ie statal .ţ ţ ă

„Binele Bisericii constituie for a Imperiului”, aceste cuvine ale lui Justinianţ reprezinta cheia teoriei sale 214 . El accept distinc ia dintre autoritatea imperial iă ţ ă ş cea spiritual , considerându - o pe aceasta din urm drept purt toare de adev r. Elă ă ă ă admitea c Imperiul i sacerdo iul au func ii diferite, dar totul este subordonată ş ţ ţ binelui Imperiului, puterii i prosperit ii sale, ca valoare ultim i absolut . Chiar iş ăţ ă ş ă ş dragostea lui Justinian pentru monahism, demonstrat prin înfiin area a zeci deă ţ m n stiri pe întreg teritoriul Imperiului, avea drept surs acest absolutism religios.ă ă ă „Dac ace ti sfin i îl roag pe Dumnezeu pentru prosperitatea Imperiului, cu mâiniă ş ţ ă pure i suflete ferite de p cate, înseamn c armatele noastre vor fi victorioase iarş ă ă ă ora ele bine administrate”ş 215 .

Politica de reconciliere cu Roma i ruptura cu Orientulş

În vremea lui Justinian asist m la noi conflicte de ordin religios. Chiar dac aă ă fost ultimul împ rat roman de pe tronul Imperiului bizantin, el a fost i un domnă ş cre tin, un suveran con tient de originea divin a puterii sale. No iunea de ş ş ă ţ Imperius Romanus se confund cu cea de ecumenicitate cre tin , iar victoria religiei cre tineă ş ă ş peste tot p mântul nu avea mai pu in valoare ca cea a restaur rii puterii romane.ă ţ ă ă

213 M. BERANGER fils, Les novelles de l’Empereur Justinian , Metz, 1811, t. 1, p. 129- 131.214 A. SCHMEMANN, Op.cit.p. 176.215 Novela 133, XVI, Despre via a c lug rilorţ ă ă , capitolul V.

89

Justinian considera c prima îndatorire a unui suveran era “de a p stra intactă ă ă puritatea credin ei cre tine, de a o ap ra împotriva oric rei perturb ri, de a sprijiniţ ş ă ă ă Biserica Ortodox i Apostolic ” amintindu - i c “pio ii i dreptcredincio ii împ ra iă ş ă ş ă ş ş ş ă ţ care l- au precedat, aveau ca scop extirparea ereziilor i men inerea p cii în Sfântaş ţ ă Biseric a lui Dumnezeu”.ă

Urmând aceast direc ie, Justinian d duse înc din anii 527- 528 legi severeă ţ ă ă împotriva ereticilor i închisese templele lui Isis i Amon din Egiptş ş 216 . În anii urm tori va lua i alte m suri împotriva cultelor p gâneă ş ă ă 217 i a evreilor c rora le vaş ă cere s foloseasc în cultul lor textul în limba greac a Septuaginteiă ă ă 218 . În anul 529, Justinian ordon închiderea Universit ii din Atena un ultim refugiu al p gânismului.ă ăţ ă Prin aceast atitudine Justinian nu f cea altceva decât s se înscrie liniei antip gâneă ă ă ă adoptat de Teodosie I, îns prin inversare i radicalizare î i apropria atitudinea luiă ă ş ş Iulian: înv mântul trebuia pe viitor s se situeze în cadrul unei doctrine oficialeăţă ă definit de Biseric , împ ratul având îndatorirea ca ea s fie respectată ă ă ă ă 219 .

Justinian a precizat i grani ele dintre legea laic (civil ) i cea monahal ,ş ţ ă ă ş ă mergând atât de departe încât a adus corecturi i hot rârilor Sinoadelorş ă 220 . Toată aceast legisla ie avea la baz obligativitatea c lug rilor de a r mâne fideli votuluiă ţ ă ă ă ă dat lui Dumnezeu. Cel care abandoneaz mân stirea trebuie adus înapoi cu for a iă ă ţ ş dac pleac din nou, este trimis în armat , fàr s poat beneficia de bunurile i deă ă ă ă ă ă ş situa ia sa juridic anterioar . În anul 529 a luat m suri i împotriva unor aristocra iţ ă ă ă ş ţ i a altor persoane, care se f ceau vinovate de practicarea în secret a riturilorş ă

p gâne. Dac refuzau s se ini ieze în doctrina cre tin i s se boteze, erau exila i iă ă ă ţ ş ă ş ă ţ ş li se confiscau toate bunurile.

216 Jupiter Amon continua s persiste mai les în oracole, dar avea i unele temple, îndeosebi în uneleă ş oaze mai izolate, cum ar fi cea din Audjila, în de ertul din Sudul Cirenaicii. Justinian a închis templulş i l- a transformat într - o biseric cre tin cu hramul Sfânta Maria. Cultul zei ei Isis se men inea deş ă ş ă ţ ţ

asemenea în insula Filos, dar Narses, guvernatorul miliar al Tebaidei a închis templul acesteia în 540. Acest sanctuar a fost transformat i el în loca cre tin. ş ş ş217 Împ ratul a c utat s distrug complet cultul p gân. Ca m suri speciale împotriva p gânilor a dată ă ă ă ă ă ă 2 ordonan e, prin care se urm rea nimicirea elenismului. Guvernatorii din Constantinopol trebuiau sţ ă ă cerceteze i s descopere practicile cultice p gâne, ca astfel s înl ture toate nelegiuirile religieiş ă ă ă ă p gâne. Nimeni nu avea voie s sacrifice zeilor sau s îndeplineasc ceva din riturile p gâne, în cază ă ă ă ă contrar cel în cauz riscând pedeapsa cu moartea. Vezi Pr. Vasile Gh. SIBIESCU, ă Împ ratul Justinian Iă i ereziileş , tez de doctorat, Bucure ti, 1938, p. 183. ă ş

218 Justinian I a avut o atitudine ostil fa de to i cei care nu erau cre tini. Astfel, prin edictul din 527ă ţă ţ ş el îi punea pe acela i plan pe iudei, pe samarineni i pe elini. Din punct de vedere al drepturilor civile,ş ş ei erau considera i cet eni de categoria a doua, deci inferiori cre tinilor: ei nu puteau fi martoriţ ăţ ş împotriva cre tinilor, nu puteau s aib servitori din rândul cre tinilor boteza i i nici dintreş ă ă ş ţ ş catehumeni. Vezi R.P.J. PARGOIRE, L’Eglise byzantine de 527 à 847 , Paris, 1923, p. 14. 219 Asupra colii filozofice p gâne din Atena vezi E. GIBBON, Ş ă Histoire du declin et de la chute de l’Empire Romain , vol I, trad. în francez de M. GUIZOT, Paris, 1983, p. 73- 77.ă S- a crezut c motivulă închiderii acestei coli era faptul c avea multe averi, care au trecut prin aceat decizie în proprietateaş ă ă Statului. Nu trebuie uitat îns faptul c Iustinian urm rea un ideal: unirea politic i religioas aă ă ă ă ş ă Imperiului. Pentru el adev rata Filozofie era cea cre tin , a Sfin ilor P rin i. ă ş ă ţ ă ţ Închiderea colii filozoficeş din Atena i alungarea profesorilor ei, a însemnat distrugerea ultimei fort re e a elenismului dinş ă ţ Imperiul bizantin. 220 În ini iativele legislative ale lui Justinian, monahismul ocupa un loc de frunte. Novelele lui con inţ ţ dispozi ii detaliate privitoare la înfiin area, organizarea, averea i via a mân stirilor. În vremea luiţ ţ ş ţ ă Justinian era nevoie de o reglementare, pentru c de la Sinodul de la Calcedon din 451, nu se maiă d duse nici un canon pentru a pune rânduial în via a monahal . Chiar i sinodul de la Calcedonă ă ţ ă ş stabilise numai principii generale. Vezi Arhid. Prof. I.N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe (note iş comentarii) , Sibiu, 1992, p. 78- 97.

90

În ceea ce prive te arianismul putem spune c mai d inuia la vremea aceea înş ă ă Africa, Italia i Spania, regiuni ocupate de vandali, ostrogo i i vizigo iş ţ ş ţ 221 . În lupta sa pentru ap rarea Ortodoxiei împ ratul Iustin I i- a for at pe arieni s treac laă ă ţ ă ă credin a ortodox , confiscându - le averile i bisericileţ ă ş 222 . Aceasta l- a determinat pe regele Teodoric cel Mare al ostrogo ilor s protesteze la Contantinopol, unde l- aţ ă trimis pe papa Ioan I (523- 526), în anul 526. Din delega ia papal mai f ceau parte 4ţ ă ă senatori i epicopul Ecclesius al Ravennei. Misiunea era de a cere împ ratuluiş ă ridicarea sanc iunilor dictate împotriva arienilor. Misiunea ambasadei s- a soldat cuţ un e ec, la întoarcere papa fiind închis, iar Teodoric a conficat bisericile cre tinilorş ş ortodoc i din Ravenna, dându - le arienilorş 223 . Victoriile militare ale lui Justinian au creat premisele restaur rii Ortodoxiei, dup cucerirea Italiei în anul 554, împ ratulă ă ă dând a a- numita ş Pragmatica sanctio , prin care se restabilea autoritatea bizantină asupra provinciilor italiene 224 . Astfel se restabileau i drepturile Bisericii Ortodoxe,ş Pragmatica sanctio , având înscrise atât legi civile cât i m suri de ordin religios: erauş ă recunoscute dona iile f cute Bisericii Ortodoxe, fie de unii regi go i, fie deţ ă ţ împ r teasa Teodora sau de Senatul roman. De asemenea, erau retrocedateă ă ortodoc ilor toate imobilele, mai ales biserici, confiscate de regii ostrogo i de laş ţ Teodoric pân la Totilaă 225 .

Înc din momentul în care pe tronul Bizan ului se mai afla Iustin I, Justinian seă ţ gândea s introduc în politica sa religioas o reconciliere cu Roma. Gândul s u eraă ă ă ă expresia unui proiect mai amplu: restaurarea Imperiului din Occident. În haosul care domnea atunci în Occident singura leg tur dintre Bizan i tradi ia roman eraă ă ţ ş ţ ă papa. Autoritatea sa era de necontestat printre barbarii germani, de i ace tia erauş ş arieni din momentul în care Ulfila îi botezase pe go i în secolul al IV- lea. Justinianţ miza pe papalitate pentru restaurarea puterii sale în Occident, în timp ce clerul roman r mânea fidel papei Leon i Sinodului de la Calcedon. Numai c atunci cândă ş ă Justinian ajunge pe tron în 527, situa ia în Orient era diametral opus fa de cea dinţ ă ţă Occident. În Egipt, Biserica era în întregime în mâinile monofizi ilor, iar în alteţ provincii adep ii ţ Henotikonului sau monofizi ii modera i f ceau legea. Bisericaţ ţ ă Antiohiei avea în frunte pe Sever, „creierul” teologiei monofizite. Iustin i Justinianş au încercat mai întâi s constrâng episcopatul Imperiului s revin la credin a de laă ă ă ă ţ Calcedon, dar noii episcopi numi i i consacra i la Constantinopol, trebuiau s facţ ş ţ ă ă apel la for ele de ordine pentru a- i ocupa scaunele. Agita ia era tot mai mare iţ ş ţ ş printre credincio i, numai Palestina r mânând acum ortodox . În Siria, la Edesa, nuş ă ă departe de frontiera cu Persia, precum i în regiunile îndep rtate ale Asiei Mici,ş ă ierarhia calcedonian se instala în for . Pentru Egipt nimeni nu îndr znea s - l ataceă ţă ă ă pe Sever al Antiohiei i pe al i conduc tori monofizi i care- i g siser refugiul aici. ş ţ ă ţ ş ă ă

În 531, Justinian schimb în mod radical politica sa: el abandonează ă recurgeera la for în schimbul unei politici de compromis. Mul i istorici pun acestţă ţ ă schimbare de atitudine pe influen a exercitat asupra împ ratului de c tre Teodora,ţ ă ă ă care nu ezita s - i ajute pe cei acuza i de erezie. Al i istorici vorbesc de o repartizareă ţ ţ a rolurilor între so i so ie: sus inerea Ortodoxiei de c tre Justinian i aţ ş ţ ţ ă ş monofizi ilor de c tre Teodora ar fi fost de fapt o manevr politic destinatţ ă ă ă ă prezerv rii unit ii Imperiului, permi ând celor dou curente s se sprijine peă ăţ ţ ă ă 221 To i ace tia erau arieni.ţ ş222 L. DUCHESNE, L’Eglise au VI e siècle , Paris, 1925, p. 75 i 133.ş 223 IBIDEM, p. 140.224 Pr. V. SIBIESCU, Op.cit. , p. 159.225 IBIDEM.

91

puterea imperială 226 . Cu toate acestea Justinian nu putea ignora amenin rile impuseţă de aceast divizare religioas , în spatele c reia st tea separatismul de tip na ionalist.ă ă ă ă ţ

Astfel problema religioas cea mai delicat r mânea acum, aceea aă ă ă monofizi ilor, Justinian datorit influen ei deosebite a Teodorei având o pozi ieţ ă ţ ţ

ov ielnic i oscilant . Pân în 536 el se dovede te îng duitor fa de monofizi i, deş ă ă ş ă ă ş ă ţă ţ aceast atitudine beneficiind mul i episcopi monofizi i, printre care Severus, fostulă ţ ţ patriarh al Antiohiei, readus din exil. Justinian organizeaz o întrunire între 6ă calcedoneni i 6 monofizi i modera i, care elaboreaz o formul de credin , pe careş ţ ţ ă ă ţă împ ratul o promulg în 533 i pentru care ob ine i aprobarea papei Ioan al II- lea înă ă ş ţ ş 534. În aceast formul de credin nu se vorbea de o singur fire sau de dou firi înă ă ţă ă ă persoana lui Iisus Hristos, ci doar de Mântuitorul, care S- a întrupat, S- a f cut om, aă fost r stignit i este una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, de o fiin cu ele.ă ş ţă Aceast formul nu a satisf cut nici pe calcedoneni, nici pe monofizi ii modera i, a aă ă ă ţ ţ ş c în 536 vine la Constantinopol papa Agapit, succesorul lui Ioan al II- lea i îlă ş convinge pe Justinian s renun e la formula adoptat deoarece nu era ortodox .ă ţ ă ă Patriarhul Antim, care fusese unul dintre autorii formulei, este depus din scaun iş reîncepe persecu ia împotriva monofizi ilor.ţ ţ

Cu timpul îns , prigoana a sl bit, iar monofizi ii au f cut noi progrese, maiă ă ţ ă ales datorit influen ei pe care o cap t ni te c lug ri înv a i, Dome ian i Teodoră ţ ă ă ş ă ă ăţ ţ ţ ş Askidas, partizani ai origenismului (în lucrarea lui Origen, Despre principii , erau strecurate unele gre eli dogmatice: preexisten a sufletelor, Fiul subordonat Tat lui,ş ţ ă la sfâr itul veacurilor p c to ii de toate categoriile, implicit diavolul, datorit mariiş ă ă ş ă bun t i a lui Dumnezeu vor învia cu trupuri eterice i vor fi restabili i în stareaă ăţ ş ţ ini ial de nevinov ie), pe lâng Teodora i împ rat. În 543 se ine îns un sinodţ ă ăţ ă ş ă ţ ă local la Constantinopol, prin care erau condamnate nou propozi ii din scrierile luiă ţ Origen, iar numele s u era trecut printre ereticiă 227 . Indignat de aceste hot râri,ă Teodor Askidas îndeamn pe Teodora i pe Justinian s fac o nou încercare de aă ş ă ă ă atrage cel pu in o parte a diziden ei monofizite. Reconcilierea era acum împiedicatţ ţ ă de o alt problem , anume reabilitarea la Sinodul de la Calcedon a lui Theodor deă ă Mopsuestia, Teodoret de Cyrr i Ibas de Edessa, ale c ror scrieri erau considerate deş ă monofizi i impregnate de nestorianism.ţ

Teodor Askidas i ceilal i monofizi i cu trecere la palat au reu it s - l convingş ţ ţ ş ă ă pe Justinian s dea în 544 un edict teologic, «în trei capitole», prin care seă condamnau unele lucr ri ale lui Ibas de Edessa, Teodoret de Cyrr (Scrierile acestuiaă 226 Istoricul Evagrie Scolasticul ne relateaz c Justinian era de partea celor ce sus ineau dou naturiă ă ţ ă în Hristos, iar Teodora de partea celor ce sus ineau o singur natur . Acest lucru nu excludea buneleţ ă ă raporturi dintre ei, c ci spune Evagrie “în problemele de credin uneori p rin ii se deosebesc deă ţă ă ţ copii, b rba ii de so iile lor”. El presupune chiar c ar fi fost între ei o învoial secret în acest sens,ă ţ ţ ă ă ă dar tot el adaug c “ceea ce este sigur este faptul c ei nu au cedat niciodat unul pentru altul înă ă ă ă aceast privin : Justinian a ap rat întotdeauna Sinodul de la Calcedon, în timp ce Teodora a protejată ţă ă mereu pe monofizi i”. ţ Vezi EVAGRIE SCOLASTICUL, Istoria Bisericeasc . ă Prescurtare dup Istoriaă bisericeac de Filostorgiu i Teodor Cite ulă ş ţ , trad. Iosif GHEORGHIAN, Bucure ti, 1899, p. 130- 131 iş ş P.G., 82,2, col. 2720- 2721. Tot în leg tur cu aceasta mai pot fi consulta i: L. DUCHESNE, ă ă ţ Op.cit. , p. 80- 81; Ch. DIEHL, Justinian et la civilisation byzantine au VI- e siècle , Paris, 1900, p. 65- 71. Datorită sprijinului pe care l- a acordat monofizi ilor, Teodora s- a bucurat de o deosebit cinstire din parteaţ ă acestora. Vezi, A.A. VASILIEV, Histoire de l’ Empire Byzantin , vol. I, Paris, 1901, p. 199.227 E.A. CLARK, The Origenist Controversy. The cultural construction of an Early Christian debate , Princeton, 1972; J.F. DECHOW, Dogma and Mysticism in Early Christianity. Epiphanius of Ccyprus and the Legacy of Origen , Louvain, 1988; Teodor M. POPESCU, Denaturarea istoriei lui Origen , în B.O.R., an XLIV (1926), nr. 5- 12, p. 246- 247; Pr. Isidor TODORAN, Poate fi considerat Origen eretic? , în M.A. , an IV (1959), nr. 7- 8, p. 541- 542.

92

împotriva lui Chiril al Alexandriei i contra Sinodului de la Efes) precum i opera luiş ş Theodor de Mopsuestia. Patriarhii i majoritatea ierarhilor r s riteni s- au opusş ă ă dorin ei împ ratului, în schimb în Occident edictul a fost privit, în generalţ ă defavorabil.

Papa Vigilius, cunoscut i prin coresponden a purtat cu episcopul Valentinianş ţ ă al Tomisului, a fost adus cu for a la Constantinopol în 547 i “convins” de împ ratulţ ş ă Justinian i de Teodora s adere la semnarea “celor trei capitole”, ceea ce Vigilius a iş ă ş f cut. Ecoul produs în Occident a fost negativ, ceea ce l- a determinat pe Vigilius să ă retracteze cele afirmate mai înainte. În vara anului 551, Justinian îndemnat de Theodor Askidas public un nou edict, cunoscut sub numele de “M rturisirea deă ă credin a împ ratului Justinian împotriva celor trei capitole”. Noul edict provoac oţă ă ă confuzie i mai mare îngreunând împ carea, lucru sesizat i de împ rat, ce vaş ă ş ă convoca în 553 al V- lea Sinod Ecumenic. Papa Vigiliu, invitat special s se prezinte laă Sinod, motivând c este bolnav i c va r spunde în scris, trimite un memoriu numită ş ă ă Constitutum , prin care exceptând un num r mai mare din scrierile lui Teodor deă Mopsuestia, declar “cele 3 capitole” ortodoxe, amenin ând cu anatema pe oricine leă ţ va condamna. Participan ii la acest Sinod nu au inut seama de protestul papii i auţ ţ ş condamnat “cele 3 capitole”, iar Arie, Macedonie, Nestorie, Eutihie sau Origen au fost din nou anatematiza i. Pâna la urm i papa a acceptat hot rârile Sinodului.ţ ă ş ă Credincio ii din Milan, ca i episcopii i clericii din Nordul Italiei, Istria, Vene ia,ş ş ş ţ Dalma ia, Galia i Africa au refuzat s intre în leg tur cu papa care a urmat luiţ ş ă ă ă Vigiliu, Pelagiu, care fusese de acord i el cu hot rârile Sinodului V Ecumenic.ş ă Opozi ia episcopilor din Vene ia i Istria contra Sinodului de la Constantinopol dinţ ţ ş 553 este cunoscut sub numele de schisma istro- vene ian , i a durat pân în 607,ă ţ ă ş ă când episcopii vene ieni i istrieni s- au împ cat cu Roma.ţ ş ă

93

Mo tenirea lui Justinianş

Ultimii ani din via a lui Justinian au fost plini de am r ciune. Dup moarteaţ ă ă ă Teodorei, erorile politicii generale i viciile administrative au dusş la o sl bire aă autorit ii imperiale. Cu toate neajunsurile interne sau cele de ordin religios iăţ ş politic, inerente unei perioade zbuciumate i cu toate c multe din recuceririleş ă teritoriale nu au putut dura prea mult, domnia sa reprezint o culme de realiz ri.ă ă Domnia sa nu a însemnat, a a cum el i- ar fi dorit, începutul unei ere noi, ci sfâr itulş ş ş unei epoci muribunde. Nu i- a fost dat lui Justinian s renoveze Imperiul. El a reu ită ş numai s - l restaureze în exterior i aceasta pentru scurt vreme, dar în interioră ş ă statul roman târziu îmb trânit, nu a putut fi regenerat. De aceea, nici realiz rileă ă externe nu au putut dura, fiindc nu au avut o baz solid . Insuccesele lui Justiniană ă ă se datoresc planurilor sale prea ambi ioase, precum i vremurilor destul de vitrige ,ţ ş în care i- a fost dat s încerce împlinirea lor. ă

Un aspect important al domniei lui Justinian a fost îns implicarea sa înă problemele de ordin religios. Atât împ ratul cât i împ r teasa Teodora auă ş ă ă considerat problemele hristologice drept esen iale pentru binele spiritual al societ iiţ ăţ i pentru propria lor mântuire. M surile coercitive pe care Justinian le- a consideratş ă

necesare pentru unii opozan i ai politicii sale, erau de fapt expresia a ceea ce elţ considera a fi responsabilitatea unui împ rat cre tin: a r spl ti virtu ile i a corectaă ş ă ă ţ ş gre elile supu ilor. El nu se considera infailibil i de aceea adesea schimba tactica. Elş ş ş a acceptat în mod indubitabil conceptul tradi ional cre tin conform c ruia episcopiiţ ş ă aduna i în sinod erau martoriiţ Adev rului. Cel mai bun indiciu al angajamentuluiă personal al lui Justinian în problemele religioase a fost atitudinea sa brusc , spreă sfâr itul vie ii, impunând Bisericii înv tura gre it a aftarodochetismuluiş ţ ăţă ş ă 228 . Demersul s u nu avea nici o ra iune politic . ă ţ ă

Justinian moare pe 14 noiembrie 565, l sând Imperiul într - un apogeu destulă de fragil.

Situa ia Imperiului bizantin sub urma ii lui Justinianţ ş

Dup dispari ia împ ratului Justinian, elementele de descompunere aleă ţ ă Imperiului i- au f cut apari ia din ce în ce mai mult. Între anii 565 i 610 vom asistaş ă ţ ş la multe situa ii critice. Succesorii imedia i ai lui Justinian au fost: Iustin al II- lea celţ ţ Tân r (565- 578), Tiberiu al II- lea (578- 582), Mauriciu (582- 602) i Focas (602- 610).ă ş

În aceast perioad situa ia intern a Imperiului bizantin a fost dominat deă ă ţ ă ă grave probleme de ordin financiar. Moartea lui Justinian fusese de altfel urmat deă o reac ie violent împotriva absolutismului imperial la Constantinopol, undeţ ă diferitele fac iuni precum verzii sau alba trii tulburau ora ul sau în provincii acoloţ ş ş unde nobilimea era destul de agitat . Toate acestea, la care se adaug i politicaă ă ş dictatorial a lui Focas i- au g sit o rezolvarea în momentul în care pe tronulă ş ă

228 Aftarodochetismul era o înv tur sus inut de unii monofizi i, care afirmau c ăţă ă ţ ă ţ ă trupul lui Iisus era incoruptibil (aftartos) dinainte de Învierea Sa , via a Sa p mânteasc fiind diferit de cea celorlal iţ ă ă ă ţ oameni.

94

Imperiului bizantin a ajuns în 610 fiul exarhului Cartaginei, Heraclius, domnia sa marcând practic începutul epocii bizantine.

95

Politica externă

Pe plan extern, împ ra ii acestei perioade abandoneaz politica occidental ,ă ţ ă ă Italia fiind aproape în întregime cucerit de lombarzi. Roma este abandonat ,ă ă ultimul ajutor fiind g sit în energia papei Grigorie cel Mare (590- 604). Pentru a salvaă câte ceva, Mauriciu a creat un exarhat la Ravenna, un altul în Africa la Cartagina, în care puterea militar i cea civil erau reunite în mâinile unei singure persoane,ă ş ă exarhul (reprezentantul puterii imperiale în cazuri speciale). Practic Imperiul bizantin era amenin at din trei direc ii: Spania – un spa iu destul de îndep rtat, Italiaţ ţ ţ ă – amenin at de invazia lombard i Balcanii – unde slavii, avarii i bulgariiţ ă ă ş ş amenin au îns i via a Imperiului. ţ ăş ţ

În aceast situa ie, din Peninsula Iberic care se g sea acum înc în mână ţ ă ă ă ă bizantinilor, Imperiul a pierdut între 571- 572 Cordoba, iar ceva mai târziu în 629 a fost cucerit definitiv de vizigo i. F r a intra în detalii vom mai spune c influen aă ţ ă ă ă ţ bizantin asupra culturii vizigote nu a fost neglijabilă ă 229 .

Bizan ul i Italiaţ ş

În ceea ce prive te Italia, rezisten a bizantin a fost deosebit de slab , pentruş ţ ă ă c efortul principal al Imperiului era îndreptat acum c tre Orient i Balcani.ă ă ş Popula ia care î i revenise cu greu dup recucerirea bizantin , era acum nevoit sţ ş ă ă ă ă fac fa unei fiscalit i excesive, unui sistem de spoliere discutabil, astfel încâtă ţă ăţ venirea lombarzilor era privit cu bun voin . În patru ani lombarzii vor st pâni oă ă ţă ă mare parte a Peninsulei cu excep ia litoralului i a lagunei; în mai pu in de zece aniţ ş ţ ei reu ind s se organizeze în ş ă principate . Noul context permitea Bizan ului s maiţ ă de in o parte important a Italiei de Sud: Siciliaţ ă ă 230 , Calabria, regiunea de coast careă înconjura ora ele Neapole i Amalfiş ş 231 . În aceast perioad , papa Grigorie cel Mare aă ă reprezentat factorul de rezisten împotriva lombarzilor, p gâni în marea lorţă ă majoritate i a c ror aristocra ie era arian . Prestigiul moral al scaunului s u eraş ă ţ ă ă recunoscut în întreg Occidentul cre tin. Coresponden a sa con ine numeroaseş ţ ţ scrisori adresate episcopilor africani, îndeosebi în problema donatist , vecheaă schism de la începutul secolului al IV- lea, care continua s reprezinte un factoră ă provocator în Biserică 232 . În acea vreme, în care o bun parte a Occidentului era înă mâna regatelor «barbare», leg turile acestora cu Biserica erau în mod evidentă prioritare pe agenda de lucru a papei. De aceea, grija lui Grigore cel Mare era puterea lombard în Italia: asist m acum la o ocupare brutal a p mânturilor tradi ională ă ă ă ţ romane de c tre regii i ducii de neam germanic, arieni, care nu numai c atacau înă ş ă mod direct armatele exarhatului imperial de la Ravenna, dar se opuneau i autorit iiş ăţ spirituale a papei. Exprimându - i frustrarea, papa Grigorie scria la un moment datş 229 Jacques BROSSE, Histoire de la chrétienté …p. 101- 124.230 Il cristianesimo in Sicilia dalle origini a Gregorio Magno , Atti del Convegno di Studi (Catalalnisetta, 28- 29 octombrie), 1985. 231 Alain DUCELLIER, Byzance et le monde… , p. 91.232 J.L. MAIER, Le dossiier du donatisme, I: Des origines à la mort de Constance (303- 361); II: De Julien l’Apostat à Saint Jean Damascène , Berlin, 1987; MANDOUZE, Encore le donatisme. Problèmes de méthode posé par la thèse de J :P : Brisson , în Antiquit é classique , 29, 1960, p. 61- 107.

96

unui prieten de- al s u de la Constantinopol:ă «Eu nu am fost f cut episcop de c treă ă romani, ci de lombarzi» 233 . De altfel, el compara Roma cu un vultur care i- a pierdutş penele. Acest patriotism roman a lui Grigorie, justific ata amentul s u politic faă ş ă ţă de Imperiul bizantin. În scrisorile adresate lui Mauriciu, el se numea «nevrednicul t u servitor» (ă indignus pietatis vestrae famulus ), iar influen a mare pe care el o aveaţ în Occident, mai mare decât exarhatul de Ravenna, îl determina s dea chiar decreteă în numele împ ratului. Acest rol jucat acum de papalitate în Occident, caă reprezentant imperial de facto , a servit mai târziu drept precedent psihologic, atunci când papii î i vor asuma o putere civil autonom . Cu toate acestea, Grigorie celş ă ă Mare nu a fost mereu un instrument pasiv al politicii imperiale. În rela iile sale cuţ lombarzii, el a adoptat mai degrab o atitudine independent . Mult vremeă ă ă împ ratul Mauricius i exarhul s u, Romanus, s- au opus tratativelor de pace cuă ş ă cuceritorii. Papa îns a avut contacte cu regele lombard Agilulf, prin intermediulă so iei acestuia, Teodelinda, care era ortodox . Mauricius va condamna acesteţ ă ini iative independente, Romanus îl va acuza de tr dare, numai c aceast politic aţ ă ă ă ă papei va da pân la urm roade sub exarhii Calinicus i Smarald, când se va încheiaă ă ş pacea cu lombarzii. Mai mult chiar, Adaloald, fiul lui Agilulf i al Teodelindei a fostş botezat în credin a ortodox în 603ţ ă 234 . Aceast politic pacifist va fi continuat iă ă ă ă ş de împ ratul Focas, asasinul lui Mauriciu (602), care trebuia s fac fa acum uneiă ă ă ţă noi invazii persane. Convergen a politic dintre pap i noul împ rat era explicabil ,ţ ă ă ş ă ă dar nu justifica bucuria exprimat de Grigorie la instalarea acestui tiran. Ca r spunsă ă la sus inerea papei, Focas a publicat un decret special în favoarea primatului roman,ţ pentru acest gest fiind cinstit la Roma prin ridicarea în Forum a unei coloane. Acest monument se p streaz i ast zi.ă ă ş ă

Rela iile care au existat în vremea lui Grigorie cel Mare, între Biserica Romei iţ ş alte centre ale cre tin t ii, au ar tat c papa în elegea misiunea sa mai degrab înş ă ăţ ă ă ţ ă termenii slujirii, decât în cei ai puterii. Într - o scrisoare adresat arhiepiscopuluiă Dominicus al Cartaginei, papa îi recuno tea în mod formal drepturile, adicş ă independen a administrativ a Bisericii africane. Tot papa purta o coresponden aţ ă ţ regulat cu patriarhii orientali, îndeosebi cu Evloghie al Alexandriei, Anastasie ală Antiohiei i chiar Kirion al Georgieiş 235 . Tot din vremea lui Grigorie cel Mare nu pot fi uitate daniile pe care el le- a f cut m n stirilor din ara Sfânt i la Muntele Sinai. ă ă ă Ţ ă ş

Raporturile cu per iiş

În Orient, r zboaiele reîncep atât la frontiera persan cât i la cea dun rean .ă ă ş ă ă Conflictul cu per ii, dezastruos pentru Imperiu sub Iustin, se va termina în condi iiş ţ avantajoase sub Mauriciu, dar va reîncepe în vremea lui Focas. Motivul declan riişă acestui conflict, care p rea pentru o bun perioad încheiat, a fost nerespectarea deă ă ă c tre Iustin a tratatului unchiului s uă ă 236 , Justinian, încheiat cu per ii în anul 562. Deş asemenea, un rol determinant l- a mai avut i protec ia pe care bizantinii oş ţ 233 M. SOMONETTI, Il cristianesimo in Italia delle origini a Gregorio Magno , în Roma e l’Italia, radices imperii, Milano, 1992, p. 229- 285.234 Jacques BROSSE, Op.cit. , p. 123- 124. 235 M. Van ESBROECK, L’Eglise géorgienne des origines au Moyen Age , în Bedi Kartlisa , 40, 1982, p. 186- 199.236 Iustin al II- lea era fiul Vigilantiei, sora lui Justinian.

97

manifestau fa de armeni, cei care tot acum se revoltaser împotriva per ilor.ţă ă ş Armenia avea nu numai o importan strategic pentru Imperiu, dar era i unţă ă ş furnizor important de militari, care îi înlocuiau pe mercenarii germani pleca i înţ Apus. Drept represalii la aceast atitudine, Chosroe I a invadat Syria, a pus st pânireă ă pe cetatea Daras situat la frontier . Pe timpul lui Tiberiu (asociat lui Iustin II cu titluă ă de caesar , el fiind mai înainte comes excubitorum , adic comandantul g rziiă ă personale a împ ratului), s- a încercat încheierea unei p ci cu per ii, dar pentruă ă ş aceasta era nevoie de înt rirea for elor armate, care s - i dea prestigiul necesar să ţ ă ă trateze cu per ii. În vederea înt ririi for elor sale militare, Tiberiu avea nevoie de unş ă ţ armisti iu pe care- l ob ine în Mesopotamia, dar nu i în Armenia. În 578, în func iaţ ţ ş ţ de magister militum per Orientem este numit Mauriciu, care a repurtat unele victorii ce i- au permis lui Tiberiu s negocieze pentru oprirea luptelor. Condi iile puse de elă ţ lui Chosroe erau generoase: în schimbul cet ii Daras, per ii urmau s primeascăţ ş ă ă unele teritorii pierdute precum Armenia. Tratatul era pe punctul de a fi încheiat, când Chosroe moare în 579, succesorul s u Hormisdas, rupând negocierile. R zboiulă ă reîncepe i va dura pân la moartea lui Tiberiu în 582. ş ă

Succesorul lui Tiberiu, Mauriciu va continua conflictul cu per ii, dar vaş înregistra o oarecare ameliorare a situa iei. În 591, Hormisdas a fost asasinat deţ c tre ă satrapul Varanes din Media, iar fiul lui Hormisdas, Chosroe al II- lea a cerut ajutor bizantinilor pentru a- i rec p ta tronul. Mauriciu îl ajut , Chosroe î i recap tş ă ă ă ş ă ă tronul iar în schimb cedeaz bizantinilor ora ele Martyropolis, Daras i întreagaă ş ş Armenie 237 . Rela iile cu per ii se vor înr ut i sub împ ratul Focas, Chosroe al II- leaţ ş ă ăţ ă cucerind în 605 cetatea Daras i Cezareea Capadociei.ş

Situa ia din Balcani i de la Dun rea de Josţ ş ă

Revenind la conflictele succesorilor lui Justinian nu putem trece cu vederea situa ia de la Dun rea de Jos sau cea din Balcani. Mai întâi, Iustin al II- lea, prinţ ă refuzul pl ii subsidiilor anuale kutrigurilor i avarilor, este nevoit s fac faăţ ş ă ă ţă invaziilor acestora dincolo de Dun re în 566. Un an mai târziu avarii au acceptat să ă dea ajutor lombarzilor în lupta acestora contra gepizilor, dup a c ror înfrângere voră ă r mâne st pâni în întreaga Câmpie Panonic . Din acest moment drumurile avariloră ă ă vor fi deschise în toate direc iile, devenind o putere de temut pentru Imperiulţ bizantin. Tiberiu, în calitatea sa de coregent, a încheiat pacea cu ei în schimbul unei sume anuale de 80.000 de solidi (364 kg. aur). Pentru aceast sum conduc torulă ă ă avar Baian se obliga s întreprind o campanie împotriva slavilor din Câmpiaă ă Muntean . Înaintând de- a lungul Dun rii, pe vechiul drum roman Singidunum -ă ăNovae- Durostorum, avarii au ajuns pân în Dobrogea, de unde au trecut în stângaă Dun rii. Sclavinii, ataca i pe nea teptate, nu au opus nici o rezisten , recunoscândă ţ ş ţă suzeranitatea lui Baian, c ruia i- au i predat miile de prizonieri, adu i din ă ş ş provinciile din dreapta Dun rii (578). În acest fel, conduc torul avar î i consolida înc odată ă ş ă ă pozi ia în zon , f când din sclavini supu ii s i. ţ ă ă ş ă

În anul 582 avarii au cucerit ora ul Sirmium, unde Baian î i va instala noua saş ş re edin . Din acest loc, al turi de supu ii lor vor întreprinde mai multe incursiuniş ţă ă ş asupra cet ilor de la Dun rea de Jos i vor pustii teritoriile de Nord ale Imperiului,ăţ ă ş

237 Alain DUCELLIER, Michel KAPLAN, Byzance IVe- XVe siècle , Paris, 1996, p.22.

98

împreun cu Peninsula Balcanic , devenind st pâni în zon . Astfel, pe la anul 580ă ă ă ă slavii s- au a ezat pe teritoriul Imperiului, foarte probabil i în Dobrogea, în num rş ş ă mare. În general, a ezarea lor nu a avut un caracter permanent i nici inten iiş ş ţ pa nice, ci pentru jaf i prad . Se poate semnala îns tot acum un început alş ş ă ă constituirii de a ez ri statornice ale slavilor în Peninsula Balcanic .ş ă ă

Situa ia s- a complicat pe vremea lui Mauriciu, când puternicul regat alţ avarilor, împreun cu slavii, nu se vor mai mul umi cu simple expedi ii de prad ,ă ţ ţ ă dup care s se întoarc în locurile de unde porniser , ci se instaleaz permanent peă ă ă ă ă teritoriul bizantin, a a cum o f cuser din 580. Spre deosebire de germani care auş ă ă plecat în alte p r i, slavii au reu it s creeze adev rate unit i politico-ă ţ ş ă ă ăţadministrative în sânul Imperiului bizantin. Pân în anul 602 armata bizantină ă condus de generalul Priscus i apoi de fratele împ ratului, Petru, a reu it s in laă ş ă ş ă ţ ă respect pe slavi i s nu le permit instalarea în mas la Sud de Dun re. ş ă ă ă ă Luptele s- au purtat în Dobrogea, în Bulgaria de ast zi, în zona Banatului i chiar în Muntenia iă ş ş Oltenia. Un contemporan al acestor evenimente, Teofilact Simocata i apoi Teofanş Confesorul la începutul secolului al IX- lea ne ofer unele m rturii interesante despreă ă evenimentele din aceast perioad . Astfel, primul vorbind despre expedi iile armateiă ă ţ bizantine în Nordul Dun rii (Muntenia), men ioneaz i pe autohtonii de aici, care seă ţ ă ş pun în slujba armatei bizantine, în lupta împotriva triburilor slave, precum i uneleş râuri precum Ilivakia, identificat cu Ialomi aţ 238 .

De acum înainte zonele ocupate compact de slavi vor purta numele de sclavinii, iar cele de popula ia romanic , romanii. Spre deosebire de avari,ţ ă st pânitorii lor, care invadau Imperiul pentru prad , dup care se întorceau, slavii nuă ă ă vor mai pleca de aici niciodat . Lipsi i îns de o organizare politic i militar , ca iă ţ ă ă ş ă ş de unitatea de care d deau dovad avarii, ei au reu it totu i s se impun prină ă ş ş ă ă num rul lor mare. În 597 ei vor aveau chiar o tentativ de cucerire aă ă Constantinopolului, dar f r succes. Împotriva lor împ ratul Focas nu a luat nici oă ă ă m sur , fie din cauza sl biciunilor armatei, fie c nu- i considera un pericol pentruă ă ă ă Imperiu. Fa de avari acela i Focas le- a m rit subsidiile, crezând c prin acest gestţă ş ă ă putea s - i potoleasc . ă ă

Conflictul dintre papa Grigorie i Biserica de la Constantinopolş

În ciuda raporturile bune dintre papa Grigorie cel Mare i Imperiu, întreş episcopul Romei i cel de la Constantinopol au ap rut în aceast perioad uneleş ă ă ă neîn elegeri. În anul 595, papa anula în mod oficial condamnarea a doi clerici greci,ţ Ioan i Atanasie, acuza i de erezie de c tre patriarhul Ioan Postitorul. Mai mult decâtş ţ ă atât papa i- a invitat pe cei doi la Roma. Cazul ilustreaz faptul c Grigorie eraă ă con tient de ş pricipatus roman definit de predecesorii s i. El era gata s l rgească ă ă ă semnifica ia canoanelor sinodului de la Sardica din 343, care permiteau Romeiţ anularea sentin elor altor mitropolii i stabilirea unor cur i de appel, din care urmauţ ş ţ s fac parte episcopii diocezelor vecine. În cazul celor doi clerici men iona i,ă ă ţ ţ Grigorie a adoptat o procedur direct , cazul fiind judecat la Roma. Cu toate acesteaă ă el nu nega locul al doilea dup Roma al episcopului de la Constantinopol i înainteaă ş Alexandriei. Aceast ordine, care fusese stabilit la Sinodul de la Constantinopol dină ă

238 Emilian POPESCU, Istoria i spiritualitatea…ş p.212.

99

381, dar contestat de Leon în secolul al V- lea, ap rea în scrisoarea lui Grigorie dină 590, prin care anun a alegerea saţ 239 . Acest realism al papei cu privire la pozi iaţ scaunului «Noii Rome», nu- l va împiedica s protesteze împotriva titlului deă «patriarh ecumenic» folosit de Ioan Postitorul. Contestat i de predecesorul luiş Grigorie, Pelagiu al II- lea în 588, titlul fusese utilizat de mai multe ori de c tre Ioană Postitorul în coresponden a sa cu Roma din 595 cu privire la preo ii Ioan i Atanasie.ţ ţ ş În scrisorile adresate patriarhului Ioan Postitorul, împ ratului Mauriciu iă ş împ r tesei Constantina, papa Grigorie demonstra o necunoa tere a semnifica ieiă ă ş ţ termenului de «ecumenic». Folosit mai înainte de c tre ă patriarhii Alexandriei, Constantinopolului i a altor scaune, chiar i de Roma, titlul de ş ş «ecumenic » (oikoumenikos) afirma o autoritate în cadrul «p mântului locuit»ă (oikoumene) , termen care desemna în mod practic Imperiul 240 . El era aplicat de facto numai patriarhului de la Constantinopol. În con tiin a bizantin nu se punea problemaş ţ ă neg rii autorit ii «apostolice»ă ăţ i morale a vechii Rome, deoarece titlul era folosit iş ş în cazul episcopului de la Roma. Asimilarea sa la sfâr itul secolului al VI- lea, reflectaş probabil dorin a episcopilor de la Constantinopol de a- i face cunoscut influen aţ ş ă ţ „imperial ” asupra rezisten ei monofizite. Cu toate acestea, Grigorie cel Mare a dată ţ acestei probleme o dimensiune ecleziologic care demonstra pe de- o parte că ă folosirea excesiv a unor titluri bizantine era str in spiritului latin, iar pe de altă ă ă ă parte c existen a unui «episcop universal» era exclus , aici fiind inclus i el. ă ţ ă ş

Prin traducerea incorect a cuvântului «ecumenic» cu «universal», papa îlă acuza pe patriarhul Ioan de un orgoliu de neiertat. «Luându - i titlul deş episcop universal» scria papa Grigorie împ ratului, patriarhul de la Constantinopol «jucaă practic rolul antihristului, deoarece chiar i Apostolul Petru, c ruia Hristos i- aş ă încredin at turma Sa, nu l- a numit niciodat episcop universal»ţ ă 241 . El insist asupraă acestei idei, pe care o strecoar în scrisorile adresate colegilor s i, patriarhiiă ă Anastasie al Antiohiei i Evloghie al Alexandriei. Rezultatul a fost nefavorabil, înş r spunsul s u, Anastasie insinuând c papa a reac ionat astfel din gelozie. La rândulă ă ă ţ s u, Evloghie era ceva mai conciliant, spunând c pentru «a- l asculta pe Grigorie»,ă ă nu va folosi pentru colegul s u de la Constantinopol titlul de ecumenic. Mai multă decât atât pentru a place lui Grigorie, Evloghie i se adresa cu titlul de pap universal,ă care nu avea nimic excep ional, fiind folosit des pentru episcopul de la Roma. Cuţ toate acestea papa Grigorie cel Mare protesta: «…Eu v cer s nu mai folosi i acestă ă ţ titlu, atunci când vorbi i de mine. Eu tiu cine sunt, iar voi cine sunte i. Prin rang voiţ ş ţ sunte i fratele meu, dup moral p rintele meu. Eu nu am dat un ordin, ci numai amţ ă ă ă indicat ce mi s- a p rut necesar. Am spus c voi nu trebuie s folosi i titlul deă ă ă ţ episcop universal, atât pentru mine cât i pentru al ii. ş ţ Onoarea mea este Biserica Universal , vigoarea unit a fra ilor mei. ă ă ţ Ceea ce m onoreaz cu adev rat este faptulă ă ă c nimeni nu refuz onaorea ce i se cuvine. ă ă S dispar cuvintele care pot sporiă ă vanitatea i care r nesc milostenia»ş ă 242 .

La moartea patriarhului Ioan Postitorul în 595, succesorul s u a continuat să ă foloseasc titul de «patriarh ecumenic», iar împ ratul Mauriciu va ordona papei caă ă subiectul s fie închis. ă Este greu de crezut c papa Grigorie a transformat concep iaă ţ

239 Monumenta Germaniae Historica , Epistola I, 28, Berlin.240 H.G. BECK, Kirche und Theologische Literatur im Bizantinischen Reich , München , 1959, p. 63- 64. 241 Monumenta Germaniae Historica, Epistola V, 37, Berlin.242 J.M.R. TILLARD, L’Evêque de Rome , Paris, Cerf, 1982, p. 73- 74; 234. Nu exist un fundament istorică a a cum s- a pretins uneori, precum c Grigorie cel Mare, primind proteste de la Constantinopol, aş ă început s foloseasc titlul de ă ă servus servorum Dei. Aceast uzan va deveni norm ceva mai târziu.ă ţă ă

100

autoritar a primatului, pe care o aveau predecesorii s i, Victor i tefan, Damasus,ă ă ş Ş Leon sau Ghelasie. Grigorie nu era în opozi ie cu concep iile contemporanilor s i, iarţ ţ ă ecleziologia papal exprimat în ă ă Decretum Gelasianum îi era str in . Ca to i papiiă ă ţ din aceast perioad , papa Grigorie se considera drept un succesor al lui Petru, peă ă care- l aprecia ca surs a puterii episcopale, dar nu vedea Roma ca pe o putereă dominant în raport cu ceilal i episcopiă ţ 243 . El este deci un martor al «ecleziologiei comuniunii», care a p strat unitatea dintre Orient i Occident de- aă ş lungul primului mileniu al istoriei cre tine. ş

Dinastia lui Heraclius i sfâr itul Imperiului Roman (610- 717)ş ş

Urcat pe tron în anul 610, împ ratul Heraclius a domnit pân în 641, iară ă urma ii s i vor conduce Imperiul pân în 717. Dintre ace tia, doi sau trei merit a fiş ă ă ş ă men iona i pentru unele realiz ri sau pentru durata domniei lor: Constant II (642-ţ ţ ă668), Constantin IV (668- 685) i Justinian II Rinohmetul sau «cel cu nasul t iat»ş ă (685- 695; 705- 711) 244 . Despre secolul al VII- lea, Charles Diehl spunea c «reprezintă ă perioada cea mai sumbr din istoria Bizan ului. Este vorba despre o perioad deă ţ ă criz profund , un moment decisiv în care existen a îns i a Imperiului p rea maiă ă ţ ăş ă degrab un joc»ă 245 . La rândul s u, G.Ostrogorsky, atribuie epocii lui Heraclius oă importan excep ional : este punctul de pornire al istoriei propriu - zise aţă ţ ă Bizan ului, în timp ce pân acum Imperiul mai p stra o serie de caracteristici aleţ ă ă perioadei romane.

Aceste dou observa ii î i au juste ea lor. În sec. al VII- lea civiliza ia bizantină ţ ş ţ ţ ă a trecut printr - o adev rat criz de valori: lips de scriitori, de istorici, deă ă ă ă construc ii deosebite etc. Cu toate acestea asist m mai degrab la o schimbare aţ ă ă aspectului Imperiului. Printre cauzele acestei schimb ri se num r lipsa de unitateă ă ă între Occident i Orient, iar în cazul Orientului, divergen ele dintre regiunileş ţ ortodoxe i cele monofizite au creat mari probleme. Justinian e uase în epuizantulş ş s u efort de restabilire a «romanit ii», iar pre ul ambi iilor sale gre it dirijate auă ăţ ţ ţ ş dus la cucerirea provinciilor cele mai bogate, de c tre arabi. De asemenea, înă Peninsula Balcanic , slavii s- au instalat pentru o perioad lung de timp,ă ă ă ajungându - se tot acum i la formarea primului Stat bulgar. În aceste condi ii,ş ţ consecin a fireasc pe toate planurile – geografic, etnic, economic, religios iţ ă ş administrativ – a fost aceea c Imperiul a suferit o transformare decisiv : nu maiă ă putem vorbi acum de un Imperiu Roman, ci de un Imperiu Grec de R s rit. El se vaă ă adapta noilor condi ii create i va supravie ui la dimensiuni reduse, dar ceva maiţ ş ţ omogen, mai bine propor ionat for elor sale reale i mai bine preg tit pentru luptaţ ţ ş ă împotriva du manilor care- l înconjurauş 246 . Sub aceast form va rezista pân laă ă ă sfâr itul sec. al XV- lea.ş

243 Yves CONGAR, L’Ecclésiologie du haut Moyen Age , Paris, 1968, p. 142- 146; 151- 153.244 A. STRATOS, Byzance au VIIe siècle , vol. I- II, Paris, 1980; Ch. Diehl, Figuri bizantne… vol. II, p.385-412; C. HEAD, Justinian II of Byzantium , Madison, 1971. 245 Vezi Paul LEMERLE, Histoire de Byzance , Paris, 1965, p. 65.246 A. STRATOS, Les frontières de l’Empire byzantin au cours du VIIe siècle , în Actele celui de- al XIV- lea Congres de Bizantinologie, tomul II, p. 421- 434.

101

Decaden a persanţ ă

Cele dou mari puteri mondiale de pân la sfâr itul secolului al VI- lea iă ă ş ş începutul secolului al VII- lea erau Imperiul Roman i cel persan: primul va reu i sş ş ă ob in în detrimentul celui de- al doilea o victorie decisiv , dup care va fi i el învinsţ ă ă ă ş de arabi. În primii ani ai domniei lui Heraclius, per ii erau mai amenin tori caş ţă niciodat , cuceririle lor efemere anun ând parc pe cele de mai târziu ale arabilor: înă ţ ă 612 ei se aflau la Antiohia; în 614 la Ierusalim, de unde au luat p r i din Sfânta Cruceă ţ a Mântuitorului; în 618 sau 619 ei ajung la Alexandria. Heraclius a reluat ofensiva în 622 cu rezultate pozitive, în Armenia în 625, iar ora ul Ninive l- a cucerit în 627.ş Heraclius impune condi iile noii p ci, în urma c reia persanii au fost constrân i sţ ă ă ş ă restituie toate posesiunile lor anterioare. Împ ratul se întoarce din aceast campanieă ă victorios, este primit în triumf la Constantinopol în 629, aducând cu el i p r i dinş ă ţ Sfânta Cruce a Mântuitorului care au fost luate anterior i pe care le rea eaz laş ş ă Ierusalim. Tot acum Heraclius î i ia i titlul oficial de ş ş basileus 247 , care pân atunci înă limba greac desemna pe regele per ilor. Noul titlu era de fapt: ă ş pistos ev Xristo Basilevs sau rege care are credin a în Hristos, ca un fel de complement adusţ vechiului titlu tradi ional roman, ţ imperator sau avtocrator . Schimbarea este semnificativ cu atât mai mult cu cât în terminologia politic curent , putea fiă ă ă interpretat ca o diminuare a demnit ii imperiale. Titlul de împ rat apar ineaăţ ă ţ unicului i universalului împ rat în timp ce el avea mai mul i regi (în latinş ă ţ ă : reges ; în greacă : basileis) ai na iunilor, care revendicau o jurisdic ie regional sau tribalţ ţ ă ă 248 . Schimbarea titlului imperial este interpretat ca un semn al noii con tiin e «elenice»ă ş ţ a bizantinilor sau ca o imitare a titlului persan de “rege al regilor”. În realitate, factorul decisiv era faptul c “basileus” era un termen biblic i mesianic: în Noulă ş Testament, Hristos este adev ratul i singurul ă ş basilevs sau rege, chiar dacă suveranul Imperiului Roman, prin credin a sa în Hristos (ţ pistos en Xristo ) se asocia pe viitorul slujirii împ r te ti a lui Hristos. Astfel, schimbarea reflecta mai întâiă ă ş integrarea unei ideologii cre tine teocratice, filozofiei politice romane oficiale. Peş viitor, titlul de basileus devenea privilegiul exclusiv al singurului i universaluluiş suveran al Noii Rome, fiind refuzat acest titlu pretenden ilor franci sau slaviţ 249 .

Astfel, Heraclius î i asuma în teorie i în practic viziunea universalş ş ă ă mo tenit de la Constantin, Teodosie I i Justinian, conferindu - i totodat oş ă ş ă dimensiune explicit religioas . Aceast mo tenire universal a fost p strat i deă ă ş ă ă ă ş succesorii s i precum Constantin al II- lea, care atunci când arabii amenin auă ţ Constantinopolul se gândea chiar la transferul capitalei in Italia. In 610, situa iaţ Imperiului era atât de tragic încât Heraclius se gândea la o eventual retragere laă ă Cartagina, care p rea mai sigur decât Constantinopolul. Triburile de slavi i de avariă ă ş

247 Basileus desemna la început pe marele rege al Persiei. În titulatura bizantin este introdus peă vremea lui Heraclius, mai precis în urma victoriilor repurtate de acesta asupra sasanizilor, devenind din acest moment ecivalentul latinului imperator .248 G. OSTROGORSKY, “Avtocrator I Samodrzac”, în Glasnik Srpske Akademije , 164, Belgrad, 1935, pp. 97- 187. Titlul de basileus a fost folosit de Heraclius într - o novel din 629, cf. J. i P. ZEPROS, ă ş Jus graecoromanum , I, Atena, 1931, p. 36.249 Astfel împ ratul combina dou titluri, cel religios i cel secular, intitulându - se drept “basileus careă ă ş are credin a în Hristos Dumnezeu i împ rat al Romanilor” (en Hristo to Teo pistos Basilevs kaiţ ş ă avtocrator Romeon).

102

de ineau practic întreaga Peninsul Balcanica, iar ofensiva persan continua.ţ ă ă Antiohia si Damascul au fost cucerite in 613, iar cucerirea Ierusalimului, simbol al domina iei cre tine în Orient s- a produs în 614. Toate evenimentele dramatice careţ ş au avut loc pe perioda domniei sale, culminând cu ap rarea capitalei în fa a ataculuiă ţ persan din 626, salvat prin protec ia icoanei Maicii Domnului, au constituit fondulă ţ politicii religioase a împ ratului Heraclius. Armatele bizantine au comb tut cuă ă succes, pentru ap rarea i prezervarea Imperiului roman universal. ă ş

Atât împ ratul cât i patriarhul nu puteau îns neglija p strarea unit iiă ş ă ă ăţ religioase, amenin at de schisma dintre calcedonieni i monofizi i. Problemaţ ă ş ţ devenise crucial în zona situat între Armenia, Siria i Egipt, unde aveau loc b t liiă ă ş ă ă decisive, nu numai pentru controlul teritorial i politic, dar i pentru viitorulş ş popula iilor cre tine orientale. ţ ş

Instalarea slavilor în Grecia

Situa i între Oder i Vistula, popoarele slave considerate indo- europene, s- auţ ş deplasat lent c tre S- E; în secolul al II- lea ei ocupau zona dintre Nipru i S. Dun rii.ă ş ă Ei apar în izvoare tocmai la începutul secolului al VI- lea, când au intreprins dese incursiuni la Dun reă 250 . Între 580- 581 slavii au trecut masiv fluviul, fàr a întâmpinaă nici cea mai mic rezisten ; ei au ocupat mai întâi Tracia i Macedonia, iar în 586ă ţă ş Tesalonicul a cunoscut primul dintr - o serie mai lung de asedii. Afla i la început subă ţ controlul avarilor, au sc pat de ace tia i s- au r spândit în Grecia pân înă ş ş ă ă Peloponez, unde vor ajunge în 587- 588. Ei s- au instalat sub forma unor mici entit iăţ independente numite sclavinii . În zona Tesalonicului ei au ob inut chiarţ independen aţ fa de avari. Între 604 i 615 slavii au asediat din nou Tesalonicul, iarţă ş în 618 Heraclius a reu itş s încheie pacea cu ei în schimbul permisiunii de a seă instala la por ile oraţ şului. În partea de Nord a Balcanilor, triburile de slavi au r masă în continuare supuse avarilor, care îi vor substitui pe greci. Astfel, procesul de slavizare va atinge o zon destul de larg , din Ahaia i Tesalia pân în Macedonia. Înă ă ş ă aparen , slavizarea Balcanilor a fost un proces care a început din Sudul Peninsuleiţă Balcanice pentru a se îndrepta mai apoi spre Nord.

Penetrarea slavilor are îns acum un caracter nou: nu mai este vorba acum deă simple incursiuni, ci de instalarea în teritoriul grec în grupuri compacte, îndeosebi în Macedonia, Epir i Tesalia, cu ajutorul cor biilor construite dintr - un singur trunchiş ă numite monoxile, ajungând chiar i în insule. Rela iile dintre Imperiu i aceste triburiş ţ ş invadatoare au fost pentru o lung perioad de timp destul de delicate: Constans IIă ă (641- 660) i Justinian II (685- 695; 705- 711) vor întreprinde incursiuni militareş împotriva lor. În Macedonia, slavii au r mas elementul dominant, iar Imperiul a fostă nevoit s se acomodeze acestei situa ii, mul umindu - se cu o anumit suzeranitateă ţ ţ ă asupra lor. În restul Greciei slavii vor fi eleniza i. Rapiditatea cu care atât slavii cât iţ ş celelalte popoare migratoare au ocupat Peninsula Balcanic poate fi explicat prină ă vidul militar, administrativ, iar în unele zone chiar demografic, pe care l- au g sită toate aceste popoare. Între 593 i 596 sistemul defensiv bizantin de la Dun re seş ă pr bu e te, Imperiul p strând doar cet ile mai mari precum: Singidunum,ă ş ş ă ăţ Justiniana Prima, Naissus, Serdica.

250 C. RAZACHEVICI, Slavii în izvoare bizantine , în Magazin istoric , februarie 1997, p. 47- 50.

103

Bulgarii

Tot în aceast perioad amenin tori au devenit i bulgarii. Aceast popula ieă ă ţă ş ă ţ de origine fino- ugric ap ruse cu caracter episodic în mai multe rânduri. Goni i deă ă ţ pe Volga de c tre cazari ei s- au deplasat sub conducerea hanului Asparuh c treă ă Vest, ajungând pe la 670 în zona Deltei Dun rii. Pentru a- i opri Imperiul a intreprinsă mai multe opera ii militare combinate (armat terestr i flot pe Dun re), darţ ă ă ş ă ă Constantin al IV- lea (668- 685) este învins i este obligat s recunoasc noul Stat deş ă ă la Dun re i pân în Balcani. Din acest moment vom putea observa cum bulgarii î iă ş ă ş vor întinde domina ia asupra triburilor slave, dar vor fi slaviza i în scurt vreme,ţ ţ ă ajungând chiar s - i uite i limba, în timp ce slavii pân acum destul de dispersa iă ş ş ă ţ vor cunoa te o bun organizare politic impus de c tre bulgari. Rezultatul acestuiş ă ă ă ă fenomen va fi constituirea în Nordul Traciei a unui Stat redutabil, ce va juca un rol important i funest în acela i timp, pentru Imperiul bizantin. Este important deş ş amintit i un alt aspect al acestei perioade i anume: Imperiul va abandona în noulş ş context geopolitic vechile frontiere ale Dun rii, pentru a se replia spre vârfurileă muntoase din Nordul Traciei.

Cuceririle arabe

Pân în secolul al VI- lea prezen a celor dou Imperii, cel persan i cel roman,ă ţ ă ş rivale dar solidare, caracteriza Orientul Apropiat 251 . Mi c rile de popula ii care s- auş ă ţ produs la periferia acestor Imperii au modificat uneori natura rela iilor dintreţ romani i sasanizi, f r a pune in pericol existen a lor. Începând cu secolul al VI- leaş ă ă ţ lucrurile s- au schimbat, mai ales ca urmare a invaziilor popoarelor germanice in Occident, a expansiunii slave i a cre terii puterii arabe. De aceea, evenimentul celş ş mai important al sec. al VII- lea r mâne cel al cuceririlor arabeă 252 .

251 Vezi P. GOUBERT, Byzance avant l’Islam. t. I: Byzance et l’Orient sous les successeurs de Justinien , Paris, 1951; N. G. GARSOIAN, Byzantium and the Sasanids , în Cambridge of Iran 3, 2. 252 Arabia se afl situat între Golful Persic, Oceanul Indian i Marea Ro ie care prelunge te la Nord-ă ă ş ş şEst valea Iordanului. Peninsula Arabiei, traversat prin mijloc de tropicul Cancerului, este un imensă de ert de aproape 2.500.000 mş 2, ata at din punct de vedere geologic Africii. Platforma arabicş ă accidentat la Est, de- a lungul Golfului Oman, printr - un lan muntos, are în partea de SV, deasupraă ţ M rii Ro ii, un masiv de granit i lav care ajunge la cca. 3.000 m. în extremitatea sudic . Prină ş ş ă ă altitudinea ei aceast regiune purta în antichitate numele de “Arabia binecuvântat ”. Restul Peninsuleiă ă este plin de de ert de nisip i roci, seceta aproape total se adaug frigului deosebit de puternică ş ş ă ă timp de 2 luni de iarn i c ldurii toride în restul anului. Aceast regiune oarecum inospitalier a fostă ş ă ă ă locuit de o popula ie de limb arab din secolul al IX- lea î.d.Hr. Aceasta era în marea ei majoritateă ţ ă ă nomad , organizat în triburi, adesea ostile, dar care au ajuns s se organizeze într - o entitateă ă ă durabil . Cu toate acestea, religia islamic , n scut în secolul al VI- lea în mijlocul Arabiei, a constituită ă ă ă un ferment important în determinarea destinului popoarelor arabe. În ceea ce prive te apari ia etnieiş ţ arabe, adic a popula iei care vorbea limba arab , este greu de precizat când a ap rut. Începând cuă ţ ă ă secolul al IX- lea î.d.Hr., textele acadiene i ebraice, plaseaz în regiunea de ertului siro-ş ă şmesopotamian i în NV Arabiei o popula ie ce purta numele în acadian de ş ţ ă aribi, arabu, arubu , iar ebraic de ă arab . Men iunile indiscutabile despre arabi provin din jurul anului 853 î.d.Hr: la aceastţ ă dat în Siria, regele Salmanasar al III- lea învinsese dup spusele sale, trupele coalizate ale regiloră ă Damascului, Israelului, Amonului i Ciliciei. La rândul lor, analele asiriene amintesc de lupteleş monarhilor asirieni cu arabii, iar textele ebraice descriu pe arabii din nord ca fiind cei care se ocupau

104

În momentul în care scena politic era dominat de lupta dintre romani iă ă ş persanii sasanizi, Arabia a avut de suportat o transformare deosebit de important .ă Aceast schimbare s- a sim it mai mult pe plan ideologic, prin p trundereaă ţ ă cre tinismului monofizit moderat legat de Bizan , a cre tinismului nestorian i aş ţ ş ş iudaismului protejat de per i. Toate aceste religii erau prezente în Arabia, dar maiş ales în Sudul ei. Evreii reu iser chiar s impun în aceast zon un rege arab,ş ă ă ă ă ă convertit la iudaism în secolul al IV- lea d.Hr. În jurul anului 510, un rege adept al iudaismului militant ajunge la putere i îi persecut pe cre tini. La rândul s u,ş ă ş ă Bizan ul contraatac prin intermediul Imperiului cre tin al Etiopiei. În urma uneiţ ă ş revolte, la putere ajunge un sclav pe nume Abraha, ap r tor al cre tinismului, dară ă ş care oscila între cele dou puteri. Apropierea sa de Bizan i Etiopia a declan at oă ţ ş ş contraofensiv persan , astfel încât pe la anul 600 d.Hr. armata persan a devenită ă ă st pân în zona Yemenului. În aceast perioad au prosperat unele centreă ă ă ă comerciale precum Mecca, a c rei economie monetar exercita o influen dizolvantă ă ţă ă asupra structurilor tribale i a valorilor tradi ionale.ş ţ

Mecca (în arabă Makka ) era un centru comercial important stabilit în jurul unui sanctuar binecunoscut. Cetatea era locuit de tribul Qoray , care se ocupa cuă ş traficul caravanelor. Un membru al acestui trib, pe nume Mohamed ibn’Abdallah pe scurt Mohamed (n scut pe la 570) orfan, s rac, devenit agent comercial al unei femeiă ă (Kadija) deosebit de bogate, cu care s- a i c s torit, era în c utarea unei noi vie iş ă ă ă ţ religioase 253 . În jurul anului 610 el a avut primele revela ii i predica precum c Allahţ ş ă era atotputernic, c era singurul Dumnezeu i c ascut torii s i trebuie s fieă ş ă ă ă ă preg ti i pentru Marea Judecat . Noua grupare, care num ra la vremea aceea câ ivaă ţ ă ă ţ locuitori ai Mecc i, a fost înc de la început persecutat . În 622 Profetul împreun cuă ă ă ă adep ii s i au g sit refugiu în oaza de la Medina sau Yatrib. Mahomed a fost primitţ ă ă aici de cele dou triburi p gâne i de alte trei grup ri iudaice, divizate de lupteleă ă ş ă interne, ca un fel de arbitru inspirat al Cerului. La Medina, comunitatea lui Mahomed a sporit ca num r, iar credincio ii s i se numeau ă ş ă moslim , musulmani , adic supu iiă ş lui Allah. Grupul a c p tat în mod progresiv caracterul unui Stat teocratic, iar o serieă ă de în elegeri a favorizat consolidarea leg turilor cu triburile arabe. Pentru trecerea laţ ă noua religie era nevoie de o convertire superficial , iar triburile aliate pl teau taxă ă ă legal numit ă ă zakat 254 . Triburile aliate se angajau de asemenea s nu atace alteă

cu cre terea animalelor. Suprema iei culturale i hegemoniei par iale exercitate de statele asiro-ş ţ ş ţbabiloniene asupra arabilor i- au succedat Imperiul persan. Pe la 481 armata lui Xerxes avea în componen a ei i arabi. ţ ş Zona sud arabic , fertil i cultivabil , a fost populat la o dat necunoscut de o popula ie, careă ă ş ă ă ă ă ţ vorbea dialecte semitice din grupul numit sud- arabic. Ei i- au asimilat pe indigeni i au intreprinsş lucr ri ample de iriga ii pentru dezvoltarea agriculturii. Un text ebraic din secolul al IX- lea î.d.Hr. neă ţ vorbe te de regina Saba, care i- a f cut o vizit lui Solomon. Popula ia Sabei ca i popula ia din Nordulş ă ă ţ ş ţ Arabiei a trimis la un moment dat regilor Asiriei, c mile i tot felul de plante aromate (715- 685).ă ş Cartea profetului Iezechiel ne aminte te de negustorii din Saba care vindeau la Tyr aromate, pietreş pre ioase i aur. Exista deci un Stat la Saba înc din secolul al VIII- lea î.d.Hr., iar în secolul al V- leaţ ş ă î.d.Hr. colonii Sabei s- au stabilit în Etiopia. Coloni sudarabici ai Etiopiei au format State, care începând cu secolul al III- lea d.Hr. au creat un fel de cap de pod pe coasta arab a M rii Ro ii,ă ă ş intervenind chiar uneori, în luptele dinastiilor sudarabe. Vezi The Cambridge History of Islam în două volume: I The Central Islamic Lands, II The further islamic lands. Islamic society and civilization , Cambridge, 1970. 253 Vezi M. GAUDEFROY- DEMOMBYNES, Mahomet , Paris, 1968; M. Montgomery WATT, Mahomet , Paris, 1989; M. COOK, Muham mad , Oxford University Press, 1983. 254 Pentru cei care r mâneau cre tini sau iudei exista o alt taxă ş ă ă .

105

grup ri musulmane i s participe la r zboaiele împotriva non musulmaniloră ş ă ă 255 . Dup ce Mecca a capitulat în 630, pacea islamic s- a instaurat peste întreagaă ă Peninsul . În jurul anului 629, Mahomed a organizat o serie de expedi ii care vizauă ţ frontierele Imperiului Bizantin, numai c profetul a murit în anul 632.ă

Moartea lui Mahomed a privat tân ra comunitate musulman nu numai deă ă eful ei religios, dar i de un conduc tor politic a c rui prestigiu i autoritate d duseş ş ă ă ş ă

posibilitatea consolid rii unei unit i ce risca acum s dispar . În realitate, Profetulă ăţ ă ă nu prev zuse nimic pentru succesiunea sa iar fiecare clan încerca s - i impun ună ă ş ă candidat, în timp ce unele triburi f ceau secesiune, rec p tându - i completaă ă ă ş independen . Dualitatea rolului lui Mahomed, Profet i ef politic, f cea deosebit deţă ş ş ă delicat succesiunea sa. Asist m la opozi ia dintre locuitorii Medinei, careă ă ţ revendicau onoarea de a apar ine ora ului ales drept re edin de c tre Profet i ceiţ ş ş ţă ă ş ai Mecc i, concet enii lui Mahomed. În sfâr it, unii beduini care se aliaser cuă ăţ ş ă Mahomed, pentru c acesta reprezenta for a i autoritatea, dar care suportau cu greuă ţ ş unele restric ii, abandonau Islamul pentru a- i urma pe fal ii profe i sau pentru a- iţ ş ţ ş relua vechile obiceiuri. Pân la urm un acord a fost încheiat între primii s i adep i,ă ă ă ţ iar Abu Bakr a devenit primul kalif 256 . El trebuia s ghideze comunitatea, s seă ă îngrijeasc de aplicarea diferitelor prescrip ii ale legii sacre, ă ţ ariaş transmis deă Mahomed, dar care nu trebuia completat . Revela ia era închis , Medina r mânea ună ţ ă ă loc privilegiat, în care se aflau cei care auziser Coranul i care îl p strau înă ş ă memorie. Anii care au urmat mor ii lui Mahomed au reprezentat i perioadaţ ş expansiunii arabe în Orientul Apropiat, f r a putea considera acest fenomen dreptă ă un plan al Profetului. În teritoriile cucerite, arabii au organizat hegemonia lor politică iar prin intermediul credin ei, primii califi au reu it s men in unitatea unorţ ş ă ţ ă provincii deosebit de diverse.

Expansiunea în afara Peninsulei Arabice a fost mai întâi opera a 4 califi: Abu-Bakr, Omar I, Otman i Ali, considera i de majoritatea musulmanilor ca fiind ni teş ţ ş “ghizi” (Ra idunş ). Damascul a fost cucerit în 635, Ierusalimul a capitulat în 636, Omar I fiind acela care a semnat actul de predare a ora ului i garantând libertateaş ş de cult pentru cre tini. Din acest moment Ierusalimul a devenit al turi de Mecca iş ă ş Medina al treilea ora sfânt al Islamuluiş 257 . Dup cucerirea Alexandriei în 642, auă urmat Magrebul în 697, Turkestanul chinezesc în 712 i Indiile în 710- 713. Începândş cu 711, Islamul s- a r spândit în Spania i a ajuns pân în Pirinei, extinzându - iă ş ă ş influen a de- a lungul V ii Rinului. În ciuda unor succese sporadice înregistrate înţ ă Sicilia sau în Italia Meridonal , între secolele VIII- IX, e ecul de la Poitiers din 732 aă ş marcat sfâr itul expansiunii islamului în Vest.Cucerirea de noi teritorii nu aş însemnat în mod obligatoriu o arabizare i o islamizare sistematic a popula iei, ci oş ă ţ organizare a veniturilor i a cheltuielilor. Fiecare provincie î i p stra propriileş ş ă caracteristici i tradi ii. ş ţ

La moartea lui Mahomed Imperiul bizantin putem spune c se afla într - oă pozi ie destul de confortabil pe plan extern. Dup o disput teribil care aţ ă ă ă ă culminat în secolul al VII- lea cu cucerirea Egiptului, a Siriei i a Palestinei de c treş ă per i, Bizan ul condus de Heraclius (610- 641) p rea s câ tige definitivş ţ ă ă ş

255 M.A SHABAN, Islamic History: a new interpretation , t. I, 600- 750, Cambridge University Press, 1971, p. 52- 84. Vezi i M. REKAYA, ş L’Islam. Religion et civilisation. Son expansion du VIIe au XVe siècle, Paris, 1978. 256 Kalif, de la “khalîfa Rasûl Allah”, “succesor al trimisului lui Allah”, asigura conducerea comunit ii.ăţ257 Conform tradi iei, Mahomed în cursul unei c l torii nocturne ar fi venit la Ierusalim, unde i- aţ ă ă întâlnit pe to i profe ii biblici, iar apoi s- a urcat la cer în prezen a lui Dumnezeu. ţ ţ ţ

106

confruntarea: sasanizii sunt respin i în spa iul lor tradi ional, Mesopotamia i Iran,ş ţ ţ ş f r acces la Mare, în timp ce bizantinii de ineau tot litoralul mediteranean, dină ă ţ Spania i pân în Egipt, din Palestina i pân în Italia. Din acest moment putereaş ă ş ă Bizan ului p rea imposibil de contestat, cu atât mai mult cu cât Persia va intra într - oţ ă perioad de lupte intestine, care o vor împiedica s priveasc dincolo de frontiere. Înă ă ă mod symbolic, în anul 629, când Heraclius readuce Sfânta Cruce la Ierusalim, după ce 15 ani mai înainte per ii au luat - o în capitala lor Ctesifon, marcheaz un dubluş ă program: acela al Romei tradi ionale i cel al Imperiului romano- cre tin n scut înţ ş ş ă secolul al IV- lea, care tindea c tre domina ia întregii lumii de c tre de in toriiă ţ ă ţ ă Adev rului. Spre deosebire de vechea Rom , Bizan ul învinsese defintiv singurulă ă ţ rival, iar în plus recuperase Sfânta Cruce cea care determinase victoria lui Constantin, primul împ rat cre tin.ă ş

Cu toate acestea, victoria din 629 r mâne mai degrab aparent decât real .ă ă ă ă Chiar dac Imperiul Roman de R s rit reprezenta o for militar , el era unit prină ă ă ţă ă cultura romano- elenistic , avea reguli juridice mo tenite din dreptul roman, iară ş unitatea religioas era asigurat de cre tinism. Acest for cuno tea i uneleă ă ş ă ţă ş ş sl biciuni. Din punct punct de vedere militar, nenum ratele r zboaie cu per iiă ă ă ş epuizaser armata bizantin , iar unele provincii precum Siria i Egiptul erauă ă ş men inute de garnizoane mult prea dispersate i f r sprijin financiarţ ş ă ă corespunz tor. În privin a administra iei, înc din secolul al V- lea se înregistreaz oă ţ ţ ă ă transformare prea lent , f r o eliminare rapid a ramifica iilor complexe ale unuiă ă ă ă ţ func ionariat foarte ierarhizat. Unitatea pe plan cultural era asigurat de o a a-ţ ă şnumit elit constantinopolitan ce vorbea i scria în greac , o sintez între valorileă ă ă ş ă ă elenistice i cele romane, p gâne i cre tine, care impunea o imagime omniprezentş ă ş ş ă a Romei. În realitate, majoritatea subiec ilor Imperiului nu vorbeau greaca, fiindţ departe de a se sim i purt tori ai acestei noi expresii: latina domina Occidentulţ ă hispanic i italian, împ r ind cu Africa limbile berber , copt în Egipt, siriac în Siriaş ă ţ ă ă ă i Palestina, adev rate limbi na ionale. Aceast diviziune lingvistic nu era atât deş ă ţ ă ă

grav , dac nu ar fi fost sus inut de contradic ii mult mai grave de ordin economic,ă ă ţ ă ţ social sau religios. Din punct de vedere social, Imperiul bizantin era un spa iuţ dominat de o aristocra ie avid i lucrat de rani cu drepturi diminuate, în timp ceţ ă ş ţă în ora e se confruntau bog ia i mizeria crunt , f r ca s putem vorbi în mod realş ăţ ş ă ă ă ă de existen a unei clase mijlocii. Bizan ul era ancadramentul natural al popoarelor,ţ ţ mai ales al celor din provinciile marginale, care nu erau grece ti, cum ar fi cazul cuş Armenia, Siria, Palestina, Egiptul. De aceea o astfel de situa ie poate explica foarteţ u or mul imea gre elilor comise în momentul declan rii cuceririlor arabe, puse deş ţ ş şă prea multe ori pe seama „maselor populare”.

În afara diviziunilor sociale avem divergen ele religioase: din secolul al V- leaţ cele mai grave erezii s- au dezvoltat în partea oriental a Imperiului. Cele maiă importante, nestorianismul sau monofizismul s- au extins: prima în Mesopotamia iar a doua în Siria, Palestina i Egipt, unde a devenit rapid majoritar , un mijloc de a- iş ă ş exprima revendic rile socio- economice i personalitatea na ional . În fa a unoră ş ţ ă ţ probleme religioase i na ionale deosebit de complexe ca cele enumerate aici peş ţ scurt, Imperiul nu a avut întotdeauna o politic coerent : împ ra ilor ortodoc i leă ă ă ţ ş vor succeda suverani cu simpatii monofizite. De aceea, toate tentativele de compromis, a a cum a fost cazul cu ş Ecthesisul lui Heraclius din 638, s- au dovedit inutile.

107

În aceste condi ii, sub conducerea primilor suverani arabi, califii, supranumi iţ ţ i ortodoc i, (ş ş ra hidunş ) Abu Bakar, Omar, Utman i Ali, Siria, Palestina i Egiptul,ş ş

mânate de diviziunile pe care le- am pomenit, au trecut f r rezisten în mâinileă ă ţă noilor cuceritori, în timp ce vechiul Imperiu persan se va pr bu i. În 661, generalulă ş Muawija preia puterea i întemeiaz o adev rat dinastie, aceea a Umayazilor, careş ă ă ă va reu i s supun Nordul Africii i Spania, lansându - se pe mare, cucerind Cipru iş ă ă ş ş ajungând pân la asedierea în dou rânduri a Constantinopolului.ă ă

O alt gre eal tactic a fost i politica religioas a Bizan ului fa deă ş ă ă ş ă ţ ţă monofizi i, pe care succesorii lui Justinian au continuat s - i combat . Tentativele deţ ă ă unire intreprinse de Heraclius, precum si noua doctrin creat de el i de patriarhulă ă ş Serghie, tocmai pentru a- i apropia pe ortodoc i de monofizi i, au dus pân la urmş ţ ă ă la monotelism 258 . A a a luat fiin o nou erezieş ţă ă monoenergismul 259 . Pe baza acestei doctrine s- a putut realiza o unire în Armenia, Siria i Egipt, unde a fost ales caş patriarh Cyr (631), mare ap r tor al acestei formule. Împotriva acestei formule deă ă unire s- a ridicat îns patriarhul Sofronie al Ierusalimului, care va ajunge în 634ă patriarh al Constantinopolului 260 . Sofronie a privit aceast nou înv tur ca pe oă ă ăţă ă nou formul a monofizismului i ca o dep rtare de la dogmele Calcedonului. Nouaă ă ş ă formul monotelit a stat la baza edictului din 638, cunoscut i sub numele deă ă ş Ecthesis 261 (expunere de credin ), promulgat de Heraclius i afi at în narthexulţă ş ş Sfintei Sofia. Pe scurt, nici ortodoc ii, nici monofizi ii nu se vor în elege, iarş ţ ţ provinciile monofizite, Egiptul, Siria i Palestina, ajung s - i doreasc desprindereaş ă ş ă de Bizan , preferând domina ia arab , cunoscut pentru toleran a eiţ ţ ă ă ţ 262 . Astfel arabii vor prelua în ultimii ani ai domniei lui Heraclius provincii pe care el le cucerise de la per iş : 634- Bosra, 635- Damascul, 636- b t lia de la Yarmouk ce echivaleaz cuă ă ă pierderea definitiv a Siriei. În 637 sau 638, arabii au cucerit Ierusalimul, iar în 639ă au ajuns în Mesopotamia, în 642 cuceresc Alexandria, apoi Ciprul i Rodosul,ş atacând în cele din urm Constantinopolul.ă

Ofensiva asupra capitalei s- a desf urat în mod simultan pe ap i pe uscatăş ă ş timp de 5 ani: din 673 pân în 677. Constantin al IV- lea va rezista, astfel încât arabiiă se vor întoarce în 677 în Siria. Acest moment a reprezentat o mare victorie pentru Constantin al IV- lea, cel care a opri progresul fulminant al arabilor. Ceva mai târziu, între 693 si 698, întreaga Afric bizantin împreun cu Cartagina au trecut înă ă ă mâinile musulmanilor 263 .

Themele

258 Recunoa terea în persoana Mântuitorului Iisus a unei singure voin e i a dou naturiş ţ ş ă . Vezi i J.ş GOUILLARD, L’hérésie dans l’Empire byzantin, des origines au XIIe siècles , în Travaux et mémoires , t. I, 1965 ; V. GRUMEL, Recherches sur l’histoire du monothélisme , în Echos d’Orient , 27, 1928, p. 6- 16 iş 257- 277; 28, 1929, p. 19- 34 i 272- 282; 29, 1930, p. 16- 28.ş259 F. WINKELMANN, Die Quellen zur Erforschung des monoenergetisch- monothelitischen Streites , în Klio, 69, 1987, p. 515- 559.260 C. von SCHÖNBORN, Sophrone de Jérusalem . Vie monastique et confession dogmatique , Paris, 1972. 261 Decretul începea cu o m rturisire de credin de tip calcedonian prin care erau recunoscuteă ţă primele cinci Sinoade Ecumenice. Textul afirma c Mântuitorul Iisus avea o o ă singur voină ţă , f r aă ă exista o confuzie între cele dou naturi ale Sale. ă262 Vezi Pierre MARAVAL, Le Christianisme de Constantin… , p. 429- 430.263 A. STRATOS, art.cit. , p. 432.

108

Justinian încercase în zadar o reform de amploare, care urm reaă ă concentrarea întregii puteri civile si militare în mâinile guvernatorilor de provincii. Succesorii s i au continuat aceast politic , creând ă ă ă exarhatele 264 de Ravenna iş Cartagina: exarhul numit direct de împ rat i revocabil în orice moment, avea oă ş astfel de putere. Timp de mai multe secole, separarea puterilor în Stat constituise un principiu al administra iei romane. Sistemul ţ themelor era îns ceva contrar i s- aă ş dezvoltat mai ales în situa iile de criz . În secolul al VII- lea sistemul va desemnaţ ă practic circumscrip ia unde era cantonat principalul corp de armat , thema având înţ ă fruntea ei un militar, un general, un strateg , devenind cu timpul o subdiviziune administrativ a Imperiuluiă 265 . Themele erau constituite în func ie de nevoţ : thema armeniacilor este poate prima înfiinta , iar mai târziu ţă thema Anatolicilor era pentru protec ia Asiei Mici, în fa a invaziilor arabe, ţ ţ thema Opsikion pentru a ap ra capitala,ă thema M riiă pentru a r spunde ameni rii flotei arabe, ă ţă thema Traciei împotriva bulgarilor, thema Heladicilor împotriva slavilor care amenin au Grecia, ţ thema Siciliei pentru a lupta împotriva amenin rii arabe în Occidentţă 266 . Din aceast sumară ă enumerare se poate vedea clar cum noua organizare care s- a încheiat în secolul al VIII- lea, bulversând administra ia provincial cu subdiviziunile Imperiului, lua înţ ă calcul diferitele pericole externe.

Themele corespundeau i unor realit i sociale. Contingentul era de faptş ăţ format din solda ii vechiului corp de armat care d dea i numele lor themei.ţ ă ă ş Instala i în anumite locuri, ei au devenit cu timpul lega i de acel p mânt, astfel încâtţ ţ ă ajuta i i de numeroase facilit i fiscale i de o protec ie juridic , au transformatţ ş ăţ ş ţ ă armata într- o institu ie practic ereditar . ţ ă Nu se mai putea vorbi de o armat bazată ă pe un sistem clasic de recrutare, ci de o înrolare ereditar . Serviciul militar nu eraă permanent; pe perioada campaniilor militare stratiotul 267 avea o sold , iar pe timp deă pace se putea întoarce acas ocupându - se de cultivarea p mântului pe care- l avea înă ă proprietate. Ori de câte ori era convocat, el trebuia îns s fie gata de lupt i s aibă ă ă ş ă ă echipamentul specific preg tit. Stratiotul era de fapt un fel de cavaler, care trebuiaă s - i procure singur echipamentul, calul i armamentul. El se ocupa de între inereaă ş ş ţ acestor elemente, având totodat grij s fie în permanen antrenat. Astfel,ă ă ă ţă sistemul militar bizantin a tiut s utilizeze muta iile sociale din mediul rural,ş ă ţ bazându - se pe p tura mic i mijlocie a r nimii. ă ă ş ţă ă

Transform ri socialeă

264 Mai multe provincii conduse de un exarh, ce de inea atât puterea militar cât i pe cea civil .ţ ă ş ă Despre exarhate vezi Ch. DIEHL, Etudes sur l’administration byzantine dans l’exarchat de Ravenne , Paris, 1888. 265 R.J LILIE, Die zweihundertjährige Reform: Zu den Anfängen der Themenorganisation in 7 und 8 Jahrhundert , în Byzantinoslavica, Praga, 1, 1984, p. 27 i p. 190- 201. ş266 În privin a înfiin rii themelor exist mai multe controverse care pot fi reg site la: A. PERTUSI, ţ ţă ă ă La formation des thèmes byzantines , în Berichte zum XI Internationalen Byzantinistenkongress , München , 1959. Despre înfiin area primelor theme din Asia Mic vezi G. OSTROGORSKY în ţ ă Byzantion , 23, 1954, p. 31. Vezi i H. AHRWEILLER, ş Recherches sur l’ administration de l’ Empire byzantin au IX- XI siècles , în Bulletin de Correspondance hellénique, 84, 1960, p. 1- 111, articol reluat i în ş Etudes sur les structures administrative et sociales de Byzance , Variorum Reprints, Londra, 1971. 267 Stratiotul: ranul, proprietar de p mânt care d dea armatei themei de pe raza c reia se afla, unţă ă ă ă soldat beneficiind pentru aceasta de importante m suri fiscale i de protec ie. ă ş ţ

109

Institu ia aceasta a themelor nu este decât o parte a profundelor schimb ri înţ ă urma cărora în secolele VII- VIII, Imperiul a cunoscut transform ri importante.ă Perioada invaziilor a marcat o oarecare ruralizare a Imperiului bizantin 268 . Importan a ora elor scade, iar activit ile au fost diminuate prin pierderea regiunilorţ ş ăţ orientale, Alexandria i Antiohia, puternic urbanizate. Schimburile comerciale auş înregistrat i ele un evident regres, fapt demonstrat de sl birea emisiei monetare.ş ă Marile axe comerciale ale acelor timpuri au fost o perioad întrerupte, iar Occidentulă era s r cit i anarhic. Cu toate acestea ora ul nu a disp rut, el conservând triplul rol:ă ă ş ş ă administrativ, militar i religios. De asemenea, el r mânea centru de recrutare alş ă armatei, re edin a efilor, re edin a episcopului i a personalului bisericesc. Mariş ţ ş ş ţ ş ora e precum Tesalonicul sau Efesul au supravie uit, în timp ce altele precum Anciraş ţ au cunoscut un sensibil declin. În aceast perioad , caracterul urban i- a schimbată ă ş structura fapt u or de observat din folosirea frecvent a termenului de ş ă kastron (fort rea ) pentru a- l desemna.ă ţă

Transform ri demograficeă

Cu privire la situa ia demografic din Imperiul bizantin în secolul al VII- leaţ ă putem spune c avem pu ine cuno tin e. Este greu de estimat consecin ele produseă ţ ş ţ ţ de invazii sau de evaluat aportul invadatorilor, fie direct în cazul slavilor, fie indirect în Orient, unde au fost repatriate popula ii întregi. Ceea ce este sigur este faptul caţ popula ia rural a crescut, cauza principal fiind mai degrab transform rile socialeţ ă ă ă ă i mai pu in aportul str in. Aceast situa ie masca de fapt o serie de inegalit i, ceeaş ţ ă ă ţ ăţ

ce explic transferul de popula ii din vremea unor împara i: în 688, Justinian al II-ă ţ ţlea a transferat cca. 30.000 de bulgari i de slavi în Bitinia; în 690 acela i împ rat aş ş ă dus ciprio i în apropierea Cyzicului; iar în 762, Constantin al V- lea a deplasatţ 200.000 de slavi în Bitinia.

Din punct de vedere geografic, Imperiul nu mai de inea în Occident, decâtţ câteva posesiuni i acestea pu in loiale; Orientul se va reduce la Asia Mic i laş ţ ă ş Grecia. Pierderile în Occident au tranformat ideea roman în ceva utopic. Pentru aă m sura întreaga amploare a pierderilor din Orient este de ajuns de amintit rolul peă care timp de mai multe secole l- au jucat Siria i Egiptul. Beyrut, Antiohia sauş Alexandria, erau porturile cele mai prospere ale Mediteranei orientale; industria Siriei era cea mai activ ,ă iar Egiptul dup ce fusese grânarul Romei, deveniseă principalul furnizor de grâne pentru Bizan . Acestei importan e economice seţ ţ ad ug i aportul celor dou provincii adus civiliza iei bizanine – art , teologie,ă ă ş ă ţ ă literatur – deoarece elenismul bizantin a fost mai mult vreme mai degrab sirian iă ă ă ş alexandrin decât asiatic. Astfel, Bizan ul pierdea în aceast perioad cea mai bunţ ă ă ă parte a patrimoniului s u.ă

De aici a rezultat i un brusc dezechilibru, agravat prin faptul c Grecia eraş ă supus tot acum unei slaviz ri masive care- i modifica caracterul. De aceea, începândă ă cu sec. al VII- lea, Imperiul bizantin era redus la Asia Mic . Dup dinastia luiă ă

268 Vezi N. SVORONAS, Notes sur l’ origine et la date du Code Rural , în Travaux et Mémoires , 8, 1981, p. 487- 500; M. KAPLAN, Quelques remarques sur les paysages agraires byzantins (VIe milieu du XIe siècles): une société homogène , în Byzantinoslavica , 43, 1982, p. 200- 217.

110

Heraclius, probabil originar din Armenia, în secolele care au urmat, asiaticii vor fi tot mai numero i pe tron. Cu toate acestea, din punct de vedere etnic i religios,ş ş înregistr m o sensibil omogenitate. Pierderea provincilor monofizite, însemna iă ă ş pierderea unor opozan i obstinan i în privin a politicii de conciliere. Consecin ele nuţ ţ ţ ţ vor întârzia: la Sinodul de la Constantinopol din 681, Constantin al IV- lea a condamnat monotelismul i a restaurat Ortodoxia. O alt surs de disput dispareş ă ă ă acum: rivalit ile dintre Patriarhatul de la Constantinopol pe de- o parte i cei deăţ ş Alexandria, Ierusalim sau Antiohia de cealalt . Ortodoxia oriental a devenit deă ă acum încolo strâns grupat în jurul Patriarhatului de la Constantinopol.ă

Ca urmare a acestei concentr ri teritoriale i etnice, Imperiul a c p tat un altă ş ă ă caracter: el devine în mod defintiv un Imperiu grec sau greco- asiatic. Mitul Imperiului roman, c ruia eforturile lui Justinian i- au mai asigurat un secol în plus deă existen , dispare odat cu folosirea limbii latine. Din secolul al VII- lea limba greacţă ă ă a devinit limba oficial în administra ie i în armat ; titlurile func ionarilor seă ţ ş ă ţ elenizeaz , ca de altfel i titulatura imperial . Practic nu se abroga ceva ci seă ş ă suprapunea o institu ie alteia, care se învechise. Tot acum, un alt fapt demn deţ remarcat este i cvasidispari ia ş ţ prefecturii pretoriului . Noile diviziuni administrative, se vor întinde practic pe întreg teritoriul Imperiului. Institu iile care depindeau deţ vechea prefectur a pretoriuluiă se vor individualiza sub diferite nume precum: stratiotikon pentru afacerile armate, genikon pentru cheltuielile cu caracter general, idikon pentru cheltuielile de la Curte, iar mai târziu apari ia ţ logothetulu i pentru responsabilitatea po tei imperiale. ş

Dinastiile isaurian i amorian . Iconoclasmul (717- 867) ă ş ă

Dinastia lui Heraclius a luat sfâr it printr - o revolt . Ultimul împ rat, Teodosieş ă ă al III- lea (715- 717), incapabil s restaureze ordinea a abdicat în momentul în careă strategul anatolicilor , Leon, a fost chemat de c tre partizanii s i pentru a fi încoronată ă împ rat. ă Leon al III- lea a condus Imperiul între 717- 741, fiind originar din Germaniceea, în Nordul Siriei. El a inaugurat dinastia isaurian sau sirian , care aă ă supravie uit pe linie b rb teasc pân la anul 780 i chiar pân în 802, dacţ ă ă ă ă ş ă ă ad ug m la aceast dinastie pe Irina, prima femeie care a de inut în mod deplină ă ă ţ func ia de împ rat, v duva lui Leon al IV- lea (775- 780) i pe fiul lor Constantin alţ ă ă ş VI- lea, deci aproape 85 de ani. Din aceast dinastie a mai f cut parte i Constantin ală ă ş V- lea Copronimul (741- 775). Irina a fost detronat de propriul ministru de finan e,ă ţ Nichifor I (802- 811), care a fost omorât într - un r zboi împotriva arabilor. În 813, laă conducerea Imperiului a ajuns Leon al V- lea Armeanul (813- 820), urmat de Mihail al II- lea (820- 829), cel care va inaugura dinastia de Amorium (de la localitatea Amorium din Frigia). Din aceast dinastie au mai f cut parte împ ra ii: Teofil (829-ă ă ă ţ842) i Mihail al III- lea (842- 867). ş

Evenimentele perioadei isaurienilor i a amorienilor au reprezentat o urmareş logic a ceea ce se petrecuse în secolul al VII- lea. ă În exterior, slavii, bulgarii sau arabii vor crea cam acelea i probleme ca i pân acum. Pierderea Occidentului,ş ş ă marcat de încoronarea lui Carol cel Mare, nu era decât o consecin fireasc aă ţă ă orientaliz rii Imperiului. În administra ie, regimul themelor a cunoscut o evolu ieă ţ ţ

111

echilibrat fa de secolul precedent, iar în plan legislativ, ă ţă Ecloga 269 r mâne ună document elecvent. În privin a problemelor de ordin religios asist m la apari iaţ ă ţ iconoclasmului, o reac ie violent care a marcat Biserica i Imperiul bizantin întreţ ă ş anii 730 i 843.ş

269 Manual juridic în care sunt cuprinse cele mai importante legi din dreptul civil i penal. Elş corespunde înlocuirii limbii latine cu limba greacă .

112

Iconoclasmul

Prin iconoclasm în elegem acel curent eretic, care î i are începutul mai înainteţ ş de domnia lui Leon al III- lea, dar care, în timpul acestui împ rat a luat o amploareă deosebit , reprezentând chiar politica sa în materie religioasă ă 270 . Etimologic iconoclasmul înseamn distrugerea icoanelor. ă Pentru a indica aceea i ac iune deş ţ distrugere i de necinstire a icoanelor uneori se vorbe te de ş ş iconomahie , adic deă lupt împotriva icoanelor. Erezia aceasta a fost în special ini iat i sus inut deă ţ ă ş ţ ă împ ra i, beneficiind de sprijinul lor militar i politic, de aceea ea s- a deosebit deă ţ ş precedentele erezii prin cruzimea cu care a fost impus . Perioada iconoclast esteă ă lung , a durat aproape un secol, începând cu dinastia isaurian (717- 802) iă ă ş terminându - se în anul 843, când la conducerea Imperiului se aflau reprezentan i aiţ dinastiei de Amorium. Iconoclasmul a cunoscut dou faze: prima, care esteă inaugurat de Leon al III- lea Isaurul în anul 726 i se încheie în timpul împ r teseiă ş ă ă Irina i a fiului ei Constantin al VI- lea, odat cu Sinodul al VII- lea Ecumenic de laş ă Niceea (787); a doua începe cu anul 813, odat cu urcarea pe tron a lui Leon al V- leaă Armeanul i se termin în anul 843, când domnea împ ratul Mihail al III- lea dinş ă ă dinastia de Amorium, patronat de mama sa, Teodora. Se poate face aici o observa ie:ţ atât prin restabilirea cultului icoanelor la Sinodul al VII- lea Ecumenic, cât i la celş din 843, acest lucru s- a f cut atunci când puterea suprem a Imperiului era de inută ă ţ ă de femei. Dac prima restabilire a cultului icoanelor a fost de scurt durat , cea de aă ă ă doua a r mas în vigoare pân ast zi.ă ă ă

Originile i evolu ia iconoclasmului pân la Sinodul al VII- leaş ţ ă Ecumenic

Icoanele exist practic de la începutul cre tinismului, având un scopă ş pedagogic: înv area istoriei sfinte. Acest aspect de ordin material s- a dezvoltat înăţ chip deosebit în secolul al IV- lea, dup ce prin edictul de la Milan împ ratulă ă Constantin cel Mare a acordat libertate cre tinilor, religia acestora devenind oficial .ş ă Astfel, ia na tere o form de cult, care privea mai întâi Sfânta Cruce i Sfinteleş ă ş Moa te: în secolul al IV- lea închinarea la Sfânta Cruce era un lucru normal. Paralel s-şau dezvoltat i a a- numitele ş ş icoane domestice adic pictarea unui portret unic pe oă bucat din lemn de dimensiuni mici. ă În secolul al V- lea cultul Sfintelor Icoane era asociat credin ei c acestea pot face minuni. Icoana integrat în practica religioasţ ă ă ă individual marca deja prezen a d t toare de siguran a Divinit iiă ţ ă ă ţă ăţ 271 . Din domestic, folosirea icoanelor a cap tat un caracter public, oficial. În anul 560, pentru a adunaă fonduri în vederea construirii unei Biserici în Nordul Siriei, preo ii au str b tut cu oţ ă ă icoan a Mântuitorului Hristos în procesiune solemn întreaga Asie Mic . ă ă ă Unii martori ai vremii atest faptul c în timpul asediului avar din 626, patriarhul a rugată ă s fie pictate pe portile de Vest ale ora ului Constantinopol, chipurile lui Hristos iă ş ş ale Maicii Domnului. Acela i lucru s- a repetat i în 717, când pe zidurile capitalei auş ş

270 Vezi A. BRYER, J. HERRIN, Iconoclasm , Oxford, 1976, lucrare în care poate fi g sit o bibliografieă ă deosebit de bogat .ă271 Vladimir V. WEIDLE, The Baptism of Art , Westminster, 1950, p.62.

113

fost plimbate în procesiune, o icoan a Maicii Domnului i p r i din Sfânta Cruce. Totă ş ă ţ acum s- a dezvoltat i credin a în icoanele ş ţ archeiropoietes , nef cute de mână ă omeneasc : ideea era c o icoan care con ine în ea Divinitatea nu poate fi f cută ă ă ţ ă ă decât prin mijloace supranaturale 272 .

Înainte de perioada iconoclast , Sfintele Icoane deveniser un fapt major înă ă via a bizantin : folosite de cler, de autorit i, de popor, ele erau cinstite atât înţ ă ăţ public cât i în spa iul privat; ele faceau accesibil prezen a dumnezeiasc . Dintre ceiş ţ ă ţ ă care s- au ocupat cu studierea contextului în care a ap rut fenomenul iconoclast, uniiă au considerat c acest fapt s- a datorat neputiin ei unor teologi de a în elege sensulă ţ ţ simbolic i educativ al icoanei i de a face distinc ie între cinstire i idolatrie. Eiş ş ţ ş socoteau c cinstirea Sfintelor Icoane ar fi în contradic ie cu unele precepte biblice,ă ţ c încalc porunca Decalogului de a nu- i face chip cioplit i de a nu te închina luiă ă ţ ş 273 . Un alt argument biblic mai era i acela conform c ruia Dumnezeu trebuie cinstitş ă numai «în duh i adev r»ş ă 274 . În leg tur cu cinstirea icoanelor au avut loc discu ii înă ă ţ Spania, la un sinod ce s- a inut la Elvira între anii 300- 306, iar P rin i i scriitoriţ ă ţ ş biserice ti precum Iustin Martirul, Atenagora Atenianul, Tertulian, Epifaniu deş Salamina, Eusebiu de Cezareea i al ii de mai târziu au manifestat rezerve fa deş ţ ţă cinstirea icoanelor. Totu i, aceste rezerve nu au fost considerate justificate deş Biseric , deaorece exista o distinc ie între icoana material i chipul reprezentat deă ţ ă ş ea; sfântul este prezent în icoan numai din punct de vedere spiritual, iar cinstireaă se d doar chipului reprezentat de ea. ă

Din p cate au existat i unele excese: la un moment dat s- a dezvoltat un fel deă ş putere magic , care f cea ca distinc ia între icoan i prototip s dispar . Laă ă ţ ă ş ă ă Constantinopol Maica Domnului era ocrotitoarea ora ului, iar locuitorii lui îi acordauş o cinste deosebit , exemplu în acest sens fiind num rul mare de biserici care- i erauă ă închinate. În secolul al V- lea, Constantinopolul primea ve mintele Maicii Domnului,ş furate dintr - un sat din Galileea, spunându - se c acest lucru s- a f cut chiar cuă ă aprobarea Fecioarei Maria; se credea c ora ul de inea i scutecele cu care Maicaă ş ţ ş Domnului înf urase pe pruncul Iisusăş 275 .

Din momentul accept rii crestinismului de c tre puterea imperial , împ ratulă ă ă ă devine locotenentul lui Dumnezeu pe p mânt, c p tând un aspect sacru, iară ă ă ceremonialul imperial dobândea un con inut religios. Deja Sfântul Grigorie deţ Nazianz i Sfântul Ioan Gur de Aur, admiteau c închinarea se cuvenea nu numaiş ă ă împ ratului ci i portretelor acestuia, fapt manifestat în mod concret prin lumân riă ş ă i t mâieş ă 276 . În a doua jum tate a secolului al VI- lea, imaginile imperiale i- auă ş

pierdut din importan , deoarece împ ratul folosea el însu i icoanele. În momentulţă ă ş în care suveranul era înfrânt, el c uta un ultim ajutor: s plaseze Imperiul universală ă la nivelul Divinului i prin aceasta s depind mai pu in de conjunctura geopoliticş ă ă ţ ă punând pe primul plan mai degrab icoanele, decât imaginile imperiale. Succeseleă militare repurtate de isauri le- a permis revenirea la origini: monedele aveau imprimat pe ambele p r i figura împ ratului, statuile imperiale s- au înmul it,ă ă ţ ă ţ puterea imperial a c utat s creeze un nou patriotism având în centru Biserica, deă ă ă

272 Alexandre SCHMEMANN, Le chemin historique… , p. 229.273 Exod XX, 4 i Deuterunom V, 8ş .274 Ioan I, 18; IV, 24 i Romani I, 23ş .275 Alexandre SCHMEMANN, Op.cit. p. 229- 230.276 A. GRABAR, L’Empereur dans l’art bizantin , Londra, 1974.

114

unde i interesul restrângerii la un num r limitat de simboluri admise de to i: Sfântaş ă ţ Cruce, Sfânta Euharistie, Sfintele Evanghelii 277 .

Excesul nemul umea în general multe persoane, iar unii erau de p rere cţ ă ă icoanele trebuiau distruse. La aceast atitudine au mai contribuit i unele secte iă ş ş erezii precum pavlicienii, care nu cinsteau Crucea, nu aveau cultul Maicii Domnului i al Sfin ilorş ţ 278 . La rândul lor monofizi ii, foarte activi în p r ile orientale aleţ ă ţ

Imperiului, socoteau imposibil reproducerea pe icoane a chipului Mântuitorului,ă deaorece potrivit credin ei lor firea uman a fost «absorbit » de cea dumnezeiasc ,ţ ă ă ă iar aceasta din urm nu poate fi cunoscut i reprezentat .ă ă ş ă

Spre sfâr itul secolului al VII- lea i începutul celui de al VIII- lea putem spuneş ş c întâlnim în lumea bizantin , pe de- o parte, un curent foarte puternic favoarabilă ă icoanelor, iar pe de alt parte, manifest ri împotriva cinstirii lor. Aceast din urmă ă ă ă atitudine, împotriva cinstirii icoanelor avea mai degrab un caracter izolat în parteaă de Vest a Imperiului i era mai puternic în Orient, ca urmare a influen elor iudaice,ş ă ţ islamice, a sectelor i a ereziilorş 279 . Spre sfâr itul secolului al VII- lea, la Sinodulş Quinisext (691- 692) se stabilea prin canonul 82 ca Mântuitorul s fie reprezentat caă om, nu ca miel i aceasta cu scopul de a sublinia c «via a Sa în trup, Patimile,ş ă ţ Moartea d t toare de mântuire i R scump rarea lumii au fost câ tigate prină ă ş ă ă ş Întrupare» 280 . Astfel, se atr gea aten ia asupra importan ei Întrup rii, asupraă ţ ţ ă realit ii ei, fapt care d dea o baz reprezent rii pe icoane. Consecin a imediat aăţ ă ă ă ţ ă acestui canon a fost reprezentarea realist a chipului lui Hristos, inclusiv peă monedele emise de Justinian al II- lea. Acest canon a antrenat îns imediat i o serieă ş de reac ii iconoclaste la Constantinopol, în Asia Mic i în Armenia: Teodosie,ţ ă ş episcopul Efesului, Toma, episcopul de Claudiopolis i Constantin de Nicoleia s- auş num rat printre cei mai de seam iconocla ti ai acestei perioade.ă ă ş

N scut din teama de a nu c dea în idolatrie, «re inerea» fa de cinstireaă ă ă ţ ţă icoanelor a evoluat spre o disput pregnant hristologic i acesta a constituit nucleulă ă ş în jurul c ruia se vor concentra cele mai multe dezbateri. Unii au afirmat (Hansă Georg Beck) c iconoclasmul secolului al VIII- lea nu a început în cercurile imperiale,ă ci în cele biserice ti ar tându - se c episcopii de Efes, Claudiopolis i Nicoleia,ş ă ă ş men ionati mai sus, au venit la Constantinopol s cear patriarhului Ghermanţ ă ă oprirea cultului icoanelor. Refuzul patriarhului, i- a determinat pe ace tia s treacş ă ă unilateral la îndep rtarea icoanelor i la oprirea cinstirii lor. De asemenea, seă ş presupune c odat sosi i la Constantinopol, episcopii iconocla ti l- au vizitat i peă ă ţ ş ş împ ratul Leon al III- lea, adept al ideilor lor i c acesta i- a încurajat pe drumul peă ş ă care porniser . Aceste lucruri pot fi adev rate numai c f r concursul împ ra ilor,ă ă ă ă ă ă ţ opiniile ierarhiilor n- ar fi r mas decât simple atitudiniă 281 .

În privin a lui Leon al III- lea nu trebuie uitat faptul c tr ise în regiunileţ ă ă orientale ale Imperiului, unde ideile iconoclaste erau foarte r spândite. Ajuns laă conducerea Imperiului i socotindu - se c avea drept de control asupra problemelorş ă biserice ti i laice, el a impus iconoclasmul ca doctrin oficial a Imperiului, dinş ş ă ă

277 J. PARGOIRE, L’Eglise byzantine de 527 à 847 , Paris, 1923, p.221 .278 Paul LEMERLE, L’Histoire des Pauliciens d’Asie Mineure d’après les sources gecques, I, Sources, II Commentaire , în Travaux et Mémoires , IV i V, Paris, 1970- 1973. Poate fi consultat i I.P. CULIANU,ş ş Gnozele dualiste ale Occidentului , Bucure ti, 1995, p. 236- 246 (despre pavlicianism).ş 279 J. GOUILLARD, L’Héresie dans l’Empire byzantin, des origines au XII e siècle , în Travaux et Mémoires , II, 1967. 280 J. MEYENDORFF, Le Christ dans la théologie byzantine , Paris, 1969, p. 242.281 S. GERO, Byzantine Iconoclasme during the reign of Leo III, Louvain, 1973, p. 47- 53.

115

convingeri religioase. El considera c prin aceast atitudine purifica religia cre tină ă ş ă de r m i ele p gânismului readucând - o la în l imea i puritatea ei originar . Nuă ăş ţ ă ă ţ ş ă sunt plauzibile afirma iile unor istorici potrivit c rora împ ra ii iconocla ti au pornitţ ă ă ţ ş prigoana împotriva icoanelor în cadrul unor m suri mai ample de refacere aă societ ii i a credin ei, pe care doreau s le pun pe baze mai bune i mai drepte.ăţ ş ţ ă ă ş Aceste p reri sunt gre ite, fiindc împ ra ii iconocla ti, la fel ca to i oameniiă ş ă ă ţ ş ţ timpului lor, erau foarte credincio i, uneori având chiar i preocup ri teologice,ş ş ă grijulii s nu atrag prin comportamentul lor mânia divin i mai presus de toateă ă ă ş doreau s purifice cre tinismul de tot ce li se p rea a fi idolatrie.ă ş ă

Pe dea alt parte, împ ra ii iconocla ti au pornit lupta împotriva icoanelor iă ă ţ ş ş ca o reac ie împotriva monahismului bizantin, aprig sus in tor al icoanelor. Laţ ţ ă vremea aceea, monahismul luase o dezvoltare deosebit , m n stirile posedau întinseă ă ă domenii funciare iar c lug rii beneficiau de imunit i fiscale; ori în concep iaă ă ăţ ţ împ ra ilor bizantini nu se putea tolera o astfel de situa ie, pentru c prin num rulă ţ ţ ă ă insuficient de func ionari i de lupt tori, se aduceau grave prejudicii tezauruluiţ ş ă Statul i armatei.ş

De partea lor împ ra ii aveau armata din Asia Mic , pe unii înal i func ionari,ă ţ ă ţ ţ precum i o parte a popula iei Asiei Mici sau a celor din p r ile orientale. În regiunileş ţ ă ţ europene ale Imperiului i mai ales în Italia, poporul era îns împotrivaş ă iconocla tilor, mai ales monahii i femeile fiind foarte activi în aceast lupt . Deci,ş ş ă ă putem spune c ap r torii icoanelor erau mai numero i.ă ă ă ş

Motivul declan rii luptei împotriva icoanelor de c tre Leon al III- lea l- aşă ă constituit o erup ie vulcanic din anul 726. În acest fenomen natural care fuseseţ ă înso it i de un cutremur, împ ratul a v zutţ ş ă ă dovada mâniei lui Dumnezeu din cauza idolatriei, adic a cinstirii Sfintelor Icoane. Anul 726 reprezint deci momentulă ă începerii persecu iei împotriva icoanelor. M surile imperiale au întâmpinat o dârzţ ă ă rezisten . În momentul în care ni te ofi eri au vrut s dea jos icoana Mântuitorului,ţă ş ţ ă care se g sea deasupra por ii palatului din cartierul Chalkoprateia, ace tia au fostă ţ ş omorâ i de popor cu aceasta izbucnind o puternic revolt , încheiat cu mor i iţ ă ă ă ţ ş r ni i. Împ ratul a dat ordin s fie f cute arest ri, mul i oameni fiind condamna i,ă ţ ă ă ă ă ţ ţ mutila i si exila i. Grecia i insulele Cyclade s- au r sculat în 727 i au proclamat unţ ţ ş ă ş nou împ rat. Pân la urm revolta a fost înfrânt . Tot cu acest prilej se spune că ă ă ă ă împ ratul Leon al III- lea ar fi poruncit închiderea Universit ii din Constantinopol,ă ăţ arderea bibliotecii i izgonirea profesorilor deoarece nu i- a putut convinge sş ă sprijine mi carea iconoclast . În Apus, papa Grigorie al II- lea (715- 731) a protestatş ă energic, fiind sus inut de popula ia care s- a revoltat i a scris împ ratului c «nu areţ ţ ş ă ă dreptul s hot rasc în materie de credin i s introduc inova ii în ceea ce avemă ă ă ţă ş ă ă ţ de la P rin i». ă ţ

Evenimentele ulterioare au deschis o mare pr pastie între Vestul Imperiuluiă (cea mai mare parte a Italiei, Grecia continental i insulele din Marea Egee)ă ş sus in tor al cultului icoanelor i partea de r s rit a Imperiului, în special themeleţ ă ş ă ă din Asia Mic , binecunoscute ca iconoclaste. Convins c nu- l poate aduce pe împ rată ă ă la cinstirea icoanelor, patriarhul Gherman (715- 730) a protestat energic, a a cş ă raporturile au atins în aceast perioad punctul maxim de încordare.ă ă

Pentru a da legitimitate m surilor sale, împ ratul Leon a convocat la 17ă ă ianuarie 730 o adunare (silentium ) inut în Palatul s u, la care au participat mai alesţ ă ă înal i func ionari civili. ţ ţ Cu acest prilej s- a redactat un edict împotriva icoanelor, pe care patriarhul Gherman a refuzat s - l semneze. De aceea, a fost înlocuit imediat cuă

116

Anastasius. Acest edict a reprezenat pentru Leon al III- lea baza legal de înl turare aă ă icoanelor i de persecutare a celor ce le cinsteau. Între anii 730 i 741 nu avem nici oş ş informa ie viabil care s precizeze politica iconoclast a lui Leon al III- lea. Se pareţ ă ă ă c atitudinea papei Grigorie al III- lea (731- 741), care a excomunicat într - un sinodă inut la Roma pe adversarii cultului icoanelor, a provocat o contram sur din parteaţ ă ă

lui Leon al III- lea care confisc propriet ile Bisericii romane aflate pe teritoriulă ăţ bizantin din Italia i a deta at de sub autoritatea papei diocezele Calabria, Sicilia,ş ş Creta i Iliricul oriental, supunându - le patriarhului de Constantinopolş 282 . În aceste condi ii raporturile dintre R s rit i Apus s- au deteriorat, astfel încât ruptura p reaţ ă ă ş ă definitiv , iar papa începe s se îndrepte de acum încolo c tre regii francilor: Carolă ă ă Martel, Pepin cel Scurt i mai ales Carol cel Mare.ş

Al turi de papa Grigorie al III- lea i de patriarhul Gherman, o altă ş ă personalitate ortodox apare acum în Orient, luând atitudine în favoarea icoanelor:ă Sfântul Ioan Damaschinul. Nucleul sus inerilor Sfântului Ioan Damaschin despreţ icoane poate fi sintetizat astfel: icoana este un simbol i intermediar între om iş ş Divinitate; icoana Mântuitorului are la baz dogma Întrup rii Sale; astfel, problemaă ă icoanelor este strâns legat de doctrina mântuiriiă 283 .

Imperiul bizantin sub Constantin al V- lea (741- 775)

Cu toate meritele câ tigate de Leon al III- lea în luptele cu arabii, atitudinea saş iconoclast i- a subminat popularitatea. ă În Grecia opozi ia fa de noua erezie iaţ ţă forma unei adev rate revolte cu caracter politic. La rândul s u, Occidentul condamnă ă ă în unanimitate iconoclasmul. La moartea lui Leon, Imperiul a trecut sub conducerea fiului s u, Constantin al V- lea, un foarte bun general, care a ob inut victorii notabileă ţ împotriva arabilor i bulgarilor; solda ii îl iubeau i îl cinsteau ca pe un semi- zeuş ţ ş 284 . Împ ratul a profitat de criza intern prin care treceau arabii: este vorba despreă ă schimbarea dinastiei omayazilor cu aceea a abasizilor, dup un îndelung r zboi civil.ă ă Tot acum se mut i capitala acestora de la Damasc la Bagdad, mai departe deă ş grani ele Imperiuluiţ 285 . Aceast sl bire a arabilor îi permitea lui Constantin s intreă ă ă în 746 în Siria de Nord i s ocupe ora ul Germaniceea, locul natal al familiei sale. Înş ă ş 747, nu de parte de Cipru, reu e te s distrug flota arab trimis din Alexandria.ş ş ă ă ă ă

În Tracia, Constantin a luptat împotriva bulgarilor, care construiser fort re eă ă ţ la frontiera cu Bizan ul i f cuser o incursiune în 756. Acest an marcheazţ ş ă ă ă începutul numeroaselor confrunt ri cu bulgarii. Tensiunea atinge punctul maxim înă 762, când la conducerea bulgarilor vine Teletz, reprezentantul curentului antibizantin. Împ ratul trimite o parte a cavaleriei i a flotei sale la Gurile Dun rii,ă ş ă coborînd apoi spre Sud pentru a face jonc iunea cu aramata condus de împ rat laţ ă ă Anchialos în ziua de 30 iunie 763. Aici el ob ine cea mai mare victorie din timpulţ domniei sale. Dup aceast dat for a bulgarilor scade pân ce la conducerea lor vineă ă ă ţ ă Telerig (770), cu care Constantin are unele lupte încheiate favorabil pentru bizantini

282 Paul EVDOKIMOV, L’Orthodoxie , Neuch âtel i Paris, 1959, p.217. ş283 Vezi JEAN DAMASCENE, Contre ceux qui rejettent les saintes icônes (oratio III), în La foi Orthodoxe , trad. Ponsoye, Paris: Institut Saint Dennys, 1966, p. 223. 284 Vezi I. ROCHOW, Kaiser Konstantin V (741- 775), Frankfurt, 1994.285 H. AHRWEILLER, L’Asie Mineure et les invasion arabes , în Variorum Reprints , p. 80.

117

i cu o pace care nu a fost durabil . Victoriile lui Constantin asupra bulgarilor auş ă avut ca principal consecin impunerea Bizan ului în Peninsula Balcanic .ă ţă ţ ă

Pe plan religios, Constantin al V- lea ia parte activ la disputele iconoclaste iă ş preg te te un sinod, care a avut loc în Palatul Imperial de la Hiereia, pe malulă ş r s ritean al Bosforului, lâng Calcedon, între 10 februarie - 8 august 754. Constantină ă ă avea nevoie ca programul s u iconoclast s fie sanc ionat de un sinodă ă ţ şi nu de o adunare imperial , cum procedase Leon al III- lea. În vederea preg tirii sinodului,ă ă împ ratul a alc tuit personal ă ă 13 scrisori teologice , dar din acestea ne- au r masă numai dou i acestea sub forma unor fragmente. La sinod au participat 338 deă ş episcopi, un num r record, i s- a hot rât ca el s fie considerat ecumenic. Ultimaă ş ă ă

edin a avut loc în palatul Vlaherne din Constantinopol, la care a fost prezent iş ţă ş împ ratul. Documentele privind desf urarea lucr rilor au fost distruse în perioadaă ăş ă când s- a restabilit cultul icoanelor, dar s- au p strat concluziile dogmaticeă sintetizate într- un horos (defini ie dogmaticà), comb tute mai târziu la Sinodul alţ ă VII- lea Ecumenic din 787.

Potrivit acestui horos «împ ra ii sunt egali cu Apostolii, investi i cu putereaă ţ ţ Duhului Sfânt nu numai pentru a des vâr i i înv a omenirea, dar i pentru aă ş ş ăţ ş combate erezia diavoleasc ». La Hiereia s- a acreditat ideea c atunci când pictorulă ă face chipul lui Hristos, el poate reprezenta ori numai umanitatea Sa, separând - o astfel de divinitate, sau pe amândou , umanitatea Sa i divinitatea Sa. În primul caz,ă ş el ar c dea în nestorianism, iar în al doilea el ar circumscrie divinitatea în umanitate,ă ceea ce ar fi absurd; ori c ambele ar fi contopite i atunci am avea de- a face cuă ş monofizism 286 .

Aceast argumentare iconoclast nu era îns valabilà, deoarece se uita ce s- aă ă ă stabilit la Sinodul de la Calcedon i anume c fiecare natur î i p streaz propriaş ă ă ş ă ă stare de a fi. Iconocla tii sus ineau c îndumnezeirea firii umane a lui Hristos arş ţ ă suprima caracterul uman individual propriu. Ei igonrau astfel adev ratul sens ală unirii ipostatice, care implic o distinc ie real între natur i persoană ţ ă ă ş ă 287 .

Un alt aspect al ereziei iconoclaste era no iunea de icoan pe care oţ ă considerau identic ori «consubstan ial » cu prototipul. Consecin a acestui lucru eraă ţ ă ţ c icoana material nu putea niciodat s ating aceast identitate. De aceea singuraă ă ă ă ă ă reprezentare a lui Hristos pe care o admiteau era Euharistia, în eleas doar caţ ă «simbol» i chip, nu ca o prefacere real , cum credem noi ortodoc ii. Sinodul maiş ă ş condamna i ceea ce li se p rea a fi o cinstire exgerat a Sfin ilor, socotind c oş ă ă ţ ă asemenea venerare era adesea un scop în sine i îndep rta pe cinstitor de dragosteaş ă i emula ia sfin ilor, care constituia în accep iunea participan ilor singura cale deş ţ ţ ţ ţ

conduit cre tin . Tot acum era lansat i o teorie etic despre icoane, potrivit c reiaă ş ă ă ş ă ă virtu ile sfin ilor sunt chipuri vii, pe care omul evlavios trebuie s le reproduc în elţ ţ ă ă însu i; nici Maica Domnului nu poate fi reprezentat pe icoane, deoarece este maiş ă presus de ceruri i de Sfin iş ţ 288 .

Horosul era urmat de o serie de anateme împotriva autorilor de icoane i aş cinstitorilor lor, a patriarhului Gherman, «adoratorul» lemnului i a Sfântului Ioanş Damaschinul, «care împ rt e te sentimente mahomedane, a tr dat pe Hristos, esteă ăş ş ă du manul Imperiului, doctorul nelegiuirii, cinstitorul icoanelor». De asemenea, erauş aduse laude la adresa împ ratului, împ r tesei, considera i «lumin tori aiă ă ă ţ ă

286 Vezi S. GERÖ, Byzantine Iconoclasm during the Regn of Constantine V, Louvain, 1977.287 Vezi HEFELE-LECLERCQ, Histoire des Conciles, Paris, 1910, t. III, p. 664.288 IBIDEM, p. 665.

118

Ortodoxiei», care au proclamat clar inseparabilitatea celor dou firi ale lui Hristos iă ş au dat o lovitur de moarte idolatrieiă 289 . Se pare c împ ratul Constantin a negat înă ă cadrul sinodului chiar posibilitatea de mijlocire a Sfin ilor i a fost împotriva cinstiriiţ ş moa telor; de asemenea, ar fi condamnat practica de a invoca pe Maica Domnului caş mijlocitoare.

La pu in timp dup sinodul din 754, când cinstirea icoanelor era oprit atât deţ ă ă legile imperiale cât i de cele ale Bisericii, împ ratul a dezl n uit o prigoan f rş ă ă ţ ă ă ă precedent împotriva iconofililor, obligând pe to i supu ii s jure c nu vor da cinstireţ ş ă ă icoanelor. Cei care nu s- au supus au fost maltrata i i chiar uci i. M surile cele maiţ ş ş ă drastice au fost luate împotriva monahilor, lupta atât de înver unat împotriva lorş ă ascunzând o alt dimensiune a conflictului iconoclast asupra c reia vom reveni înă ă am nunt dup prezentarea Sinodului VII Ecumenic. C lug rii au fost izgoni i dină ă ă ă ţ m n stiri, iar acestea transformate în hanuri ori caz rmi. Exterminarea monahiloră ă ă era înso it de distrugerea icoanelor. Persecu ia s- a extins chiar asupra înal ilorţ ă ţ ţ demnitari imperiali care au fost umili i în public, orbi i, exila i ori chiar uci i.ţ ţ ţ ş Operele de art religioas au fost distruse i înlocuite cu scene care se inspirau dină ă ş natur ori din expedi iile militare ale împ ratului. La Constantinopol ura iconoclastă ţ ă ă a mers atât de departe, încât a dep it hot rârile sinodului din 754, hot râri careăş ă ă priveau doar cultul icoanelor i al moa telor de Sfin i, i s- a extins asupra cultuluiş ş ţ ş Sfin ilor i al Maicii Domnului. ţ ş

Este greu de apreciat cum s- ar fi încheiat acest persecu ie dac acest împ rată ţ ă ă fanatic, Constantin al V- lea, nu ar fi murit în ziua de 14 septembrie 775. Memoria sa a fost atât de urât , încât r m i ele sale p mânte ti au fost scoase din Bisericaă ă ăş ţ ă ş Sfin ilor Apostoli în perioada restabilirii cultului icoanelor. Numai victoriile saleţ împotriva bulgarilor a f cut ca poporul s mearg la mormântul s u cu recuno tiină ă ă ă ş ţă în momentele în care soarta Bizan ului era pus în cump n de invaziile acestora. ţ ă ă ă

Sub fiul s u, Leon al IV- lea Kazarul (775- 780), care era i el un iconoclastă ş convins, persecu ia nu a mai avut aceea i intensitate. O nou orientare va ap reaţ ş ă ă dup moartea sa, când la conducerea Imperiului se va afla so ia sa, Irina (780- 802),ă ţ fiul s u, Constantin al VI- lea, fiind înc minor. Irina care venerase mereu icoanele iă ă ş era favorabil c lug rilor, începe preg tirile pentru inerea unui nou Sinod Ecumenic.ă ă ă ă ţ

Sinodul al VII- lea Ecumenic

Deorece cultul Sfintelor Icoane fusese interzis prin hot rârea sinoduluiă iconoclast de la Hiereia din 754, el trebuia restabilit printr - un nou Sinod Ecumenic. De comun acord cu patriarhul Constantinopolului, Tarasie (784- 806), i cu papaş Adrian I (772- 795), împ r teasa Irina a hot rât s fie convocat Sinodul al VII- leaă ă ă ă Ecumenic, care urma s anuleze hot rârile sinodului iconoclast de la Hiereia din 754.ă ă Prev zut s înceap în 786 la Constantinopol, în Biserica Sfin ilor Apostoli, Sinodul aă ă ă ţ fost amânat din cauza turbulen elor provocate de iconoclaţ şti. În cele din urmă lucr rile Sinodului au început la Niceea în ziua de 24 sepetembrie 787 i s- auă ş încheiat pe data de 13 octombrie a aceluia i an. Pre edin ia Sinodului i- a revenitş ş ţ patriarhului Tarasie. Papa Adrian I a fost reprezentat de abatele Petru de la M n stirea Sfântul Sava, iar din partea Patriarhiilor de la Alexandria i Antiohia auă ă ş venit c lug rii Ioan i Petru. La Sinod au participat între 330 i 367 de episcopi. Peă ă ş ş 289 IBIDEM.

119

parcursul a ase edin e, Sinodul a comb tut punct cu punct hot rârile sinoduluiş ş ţ ă ă iconoclast de la Hiereia, contestându - i calitatea de «adunare ecumenic », întrucât laă acesta nu au participat nici patriarhii din R s rit, nici episcopul Romei, iar hot rârileă ă ă dogmatice erau eretice. Drumul c tre decizia final a fost deschis înc din aniiă ă ă iconoclasmului, de c tre Sfântul Ioan Damaschin, care murise înaintea sinodului dină 754 290 . Sfântul Ioan a tr it o perioad în Siria, aflat sub domina ie arab , iar apoi aă ă ă ţ ă devenit c lug r la Lavra Sfântul Sava din Palestina. Pentru a ap ra cinstirea Sfinteloră ă ă Icoane, el se baza pe divino- umanitatea lui Hristos. Înainte de Întrupare numai simbolurile i «umbrele» erau posibile. Într- o oarecare m sur întregul univers eraş ă ă plin de imagini naturale ale lui Dumnezeu, numai c o situa ie nou este instaurată ţ ă ă din momentul în care «Cuvântul S- a f cut trup»ă 291 . Aceast idee o reg sim i înă ă ş hot rârea dogmatic a Sinoduluiă ă 292 .

Chipul omului – Hristos este de asemenea acela al lui Dumnezeu. A a cumş spunea p rintele G. Florovsky, «tot ceea ce este omenesc în Hristos este de asemeneaă o imagine vie a lui Dumnezeu» 293 . Prin aceast unire, materia se reînnoie te i devineă ş ş demn de laud . «… Aceasta înseamn c toate lucrurile din lume dimpreun cuă ă ă ă ă lumea întreag cap t o semnifica ie nou prin Întruparea lui Dumnezeu; totulă ă ă ţ ă devine susceptibil de sfin enie; întreaga materie devine purt toare a haruluiţ ă Sfântului Duh i înceteaz de a ne mai separa de Dumnezeu, pentru a ne deschideş ă calea unirii cu El. Noi cinstim i onor m întreaga crea ie, pentru c întreaga crea ie aş ă ţ ă ţ fost cinstit prin Hristos i din acel moment noi îl vener m practic pe Dumnezeu»ă ş ă 294 . Aceast defin ie hristologic a icoanelor i a cinstirii lor reprezint substan a dogmeiă ţ ă ş ă ţ proclamate de Sinodul al VII- lea. Tot în cadrul lucr rilor acestui Sinod se spunea că ă cinstirea icoanei este relativ , deoarece cinstim icoana numai pentru c reprezint oă ă ă persoan sfânt . Venerarea Sfin ilor se deosebe te de adorare, care se cuvine numaiă ă ţ ş lui Dumnezeu. La rândul ei, Maica Domnului se bucur de o cinstire mai mare decâtă a sfin ilor, pe care Sinodul al VII- lea a numit - o ţ supravenerare . Cinstirea pe care o dator m Sfin ilor se extinde i la moa tele lor i la icoanele care- i reprezint . Astfel,ă ţ ş ş ş ă justificarea cinstirii icoanelor încheia dialectica dogmatic a Sinoadelor Ecumenice,ă centrat dup cum am putut vedea pe dou teme fundamentaleă ă ă ale Revela ieiţ dumnezeie ti: Treimea i Întruparea. ş ş

La Sinodul al VII- lea s- au dat i 22 de canoane, pentru înt rirea disciplinei,ş ă sl bit în timpul iconoclasmului. Ultima edin a Sinodului a avut loc în ziua de 23ă ă ş ţă octombrie 787, în palatul Magnaura din Constantinopol, fiind prezidat de Irina,ă înso it de fiul ei, Constantin al VI- lea. Cu acest prilej s- a citit din nou hot râreaţ ă ă dogmatic , formulat în edin a a VII- a pe care au semnat - o apoi i suveranii înă ă ş ţ ş ova iile sinodalilor pentru «noul Constantin i noua Elen »ţ ş ă 295 .

Chiar dac din punct de vedere dogmatic Sinodul a însemnat o victorie, înă Imperiul bizantin lupta împotriva icoanelor a izbucnit din nou, în timpul domniei împ ratului Leon al V- lea Armeanul (813- 820), începând din anul 814. Ereziaă iconoclast avea înc partizanii ei, mai ales în rândul armatei (mul i militari îlă ă ţ

290 Vezi nota 282.291 Saint JEAN DAMASCENE, Traité I de la Défense des saints images , P.G. XCIV, col..1281. 292 Vezi J.D. MANSI, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio , Floren a- Vene ia, 1757- 1798,ţ ţ t. XII, col. 377- 380, trad. în francez de L. OUSPENSKY, ă Essai sur la théologie de l’icône dans l’Eglise Orthodoxe , vol. I, p. 157- 159.293 Alexandre SCHEMEMANN, Le chemin historique… p.232. 294 IBIDEM.295 G. DUMEIGE, Nicée II, Paris, 1978.

120

admirau înc pe Constantin al V- lea). Toate relele cu care s- a confruntat Imperiul înă secolul al IX- lea – r zboaie, invazii, insurec ii – erau puse pe seama «cinstitorilor deă ţ icoane». În 815, împ ratul Leon al V- lea Armeanul cere patriarhului Nichifor, caă icoanele s fie a ezate în Biserici la o în l ime care s nu mai permit s rutareaă ş ă ţ ă ă ă lor 296 . Din acel moment mul i au în eles iminen a unei noi persecu ii. De data aceastaţ ţ ţ ţ Biserica era preg tit , având la îndemân decretul recentului Sinod din 787 precumă ă ă i celelalte scrieri ale ap r torilor Sfintelor Icoane. ş ă ă Întreaga Biseric s- a ridicată

împotriva împ ratului, pentru ap rarea Ortodoxiei. ă ă Prima victim a acestei noiă perioade iconoclaste a fost patriarhul Nichifor, înlocuit cu Sfântul Teodor, conduc torul binecunoscutei mân stiri Studion de la Constantinopol. În duminicaă ă Floriilor a anului 815, mii de c lug ri purtând icoane au defilat prin capital într - oă ă ă mare procesiune. Cu acest prilej un serios avertisment era adresat autorit ilor, iar oăţ nou persecu ie sângeroas începea. Ea a f cut mai multe victime decât pe timpul luiă ţ ă ă Copronim: zeci de episcopi au fost exila i, c lug ri tortura i în închisori, sau arunca iţ ă ă ţ ţ în mare în saci cusu i. Persecu ia a sc zut în intensitate pe vremea succesorilor luiţ ţ ă Leon al V- lea, Mihail al II- lea (820- 829) i Teofil (829- 842).ş

Victoria final a Ortodoxiei a venit de data aceasta tot din partea unei femei.ă Împ r teasa Teodora, v duva lui Teofil, urmând exemplul împ r tesei Irina, s- aă ă ă ă ă decis, în în elegere cu patriarhul Metodie (ales la 4 martie 843- 11 iunie 847), sţ ă reintroduc cultul icoanelor în Biseric .ă ă

La Sinodul convocat în martie 843 la Constantinopol de patriarhul Metodie, la care au luat parte to i episcopii, egumenii i monahii care au suferit de- a lungulţ ş persecu iilor iconoclaste, sinodalii au declarat valabile toate hot rârile celor apteţ ă ş Sinoade Ecumenice, au restabilit cultul icoanelor i au rostit anatema asupra tuturorş iconocla tilor. La sfâr it, ca o completare la cele hot râte de Sinodul al VII- leaş ş ă Ecumenic de la Niceea din 787, sinodalii au compus un text special de anatematizare a tuturor ereticilor în decursul istoriei, începând cu Simon Magul. Acest text precum i toate dogmele Bisericii au fost citite în întreaga Biseric , în prima Duminic dinş ă ă

postul Sfintelor Pasti, pe 11 martie 843, zi care s- a numit «Duminica Ortodoxiei», ca amintire a biruin ei Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor. Duminica aceasta esteţ celebrat de atunci de Biserica Ortodox în fiecare an, în prima duminic din Postulă ă ă Pa tilor. Pomenirea special a P rin ilor Sinodului al VII- lea Ecumenic de la Niceeaş ă ă ţ din 787, se face în fiecare an în duminica a XXI-a dup Rusalii.ă

Aspectul dogmatic al cinstirii Sfintelor Icoane nu a epuizat îns semnifica iileă ţ crizei iconoclaste. Dificila problem a rela iilor dintre Biseric i Stat a c p tat oă ţ ă ş ă ă acuitate extrem . Conflictul Bisericii cu un împ rat eretic nu era un lucru nou, iară ă Sfântul Ioan Damaschinul nu f cea decât s repete cuvintele Sfântului Maximă ă M rturisitorul, care declara c «nu Cezarul trebuie s se ocupe de defini iile deă ă ă ţ credin ». Respingerea iconoclasmului a fost îns punctul de plecare al unei noiţă ă sinteze, al unei noi uniri între Biseric i Imperiu care va fi determinant pentruă ş ă viitorul lumii bizantine.

Aceast perioad a eviden iat i importan a pe care o avea acum monahismul.ă ă ţ ş ţ În momentul cre tin rii lumii, monahismul încarna aspectul eshatologic alş ă cre tinismului, care este o dep ire a lumii prin lumina Împ r iei «care nu este dinş ăş ă ăţ aceast lume», cre tinismul fiind în acest fel împiedicat de la absorbirea lui de lume.ă ş Din acest punct de vedere, nimic nu poate ilustra mai bine natura rela iilor întreţ

296 Vezi pentru perioada inter - iconoclast W. TREADGOLD, ă The Byzantine Revival (780- 842) , Stanford, 1988.

121

Biseric i lumea cre tin , ca monahismul i recunoa terea sa ca «norm » a vie iiă ş ş ă ş ş ă ţ cre tine. Nu numai Biserica, dar i Imperiul se va supune monahismului: împ ra iiş ş ă ţ erau la concuren cu seniorii în ctitorirea de mân stiri, iar la începutul perioadeiţă ă iconoclaste, conform estim rilor, num rul c lug rilor la Bizan atinsese cifra de cca.ă ă ă ă ţ 100.000. Monahismul devenise practic p tura conduc toare a Bisericii, con tiin a iă ă ş ţ ş m sura ei.ă

Chiar dac Imperiul accepta f r rezerve aceast victorie a monahismului, peă ă ă ă care- l înconjura cu tot felul de garan ii i privilegii, cu timpul îns , monahismul nuţ ş ă putea deveni decât o sarcin greu de purtat pentru economia Statului. Zeci de mii deă oameni erau pierdu i pentru efectivele din armat , enormele propriet i monasticeţ ă ăţ erau scutite de impozite, o parte a popula iei sc pa de sub controlul Statului. Înţ ă vederea îndrept rii acestei situa ii au existat unele ini iative legislative. Pe de altă ţ ţ ă parte, victoria monahismului se dovedea a fi d un toare chiar pentru monahism: deă ă la începutul secolului al VII- lea, semnele unui veritabil declin au început s seă înmul easc . Mân stirile s- au îmbog it, numeroasele privilegii atr geau foarteţ ă ă ăţ ă multe persoane f r voca ie pe posturi diverse: consilieri i duhovnici pentruă ă ţ ş întreaga societate bizantin , c lug rii fiind adesea tenta i s abuzeze de autoritateaă ă ă ţ ă lor.

La începutul secolului al VIII- lea, atunci când Imperiul se g sea într- o situa ieă ţ dificil , împ ra ii isaurieni l- au salvat, cu pre ul unui efort sus inut din parteaă ă ţ ţ ţ Statului i a întregii societ i. Aceast mobilizare eviden ia inevitabil i problemaş ăţ ă ţ ş monahismului, iar ac iunea politic a lui Constantin al V- lea demonstreaz clar cţ ă ă ă cinstirea Sfintelor Icoane, nu constituia singurul motiv al ostilit ii fa de c lug ri.ăţ ţă ă ă Astfel, apare mult mai transparent contradic ia care nu va înceta s înveninezeţ ă rela ia dintre Biseric i Stat. Pentru Biseric , Statul avea ca voca ie sus inerea iţ ă ş ă ţ ţ ş recipientul terestru al ei; el trebuia a adar s se supun valorilor Bisericii, chiar dacş ă ă ă erau în contradic ie cu propriile interese. Dimpotriv , în cazul Statului, cre tinismulţ ă ş nu era decât o form nou a vechiului cult al Statului, un suport religios ală ă Imperiului. Biserica vedea în monahism simbolul alterit ii ireductibile aăţ institu ionalit ii sale, a libert ii interioare a cre tinismului i a persoanei cre tineţ ăţ ăţ ş ş ş în raport cu utilitarismul totalizant al Statului. La rândul s u, Statul urma ca maiă devreme sau mai târziu s se conving sau nu de ideea inutilit ii i caracterululuiă ă ăţ ş d un tor al monahismului.ă ă

Lupta aceasta împotriva monahismului demonstreaz dorin a isaurienilor de aă ţ subordona în întregime Biserica, Statului i ideologiei utilitariste. În acest sens,ş isaurienii au împins pân la maxim modelul teocratic, con tiin a aceasta teocratic iă ş ţ ă ş absolutist fiind u or de sesizat la Leon al III- lea în prefa a sa la ă ş ţ Ecloga , noul cod de legi promulgat în 726: «Domnul a încredin at Imperiul împ ra ilor, poruncindu - leţ ă ţ totodat s se ocupe i de turma lui Hristos, având ca exemplu pe Petru,ă ă ş conduc torul Apostolilor»ă 297 .

Victoria cinstirii Sfintelor Icoane a reprezentat deci o victorie politic i una deă ş ordin moral pentru monahism. Persecu iile l- au regenerat i reînnoit, iar laţ ş începutul secolului al IX- lea se înregistreaz o autentic înflorire a monahismuluiă ă bizantin, legat bineîn eles i de numele lui Teodor Studitul; lui îi revine acumţ ş ini iativa reformul rii definitive a ideologiei monastice i precizarea locului ocupatţ ă ş în Biseric . ă Sfântul Teodor Studitul define te explicit monahismul ca o slujire aparteş în Biseric . Dup el, c lug rii sunt «nervul i sus inerea Bisericii», «sareaă ă ă ă ş ţ

297 C.A. SPULBER, Ecloga isaurienilor, Cern u i, 1929, p. 3.ă ţ

122

p mântului» i «lumina lumii», o lumin pentru cei care se g sesc în întuneric», «ună ş ă ă exemplu i un fundament»ş 298 . Acest lucru este posibil pentru c monahul urm re teă ă ş scopul final al oric rui cre tin: Împ r ia lui Dumnezeu, mântuirea sufletului. ă ş ă ăţ Ori nu ne putem salva sufletul decât prin renun area la lume. Dup aceste afirma ii nuţ ă ţ trebuie s credem c Sfântul Teodor vede ob inerea mântuirii numai prin monahism.ă ă ţ El afirm c impunerea cre tinismului nu se putea realiza f r ceea ce Evangheliaă ă ş ă ă nume te «renun are», dup care constat un fapt istoric: chemarea evanghelic de aş ţ ă ă ă nu c uta decât «unicul necesar», care este pus în practic de monahism. Dac oriceă ă ă ă cre tin este chemat s împlineasc preceptele evanghelice, în practic prevaleazş ă ă ă ă compromisul cu lumea. Dup Sfântul Teodor Studitul, c lug rii trebuie s fie nucleulă ă ă ă activ al Bisericii, o permanent aducere aminte a ultimei voca ii a cre tinului,ă ţ ş «sus inerea i fundamentul Bisericii». La Constantinopol, Sfântul Teodor a reformatţ ş mân stirea Studion, care a devenit în curând un principal centru de viaă ţă bisericeasc bizantin . Monahismul era restabilit în mod definitiv la Bizan . ă ă ţ

Aceast victorie a monahismului însemna de asemenea i e ecul tentativeiă ş ş iconoclaste de suprimare a independen ei Bisericii i integr rii sale într - oţ ş ă perspectiv teocratic . Între istorici au existat p reri diferite asupra sensului acesteiă ă ă victorii. Unii istorici occidentali consider c monahii nu luptau pentru o separare aă ă Bisericii de Stat, cu atât mai pu in pentru o supunere a Statului fa de Biseric ,ţ ţă ă pentru ceea ce poart numele de clericalismă 299 , ci pentru aceast interpretare aă idealului teocratic, care din momentul convertirii lui Constantin deschisese Statului bra ele Bisericii. În opozi ie cu ace tia i cu al ii care judec Bizan ul în func ie deţ ţ ş ş ţ ă ţ ţ criterii occidentale 300 , noi putem afirma c Biserica, i nu Imperiul, va ie i victorioasă ş ş ă din aceast lupt . Bineîn eles c istoria nu cunoa te victorii definitive, ceea ce neă ă ţ ă ş r mâne nou celor de ast zi este încercarea de a judeca un succes sau un e ec după ă ă ş ă criterii cât mai obiective.

Teocra ia bizantin în perioada post- iconoclastţ ă ă

Textul revelator pentru exemplificarea acestui aspect este Epanagoga , sau introducerea la Codul de legi publicat la sfâr itul secolului al IX- lea de c treş ă împ ratul Vasile I Macedoneanul, care trebuia s r mân pân la sfâr itul Imperiului,ă ă ă ă ă ş legea fundamental pentru rela iile dintre Biseric i Stat. ă ţ ă ş Epanagoga lua ca exemplu paralela dintre împ rat i patriarh “membrii cei mai înal i i indispensabili în Stat”,ă ş ţ ş definind în felul urm tor obliga iile fiec ruia:ă ţ ă

“Împ ratului îi revine datoria de a salva i garanta for a na iunii printr - o bună ş ţ ţ ă guvernare, s restaureze for ele prin vigilen i s capete for e noi prin în elepciuneă ţ ţă ş ă ţ ţ în orientare i fapte. Scopul patriarhului este mai întâi, p strarea purit ii i aş ă ăţ ş credin ei poporului, primit în grij de la Dumenezeu …; acolo unde se poate, elţ ă trebuie s aduc la Ortodoxie i la unitatea Bisericii pe to i ereticii …; el trebuie să ă ş ţ ă aduc la adev rata credin pe necredincio i, uimindu - i cu splendoarea, gloria iă ă ţă ş ş bog ia slujbelor sale … Împ ratul trebuie s exerseze tot mereu binele: de aceea i seăţ ă ă

298 Vezi A.P. DOBROKLONSKIJ, Sfântul Teodor (în limba rus ), Odessa, 1913, p. 146. ă299 Adolf von HARNACK, Lehrbuch der Dogmengesichte , Freiburg, 1888, vol. II, p. 642.300 Vezi Alain DUCELLIER, Byzance et le monde orthodoxe , 3ed. Paris, 1997, p. 224; Alain DUCELLIER, Michel KAPLAN, Byzance IVe- XVe siècle , Paris, 1996, p. 37- 39.

123

d i titlul de binef c tor … Scopul Patriarhului este mântuirea credincio iloră ş ă ă ş încredin a i; el trebuie s tr iasc în Hristos i s - i concentreze toate for ele pentruţ ţ ă ă ă ş ă ş ţ pace … Împ ratul trebuie s fie f r gre eal în respectarea înv turilor ortodoxe iă ă ă ă ş ă ăţă ş pioase … îndreptate c tre cuno tiin a dogmelor cu privire la Sfânta Treime iă ş ţ ş defini iile despre mântuire prin Întruparea lui Iisus Hristos … Patriarhul trebuie sţ ă vorbeasc despre adev r i s apere dogmele f r team în fa a Împ ratului …ă ă ş ă ă ă ă ţ ă Singur Patriarhul trebuie s interpreteze defini iile Sfin ilor P rin i sau defini iileă ţ ţ ă ţ ţ Sinoadelor Ecumenice … În ceea ce- l prive te pe Împ rat, el trebuie s sus in maiş ă ă ţ ă întâi tot ceea ce este scris în Sfânta Scriptur , apoi dogmele stabilite de cele 7ă Sinoade Ecumenice, ca i o parte a legilor romane”ş 301 .

Sunt istorici care au desprins din aceste citate concluzia c Biserica i Statulă ş erau confundate într- un singur corp politic i bisericesc, un fapt care practic marcaş împlinirea unui fenomen început înc din vremea lui Justinian. Textul justific înă ă aparen aceste afirma ii, numai c acestea se opresc la constatarea fuziunii dintreţă ţ ă Biseric i Stat, în timp ce ă ş Epanagoga aducea de asemenea o corec ie aspectelorţ negative ale “simfoniei” iustiniene. În mare parte fuziunea aceasta avusese loc: to iţ membrii Bisericii erau subiec i ai Imperiului, frontierele Bisericii i ale Imperiuluiţ ş coincideau. Întrebarea care se pune este: cele dou constituiau un singur organismă care avea în frunte o dubl autoritate, pe cea a împ ratului i pe cea a patriarhului?ă ă ş Nu trebuie uitat faptul c ă Epanagoga era o lege civil i c ea vorbe te de Stat i nuă ş ă ş ş de Biseric . Statul era cre tin, legat în mod organic de Biseric , aceast leg tură ş ă ă ă ă realizând diarhia împ ratului cu patriarhul. În afara locului ocupat în sânul Bisericiiă (loc definit prin canoanele biserice ti), patriarhul avea în viitor un loc aparte, paralelş cu cel al împ ratului în structura de Stat. El era reprezentantul Bisericii în Stat,ă garantul “Ortodoxiei” imperiului i a fidelit ii cre tinismului. De aceea, numai elş ăţ ş avea dreptul de a interpreta înv tura Bisericii, iar Statul îl îns rcina cu ap rareaăţă ă ă credin ei ortodoxe în fa a persoanei împ ratului.ţ ţ ă

Din partea împ ratului, ă Epanagoga nu cerea decât fidelitate fa de Ortodoxie,ţă fa de înv tura cu privire la Hristos i la Sfânta Treime. Trebuie subliniat faptul cţă ăţă ş ă în viziunea bizantin , Biserica i Statul nu sunt legate printr - o formul juridic i oă ş ă ă ş delimitare a sferelor lor de influen , ci de ortodoxie, de credin a i înv turaţă ţ ş ăţă Bisericii, pe care Imperiul a adoptat - o, iar izvorul acestei doctrine, garantul ei, era Biserica i nu împ ratul.ş ă

În acest context Imperiul nu putea fi indiferent fa de Biseric : misiunea sa iţă ă ş aspectul sacru, se manifestau prin locul ocupat de împ rat în Biseric . Simbolul eraă ă ritualul încoron rii (ă chrisma ), care începând cu secolul al IX- lea, poate fi considerat ca expresia liturgic a teocra iei bizantine. Unul din elementele esen iale ale acestuiă ţ ţ rit era m rturisirea de credin a împ ratului i jur mântul prin care se angaja înă ţă ă ş ă prezervarea credin ei i a integrit ii acesteia. Din acest moment puterea imperialţ ş ăţ ă înceta a mai fi unicul reflex în lume al puterii divine i pe viitor va trebui s seş ă supun adev rului de inut de Biseric . Tot acum (sec. al IX- lea), ritul ungerii devineă ă ţ ă momentul capital i constitutiv al încoron rii. Acest dar conferit de c tre Bisericş ă ă ă împ ratului, nu însemna asimilarea Bisericii de c tre Stat, ci dimpotrivă ă ă eclezializarea Imperiului. Împ ratul î i apleca capul, iar patriarhul, cu propria mână ş ă a eza coroana pe capul acestuia rostind cuvintele: “În numele Tat lui, i al Fiului, iş ă ş ş al Sf. Duh”, la care poporul r spundea: ” Sfânt, sfânt, sfânt, Slav întru cei de sus luiă ă Dumnezeu i pe p mânt pace”. Unii au afirmat c împ ratul ar fi participat în modş ă ă ă

301 Vezi Epanagoga , titlul III, capitolul VIII, citat de D. OBOLENSKY în NHE, t. 2, p. 121.ă

124

activ la Sfânta Liturghie, de inând chiar o func ie sacerdotal . P rerea este eronat ,ţ ţ ă ă ă deoarece împ ratul avea mai degrab o participare limitat la slujbe, f r vreoă ă ă ă ă semnifica ie sacramental . Împ ratul conserva dreptul pe care alt dat îl aveau laicii,ţ ă ă ă ă anume acela al posibilit ii de a intra în biseric pentru a se ruga. Canonul 69 alăţ ă Sinodului Trulan sanc iona de altfel acest statut, subliniind caracterul laic alţ persoanei împ ratului.ă

Deci este clar c nu putem reduce teocra ia bizantin nici la cezaro - papism,ă ţ ă care prive te Biserica i Statul, nici la papo- cezarism, care prive te Statul i Bisericaş ş ş ş (pentru care luptau papii Evului Mediu), chiar dac cele dou tendin e uneori se potă ă ţ întâlni sub forme distorsionate. Dac Imperiul a primit credin a Bisericii i este într -ă ţ şun fel sanctificat de aceast credin , Biserica f r a- i tr da independen a ei mistică ţă ă ă ş ă ţ ă i sacramental intra în Imperiu, care se obliga s o protejeze i veghea la buna eiş ă ă ş

func ionare pe p mânt. De asemenea, este adev rat c Biserica i Imperiul formau unţ ă ă ă ş tot “f r amestec sau separare”. De aici nu trebuie s ajungem la o confuzie deă ă ă no iuni, ci la o consecin a exigen ei Bisericii, care se vedea ca pe o “icoan a luiţ ţă ţ ă Hristos” pentru lume, dar care refuza puterea terestr i nu se implica înă ş organizarea vie ii umane.ţ

În privin a Imperiului acesta a fost o bun perioad de timp influen at deţ ă ă ţ teocra ia p gân . Pân în secolul al VIII- lea formele vechiului cult imperialţ ă ă ă predominau în scenele care- l reprezentau pe Împ rat. În reprezent rile p gâneă ă ă vedem pe acela i împ rat cuceritor i suveran, cu puteri nelimitate i personificândş ă ş ş victoria, cu men iunea c dup Constantin cel Mare, simbolurile p gâne ale victorieiţ ă ă ă sunt înlocuite de cele cre tine. Imperiul era înving tor sub semnul Sfintei Cruci:ş ă “prin acest semn vei învinge”. Motivele “triumfale” sunt accentuate de simbolismul oficial al împ ra ilor iconocla ti. Odat cu triumful Ortodoxiei observ m îns oă ţ ş ă ă ă schimbare brusc , o adev rat ruptur : “majoritatea covâr itoare a imaginiloră ă ă ă ş imperiale din aceast perioad – scria André Grabar – apar in genului “Împ ratul înă ă ţ ă fa a lui Hristos”, tem rar tratat în epocile anterioare, îndeosebi în perioadaţ ă ă preiconoclastă 302 . Asist m acum la o schimbare de orientare a acestui gen de art ,ă ă care a fost pân acum triumfal , iar pe viitor î i va propune s cinsteasc pietateaă ă ş ă ă împ ra ilor i nu victoriile lor. Nu se mai punea problema reprezent rii suveranuluiă ţ ş ă absolut, ci a icoanei teocra iei bizantineţ 303 .

Astfel, triumful Ortodoxiei nu a fost numai o simpl întoarcere la formula luiă Justinian, ci i o profund transformare a acesteia. Imperiul era i r mânea sacru,ş ă ş ă numai c înainte la baza acestui caracter st tea vechea concep ie a Statului absolut,ă ă ţ reprezentare terestr a ordinii divine, iar acum era con tiin a pe care o avea Imperiulă ş ţ de a fi “slujitorul lui Hristos”. Acest ideal al Statului se exprim printr - un ansambluă de s rb tori i motive “imperiale” care subzist i ast zi: Scoaterea Sfintei Cruci,ă ă ş ă ş ă În l area Sfintei Cruci, când Sfânta Cruce era purtat în procesiune în Palatulă ţ ă Imperial; sau în rug ciunea: “Mântuie te poporul t u i binecuvinteaz mo tenireaă ş ă ş ă ş Ta ….”. Armata devine pe viitor o “oaste prieten cu Hristos”, o armat “care ap raă ă ă Casa lui Hristos”, adic sprijinul terestru al Bisericii; în ceea ce prive te ritualul de laă ş Curte, el tinde în întregime s exprime misiunea cre tin a Imperiului. Hristos esteă ş ă Pantocrator, St pân al Universului i Domn, iar în fa a Lui se închin cu mâinileă ş ţ ă

302 André GRABAR, L’empereur dans l’art byzantin, Paris, les Belles Lettres, 1936 ( retip rit la Londraă ă în 1972), p. 173..303 IBIDEM, p. 173- 175.

125

ridicate i capul înclinat, împ ratul Bizan ului. Aceasta este noua imagine aş ă ţ Imperiului.

Toate aceste idei se reflectau profund în mentalit i i în via a cotidian , înăţ ş ţ ă atmosfera autentic eclezial pe care o respira societatea bizantin . Chiar dac uneleă ă ă vicii, unele nedrept i erau disimulate de unele aparen e, în care istoricul modernăţ ţ vede mai degrab ipocrizie, nu trebuie uitat c aceast frumuse e i lumin exista laă ă ă ţ ş ă Bizan într- o perioad în care din punct de vedere politic i social lumea era laţ ă ş începuturile descoperirii for ei Evangheliei. Idei ca cele legate de milostenie, deţ dragoste, de s r cie, erau tratate frecvent de cronicile bizantine, crimele sau alteă ă fapte extreme, fiind adesea ignorate. Se poate vorbi de un veritabil umanism bizantin, strâns legat de sentimentul prezen ei permanente a lui Hristos în lume,ţ atât ca Rege, cât i ca Salvator, St pân sau Judec tor.ş ă ă

Dup victoria asupra iconoclasmului Biserica a dobândit o pozi ie înt rit înă ţ ă ă raport cu Statul, vocea ei impunându - se cu mai mult autoritate decât înainte. Uniiă patriarhi (de exemplu Fotie) au fost oameni de Stat a c ror ac iune nu se va limtaă ţ numai la domeniul ecleziastic, ci vor lua parte în mod activ i la luarea marilorş decizii politice. Nu trebuie uitate nici momentele de sl biciune ale Bisericii, momenteă care au fost consemnate chiar imediat dup 843. Este vorba de conflictul dintreă patriarhii Fotie i Ignatie care într - o bun m sur pot servi ca exemplu pentruş ă ă ă crizele ulterioare. Fiecare din ei a urcat pe scaunul patriarhal de dou ori, dar au fostă îndep rta i tot de dou ori printr - un simplu ordin al împ ratului. i unul i cel lalt aă ţ ă ă Ş ş ă rezistat în felul lui, f când dovada unei fermit i pasive fa de arbitrariul imperial,ă ăţ ţă i unul i altul s- a ar tat curajosş ş ă 304 . Nu trebuie uitat nici curajul altor ierarhi, care în

diferite situa ii au avut for a de a prefera exilul capitul rii. Cu toate acestea, au fostţ ţ ă destule situa ii în care Biserica a acceptat prea u or amestectul Statului, considerat aţ ş fi un lucru normal. În astfel de situa ii nimeni nu s- a ridicat pentru ap rareaţ ă principiului libert ii. Tragedia Bisericii bizantine a fost se pare tocmai faptul c eraăţ ă prea legat de Imperiu, nu administrativ ci psihologic. Imperiul devine pentru ea oă valoare suprem i absolut , o valoare indiscutabil , intangibil i evident . Ierarhiaă ş ă ă ă ş ă bizantin devenise practic incapabil s ias din categoriile Imperiului sacru, de a- lă ă ă ă judeca în lumina libert ii creatoare a Evanghelieiăţ 305 . Totul era sacru i totul se puteaş justifica prin acest caracter. Ochii trebuiau închi i atunci când se comiteau gre eliş ş sau ceva r u, care nu erau decât o consecin a “sl biciunilor umane”. ă ţă ă Maximalismul teoretic conducea c tre un minimalism practic. Aceast etatizare interioar iă ă ă ş psihologic , nu numai exterioar a Bisericii, a fost înso it de o polarizare aă ă ţ ă con tiin ei sale, manifestat prin dou tendin e în teologia i experien a religioasş ţ ă ă ţ ş ţ ă 306 .

Criza iconoclast a marcat practic sfâr itul perioadei Sinoadelor Ecumenice,ă ş epoc de intens creativitate a gândirii ecleziale. Dorin a fix rii Ortodoxiei într - oă ă ţ ă formul precis i defintiv , era legat de schimb rile produse acum în rela ia dintreă ă ş ă ă ă ţ Biseric i Stat. Chiar dac în controversele teologice din secolele IV- V interven iaă ş ă ţ Statului a fost evident , aceasta nu înseamn c dezvoltarea teologiei în interiorulă ă ă Bisericii, a fost rezultatul ini iativei Statului. ţ Totu i, Statul a încercat s ob in unş ă ţ ă anumit profit din aceste dezbateri. Înc de la început identific m în acesteă ă controverse o dimensiune politic : ele aruncau în joc un principiu, acela ală umanit ii religioase ca o condi ie a p cii în Stat. ăţ ţ ă Febra controverselor i a ereziilorş

304 F. DVORNIK, Le Schisme de Photius. Histoire et Légende. ed. du Cerf, Paris, 150, p. 145.305 Alexandre SCHMEMANN, Op. cit. p. 245.306 IBIDEM.

126

care cuprindea corpul Bisericii, se r spândea i asupra Statului. De aceea, guvernulă ş era interesat în reducerea oric ror divergen e de opinie, pentru a prezervaă ţ integritatea unui Imperiu multina ional, orice efervescen religioas riscând sţ ţă ă ă declan eze pasiuni politice i separatisme. ş ş În acest sens, victoria asupra iconoclasmului a marcat un punct de r scruce. Dac înainte împ ra ii aveau caă ă ă ţ principal grij g sirea unui minim confesional acceptat de toate compozanteleă ă ă Imperiului, necesitatea unui astfel de deziderat nu mai exista acum: unitatea religioas fusese realizat cu pre ul unor secesiuni a tuturor diziden ilor i a uneiă ă ţ ţ ş mic or ri a Imperiului. Puterea de Stat era definitiv ortodox . În plus, împ ratul aveaş ă ă ă con tiin a investirii sale de c tre Dumnezeu, misiune care avea ca principal scopş ţ ă prezervarea Ortodoxiei. Acum consensul era realizat, deoarece întreaga popula ieţ dizident se reg sea în afara frontierelor Imperiului.ă ă

Aceast nou situa ie atr gea dup sine o politic nou . Experien a amar aă ă ţ ă ă ă ă ţ ă trecutului demonstrase c orice divergen religioas amenin a stabilitateaă ţă ă ţ Imperiului. Pe viitor, preocuparea de c p tâi a împ ra ilor va fi evitarea tulbur riloră ă ă ţ ă religioase i conservarea unui ş status quo în materie de religie. Iconoclasmul demonstrase înc odat pericolul transform rii pasiunilor religioase în diviziuniă ă ă politice. Aceast experien a fost decisiv . Biserica care aspirase întotdeauna laă ţă ă unanimitate doctrinal a acceptat cu bucurie politica conservatoare a Statului.ă

Dinastia macedonean i apogeul Imperiului (867- 1056)ă ş

Cele aproape dou secole de guvernare a împ ra ilor macedoneni au fostă ă ţ expresia superlativ a tot ceea ce a însemnat Bizan ul pentru lumea oriental i ceaă ţ ă ş occidental . Spre deosebire de epoca lui Justinian, când opera a fost îndeplinit deă ă un singur împ rat, acum asist m la realiz ri împlinite de o succesiune de împ ra i,ă ă ă ă ţ to i remarcabili prin diversitatea calit ilor lor. Întemeietorul dinastiei, Vasile I (867-ţ ăţ886), se tr gea dintr - o familie de armeni stabili i în Macedonia, de unde iă ţ ş denumirea uzual de dinastia macedonean . Al i împ ra i ai acestei perioade au fost:ă ă ţ ă ţ Leon al VI- lea Filozoful (886- 912), Alexandru (912- 913), Constantin al VII- lea Porfirogenetul (913- 959), Romanul I Lecapenul (920- 944), Roman al II- lea (959-963), Nichifor II Focas (963- 969), Ioan I Tzimiskes (969- 976), Vasile al II- lea Bulgaroctonul (976- 1025), Constantin al VIII- lea (1025- 1028), Roman al III- lea Arghiros (1028- 1034), Mihail al IV- lea (1034- 1041), Mihail al V- lea (1041- 1042) iş Constantin al IX- lea Monomahul (1042- 1055). Majoritatea acestor împ ra i au fostă ţ militari de carier , singurele excep ii fiind Leon al VI- lea i Constantin al VII- lea. ă ţ ş

În toate domeniile s- a putut observa un reviriment fa de perioadaţă anterioar . Astfel, în urma succeselor înregistrate pe plan extern de c tre basileiiă ă iconocla ti, via a economic din întregul bazin al M rii Mediteranene cunoa te o totş ţ ă ă ş mai mare stabilitate i securitate. Industria i comer ul, asupra c rora autoritateaş ş ţ ă central exercita un monopol strict, au acum o pondere crescând în anasamblulă ă vie ii economice a Statului bizantin. Pe plan social, are loc formarea claseiţ aristocratice în curs de feudalizare, consecin direct a fenomenelor dizolvante dinţă ă interiorul comunit ilor rurale. Con tien i de pericol împ ra ii au promovat o serieăţ ş ţ ă ţ de m suri în favoarea r nimii libere i aă ţă ă ş stratio ilorţ , îns fiscalitatea excesiv iă ă ş reorientarea politicii externe au contribuit decisiv la ruina acestei p turi sociale. Înă

127

administra ie, vechiul regim al themelor a cunoscut un oarecare declin, determinatţ de muta iile din societatea bizantin precum i de renun area puterii imperiale laţ ă ş ţ politica defensiv .ă

Expansiunea teritorial a împ ra ilor macedoneniă ă ţ

Schimbarea cea mai evident a avut loc îns în politica extern . Consolidareaă ă ă intern a Imperiului precum i a grani elor orientale de c tre împ ra ii iconocla ti, aă ş ţ ă ă ţ ş permis noii dinastii, întemeiat de Vasile I (867- 886), s treac la o politic ofensivă ă ă ă ă pe plan extern, care a culminat în timpul împ ra ilor - solda i, precum Nichifor al II-ă ţ ţlea Focas (963- 969), Ioan I Tzimiskes (969- 976) i Vasile al II- lea (976- 1025).ş Aceast perioad a fost numit de bizantinistul francez G. Schlumberger «mareaă ă ă epopee bizantin »ă 307 .

De- a lungul tuturor frontierelor, Imperiul a fost nevoit s fac fa pericoluluiă ă ţă arab (excep ie f când grani ele de la Dun re). În fa a acestei situa ii, atât Vasile I câtţ ă ţ ă ţ ţ i Leon al VI- lea au organizat mai multe campanii, unele cu rezultate interesante,ş

f r a repurta îns victorii decisiveă ă ă 308 . În Occident, au reu it s cucereasc localitateaş ă ă Tarente, în timp ce arabii i- au consolidat cuceririle numite Creta sau Sicilia, la careş i- au ad ugat Siracuza, Taormina i Reggioş ă ş 309 . În partea oriental a Imperiului, arabiiă

au fost împin i pân la frontiera asiatic , numai c în 904 o flot de pira iş ă ă ă ă ţ musulmani a atacat prin surprindere Tesalonicul, f când cu acel prilej un num r deă ă cca. 20.000 prizonieri. Acest moment a marcat i revirimentul ofensivei bizantineş din vremea lui Roman Lecapenul, cel care va repurta succese notabile în Mesopotamia prin recucerirea cet ii Edessaăţ 310 . Nichifor Focas i Ioan Tzimiskes maiş întâi ca generali, iar mai apoi ca împ ra i au repurtat la rândul lor o serie de succeseă ţ decisive. Focas a recucerit Creta i Cipru, între 965- 966 Tarsul, Cilicia, Mopsuestia iş ş Anazarbe, dar mai ales Alepul i Antiohia (969)ş 311 . Tzimiskes a luptat dincolo de Eufrat, organizând o adev rat cruciad pentru eliberarea Locurilor Sfinte: el aă ă ă recucerit Baalbek, Damascul, o parte a Palestinei (Nazaretul, Acra, Cezareea), f r aă ă putea ob ine îns Ierusalimul (ajunge la numai 180 km.). La întoarcere el a cucerit iţ ă ş Beyruthul, Sidonul i Laodiceea, mul umindu - se pân la urm numai cu consolidareaş ţ ă ă posesiunilor din Nordul Siriei. Vasile al II- lea a p strat toate aceste teritorii f r însă ă ă ă a le extinde în mod sensibil. El a dobândit totu i Edessa în 1001 i a organizatş ş ap rarea Eufratului.O alt regiune care a cunoscut tot acum lupte neîncetate întreă ă Imperiul persan i cel bizantin, a fost Armeniaş 312 . Din secolul al VII- lea ea a fost

307 Vezi G. SCHLUMBERGER, L’Epopée byzantine à la fin du Xe siècle ; 3 vol., Paris, 1896- 1905; H. GREGOIRE, Autour de l’épopée byzantine , Londra, Variorum, 1975. 308 Ch. DIEHL, Figuri bizantine… vol. I. p. 305 i p. 325.ş309 C. CAHEN, L’Islam, des origines au début de l’Empire ottoman , Paris, 1970; R. MATRAN, L’expansion musulmane (VIIe- Xie siècles), Paris, 1969; Vezi i A.A. VASILIEV, H. GRş EGOIRE, M. CANARD, Byzance et les Arabes. T. II: La dinastie mac édonienne , Bruxelles, 1935- 1950.310 Vezi S. RUNCIMAN, The Emperor Romanus Lecapene and his Reign, a study of tenth centrury Byzantium , Cambridge, 1929.311 G. SCHLUMBERGER, Un empereur byzantin au Xe siècles : Nicéphoros Phocas , Paris, 1890.312 Despre Armenia în aceast perioad merit consultate lucr rile: N. ADONTZ, ă ă ă ă Etudes arméno -byzantines , Lisabona, 1965; J. LAURENT, Etudes d’histoire arménienne , Louvain, 1971; M. CANARD, J LAURENT, L’Armenie entre Byzance et l’Islam depuis la conquête arabe jusqu’en 886 , Paris, 1980. Ultima lucrare con ine multe izvoare arabe traduse în limba francez .ţ ă

128

ocupat de arabi, iar cucerirea cet ii Amorium în 838 a fost ultima lor victorieă ăţ notabil . În 872, armata lui Vasile I a cucerit ora ul Tefrik situat în partea de est aă ş themei armeniacilor, punând astfel cap t existen ei unui zone controlate deă ţ pavlicieni, o sect maniheean care oscila între arabi i bizantiniă ă ş 313 . Progresul în acest teritoriu al trupelor bizantine s- a accelerat în secolul al X- lea când au ajuns pân în Mesopotamia, Cilicia i Nordul Siriei. În vremea lui Constantin al VII- lea i aă ş ş lui Roman al II- lea, principalii lor generali Nichifor Focas i Ioan Tzmiskes auş p truns în Cilicia, cucerind Germaniceea (949), Hadath (957) i Samosata (958), iară ş Vasile al II- lea a reu it s cucereasc o bun parte a Armeniei. Cuceririle lui Vasile alş ă ă ă II- lea au cuprins în Armenia spa iul dintre lacul Van i Vaspurkan, iar din 1020ţ ş bizantinii au ajuns i în Georgia, regiune cu credincio i calcedoneni ai c rorş ş ă aristocra i veneau destul de des s - i încerce ansa în armata i administra iaţ ă ş ş ş ţ bizantin . ă

Bizan ul nu a renun at nici la Italia, unde Leon al VI- lea a organizat douţ ţ ă theme: a Longobardiei i a Calabrieiş 314 . Se pare c împ ratul bizantin i- ar fi disputată ă ş titlul imperial cu Otto, încoronat la Roma în 962 i fondator al sfântului Imperiuş Roman Germanic. Pericolul arab a f cut îns ca aceste ambi ii s treac pe planulă ă ţ ă ă secund, Focas încercând s realizeze chiar o alian cu Otto. Tzimiskes a dat chiar deă ţă so ie pe prin esa bizantin Teofano lui Ottoţ ţ ă 315 , care pân la urm a fost învins deă ă arabi.

În privin a rela iilor cu bulgarii de la sudul Dun rii, putem spune c acestţ ţ ă ă pericol r mâne localizat. Conflictul se acutizeaz sub urma ul lui Boris, Simeon, careă ă ş fusese crescut la Constantinopol. De aici el i- a însu it foarte bine lec ia bizantin :ş ş ţ ă pentru el era nevoie de un singur Imperiu pe p mânt, gândindu - se la înlocuireaă Imperiului bizantin cu unul bulgar. Ambi iile sale îl împing pân la zidurileţ ă Constantinopolului sau ale Tesalonicului 316 . Chiar dac a reu it s încheie cu acesta oă ş ă pace prin care se obliga la plata unui tribut, Leon al VI- lea a fost în cele din urmă nevoit s cedeze bulgarilor i întinse teritorii din Macedonia. În 912, Alexandru aă ş refuzat s mai pl teasc tribut, m sur care a condus în 913 la o nou amenin are aă ă ă ă ă ă ţ cuceririi capitalei Constantinopol. Renumite r mân pentru bulgari b t liile de laă ă ă Anchialos din 917 sau de la Adrianopol din 922, care le- au permis acestora ocuparea Macedoniei i a Traciei, cu excep ia ora elor Tesalonic i Constantinopol.ş ţ ş ş Conflictul cu bulgarii a cunoscut o schimbare de for e odat cu moartea lui Simeonţ ă în 927. Succesorul acestuia, Petru, nu s- a ridicat la în l imea predecesorului, iar subă ţ arul Samuel, împ ratul Vasile al II- lea a purtat mai multe campanii victorioase întreţ ă

986 i 1014. Înver unarea de care a dat dovad în acest interval i- a atras iş ş ă ş supranumele de “Bulgaroctonul”, adic înving torul de bulgari.ă ă

Societatea rural în secolele IX- XIă

313 Vezi nota 277.314 Vezi A. CHASTEL, L’Italie et Byzance , Paris, 1999.315 Ch. DIEHL, Figuri bizantine… vol. I, p. 355. 316 D. ANGELOV, Die Entstehung des Bulgarischen Volkes , Berlin, 1980; J. FERLUGA, Der Byzantinischen Handel auf dem Balkan von VII bis zum Anfang des XIII Jahrhunderts , Skopje, 1986; St. RUNCIMAN, A History of the First Bulgarian Empire, Londra, 1930.

129

În acest interval de timp asist m la cre terea marii propriet i în detrimentulă ş ăţ micii propriet i a ranilor independen i, ceea ce a dus la schimb ri importante înăţ ţă ţ ă organizarea social , militar i chiar politic a Imperiului. O analiz vertical aă ă ş ă ă ă acestui fenomen ne poate conduce la câteva considera ii. Mai întâi opozi ia dintre ceiţ ţ boga i, puternici (ţ dunatoi )317 i cei mici (ş penetai )318 nu reflecta în întregime realitatea social din mediul rural bizantin, unde condi iile erau deosebit de complexe. Ceiă ţ puternici erau aceia a c ror bog ie sau func ie le permitea s exercite o anumită ăţ ţ ă ă presiune asupra micilor gospod rii r ne ti. Un bogat avea cea mai frumoas cas ,ă ţă ă ş ă ă în care î i putea primi musafirii; ranul de condi ie medie î i pemitea s între in oş ţă ţ ş ă ţ ă pereche de boi, un m gar, un servitor, iar dac s r cea de tot nu- i mai r mâneaă ă ă ă ă decât casa. În acela i ora putem întâlni atât pe marele proprietar f r grijiş ş ă ă materiale, cât i pe ranul de condi ie medie, pe ranii independen i (ş ţă ţ ţă ţ parechi )319 , pe

ranii s raci care posedau o cas i o gr din sau pe sclavi. ranul bizantin puteaţă ă ă ş ă ă Ţă avea unul sau mai mul i sclavi, ce erau folosi i atât la muncile domestice cât i înţ ţ ş calitate de muncitori agricoli 320 .

În al doilea rând, între cei foarte boga i i cei care nu aveau aproape nimic, maiţ ş exista a a- numita clas a exploatatorilor agricoli. Conduc torii satelor proveneauş ă ă din rândul clasei de mijloc a ranilor, dintre ace tia fiind recruta i i solda iiţă ş ţ ş ţ themelor sau stratio iiţ 321 . În secolul al X- lea, Constantin al VII- lea considera ca un fapt normal posesia de c tre ace tia a unei suprafe e de p mântă ş ţ ă 322 . Dispari ia miciiţ propriet i a avut în aceast perioad grave consecin e economice, fiscale i militare.ăţ ă ă ţ ş La rândul ei, dezvoltarea excesiv a marii propriet i prezenta un pericol a c ruiă ăţ ă amploare a putut fi cu adev rat evaluat în vremea lui Vasile al II- lea, când a avută ă loc revolta marilor seniori ai Asiei Mici, Bardas Focas i Bardas Skleros. ş

O Novel dat de Roman Lecapenul în 922, încerca s remedieze această ă ă ă situa ie: prin aceasta se interzicea celui bogat s achizi ioneze p mântul celui s racţ ă ţ ă ă i d dea câ tig de cauza s racului, atunci când acesta era la concuren cu un bogatş ă ş ă ţă

pentru cump rarea unui teren. Novela stabilea c puteau cump ra un lotă ă ă urm toarele categorii: rudele apropiate, coproprietari care aveau p mântul împreună ă ă cu vânz torul, proprietarii carea aveau parcele al turate lotului pus în vânzare,ă ă vecinii care achitau taxele în comun cu fostul posesor. Boga ii nu puteau cump raţ ă decât în cazul în care posedau p mânturi în satul respectivă 323 . Din p cate Novela nuă a avut rezultatele scontate pentru c iarna anului 927- 928 a fost deosebit de grea,ă mai ales pentru cei s raci, apoi o secet a dus la o recolt foarte slab , astfel încâtă ă ă ă

317 Dunatos: puternic în ierarhia economic , în cea a demnit ilor i a func iilor. ă ăţ ş ţ318 Penetes: persoan s rac .ă ă ă319 Parec: ranul care de ine o bucat de p mânt în cazul în care- i achita chiria pentru respectivulţă ţ ă ă ş teren; el putea ceda acest drept.320 J. L. TEALL, The byzantine Agricultural Tradition , în Dumbarton Oaks Papers , vol. XXV, 1971, p. 33- 60; M. KAPLAN, Quelques remarques sur les paysages agraires byzantins (VIe- milieu du XIe), în RN , 62, 1980, p. 155- 176; Idem, Les villageois aux premiers siècles byzantins (VIe- Xe siècles)”: une société homogène , în Byzantinoslavica , 43, 1982, p. 202- 217.321 Stratio ii erau acei rani care în schimbul serviciului militar beneficiau de importante facilit iţ ţă ăţ fiscale.322 G. OSTROGORSKY, Observations on the aristocraty in Byzantium , în Dumbarton Oaks Papers , vol. XXV, 1971, p. 1- 32; R. MORRIS, The poweful and the poor in Xth century Byzantium. Law and reality , în Past and Present , 173, 1976, p. 3- 27; M. KAPLAN, L’Economie paysanne dans l’émpire byzantin du Ve au Xe siècle , în Klio, 68, 1986, p. 198- 232; E. PATLAGEAN, Pauvret é économique et pavureté sociale à Byzance (IVe- VIIe siècles) Paris, 1977 . 323 A. DUCELLIER, M. KAPLAN, B. MARTIN, Le Moyen Âge en Orient , Paris, 1990, p. 141.

130

posesorii de p mânt s- au aflat într - o situa ie deosebit de grav . Aceste m suri erauă ţ ă ă reconfirmate de Roman Lecapenul într - o alt Novel a sa din 934, dar nici aceastaă ă nu s- a putut aplica deoarece îns i func ionarii care aveau obliga ia aplic rii legii,ăş ţ ţ ă erau proprietari de p mânturi. Pe de alt parte, ranii descuraja i se puneau deă ă ţă ţ bun voie la dispozi ia acestor oameni boga i, devenind erbii acestora. ă ţ ţ ş

Vasile al II- lea era i mai categoric: o Novel din 966 anula prescrip ia de 40ş ă ţ de ani pentru seniorii care achizi ionau un teren, obligându - i pe cei boga i sţ ţ ă pl teasc impozitele celor s raci în cazul în care ace tia erau în imposibilitatea s oă ă ă ş ă facă324 .

În ceea ce prive te exploatarea solului, nu trebuie s confund m mareaş ă ă proprietate cu marile exploat ri: mai întâi pentru c avem de- a face cu o dispersareă ă a terenurilor în sate diferite, iar terenurile erau uneori închiriate la rani careţă beneficiau de ele pe termen nelimitat. Ace tia din urm locuiau în acelea i localit i,ş ă ş ăţ practicau acelea i culturi i î i achitau impozitele fie singuri, fie cu ajutorulş ş ş proprietarilor. Din punct de vedere al condi iilor economice, prea pu ine lucruriţ ţ diferen iau pe ţ parechi de rani proprietariţă . Trebuie s re inem c de la începutulă ţ ă pân la sfâr itul Imperiului bizantin, indiferent de statutul juridic al terenului, celulaă ş de baz a exploat rii solului r mâne exploatarea familial mic i mijlocie. Acest tipă ă ă ă ă ş de exploatare reprezenta idealul comun al tuturor membrilor societ ii bizantine.ăţ

ranul cultiva p mântul pentru necesit ile sale: reînnoirea eptelului, procurareaŢă ă ăţ ş de unelte, hrana familiei i a servitorului, plata impozitului i eventual a taxei deş ş închiriere. inând de pre urile pentru achizi ionarea animalelor sau procurarea deŢ ţ ţ unelte, eventualul surplus p rea derizoriu; ranul nu reu ea s scape de condi ia saă ţă ş ă ţ prin mijloace economice 325 .

Categoria celor puternici se referea la dou situa ii complementare: bog ia caă ţ ăţ putere economic i de inerea autorit ii, adic a puterii administrative sau militare.ă ş ţ ăţ ă Defin iile date de textele legislative din secolul al X- lea se refereau la trei no iuni:ţ ţ

1. la bog ie: textele legislative din secolul al X- lea nu fac referire la pragulăţ superior de la care cineva poate fi considerat puternic, ci mai degrab laă pragul de jos, de la care o persoan putea fi considerat slab . Oricumă ă ă elementul determinant în înscrierea printre cei puternici r mânea celă financiar;

2. demnitatea sau func ia ocupat , unde îi putem include pe func ionarii civiliţ ă ţ i militari din administra ia central ;ş ţ ă

3. strategii din administra ia provincial , precum i autorit ile biserice tiţ ă ş ăţ ş (episcopi sau egumeni) care erau considera i printre cei puternici.ţ

În aceast situa ie se declan a un dublu mecanism: cei care de ineauă ţ ş ţ autoritatea o foloseau pentru a- i domina pe cei slabi i pentru a le cump raş ă p mântul. La început, func ionarii în cauz nu erau neap rat boga i, îns prină ţ ă ă ţ ă utilizarea puterii pe care o de ineau ei c utau s dobândeasc un statut socio-ţ ă ă ăeconomic, ce le permitea mai târziu s se integreze vechii aristocra ii. Aceast dină ţ ă urm categorie era deja bogat . În acest sens avem multe m rturii printre care i peă ă ă ş aceea a peloponezienei Danielis care în secolul al IX- lea îi d dea împ ratului Vasile Iă ă cca. 3.000 sclavi sau paflogonianul Mauriciu care avea un mic corp armat pentru a se ap ra împotriva turcilor. De asemenea Filaret, autorul unei autobiografii, ne explică ă cum atunci când avea un necaz, situa ia îi era ameliorat de un func ionar de laţ ă ţ

324 IBIDEM, p. 142.325 M. KAPLAN, L’Economie paysanne … , p. 210- 232.

131

fiscul provinciei în care locuia 326 . Vedem astfel cum puterea era folosit în favoareaă aristocra iei funciare, iar aceasta profita din plin de rela ia privilegiat cuţ ţ ă func ionarii dornici de a- i spori bunurile materiale.ţ ş

Prin revenirea la marea proprietate, mediul rural bizantin a cunoscut astfel în secolele VIII- XI o schimbare social considerabil . Aceasta nu înseamna c economiaă ă ă rural a fost complet bulversat ; o parte a ranilor care i- au vândut terenurile le-ă ă ţă şau recuperat în loca ie, în calitate de ţ parechi , în acelea i localit i f r s modificeş ăţ ă ă ă astfel produc ia agricol . Cu toate acestea, în unele regiuni i în epoci diferite, acesteţ ă ş muta ii sociale au determinat un fel de fenomen de “dezertificare”, care a cuprinsţ sate întregi. La frontierele orientale ale Asiei Mici, factorii politici au amplificat acest fenomen. A a cum expansiunea micii propriet i era paralel cu cre tereaş ăţ ă ş demografic , mi carea social invers a condus la o sc dere demografică ş ă ă ă ă considerabil în mediul rural, chiar la un exod rural cu consecin e grave asupraă ţ culturilor agricole. Dezvoltarea propriet ii rurale mici i mijlocii corespundea astfelăţ ş unei cre teri economice în acest spa iu, iar regresiunea atr gea dup sine recesiune. ş ţ ă ă

Dobrogea bizantin în vremea împ ratului Ioan Tzimiskesă ă

În vremea împ ratului Ioan I Tzimiskes, Dobrogea a fost transformat înă ă them sub numele de Istros sau Paradunavon. Începuturile themei erau mai vechi,ă regiunea f când parte dintr - o alt them întemeiat de Constantin al IV- lea în 681-ă ă ă ă685, dup înfrângerea bulgarilor. ă Constantin al VII- lea Porfirogenetul în lucrararea sa Despre theme (De Thematibus ), spunea c împ ratul Constantin al IV- lea ar fiă ă întemeiat thema Traciei din care f cea parte i Bulgaria, Hemus i Istros. Istros pareă ş ş a fi chiar Dobrogea. Acum Ioan Tzimiskes organizeaz Istros ca them de sineă ă st t toare cu re edin a la Durostorum (Silistra). ă ă ş ţ Aici va fi i sediul strategului. Primulş strateg se pare c a fost Leon, cel care conducea flota dun rean . Pe sigiliile dină ă ă aceast vreme se g sesc titulaturile cârmuitorilor i numele themei. Ioan Tzmiskes aă ă ş avut grij i de refacerea cet ilor de aici, fiind zidit acum cetatea P cuiul lui Soare.ă ş ăţ ă ă Cetatea trebuia s apere Durostorumul de atacurile ce veneau dinspre Nord. Aziă cetatea se p streaz numai par ial, arheologul Petre Diaconu localizând tot aici oă ă ţ alt cetate Vicinaă 327 .

Pentru consolidarea acestor afirma ii exist o serie de argumente:ţ ă“portulanele” italiene, acele h r i care men ionau porturile de la Dun re iă ţ ţ ă ş distan a dintre ele;ţla P cuiul lui Soare s- au descoperit foarte multe sigilii comerciale ce înso eauă ţ baloturile cu m rfuri;ăîn urma cercet rilor arheologice f cute în multe cet i din Dobrogea, precumă ă ăţ Noviodunum (Isaaccea), Dinoge ia (Garv n – re edin a unui toparh), Beroeţ ă ş ţ

326 Cf. A. DUCELLIER, M. KAPLAN, B. MARTIN, Op. cit. p. 140.327 P. DIACONU, Cetatea bizantin din insula P cuiul lui Soareă ă , în BMI, CL, 1971, nr. 1; Idem, Despre localizarea Vicinei , în Pontica , 1970, nr. 3; Idem, Iar i despre localizarea Vicineiăş , în Revista de Istorie , tom 34, 1981, nr. 12; Idem, Istoria Dobrogei în unele lucr ri str ine recenteă ă , în Revista de Istorie , tom 36, 1983, nr. 7.

132

(Piatra Frec ei), Capidava, Axiopolis (Cernavod ), s- au descoperit vestigii dinăţ ă aceast epoc , demonstrând grija lui Tzimiskes pentru aceast regiune.ă ă ăÎn ceea ce prive te organizarea bisericeasc , descoperirea de biserici laş ă

Dinoge ia, Noviodunum i Troesmis atest existen a unor episcopi. Astfel, laţ ş ă ţ Dinoge ia a fost g sit un engolpion de aur care ar fi apar inut unui episcop i unţ ă ţ ş sigiliu al lui Mihail al Kievului care ar fi înso it o scrisoare c tre ierarhul locului. Laţ ă Noviodunum i Troesmis sunt de asemenea numeroase urme cre tine care înt rescş ş ă ipoteza conform c reia în aceast zon ar fi existat o via bisericeasc organizat .ă ă ă ţă ă ă La Sud de Cernavod , la Axiopolis, avem informa ii privind existen a unui episcopă ţ ţ care ar fi fost transferat de aici mai târziu în Imperiu, la Abidos în Vestul Asiei Mici. Concluzia ar fi c acesta era bizantin iar slujba o f cea în limba greac . O dovad aă ă ă ă folosirii limbii grece ti în cult este i descoperirea unui ulcior la Capidava, ce poartş ş ă pe el literele alfabetului grec, Crucea i alte semne. Exist o Noititia episcopatum dinş ă sec. al XI- lea care men ioneaz cetatea Durostorum ca mitropolie cu 5 episcopiiţ ă sufragane în 5 cet i, care se aflau în Dobrogea. Transferul episcopului la Abidos aăţ fost f cut pe un scaun mitropolitan. Este posibil ca i Axiopolis s fi fost mitropolie,ă ş ă deoarece în secolul al VI- lea era un centru cre tin important, iar transferul se f ceaş ă pe ranguri egale.

Civiliza ie bizantin i spiritualitate ortodoxţ ă ş ăîn perioada împ ra ilor macedoneniă ţ

Din punct de vedere al civiliza iei, epoca împ ra ilor mecedoneni a fost unaţ ă ţ dintre cele mai reprezentative. Leon al VI- lea a fost cel care a publicat în limba greac culegerea monumental a ă ă Basilicalelor sau a legilor imperiale, o sintez aă operei legislative a lui Justinian, care omitea îns legile lipsite de actualitate,ă ad ugând pe cele mai recente. Tot din vremea lui Leon al VI- lea avem i celebraă ş Carte a prefectului (este vorba de prefectul de Constantinopol), descoperit laă sfâr itul secolului trecut, document esen ial pentru cunoa terea vie ii economice deş ţ ş ţ la Bizan , unde aproape toate profesiile erau supuse unei reglement ri stricte. Totulţ ă indica de altfel prosperitatea Constantinopolului, unde veneau tot felul de negustori cu m rfurile lor, ora ul având practic acela i rol pe care- l avusese i Pireul înă ş ş ş perioada de înflorire a Atenei.

Dinamica comer ului sau gloria militar i- au g sit expresia în litere i arte.ţ ă ş ă ş Chiar dac nu mai avem de- a face cu crea ii de genul Sfintei Sofii, în provincieă ţ nenum ratele monumente atest rena terea la care asist m, fapt pentru care această ă ş ă ă perioad mai poart i numele de al II- lea secol de aur al artei bizantine. Înă ă ş domeniul ideilor este de ajuns s amintim acum dou mari figuri: Fotie i Psellos,ă ă ş remarcabili prin gustul lor pentru elenism i pentru cunoa terea tradi iei antice. ş ş ţ

Fotie a fost unul din principalii protagoni ti ai rena terii bizantine. El a fostş ş unul dintre teologii eminen i ai Bisericii Ortodoxe, unul dintre cei mai influen iţ ţ umani ti bizantiniş 328 . Opera sa teologic este major : ă ă Mistagogia , Amfilohia (adunare de r spunsuri la întreb ri teologice), ă ă Scoliile la Scara Sfântului Ioan Sinaitul , Cuvânt

328 T.G. BULAT, Fotie, patriarh al Constantinopolului , Chi in u, 1940; D. STRATOUDAKI White,ş ă Patriarch Photius of Constantinople , Brookline, Massachusets, 1981.

133

despre purcederea Sfântului Duh (comb tea adaosul Filioque), ă C tre cei care pretindă c Roma este primul scaună , Predici, Cateheze iş Cuvânt riă 329 (în care le reg sim i peă ş cele rostice cu prilejul asedierii Constantinopolului de c tre ru i în anul 860),ă ş Biblioteca sau Myrobiblion 330 (cele 1.000 c r i) sunt titluri care ni- l prezint pe Fotieă ţ ă drept unul dintre principalii renovatorii ai studiilor în Universitate, precum i înş cercuriile private unde erau citi i i comenta i autori vechiţ ş ţ 331 . F r îndoial c uniiă ă ă ă scriitori au fost mai pu ini originali decât arti tii, aceast perioad fiind una aţ ş ă ă enciclopedi tilor: ş Lexicul lui Suidas, Vie ile Sfin ilorţ ţ de Simeon Metafrastul. Nu trebuie uitat nici Ioan Geometrul cu poeziile sale sau Leon Diaconul cu Istoria sa. Un exemplu de crea ie au fost i împ ra ii: Leon a VI- lea, supranumit Filozoful pentruţ ş ă ţ dragostea sa fa de studiu, Constantin Porfirogenetul, scriitor, artist i animator alţă ş vie ii intelectuale, de la care ne- au r mas binecunoscutele tratate ţ ă Despre Administrarea Imperiului , Despre Theme , Despre Ceremoniile de la curtea bizantină 332 . În ceea ce- l prive te pe Constantin al IX- lea Monomahul, în afara tristeiş sale faime legate de Schisma de la 1054, numele s u este legat i de crearea al turiă ş ă de Facultatea de Filozofie condus de Psellos, a celei de Drept, condus de Ioană ă Xifilinos, care avea ca principal obiectiv, formarea de func ionari pentru Imperiu.ţ

Teologia oficială

În istoria Bizan ului, Biserica i Statul au ajuns la un moment dat s tragţ ş ă ă unele concluzii din experien a trecutului; acest trecut se baza pe Antichitate i seţ ş dezvoltase în con tiin a Bisericii pe un ideal imuabil, care urm rea întoarcerea laş ţ ă anumite valori ale trecutului. Cu acordul tacit al Bisericii i al Statului, înainte deş instaurarea dinastiei macedonene se ajunsese la un fel de bilan : orice nouţ ă dezbatere teologic , orice problem nou , trebuia raportat la trecut. Tradi iaă ă ă ă ţ Sfin ilor P rin i, confirmat de autoritatea lor, ca mijloc de referin sau de citateţ ă ţ ă ţă scoase din context, devenise un fel de garan ie a fiabilit ii. În lucrarea Sfântului Ioanţ ăţ Damaschin, De Fide orthodoxa , întâlnim tocmai aceast grij deosebit pentru trecut,ă ă ă pentru Sfin ii P rin i, ţ ă ţ consensum Patrum . Lucrarea ultimului mare P rinte al Bisericiiă este un fel de “sum ” a teologiei grece ti la care secolele posterioare nu au ad ugată ş ă prea mult. În secolul al IX- lea, Bizan ul recuno tea tacit c adev rul universalit iiţ ş ă ă ăţ Bisericii fusese formulat odat pentru totdeauna de c tre Sfin ii P rin i la Sinoadeleă ă ţ ă ţ Ecumenice. R spunsul la noile neîn elegeri, la noile erori sau întreb ri, trebuiaă ţ ă împrumutat din literatura patristic . Exigen a acestui demers retrospectiv se afl laă ţ ă originea curentului religios bizantin numit “teologia oficial ”. Principalul ei obiectivă consta în demonstrarea c “totul a fost deja decis”, toate problemele erau rezolvate,ă iar singura garan ie a Ortodoxiei era apelul la trecut. Importan a i meritul acesteiţ ţ ş “teologii oficiale” nu trebuie minimalizat: ea ne arat înaltul nivel al culturiiă biserice ti bizantine, preocup rile spirituale i intelectuale deosebite, grija pentruş ă ş educa ie, înv mânt, coli i c r i. Toate acestea au f cut din Imperiul bizantinţ ăţă ş ş ă ţ ă 329 C. MANGO, The Homilies of Photius Patriarch of Constantinople, Cambridge, Massachusets, 1958.330 W. TREADGOLD, “The recently completed edition of the Bibliotheca of Photius” , în Byzantinoslavica 1, 1980, p. 50- 61; 331 H.G. BECK, Geschichte der Orthodoxen Kirche im Byzantinischen Reich, Göttingen, 1980, p. 520.332 A. GABOR, Constantin al VII- lea Porfirogenetul - De administrando Imperio. Valoarea sa istorică , în S.T. , II, XLII, 1990, 5- 6, p. 76- 90.

134

centrul cultural al lumii, c ruia îi dator m transmiterea unei tradi ii antice iă ă ţ ş paleocre tineş 333 .

Începuturile acestui curent oficial al teologiei bizantine le putem plasa odată cu rena terea cultural din a doua jum tate a secolului al X- lea, centrul fiindş ă ă Universitatea din Constantinopol. De aici a ie it “p rintele teologiei bizantine”ş ă patriarhul Fotie (858- 867; 877- 886). Universalitatea tiin ei sale a atras o pleiad deş ţ ă savan i i teologi, printre care i Chiril, fratele lui Metodie, Apostolul slavilor.ţ ş ş R spunsurile sale date lui Amfilohie de Cizic r mân pân ast zi un exemplu tipic ală ă ă ă teologiei fondate pe referin e i citateţ ş 334 .

La rândul lor, împ ra ii Leon al VI- lea i Constantin al VII- lea sauă ţ ş Universitatea din Constantinopol, au reprezentat centrul unei intense activit iăţ intelectuale, în care predomina interesul pentru antichitate i arheologie. ş

Teologia monastică

Secolul care a precedat începuturile dinastiei macedonene a fost fr mântat deă erezia iconoclast . Rolul jucat de monahismul bizantin în ob inerea victorieiă ţ Ortodoxiei asupra celor care persecutau pe cinstitorii icoanelor, ne ilustreaz că ă acesta nu era numai o coal a des vâr irii spirituale ci i o clas ce se sim eaş ă ă ş ş ă ţ responsabil pentru con inutul de credin i fa de soarta Bisericii în general.ă ţ ţă ş ţă Specificul comportamentului i al ideologiei monastice, opozi ia fa de toateş ţ ţă necesit ile “acestei lumi”, au dat na tere în Bizan unei teologii ce poate fi numităţ ş ţ ă “monahal ”. În contrast cu formalul conservatorism al cercurilor biserice ti ierarhiceă ş i în contradic ie cu tradi iile elenismului profan, aceast teologie a fost un curentş ţ ţ ă

creator în gândirea bizantin . În perioada în care scolastica latin domina seminariileă ă din Rusia, Sfântul Serafim de Sarov î i expunea înv tura sa, iar Paisie Velicikovskyş ăţă deschidea calea rena terii monahismului. Asemenea i la Bizan , în timp ce teologiaş ş ţ oficial risca s se transforme într - un comentariu scolastic al textelor patristice, oă ă alt tradi ie autentic i creatoare se r spândea în m n stiri. Se vorbe te adeseaă ţ ă ş ă ă ă ş despre “mistica bizantin ”, numai c este vorba despre o prelungire a tradi ieiă ă ţ teologice contemplative originale. În general, monahii i- au înv at pe bizantini cumăţ s se roage. Atât chinoviticii cât i isiha tii au creat o tradi ie de rug ciune în careă ş ş ţ ă inta era una comun : transfigurarea omului prin comuniunea cu umanitateaţ ă

îndumnezeit a lui Hristos în Duhul Sfântă 335 . În general, chinoviticii au pus accentul pe natura liturgic sau sacramental a acestei comuniuni, în timp ce isiha tii înv auă ă ş ăţ c tr irea în Hristos trebuia atins printr - un efort personal. În Bizan ul post -ă ă ă ţiconoclast cele dou tradi ii s- au completat, iar reprezentantul “misticiiă ţ personaliste”, Sfântul Simeon Noul Teolog (949- 1022), i- a petrecut cea mai mareş parte din via în comunit i chinovitice. ţă ăţ El ne- a l sat imne, scrisori, tratate asceticeă i teologice. Este vorba despre o teologie specific monastic , consacrat în întregimeş ă ă

descrierii vederii mistice, a acelei comuniuni cu lumina dumnezeiasc , care a fost deă 333 Vezi P. LEMERLE, Le Premier Humanisme byzantin. Notes et remarques sur enseignements et culture à Byzance, des origines au Xe siècle , Paris, 1971.334 F. DVORNIK, Photius et la réorganisation de l’Académie patriarchale , în Analecta Bollandiana , vol. 68, 1950, p. 108- 125.335 J. MEYENDORFF, Teologia bizantină , trad. în limba român de Pr. Conf. Dr. A. STAN, Bucure tiă ş 1996, p. 90.

135

la început scopul ascezei monahale. Teologia renun rii i urcu ului solitar spreţă ş ş Dumnezeu a devenit în aceast period mult mai important decât teologia oficial .ă ă ă ă Ace ti p rin i spirituali inspira i, constituiau pentru Biseric un pol de libertate înş ă ţ ţ ă raport cu lumea, acea libertate care putea judeca orice lucru din lume, ceea ce lipsea atât de mult strânsei leg turi dintre Biseric i Imperiu. Teologia acestor p rin i seă ă ş ă ţ baza pe tr ire i nu pe o teorie anume, astfel încât prin ei cre tinismul se reînnoia înă ş ş dimensiunea sa practic . ă

Muntele Athos

În perioada secolelor IX- X la Constantinopol s- au construit trei mari m n stiri, toate închinate Maicii Domnului, considerat ocrotitoarea ora ului, maiă ă ă ş ales dup ce acoper mântul ei salvase capitala în anul 924 de sub amenin areaă ă ţ bulgarilor lui Simeon (893- 927). Prima dintre aceste m n stiri este cunoscut subă ă ă numele de Hodighitria (a Maicii Domnului Ar t toarea C ii)ă ă ă 336 . Aceasta a fost ctitorită la pu in vreme dup înfrângerea iconoclasmului de c tre împ ratul Mihail al III- leaţ ă ă ă ă (842- 867) sau de mama acestuia, Teodora. La mijlocul secolului al XI- lea a fost ridicat o alt m n stire numit ă ă ă ă ă Everghetidos (a Maicii Domnului Binef c toarea)ă ă 337 ; nu trebuie uitate nici ctitoriile istoricului imperial Mihail Ataleiates, care în 1077 a ridicat m n stirea ă ă Panoiktirmon (a Maicii Domunului Atotmilostiv ) i a împ ratuluiă ş ă Constantin al IX- lea Monomahul (1042- 1054), închinat Sfântului Gheorghe. În afaraă capitalei au fost construite a ez minte religioase mai ales în locuri retrase. Un unchiş ă al împ ratului Nichifor al II- lea Focas, Mihail Maleinos, a ctitorit în 922, în regiuneaă Bitiniei, m n stirea Kymina, care i- a luat numele de la Muntele pe care fuseseă ă ş ridicat . Importan a acestei m n stiri const i în faptul c aici s- a c lug rit cel careă ţ ă ă ă ş ă ă ă avea s devin fondatorul primei m n stiri de la Muntele Athos. ă ă ă ă

Unul dintre cele trei bra e ale Peninsulei Chalcidice de la Marea Egee, situatţ ă între ora ele Tesalonic i Constantinopol, poart numele de Muntele Athos. Aceastş ş ă ă fâ ie de p mânt este desp r it de baza Peninsulei printr - un canal, care poartş ă ă ţ ă ă numele regelui persan Xerxes 338 , cel care a ordonat construc ia în anul 480 î.d.Hr.ţ Insula care a rezultat avea o l ime cuprins între 2- 13 km, iar lungimea era deăţ ă aproximativ 60 km. Dup toate probabilit ile Muntele Athos a început s fie un locă ăţ ă de retragere pentru c lug ri înc din timpul ultimelor persecu ii romane împotrivaă ă ă ţ cre tinilor (sec. ş III- IV), iar în anul 726 când a fost dat primul edict împotriva icoanelor i pân în anul 843, un însemnat num r de c lug ri de pe întreg teritoriulş ă ă ă ă bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moa te, obiecte deş art , numeroase icoane. Din aceast perioad au început s se zideasc i primeleă ă ă ă ă ş “lavre” atonite, iar dintre chipurile duhovnice ti ale acestei perioade amintim peş Petru Atonitul, fost general în armata împ ratului Teofil (829- 842) i pe Eftimie ală ş Tesalonicului, devenit în 862 stare ul unui a ez mânt monahalţ ş ă 339 . Constitui i înţ “lavrele” amintite, c lug rii s- au r spândit pe întreg teritoriul Athosului, f r a fiă ă ă ă ă tulbura i decât de incursiunile piratere ti ale arabilor i de preten iile jurisdic ionaleţ ş ş ţ ţ ale locuitorilor restului Peninsulei Chalcidice. Pentru a- i pune la ad post deă diferitele preten ii ale acestora din urm , împ ratul Vasile I Macedoneanul, printr - unţ ă ă

336 L.BRÉHIER; Civiliza ia bizantin , ţ ă Bucure ti, 1994, ed. ş tiin ific , p. 211.Ş ţ ă337 IBIDEM, p.135.338 L. STAN, Locurile Sfinte în Orient , în Ortodoxia , IV (1952), nr. 1, p. 40.339 H.G. BECK, Geschichte der Orthodoxen Kirche im Byzantinischen Reich , Göttingen, 1980, p. 136.

136

decret emis în anul 885, a oprit trecerea ilegal peste canalul Xerxes, declarând înă mod oficial Athosul ca “loc al c lug rilor” i i- a scutit de plata oric rui fel de taxeă ă ş ă c tre Stat. Aceast m sur a fost reconfirmat de Leon al VI- lea Filozoful în anulă ă ă ă ă 911 sau de Roman I Lecapenul în 920, care le- au îng duit s - i agoniseasc iă ă ş ă ş bunuri personale 340 .

În aceste condi ii, comunitatea eremit de pe Muntele Athos s- a consolidat peţ ă toat perioada secolului al X- lea, devenind practic o adev rat republic monahală ă ă ă ă sub suzeranitatea Imperiului biizantin. Stilul de via al c lug rilor atoni i aţă ă ă ţ continuat s fie cel idioritmic, dar o nou perioad se va deschide odat cu prestigiulă ă ă ă câ tigat de generalul Nichifor Focas în luptele cu arabii. Acest general a acordat oş aten ie deosebit vie ii monahale, manifestându - i chiar inten ia de a se c lug riţ ă ţ ş ţ ă ă într - o zi. Cel ce a întemeiat prima m n stire cu reguli de via chinovitic peă ă ţă ă Muntele Athos, Atanasie, era fost coleg de arme iar acum duhovnic al lui Nichifor Focas. Cu mijloacele puse la dispozi ie de fiul s u duhovnicesc, c lug rul Atanasieţ ă ă ă construie te în anul 963, în Sud- Estul Peninsulei, un centru monahal care avea douş ă biserici, cu hramurile Sfântul Ioan Boatez torul i Buna- Vestire, o trapez , o bolni ,ă ş ă ţă o casa de oaspe i i alte anexe gospod re ti. Acest a ez mânt este cunoscut subţ ş ă ş ş ă numele de “Marea Lavr ” (ă Meghistis Lavras ) sau “Lavra Sfântului Atanasie”.

În organizarea monahismului atonit, Atanasie a introdus stilul de viaţă chinovial, astfel încât m n stirea sa (cca. 80 c lug ri) a devenit obiectul unor atacuriă ă ă ă vehemente din partea celorlal i vie uitori ai Muntelui, care în marea lor majoritateaţ ţ erau idoritmici. Ace tia vedeau în noul mod de organizare o derogare de la tradi iaş ţ veche a monahilor atoni i, p strat ca o porunc apostolic pân atunci, precum i oţ ă ă ă ă ă ş amenin are la adresa idealurilor lor. Noua organizare monahal a lui Atanasie seţ ă baza pe: impunerea stilului chinovial, oprirea c lug rilor de a poseda averiă ă personale, interzicerea deosebirii dintre c lug rii greci i cei apar inând altoră ă ş ţ popoare, supunerea tuturor unui protos , cu drepturi superioare fa de cele aleţă stare ilor, oprirea intr rii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunit iiţ ă ăţ monahale în mod independent fa de orice autoritateţă 341 . Aceast ultim directiv aă ă ă reprezentat linia tradi ional atonit i a fost confirmat de c tre împ ratul Nichiforţ ă ă ş ă ă ă II Focas. Lupta dintre grupul atonit idioritmic i ap r torii stilului de via chinovial,ş ă ă ţă a durat pân în anul 970, când împ ratul Ioan I Tzmiskes (969- 976) aprob ună ă ă Tipikon 342 , care urma s aib valabilitate pe întreg teritoriul Muntelui Athos. El a fostă ă semnat i de Atanasie al turi de al i 54 de conduc tori ai a ez mintelor monahaleş ă ţ ă ş ă atonite existente la acea vreme. Principalele m suri înscrise în Tipikon erau:ă

• se îng duia la Athos atât via a idioritmic cât i cea chinovial ;ă ţ ă ş ă• fiecare m n stire urma s fie condus de un egumen ajutat de câ ivaă ă ă ă ţ

proesto i;ş• toate m n stirile erau conduse de un areopag monahal, format din stare iiă ă ţ

lor i care se întrunea o dat pe an la Karyes, care devenea acum capitalaş ă Athosului;

• în fruntea acestui areopag se va afla un protos , numit de împ rat iă ş hirotonit de patriarhul de la Constantinopol, el având atât jurisdic ie civilţ ă cât i bisericeasc asupra întregului Munte.ş ă

340 L. STAN, art. cit., p. 43.341 L. STAN, art.cit. , pp. 44- 45. 342 Act de fondare a unei m n stiri, în care se preciza organizarea ei, obliga iile sale i statutul.ă ă ţ ş

137

Chiar dac prin acest ă Tipikon idealul de via idioritmic i cel chinovial r mânţă ş ă în fond neatinse, viitorul imediat va apar ine lavrelor de tipul celei ridicate deţ Sfântul Atanasie, a c rui ctitorie a r mas creatoare de stil i a devenit dominant peă ă ş ă Munte. Acest lucru s- a putut vedea odat cu înfiin area noilor a ez minte: Iviron înă ţ ş ă anii 980- 984, Vatoped 985 etc. Protosul de necontestat al Athosului, Atanasie, a murit în anul 1004. În prima jum tate a secolului al XI- lea s- au înfiin at noi lavreă ţ precum Dohiariu în anul 1030, Esfigmenu i Karakalu, ambele în jurul anului 1045.ş

Începând cu secolul al X- lea, “Sfântul Munte Athos” a devenit principalul centru al monahismului bizantin i tendin a contemplativ a teologiei ortodoxe. Înş ţ ă secolul al XII- lea, în vremea împ ratului Alexios I Comnenul, Muntele era recunoscută peste tot ca fiind inima monahismului bizantin. Diferitele curente teologice contemplative care s- au dezvoltat în monahismul oriental începând cu P rin iiă ţ de ertului, converg spre Athos, f când din acest spa iu centrul unei vie i teologiceş ă ţ ţ deosebit de intense.

D rnicia românilor fa de întreaga cre tin tate r s ritean , dar mai ales faă ţă ş ă ă ă ă ţă de Athos, a fost eviden iat de patriarhul Atenagora I (1949- 1972) cu ocazia viziteiţ ă sale la m n stirea Curtea de Arge din 1967: ”Numele str lucit al Basarabilor umpleă ă ş ă întreaga catedral de la Constantinopol i pretutindeni unde am fost în R s ritulă ş ă ă ortodox am g sit aceste urme vii între Biserica Ortodox Român i Bisericaă ă ă ş Ortodox în general. ă În afar de Constantinopol, Sfântul Munte Athos este plin deă numele voievozilor români” 343 . Din p cate spre deosebire de ru i, sârbi sau bulgari,ă ş nu am reu it s p str m m car una din cele 20 de m n stiri mari, la care domnitoriiş ă ă ă ă ă ă moldoveni sau munteni au f cut daniiă 344 . Ast zi Sfântul Munte este organizat ca oă republic monahal autonom , reprezentând centrul principal al monahismuluiă ă ă ortodox. Aceast republic este condus de un areopag restrâns, alc tuit dină ă ă ă reprezentan ii celor 20 de m n stiri mari. Din cele 20 de a ez minte monahale, 17ţ ă ă ş ă apar in grecilor, una sârbilor, una ru ilor i una bulgarilor. În ceea ce ne prive te peţ ş ş ş noi, exist la Muntele Athos dou schituri: unul închinat Sfântului Ioan Botez torul,ă ă ă iar cel lalt Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. ă

Misiuni bizantine în secolele IX- X. Activitatea Sfin ilor Chiril iţ ş Metodie

Amplasamentul geografic al Constantinopolului a f cut din capitala Imperiuluiă bizantin un punct de atrac ie pentru barbarii din Asia i din Occident. Popoareleţ ş migratoare din aceste regiuni erau impresionate de spledorile i fastul cur iiş ţ imperiale, iar Constantinopolul în calitatea sa de mo tenitor al vechii Rome,ş respingea în principiu orice contact cu “barbaria” 345 . Prin calitatea pe care o de ineau,ţ de popor ales i singur credincios, bizantinii se considerau investi i cu un dreptş ţ special în conducerea altor oameni. Uneori se întâmpla ca unii împ ra i, precumă ţ Constantin al VII- lea Porfirogenetul s afirme o “anumit puritate a rasei grece ti”ă ă ş atunci când acesta f cea referiri la popula ia Peloponezului aflat în acea vreme subă ţ ă

343 I. R MUREANU, T. BODOGAE, M. ESAN, Ă Ş Istoria Bisericeasc Universală ă , vol. II, p. 59. 344 Vezi recenta lucrare a Pr. Dr. Ioan MOLDOVEANU, Contribu ii la istoria rela iilor rilor Române cuţ ţ Ţă Muntele Athos (1650- 1863), Bucure ti, 2002. ş345 F. DVORNIK, Les Slaves, Byzance et Rome au IXe siècle , Paris, 1926, p. 61.

138

efectul slaviz rii. Când ru ii care nu cuno teau cavaleria atacau într - o dezordine deă ş ş nedescris, bizantinii se opun “prin experien i tehnica” lor de lupt . Str inilor careţă ş ă ă atacau Imperiul, crezând c prin num r i for vor reu i s - l cucereasc , bizantiniiă ă ş ţă ş ă ă le opuneau con tiin a misiunii lor de ap r tori ai cre tin t ii. Acest sentimentş ţ ă ă ş ă ăţ deosebit de puternic le- a dat curajul superiorit ii, prin care indiferent de raportulăţ numeric, bizantinii au reu it s - i înfrâng în multe situa ii pe barbari sau sş ă ă ţ ă nimiceasc la un moment dat pe turci. Astfel putem vorbi chiar despre ună “patriotism bizantin” un proverb spunând c “nimic nu poate fi mai drag decâtă patria”, iar termenul de “patriot” (filopatris ), care servea ca titlul unui dialog anonim din secolul al X- lea, este de asemenea acela i pe care- l întrebuin a i Psellosş ţ ş indignat c aurul bizantin înbog ea diferitele popoare str ine în urma tratatelor deă ăţ ă pace. De aceea, atunci când bizantinii erau nevoi i s fac fa unui atac str in, îlţ ă ă ţă ă considerau ca o simpl “revolt ” a unor subiec i rebeli, acei oameni care “încearc să ă ţ ă ă se revolte împotriva ascult rii, a st pânirii”. De aici i ideea c un atac advers esteă ă ş ă înainte de toate o impruden . Chiar i turcii erau considera i ca fiind printre cei maiţă ş ţ “impruden i adversari ai Bizan ului”ţ ţ 346 .

În fa a altor popoare, bizantinii f ceau uneori proba unui naiv spirit deţ ă complexitate: ca i în cazul vechilor greci sau al chinezilor, ei erau de- o parte, iar deş cealalt era “restul”, “lumea obscur a barbarilor”, considera i a fi st pâni i înă ă ţ ă ţ permanen de sentimentul geloziei fa de Bizan . Pentru Psellos ru ii erau “un tribţă ţă ţ ş de barbari, plini în permanen de furii împotriva Imperiului, imaginând tot felul deţă strategii” pentru a declan a un r zboi. În fa a acestor ini iative diabolice, era firescş ă ţ ţ ca bizantinii s - i asocieze tradi iile antice i cre tine i s se identifice cu greciiă ş ţ ş ş ş ă r zboaielor medice sau poporului lui Israel, care comb tea pe du manii s i. Religiaă ă ş ă acestor barbari era de asemenea un fel de magie pervers , iar unul din scopurileă urm rite de Bizan era i acela de a- i civiliza pe al ii, prin convertire. ă ţ ş ţ

În perioda secolelor IX- X misiunile bizantine au ob inut o serie de succese,ţ reu ind s aduc la cre tinism mai multe popoare. Între acestea se remarc mareaş ă ă ş ă mas slav , câ tigat la Hristos în a doua jum tate a secolului al IX- leaă ă ş ă ă 347 . Chiar dacă nu trebuie s punem pe seama fra ilor Chiril i Metodie întreaga misiune deă ţ ş convertire a slavilor, cei doi au avut o importan deosebit în acest proces. Slavii auţă ă ap rut destul de devreme în via a Imperiului bizantin. Pân la sfâr itul secolului ală ţ ă ş VI- lea Imperiul reu ise s - i resping , dar în 580 cca. 1.000 dintre ei au invadatş ă ă Grecia. Dup ce s- au eliberat de sub tutela avarilor, în secolul al VII- lea slavii s- auă instalat în vechile provincii romane pe care le devastaser anterior: Iliricul, Moesia,ă Tracia i Macedonia. Treptat ei au intrat sub influn a Bizan ului astfel încât pân înş ţ ţ ă secolul al IX- lea au avut deja contacte cu religia cre tin prin autohtonii din centreleş ă bizantine: Tesalonic, Atena, Monemvasia, Patras, Antibari, Raguza, Split, Zadar. De asemenea, prin vitejia lor, ei au de inut func ii de conducere în armata bizantin ,ţ ţ ă ceea ce ne îndrept e te s credem c cel pu in o parte dintre aceste triburi barbareăţ ş ă ă ţ cuno teau cre tinismul înc înainte de secolul al IX- leaş ş ă 348 . La început convertirile au fost sporadice, difuzarea cre tinismului nefiind legat exclusiv de Botez; putemş ă vorbi mai degrab de un proces în care Botezul constituia punctul culminant,ă deoarece el era urmat de o serie de m suri care priveau mai degrab organizareaă ă bisericeasc i limba folosit în Biseric . Cu toate acestea, Botezul avea o importană ş ă ă ţă

346 Cf. A. DUCELLIER, Le drame de Byzance. Idéal et échec d’ une société chrétienne, Paris, 1976, p162.347 Vezi F. DVORNIK, Slavii în istoria i civiliza ia europeanş ţ ă , Bucure ti, 2001, 630p.ş348 A. DUCELLIER, Byzance et le monde orthodoxe , Paris, 1997, p.229- 233.

139

aparte, iar urm rile erau durabile, atât din punct de vedere religios cât i pe plană ş politic: conform concep iei epocii, odat cu principele, întregul popor accepta nouaţ ă religie, abandonând lumea barbarilor i devenind parte integrant a Bisericiiş ă ecumenice 349 . Prin Botez, principele împreun cu poporul s u, erau admi i în ierarhiaă ă ş Statelor cre tine, ob inea ceea ce numim în terminologia politic modernş ţ ă ă “recuno terea interna ional ”. ş ţ ă

Sfâr itul secolului al VII- lea a cunoscut o nou invazie, aceea a bulgarilor,ş ă care- i afirm autoritatea asupra provinciilor ocupate de slavi i se angajeaz la oş ă ş ă lupt destul de lung împotriva Imperiului. A a cum se va întâmpla i mai târziu cuă ă ş ş varegii 350 , cuceritoruii slavilor orientali, invadatorii se vor slaviza. Aproape de por ileţ capitalei, a luat na tere un puternic Stat bulgaro- slav, cu care bizantinii se vor bateş practic de- a lungul secolulului al VIII- lea 351 .

Chiar dac procesul de convertire al slavilor a fost destul de lent, el a fostă des vâr it de cei doi “Apostoli ai slavilor”, originari din Tesalonic. Istoricii slaviă ş sus in c Metodie i Chiril ar fi fost de origine slav , bazându - se pe existen a acelorţ ă ş ă ţ “slavonii” din jurul Tesalonicului. La rândul lor, grecii îi consider de etnie elen , dară ă în secolul al XIX-lea a fost lansat i o alt teorie conform c reia ar fi fost “româniă ş ă ă din coloniile lui Traian” 352 . Originari dintr - o familie nobil , ei au primit o educa ieă ţ aleas i au cunoscut atât la Tesalonic, cât i la Constantinopol, via a, moravurile iă ş ş ţ ş limba slavilor. Despre evanghelizarea slavilor i despre activitatea celor doi fra i,ş ţ Chiril i Metodie, s- a scris multş 353 . Chiril, pe numele s u de mirean Constantin,ă filozof, erudit i lingvist, a fost îns rcinat cu importante misiuni la arabi, la cazariiş ă din regiunea Niprului i în Sudul Rusiei. Tot Chiril a alc tuit primul alfabet pentruş ă slavi i a tradus în dialectul slavilor din Macedonia, Evangheliile i textele liturgice. Înş ş vremea patriarhului Fotie mai multe misiuni cre tine au înt rit influen a cultural iş ă ţ ă ş politic a Bizan ului în Balcani, ca i în Rusia sau Europa Central .ă ţ ş ă

Între 862- 863, Rastislav (846- 870), principe al Moraviei s- a adresat bizantinilor pentru trimiterea de preo i. Nu era vorba de convertirea acestui spa iu,ţ ţ care era deja deschis cre tinismului, ci de preo i care s înve e credin a cre tin înş ţ ă ţ ţ ş ă limba slav i s înt reasc poporul în noua religie, pentru stabilirea unei Bisericiă ş ă ă ă autonome, cu o ierarhie independent , ceea ce ar fi permis Moraviei s se deta ezeă ă ş de sub tutela politic a francilor, bavarezilor sau a bulgarilor. Misiunea bizantin înă ă Moravia a fost plasat sub conducerea lui Constantin - Chiril, la care s- a al turat iă ă ş fratele s u, Metodie. Cei doi au ajuns în Moravia în anul 863, opera lor misionară ă bucurându - se de un mare succes datorit introducerii limbii slave în cult. Din cauzaă lipsei acute de misionari i episcopi, Chiril i Metodie au ajuns pân în zona laculuiş ş ă Balaton, unde prin ul Panoniei Kocelj, a manifestat un mare interes pentruţ

349 IBIDEM, p.282- 285.350 Erau originari din sudul Suediei i f ceau comer între Marea Baltic i Marea Neagr , parcurgândş ă ţ ă ş ă marile fluvii ale Europei Orientale cu ajutorul ambarca iunilor numite monoxile.ţ351 V. ZAIMOVA- TARPKOVA, Byzance et les Balkans à partir du Vie siècle. Les mouvements ethniques et les Etats , Londra, Variorum, 1979. 352 I. RAMUREANU, Unsprezece secole de la activitatea misionar a Sfin ilor Chiril i Metodieă ţ ş , în Ortodoxia , XIX (1967), nr. 1, p. 18; Gh. INCAI, Ş Cronica românilor i a mai multor neamuriş , Bucure ti,ş 1886, vol. I, p. 255. 353 Vezi J- P. ARRIGNON, Les Eglises slaves, Paris, 1991; F. DVORNIK, Byzantine Missions among the Slavs. SS. Constantine- Cyrile and Methodius , New Brunswick- New Jersey, 1970; A.P. VLASTO, The Entry of the Slavs into Christendom. An Introduction to the Medieval History of the Slaves, Cambridge, 1970.

140

activitatea lor 354 . De asemenea, ei au fost primi i cu mari onoruri i la Roma de c treţ ş ă papa Adrian al II- lea (867- 872), papa sus inându - i în demersul lor de introducere aţ limbii slave în Biseric . Aceast sus inere era cu atât mai important cu cât la aceaă ă ţ ă vreme mul i nu admiteau decât trei limbi în cult: greaca, latina i ebraica.ţ ş Constantin - Chiril a murit la Roma în 869. Tot acum papa l- a numit pe fratele s uă Metodie arhiepiscop de Sirmium, noua eparhie întinzându - se pân în Moravia,ă regiune revendicat i de arhiepiscopul de Salzburg. În dezacord cu hot râreaă ş ă pontifical , arhiepiscopul german îl închide pe Metodie în 870, dar dup 3 ani papaă ă Ioan al III- lea (872- 883) îl elibereaz . Revenit în Moravia, Metodie i- a continuată ş activitatea sa misionar pân la moartea sa în 885. Din p cate opera sa a fost deă ă ă scurt durat , deoarece în iarna 885- 886 succesorul s u, Gorazd a fost alungat dină ă ă Moravia.

În Bulgaria, sub presiunea bizantin , dar i din convingere politic , hanul Borisă ş ă (852- 889) a acceptat convertira la cre tinism în 864ş 355 . În anul 866 el a primit botezul la Constantinopol, luându - i numele de Mihail dup numele împ ratului.ş ă ă Prin gestul s u, Boris nu- i atinsese scopul deplin: formarea unei Biserici autonome.ă ş De aceea, el s- a adresat Romei, de unde nu a ob inut nimic. Situa ia s- a complicat înţ ţ urma luptelor politico- religioase dintre papa Nicolae I i patriarhul Fotie, care- iş ş disputau dioceza bulgar . Conflictul s- a încheiat în anul 870, când sinodul convocată de împ ratul Vasile I (867- 885) i de patriarhul Ignatie a decis în favoareaă ş Bizan ului. Bulgaria r mânea de partea Ortodoxiei bizantine. Biserica bulgar seţ ă ă bucura în plus de o oarecare autonomie, chiar dac nu era cea pe care i- o doriseă ş hanul Boris: arhiepiscopul bulgar era numit de patriarhul de la Constantinopol, ocupând un loc de frunte în cadrul ierarhiei bizantine.

Aceste reu ite ale misionarismului patronat de Patriarhia de la Constantinopolş în secolul al IX- lea ne arat c în aceast direc ie bizantinii au fost cu un pasă ă ă ţ înaintea apusenilor, fie ei romani sau franco- bavarezi. Disputei pentru hegemonia bisericeasc asupra neamurilor de limb slav dintre Roma i Constantinopol, le- auă ă ă ş c zut indirect victime, Sfin ii Chiril i Metodie, împreun cu al i ucenici ai lor. În locă ţ ş ă ţ s fie sprijini i în lupta împotriva p gânismului., ei au fost persecuta i, perioadaă ţ ă ţ primelor secole de cre tinism fiind înlocuit de interesul politic.ş ă

La începutul secolului al X- lea, Bizan ul înregistreaz un nou succes misionar:ţ ă cre tinarea alanilorş 356 cu ajutorul unui monah bizantin, Eftimie. Chiar dac această ă convertire pare de mai mic importan , stabilirea în zon a unui episcop (înă ţă ă persoana arhiepiscopului Petru) bizantin a înt rit Ortodoxia neamurilor învecinate,ă cu care Bizan ul avea rela ii: chazarii i armenii. ţ ţ ş

Tot în acest secol misionarii bizantini au câ tigat alte dou popoare: ungurii iş ă ş ru ii. Primii au fost converti i de Constantinopol, dup care datorit pozi iei lorş ţ ă ă ţ geopolitice, Roma î i va impune ritul. Dintre toate popoarele care au cunoscut maiş întâi cre tinismul în forma lui r s ritean i apoi au înbr i at ritul apusean, unguriiş ă ă ă ş ăţ ş sunt cei care au p strat cele mai multe reminescen eă ţ 357 .

Bizantinii au reu it i convertirea ru ilor, care au ap rut în istorie pe laş ş ş ă începutul secolului al IX- lea. O cronic intitulat Istoria vremurilor trecute (ă ă Povest

354 Vezi Gy. MORAVCSIK, Byzantium and the Magyars , Budapest, 1975.355 J.M. SANSTERRE, Les missionnaires latins, grecs et orientaux en Bulgarie dans la seconde moitié du IXe siècle , în Byzantion , t. 52, 1982.356 Popor care tr ia în nordul Caucazului.ă357 Ritul oriental a rezistat în unele zone o perioad lung de timp (pîn în sec. al XIII- lea) înlocuireaă ă ă vechilor obiceiuri f cându- se printr - un prozelitism agresiv. Vezi Gy. MORAVCSIK, ă Op. cit. p. 56.

141

vremennîh let) compus într- o prim redactare pe la 1054, iar o a doua edi ieă ă ţ dateaz de la începutul secolului al XII- lea fiind atribuit cronicarului rus Nestor, neă ă informeaz despre triburile slave mai însemnate. Ace ti locuitori ocupau spa iulă ş ţ actual al Rusiei. O perioad slavii din tribul an ilor au tr it amesteca i cu avarii. Alteă ţ ă ţ triburi slave (viaticii, radimicii, polianii, severienii) au locuit pe teritorii aflate sub suzeranitatea chazarilor, care i- au i ajutat s scape de sub avari. Între Marea Balticş ă ă i Marea Neagr exista o cale de ap , ce traversa inuturile ocupate de ace ti slavi.ş ă ă ţ ş

Acesta era drumul varegilor spre Bizan , unii principi varegi ocupând puncteţ importante din acest drum, impunând un tribut popula iei slave din împrejurimi.ţ Totu i num rul varegilor care s- au stabilit în aceast regiune a fost neînsemnat,ş ă ă foarte repede ei amestecându - se cu nobilimea slav , înprumutând limba i religiaă ş acestora. La începutul secolului al X- lea, regiunile din nordul Niprului i p r ileş ă ţ învecinate s- au unit sub autoritatea principelui Oleg. Aceast reunire a p mânturiloră ă triburilor slave a primit numele de Rusia, iar pentru faptul c î i avea centrul politică ş la Kiev este cunoscut în istorie cu apelativul de “Rusia kievean ”ă ă 358 . În anul 907, Oleg a atacat Constantinopolul cu 2000 de cor bii, iar pentru împiedicarea unuiă dezastru, împ ratul Leon al VI- lea (886- 912) a încheiat un tratat comercial foarteă avantajos pentru ru i. Din Cronica lui Nestor afl m c la acea vreme supu ii lui Olegş ă ă ş erau înc p gâni, pentru c la încheierea p cii cu bizantinii au jurat cu armele lor peă ă ă ă zeul Perun 359 . În 941 i 944 urma ul lui Oleg, Igor a încercat i el cucerireaş ş ş Bizan ului. Dup a doua expedi ie a fost încheiat o pace, despre care afl mţ ă ţ ă ă am nunte în ă Cronica lui Nestor . Cu acel prilej trimi ii lui Igor au spus: “Dac dinş ă partea ru ilor se va gândi cineva s sf râme aceast prietenie, to i câ i au primitş ă ă ă ţ ţ botezul s - i primeasc de la Dumnezeu Atotputernicul, pedeapsa în via a aceastaă ş ă ţ sau în cea viitoare; to i care nu sunt boteza i s nu- i ajute Dumnezeu sau Perun;ţ ţ ă scuturile lor s nu- i protejeze, s cad de propriile lor s bii, de propriile lor s ge i iă ă ă ă ă ţ ş de alte arme i s ajung robi în aceast via i în cea viitoare”ş ă ă ă ţă ş 360 . Din aceea i sursş ă afl m c exista la Kiev o catedral închinat Sfântului Ilie, care î i primise numeleă ă ă ă ş dup cel al bisericii din cartierul Mamas din Constantinopol, d ruit de bizantiniă ă ă comercian ilor ru i în anul 907, pentru nevoile lor spirituale. În anul 945, principeleţ ş Igor a murit în cursul r zboiului purtat împotriva tribului slav al drevlienilor, iară so ia sa, Olga (945- 957), a asigurat regen a pe perioada în care fiul lor Sviatoslavţ ţ (957- 972) a fost minor. Aceast principes a Kievului a primit botezul între aniiă ă 954- 955, cel mai probabil de la un preot din comunitatea varego- rus existentă ă aici 361 . Cronicarii bizantini Kedrenos i Zonaras, precum i cel rus, Nestor, afirm cş ş ă ă aceste evenimente s- au petrecut în anul 957, în timpul vizitei la Constantinopol a Olg i, primind botezul de la patriarhul Polieuct (956- 970) i numele de Elena după ş ă so ia împ ratului Constantin al VII- lea Porfirogenetul. Autorul lucr rii ţ ă ă De administrando imperio , relateaz în am nunt episodul primirii solemne la Bizan ală ă ţ principesei kievene în toamna anului 957. Din aceast lucrare afl m c Olga eraă ă ă înso it de o numeroas suit , în care se afla i preotul Grigorie, probabil duhovniculţ ă ă ă ş

358 G. POPA LISSEANU, Izvoarele istoriei românilor , vol. III (Cronica lui Nestor), Bucure ti, 1935, pp. 45-ş46. Oleg i- a avut re edin a la Novgorod, iar pe la anul 880 a atacat Kievul, omorând pe doiş ş ţ conduc tori varegi, Askold i Dir. Dup aceast victorie unificatorul triburilor slave ar fi rostită ş ă ă cuvintele: “Aceasta va fi mama cet ilor ruse ti”. ăţ ş359 IBIDEM, p. 50.360 IBIDEM, p. 60.361 D. OBOLENSKY, Olga ’s Conversion: The Evidence Reconsired ”, în Harvard Ukrainian Studies, XII-XIII, 1988- 1989.

142

ei362 . Ipoteza conform c reia triburile care au format viitorul popor rus ar fi fostă cre tinate de Sfin ii Chiril i Metodie între anii 843- 862, pare în acest contextş ţ ş neconform cu adev rul istoric, fiind numai o încercare de a da un plus de vechimeă ă i autoritate mai mare Bisericii Ruseş 363 . Cu toat râvna sa pentru cre tinism, Olga nuă ş

a reu it s - i conving fiul, Sviatoslav, de superioritatea acestei credin e. ş ă ş ă ţDup moartea sa, Statul rus a fost împ r it între cei trei fii, iar din 980 ajungeă ă ţ

singur st pân Vladimir (980- 1015). Din aceea i ă ş Cronic a lui Nestoră afl m că ă Vladimir a favorizat în primii ani ai domniei sale p gânismul: au fost restaurateă templele i statuile zeilor, distruse în mare parte de c tre bunica saş ă 364 . Această atitudine nu a durat prea mult, pentru c Vladimir visa la o eventual înrudire cuă ă familia imperial de la Constantinopol. Studiul cronicilor ruse din secolul al XI- leaă 365

ne conduc spre o datare a primirii botezului lui Vladimir: 987 la Kiev. În această perioad situa ia politic a Imperiului bizantin era deosebit de grea. Împ ra iiă ţ ă ă ţ bizantini Vasile al II- lea i Constantin al VIII- lea, nevoi i s fac fa uzurpatoruluiş ţ ă ă ţă Bardas Focas, trimit la curtea lui Vladimir o misiune diplomatic condus deă ă episcopul Pavel, pentru a- l convinge s intervin în favoarea lor. Pentru a impresionaă ă este posibil ca Vladimir, s fi primit botezul mai înainte de sosirea delega ieiă ţ bizantine de la unul din preo ii comunit ii cre tine din Kiev. În plus, el a cerut iţ ăţ ş ş mâna porfirogenetei Ana, sora celor doi împ ra i. Conflictul intern din Imperiu a maiă ţ durat câteva luni, pân când uzurpatorul Bardas Focas a murit pe câmpul de lupt laă ă Abydos. În timpul acestei b t lii a fost încheiat la Constantinopol c s toria dintreă ă ă ă ă prin esa Ana i cneazul Vladimir. În luna noiembrie a anului 989, porfirogeneta Ana,ţ ş în vârst de 26 de ani, a p r sit Constantinopolul, în compania unei suite din care nuă ă ă lipseau preo i i episcopi, care duceau cu ei moa te, ve minte i vase sfinte. ţ ş ş ş ş 366 Prin eforturile lui Vladimir, a Anei i a clericilor bizantini, poporul rus a fost cre tinat înş ş mas , fiind înfiin ate episcopii la Kiev, Bielgorod, Cernigov, Novgorod i Rostov. Înă ţ ş anul 1011 so ia cneazului a murit, iar Vladimir s- a rec s torit cu nepoata lui Otto Iţ ă ă cel Mare (936- 973). Cel care a facilitat cre tinarea ru ilor a murit pe 15 iulie 1015ş ş fiind canonizat în a doua jum tate a secolului al XIII- lea. ă

Opera întreprins de Vladimir nu a fost numai un început, ci i o împlinire aă ş unui proces care începuse mai înainte, din vremea lui Fotie. Ezitarea sa ne demonstreaz de asemenea c alegerea religiei a avut i o motiva ie politic ,ă ă ş ţ ă reprezentând o problem de Stat, care ne arat c la acea vreme Rusia ajunsese la oă ă ă maturitate na ional , ce impunea includerea ei în tradi ia cre tin a lumii civilizate.ţ ă ţ ş ă Asemenea bulgarilor, ru ii au avut de ales între vechea i noua Rom , iar alegerea s-ş ş ăa îndreptat c tre Ortodoxia bizantin . Între 989 i 997, episcopia de Kiev a devenită ă ş mitropolie ce depindea de Constantinopol; clerul era trimis în general de la Constantinopol, ceea ce permitea neimplicarea scaunului kievean în luptele de la Curtea imperial . Iaroslav cel În elept (1019- 1054) a fost nevoit s lupte pentruă ţ ă

362 I. SORLIN, Les tratés de Byzance avec les Russes au Xe siècles , în Cahiers des mondes russes et soviétique , t. 2, 1961, p. 313- 360, 447- 475; J.P. ARIGNON, Les relations diplomatiques entre Byzance et la Russie de 860 à 1043 , în Revue d’Etudes slaves , nr. 55, 1983, p. 129- 137. 363 În perioada anilor 843- 860 Sf. Chiril a fost în misiune la chazari i nu la triburile slave din jurulş Kievului. 364 G. POPA LISSEANU, Op. cit. p. 80.365 Via a Sfântului Vladimirţ scris de c lug rul Iacob, ă ă ă Via a Sfin ilor Boris i Glebţ ţ ş i ş Omilia despre Lege i Harş a mitropolitului Ilarion.

366 I. R MUREANU, Ă Cre tinarea ru ilor în lumina noilor cercet ri istoriceş ş ă , în Studii Teologice , IX (1957), nr. 5- 6, p. 403.

143

refacerea capitalei sale Kiev, împotriva Novgorodului. În vremea sa a fost construită o nou biseric , care amintea de planurile Sfintei Sofia, cu 5 naosuri i 5 abside,ă ă ş bazilic cu cupol , cu o larg esplanad , unde aveau loc diferite adun ri politice,ă ă ă ă ă militare i religioase; acest spa iu sfânt dorea s accentueze unitatea Rusiei. Chiarş ţ ă dac noile rela ii cu Bizan ul erau destinse, noua biseric din Kiev marca o nouă ţ ţ ă ă influen ideologic i cultural a Rusiei: este vorba mai ales de armonia puterii careţă ă ş ă trebuia s fie regula de baz în Imperiu. Dup c derea Constantinopolului sub turciă ă ă ă (1453), capitala ru ilor, Moscova, a fost cea care a primit numele de “a treia Roma”,ş ducând mai departe faima vechiului Bizan de “campion al cre tin t ii”. ţ ş ă ăţ

Ruptura Bizan ului de Occidentţ

În istoria cre tin t ii anul 1054 este cunoscut ca cel în care a avut loc Schsmaş ă ăţ cea mare sau separarea dintre cele dou Biserici cre tine: cea ortodox i ceaă ş ă ş romano- catolic . Separarea dintre cele dou Biserici poate fi cerecetat sub două ă ă ă aspecte: unul istoric i altul dogmatic. Din punct de vedere istoric fenomenul r mâneş ă deosebit de complex i o studiere a lui mai pu in subiectiv i lipsit de onestitateş ţ ă ş ă poate conduce la o învinuire exclusiv a uneia sau alteia dintre cele dou p r iă ă ă ţ implicate. Din punct de vedere dogmatic, maniera în care s- a f cut separareaă conteaz mai pu in decât fondul, adic afirma iile Bisericii romane cu privire laă ţ ă ţ propria institu ie (dogma infailibilit ii papale), iar apoi cu privire la credin aţ ăţ ţ Bisericii (înv tura despre Duhul Sfânt, dogma despre ăţă immaculata conceptio a Sfintei Fecioare), pe care ortodoc ii le- au considerat mereu contrare adev ruluiş ă esen ial al cre tinismului.ţ ş

În Biserica primar unitatea era perceput de c tre primii cre tini nu formal,ă ă ă ş ci mai ales dup con inut. Mântuitorul a venit în lume pentru a aduna pe «copiiiă ţ dispersa i», de a- i uni pe cei care au fost separa i de «cauze naturale» în unitateaţ ţ supranatural a noului popor al lui Dumnezeu, în care nu mai exist «nici evreu, niciă ă grec, nici sclav, nici om liber, nici b rbat, nici femeie, to i sunt una în Hristosă ţ Iisus» 367 . Aceast unitate se realiza în fiecare Biseric local , care era condus de ună ă ă ă episcop i exprima imaginea unui singur corp, al c rui cap era Hristos. Unitatea eraş ă dat i de aceea i credin , aceea i succesiune apostolic , de o via a dus în comun. ă ş ş ţă ş ă ţ ă

În perioada apostolic , centrul indiscutabil al unit ii tuturor Bisericilor eraă ăţ comunitatea de la Ierusalim, Biserica- mam în sensul absolut i deplin al cuvântului,ă ş izvorul i norma celorlalte comunit i. La sfâr itul iudeo- cre tinismului palestinian,ş ăţ ş ş apar în Biseric mai multe centre, consacrate prin autoritatea Sfin ilor Apostoli, dar aă ţ c ror importan era dat i de num rul de credincio i sau de numele ora ului. Într-ă ţă ă ş ă ş şo prim etap , aceste centre – Antiohia i Efesul în Orient, Roma în Occident – nuă ă ş beneficiau de vreun drept juridic ional sau canonic. De asemenea, Bisericile maiţ vechi se sim eau p str toare ale unit ii universale a cre tinilor: Biserica Romei, a Sf.ţ ă ă ăţ ş Apostoli Petru i Pavel, dar i capitala Imperiului, bucurându - se în acest sens de oş ş recunoa tere special . Din p cate, episcopii Romei au avut adesea tendin a sş ă ă ţ ă confunde propria lor autoritate cu unele privilegii formale i s interpreteze înş ă termeni juridici «conducerea lor în dragoste». În orice caz, la începutul secolului al IV- lea, primul loc al Romei nu era contestat de nimeni în sânul Bisericii, în timp ce

367 Galateni III,28.

144

structura ecumenic bisericeasc î i va g si expresia final în patriarhate, regrup riă ă ş ă ă ă ale Bisericilor locale în jurul unui mare centru regional.

Elemente de neîn elegere cu Romaţ

Aceasta era situa ia pe scurt la începutul erei constantiniene. Din acestţ moment îns a început neîn elegerea fundamental dintre cele dou jum t i, ceaă ţ ă ă ă ăţ oriental i cea occidental , care a dus în final la separare. În timp, Roma a impusă ş ă progresiv o interpretare f r echivoc a papalit ii ca un ansamblu de privilegii, l sateă ă ăţ ă de Dumnezeu episcopului Romei asupra Bisericii universale. Acest punct de vedere s- a amplificat odat cu c derea Imperiului Roman de Apus, când Biserica Romei aă ă r mas singurul reper într - un haos instaurat, teorie pe care o reg sim u or înă ă ş scrierile papei Leon cel Mare din secolul al V- lea. Practic în secolele V- VI am avut de- a face în sânul Bisericii cu dou ecleziologii, dou înv turi nu numai distincte,ă ă ăţă dar care se i excludeau una pe cealalt . ş ă

În actul separ rii, Orientul a gre it prin indiferen a afi at fa de cre tereaă ş ţ ş ă ţă ş evident a puterii papale. În vremea Sinoadelor Ecumenice, Roma înv a deschisă ăţ teoria «puterii» (potestas ) primatului papal asupra ansamblului Bisericii, pe care un canonist protestant Theodor von Zahn a rezumat - o astfel: «Roma este capul Bisericii; f r ea Biserica nu este Biseric ; numai prin unirea cu Roma comunit ileă ă ă ăţ separate devin parte integrant a Bisericii catolice». Orientul nu vedea aceast teorieă ă i pân în sec. al IX- lea, nu i- a exprimat deloc dezacordul.ş ă ş

Istoricii catolici au obiceiul s invoce absen a la Bizan a unei doctrine clareă ţ ţ despre Biseric . R spunsul trebuie c utat în primul rând în alian a care existaă ă ă ţ începând cu Constantin cel Mare între Biseric i Imperiu. O lung perioad de timpă ş ă ă singurul cadru de punere în practic a cre tinismului, r mânea Imperiul,ă ş ă «oikumene», a c rui fondator era Sfântul Constantin. Aceast idee «roman » eraă ă ă comun întregii Biserici, atât celei din Orient cât i celei din Occident, numai c înă ş ă Occident c derea Imperiului a descoperit noi forme, devenind cauza dezvolt riiă ă papismului. În Orient, aceast idee s- a transformat treptat într - o ideologie politică ă i religioas conform c reia Biserica i Statul erau legate în mod organic. Pe de altş ă ă ş ă

parte, Orientul tulburat în mod constant de lupte dogmatice, folosea toate for eleţ pentru rezolvarea lor, apelând adesea la Occident, mai pu in expus ereziilor. Cuţ acest prilej episcopii orientali nu ezitau s acorde papei titlul de «p rinte», pentru că ă ă

tiau c acest apelativ nu schimba cu nimic organizarea Bisericii Orientale în cadrulş ă Imperiului. Chiar i împ ra ii, interesa i în solu ionarea rapid a disputelorş ă ţ ţ ţ ă dogmatice i doritori s evite eventualele tulbur ri politice care se puteau declan a,ş ă ă ş încurajau adesea pe episcopii orientali la aceast «romanofilie»ă inconsecvent . Ună exemplu avem pe vremea împ ratului Justinian, când patriarhul Mina este consacrată de papa Agapit.

Pe plan religios, pân la sfâr itul secolului al V- lea unitatea între cele două ş ă Biserici a putut fi men inut . În urma public rii ţ ă ă Henotikonului din octombrie 482 de c tre împ ratul bizantin Zenon (474- 491) pentru împ carea monofizi ilor cuă ă ă ţ ortodoc ii, a izbucnit a a numita «schism acachian », dup numele patriarhuluiş ş ă ă ă Acachie (472- 489) al Constantinopolului, care a durat pân în 519ă 368 .

368 Vezi mai înainte p.75- 76.

145

Un alt moment de r ceal a fost acela din timpul patriarhului Ioan al IV- leaă ă Postitorul (582- 595) cel care i- a luat titlul de «patriarh ecumenic» la sinodul localş de la Constantinopol din 588, fapt care l- a sup rat pe papa Grigorie I cel Mare (590-ă604), care i- a luat titlul de «servus servorum Dei». Prin titlul de pap , de la ş ă pater , patrum , se considera patriarh al întregului Apus.

În Enciclica patriarhului Fotie adresat în 867 scaunelor arhiere ti din R s rită ş ă ă g sim enumerate o serie de înv turi gre ite, cultivate în Apus, cea mai importantă ăţă ş ă fiind «purcederea Sfântului Duh de la Tat l i de la Fiulă ş – Filioque». Adaosul a fost semnalat pentru prima dat la sinodul I de la Toledo din 447, din Spania, apoi laă sinodul al III- lea de la Toledo din 589, de unde a fost introdus în Fran a, Germania,ţ Anglia i Nordul Italiei. În 809, la sinodul de la Aachen (Aix la Chapelle), Carol celş Mare, impunea adaosul Filioque în tot Imperiul carolingian. Introducerea adaosului în întreaga Biseric Romano- Catolic s- a f cut de c tre papa Benedict al VIII- leaă ă ă ă (1012- 1024), la 14 februarie 1014, la cererea împ ratului german Henric al II- leaă (1002- 1024).

Prin secolele VIII- IX, s- a introdus în Apus i folosirea azimei sau a pâiniiş nedospite, pentru s vâr irea Sfintei Euharistii, practic generalizat în secolul al X-ă ş ă ălea.

Schisma de la 1054

Prima faz a Schismei a izbucnit între patriarhul Fotie (858- 867 i 877- 886) iă ş ş papa Nicolae I (858- 867). Patriarhul Fotie a convocat în 858 un sinod local la Constantinopol, care s- a inut în dou sesiuni, prima în 859 i a doua în 861, care aţ ă ş aprobat alegerea i intronizarea patriarhului Fotie, respingând preten iile papeiş ţ Nicolae I de a impune primatul universal i asupra Bisericii R s ritului. La rândulş ă ă s u, papa Nicolae I l- a excomunicat pe Fotie i clerul s u în 863ă ş ă 369 . Criza s- a agravat în 866, când papa Nicolae I gr bindu - se s satisfac cererea arului bulgar Boris-ă ă ă ţMihail I (853- 889) de a trimite episcopi i preo i latini, a trimis în Bulgaria peş ţ episcopii Paul i Formosus, cu un num r de clerici precum i un r spuns la cele 106ş ă ş ă întreb ri puse de bulgari, sub titlul ă Responsa ad consulta Bulgarorum . În urma acestei atitudini, Fotie i- a acuzat pe latini c au intrat în Bulgaria «ca ni te mistre i»,ă ş ţ iar în 867 a convoacat un sinod la Constantinopol, care l- a excomunicat pe Nicolae I i a condamnat inova iile latine.ş ţ

Dup patriarhul Fotie, a urmat o nou perioad de separare. De aceast dată ă ă ă ă considera iile politice au fost determinante. Perioada care a urmat mor ii lui Vasile alţ ţ II- lea Bulgaroctonul (1025) a fost una a începutului unei profunde decaden e aţ Imperiului bizantin. În contextul crizei interne, o nou amenin are venit din Est,ă ţ ă aceea a turcilor selgiucizi, a luat propor ii îngrijor toare. Situa ia istoric aţ ă ţ ă determinat Imperiul bizantin s caute ajutor în Occident. Sl bit în interior, Imperiulă ă nu a mai putut face fa invaziilor venite din Orient, iar echilibru deja fragil a fostţă rupt. În aceea i perioad , pericolul normand l- a for at pe pap s - i îndrepteş ă ţ ă ă ş

369 Vezi F. DVORNIK, Le schisme de Photius , Paris, 1950. Informa ii complementare pot fi g site laţ ă acela i F. Dvornik, ş Photian and Byzantine Ecclesiastical Studies , Variorum, Londra, 1974; J. RICHARDS, The Popes and Papacy in the Early Midle Ages , Londra, 1979.

146

privirile c tre Bizan . Din acest moment a început lunga istorie a negocierilor ce nuă ţ s- au încheiat decât în momentul c derii Imperiului.ă

Din aceste câteva considera ii ne putem da seama c evenimentul în care ne-ţ ăam obi nuit s vedem începutul unei separ ri majore a Bisericii, Schisma din 1054,ş ă ă trebuie interpretat în contextul global al situa iei politice din acea vreme. Contactulţ dintre Orient i Occident a devenit mai degrab rodul unei necesit i: împ ratulş ă ăţ ă Constantin IX Monomahul (1042- 1054) negociaz cu papa Leon al IX- lea ap rareaă ă comun a Italieiă 370 împotriva normanzilor. Pentru a ajunge la împ care împ ratul aă ă convoacat un sinod la Constantinopol, la care urma s se discute i «inova iile»ă ş ţ imputate apusenilor de c tre r s riteni. Papa Leon al IX- lea a acceptat propunerea iă ă ă ş a trimis la începutul lunii ianuarie 1054 o delega ie papal la Constantinopol, înţ ă frunte cu cardinalul Humbert, un antigrec visceral i închis, cancelarul Frederic deş Lorena (viitorul pap tefan al IX- lea) i arhiepiscopul Petru de Amalfiă Ş ş 371 .

În elegând c nu se putea a tepta la nimic bun din partea delega ilor latiniţ ă ş ţ patriarhul Mihail Cerularie le- a comunicat c toate problemele i neîn elegerileă ş ţ dintre cele dou Biserici vor fi discutate în sinod. Încurajat de atitudinea ezitant aă ă împ ratului, profitând poate i de moartea papei Leon al IX- lea în ziua de 19 aprilieă ş 1054, cardinalul Humbert a compus un act de excomunicare, pe care l- a prezentat în ziua de 16 iulie 1054, la începutul Sfintei Liturghii patriarhului Mihail Cerularie 372 . Actul anatematiza pe patriarh, pe clerici i pe to i credincio ii Bisericii Ortodoxe. Cîtş ţ ş de paradoxal ar p rea, Bisericile nu se vor separa acum datorit punctelor care leă ă diviza si continu s le in la distan i ast zi: papalitatea i purcederea Duhuluiă ă ţ ă ţă ş ă ş Sfânt, ci din cauza unor diferen e de rit între Biserica Oriental iţ ă ş cea Occidental ,ă cum ar fi folosirea azimei, postul de sâmb t etc. Ori sub acest aspect nu putemă ă vedea decât reducerea orizontului universal al Bisericii. Accesoriul, aparen ele, ritulţ eclipsau adev rul. ă

Indignarea clerului i a credincio ilor din Constantinopol a fost mare, dar n-ş şau mai putut face nimic, deoarece delega ii papali au p r sit în grabţ ă ă ă Constantinopolul. De atunci, desp r irea dintre Biserica R s ritului i cea a Apusuluiă ţ ă ă ş este cunoscut în istorie sub numele de Schisma cea Mare din 16 iulie 1054, ale c reiă ă consecin e s- au mentinut pân ast zi. Dup o s pt mân de la acest trist eveniment,ţ ă ă ă ă ă ă patriarhul Mihail Cerularie, a convocat un sinod în catedrala Sfânta Sofia, în care a rostit anatema împotriva papei Leon al XI- lea, a cardinalului Humbert, a delega ilorţ papali i a Bisericii Romaneş 373 . Chiar dac la vremea aceea, nu s- a acordat prea multă ă importan evenimentului, lumea cre tin fiind oarecum obi nuit cu astfel deţă ş ă ş ă «gesturi», Schisma cea mare din 1054 dureaz i ast zi. Pentru Bizan complexitateaă ş ă ţ problemei occidentale s- a pus înc odat în perioada cruciadelor. ă ă

Ce a urmat în raporturile politico- biserice ti a fost o ilustrare a du m nieiş ş ă reciproce i o agravare a schismei. Pu i în inferioritate politic i constrân i sş ş ă ş ş ă negocieze un acord religios imposibil, în condi iile impuse de papi, grecii s- au aflatţ într - o situa ie disperat , pe care apusenii au speculat - o. În concep ia acestora,ţ ă ţ bizantinii trebuiau comb tu i, datorit «ereziei» neascult rii fa de pap .ă ţ ă ă ţă ă Evenimentul care a provocat ruptura ireconciliabil dintre cele dou lumi cre tine aă ă ş 370 Sudul Italiei apar inea la vremea aceea Bizan ului.ţ ţ371 T. M. POPESCU, Geneza i evolu ia schismeiş ţ , în Ortodoxia , anul IV, 1954, nr. 2- 3, p. 205.372 Idem, Sentin a de excomunicare de la 16 iulie 1054ţ , în S.T., anul II, 1931, nr. 2, p. 43- 46.373 A. MICHEL, Die Rechtsgül tigkeit des römischen Bannes gegen Michael Kerularios , în Byzantinische Zeitschrift , anul XLII, 1942, p. 203- 204; M. ESAN, Ş Considera iuni asupra schismei din anul 1054ţ ”, în M.A ., anul II, 1957, nr. 3- 4, p. 214.

147

fost cucerirea Constantinopolului de c tre apuseni în timpul celei de- a patraă cruciade (1204) .

Încerc rile de unire care au urmat (Lyon, Ferrara - Floren a) au des vâr ită ţ ă ş schisma, deschizând o adev rat pr pastie între cele dou Biserici. De la încetareaă ă ă ă raporturilor oficiale i disput de cuvinte, schisma a devenit o stare de permanentş ă conflict confesional. Între timp, vechilor deosebiri li s- au ad ugat altele noi:ă înv tura despre purgatoriu, indulgen ele, proclamarea solemn a primatului iăţă ţ ă ş infailibilit ii papale la Conciliu I Vatican (1869- 1870). Cu toate acestea un pas spreăţ apropiere a fost f cut: citirea simultan a «declara iei comune», în ziua de 7ă ă ţ decembrie 1965, în catedrala Sfântului Petru din Roma i în catedrala Sfântuluiş Gheorghe din Constantinopol, de c tre patriarhul ecumenic Atenagora I (1949- 1972)ă respectiv papa Paul al VI- lea (1963- 1978). Cu acest prilej au fost ridicate anatemele rostite la 16 i 24 iulie 1054. În declara ie cei doi ierarhi au subliniat c «suntş ţ ă con tien i c acest act de justi ie i de iertare reciproc , nu poate fi de ajuns s punş ţ ă ţ ş ă ă ă cap t diferen elor vechi sau recente, care subzist între Biserica Romano- Catolic iă ţ ă ă ş Biserica Ortodox i care vor putea fi dep ite numai prin lucrarea Sfîntului Duh,ă ş ăş gra ie cur iei inimilor, regretului nedrept ilor istorice, precum i printr - o voinţ ăţ ăţ ş ţă activ de a ajunge la o în elegere i expresie comun a credin ei i a cerin elor ei»ă ţ ş ă ţ ş ţ 374 .

Bizan ul în fa a unor noi pericole (1025- 1185)ţ ţ

În vremea împ ratului Constantin al IX- lea Monomahul (1042- 1055), Imperiulă Bizantin a cunoscut o întindere geografic apreciabil : din Armenia, pân la Dun reă ă ă ă i Sudul Antiohiei, controlând practic anticul Illiricum i întreaga Asie Mic , punct deş ş ă

rezisten important în fa a arabilor. ţă ţ Cu toate acestea, anul 1071 a reprezentat pentru bizantinii alunga i din Italiaţ 375 , o grea înfrângere în fa a turcilor, care practicţ a deschis calea acestora în Asia Mic .ă

Noi presiuni externe

Turcii

374 I. R MUREANU, M. ESAN, T. BODOGAE, Ă Ş Istoria Bisericeasc Universal , ă ă vol. I, Bucure ti 1987, p.ş 581. 375 Este vorba despre victoria normanzilor lui Robert Guiscard la Bari, în urma c reia ia sfâr it Italiaă ş bizantin .ă

148

Anex rile practicate în Orient, de tipul Georgiei în 1020, înaintarea pân înă ă Armenia în regiunea Ani în 1050, cucerirea Edesei în 1020 i crearea unei enclaveş bizantine stabile pe malul stâng al Eufratului, au privat Imperiul de acele “state tampon” care preveneau diferitele invazii. Aceast înaintare asociat i de oă ă ş “încercuire” destul de strâns a administra iei thematice, l sa f r ap rare o regiuneă ţ ă ă ă ă devast t de nenum rate ori de r zboaiele din secolul al X- lea. În ciuda instal rii înă ă ă ă ă aceste regiuni a armenilor i sirienilor iacobi i, zona era greu de controlat, deoareceş ţ aristocra ii care de ineau mari suprafe e de teren î i aveau în general re edin a laţ ţ ţ ş ş ţ Constantinopol, ocupându - se prea pu in de posesiunile lor.ţ

Turcii care constituiau de mai mult vreme contingente din armata centrală ă bizantin , nomazi care se transformau treptat în coloni, intreprind în această ă perioad primele incursiuni în Asia Mic , sub conducerea familiei Seldjiucidă ă ă 376 . În 1040, conduc torul lor, Togrul Beg a ocupat Iranul, iar în 1055 Bagdadul. Nepotul luiă Beg, Alp Arslan a p truns începînd cu 1056 în Georgia i Armenia: el a cucerită ş cetatea Ani în 1065 i Cezareea în 1067, provocând reac ia fireasc a Bizan ului.ş ţ ă ţ Marele conduc tor militar Roman Diogeneă 377 , care a preluat tronul Bizan ului de laţ Constantin al X- lea Dukas în 1068, a mobilizat o armat numeroas alc tuit din ceiă ă ă ă mai buni mercenari (normanzi i turci), precum i din trupele de elit bizantine. ş ş ă Din nefericire, Roman este înfrânt de Alp Arslan la Mantzikert, nu departe de frontiera cu Armenia. Aceast înfrângere a constituit o brutal revela ie asupra gravit iiă ă ţ ăţ pericolului turc: ei vor ocupa în curând platoul anatolian pân la Niceea, iar în vestă vor ajunge pân la Smirna, ocupând Cilicia. În aceste condi ii Bizan ului îi maiă ţ ţ râmânea o mic parte a Bitiniei, iar la cel lalt cap t Nordul Siriei. Turcii au devenită ă ă stabili în regiune formând sultanatul de Rum: anticul Ikonium devenind Konya.

Normanzii

Normanzii au ajuns în Italia meridional în 1012; bizantinii au încercat s - iă ă încorporeze în armat ca mercenari i s - i transfere conform politicii tradi ionale înă ş ă ţ Asia Mic . În dorin a de a- i întemeia un principat, unii dintre ei au refuzat,ă ţ ş devenind pentru Imperiu un adversar de temut. Pentru protec ia Italiei meridionaleţ împotriva arabilor din Sicilia au fost adu i în prima jum tate a secolului al XI- leaş ă mercenari din tot Imperiul, printre care i normanzi. Comandantul bizantin Giorgiosş Maniakes reu e te s recâ tige controlul p r ii orientale a Insulei, dar în 1040, dinş ş ă ş ă ţ ra iuni de politic interioar este chemat la Constantinopol. În aceste condi ii, arabiiţ ă ă ţ recuceresc terenul pierdut, cu excep ia Messinei. Acest e ec a deschis practic caleţ ş liber normanzilor. Împ ratul Mihail al V- lea (1041- 1042) îl trimite în 1041 peă ă Maniakes în Italia, iar acesta din urm duce o campanie feroce împotriva popula ieiă ţ care pactizase cu normanzii. La venirea pe tron a lui Constantin al IX- lea Monomahul, Maniakes a încearcat s organizeze o lovitur de stat, iar normanziiă ă condu i de Robert Guiscard au cucerit Apulia. În noua situa ie de criz , Bizan ul s- aş ţ ă ţ v zut nevoit s se sprijine pe o eventual revolt a lombarzilor i pe alian a cuă ă ă ă ş ţ

376 Lucrarea fundamental despre turcii seldjiucizii apară ineţ lui C. CAHEN, La Turquie préottomane , Istambul - Paris, 1988. Acela i autor mai are o serie de articole regrupate în ş Turcobizantina i înş Oriens Christianus , Londra, 1974 precum i un capitol intitulat ş The Turkish invasion: the Seldchukids , în A History of the Crusades , t. I Filadelfia, 1955- 1962, p. 135- 176. 377 Roman al IV- lea Diogene a fost împ rat al Bizan ului între 1068- 1071ă ţ

149

papalitatea. Din cauza lipsei de coordonare dintre cele dou for e, trupele bizantineă ţ i cele pontificale au fost înfrânte de normanzi în iunie 1053. ş

Dup ruptura din 1054, normanzii au în eles c trebuie s negocieze cu papa:ă ţ ă ă la sinodul care a fost convocat de papa Nicoale al II- lea (1059- 1061) în 1059 la Melfi, pe teritoriul normand, Robert Guiscard a acceptat reforma roman , fiind gata să ă depun jur mânt papei. La rândul s u, papa s- a angajat s - i sprijine pe normanzi înă ă ă ă planurile lor de cucerire a Siciliei. Între 1060- 1061, Robert Guiscard a reu it sş ă cucereasc toate ora ele Calabriei i ceea ce mai r m sese din Sicilia. Italia bizantină ş ş ă ă ă era redus practic la o f ie de p mânt cuprins pe coasta Adriaticei, între Bari iă ăş ă ă ş Brindisi; dup mai bine de trei ani de asediu, Bari cade în mâna normanzilor pe 16ă aprilie 1071. În aceste condi ii, Bizan ul pierdea ultima posesiune italian , ceea ceţ ţ ă mai r m sese dintr - o prezen care simboliza obiectivul esen ial al reconstituiriiă ă ţă ţ Imperiului roman prin recucerirea vechii Rome 378 .

Pierderea ora ului Bari a dep it îns acest aspect simbolic: normanzii auş ăş ă reu it în scurt timp s ating strâmtoarea Otrante, iar sub dinastia comnenilor înş ă ă 1081, Guiscard a cucerit insula Corfu i a asediat Dyrachion. Fiul lui Guiscard,ş Bohemond, a cucerit Macedonia Occidental , a trecut în Tesalia i a asediat Larissa.ă ş Toat aceast ac iune a fost în cele din urm stopat de Alexios I Comnenul (1081-ă ă ţ ă ă1118) în momentul în care au ap rut unele disensiuni între normanzi. Dup moarteaă ă lui Guiscard în 1085, Alexios a reu it s recucerasc i cetatea Dyrachion. ş ă ă ş

Situa ia în Balcaniţ

Firea energic a lui Vasile al II- lea Bulgaroctonul, la care s- au asociată concesiunile concrete f cute diverselor obiceiuri locale sau sprijinul ferm al Bisericiiă bulgare pentru a ar ta c anexarea Bulgariei este o reu it , nu au adus lini tea multă ă ş ă ş a teptat în Balcani. Astfel, în secolul al XI- lea, incursiunile bulgare amenin auş ă ţ zonele de câmpie din aceast zon . La mijlocul secolului al XI- lea, i- au f cută ă ş ă apari iaţ noi popoare nomade: este vorba despre pecenegi i cumani, veni i dinş ţ stepele Asiei Centrale i care sta ionau acum pe malul stâng al Dun rii. La începutulş ţ ă domniei lui Alexios I Comnenul, pecenegii au atacat în repetate rânduri i au ajunsş aproape de coastele M rii Egee. În 1090 ei se aflau aproape de Constantinopol, iară prin alian a cu emirul turc de Smirna, au atacat ora ul pe mare. În aceste condi ii,ţ ş ţ împ ratul a chemat în ajutor pe cumani, iar pe 29 aprilie 1091, la poalele munteluiă Lebunion, pecenegii au fost înfrân i. În 1094, cumanii sunt i ei dispersa i astfelţ ş ţ încât frontierele danubiene au cunoscut o perioad de calm pân în 1122.ă ă

Papalitatea

Între un Imperiu condus de c tre un suveran care era trimisul lui Dumnezeuă pe p mânt i un pap care c uta s - i afirme suprema ia pe plan spiritual, rela iileă ş ă ă ă ş ţ ţ

378 A. DUCELLIER, M. KAPLAN, Byzance IVe- XVe siècle, Paris, 1996, p. 57.

150

au fost adesea deosebit de complexe. La sfâr itul secolului al VI- lea, când Bizan ulş ţ pierdea controlul Italiei, asumarea unui rol protector în zon era exclus, iar papaă care refuza iconoclasmul în secolul al VIII- lea se îndrepta c tre carolingieni, adoptaă adaosul Filioque i încerca prin pretinsa “Donatio Constantini” s joace carteaş ă propriei independen e. “Cazul” Bulgariei a acutizat conflictul. Cu toate acesteaţ con tiin a unit ii cre tine r mânea evident pentru credincio i; pe malurileş ţ ăţ ş ă ă ş Bosforului, latinii erau numero i, majoritatea fiind constitui i din grupuri de peleriniş ţ care doreau s vad Ierusalimul sau din comercian i italieni. ă ă ţ De asemenea, la Roma puteau fi întâlni i c lug ri greci i bizantini care veneau s viziteze ora ul. Odat cuţ ă ă ş ă ş ă papa Leon al IX- lea (1049- 1054) i cu anturajul s u de prela i, precum cardinalulş ă ţ Humbert, ambi ia reformatoare devine tot mai evident . ţ ă Revendicarea “libert iiăţ Bisericii” nu putea fi în eleas de c tre un bizantin, care nu separa spiritualul deţ ă ă temporalitate 379 . În aceste condi ii, patriarhul Mihail Cerularie a ocat oarecum Romaţ ş prin afirmarea autorit ii sale asupra Bisericilor de rit latin din Constantinopol. Deăţ aceea, în urma victoriei normanzilor asupra bizantinilor, Leon al IX- lea a trimis la Constantinopol o delega ie condus de cardinalul Humbert, care avea i misiuneaţ ă ş supunerii lui Cerularie. Pân la urm s- a ajuns la Schisma de la 1054, iar a a- zisaă ă ş mobilizare pentru ajutorarea fra ilor din Orient, sub forma cruciadelor nu a f cutţ ă decât s modifice inten iile ini iale. ă ţ ţ

Noul statut al comercian ilor italieniţ

Din momentul instal rii în Italia, Imperiul bizantin p stra rela ii amicale cuă ă ţ multe ora e italiene, printre care Amalfi i Vene ia. În urma expansiuniiş ş ţ mediteranene, comercian ii italieni au putut p trunde în mod firesc i pe pia aţ ă ş ţ Constantinopolului: din 992 vene ienii au ob inut o sc dere semnificativ a taxelorţ ţ ă ă pe care le d deau autorit ilor fiscale imperialeă ăţ 380 . Episodul normand le- a oferit ocazia unei avans ri decisive: Imperiul bizantin se vedea nevoit s închirieze o parteă ă a flotei vene iene. Împ ratul Alexios I Comnenul a acordat printr - un ţ ă chrysobul 381

excluderea de la taxele comerciale i deschiderea de noi pie e de desfacere înş ţ capitala Imperiului pentru comercian ii vene ieni. Cu mai multe avantaje decâtţ ţ bizantinii, vene ienii urma i la scurt timp i de comercian ii din Pisa sau Genova, s-ţ ţ ş ţau instalat la Constantinopol.

Instabilitatea internă

Secolul al X- lea a fost cel al marilor uzurpatori, care nu au pus totu i înş pericol dinastia aflat la putere. Secolul al XI- lea a cunoscut mini trii foarteă ş puternici, care au condus din umbr diferi ii împ ra i destul de fragili. Unii au fostă ţ ă ţ personaje obscure, proveni i din familii modesteţ : Nikeforitzes, titular al demnit iiăţ

379 IBIDEM, p.59.380 Controlul administra iei bizantine era în continuare destul de puternic la Constantinopol.ţ381 Chrysobulul era actul oficial cel mai important emis de cancelaria bizantin , pecetluit cu o tampilă ş ă aurit , iar data i semn tura erau scrise chiar de c tre împ rat, cu cerneal de culoare ro ie.ă ş ă ă ă ă ş

151

de logotet 382 , a încercat sub domnia lui Mihail al VII- lea (1071- 1078) o reformă fiscal , o organizare a pie ii grâului i crearea unui contingent de mercenari exclusiviă ţ ş bizantini. Toate acestea s- au realizat în schimbul îmbog irii celui care le- a ini iat.ăţ ţ Al ii apar ineau mediului intelectual, precum Mihail Psellos, Constantin Lihudes iţ ţ ş Ioan Xifilinos, consilierul preferat al lui Constantin al IX- lea Monomahul, despre ace tia Paul Lemerle afirmând c reprezentau «guvernul filosofilor»ş ă 383 . Dezvoltarea administra iei provinciale i mai ales a celei constantinopolitane, a determinatţ ş promovarea unui num r însemnat de func ionari competen i. Posturile cele maiă ţ ţ importante erau în general rezervate membrilor aristocra iei; chiar familiile înst riteţ ă din Asia Mic atrase de obicei de func iile militare, considerau acum c era mai bineă ţ ă s locuiasc în capital , iar copiii lor s ocupe cele mai înalte func ii i demnit i. Ceiă ă ă ă ţ ş ăţ care proveneau din rândul comercian ilor reu eau i ei s ajung la demnit iţ ş ş ă ă ăţ importante, iar uneori s fac parte din Senat. De aceea, Psellos repro a la ună ă ş moment dat lui Constantin IX Monomahul schimbarea ordinii fire ti a lucrurilor,ş permi ând intrarea în Senat a unor persoane de condi ie modest . ţ ţ ă

Situa ia a fost diferit pe vremea lui Mihail al VI- lea (1057), care a impusţ ă competen a, drept criteriu de promovare în func iile publice. Astfel, comandan iiţ ţ ţ militari din Asia Mic , care se sim eau priva i de înmul irea unei clase birocratice ceă ţ ţ ţ nu- i reprezenta, au impus la tron pe Isaac Comnenul (1056- 1059), cel care s- a bucurat i de sprijinul patriarhului Mihail Celularie. El nu a f cut îns fa partideiş ă ă ţă lui Lihudes i puterea este preluat în 1059 de dinastia Dukas, prin reprezentantulş ă acesteia, Constantin al X- lea (1059- 1067). A urmat o perioad de uzurp ri de tron:ă ă ducele 384 anatolicilor, Nichifor Botaniates (1078- 1081), îl detroneaz pe Mihail al VII-ălea, care se retrage la Studion. Acela i Botaniates a f cut apel la Alexios Comnenulş ă pentru a- l elimina pe Nichifor Bryennios i pe Nichifor Basilakios, dar Alexios aş refuzat s intervin împotriva lui Nichifor Melissenos. Pentru evitarea unui adev rată ă ă m cel, Botaniates a abdicat; pe 4 aprilie 1081, patriarhul l- a încoronat pe Alexios Iă Comnenul, punând cap t unei situa ii de instabilitate internă ţ ă 385 .

382 Titlu purtat de efii principalelor servicii ale administra iei centrale. În cazul de fa Nikeforitzesş ţ ţă era eful afacerilor externe ale Imperiului bizantin. ş383 P. LEMERLE, Le gouvernement des philosophes , în Cinq études sur le Xie siècle byzantin , Paris, 1975, p. 193- 248.384 DucE sau katepan desemna începând cu secolul al X- lea pe comandantul militar al unei vaste circumscrip ii de grani , regrupând mai multe theme; cu timpul ducele devine un simpul guvernatorţ ţă al provinciilor.385 Jean- Claude CHEYNET, Pouvoir et contestations à Byzance (963- 1210) , Paris, 1990, reeditat înă 1996, p. 349.

152

Dinastia Comnenilor

Alexios I Comnenul, nepotul lui Isaac I Comnenul, a fost primul împ rat ală acestei noi dinastii care î i are originea în regiunea Adrianopolului. Ascensiunea sa laş tron nu a fost un rod a hazardului: fratele mai mic al lui Isaac fusese c s torit cuă ă Ana Dalassena, care f cea parte de mai mult vreme printr - o serie de alian e, dină ă ţ rândul familiei Dukas. De i fusese deposedat de tron, aceast familie se afla înş ă ă continuare în fruntea Statului: Alexios I s- a c s torit cu Irina Dukas, veri oara luiă ă ş Mihail al VII- lea, iar fratele s u, Adrian, a avut- o ca so ie pe Zoe Dukas, sora luiă ţ Mihail al VII- lea. Pân la urm , în secolul al X- lea mai multe alian e de acest gen auă ă ţ unit cele dou familii.ă

Alexios I a domnit din 1081 pân în 1118, dup care a urmat fiul s u Ioan ală ă ă II- lea din 1118 pân în 1143, iar Manuel I din 1143 pân în 1180. ă ă Perioada aceasta se caracterizeaz prin stabilitate i fermitateă ş 386 . Manuel I a dus o politic pro-ăoccidental , cea de- a doua so ie a sa fiind o prin es din Fran a, Maria de Antiohia,ă ţ ţ ă ţ care a asigurat la un moment dat regen a în timpul lui Alexios al II- lea (1180- 1183).ţ Andronic I Comnenul (1183- 1185), cel care îl va detrona pe Alexios al II- lea, a fost cel mai original dintre Comneni, el ducând, spre deosebire de predecesorii s i, oă politic anti- occidental marcat prin masacrarea în mas a latinilor dină ă ă ă Constantinopol, iar pe plan intern el s- a remarcat prin lupta violent dus împotrivaă ă marii aristocra ii. La rândul s u, Andronic a fost detronat de Isaac al II- lea Anghelosţ ă (1185- 1195) 387 .

Recucerirea cet ii Dyrachion nu a eliminat definitiv pericolul normand:ăţ Bohemond a debarcat pe coasta albanez în octombrie 1107, iar Alexios a reu it s - lă ş ă înfrâng . În urma acestei înfrângeri, Bohemond a devenit vasalul împ ratului,ă ă victoria bizantin consolidând pozi iile imperiale în Balcani. Pentru a face fa uneiă ţ ţă noi for e ap rute acum, ungurii, Alexios a c s torit pe mo tenitorul tronului, Ioan,ţ ă ă ă ş cu Irina, fiica regelui Ladislau al Ungariei. În schimb, la sosirea crucia ilor, Alexios nuţ a reu it s restabileasc situa ia în Asia Mic . ş ă ă ţ ă

Predica papei Urban al II- lea (1088- 1099) urm rea ajutorarea cre tinilor dină ş Orient, dar bizantinilor le era greu s în eleag ideea de cruciad : ini iativa militar aă ţ ă ă ţ ă eliber rii Locurilor Sfinte trebuia s fie sarcina împ ratului i nu a Bisericii. Bizantiniiă ă ă ş nu puteau în elege de ce papa trebuia s lanseze aceast mi care, iar clericii sţ ă ă ş ă participe chiar la luptele care urmau s aibe loc. ă În plus, nu de pu ine ori crucia ii s-ţ ţau comportat pe teritoriul bizantin ca într- o ar cucerit . Alexios i- a dat repedeţ ă ă ş seama de imposibilitatea mobiliz rii unui num r important de solda i a a încât el aă ă ţ ş acceptat formele politice occidentale, ob inând de la marea majoritate a crucia ilor,ţ ţ cu excep ia contelui de Toulouse i a lui Tancred, nepotul lui Bohemond,ţ ş promisiunea de a restitui teritoriile cucerite în numele Bizan ului. La începutulţ anului 1097, crucia ii au trecut în Asia, în luna iunie a aceluia i an au cucerit Niceea,ţ ş pe care au dat - o împ ratului. La sfâr itul lui octombrie 1097, crucia ii au asediată ş ţ Antiohia, în timp ce Baudouin de Boulogne, f r a mai face vreo referire la împ rat aă ă ă cucerit cet ile din jurul Eufratului i a întemeiat în martie 1098 comitatul Edessei.ăţ ş Pe data de 3 iunie crucia ii au cucerit Antiohia, dar au fost imediat asedia i de turci.ţ ţ

386 IBIDEM, p. 369- 377.387 Pentru problematica acestei perioade este bine de cercetat M.J. ANGOLD, Byzantine Empire, 1025-1204, A Political History , Oxford, 1985.

153

Cu ajutorul popula iei locale, majoritar cre tine, Bohemond reu e te s scape dinţ ş ş ş ă încercuirea armatei turce ti, considerând c este dreptul s u de a p stra Antiohia caş ă ă ă principat pentru el, iar ceilal i crucia i i- au continuat drumul spre Ierusalim. Acestaţ ţ ş este considerat a fi momentul rupturii, eliberarea Ierusalimului în 1099 fiind considerat a fi începutul colonialismului european. În ciuda avans rii rapide aă crucia ilor, Alexios a putut recucerii partea de Vest a platoului anatolian: Smirna,ţ Efesul, Sardes, care redevin bizantine i Imperiul a controlat pân la moartea saş ă jum tate din Asia Mic . ă ă

În Orient i în Balcani cea mai serioas amenin are c reia a trebuit s - i facş ă ţ ă ă ă fa Alexios I au fost pecenegii, care- i vor învinge pe bizantini în 1091 la Silistra.ţă Înl turarea lor se va realiza în vremea lui Ioan al II- lea, când au fost zdrobiti i auă ş disp rut defintiv din istoria Bizan ului. Tot în vremea lui Ioan al II- lea a ap rut oă ţ ă nou amenin are în Balcani: dou noi puteri, ungurii i sârbii. Împotriva lor Bizan ulă ţ ă ş ţ a dus mai degrab o politic de h r uire, care le- a diminuat ambi iile.ă ă ă ţ ţ

Din punct de vedere economic, prosperitatea Imperiului r mâne în modă evident foarte mare: conform relat rilor crucia ilor, 2/3 din bog ia lumii se g sea laă ţ ăţ ă Constantinopol. Cu timpul îns , Bizan ul a renun at la rolul s u de intermediar întreă ţ ţ ă Orient i Occident, în favoarea ora elor italiene: Pisa, Genova, dar mai ales Vene ia. ş ş ţ

Pe plan religios, interesele politice vor prima în fa a credin ei. În mai multeţ ţ situa ii împ ratul a fost gata s recunoasc papei autoritatea sa religioas în Orient,ţ ă ă ă ă în speran a iluzorie a facilit rii restabilirii autorit ii sale politice în Occident. Deţ ă ăţ partea cealalt , papa p rea c avea inten ia apropierii de împ ratul bizantin, f r a fiă ă ă ţ ă ă ă vorba îns de unirea celor dou Biserici. De altfel, aceast dorin nu s- a realizat,ă ă ă ţă papa reu ind s se împace cu împ ratul Germaniei, iar cruciadele au constituit unş ă ă e ec definitiv.ş

Politica intern i extern a celorla i Comneniă ş ă ţ

Leg turile matrimoniale ale lui Ioan al II- lea (1118- 1143) cu regatul Ungarieiă nu l- au scutit de men inerea unei st ri conflictuale cu noul adversar, cel care reu iseţ ă ş deja s - i impun domina ia asupra croa ilor. În 1128, tefan al II- lea a trecută ş ă ţ ţ Ş Dun rea i Ioan al II- lea cu mare greutatea a reu it s resping atacul. Pentruă ş ş ă ă ponderarea ambi iilor normande în Sicilia, Ioan a fost nevoit s multiplice privilegiileţ ă acordate Vene iei i s se aliaze cu Imperiul German i cu Pisa, negociind noiţ ş ă ş concesii comerciale. Energia acestui împ rat a fost îns dirijat c tre Antiohia, peă ă ă ă care o cucere te în 1137 pentru foarte scurt vreme, iar visul unei noi campanii înş ă Orient i- a fost spulberat de moartea sa accidental survenit în aprilie 1143.ă ă

Împ ratul Manuel I (1143- 1180) a intreprins o ultim tentativ de interven ieă ă ă ţ în Italia. El a înt rit alian a german împotriva normanzilor, prin c s toria sa în 1146ă ţ ă ă ă cu Berta de Sulzbach, cumnata lui Conrad al III- lea. Chiar i în aceste condi ii,ş ţ înfrângerea lui Conrad al III- lea de c tre turci a permis regelui Siciliei, Roger al II-ălea, lansarea unui nou atac în Balcani în toamna anului 1147. El a cucerit Corfu, a pr dat Teba i Corintul i a f cut prizonieri pe lucr torii de m tase, deporta i laă ş ş ă ă ă ţ Palermo. Alian a german a fost compromis în momentul venirii la conducereaţ ă ă Imperiului German a lui Frederic Barbarossa, Manuel I fiind nevoit s ac ionezeă ţ prompt în noile condi ii. În 1154, moartea lui Roger al II- lea i- a permis lui Manuel Iţ

154

s lanseze din Ancona o puternic ofensiv militar încheiat în 1155 cuă ă ă ă ă posibilitatea controlului asupra acestei regiuni din Italia. Imediat intervine îns dublaă ostilitate a lui Barbarossa i a Vene iei, nemul umi i de faptul c strâmtoarea Otranteş ţ ţ ţ ă trecea sub controlul unei singure puteri. De aceea, în 1156 Guillaume I al Siciliei respinge expedi ia bizantin . ţ ă

Manuel I a beneficiat de o situa ie favorabil în Balcani, unde în 1161 a reu itţ ă ş s - i impun favoritul i ginerele s u, Bela, ca mo tenitor al tronului Ungariei i să ş ă ş ă ş ş ă supun Bosnia, Croa ia i Dalma ia. De asemenea, în 1172 el a reu it s - l înfrâng peă ţ ş ţ ş ă ă principele sârb tefan Nemanja. Aceste reu ite balcanice au nelini tit Vene ia, careŞ ş ş ţ dup 1171 devine unul dintre du manii de temut ai Bizan uluiă ş ţ 388 .

În Orient, Manuel a continuat o ofensiv laborioas , Renaud al Antiohieiă ă acceptând suzeranitatea bizantin , iar regele Ierusalimului, Baudouin, s- a plasat subă protec ia sa. În 1159, Manuel î i face intrarea triumfal în Antiohia, urmat de regeleţ ş ă Ierusalimului i de Renaud, care mergea pe jos. Chiar i turcii p reau învin i: înş ş ă ş alian a cu regele Ierusalimului Manuel I se angaja la o expedi ie de amploreţ ţ împotriva acestora. Încuraja i de Frederic Barbarossa, turcii s- au revoltat împotrivaţ bizantinilor, pe care îi înfrâng în septembrie 1176 la Myriokefalon. Înfrângerea nu a avut efecte imediate, exceptând poate perenizarea implant rii turcilor în zon .ă ă

La moartea sa în 1180, Manuel a l sat Imperiul în aparen puternic, dar totală ţă izolat. Fiul s u, Alexios al II- lea de 11 ani (1180- 1183) logodit cu o fiic a regeluiă ă Fran ei, Ludovic al VII- lea, Agnés- Anne, a trebuit s fac fa diferitelor contradic iiţ ă ă ţă ţ interne ale dinastiei comnene. Sprijinul ini ial al armatei pentru regen a Mariei deţ ţ Antiohia, cea de a doua so ie a lui Manuel, s- a dovedit insuficient, deoarece cel careţ a ajuns la tron în 1183 a fost Andronic I. El a primit sprijinul popula iei, dornic sţ ă ă se debaraseze de anturajul latin al Mariei, precum i de cel al clerului antilatin.ş Andronic a lansat un program ambi ios de reforme, a ales pe baz de competenţ ă ţă oameni mode ti în func ii administrative importante, salariile lor fiind decente iş ţ ş scutind pe contribuabili de la noi taxe. Prin aceast politic el ataca privilegiileă ă aristocra iei, centrul de guvernare al comnenilor. În timp revoltele s- au înmul it,ţ ţ Andronic nu a putut face fa atacului normand din 1185, în urma c ruia esteţă ă cucerit Tesalonicul, iar în septembrie 1185 mul imea condus de Isaac Anghelos îlţ ă omoar . ă Astfel a luat sfâr it dinastia comnenilor. ş

Puterea familial : sistemul comneniloră

La sfâ itul domniei lui Alexios I Comnenul sistemul puterii familiale era destulş de bine pus la punct, dinastia folosind pe viitor diferitele alian e matrimonialeţ pentru integrarea unor binecunoscute familii occidentale sau a noilor familii. Astfel, o nepoat a lui Ioan al II- lea (1118- 1143) s- a c s torit cu Ioan Cantacuzino; una dină ă ă surorile acestui împ rat s- a c s torit cu un Anghelos; o veri oar l- a avut ca so peă ă ă ş ă ţ Alexios Paleologul; dinastiile care au urmat pân la sfâr itul Imperiului au p strată ş ă numele Comnenilor. Acest sistem era un nod inextricabil, care permitea împ ratuluiă s fie legat cu întreaga clas aristocrat . În momentul luptelor sale cu normanzii,ă ă ă Alexios I a asociat - o la tron pe mama sa i a oferit cele mai înalte func ii militareş ţ

388 Pe 12 martie 1171, Manuel a vrut s confisce bunurile vene ienilor. Vezi S. BORSARI, ă ţ Venzia e Bisanzio nel secolo XI, reeditat în ă Storia della Civiltà veneziana , t. 1, Floren a, 1979. ţ

155

rudelor sale de sânge sau prin alian . El a ridicat familia sa la statutul deţă conduc tori ai ierarhiei politice i sociale, oferindu - le titluri de origine imperial .ă ş ă Astfel familia, deci fidelitatea personal , înlocuia competen a, vechea pozi ie socială ţ ţ ă i ata amentul la servicul public, criteriu cuvenit posturilor celor mai înalte. Înş ş

vremea lui Manuel I (1143- 1180), ierarhizarea era justificat prin a a- numitulă ş criteriu al eugeniei (na terea dintr - o familie bun ), noble ea înlocuind meritul înş ă ţ promovare 389 . Înainte ierarhia func iilor crea aristocra ia, acum, concep ia familial aţ ţ ţ ă aristocra iei crea ierarhia; familia devenea un mijloc de guvernare. Din vremeaţ împ ra ilor familiei Dukas, p strarea puterii se baza mai mult pe leg turile deă ţ ă ă familie decât pe calitatea ofi erilor; aceste leg turi permiteau Comnenilor s de inţ ă ă ţ ă puterea în calitate de grup dominant în sânul unui consor iu de familii nobile, peţ care le p stra i care erau în leg tur cu propria lor familie sau cu a celor care- iă ş ă ă puteau elimina de la putere. Acest lucru d dea impresia apartenen ei la un grupă ţ centralizat, care împiedica degenerarea conspira iilor în revolteţ 390 . Acest sistem restrângea îns avantajele puterii, redus de altfel la un Imperiu diminuat, la ună ă grup restrâns în detrimentul numerosului i competentului personal administrativ,ş care f cuse din Bizan aproape un Stat modern. Foarte mul i oameni competen i auă ţ ţ ţ fost priva i în vremea Comnenilor de cariere tradi ionale în familiile lor. Sistemulţ ţ familial al Comnenilor a adus i alte sl biciuni specifice. Astfel, prin concentareaş ă asupra capitalei se pierdeau originile sale provinciale, iar nodul inextricabil al alian elor familiale suscita grupuri de interese, în care fiecare vedea în ruda sa unţ poten ial adversar: fiica cea mare a lui Alexios, Ana Comnena, a încercat s - l privezeţ ă de tron pe fratele s u Ioan, în avantajul so ului s u. În ciuda acestor insuficien e,ă ţ ă ţ sistemul familial a reu it în cele din urm s fie destul de eficient pe plan extern,ş ă ă restaurând grandoarea Imperiului.

Motiva iile Cruciadelor i consecin ele lorţ ş ţ

În Occident, asist m în vremea Comnenilor i la cre terea puterii ora eloră ş ş ş maritime, îndeosebi a Vene iei, care î i propunea supunerea întregii lumiţ ş mediteranene. Vene ia devine acum un Stat care i- a pus întreaga sa for maritimţ ş ţă ă în serviciul exclusiv al intereselor ei comerciale, realizând în cele din urm , prină cinism i abilitate, dar i printr - o remarcabil politic a continuit ii, ambi iile unuiş ş ă ă ăţ ţ imperialism economic, f r scrupule. Este drept c aceast situa ie a fost favorizată ă ă ă ţ ă i de actul din 1082 semnat de Alexios I, prin care vene ienii primeau dreptul de aş ţ

cump ra i a vinde în tot Imperiul Bizantin, f r a pl ti taxe sau a fi controla i deă ş ă ă ă ţ vame i. Comer ul vene ian avea practic mai multe drepturi decât chiar comercian iiş ţ ţ ţ bizantini. Ceea ce putea face acum Bizan ul, era s încerce s diminueze importan aţ ă ă ţ privilegiilor vene iene, acordând facilit i asem n toare celor dou principale rivale:ţ ăţ ă ă ă Pisa i Genova. Ini iativa a c p tat forme practice în vremea lui Ioan a II- lea.ş ţ ă ă

În privin a cruciadelor, acestea au pornit în secolele XI- XIV din rile apuseneţ ţă ale Europei i constituie în istoria Evului Mediu un fenomen complex. Ele au r mas înş ă memoria colectiv , alimentat i de literatur sau cinematografie, drept o mareă ă ş ă epopee, cu episoade multiple. Amintirea lor transformat i de legend , a r mas atâtă ş ă ă

389 Jean- Claude CHEYNET, Op.cit. p. 369- 371.390 IBIDEM, p. 249- 259.

156

de vie încât cuvântul a sfâr it prin a desemna în vocabularul occidental aceaş initia iv pornit în numele unui ideal comun împotriva unui du man comun. Peţ ă ă ş lâng motivele de ordin religios, cruciadele au avut i cauze politice sau economiceă ş bine disimulate sub ideologia religioas a eliber rii Locurilor Sfinte. În ciuda tradi ieiă ă ţ cre tine primare, care condamna folosirea armelor, Biserica din Occident a lansatş începând cu secolul al IV- lea teoria «r zboiului just»: necesitatea folosirii for ei, aă ţ r zboiului împotriva ereticilor, pe care armele spirituale nu- i puteau convinge. Prină promisiunea de recompense cere ti f cut combatan ilor, s- a trecut de la no iuneaş ă ă ţ ţ de «r zboi drept» la cea de «r zboi sfânt». La sfâr itul secolului al X- lea i începutulă ă ş ş secolului al XI- lea, Biserica Occidental a încercat s cre tineze moravurile societ iiă ă ş ăţ militare, propunând cavalerului ideal, protec ia celor slabi i men inerea p cii prinţ ş ţ ă lupta împotriva du manilor. Conciliul de la Narbonne din anul 1054 declara c celş ă «care omoar un cre tin, vars sângele lui Hristos». ă ş ă

Mult vreme cruciatul a fost descris de textele medievale ca un pelerin, celă care face o c l torie la Ierusalim. Pelerinajul la Locurile Sfinte devine un elementă ă primordial al cruciadei, iar dificult ile traseului, f ceau parte din spiritualitateaăţ ă pelerinajului. În afar de spiritul de bravur i aventur , crucia ii urm reau iă ă ş ă ţ ă ş câ tigarea de averi, precum i crearea unor State de tip feudal, pe care apoi s leş ş ă exploateze. De la cruciade, cavalerii occidentali au a teptat totul: mântuirea ve nic ,ş ş ă satisfacerea spiritului de aventur , iar cei mai mul i, bog iile fabuloase aleă ţ ăţ Orientului 391 . Ele se explic i prin cre terea demografic a popula iei din rileă ş ş ă ţ ţă occidentale, care impunea o expansiune extern , iar aceasta nu se putea realizaă decât în R s rit. Cruciadele puteau oferi celui înrolat, unor rani, posibilitateaă ă ţă amelior rii propriei situa ii, a reconstituirii averilor uneori prin jaf, o mai bună ţ ă reparti ie a propriet ii. De asemenea, înrolarea unor combatan i profesioni ti aţ ăţ ţ ş permis men inerea p cii în Occident, furnizându - le acestora ocazia folosirii proprieiţ ă energii pe alte fronturi.

Ini iativa cruciadelor apar ine în general papei, conduc torul spiritual: elţ ţ ă predica cruciada sau încredin a predica clerului autorizat i uneori trimi ilorţ ş ş pontificali. De la cruciada a II- a (1147- 1149) pân la a IV- a (1202- 1204), cistercieniiă au fost îns rcina i cu predica, iar din secolul al XIII- lea acest rol a fost preluat deă ţ ordinele cer etoare. ş

Finan area crucidelor era ob inut pe trei c i: ţ ţ ă ă• prin intermediul crucia ilor: baronii î i vindeau p mânturile sau le ofereauţ ş ă

comunit ilor ecleziastice. ăţ În secolul al XII- lea, seniorul putea cere vasalilor s i un ajutor financiar pentru plecarea în cruciad . ă ă

• prin regi: primul impozit perceput de regi pentru cruciade a fost dijma saladină impus în Fran a i Anglia, pe bunurile mobiliare i venituri. De laă ţ ş ş simple ajutoare benevole pe vremea lui Ludovic al VII- lea în 1147, s- a trecut la impozitul pe care- l pretindea Filip August la întoarcerea sa din

ara Sfânt . Ţ ă

391 Pe parcursul cruciadelor întâlnirea dintre Orient i Occident a fost privit diferit de c tre cele douş ă ă ă p r i. Astfel,crucia ii au r mas impresiona i de m re ia ora ului Constantinopol, de frumuse ea iă ţ ţ ă ţ ă ţ ş ţ ş bog ia lui, care contrasta atât de flagrant cu ora ele medievale din Apus, strâmte i murdare. Laăţ ş ş rândul lor, bizantinii considerau pe apuseni ni te barbari, f r maniere i neciopli i. Vorbind despreş ă ă ş ţ cruciada popular ajuns în august 1096 la Constantinopol, Ana Comnena îi catalogheaz ca “cete deă ă ă vagabonzi i cer etori care nu au aer de solda i i nu aveau bani s - i cumpere mâncare”. ş ş ţ ş ă ş

157

• prin Biseric : pentru cruciada a IV- a (1202- 1204) coexistau colecta i taxaă ş ca forme de ob inere a fondurilor. În ciuda unei puternice opozi ii, ţ ţ decima a fost introdus pentru prima dat în 1199, mai întâi clerului într - ună ă procent de 40% din venituri, iar ceva mai târziu i cardinalilor 10%.ş

Cruciatul beneficia de privilegii exclusiv spirituale, iar din secolul al XII- lea, papalitatea acorda celui care se angaja în astfel de opera iuni militare o serie deţ avantaje materiale. Prin «privilegiile Crucii», precizate mai bine în 1145 în bula Quantum praedecessores , cruciatul, familia sa i bunurile sale, erau plasate subş protec ia Bisericii. De asemenea, pe durata desf ur ri unei cruciade, plataţ ăş ă dobânzilor pentru diferitele împrumuturi contractate era suspendat i ună ş muratoriu permitea cruciatului s - i pl teasc datoriile la întoarcerea dină ş ă ă campanie 392 .

Prima cruciada (1096- 1099) a fost decis la sinodul de la Clermont, ini iatoră ţ fiind papa Urban al II- lea în 1095. El a prezentat în predica sa principiile acestei prime ac iuni de eliberare a Locurilor Sfinte, insistând pe ajutorul ce trebuia acordatţ cre tinilor din Orient oprima i de turci. Acest subiect a fost repede înlocuit de temaş ţ eliber rii mormântului lui Hristos, recucerirea i ap rarea sa. Celui care murea peă ş ă drum sau în timpul luptelor, papa îi promitea iertarea p catelor. În prima faz aă ă acestei cruciade masele populare constituite într - o armat nedisciplinat , au trecută ă prin Ungaria, Serbia i Bulgaria, ajungând la Constantinopol în ziua de 1 augustş 1096. Împ ratul Alexios I a trecut în Asia, unde au fost nimici i de turci înă ţ apropierea localit ii Niceea. Adev rata cruciad , cea a nobililor a ajuns laăţ ă ă Constantinopol, Alexios I reu ind s ob in de la ei un jur mânt de vasalitate.ş ă ţ ă ă Crucia ii au reu it s cucereas pe rând Niceea, Edessa, Antiohia, iar Ierusalimul înţ ş ă ă 15 iulie 1099. Ei au înfiin at primele State latine în Orient: la Edessa, care a duratţ pân în 1144, la Antiohia, care a durat din 1098 pân la 1268, la Ierusalim, primulă ă «rege» fiind Godefroy de Bouillon (22 iulie 1099- 18 iulie 1100), cel care a refuzat coroana de rege acolo unde Iisus Hristos primise coroana de spini. Titlul de “rege al Ierusalimului” s- a acordat la 25 decembrie 1110 fratelui s u Balduin I de Boulogneă (1110- 1118). În locul patriarhului ortodox, latinii au pus un patriarh catolic. Stabilirea crucia ilor în Palestina, dup eliberarea Ierusalimului, la 15 iulie 1099,ţ ă este considerat a fi începutul colonialismului european.ă

A doua cruciad (1147- 1149) a avut ca principal motiva ie eliberarea Edesseiă ă ţ cucerit definitiv de turci în 1146. Îndemnul la aceast nou ini iativ militar a fostă ă ă ţ ă ă dat de papa Eugeniu al III- lea, iar Bernard de Clairveaux a fost cel care a predicat - o. Initia iva a r mas fàr rezultat pentru occidentali, între anii 1140 i 1149, crucia iiţ ă ă ş ţ ridicând la Ierusalim o biseric a Golgotei i una a Sfântului Mormânt. Din acestă ş moment latinii au început s aibe drepturi la Sfântul Mormânt.ă

Cruciada a III- a (1189- 1192) a pornit în momentul în care sultanul Egiptului Saladin în anul 1187, dup 88 de ani de st pânire latin , cucere te Ierusalimul. Laă ă ă ş cruciada a III- a au participat trei mari monarhi ai Apusului: împ ratul germană Frederic I Barbarossa (1152- 1190), regele englez Richard Inim de Leu (1189- 1199)ă i regele Filip al II- lea al Fran ei (1180- 1223). Aceast cruciad s- a soldat practic cuş ţ ă ă

392 Pentru cruciade exist o literatur abundent . În privin a aspectelor teoretice ca baz de reflec ieă ă ă ţ ă ţ avem la P. LEMERLE, Byzance et la croisade , în Relazioni del Xe Congresso Internazionale di Scienze Storiche , III, Floren a, 1955; W.M. DALY, ţ Christian Fraternity, the Crusaders and the Security of Constantinople, 1097- 1204 , în Medieval Studies , XXII, Toronto, 1960. Merit a fi consultate i lucr rileă ş ă cu caracter general ale lui RUNCIMAN, SETTON, MAYER, MORISSON. La rândul s u M. BALLARD înă lucrarea Les Croisades , are o bibliografie foarte bogat pe aceast tem . ă ă ă

158

un nou e ec, dar s- a putut observa mai bine c entuziasmul religios al celor s raci aş ă ă fost exploatat de ambi iile nobililor.ţ

Cruciada a IV- a (1202- 1204) a fost predicat de papa Inocen iu al III- leaă ţ (1198- 1216), cu scopul eliber rii Ierusalimului. Acest pap a fost cel mai mareă ă teoretician al cruciadei, cel care a alc tuit o doctrin coerent : din acest momentă ă ă textele au fixat cu exactitate condi iile ob inerii indulgen elor, ierarhizate la sfâr itulţ ţ ţ ş secolului al XII- lea, în func ie de serviciile aduse cruciadei. De la începutul secoluluiţ al XIII- lea, credincio ilor li se promitea participarea la cruciad prin rug ciuni,ş ă ă procesiuni religioase, ofrande i sus inere financiar a celor care urmau s plece,ş ţ ă ă papalitatea inaugurând mi carea de spiritualizare a cruciadei. La rândul ei,ş Republica Vene ia s- a angajat s asigure transportul crucia ilor cu propria flota, înţ ă ţ schimbul unei sume importante de bani. Conduc torii veritabili ai acestei cruciadeă au fost: papa Inocen iu al III- lea, partizan al unirii Bisericilor sub conducerea Romeiţ i Enrico Dandolo, care încarna ambi iile economice ale Vene iei. Cruciada avea dreptş ţ ţ

obiectiv Egiptul, de care depindea Palestina. În aceea i perioad se afla în Occidentş ă Alexios al IV- lea, fiul împ ratului Isaac al II- lea Anghelos (1185- 1195), înl turat deă ă pe tron i orbit de fratele s u, Alexios al III- lea Anghelos (1195- 1203), venit în Apusş ă s cear ajutor crucia ilor, în schimbul unei recompense, pentru însc unarea tat luiă ă ţ ă ă s u. El a promis totodat supunerea Bisericii grece ti autorit ii scaunului papal.ă ă ş ăţ Dandolo a acceptat propunerea, gândindu - se îndeosebi la avantajele Vene iei de peţ urma acestei situa ii. În noile condi ii flota vene ian î i modific traseul i în loc sţ ţ ţ ă ş ă ş ă se îndrepte spre Egipt, merge c tre Bizan unde ajunge în 1204. ă ţ Alexios al III- lea este detronat, Isaac Anghelos i fiul s u Alexios al IV- lea sunt repu i în drepturi. Imediatş ă ş grecii au în eles c ace ti doi suverani nu urmau s fie decât ni te instrumente docileţ ă ş ă ş în mâna latinilor i a papei. ş De aceea, pe 25 ianuarie 1204 are loc un fel de revolu ieţ la Constantinopol soldat cu r sturnarea lui Isaac al II- lea i a fiului s u. Noulă ă ş ă împ rat, Alexios al V- lea nu poate onora promisiunile i crucia ii iau cu asaltă ş ţ Constantinopolul în Vinerea Patimilor a anului 1204. Timp de trei zile i trei nopti auş loc scene penibile, în locul ap r rii i eliber rii cre tinilor în fa a musulmanilor, a aă ă ş ă ş ţ ş cum fusese predicat aceast cruciad , asist m la deturnarea crucia ilor de la intaă ă ă ă ţ ţ lor ini ial . ţ ă

Cruciada a IV- a este deci un fapt exemplar pentru oricare istoric, deoarece originile sale sunt multiple i dificil de ierarhizat. Nu trebuie uitat faptul c al turiş ă ă de cauzele externe, apetitul economic italian, coali ia politic germano- normand ,ţ ă ă ostilitatea religioas i xenofobia, s- au ad ugat i o serie de fenomene interne careă ş ă ş au fragilizat Imperiul în ultimele decenii ale secolului al XII- lea.

În locul Imperiului Bizantin, crucia ii au creat Imperiul latin de Constantinopolţ (1204- 1261), punând rege pe Balduin de Flandra (1204- 1205). Teritoriul capitalei a fost împ r it între Balduin i Dandolo, acesta din urm fiind singur exceptat de laă ţ ş ă depunerea jur mântului de vasalitate fa de Balduin. În sfâr it, Vene ia primeaă ţă ş ţ insulele Ioniene, cea mai mare parte a insulelor din Marea Egee, Rodosul, Creta, spa ii importante din Peloponez, Tracia. Astfel, cruciada a IV- a oferea Vene ieiţ ţ posibilitatea de inerii unui adev rat Imperiu colonial i a unei hegemonii economiceţ ă ş în regiune. Cucerirea i jefuirea Constantinopolului din 13 aprilie 1204 i creareaş ş unui Imperiu latin între 1204- 1261 la Constantinopol, au contribuit la sl birea gravă ă a Imperiului Bizantin constituind una din cauzele principale ale cuceririi lui de c treă turci la 29 mai 1453. Efectul cel mai evident al acestei cruciade a fost îns rupturaă definitiv a unit ii cre tine. Ireparabilul în ochii bizantinilor fusese comis. Pentru ei,ă ăţ ş

159

occidentalii pân atunci suspec i, devin acum culpabili. În fa a “violen ei acestoră ţ ţ ţ barbari, spunea Nichita Choniates, nu ne r mâne decât s constat m c ei nu apar ină ă ă ă ţ lumii civilizate”. Ortodoxia a devenit acum vectorul esen ial al unui na ionalism dinţ ţ în ce mai exacerbat, ajungându - se un secol mai târziu s se vorbeasc pân înă ă ă îndep rtata Rusie, de ororile comise de latini la Constantinopol.ă

Pe ruinele Imperiului Bizantin, al turi de Imperiul latin de Constantinopol, s-ăau organizat într - o manier feudal , o serie de principate vasale: regatulă ă Tesalonicului, ducatul Atenei i al Tebei, principatul Ahaiei. Din Imperiul Bizantinş mai r mâneau doar trei p r i, care p strau înc statutul de independen : Imperiulă ă ţ ă ă ţă grec de Trebizonda (1204- 1261), Imperiul grec de la Niceea (1204- 1261) iş despotatul de Epir.

Imperiul de la Niceea a fost fondat de Teodor Laskaris (1204- 1222), c ruia i- aă urmat energicul Ioan al III- lea Ducas Vatatzes (1222- 1254). Era clar c latinii nuă doreau existen a acestui Stat, de aceea armatele lor au declan at o puternicţ ş ă ofensiv în Asia Mic . Din fericire ei au fost nevoi i s fac fa unei puterniceă ă ţ ă ă ţă concentr ri armate în Balcani, format din greci i bulgari, condu i de arul Ioniă ă ş ş ţ ţă Caloian. La b t lia de la Adrianopole din aprilie 1205, crucia ii sunt zdrobi i,ă ă ţ ţ împ ratul Balduin ucis, iar Dandolo moare i el la pu in timp dup aceast dat .ă ş ţ ă ă ă Evenimentul este considerabil, pentru c domina ia occidental în Orient cunoa teă ţ ă ş un prim e ec, iar Imperiul de la Niceea este salvat. Pe viitor, Imperiul Bizantinş pornind tocmai de la Niceea va reu i s se reformeze, chiar dac pentru acest lucru aş ă ă fost nevoie de 50 de ani de confuzie, timp în care Imperiul latin de la Constantinopol a supravie uit unor condi ii penibile.ţ ţ

Succesorul lui Balduin la Constantinopol a fost fratele s u Henric, care laă început a înregistrat unele victorii, dar în final a fost învins de Ioan Vatatzes. El a reu it s cucereasc Adrianopole i a luat din mâna bulgarilor importante teritoriiş ă ă ş din Macedonia i Tracia, precum i Tesalonicul. ş ş Opera sa a fost des vâr it de Mihailă ş ă Paleologul în ziua de 25 iulie 1261, când Constantinopolul a fost recucerit din mâna latinilor, împ ratul i patriarhul latin refugiindu - se în Occident. Astfel, se pr bu eaă ş ă ş Imperiul latin, cel care de mai mult vreme ducea o existen dificil : pentru a puteaă ţă ă tr i împ ratul vindea Sfinte Moa te i se înc lzea cu lemnul recuperat dină ă ş ş ă construc ia propriului palat. La rândul s u, Imperiul bizantin recent reconstituit, eraţ ă acum un Stat epuizat care se va îndrepta dup dou secole de decaden spre ruin .ă ă ţă ă

F r a intra în detalii cu privire la celelalte cruciade, vom mai spune doar că ă ă ele au preocupat Occidentul mai mult de dou secole, iar consecin ele lor se resimtă ţ pân ast zi. Ele au permis Occidentului s - i dezvolte con tiin a unit ii sale, auă ă ă ş ş ţ ăţ facilitat amestecul în Biseric a cavaleriei, au acordat drept la cuvânt i la ac iuneă ş ţ maselor s race i prost echipate. Ele au crescut prestigiul i puterea papei sau for aă ş ş ţ monarhilor, dar prin cele întâmplate la 1204 au transformat Schisma din 1054 într -un fapt definitiv.

Statele latine si forma iunile bizantine de la Niceea, Trebizondaţ

i Epirş

Pe ruinele Imperiului bizantin au fost organizate sub form feudal o serie deă ă pricipate latine vasale: regatul Tesalonicului, care- l avea în frunte pe Bonifaciu de

160

Monferrat, ducatul Atenei i al Tebei, pe care- l conducea Otto La Roche iş ş principatul Ahaiei condus de Guillaume de Champlitte i Godeffroy de Villeharduin.ş Dup încoronarea ca împ rat a lui Balduin I (1204- 1205), el a încercat s justificeă ă ă papei Inocen iu al III- lea atacul asupra Constantinopolului. Astfel, el motiva jafurileţ i uciderile prin faptul c «grecii schismatici se sustr geau de sub autoritatea papei»,ş ă ă

iar ceea ce s- a întâmplat pân la urm era pedeapsa pentru detronarea lui Alexios ală ă IV- lea, care promisese unirea Bisericilor 393 . Balduin prezenta ceea ce se întâmplase ca fiind lucrarea lui Dumnezeu în favoarea latinilor drept credincio i i împotrivaş ş grecilor schismatici. Cu alte cuvinte, latinii deveneau instrumentul r zbun rii luiă ă Dumnezeu. Papa era invitat la Constantinopol, unde urma s aib loc sinodul careă ă urma s supun Biserica greac , celei Romane:ă ă ă «… acum i- a pus Dumnezeuţ du manii scaun picioarelor tale. Sufl în trâmbi a preo easc în Sion, adun poporul,ş ă ţ ţ ă ă b trânii i pruncii, laud ziua stabilit unirii i p cii»ă ş ă ă ş ă 394 .

În speran a c ora ul cucerit putea deveni o baz a viitoarelor opera iuniţ ă ş ă ţ cruciate, Inocen iu al III- lea a autorizat sta ionarea trupelor latine la Constantinopol,ţ ţ dezlegându - le de jur mântul f cut pentru cruciadă ă ă 395 . Papa era îns nemul umit deă ţ alegerea vene ianului Toma Morosini în scaunul de patriarh al Constantinopolului, oţ persoan deloc supus scaunului papal. Din acest moment între papalitate iă ă ş vene ieni s- a declan at o lupt surd , pentru controlul a cât mai multor cl diri dinţ ş ă ă ă ora . Printr - o scrisoare din 7 noiembrie 1204, Inocen iu al III- lea îi sf tuia peş ţ ă bizantini s completeze parohiile p r site de greci, cu clerici latini, iar în locurileă ă ă unde popula ia era majoritar bizantin clericii puteau fi greci numai în cazul în careţ ă primiser hirotonia de la episcopi latiniă 396 . Aceast politic aparent tolerant s- aă ă ă schimbat radical în urm torii ani: clericii greci care refuzau s - l pomeneasc laă ă ă Sfânta Liturghie pe pap i pe patriarhul latin erau alunga i din parohiile lor, uneleă ş ţ biserici au fost închise, unii c lug ri au fost chiar închi i i maltrata iă ă ş ş ţ 397 . Cu toate aceste m suri care urm reau supunerea Bisericii Ortodoxe celei Catolice, clerul aă ă r mas în marea lui majoritate ata at valorilor Ortodoxiei.ă ş

În acest timp, gre eala cea mai mare pe care au f cut - o latinii a fostş ă deteriorarea rela iilor cu Ioni Caloian (1197- 1207), arul Imperiului româno-ţ ţă ţbulgar. La începutul anului 1204, în schimbul recunoa terii titlului s u regal, Caloianş ă se oferise s - i ajute pe latini la cucerirea Constantinopolului. În acest sens, Inocen iuă ţ al III- lea a trimis în noiembrie 1204 un legat al s u care urma s - l încoroneze peă ă Caloian, gestul urmând s consfiin easc catolicizarea Bisericii bulgare. Prină ţ ă preten ia de mo tenitor al basileilor bizantini, Balduin I a stricat ceea ce dorea sţ ş ă înf ptuiasc papa. În urma conflictului armat de la Adrianopole din 1205, Balduin aă ă fost înfrânt, f cut prizonier i a murit întemni at la Târnovo. Acest nou conflict aă ş ţ eviden iat emanciparea Statelor slave a c ror apropiere de latini era pur teoretic .ţ ă ă Chiar dac atât arul bulgar sau regele sârb Nemanja primeau coroana de laă ţ Inocen iu al III- lea, gestul ar ta c în acel moment se putea vorbi de 5 Imperii înţ ă ă cre tere de putere, toate ortodoxe i toate urm rind acela i scop: recucerireaş ş ă ş Constantinopolului i reconstituirea unui Imperiu pe care grecii s- au ar tatş ă

393 Speros VRYENIOS, Byzantium and Europe , Thames and Hudson, Londra, 1967, p. 158.394 J.B. BURRY, The eastern Roman Empire , ed. J.B. Burry, S.A.Cook, Ladcook University Press, vol. IV, Cambridge, 1927, p. 478.395 IBIDEM396 IBIDEM, p. 483.397 Stelian BREZEANU, O institu ie latin în Balcani la începutul secolului al XIII- leaţ ă , ed. Albatros, Bucure ti, 1990, p. 56.ş

161

incapabili s - l p streze. Fiecare din aceste puteri ortodoxe au manifestat o anumită ă ă tonalitate «na ional », evident mai mult la sârbi i bulgari i ceva mai nuan at laţ ă ă ş ş ţ ă Statele grece ti, printre care putem identifica trei «Grecii»: una pontic , Trebizonda,ş ă a doua anatolian , Niceea, iar ultima net balcanic , Epirul. În acest sens, anul 1204 aă ă permis lansarea unor originalit i locale, care i- au disputat pân la victoriaăţ ş ă otoman , diferitele tendin e contradictorii, expansiunea imperial i afirmarea peă ţ ă ş plan local. Cu toate acestea, ambi iile grece ti i slave nu erau comparabile: greciiţ ş ş aveau de partea lor o puternic tradi ie imperial i structuri administrativeă ţ ă ş evoluate, care s- au repliat în Trebizonda, Niceea i Epir. Din 1208 Niceea a ad ugatş ă un atu esen ial sistemului teocratic ce urma a fi reconstruit: încoronarea unuiţ împ rat roman, Teodor Laskaris, de c tre un patriarh al Constantinopolului în exil,ă ă gest pe care al ii nu ar fi îndr znit s - l imite. Din acest moment, Niceea pornea la unţ ă ă drum destul de greu, pentru c cei din dinastia Laskaris aveau de luptat nu numai cuă latinii, dar i cu concurentul epirot sau cu partidul anatolian din interior, dominat deş conduc torii locali care preferau consolidarea unui Imperiu asiatic.ă

Lini tea Laskarizilor a fost tulburat mai întâi de Balduin I, care încredin aseş ă ţ înso itorilor s i mari feude dincolo de Marea Marmara: feuda Niceei i- a revenit luiţ ă Louis Blois, un nepot al regelui Angliei, care în noiembrie 1204 trimitea o armat ceă urma s revendice chiar i prin for domeniile sale din Asia Mic . În urma b t lieiă ş ţă ă ă ă care a avut loc pe 6 decembrie 1204, Laskarizii au fost înfrân i. În acest momentţ grecii erau amenin a i cu pierderea Niceei, ultimul centru de rezisten din Asiaţ ţ ţă Mic . Pân la urm salvarea a venit în urma interven iei din Europa a lui Ioniă ă ă ţ ţă Caloian, care a permis în 1206 încoronarea oficial ca împ rat a lui Teodor Laskaris.ă ă Schimb rile de atitudine ale bulgarilor au durat pân la moartea arului Ioan Asan ală ă ţ II- lea în 1241. Datorit pozi iei sale, Niceea a putut adopta pân la urm cea maiă ţ ă ă bun tactic : înainte de a trece în Tracia, Ioan al III- lea Vatatzes (1222- 1254),ă ă ginerele lui Teodor Laskaris, a supus majoritatea insulelor M rii Egee. În aceea iă ş perioad Epirul, putere terestr , i- a atacat pe bulgari, care în 1230 ob in o victorieă ă ţ decisiv asupra lui Teodor Anghelos la Klokotnitsa, în Macedonia. Moartea lui Asană al II- lea a coincis cu invazia mongol , care practic a eliminat orice posibilitate deă ripost a bulgarilor. În condi iile în care Vatatzes a sc pat de pericolul oriental, prină ţ ă interven ia mongolilor în sultanatul de Rum, Epirul r mânea singurul poten ialţ ă ţ concurent la recucerirea Constantinopolului. Pân la urm despotatul a fostă ă deposedat de perspectiva unui destin imperial: repliat în partea de Vest a Balcanilor, atacat de niceeni care au ajuns sub Teodor al II- lea, fiul lui Vatatzes (1254- 1258), pân la Adriatic , ei au dus o politic de alian e cu occidentalii: Vene ia, regatul dină ă ă ţ ţ Neapole i principatul Ahaiei. Acestei atitudini Niceea i- a r spuns prin atacuriş ă repetate asupra Constantinopolului, soldate în cele din urm cu recucerireaă Constantinopolului în 1261 de c tre Mihail al VIII- lea Paleologul (1258- 1282).ă Momentul a avut o semnifica ie mai mult simbolic , conferind ultimei dinastiiţ ă bizantine o legitimitate pe care nimeni nu i- a mai putut - o asuma dup 1204. ş ă

La 1261 procesul de recucerire era înc departe de a fi realizat pe deplin.ă Al turi de Epir, Ahaia r mânea francilor, c reia Mihail al VIII- lea Paleologul nuă ă ă reu ise s - i cucereasc decât trei fort re e, dintre care i viitoarea capital , Mistra.ş ă ă ă ţ ş ă La rândul ei, Vene ia r mânea st pâna m rilor, care prin porturile i insulele ce leţ ă ă ă ş de inea în lumea bizantin , î i putea permite s ating oricând coastele grece ti,ţ ă ş ă ă ş Bosforul i Asia Mic . La aceste poten iale pericole se mai ad uga întregul Occident,ş ă ţ ă care nu se putea mul umi ca anul 1204 s fie un moment de profit trec tor, iar anulţ ă ă

162

1261 unul de abandon, mai ales c în 1266, papa punea pe tronul Neapolului ună adversar al Bizan ului, Carol de Anjou, fratele lui Ludovic al IX- lea. ţ

Din strânsoarea occidental Mihail al VIII- lea a reu it s scape prină ş ă intermediul diploma iei: tripla alian dintre Bizan , sultanatul mameluk din Egipt iţ ţă ţ ş hanatul mongol, care domina la vremea aceea bazinul pontic i partea oriental aş ă Mediteranei, precum i conciliul de la Lyon din 1274. Eficacitatea acestor manevreş diplomatice s- a putut observa imediat: în 1281, cînd Roma a în eles manevraţ Bizan ului, Mihail î i înt rise deja pozi ia în Albania, iar o nou coali ie latino- slavţ ş ă ţ ă ţ ă luase na tere, la care se al turase i Vene ia.ş ă ş ţ

În 1204 Imperiul bizantin nu a luat sfâr it, dar situa ia era inedit deorece deş ţ ă la Constantin cel Mare el se confunda cu capitala sa. Între 1204 i 1261 numai ora ulş ş nu i Imperiu a fost într - o a a- numit stare de somnolen , iar icoana Maiciiş ş ă ţă Domnului din Vlaherne se spune c nu a mai s vâr it nici o minune în acest interval.ă ă ş Trebizonda, Epirul i Niceea s- au considerat Imperii în exil, dar cel care a jucat unş rol interna ional deosebit a fost acela care a recucerit Constntinopolul în 1261. Prinţ alian e politice i matrimoniale, Trebizonda a r mas în mod oficial un Imperiuţ ş ă subordonat Constantinopolului, în timp ce Epirul care a disp rut dup 1350 s- aă ă mul umit cu titlul de despotat. În ciuda expansiunii lor, Statele slave, Bulgaria, Serbiaţ sau Rusia, au continuat s recunoasc înc din punct de vedere politic i religiosă ă ă ş Constantinopolul ca fiind centrul unei lumi coerente, în care prezida un singur împ rat. Primele semne ale schimb rii acestei ordini, au ap rut dup 1261: subă ă ă ă autoritatea mai mult teoretic a Constantinopolului, realit ile locale s- au dezvoltată ăţ i s- au multiplicat, l sând tot mai pu in loc interven iei directe a împ ratului; înş ă ţ ţ ă

1275, Tesalia, numit mai târziu «Marea Valahie» a refuzat hot rârile Conciliului deă ă la Lyon, ducând din acest moment o politic contrar celei imperiale. Ideeaă ă Imperiului nu a disp rut, dar au început s se afirme originalit ile locale, ai c roră ă ăţ ă conduc tori, ă arhon iiţ , se acomodau mult mai u or unor necesit i punctuale pentruş ăţ c proveneau din acel mediu. ă

Principii de guvernare bizantin în secolele VIII-XIIă

163

Imperiul bizantin era continuatorul Romei; el era un fel de magistratur înă care împ ratul de inea puterea provizorie. Factorii constitutivi ai epocii romaneă ţ subzistau chiar dac ace tia deveneau din ce în ce mai formali. Împ ratul eraă ş ă imperator , proclamat de armat , iar Senatul devenise un simplu factor social, care nuă intervenea decât în cazurile dificile. Aprobarea sa se manifesta prin prezen aţ senatorilor în timpul ceremoniilor de la hipodromul din Constantinopol, unde avea loc aclamarea împ ratului de c tre popor. Aceast procedur f cea din împ rată ă ă ă ă ă “alesul lui Dumnezeu”, conform formulei consacrate. Investiturii politice urma încoronarea din catedrala Sfânta Sofia; patriarhul cerea o m rturisire de credină ţă pentru a verifica ortodoxia celui care era îns rcinat cu ap rarea credin ei, apoi îiă ă ţ punea coroana noului ales. Patriarhul era un personaj influent, el putând juca de multe ori un rol decisiv, a a cum s- a întâmplat cu Mihail Cerularie la venirea pe tronş a lui Isaac Comnenul. În istoria Bizan ului nu a existat vreun patriarh care s refuzeţ ă încoronarea împ ratului: pe 31 octombrie 802, când Nichifor I (802- 811) a detronat -ăo pe Irina, restauratoarea cultului icoanelor, patriarhul Tarasie, animatorul sinodului de la Niceea, l- a încoronat pe uzurpator. Explica ia: pentru bizantini, lumea în careţ tr iau era imaginea p mânteasc a Împ r iei lui Dumnezeu. Împ ratul esteă ă ă ă ăţ ă locotenentul lui Dumnezeu pe p mânt. În mod firesc, Dumnezeu este liber s aleag ,ă ă ă pentru a numi i pentru a revoca; o uzurpare care a reu it, era de inspira ie divin ,ş ş ţ ă ca în cazul nostru cu Nichifor. Imperiul bizantin a fost o autocra ie temperat deţ ă uzurp ri, ca rod al unui complot de palat ca cel din 802 sau a unei revolte populareă ca cea din 1042 care a condus la înl turarea lui Mihail al V- lea (1041- 1042). Chiară dac Dumnezeu poate alege o familie pentru tron, principiul dinastic nu excludeaă uzurparea.

Dumnezeu, împ ratul i legeaă ş

164

Titulatura imperial , a a cum ap rea în actele imperiale sau în portreteleă ş ă suveranilor, rezum aceast concep ie: «N … ă ă ţ basileus 398 , credincios al lui Hristos -Dumnezeu, ortodox, autokrator al Romanilor». Împ ratul se definea prin titlul s uă ă 399 . El era mai întâi credincios lui Dumnezeu, care i- a conferit puterea sa i ortodox, ceeaş ce reprezenta fundamentul legitimit ii sale, conferindu - i puterea absolut aăţ ă autocratorului. Aceast putere se exercita în mod deosebit în cadrul Imperiului,ă singurul care corespunde întregului p mânt sau oikumene, Imperiul Romanilor.ă

În calitate de locotenent al lui Dumnezeu, împ ratul era atoputernic: el eraă întruchiparea legii, el era cel care asigura continuitatea acesteia. Împ ratul aveaă obliga ia de a aplica hot rârile conciliare, iar legisla ia canonic era integrat înţ ă ţ ă ă dreptul imperial. De asemenea împ ratul convoca i prezida sinodul, dar autoritateaă ş dogmatic apar inea exclusiv acestuia din urm . Împ ratul nu era nici cleric, nici ună ţ ă ă simplu laic; el era un isapostolas , «egal cu apostolii». În acest sens el avea o serie de privilegii liturgice: dreptul de a intra în Sfântul Altar prin u ile împ r te ti, el seş ă ă ş împ rt ea singur din Sfântul Potir; patriarhul aplica porfirogene ilor la 8 zile după ăş ţ ă na tere tunderea care marca caracterul lor sacru, împ ratul avea dreptul de aş ă predica i a binecuvânta mul imea credincio ilor.ş ţ ş

În cartea Despre ceremonii , Constantin al VII- lea explica participarea împ ratului la Liturghie, ca având un accentuat caracter simbolic: el crea imagineaă terestr a ordinii divine din lume. Dup Constantin al VII- lea, un înger ar fi d ruit luiă ă ă Constantin cel Mare ve mintele din purpur rezervate numai suveranilorş ă 400 . Maiestatea imperial impunea lini tea, de aceea adun rile oficiale în care împ ratulă ş ă ă î i prezenta hot rârile sale erau ş ă silentia. Împ ratul nu vorbea niciodat direct, ciă ă numai prin gesturi i prin intermediul unui demnitar. El f cea parte dintr - unş ă ceremonial de adorare cu rezonan religioas , înso it de lumân ri i t mâieţă ă ţ ă ş ă 401 . Cei care veneau la el, î i plecau capetele pân la p mânt, dup care uneori îi s rutauş ă ă ă ă picioarele sau genunchii. La masa imperial , într - o sufragerie din aură (chrysotriklinos ), împ ratul invita periodic câte 12 persoane s race, alese cu grij ,ă ă ă c rora printr - un simbolism simplu le sp la picioarele. Ceremonialul plin de fast deă ă la Curtea imperial a înregistrat un vizibil declin începând cu secolul al XII- lea, cândă are loc o izolare aristocratic a puteriiă 402 .

Lumea cre tin nu putea admite decât un singur împ rat, pentru c nu existş ă ă ă ă decât un singur Dumnezeu care l- a trimis, l- a delegat. Bizantinii aveau o teamă instinctiv fa de orice partaj al puterii: în momentul în care cu pu in timp înainteă ţă ţ de moartea lui Manuel I (1143- 1180), so ia i- a adus pe lume un copil handicapat,ţ evenimentul a fost considerat «ca anun tor al poliarhiei, care este mama anarhiei» iţă ş

398 Basileu, la origine rege, acest termen apare în titulatura bizantin în secolul al VII- lea, după ă victoria asupra per ilor i devine caracteristic împ ratului romanilor, ş ş ă basileus ton romaion , echivalent cu imperator .399 La noi independen a statal s- a concretizat în secolul al XIV- lea printr - un epitet legat de titlul deţ ă “domn”, “de sine st pânitor”, care era de origine bizantin . Pe o icoan d ruit Marei Lavrei formaă ă ă ă ă greaceasc de ă autokrator este folosit pentru Vladislas, titlul fiind atribuit i lui Alexandru cel Bun peă ş epitrahilul de la Staraia Ladoga. Mai multe detalii la E. VÂRTOSU, Titulatura domnilor i asocierea laş domnie în ara Româneasc i Moldova (pân în secolul al XVI- lea)Ţ ă ş ă , Bucure ti, 1960, p. 197- 213. ş400 A. CAMERON, The Construction of Court Ritual: the Byzantine Book of Ceremonies , în Rituals of Royalty. Power and Ceremonial in Traditional Societies , Cambridge, 1987, p. 106- 136.401 Pentru ara noastr vezi A. PIPPIDI, ţ ă Tradi ia politic bizantin în rile române în secolele XVI- XVIIIţ ă ă ţă , Bucure ti, 1983, p. 40- 45.ş402 M. MCCORMICK, Analyzing Imperial Ceremonies , în Jahrbuch der öster reichischen Byzantinistik , 35, 1985, p.1- 20.

165

pretext pentru sf tuitorii lui Andronic I pentru executarea tân rului Alexis II, pentruă ă c «suveranitatea multipl nu este bun » i «nu este nevoie decât de un singură ă ă ş suveran, de un singur împ rat»ă 403 . Idealul era ca acest împ rat unic s domnească ă ă absolut singur, s fac totul singur, în cadrul Imperiului. ă ă

Vasile I când se decide s trimit a a- numi ii anchetatori fiscali pentruă ă ş ţ reprimarea fraudelor, afirma c el însu i se va ocupa de acest gen de afaceri. Fie că ş ă era vorba despre Vasile al II- lea pe care Psellos ni- l descrie ca pe un conduc toră c ruia îi pl cea s conduc treburile Statului singur, fie c amintim pe al i func ionariă ă ă ă ă ţ ţ de Stat, referin a se îndreapt întotdeauna c tre un ideal politic de tip patriarhal, înţ ă ă virtutea c ruia suveranul se comport cu poporul s u ca i un p rinte, ca un tat deă ă ă ş ă ă familie drept i sever. În cazul apari iei semnelor ce prevesteau o revolt ,ş ţ ă guvernatorul unei provincii nu lua nici o decizie dac suveranul nu- i d dea ună ă r spuns la scrisoarea de avertisment pe care i- o trimitea. Pe scurtă : «p mântul este ală meu i nu al t u … iar tu dac nu ai primit ordin de la mine cum i- ai permis sş ă ă ţ ă pedepse ti oameni?»ş 404 . Era greu de imaginat cum o alt persoan putea impietaă ă autoritatea împ ratului a a cum consemna Isaac II: «este îng duit împ ra ilor s facă ş ă ă ţ ă ă tot ceea ce vor» pentru c nu exist dezacord între Dumnezeu i ei în guvernareaă ă ş problemelor p mânte tiă ş 405 ; într - un cuvânt orice act al împ ratului era traducereaă voin ei divine.ţ

St pân al tuturor lucrurilor i al oamenilor din Imperiul s u, împ ratul de ineaă ş ă ă ţ puterea absolut asupra bunurilor i libert ilor tuturor, chiar dac în anumiteă ş ăţ ă situa ii exista riscul nerespect rii legii. Excep iile puteau ap rea numai în cazul înţ ă ţ ă care se f ceau în beneficiul unei echit i superioare, pe care Dumnezeu o inspira.ă ăţ Împ ratul î i permitea chiar s priveze de drepturile cele mai elementare indivizi sauă ş ă comunit i, a a cum s- a întâmplat în repetate rânduri cu dinastia macedonean aăţ ş ă c rei politic social a fost o constant violare a garan iilor legale. În rest, împ ratulă ă ă ă ţ ă cel care poate fi în unele situa ii deasupra legii, în altele o poate îmblânzi pentru aţ ierta pe cineva, cum a fost cazul cu Constantin IX Monomahul, cel care renun laţă respectarea legii pentru un func ionar vinovat de evaziune fiscal . Nu trebuie uitatţ ă nici faptul c suveranul în calitate de instrument al lui Dumnezeu nu putea faceă exces de puterea sa uman . Ajuns pe tron Isaac al II- lea jurase c nu va omorî peă ă nimeni, nici chiar pe du manul s u cel mai de temut; în acest timp Nichita Choniatesş ă consemna c nimeni i cu atât mai mult împ ratul, nu poate tolera o crim , chiară ş ă ă dac împins de necesitatea de a pedepsi pe culpabili, Isaac a sfâr it prin a dep i înă ş ăş rigoare pe predecesorul s u, Andronic Comnenul.ă

Împ ratul putea face totul în limita voin ei divine; în plus tot ceea ce este bună ţ în lume nu putea proveni decât de la el, idee cu atât mai puternic la Bizan , cu câtă ţ aceasta era sprijinit i de tradi ia elenistic , retransmis prin intermediul Imperiuluiă ş ţ ă ă roman. Astfel, victoria care vine de la Dumnezeu, nu poate fi decât cea a împ ratului,ă soldatul lui Dumnezeu, chiar i în cazurile în care suveranul nu participase fizic laş conflict. Când un general de armat ob inea o victorie, împ ratul era cel care triumfa,ă ţ ă a a cum a f cut Manuel I dup victoria lui Kontostefanos asupra ungurilor din 1167.ş ă ă Lui Leon al VI- lea cel care nu a p r sit niciodat Constantinopolul, Aretas deă ă ă Cezareea îi atribuie totu i meritul victoriei din 901 asupra arabilor, c ci reg sim aiciş ă ă «cu adev rat binefacerile strategiei tale, m rturia pe care ne- o d sufletul t u prietenă ă ă ă

403 Cf. A. DUCELLIER, Le drame de Byzance… , p.116.404 IBIDEM, p. 117.405 IBIDEM.

166

al lui Dumnezeu», pe scurt, «o victorie datorat autorit ii i puterii imperiale».ă ăţ ş Victoria ca favoare acordat de Cel de Sus reprezentantului S u pe p mânt,ă ă ă demonstra i încrederea pe care Dumnezeu o avea în continuare în împ rat; de aceeaş ă Ioan al II- lea dup victoriile sale împotriva pecenegilor i turcilor purta pe un cară ş icoana Maicii Domnului, ca i Manuel I dup victoria asupra ungurilor.ş ă

Împ ratul se putea bucura i de alte binefaceri, demnit ile sale provenind deă ş ăţ la Dumnezeu. Prezen a împ ratului printre oameni, era o suprem garan ie, oţ ă ă ţ asigurare c harul divin pogoar peste el, c existen a societ ii umane depinde deă ă ă ţ ăţ cea a împ ratului, deoarece el este cel care acord fiec ruia valoarea pe care o merită ă ă ă i deci locul pe care- l ocup . A respecta pe împ rat, însemna a respecta întreagaş ă ă

umanitate cre tin . Faptul c nici un om nu- i face vreun r u, spuneau demnitarii luiş ă ă ţ ă Alexios al II- lea, reprezenta garan ia c Imperiul va fi p strat.ţ ă ă

Una din calit ile Împ ratului era impasibilitatea (ăţ ă apatia ) în virtutea c reia,ă cum spunea Alexios Comnenul fiului s u, trebuie întotdeauna p strat o atitudineă ă ă impozant , cea pe care el însu i o afi eaz în mijlocul supu ilor. Chiar i în via aă ş ş ă ş ş ţ zilnic a basileului nu trebuia l sat impresia vreunei tulbur ri interioare. Această ă ă ă ă serenitate se traducea mai ales în exercitarea actului imperial de justi ie, care constaţ «în a privi cu acela i ochi pe toat lumea, cei care de ineau autoritatea i ceilal i»,ş ă ţ ş ţ care nu trebuia s condamne pe nimeni f r o anchet prealabil , urm rind practică ă ă ă ă ă echitatea suprem prin care fiecare poate ob ine satisfac ie. Împ ratul trebuia s aibă ţ ţ ă ă ă aceast calitate tipic greceasc , «bun voin fa de oameni» (ă ă ă ţă ţă filantropia ), care consta în puterea de a ti s ier i, a a cum a f cut Alexios I Comnenul de- a lungul domnieiş ă ţ ş ă sale, cu riscul, în cazul lui Constantin al IX- lea, de a da impresia unui om slab în fa aţ du manilor. În afara iert rii, aceast filantropie îngloba i generozitatea, asemeneaş ă ă ş gestului lui Vasile I, cel care dup o perioad cu recolte slabe anula impozitul peă ă produse pe timp de 2 ani.

Astfel, se impune portretul unui tip de suveran ideal, admis atât de oficiali cât i de masele populare; el reie ea i din promisiunile unui Constantin al X- lea, care înş ş ş

1059 în momentul succesiunii spunea: “voi fi binevoitor, pentru cei tineri voi fi ca un tat , ca un frate pentru cei de vârsta mea i un sprijin pentru cei în vârst ”ă ş ă 406 . Pân laă urm împ ratul putea fi chiar un sfânt, a a cum afirma Nicolae Misticul, c este ună ă ş ă om “al c rui suflet sfânt este inspirat de Dumnezeu“. Sfin enia imperial putea fiă ţ ă considerat chiar o adev rat ascez , înc i mai meritorie decât aceea a solitarilor,ă ă ă ă ă ş c ci trebuia s reziste în acest caz grijilor mondene. Vorbind despre p rin ii s i, Leonă ă ă ţ ă al VI- lea spunea c : «ei nu au trecut, prin via îmbr ca i în p r de c mil , ascun iă ţă ă ţ ă ă ă ş prin grote i prin mun i, ci au avut o cale grea datorit grijilor i solicit rilor care- iş ţ ă ş ă presau f r încetare în favoarea altora, în timp ce ei vegheau pentru salvareaă ă universului». Ajuns la o asemenea stare, împ ratul devine un model pentru supu iiă ş s i, deoarece modul de a conduce al acestora era lege pentru subiec i. Dacă ţ ă împ ratul era puternic, totul era bine, dac era virtuos i poporul practica acelea iă ă ş ş virtu i. Aceea i valoare de exemplu se extinde i asupra religiei: împ ratul trebuia sţ ş ş ă ă ajute poporul, s în eleag cum trebuie s se mântuiascà i s cunoasc mai bine peă ţ ă ă ş ă ă Dumnezeu, c ci a a cum spunea Fotieă ş «suveranul nu trebuia s se preocupe numaiă de propria mântuire, ci i de cea a poporului pe care- l are în grij , s vegheze asupraş ă ă lui i s - l ia de mân pentru a cunoa te ca i el perfec iunea cunoa terii luiş ă ă ş ş ţ ş Dumnezeu». În fa a acestui ghid reac ia normal era una de team i venera ie,ţ ţ ă ă ş ţ transformat uneori în adorare.ă406 IBIDEM, p.120.

167

Administra ia centralţ ă

Sistemul de func ionare al administra iei centrale ne este cunoscut datoritţ ţ ă gustului pronun at al bizantinilor, îndeosebi al înal ilor func ionari de la Curte,ţ ţ ţ pentru taxis , ordinea, pe care Dumnezeu a l sat - o lumii, cea de care se folose teă ş acela care comand trupele pe câmpul de lupt , dar i ordinea ierarhic aă ă ş ă demnit iilor i a func iilor în Statăţ ş ţ 407 . Cei care f ceau parte din adminstra ia centrală ţ ă erau mari amatori de tratate care explicau taxisul , taktika ; unele lucr ri aveauă caracter militar, fiind inspirate din tratatele antice, Leon al VI- lea care ap rea foarteă rar pe câmpul de lupt reu ind s fie un autor prolific în acest sens. Alte lucr riă ş ă ă con ineau liste cu demnit i i func ii, care ne dau multe informa ii despreţ ăţ ş ţ ţ administra ia bizantin . Toat aceast ordine exista în Palat, iar metoda de guvernareţ ă ă ă purta numele de sekreta. eful administra iei centrale purta numele de Ş ţ protoasekretis i era în general un om de încredere al împ ratului. Un alt post foarte important eraş ă

dromos , cel îns rcinat cu transmiterea ordinelor imperiale pe întreg teritoriulă Bizan ului, ocupându - se i cu între inerea drumurilor i a sistemului de leg turiţ ş ţ ş ă po tale în întreg Imperiul. ş Sakellionul era responsabilul trezoreriei Statului; eidikonul avea în sarcin serviciul st rii civile, iar ă ă genikonul era cel care trebuia să supravegeheze colectarea corect a impozitelor ă

407 L. BREHIER, Les Institutions de l’Empire byzantin , Paris, Albin Michel, 1971, (lucrarea este foarte important pentru toate aspectele institu ionale ale lumii bizantine). Vezi i H. AHRWEILLER, ă ţ ş Etudes sur les structures administratives et sociales de Byzance , Londra, 1971; N. SVORONOS, Etudes sur l’organisation intérieure , la société et l’économie de l’Empire byzantin , Londra, 1973.

168

Aceste câteva func ii men ionate d deau acces la ceremonialul imperial,ţ ţ ă purtând marca proximit ii fa de împ rat. Salariul i ceremonialul deveneau deăţ ţă ă ş asemenea criterii deosebit de importante ale ierarhiz rii bizantine. Demnitatea deă protospatar 408 oferea onoarea de a face parte din Senat 409 , statut care oferea o serie de privilegii judiciare (tribunal special, jur mânt la domiciliu, dispens de cau iune).ă ă ţ

În întregul sistem administrativ bizantin un loc important îl ocupa eficien aţ financiar , care cunoa te o criz sensibil odat cu devalorizarea ă ş ă ă ă nomismei 410 de aur din secolul al XI- lea. De aceea, sistemul fiscal cunoa te începând cu secolul al VIII-şlea o anumit evolu ie în vederea satisfacerii necesit ilor unui Stat în expansiuneă ţ ăţ precum i unele modific ri sociale. Din secolul al VIII- lea au ap rut primeleş ă ă suprataxe, ajungându - se practic în secolele X-XI la o dublare a acestora. În aceste condi ii micii proprietari erau pu i în dificultate. Pericolul desfin rii unor sate aţ ş ţă determinat Statul bizantin s inventeze un sistem de degrevare provizorieă (sympatheia) cu o durat de 30 de ani, care permitea contribuabilului datornic sauă mo tenitorilor acestuia, s - i pl teasc restan ele în mod progresiv. În cazul în careş ă ş ă ă ţ la termenul stabilit suma restant nu era achitat , p mântul în cauz f cea obiectulă ă ă ă ă unei decizii de retragere (klasma) : el devenea clasmatic, proprietatea Statului 411 . De asemenea, m rirea impozitelor a antrenat i o trecere a multor terenuri înă ş proprietatea Statului sau o cre tere semnificativ a evaziunii fiscale. Schimb rileş ă ă monetare din secolul al XI- lea au condus spre o schimbare a modului de contabilizare a impozitelor: Statul acorda ofi erilor i înal ilor demnitari, dreptul deţ ş ţ a precepe taxele direct din anumite zone, care le erau atribuite sub o formă concesionar . M sura a fost profitabil pentru aristocra ie, care devine beneficiaraă ă ă ţ unei anumite suveranit i, o putere asupra oamneilor de rând. ăţ

Armata i sistemul thematicş

408 Titlul dat strategului bizantin, suprimat în vremea lui Alexios I Comnenul (1081- 1118).409 Transferat în parte la Constantinopol, Senatul roman înceteaz în secolul al V- lea de a mai fi oă adunare deliberativ , continuând s reprezinte o categorie social de înal i demnitari. Apartenen a laă ă ă ţ ţ Senat nu era un titlu sau o func ie, ci o calitate social non ereditar . Aceast calitate antrena o serieţ ă ă ă de privilegii juridice dar i obliga i precum neparticiparea direct la via a comercial sau în domeniulş ţ ă ţ ă finaan elor Statului. ţ410 Moned de aur cu o greutate de 4,54g, care a r mas stabil pân la mijlocul secolului al XI- lea.ă ă ă ă Valoarea monezii se diviza în 24 de carate sau keratia, ce însemna 1/24 din nomisma. 411 Vezi nota 406.

169

Începând cu secolul al VIII- lea, împ ra ii bizantini au con tientizat faptul că ţ ş ă m rimea originar a themelor conferea efului acestora, strategului, o putereă ă ş excesiv , devenind de multe ori o surs de uzurpare. Astfel, unele theme au fostă ă divizate: cea a anatolicilor a fost împ r it înainte de 741 în thema tracesienilor laă ţ ă Vest i în prima jum tate a secolului al IX- lea în cea a Seleuciei la Est. Recuceririleş ă din Orient ca i cele din Balcani sau Italia, au condus la crearea unor noi theme;ş Constantin al VII- lea în cartea sa Despre theme men ioneaz 29 de astfel de unit iţ ă ăţ administrative. Ofensiva din Orient a creat posibilitatea apari iei themelor deţ frontier , de mici dimensiuni i concentrate în jurul unei fort re e: Germaniceea,ă ş ă ţ Edessa, etc. În condi iile în care situa ia militar evoluase, Imperiul trecând de la oţ ţ ă politic defensiv la una de tip ofensiv, strategul i- a pierdut din importan înă ă ş ţă favoarea administra iei civile, ţ kritesul 412 , ale c rui atribu ii nu erau exclusiv juridice.ă ţ Pe de alt parte, themele de mici dimensiuni se dovedeau insuficiente în cazul unoră opera iuni de anvergur , chiar i defensive; themele de frontier sunt regrupate subţ ă ş ă autoritatea unui duce sau catepan 413 . În timpul dinastiei comnenilor, pe fondul unei fragment ri a administra iei locale, s- a încercat o reconstituire a vechilor theme,ă ţ încredin ate fie ducilor, fie strategului, care acumula func iile civile i militare. Acestţ ţ ş amestec de centralizare i descentralizare a dus la o sl bire a autorit ii imperiale înş ă ăţ favoarea puterii locale.

Din momentul cre rii themelor, armata bizantin era împ r it între ă ă ă ţ ă themata , format din solda i profesioni ti, care în perioadele de pace reveneau la casele lor, iă ţ ş ş tagmata , contingente de mercenari, a c ror origine social era divers . La rândul ei,ă ă ă flota era organizat dup acela i model: o flot a themelor maritime (M rii Egee,ă ă ş ă ă Samos, Kefalonia etc.) i ş ploimon , comandat de un ă drongar al ploimon 414 . În secolul al X- lea, pe fondul multiplic rii expedi iilor pe termen lung i la distan e mari,ă ţ ş ţ evolu ia strategic i tehnic a modificat aceast organizare. Armata i- a pierdut înţ ă ş ă ă ş aceast perioad aspectul «popular» al solda ilor, transformându - se într - o armată ă ţ ă de mercenari str ini; era vorba în primul rând de varegi, specializa i în gardaă ţ imperial i de turci, contingent important dar nesigur în timpul derutei de laă ş Mantzikert. Odat cu dezvoltarea cavaleriei, au fost recruta i speciali ti, cre tiniă ţ ş ş occidentali, desemna i prin termenul generic de franci, dar care în realitate erauţ normanzi, francezi, germani sau englezi. Principala noutate era faptul c ace tiă ş cavaleri refuzau autoritatea bizantin , preferând s fie condu i de c tre un ef alesă ă ş ă ş de ei415 . În fruntea câtorva sute de oameni, principii armeni sau georgieni s- au pus adesea la dispozi ia împ ratului bizantin: Grigorie Pakurianos în fruntea georgienilorţ ă a fost folosit de Alexios I Comnenul în luptele împotriva normanzilor i aş pecenegilor din Balcani. Pentru serviciile aduse, el a ob inut din partea împ ratuluiţ ă mari suprafe e de teren în Tracia, unde a fondat o m n stire care a servit ca loc deţ ă ă retragere pentru solda ii s i. ţ ă

412 Kritesul era cel mai înalt func ionar civil al unei theme, îns rcinat cu justi ia, devenind în secolul alţ ă ţ X- lea adev ratul guvernator al themei.ă413 Era cazul Antiohiei, Mesopotamiei, Adrianopolului, Tesalonicului etc. Catepanul era un ofi er careţ se afla sub autoritatea strategului. El comanda vaste teritorii din zona de frontier . ă414 Flota central bizantin .ă ă415 A. PERTUSI, Ordinamenti militari, guerre in Occidente e teorie di guerra dei bizantini (seccolo VI- X), în Ordinamenti militari in Occidente nell’alto Medioevo , Spoleto, 1968, p. 631- 700.

170

Dobrogea în vremea Comnenilor

Victoria împ ratului bizantin Ioan I Tzmiskes asupra lui Sviatoslav în anulă 971 a determinat o serie de schimb ri importante pentru teritoriile române ti.ă ş Revenirea st pânirii bizantine în regiunile Dun rii de Jos i reorganizareaă ă ş administrativ a teritoriilor din Sudul i Nordul Dun rii a însemnat un revirimentă ş ă politic binevenit pentru popula ia româneasc . În aceast perioad a luat fiin înţ ă ă ă ţă zon o them , care apare în unele izvoare sub denumirea de « inutul de la Istru» sauă ă ţ de «Mesopotamia», dar c reia dup mijlocul secolului al XI- lea i se consacr numeleă ă ă de Paradunavon sau Paristrion 416 . Refacerea i prosperitatea economic a unorş ă ora e- cet i de pe Dun re, toate cu rol strategic, precum Dinoge ia, Capidava,ş ăţ ă ţ P cuiul lui Soare, Troesmis, Axiopolis, ne relev cât de efectiv i cât de dimanic aă ă ă ş ă fost aceast st pânire. Imperiul a c utat s foloseasc drumurile comerciale careă ă ă ă ă str b teau din vechime aceste teritorii i prin intermediul c rora puteau desf uraă ă ş ă ăş un comer activ. Supunerea Bulgariei în anul 1018 a permis themei Paristrion s seţ ă bucure de o perioad de relativ lini te i de o via prosper de care au beneficiat iă ă ş ş ţă ă ş unele regiuni ale teritoriului carpato - dun reană 417 . Aceast perioad a fost însă ă ă întrerupt de prezen a pecenegilor, care în urma repetatelor invazii din primaă ţ jum tate a secolului al XI- lea au creat în zon un evident dezechilibru greu deă ă controlat prin ac iunea diplomatic i militar a Bizan ului. Acesta este i motivulţ ă ş ă ţ ş care l- a determinat pe Roman al IV- lea Diogenes (1068- 1071) s se gândeasc laă ă restabilirea echilibrului anterior. El s- a gr bit s înroleze în rândurile armatei deă ă mercenari, pecenegi i alte neamuri, care vor duce la dezastrul de la Mantzikert dinş 1071. În ciuda acestei situa ii, Dobrogea a continuat s r mân sub st pânireaţ ă ă ă ă bizantin , înregistrând sub împ ra ii comneni o perioad de prosperitateă ă ţ ă economic , întrerupt abia în 1185 de revolta as ne tilor.ă ă ă ş

Întemeietorul dinastiei comnene, Alexios I a c utat de la început s instaurezeă ă la Dun rea de Jos un climat de lini te care s - i permit promovarea unei politici deă ş ă ă recucerire i consolidare a pozi iilor bizantine din Asia Mic i Balcani. În acest sensş ţ ă ş el a purtat lupte grele mai întâi cu popula ia ora elor din Paristrion, revoltatţ ş ă împotriva administra iei constantinopolitane, fr mânt ri care cuprinseser i Traciaţ ă ă ă ş pân la Marea Egee. Prezentând situa ia încordat existent de- a lungul ă ţ ă ă limesului dun rean pe la anul 1086, fiica împ ratului, scriitoarea bizantin Ana Comnena,ă ă ă consemna urm toarele: «Un trib de sci i care erau zilnic ataca i de sarma i, i- auă ţ ţ ţ ş p r sit c minele i au cob rât spre Dun re. Trebuind s se în eleag cu cei careă ă ă ş ă ă ă ţ ă tr iau în p r ile Dun rii, cu încuviin area tuturor, au început s duc tratative cuă ă ţ ă ţ ă ă c peteniile lor, cu Tatos, cel numit Chalia, Sestlav i Satzas, primul ocupa Dristra,ă ş ceilal i Bitzina i alte cet i. Dup ce au ajuns la în elegere cu ace tia, ei au trecutţ ş ăţ ă ţ ş liber Dun rea, jefuind inuturile m rgina e i cucerind i câteva locuri înt rite. Apoi,ă ţ ă ş ş ş ă r mânând un timp lini ti i, au arat p mântul i au sem nat mei i grâu»ă ş ţ ă ş ă ş 418 . Acest fragment a dat na tere la multe discu ii cu privire la caracterul acestor forma iuniş ţ ţ politice i la apartenen a etnic a conduc torilor aminti i de Ana Comnena, ca i aş ţ ă ă ţ ş

416 Eugen ST NESCU, Ă Denumirile bizantine ale regiunii de la Dun rea de Jos în secolele X- XII i sensulă ş lor istoric , în SCIV, 3, 1968, p. 489. 417 Dan Gh. TEODOR, Romanitatea Carpato- Dun rean i Bizan ul în veacurile V- XI ă ă ş ţ , Ia i, 1981, p.54.ş418 ANA COMNENA, Alexiada , trad. de Marina MARINESCU, Bucure ti, 1977, pp. 256- 257.ş

171

popula iei pe care o st pâneau. Marele nostru istoric, Nicolae Iorga, afirma laţ ă sfâr itul primului r zboi mondial, c efii aminti i nu erau barbari, ci români ca iş ă ă ş ţ ş supu ii lor. În acest context, mi carea apare ca o încercare de emancipare politic , caş ş ă o prim form prestatal româneasc , dup modelul ducatelor bizantine deă ă ă ă ă frontier . Cel dintâi care a admis ipoteza lui Iorga a fost Nicolae B nescu, careă ă privea mi carea conduc torilor locali drept o tendin de autonomie pornit dinş ă ţă ă ora ele dun rene i ini iat de popula ia localş ă ş ţ ă ţ ă 419 . Interpretarea dat de Nicolaeă Iorga a devenit pentru C. Br tescu, o adev rat revela ie, voievodatele române ti dină ă ă ţ ş Dobrogea de la sfâr itul secolului al XI- lea, fiind comparabile cu cele ale lui Litovoiş i Seneslau din secolul al XIII- leaş 420 . inând seama c Zonaras afirma despre TatosŢ ă

c ar fi peceneg, iar Attaleiates în elegea prin sci i pe pecenegi, G. Br tianu conchideă ţ ţ ă c Tatos care purta i supranumele de Chalis, era o c petenie a pecenegilor stabili iă ş ă ţ pe teritoriul Imperiului. Despre Seslav, acela i istoric afirm c era un ef barbar alş ă ă ş Vicinei între anii 1086- 1088, iar Satzas (Sacea) un ef local al c rui nume poate fiş ă pus în leg tur cu cel al ora ului Isacceaă ă ş 421 . Aceste concluzii au fost contrazise de unii istorici bulgari, care folosind un limbaj destul de polemic, contest caracterulă românesc al forma iunilor statale din Paristrionţ 422 .

În ceea ce prive te via a cre tin în aceast perioad , descoperirile arheologiceş ţ ş ă ă ă ne indic prea pu ine elemente, dar ne conduc c tre afirma ia c via a cultural -ă ţ ă ţ ă ţbisericeasc se afla din secolul al XI- lea sub autoritatea bisericeasc a mitropoliei deă ă Drîstra, aflat la rândul ei sub jurisdic ia Patriarhiei de la Constantinopol.ă ţ Importan a aceastei mitropolii este legat bineîn eles de faptul c în aceastţ ă ţ ă ă perioad la Dun rea de Jos se manifestau unele tendin e de autonomie ale ora eloră ă ţ ş i ale feudalilor locali. Este foarte probabil c odat cu constatarea pericolului unorş ă ă

asemenea tendin e, administra ia imperial s fi c utat s le frâneze, atât pe caleaţ ţ ă ă ă ă diploma iei i a armelor, cât i prin acordarea unei anumite autonomii religioaseţ ş ş paristrienilor 423 . Din p cate nu sunt cunoscute cele cinci episcopii dependente deă aceast mitropolie, amintite într - o ă Notitia episcopatum de c tre Neilos Doxopatri,ă diacon la Sfânta Sofia, notar patriarhal i ş nomophilax al Imperiului 424 . Oricum, teritoriul dobrogean a avut un centru ierarhic într- una dintre principalele cet iăţ bizantine ale regiunii. Localizarea lui cea mai probabil pare a fi Dinoge ia- Garv n,ă ţ ă unde în mijlocul a ez rii feudale timpurii (sec. X-XII) se în l a o biseric de zid, aleş ă ă ţ ă c rei ruine au fost descoperite cu prilejul s p turilor din vara anului 1950. Planul,ă ă ă cupola pe pandantivi, tehnica de construc ie i pictura bisericu ei de la Garv n, aratţ ş ţ ă ă originea ei bizantin . ă

Tot la Bisericu a- Garv n s- au descoperit câteva mici obiecte de cult, întreţ ă care i aprox. 50 cruciuli e de diferite forme i m rimi. Un tipar de bronz pentruş ţ ş ă cruciuli e simple, descoperit tot aici ne face s credem c anumite exemplare deţ ă ă acest tip erau lucrate pe loc. Dintre cruciuli ele secolelor X-XII, descoperite laţ

419 N. B NESCU, Ă La domination byzantine sur les régions du Bas- Danube , Cluj, 1927, p. 10.420 C. BR TESCU, Ă Dobrogea în secolul al XII- lea: Paristrion , în Analele Dobrogei , I, 1920, pp. 11- 12.421 Ioan BARNEA, tefan TEF NESCU, Ş Ş Ă Din Istoria Dobrogei , vol. III, Bizantini, Romani i Bulgari laş Dun rea de Josă , Bucure ti, 1971, p. 42.ş 422 P. MUTAFCIEV, Les Bulgares et Roumains dans l’histoire des pays danubiens , Sofia, 1932, pp.231-259. 423 R zvan TEODORESCU, ă Bizan , Balcani, Occident la începuturile culturii medievale române tiţ ş (secolele X- XIV), Bucure ti, 1974, p.71.ş424 NILI DOXOPATRII, Notitia thronorum patriachalium , în J.P. MIGNE, Patrologia cursus completus. Patrologia graeca , CXXXII, Paris, 1964, col. 1109.

172

Garv n, trei prezint o deosebit importan , toate datând din secolul al XI- lea.ă ă ă ţă Prima este de fapt alc tuit din dou cruci de bronz, legate între ele, modelul fiindă ă ă unic în zon . Cea de a doua, o cruce dubl relicvar, din bronz, are pe fa chipulă ă ţă Mântuitorului Iisus Hristos r stignit, iar la capetele bra elor laterale pe Fecioaraă ţ Maria i pe Sfântul Apostol Ioan. Pe cealalt fa se afl Maica Domnului orant ,ş ă ţă ă ă încadrat de busturile celor patru evangheli ti. Cea de a treia cruce dubl relicvar deă ş ă aur este i cea mai valoroas , cu lan din acela i metal, descoperit în vara anuluiş ă ţ ş ă 1950. Crucea propriu - zis este alc tuit din dou jum t i, una mai mic în fa iară ă ă ă ă ăţ ă ţă alta mai mare în spate. Pe fa a principal a crucii este aplicat în relief figura luiţ ă ă Hristos r stignit, iar în jurul s u sunt aplicate mici ornamente în filigran. Acestă ă pre ios obiect de art ne duce cu gândul la atelierele constantinopolitane, cel care aţ ă purtat - o fiind un episcop existent în secolul al XI- lea în a ezarea de la Bisericu a-ş ţGarv nă 425 . Scaunul episcopal de la Dinoge ia- Garv n se afla probabil sub jurisdic iaţ ă ţ mitropoliei temei Paristrion, eviden iind leg turile Bizan ului cu a ez rile de laţ ă ţ ş ă Dun rea de Josă 426 . Strânsele rela ii religioase cu Constantinopolul sunt confirmate iţ ş de prezen a altor cruci mici, simple sau de tip relicvar, produse în capitalaţ Imperiului sau la Chersones în secolele X-XIII i descoperite la Enisala (jud. Tulcea),ş Noviodunum, Capidava i la P cuiul lui Soareş ă 427 .

Un alt centru episcopal a existat i la Axiopolis, al c rui titular a fost mutat înş ă secolul al XI- lea la Abydos în Asia Mic . Mai târziu, acela i ierarh a primit înă ş administra ie i arhiepiscopia de Apros, de pe continentul european, nu departe deţ ş Heracleea (vezi articole legate de problema scaunelor episcopale din Dobrogea în secolele X-XII, trecute într - o not ).ă

Revenirea st pânirii bizantine la Dun rea de Jos în a doua jum tate aă ă ă secolului al X- lea, marcheaz începutul unei perioade istorice importante , în careă feudalismul carpato - dun rean s- a constituit cu tr s turile sale proprii. ă ă ă

Via a religioas i cultural la Bizan în secolele IX- XIIţ ă ş ă ţ

Îndep rtarea progresiv de Roma sau pierderea provinciilor orientale, au f cută ă ă din patriarhul de la Constantinopol, ierarhul cel mai important din Imperiu; treptat el a c p tat titlul de ecumenic. Odat cu convertirea slavilor din Balcani i a ru ilor,ă ă ă ş ş apartenen a la Patriarhat a devenit un semn de integrare în sistemul bizantin.ţ Împ ratul, a c rui putere era de origine divin intervenea oficial la alegereaă ă ă patriarhului. Astfel, sinodul permanent de la Constantinopol propunea o list cu treiă nume, împ ratul alegea unul singur sau putea propune o nou list . În cazul unuiă ă ă conflict, împ ratul avea ultimul cuvânt de spus. Ceremonia de investitu eraă ă asem n toare cu cea a numirii unui func ionar, iar apartenen a la cler nu eraă ă ţ ţ obligatorie pentru viitorul patriarh. Consecin ele disputei iconoclaste au fost destulţ

425 Ion BARNEA, Sigilul unui ierarh al Rusiei în a ezarea de la Garv nş ă , în Studii i cercet ri de istorieş ă veche , VII, 1956, 1- 2, pp.189- 190.426 Ion BARNEA, tefan TEF NESCU, Ş Ş Ă Op.cit. , p.325.427 Mihai SP T RELU, Ă Ă Via a religioas a românilor dobrogeni în secolele VII- XIIIţ ă , în Biserica Ortodoxă Română , CIV (1986), nr. 1- 2, p. 91.

173

de multe printre ele amintim i faptul c puterea imperial impunea o supraveghereş ă ă mai atent asupra patriarhului, iar Biserica se putea opune tenta iilor teologice aleă ţ împ ra ilor. Fotie a fost de altfel prototipul înaltului func ionar care a ajuns patriarhă ţ ţ i care a influen at legisla ia dinastiei macedonene. ş ţ ţ

Rezultatele acestei schimb ri post iconoclaste au fost contradictorii: începândă cu secolul al XI- lea popula ia bizantin , mai ales cea din Constantinopol, nu mai eraţ ă dispus s - i vad patriarhul sacrificat din interese politice, mai ales atunci cândă ă ş ă era vorba de concesiuni f cute papei, a a cum experimentase Constantin al IX- leaă ş Monomahul în 1054. De asemenea, slujirea patriarhal atr sese politicieni ambi io iă ă ţ ş i elita intelectual , precum Constantin Lihudes i Ioan Xifilinos.ş ă ş

Pe plan doctrinal, pozi ia Bisericii bizantine a r mas invariabil : dogmaţ ă ă apar inea în mod exclusiv sinodului, care este convocat i prezidat de împ rat. Laţ ş ă lucr rile unui sinod puteau participa egumenii marilor m n stiri, simplii c lug riă ă ă ă ă sau chiar func ionari ai Statului. Ca trup tainic al lui Hristos, Biserica avea în frunteţ pe Fiul lui Dumnezeu i cele 5 patriarhate: Roma, Constantinopol, Alexandria,ş Antiohia i Ierusalimul. Conducerea efectiv a Bisericii revenea îns sinoduluiş ă ă permanent, un loc privilegiat pentru contactul dintre puterea politic i institu iaă ş ţ religioas . Din sinodul permanent f ceau parte: principalii ierarhi ai Bisericiiă ă bizantine, mitropoli ii prezen i în capital i delega ii imperiali sau chiar împ ratul.ţ ţ ă ş ţ ă Sinodul avea rolul unui tribunal bisericesc i definea disciplina bisericeasc ,ş ă condamnând atunci când era cazul pe eretici; tot el alegea dintre epicopi trei nume pentru numirea viitorului patriarh. Administrarea Patriarhiei revenea clerului bisericii Sfânta Sofia: marele econom , care avea grij de partea financiar i ă ă ş marele ecleziarh , care se ocupa cu supravegherea m n stirilor din Constantinopol. ă ă

În vremea Comnenilor înv tura de credin a era transmis prin a a- numi iiăţă ţ ă ş ţ didaskaloi , în ordine: cel care înv a Psalmii, cel care explica Apostolul i cel careăţ ş citea din Evanghelii. În momentul introniz rii sale, patriarhul trimitea episcopiloră «synodikonul Ortodoxiei», o m rturisire de credin care con inea defini iaă ţă ţ ţ ortodoxiei sale, la care trebuiau s se asocieze to i credincio ii. De asemenea,ă ţ ş patriarhul trimitea c r i de rug ciune i sinaxarul, carte con inând rug ciuni pentruă ţ ă ş ţ ă sfin ii din timpul anului bisericesc.ţ

Episcopul avea un rol decisiv în via a religioas a eparhiei sale. În 1107,ţ ă Alexios I promulga un edict privind reforma clerului, prin care impunea vizitele pastorale i încuraja numirea de preo i care s slujeasc în biserici «publice»ş ţ ă ă fondate i între inute de episcop. În mod progresiv fiecare sat i- a construit oş ţ ş biseric , iar clerul care le deservea era recrutat din rândul agricultorilor. La ună moment dat succesiunea la parohiile de ar devine ereditar , calitatea cleruluiţ ă ă având de suferit.

Monahismul bizantin cunoa te în aceast perioad cele dou direc ii dejaş ă ă ă ţ cunoscute: eremitismul i cenobitismul, prima fiind considerat ca o formş ă ă superioar fa de a doua. Monahismul a r mas în secolul al IX- lea destul de rebelă ţă ă fa orice form de organizare, alergic la ierarhie, singurul acceptat fiind ţă ă egumenul , considerat primus inter pares. M n stirile erau construite în general în locuriă ă muntoase sau în zonele de ertice i inospitaliere. În con tiin a oamenilor, c lug riiş ş ş ţ ă ă ocupau un loc aparte, dar dup victoria în lupta cu iconoclasmul, ei s- au ar tat a fiă ă incapabili s gestioneze corect bunurile monastice. Spre deosebire de bisericile-ăcatedrale, m n stirile erau a ez minte private, care erau proprietatea fondatoruluiă ă ş ă lor: împ ratul pentru m n stirile imperiale, patriarhale sau episcopale dac eraă ă ă ă

174

vorba de un ctitor patriarh sau episcop i patrimoniale, în cazul în care fondatorulş era o persoan privat ce l sa prin testament ca m n stirea s r mân în familie. Înă ă ă ă ă ă ă ă aceast situa ie, problema gestion rii bunurilor monahale se f cea prin ă ţ ă ă charistike , adic o dona ie condi ionat i limitat la dou sau trei genera ii. Bizantinii aveauă ţ ţ ă ş ă ă ţ mare încredere în c lug ri, în eficacitatea rug ciunii lor: dac în ziua judec ii,ă ă ă ă ăţ c lug rii m n stirii pe care un împ rat sau un om bogat au întemeiat - o se rugauă ă ă ă ă pentru el, atunci acel ctitor era salvat.

Pe plan cultural, Bizan ul a întreprins în secolul al IX- lea o nou ac iune deţ ă ţ salvare a literaturii antice, ac iune pe care unii au comparat - o cu cea pe care oţ anticipa Themistios în secolul al IV- lea 428 . Acestei ini iative îi putem asocia câtevaţ nume: Fotie, cel care a tiut s g seasc la Constantinopol sau în Imperiu cele 300ş ă ă ă de manuscrise grece ti pe care le- a analizat în ş Biblioteca sa, Leon Matematicianul, cel care a excelat în domeniul tiin elor exacte dar i în retoric sau filozofie iş ţ ş ă ş Arethas din Cezareea, un grec din Patras, care acoper cu activitatea sa ultima parteă a secolului al IX- lea i primii ani ai secolului al X- lea. De asemenea, secolul al IX- leaş a cunoscut prin grija cezarului Bardas, o restaurarea a Universit ii imperiale, cuăţ patru Facult i: de gramatic , condus de Cometas, de filozofie, condus de Leonăţ ă ă ă Matematicianul, de geometrie, condus de discipolul acestuia, Teodor, deă astronomie condus de Theodeghios. Aceast ă ă Universitate a disp rut la mijloculă secolului al XI- lea. În secolul al X- lea civiliza ia bizantin era întemeiat pe cultur ,ţ ă ă ă pe moral , pe o concep ie despre societate i despre putere. Cultura era practică ţ ş elenismul antic, reg sit, atât de mult admirat încât nu se c uta progresul nici înă ă litere, nici în tiin e, spiritul de imita ie substituind inventivitatea. Cu toate acesteaş ţ ţ familiaritatea cu mo tenirea antichit ii asigura cel pu in transmiterea acesteia iş ăţ ţ ş oferea un termen constant de compara ie i un stimulentţ ş 429 . Morala era cea cre tin ,ş ă influen at îns de în elepciunea antic , conceput pe m sura omului. La rândul eiţ ă ă ţ ă ă ă concep ia despre societate era exprimat în marile culegeri juridice ale vremii i maiţ ă ş ales de Basilicale : ea se întemeia pe no iunea de interes ob tesc i pe cea de ordine. ţ ş ş

Înv mântul era privat, deci cu taxe, care nu erau îns insurmontabile, ceeaăţă ă ce asigura o relativ accesibilitate la cunoa tere. Înv mântul secundar eraă ş ăţă concentrat în capital . La vârsta de 10- 11 ani un copil putea intra într - ună didaskaleion sau paideuterion 430 pentru a primi no iuni de cultur generalţ ă ă (engkyklios paideia ). Fiecare coal avea în principiu un profesor, ş ă maistor 431 ajutat de un proximos . În acest sistem erau admi i elevi de toate vârstele, iar durata studiilorş era de 6- 7 ani. Fondul programei era trivium , adic gramatica, poezia i retorica. Înă ş acest ciclu, profesorii urm reau perfec ionarea limbajului i formarea viitoriloră ţ ş func ionari civili sau biserice ti. Localizarea colilor impunea adesea interven iaţ ş ş ţ Bisericii: ele se situau în interiorul cl dirilor ecleziastice, în apropierea unei bisericiă care d dea i numele colii: a Maicii Domnului, a Sfântului Teodor, a celor patruzeciă ş ş de mucenici sau cea mai celebr la vremea aceea, a Sfântului Petru, unde predauă simultan Mihail Psellos, Ioan Xifilinos i Nicetas Gramaticianul. ş La un moment dat Mihail Psellos a intervenit pe lâng patriarh pentru a- i da unui coleg de- al s u ună ă post mai bun. Deci, patriarhul era responsabil al colilor secundare, iar în urmaş

428 Paul LEMERLE, Bizan ul i originile civiliza iei noastreţ ş ţ , în vol. Literatura Bizan uluiţ , Studii , ed. Univers, Bucure ti, 1971, p. 47.ş429 IBIDEM, p. 50.430 Înv mântul secundar bizantin în care se predau materiile profane. ăţă431 Maistor, era un profesor de coal secundar , care avea un rol fundamental în educa ia tinerilor.ş ă ă ţ Începând cu secolul al XI- lea, împ ratul i patriarhul controlau numirea acestor profesori.ă ş

175

reformei împ ratului Alexios I Comenul din 1107, înv mântul profan s- a apropiată ăţă mult de cel religios. Unul dintre scriitorii remarcabili ai secolului al XII- lea, Ioan Tzetzes, înv a interpretarea textelor vechi i retorica ca profesor privat, pl tit deăţ ş ă p rin ii cu situa ie material foarte bun . ă ţ ţ ă ă

Pe plan cultural, epoca comnenilor a dat impresia de ordine i de echilibru:ş institu iile politice i sociale func ionau foarte bine. Înainte de a muri Alexiosţ ş ţ Comnenul î i putea privi opera cu mândrie: în interior ordinea era restabilit , iar laş ă frontiere du manul era înl turat. De aceea, entuziasmul fiicei sale, istoriografa Anaş ă Comnena, nu era exagerat. Înv mântul literar prezenta acum un caracter filologicăţă pronun at, aproape tiin ificţ ş ţ 432 . Bizantinii credeau înc în continuitatea civiliza ieiă ţ antice, în acea tiin enciclopedic considerat tipic pentru ei. Bizan ul î i d deaş ţă ă ă ă ţ ş ă seama c mo tenirea trecutului era mai bogat i s- a str duit s- o p streze. ă ş ă ş ă ă

Str lucirea acestei perioade a fost dat în primul rând de c tre Ana Comnenaă ă ă (1083- 1150), prin esa pasionat de Tucidide i Xenofon, care poveste te în opera eiţ ă ş ş istoric ă Alexiada , evenimentele din vremea domniei tat lui ei «marele Alexie, f cliaă ă universului». Ea nu a fost numai o mare scriitoare, care a tiut s descrie oameni,ş ă fapte sau lucruri, ci prin gândurile i reflec iile ei, a redat spiritul i psihologiaş ţ ş na iunii din care f cea parte. Epoca comnenilor a fost descris i de al i scriitori iţ ă ă ş ţ ş cronicari. Astfel îi putem aminti pe Ioan Kinnamos, care în descrierea perioadei împ ra ilor lui Ioan al II- lea i Manuel I, se distinge prin simplitate i precizie, peă ţ ş ş oratorul i poetul Mihail Choniates, considerat cel mai str lucit dup Mihail Psellos.ş ă ă Fratele lui Mihail Choniates, Nichita, a scris dup 1204 o istorie care reinterpretaă domnia lui Manuel I în lumina catastrofei finale. Tot acum îi putem aminti i peş faimosul filozof platonician Ioan Italos, elevul lui Psellos, pe Ioan Tzetzes deja men ionat, sau pe Teodor Prodromos, nume care fac gloria epocii comnenilor. Prinţ ace ti cronicari, teologi, matematicieni, astronomi sau muzicieni, aceast perioadş ă ă se înscrie în ceea ce unii au numit epoca Rena terii elenice. Aceasta vestea practicş umanismul Rena terii italiene: aceea i pasiune pentru antichit i, acela iş ş ăţ ş devotament pentru Platon, Aristotel i Homer, aceea i imitare a autorilor antici,ş ş aceea i vanitate i entuziasm pentru lupta de idei. Transform rile profunde care auş ş ă avut loc în vremea Comnenilor au bulversat oarecum sistemul politic i echilibrulş social, dar nu au modificat viziunea bizantin de de in tori cre tini ai mo teniriiă ţ ă ş ş antice.

Valoarea simbolic a insemnelor puterii imperiale bizantine ă

Asemenea lui Dumnezeu din Cer, Împ ratul era înconjurat pe p mânt de ună ă anumit decor, care simboliza puterea sa divin i impune aceast idee celor care seă ş ă apropiau de el; în mijlocul palatului, al cur ii, al ofi erilor, puterea imperial seţ ţ ă manifesta «cu m sur », reproducând de fapt mi carea armonioas pe careă ă ş ă Dumnezeu o exercita asupra universului. Împ ratul era în acest sens comparat cu celă mai nobil dintre astre, cu soarele, simbolul perfec iunii ca i Dumnezeu. Temaţ ş aceasta a «împ ratului soare» pe care o reg sim i la Psellos, este înc folosit laă ă ş ă ă curtea lui Alexis al III- lea, «împ ratul soare» care din Orient r spândea «prim varaă ă ă

432 Börje KNÖS, Literatura Bizantin în limba popular din vremea Comeniloră ă , în vol. Literatura Bizan uluiţ , Studii , ed. Univers, Bucure ti, 1971, p. 243.ş

176

asupra supu ilor s i»; despre Alexios I se spunea de asemenea c «este apusulş ă ă soarelui» 433 . În final, p rerea comun nu putea face diferen între acest «dumnezeuă ă ţă terestru» i adev ratul Dumnezeu; când Isaac I intr în Constantinopol, poporul s- aş ă ă precipitat asupra lui ca i cum ar fi avut în fa a ochilor pe Dumnezeu, considerândş ţ intrarea sa în ora o adev rat epifanie. La rândul s u Roman al IV- lea, în momentulş ă ă ă în care traversa Asia Mic în mijlocul g rzii sale imperiale era recunoscut ca egal ală ă lui Dumnezeu. De altfel, împ ra ii îndeplineau în ochii supu ilor, cu titlu de simbolă ţ ş sau comemorare, gesturi «asem n toare» cu cele ale lui Dumnezeu. Astfel deă ă Cr ciun, în cursul ceremoniei care avea loc cu acest prilej «împ ra ii no triiă ă ţ ş promova i i ocroti i de Dumnezeu», aducând aminte de venirea lui Iisus printreţ ş ţ oameni iau în comun aceea i hran corporal sau la Pa te, când apari ia imperialş ă ă ş ţ ă era simbolul Învierii a a cum exprima foarte bine una din cânt ri, «crea iaş ă ţ s rb tore te ast zi Pa tele eliberator v zând sceptrul vostru, St pâne, care se ridică ă ş ă ş ă ă ă în acela i timp cu Învierea lui Hristos»ş 434 . Asemenea lui Dumnezeu, împ ratul seă ar ta rar în public, apari iile sale fiind adev rate epifanii, deosebit de pre ioase. Înă ţ ă ţ contradic ie cu o perioad ceva mai veche, în care ideea de împ rat - soldat era încţ ă ă ă prezent , acum la Bizan se acredita o concep ie nou : împ ratul nu trebuie să ţ ţ ă ă ă p r seasc palatul s u. Ca i Dumnezeu, trebuia s se tie c împ ratul este mereuă ă ă ă ş ă ş ă ă prezent, dar r mâne ascuns în palat.ă

În palatul s u, supranumit sugestiv «palatul sacru», împ ratul era înconjurată ă de tot felul de simboluri dintre care cel mai important era purpura 435 . Faptul că împ ratul era îmbr cat în purpur l sa s se în eleag c Dumnezeu a f cut alegereaă ă ă ă ă ţ ă ă ă Sa, astfel încât atunci când Mihail Bâlbâitul a îmbr cat din gre eal hlamida deă ş ă purpur pe care Leon al V- lea o l sase pentru a se putea ruga, fiecare vedea un semnă ă c acesta îi va succeda la domnie. ă Tot ca simbol al puterii imperiale era iş înc l mintea din purpur , ă ţă ă kampagia. Atâta timp cât cineva avea înc l minte deă ţă purpur în picioare, însemna c face parte dintr - o lume diferit , chiar dacă ă ă ă desc l ându - se, persoana nu mai îndeplinea aceea i misiune divin . «Este imposibil,ă ţ ş ă spunea Bardas Skleros, ca cineva care s- a înc l at o singur dat în prezen a tuturor,ă ţ ă ă ţ s se descal e f r dificultate»ă ţ ă ă 436 . Sensul mistic acordat purpurei ne permite să în elegem mai bine indignarea acelora care au v zut cum Isaac al II- lea acordaţ ă unchiului s u, Teodor Kastamonites, permisunea de a folosi ornamente din purpură ă pentru p rul s u, dreptul de a purta o mantie tot din purpur i chiar posibilitatea deă ă ă ş a semna coresponden a în purpur . Aceasta îl face pe Nichita Choniates s spun cţ ă ă ă ă ceea ce se întâmpl acum «este o alunecare a lucrurilor c tre ceva neobi nuit, esteă ă ş contra naturii» 437 . În calitatea sa de trimis al lui Dumnezeu, numai împ ratul aveaă dreptul s foloseasc insemnele imperiale: ve mintele i diademele care marcauă ă ş ş puterea suveranului, au fost date de Dumnezeu pentru prima dat lui Constantin celă Mare, în schimbul jur mântului c le va folosi numai în situa ii solemne i c nu le vaă ă ţ ş ă împrumuta altor persoane. Împ ratul Leon al VI- lea ar fi murit pentru c cedaseă ă coroana sa f r vreun motiv anume.ă ă

Alte insemne mai pu in impresionante aveau de asemenea valoare de simbol:ţ cazul monezilor. Pentru c aveau un caracter imperial, monezile din argint sau dină aur ca numisma erau refuzate numai în cazul în care ar fi fost false. A respinge 433 A. DUCELLIER, Le drame de Byzance… , p.122.434 IBIDEM, p.123.435 Pentru simbolurile autorit ii domne ti în rile Române vezi A. PIPPIDI, ăţ ş Ţă Op.cit.,p.40- 51. 436 Cf. A. DUCELLIER, Op.cit. , p. 123.437 IBIDEM.

177

moneda unui împ rat însemna a- i respinge puterea cu care era investit de laă Dumenezeu.

Acestei teocra ii radicale, omul de rând nu- i putea r spunde decât prin teamţ ă ă i ascultare pasiv . Este admis chiar faptul c teroarea ar avea un «rol purificator».ş ă ă

Mihail al IV- lea, un suveran destul de blând i în eleg tor, afi a de celeş ţ ă ş mai multe ori supu ilor s i un chip sever. În leg tur cu aceast atitudine Mihail Psellos consemnaş ă ă ă ă c «nu dep ea aspectul fe ei, deoarece cei care- l vedeau, de team nu îndr zneau să ăş ţ ă ă ă comit vreo ac iune care s - l supere; nimeni nu dorea s - l în ele pentru c seă ţ ă ă ş ă temeau i se gândeau la vigilen a lui». Kekaumenos prezint cu mult realism acestş ţ ă sentiment de team : «trebuie ca notarii i agen ii puterii s fie p trun i de fric , c ciă ş ţ ă ă ş ă ă astfel vor fi cinsti i». Cu toate acestea, Bizan ul nu era o lume a terorii, dar o teamţ ţ ă ca principiu p rea s domine raporturile dintre împ rat i subiec ii s i. În această ă ă ş ţ ă ă direc ie se înscriu i cuvintele lui Psellos cu privire la anii de domnie ai lui Mihail alţ ş IV- lea: «fiecare tr ia pentru el, întâlnirile unora cu al ii fiind suspendate»ă ţ 438 .

Aceast team ambiant avea ca rezultat o anumit reticen : nimeni nu puteaă ă ă ă ţă conta pe sprijinul celuilalt în cazul în care era defavorizat de vreo decizie imperial .ă De aici o alt consecin : un sentiment generalizat de suspiciune care înveninaă ţă uneori rela iile din Bizan , fie ele publice sau cele de simpl prietenie. Cel careţ ţ ă de inea anumite func ii oficiale era p truns i de un evident sentiment de angoas ,ţ ţ ă ş ă iar în cazul vreunei mi c ri împotriva puterii era nevoie de mult pruden , teama înş ă ă ţă administra ie c p tând în situa ii extreme forme generalizate. Acela i Kekaumenosţ ă ă ţ ş sf tuia în cazul în care cineva se afla în subordinea vreunui func ionar incult iă ţ ş incapabil, s fie tratat cu menajament i team .ă ş ă

Împ ratul nu putea fi înl turat deorece se considera c era dorit de Dumnezeu.ă ă ă Harul divin f cea din suveranul aflat la putere un fel de tabu pe care orice efortă uman nu putea s - l ating ; în fa a revoltei g rzii sale germane, Nichifor Botaniatesă ă ţ ă declara lini tit urm toarele:ş ă «chiar dac mii de oameni ar încerca s m r stoarne, eiă ă ă ă nu vor reu i, deoarece puterea o am de la Dumnezeu»ş 439 . De fapt, revolta împotriva împ ratului era considerat a fi o revolt împotriva lui Dumnezeu. «Acela care seă ă ă manifest cu violen împotriva împ ratului, împotriva cui se ridic ?» întrebaă ţă ă ă Heraclius. Auditoriul r spundea: «Împotriva lui Dumnezeu care l- a a ezat împ rat».ă ş ă Deci, revolta era un «du man al lui Dumnezeu» (ş theomahos ), ceea ce se observ iă ş din discursul lui Botaniates împotriva rebelului Nichifor Bryennios: «În nebunia ta, îi spune el, tu te- ai ridicat împotriva hot rârilor lui Dumnezeu i împotriva mea, careă ş am fost a ezat pe tron de Dumnezeu. Astfel tu te- ai transformat în du man al luiş ş Dumnezeu» 440 . Chiar dac atacul împotriva împ ratului de la Bizan dep ea stadiulă ă ţ ăş de les majestate, interesant este termenul folosit în astfel de cazuri: sacrilegiu (catosiosis ). «Ce stupiditate, ce sacrilegiu!» spunea Mihail Attaleiates atunci când se referea la revolta lui Constantin Dukas împotriva lui Botaniates, tot a a cum Leon alş VI- lea crezând într- un complot organizat de patriarhul Nicolae Misticul împotriva sa spunea: «Îl voi goni de pe scaunul patriarhal pentru sacrilegiul comis». Chiar iş pentru atacuri mai pu in grave rigorile erau extreme: pentru o femeie care împreunţ ă cu fiica sa aruncase cu pietre împotriva lui, Nichifor II Focas, hot r te s fie arse peă ăş ă str zile Constantinopolului.ă

438 IBIDEM, p.125.439 IBIDEM, p.126.440 IBIDEM.

178

Un astfel de sacrilegiu considerat ca revolt împotriva lui Dumnezeuă reprezenta i o adev rat «apostazie». Cei vinova i, cei care «se vor opune legilor iş ă ă ţ ş hot rârilor divine», nu erau pedepsi i de împ rat, ci «legile le vor lua cet enia iă ţ ă ăţ ş toate celelalte drepturi ajungând ca ni te adev ra i sclavi», c ci atitudinea lor nu areş ă ţ ă nici o justificare. În vremea lui Constantin Porfirogenetul s- a decis anatemizarea rebelilor, hot râre reînnoit de Manuel I Comnenul i de Mihail al VIII- lea Paleologul.ă ă ş În practic , astfel de excomunic ri existau deja: iertarea personal a lui Isaacă ă ă Anghelos acordat membrilor unui complot nu era suficient , ei mergând i laă ă ş Patriarh pentru a- i cere s fie «dezlega i de anatema» pronun at împotriva lor.ă ţ ţ ă

Incontestabil, nelimitat, de origine divin , regimul politic bizantin eraă întruchiparea Împ r iei lui Dumnezeu pe p mânt. Pentru a fi a a, era necesar însă ăţ ă ş ă ca suveranul s r spund idealului fixat, altfel Împ r ia lui Dumnezeu risca s seă ă ă ă ăţ ă transforme într - un simplu despotism.

Mi c ri contestatare, rezultat al abandonului lui Dumnezeuş ă

Distribuitor majestuos i impasibil al voin ei lui Dumnezeu, suveranul bizantinş ţ era adesea o fiin instabil i intolerant . Referindu - se la împ ra ii din vremea sa,ţă ă ş ă ă ţ Mihail Psellos era deosebit de sever în aprecierile sale: „Nici unul dintre ei nu i- aş exersat puterea cu serenitate, unii au fost r i, al ii iubitori de intrigi, iar al ii aveauă ţ ţ unele sl biciuni de ordin moral”ă 441 .

În spatele imaginii unui împ rat neînfricat, întâlnim adesea un suverană influen abil în a a m sur încât adesea devine o simpl juc rie u or de manipulat deţ ş ă ă ă ă ş anturaj. Leon al VI- lea era el însu i con tient de faptul c era un tip u or influen abil:ş ş ă ş ţ în fa a politicii brutale a unuia dintre mini trii s i „el izbucnea în lacrimi i începeaţ ş ă ş s se scuze jurând c tot ce se întâmpl este f r voia sa, f r avizul s u sau f r caă ă ă ă ă ă ă ă ă ă el s fi dat ordin”ă 442 . Ca i în situa iile în care avem de- a face cu regimuri autoritare,ş ţ uneori întâlnim în Bizan suverani prost sf tui i i care transferau responsabilitateaţ ă ţ ş asupra mini trilor lor. Pentru Mihail Attaleiates, ministrul Nikeforitzes „era singurş responsabil cu problemele guvernului; el îi da indica ii împ ratului de ceea ce acestaţ ă trebuia s fac i tot el împ r ea onorurile i concesiile celor pe care singur îiă ă ş ă ţ ş alegea” 443 . Asist m în Bizan i la tot felul de favoritisme: dac Constantin al IX- leaă ţ ş ă numea pe eunucul Nichifor într - un post esen ial, precum cel de ţ domestic al Orientului (general ef), aceasta se f cea nu pentru c era un om energic i eficient înş ă ă ş arta r zboiului, ci pentru c f cuse dovada ata amentului s u fa de împ rat”ă ă ă ş ă ţă ă 444 . De aici i actele de corup ie de care împ ratul nu era str in: judec tori locali adeseaş ţ ă ă ă mitui i sau guvernatori ai unor provincii ce acceptau cu prea mult u urinţ ă ş ţă sugestiile celor care aveau grij s - i sprijine argumentele cu bani. Situa ia invita laă ă ş ţ un joc adesea pur i simplu de influen e i bani care împingea pe cet eni c treş ţ ş ăţ ă arbitrariul unor tirani incompeten i i avizi, acestei atitudini puterea imperialţ ş ă r spunzându - i fie prin pedeaps , fie prin toleran .ă ă ţă

441 IBIDEM, p.128.442 IBIDEM.443 IBIDEM, p.129.444 IBIDEM.

179

În ceea ce- l privea pe împ rat, numai Dumnezeu îl putea sanc iona, iar acestaă ţ la rândul s u de inea controlul asupra administra iei, de unde i excesul de putere ceă ţ ţ ş risca s devin uneori regulă ă ă 445 . Istoria Bizan ului permite enumerarea unor dictatori:ţ Focas I (602- 610), Justinian al II- lea (685- 695 i 705- 711), Constantin al VIII- leaş (1025- 1028), Andronic I (1180- 1185). În plus, acestora li se poate imputa o evidentă legeritate în tratarea unor situa ii de libertate sau constrângereţ : în 1028, Constantin al VIII- lea vrând s - i c s toreasc fiica, Zoe, cu Roman Arghiros, deja c s torit, îiă ş ă ă ă ă ă acorda acestuia din urm dou variante: orbirea sau repudierea de c tre so ia sa.ă ă ă ţ Riscul de a se expune exceselor de tot felul, îl punea pe împ rat într - o postură ă delicat fa de sistemul mental al bizantinilor. Împ ratul era un model pentruă ţă ă subiec ii s i. Ca orice despot, împ ratul nu avea încredere în nimeni, ceea ce îl f ceaţ ă ă ă de multe ori arbitrar. Acela i Constantin al VIII- lea, exemplu tipic de tiran înnebunitş de fric , asculta la tot felul de intrigi i la cea mai mic b nuial lua decizii radicale.ă ş ă ă ă Vorbind despre el, Mihail Psellos spunea c „nu se gândea s împart pedepsele înă ă ă mod echitabil cu gre elile comise de subiec ii s i, ci mai degrab cum putea sc pa deş ţ ă ă ă suspiciunile sale. Cu toate acestea, bizantinii erau domina i de dou ideiţ ă fundamentale, care, în ciuda fricii, vor dezvolta critica, ce va deveni ac iune atunciţ când situa iile deveneau nedrepte. Mai întâi, împ ratul nu este decât un om, iar pe deţ ă alt parte, era clar c Dumnezeu nu putea accepta cruzimea, gre elile morale iă ă ş ş religioase de care se f ceau vinova i unii suverani. De fapt, asemenea excese nu erauă ţ posibile decât în situa iile în care Dumnezeu cu libertatea sa absolut de a alege,ţ ă putea respinge pe unul dintre ale ii s i tere tri, tot a a cum ceva mai devreme îlş ă ş ş promovase: în mod nea teptat, f r vreun motiv aparent. Pentru o vreme, persoanaş ă ă abandonat putea conserva aparen ele unui împ rat, dar era practic izolat , dat înă ţ ă ă ă mâna diavolului. Exemplul tipic este cel al lui Constantin al V- lea: „du manul careş seam n zâzania danseaz v zând cum învinge propria r utate în acest împ rată ă ă ă ă ă tiranic” 446 . F r a merge prea departe o ac iune negativ a imp ratului tindea să ă ţ ă ă ă demonstreze c acesta nu mai este reprezentantul lui Dumnezeu: ceea ce las s seă ă ă în eleag Attaleiates prin expresia „nelegiuire” atunci când se referea la ordinul datţ ă de Mihail al VII- lea de a- l orbi pe Roman Diogene. În astfel de situa ii împ ratul î iţ ă ş pierdea legitimitatea, pentru c în loc s - i invite pe oameni la împlinirea voin ei luiă ă ţ Dumnezeu, d dea exemplu unei fiin e dominate de cel r u. Este destul de dificil să ţ ă ă

tim, în care moment împ ratul înceta s mai fie un suveran de drept divin iş ă ă ş devenea ceea ce putem numi în mod general „tiran”. Defini ia tiraniei este vag iţ ă ş fluctuant . A fi un împ rat tiran desemna mai întâi pe cel care împiedica respectareaă ă prescrip iilor religioase, un exemplu în acest sens fiind ereticii. Pe de alt parte,ţ ă infrac iunile de ordin disciplinar, mai pu in grave, puteau conduce de asemenea laţ ţ tiranie. Pe parcursul crizei tetragamice dup ce interzicea lui Leon al VI- lea accesulă în catedrala Sfânta Sofia, Nicolae Misticul ad uga i o serie de sanc iuniă ş ţ suplimentare, în eventualitatea în care împ ratul ar fi avut un „comportamentă tiranic”; în acela i sens, suveranii de mai târziu care au dus o politic unionist , auş ă ă fost de asemenea considera i tirani. Pân la urm actul tiranic r mânea prinţ ă ă ă excelen acela al ob inerii puterii prin violen . Ridicându - se împotriva lui Leon alţă ţ ţă V- lea, Mihail al II- lea ob inea tronul prin „tiranie i împotriva voin ei lui Dumnezeu”;ţ ş ţ simplele tentative de lovitur de Stat ratate, ca cele ale lui Bardas Skleros sau Bardasă Focas din vremea lui Vasile al II- lea, sunt considerate în egal m sur drept acteă ă ă

445 Vezi H. AHRWEILER, L’idéologie politique de l’Empire byzantin , Paris, 1975.446 A. DUCELLIER, Op.cit.p. 129.

180

tiranice. Mai putem ad uga i faptul c simpla încredin are a puterii unoră ş ă ţ iresponsabili, ce o vor deturna de la cursul adev rat, c p ta un aspect culpabil.ă ă ă

Maniera cea mai simpl de a deveni tiran r mânea îns aceea a abuzului deă ă ă putere fa de subiec ii pe care- i conduci: ascunderea proviziilor alimentare de careţă ţ s- a f cut vinovat Nichifor II Focas reprezenta „un act tiranic îndreptat împotrivaă cet enilor”. De fapt, actul tiranic pentru bizantini era sinonim cu no iunea de exces,ăţ ţ de lips de m sur ; no iunea poate fi neclar , dar fundamental i evident înă ă ă ţ ă ă ş ă mentalitatea greac , impunând omului anumite limite naturale, de care acesta ar fiă trebuit s in seama.ă ţ ă ”Din momentul în care ie im din mediul cel drept, spunea Anaş Comnena, i ne îndrept m c tre extreme, ne îndep rt m de virtute”. Chiar i Isaac alş ă ă ă ă ş II- lea prin ve mintele sale, parfumurile sale, dar mai ales prin abunden a meselorş ţ (ocean de vin ) c dea în excesul ce- l putea conduce la tiranie.ă

Totu i lipsa de m sur îl lanseaz pe om în intreprinderea unor ac iuni deş ă ă ă ţ for , iar acest aspect este adesea întâlnit la Bizan pentru c este sinteza a douţă ţ ă ă reac ii mentale, diferite la origine, dar care erau de mult vreme apropiate; este vorbaţ ă despre no iunea de exces de care am pomenit i care corespundea termenuluiţ ş grecesc de ibris din antichitatea elenic (gre eala antic a omului care merge preaă ş ă departe cu bog ia sau cu puterea i care sfâr e te prin declan area geloziei sau aăţ ş ş ş ş r zbun rii zeilor) i gre eala grav a cre tinilor care pot c dea în p catul orgoliului.ă ă ş ş ă ş ă ă În acest sens, Alexios Comnenul repro a rebelului învins Nichifor Bryennios faptulş c „ i- a uitat propria m sur ”.ă ş ă ă

Aceast no iune de exces, din care provine la un moment tirania este adeseaă ţ pus în raport cu Dumnezeu: lipsa de m sur a unui tiran consist în lipsa deă ă ă ă credin fa de providen a divin . Problemele umane sunt rânduite de Dumnezeu,ţă ţă ţ ă care se impune oamenilor prin porunci i autoritate. Nedreptatea i asuprirea suntş ş alte dou aspecte ale tiraniei pe care Nicetas Choniates le repro a „majorit iiă ş ăţ împ ra ilor bizantini”, care nu suport bog ia celorlal i, sacrificând tot ce este nobilă ţ ă ăţ ţ pentru a l sa frâu liber „dorin elor f r margini”. În realitate, tirania era considerată ţ ă ă ă o plag a umanit ii i o jignire adus lui Dumnezeu, care detest nedreptatea. „Cineă ăţ ş ă ă nu tie, spunea Nicolae Misticul, c Dumnezeu ur te tirania, iar oamenii dinş ă ăş totdeauna au respins pe tirani ca pe o nenorocire a umanit ii”. În mod logic, oăţ asemenea atitudine îndeamna la revolt împotriva tiranilor. În cazul unei erezii, „oă tiranie împotriva lui Dumnezeu”, toate izvoarele sub influen a partidelor monahale,ţ considerau de exemplu asasinatul lui Leon al V- lea Armeanul (813- 820), o pedeapsă dreapt „pentru violarea legii”, de care acesta se f cuse vinovat. Din acest exempluă ă apare i pericolul unei astfel de concep ii: începând din ce moment tirania devineş ţ evident , de când avem dreptul legitim de a o combate? Dac fiecare se las condusă ă ă de o apreciere de ordin personal, atunci nu mai avem de- a face cu o autoritate, c ciă în orice moment, oricine poate decreta, în numele lui Dumnezeu, c putereaă imperial a deviat de la scopul propus. ă

Din fericire, Dumnezeu se manifest atunci când abandoneaz pe un suveran:ă ă cine în elege sau are posibilitatea s vad semnele care vin din cer, le poate în elegeţ ă ă ţ i- i poate explica mai bine de ce un împ rat sau vreun dreg tor al Statului, a avutş ş ă ă

un sfâr it fericit sau nu. Adesea, Dumnezeu arat c i- a îndep rtat privirea de laş ă ă ş ă împ rat prin diferite cataclisme naturale, care se abat asupra Imperiului. Astfel,ă domnia lui Mihail al II- lea a cunoscut multe semne cere ti îngrozitoare: cutremure,ş incendii, asasinate. În acela i timp, împotriva lui Mihail al IV- lea, ajuns la tron prinş asasinarea lui Roman Arghiros, Dumnezeu s- a dezl n uit prin invazii de l custe sauă ţ ă

181

a trimis vise unor apropia i ai împ ratului cum a fost cazul unui servitor alţ ă episcopului Pergamului. Explica ia unor astfel de situa ii era dat chiar de cei care le-ţ ţ ăau avut: „toate acestea v vin din cauza înc lc rii poruncilor lui Dumnezeu”.ă ă ă

Cu toate acestea semnul cel mai evident al p r sirii celui care a p c tuit,ă ă ă ă r mânea înfrângerea pe câmpul de lupt , proba zdrobitoare c împ ratul a fostă ă ă ă p r sit de Dumnezeu. Pentru patriarhul Nichifor, atacul avarilor din 616, era strânsă ă legat de c s toria scandaloas a lui Heraclie cu una din nepoatele sale. Pentru Mihailă ă ă Attaleiates înfrângerile bizantinilor erau urmarea guvern rii tiranice a lui Mihail ală VII- lea: “… r ul era prezent în toate domeniile, iar mânia lui Dumnezeu s- a ab tută ă asupra regiunilor orientale” 447 . În general, orice necaz care venea asupra cre tinilorş era imputat gre elilor împ ratului, deoarece ş ă basileul era responsabil de to i cre tinii:ţ ş jaful s vâr it de musulmani asupra mân stirii Sfântul Sava din Palestina nu putea fiă ş ă decât consecin a sus inerii ereziei iconoclaste de c tre Leon al V- lea.ţ ţ ă

În momentul în care semnele erau evidente, era nevoie de cineva care s preiaă „ini iativa revoltei”. Atâta timp cât puterea rezista, chiar i atunci când în modţ ş deschis ea era desconsiderat de Cer, popula ia se mul umea cu rug ciunea i cuă ţ ţ ă ş cererea la Dumnezeu, s le trimit pe cineva care „s fie capabil s elimine pe tiran”.ă ă ă ă Dac un om se sim ea investit cu o asemenea misiune, el nu putea fi sigur de reu itaă ţ ş sa. Singurul mijloc infailibil în cunoa terea voin ei lui Dumnezeu r mînea pân laş ţ ă ă urm riscul aventurii, felul în care aceasta lua sfâr it; dac revolta e ua, însemna că ş ă ş ă Cerul continua s - l sprijine pe împ rat, dac reu ea, autorul ei era considerat noulă ă ă ş ales al lui Dumnezeu. La Bizan reu ita r mânea cea mai solid legitimitate, deoareceţ ş ă ă reprezenta o aprobare din partea lui Dumnezeu, iar revolta care a condus la izbândă constituia „o ini iativ sfânt ” animat de „un el drept”, c reia uneori i se asocia iţ ă ă ă ţ ă ş patriarhul.

În virtutea misiunii sale divine, împ ratul era decis s - i apere tronulă ă ş împotriva celor care ar fi dorit s - l ia. De aceea în caz de revolt , împ ratul f ceaă ă ă ă totul pentru a rezista atacului, iar atunci când ie ea înving tor, sanc iona promptş ă ţ atitudinea tr d torilor. Asa s- a întâmplat cu Botaniates, care dup ce l- a învins peă ă ă Bryennios, î i reafirm în fa a învinsului s u legitimitatea. Au fost i situa ii în careş ă ţ ă ş ţ împ ratul ajungea s - i dea seama c a pierdut ajutorul lui Dumnezeu, i renun a laă ă ş ă ş ţ putere f r s mai opun rezisten . Astfel, în momentul declan rii revoltei lui Leonă ă ă ă ţă şă al V- lea Armeanul, Mihail I î i reaminte te de originile obscure ale puterii sale i seş ş ş crede blestemat de Dumnezeu, abdicând f r rezisten . De asemenea, el a trimisă ă ţă insemnele imperiale rebelului i s- a retras la o m n stire, convins c nu fàcea decâtş ă ă ă s accepte „evenimente dorite de Dumnezeu”. ă

În privin a lui Nichifor al III- lea Botaniates (1078- 1081), el reprezint tipulţ ă suveranului care vrea s arate pân la c p t c este ajutat de Dumnezeu, chiar iă ă ă ă ă ş atunci când era practic pierdut. A a cum rezistase revoltei lui Bryennios tot a a aş ş rezistat i celei a lui Alexios Comnenul, dar a încetat orice rezisten i a abdicat înş ţă ş momentul în care i- a dat seama c Dumnezeu nu mai este de partea sa. Sentimentulş ă de a fi în orice clip abandonat de Dumnezeu, i- a determinat pe unii suverani s seă ă îndoiasc de capacit ile lor reale, considerându - se respin i chiar i atunci câd nuă ăţ ş ş era cazul. Mihail al VII- lea avea presentimentul unei revolte i în prezen a întregiiş ţ Cur i, se compara adesea cu profetul Iona, cerând ca i acesta „s fie aruncat înţ ş ă mare”.

447 IBIDEM.

182

O asemenea resemnare poate fi explicat prin p rerea c atunci cândă ă ă Dumnezeu i- a manifestat dezacordul, încercarea de a rezista nu numai c ar fiş ă inutil , dar ar constitui i un sacrilegiu, prin rezisten a la voia lui Dumnezeu. Acelaă ş ţ care se aga cu toat puterea de tron, atunci când este abandonat de Dumnezeu,ţă ă înseamn c lupt împotriva Cerului. Printre obstina ii de putere îl putem men ionaă ă ă ţ ţ pe Mihail al VI- lea, a c rui rezisten din 1057 p rea contemporanilor s iă ţă ă ă scandaloas : dup ce Isaac Comnenul a fost proclamat împ rat, generalul Katakalonă ă ă Kekaumenos remarca c dac s- ar tolera întoarcerea pe tron a lui Mihail al VI- lea –ă ă suveranul dezavuat – atunci din Cer va coborî mânia dumnezeiasc , din cauzaă viol rii jur mântului depus de Isaac. La rândul s u, Skilitzes, f când câteva reflec iiă ă ă ă ţ asupra aceluia i episod, afirma c prin rezisten a sa repetat , chiar i atunci cândş ă ţ ă ş armata, poporul i Biserica l- au abandonat, suveranul a pierdut i singuraş ş compasiune care îi mai r mânea dup pierderea tronului: Împ r ia lui Dumnezeu.ă ă ă ăţ Prin neascultare de voin a lui Dumnezeu, Mihail al VI- lea risca s - i piard iţ ă ş ă ş sufletul.

A a cum Dumnezu d puterea, tot El o poate lua, cre tinul având datoria sş ă ş ă urmeze voia Sa. În fa a acestei porunci atât de importante nu mai exista ata amentţ ş politic sau social. A fi fidel sau a fi credincios însemna la Bizan s fii al turi deţ ă ă Dumnezeu. În lumina unei astfel de mentalit i în elegem mai bine formula folosităţ ţ ă de Alexios Comnenul atunci când îl abandoneaz pe Mihail al VII- lea i se al tur luiă ş ă ă Botaniates : „a a cum i- am p strat lui o credin f r re inere, tot a a î i voi p stra iş ă ţă ă ă ţ ş ţ ă ş ie ata amentul meu deplin”.ţ ş

Acesta este paradoxul puterii politice bizantine: f r ajutorul divin pe p mânt,ă ă ă puterea imperial , sub aparen a absolutismului, masca o lips total de autonomie,ă ţ ă ă iar omnipoten a împ ratului nu avea drept echivalent decât fragilitatea sa. Eforturileţ ă depuse pentru ie irea din aceast dilem putea l sa impresia unui sistem politicş ă ă ă uneori incoerent, ce va putea fi îns contrazis de încerc rile de conciliere între legileă ă dumnezeie ti i cele omene ti.ş ş ş

Mijloacele de combatere a tiraniei

În mod paradoxal Biserica a fost cea care a limitat în mod constant ac iunileţ uneori excesive ale teocra iei imperiale. Concuren a dintre împ rat i Biseric a fostţ ţ ă ş ă la un moment dat inevitabil , deoarece primul era „loc iitorul lui Dumnezeu peă ţ p mânt”, iar Biserica, prin intermediul c lug rilor sau patriarhilor mai ambi io i, înă ă ă ţ ş calitate de ale i ai lui Dumnezeu, pretindeau în unele cazuri c nu depind de nici oş ă autoritate terestr . Pe de alt parte, to i îi recuno teau ă ă ţ ş basileului dreptul de a interveni în problemele biserice ti. Cei mai riguro i admiteau c împ ratul areş ş ă ă obliga ia s supravegheze respectarea legilor care guverneaz atât Biserica cât iţ ă ă ş Statul: pentru Teodor Studitul, Nichifor I (802- 811) ajunsese s ocupe tronulă Imperiului „nu numai pentru a se ocupa de problemele temporale care fuseser r uă ă administrate pân atunci, dar i pentru a redresa Biserica în cazul în care acest lucruă ş s- ar impune”. Aceast putere de ordin disciplinar putea merge foarte departeă ajungând pân la imixtiune în cazul alegerii patriarhului: în ciuda unor reguli deă

183

principiu, împ ratului i se recuno tea i dreptul absolut de a desemna pe patriarhă ş ş 448 . De asemenea, prin calitatea sa de reprezentant al lui Dumnezeu pe p mânt, era oă binefacere, o harism a suveranului de a oferi cre tinilor un conduc tor spirituală ş ă demn de ei. În privin a desemn rii patriarhului, ea era adesea considerat ca un actţ ă ă de inspira ie divin : Dumnezeu este cel care sugereaz lui Leon al VI- lea alegerea luiţ ă ă Nicolae Misticul (901- 907 i 912- 925), a c rui numire era considerat drept oş ă ă binefacere deosebit (ă haris ), pentru care poporul îi este dator împ ratului. Atunciă când a numit un nou patriarh, Ioan I Tzimiskes (969- 976) i- a permis s declare f rş ă ă ă scrupule: ”eu însumi l- am urcat pe scaunul patriarhal”. În unele cazuri se ajungea iş la numirea unor episcopi de c tre împ rat, în ciuda faptului c alegerea se f cea deă ă ă ă c tre sinodă i confirmarea era f cut de patriarh. Nichifor Focas a decretat la unş ă ă moment dat c episcopii nu puteau face nimic f r ordinul s u. În sfâr it, putereaă ă ă ă ş disciplinar a împ ratului avea i alte consecin e: el singur putea convoca Sinoadeleă ă ş ţ Ecumenice 449 .

Cu aceste prerogative, împ ratul î i permitea de multe ori s intervin înă ş ă ă materie de dogm . A a au f cut Justinian I, împ ra ii iconocla ti, Manuel Comnenulă ş ă ă ţ ş (1143- 1180) sau Ioan Cantacuzino. Nicetas Choniates spunea c „prin preten iile loră ţ de infailibilitate în domeniul religios, împ ra ii ajungeau s devin exege i aiă ţ ă ă ţ dogmelor, judec tori i arbitri, iar uneori chiar opresori ai celor care nu erau deă ş acord cu ei”. Chiar dac asemenea interven ii erau considerate a fi ilegale, era admisă ţ principiul conform c ruia „harisma suveranit ii nu era prea departe de cea aă ăţ preo ilor”.ţ

La aceste „imixtiuni”, Biserica r spunde destul de nuan at. În materie deă ţ dogm , r spunsul ei era clar, condamnând unanim orice ingerin în acest domeniu:ă ă ţă pentru Teodor Studitul ar trebui separate problemele biserice ti, care sunt rezolvateş de preo i, de cele profane, care constituie domeniul împ ratului. Respectul acesteiţ ă distinc ii devine elementul esen ial al jur mântului pe care împ ra ii îl vor depuneţ ţ ă ă ţ înc din secolul al V- lea. Anastasie I (491- 518) jurase „s nu aduc atingere niciă ă ă Bisericii, nici legii”, un jur mânt asem n tor fiind practicat i în secolul al XIV- lea deă ă ă ş c tre Andronic al II- lea în 1303 (depune jur mânt patriarhului Atanasie). Prină ă urmare, chiar dac asist m la unele abuzuri, dogma nu a fost niciodat atins în modă ă ă ă serios de interven iile împ ra ilor. Pe de alt parte, acest gen de „manevre” de- aţ ă ţ ă lungul secolelor au devenit tot mai rare, încât Ioan al VI- lea Cantacuzino ajunge să spun în 1367 „c împ ratul nu are nici un amestec în materie de credin ”.ă ă ă ţă

Din partea împ ratului era mult mai dificil de ob inut angajamentul p str riiă ţ ă ă unor limite în materie de disciplin : era nevoie de aducerea aminte a faptului că ă Biserica era o institu ie de ordin divin. Desemnat de împ rat, patriarhul r mâneaţ ă ă pân la urm alesul lui Dumnezeu i era numit „prin harul dumnezeiesc” a a cumă ă ş ş era men ionat în formula de intronizareţ 450 . De altfel, atunci când suveranul îl numea pe patriarh fàcând uz de propria sa autoritate, toat lumea admitea principiulă conform c ruia cel ales era impus de suveran, dar „Dumnezeu fusese cel care- iă inspirase alegerea”. De asemenea, patriarhii refuzau întotdeauna ideea c ar fiă datorat ceva autorit ii umane: pentru Nicolae Misticul nu „ac iunea uman ” l- aăţ ţ ă

448 H.G. BECK, Kirche und Klerus im staatlichen Leben von Byzanz , în Revue des études byzantines”, 24, 1966, p 1- 24.449 A. HOHLWEG, Bischof und Stadherr im frühen Byzanz , în Jahrbuch der österreichischen Byzantinistik , 20, 1972, p. 51- 62.450 Mai multe detalii în H.G. BECK, Geshichte der orthodoxen Kirche im byzantinischen Reich, Göttingen, 1980.

184

promovat pe tronul patriarhal, ci Hristos, afirma ie reg sit i la rivalul s u Eutimie,ţ ă ă ş ă care adaug : „nu oamenilor datorez ceea ce sunt, ci voin ei lui Dumnezeu”. Fiindă ţ vorba de un dar al lui Dumnezeu, patriarhatul nu putea fi revendicat decât tot de Dumnezeu.

În privin a c lug rilor, ace tia au mers i mai departe considerându - se scuti iţ ă ă ş ş ţ de orice obliga ie fa de Stat i legile sale. Ales senator, acela i Eutimie pe care l- amţ ţă ş ş pomenit deja, nu venea niciodat la Constantinopol, a a cum consemna unul dintreă ş mini trii vremii, Zautzes. Tot el spunea c putem fi orbi i f r îndrum tor atunciş ă ş ă ă ă când nu respect m înv turile evanghelice, apostolice i scrierile Sfin ilor P rin i. Înă ăţă ş ţ ă ţ acest sens el a avut mai multe interven ii în guvern, c utând s - l influen eze i peţ ă ă ţ ş ministrul lui Leon al VI- lea, Stylianos Zautzes. Monahii erau de p rere, la un momentă dat, c Statul nu ar trebui s aib legi proprii, func ia sa limitându - se laă ă ă ţ supravegherea aplic rii legilor religioase. Protestele violente ale ministrului i aleă ş împ ratului împotriva amestecului c lug rilor în afacerile Statului ne arat c ace tiaă ă ă ă ă ş î i d deau seama de pericolul punerii sub tutel a puterii temporale. Faptul devine iş ă ă ş mai explicit în momentul în care împ ratul era legat de Biseric printr - un ună ă jur mânt: el depunea un jur mânt la care se ad uga i momentul în care el primeaă ă ă ş coroana din mâna patriarhului, cel care nu trecea prin acest ceremonial fiind considerat ilegitim. Deci, puterea religioas dispensa mai mult sau mai pu in putereaă ţ politic , acordând Bisericii o influen deosebit asupra autorit ii temporale. Putemă ţă ă ăţ spune c dac vreun ministru ar fi sugerat împ ratului destituirea patriarhului,ă ă ă m sura ar fi antrenat anatema asupra suveranului încoronat de cel destituită 451 .

Astfel Biserica aducea unele restric ii puterii imperiale, ea reprezentând oţ adev rat „enclav ” în cadrul Imperiului fa de care este deosebit de ermetic ,ă ă ă ţă ă jucând uneori chiar i rolul de refugiu pentru cei care înc lcau legea. Biserica puteaş ă merge chiar i mai departe: cu r bdare ea c uta s acapareze uneori putereaş ă ă ă temporal . Ierarhia superioar dorea s participe la guvernare, mai ales când înă ă ă frunte se g sea un patriarh energic: pentru Nicolae Misticul faptul c împ ratul nu- lă ă ă inuse la curent cu inten iile sale privind o expedi ie împotriva bulgarilor, constituiaţ ţ ţ

un fapt scandalos. „Ca episcop, spunea el, am un cuvânt de spus în deciziile care trebuie luate” 452 . De aici i pân la ideea c împ ratul nu este decât o creatur aş ă ă ă ă Bisericii, nu mai era decât un pas, patriarhul Mihail Cerularie în secolul al XI- lea fiind reprezentantul elocvent al acestei tendin e. ţ Când Isaac Comnenul pretindea c nu vaă mai asculta de sfaturile sale, Mihail îi declara f r ambiguitateă ă : ”Eu sunt cel care te-am creat, eu voi fi cel care te voi distruge”. La pu in timp dup ce a rostit acesteţ ă cuvinte, acela i patriarh se înc l a cu sandale de purpur , sub pretextul „c nu este oş ă ţ ă ă a a de mare diferen între arhierie i suveranitate”.ş ţă ş

Al turi de patriarh i Sinodul se gândea la o eventual asociere în privin aă ş ă ţ deciziilor ce trebuiau luate în Stat. Putem spune c Biserica î i permite uneori să ş ă practice o politic contrar aceleia a împ ratului chiar i în domeniul afaceriloră ă ă ş externe: patriarhul Cerularie a f cut totul pentru a împiedica în 1054 tentativele deă alian dintre Constantin Monomahul i Roma. Mai târziu, odat cu sl bireaţă ş ă ă progresiv a puterii imperiale, acest tip de politic extern a progresat: în timp ceă ă ă Ioan al V- lea f cea mari eforturi pentru realizarea unirii cu Roma, patriarhul Calistă era adeptul unei politici ortodoxe stricte.

451 A. DUCELLIER, Op.cit ., p. 141.452 IBIDEM.

185

Vedem c este absurd s vorbim de ceea ce unii au numit „cezaropapismulă ă bizantin” 453 . Niciodat puterea temporal nu a absorbit autoritatea spiritual i niciă ă ă ş invers. În realitate, plasate în mâini diferite, cele dou au r mas mereu independente.ă ă Avem de- a face deja cu un proiect al „teoriei celor dou puteri”, pus la punct înă ă secolul al IX- lea sub influen a lui Fotie, care f cea din patriarh i împ rat, p r ile celeţ ă ş ă ă ţ mai importante ale Statului, garan ie a în elegerii între puterea imperial i ceaţ ţ ă ş religioas . Prin aceasta nu se punea problema separ rii dintre spiritual i temporal,ă ă ş deoarece administrarea Imperiului lui Dumnezeu cerea colaborare i armonie întreş cele dou , deci influen a reciproc nu numai c era acceptabil ci i absolut necesar .ă ţ ă ă ă ş ă

O alt metod de lupt împotriva abuzurilor cu caracter tiranic erau ideile deă ă ă libertate i legalitate mo tenite din lumea greco- roman . Ideea teocratic nu eraş ş ă ă suficient de puternic la Bizan , încât s elimine orice opozi ie. În aceast privin ,ă ţ ă ţ ă ţă opozi ia la Bizan era înainte de toate conservatoare, a a cum ne arat i elogiulţ ţ ş ă ş f cut de Psellos lui Mihail al IV- lea (1034- 1041): „cea mai mare parte a suveraniloră abrog legea dat de predecesorii lor i destituie senatori, meritul lui Mihail al IV- leaă ă ş constând în faptul c nu a fàcut nimic”. Opozi ia se pare c era un fapt normal laă ţ ă Bizan , adesea chiar masiv . Arethas de Cezareea spunea c „numai o minoritateţ ă ă sus inea puterea aflat la conducere, în timp ce majoritatea o tolereaz ”. În alteţ ă ă cazuri nemul umirea se manifesta violent, ca în cazul lui Alexios al III- lea cândţ popula ia declara:ţ ”nu mai suport m s fim guverna i de Comneni”.ă ă ţ

O asemenea opozi ie este de altfel justificat i de tradi ia cre tin care aţ ă ş ţ ş ă recunoscut i a încurajat critica moral a puterii imperiale. De asemenea, bizantiniiş ă formulau critici deosebit de violente i de îndr zne e la adresa puterii, încât aceastş ă ţ ă atitudine pare extraordinar i ast zi. „Pentru majoritatea împ ra ilor romani,ă ş ă ă ţ spunea Nichita Choniates, este absolut intolerabil ca ei s se mul umeasc numai cuă ţ ă domnia, cu ob inerea de venituri, cu folosirea bunurilor publice ca i cum ar fi aleţ ş lor, cu tratarea oamenilor liberi ca i cum ace tia ar fi sclavi; dac nu- i consider mş ş ă ă ca fiind întelep i, dac nu apreciem eroismul lor, dac în elepciunea lor nu esteţ ă ă ţ comparat cu cea a lui Solomon, dac nu vedem în ei ni te adev ra i dogmati ti,ă ă ş ă ţ ş cunosc tori infailibili ai lucrurilor dumnezeie ti i omene ti, atunci ei se simtă ş ş ş ofensa i”ţ 454 .

Acest citat demonstreaz c se putea folosi un limbaj destul de liber la adresaă ă împ ratului. Un suveran destul de autoritar cum a fost Manuel I (1143- 1180) s- aă v zut nevoit s accepte repro urile dure ale solda ilor s i, care- l învinuiau deă ă ş ţ ă înfrângerea de la Myriokefalon din 1176. Cu toate c împ ratul are o misiune divin ,ă ă ă aceasta nu- l împiedic s aibe sl biciuni ca to i oamenii. De aici i numeroaseleă ă ă ţ ş critici cu privire la diversitatea formelor de adora ie. Arethas de Cezareea, consideratţ totu i un bun curtezan, nu era de acord cu obiceiul persan al prostern rii pe care el îlş ă consider barbar si nedemn pentru eleni. Mihail Psellos sublinia lipsa de sinceritate,ă iar Fotie punea accentul pe ata amentul ce trebuia s existe între cel care guverna iş ă ş guverna i. ţ

În istoria Bizan ului a existat un num r important de împ ra i, care au încercatţ ă ă ţ s fie cât mai apropia i de supu ii lor: Constantin al X- lea (1059- 1067) se f ceaă ţ ş ă cunoscut supu ilor prin dreptate fa de ei, în timpul reconstruirii cet ii Dorileeaş ţă ăţ

453 G. DAGRON, Empereur et prêtre Etude sur le “césaropapisme” byzantin , Paris, 1996; D.J. GEANAKOPOLOS, Church and State in the Byzantine Empire: a Reconsideration of Cesaropapism , în Church History , 1965.454 A. DUCELLIER, Op.cit. p,142.

186

din 1176, Manuel Comnenul a dat exemplu solda ilor s i printr - un gest plin deţ ă umilin : c ra pietre cu spatele. Contactul direct cu oamenii era de asemeneaţă ă apreciat chiar i atunci când cel în cauz avea multe defecte: incapabil, la , Alexios alş ă ş III- lea (1195- 1203) era iertat pentru c tia s - i apropie oamenii.ă ş ă ş

Originea divin a puterii r mâne indiscutabil , dar nu poate fi uitat niciă ă ă fundamentul terestru, chiar dac prin aceasta se exprima de fapt tot voin a divin .ă ţ ă Pentru Psellos autoritatea imperial se sprijinea pe 3 fundamante: poporul, Senatul iă ş armata. Rolul acesteia din urm era eviden iat în chip deosebit: faptul c în această ţ ă ă institu ie, în virtutea tradi iei romane, majoritatea vedeau o surs incontestabil deţ ţ ă ă putere, mul i dintre împ ra ii bizantini proveneau din sânul ei (Nichifor II Focas,ţ ă ţ Alexios al III- lea). Acela i Psellos spunea la un moment dat c armata r mâne „nervulş ă ă romanilor”. F când dovada aceluia i conflict uneori profund, bizantinii au avut uneleă ş „probleme” în distinc ia pe care erau nevoi i s o fac între idealul antic al chipuluiţ ţ ă ă de „împ rat r zboinic” i dreptul divin ce presupunea o deta are fa de anumiteă ă ş ş ţă ac iuni exclusiv materiale. În momentul în care Roman Diogene se expune în cursulţ b t liei de la Mantzikert din 1071, Psellos aminte te c gestul s u a atras batjocuraă ă ş ă ă celor care considerau c în astfel de situa ii un ef trebuie s r mân departe, rolulă ţ ş ă ă ă s u limitându - se numai la ordine. ă

Mai mult decât armata, poporul constituia în realitate principalul fundament al puterii terestre. Chiar dac era mândru de originea sa nobil , Nichita Botaniates tiaă ă ş c datoreaz autoritatea sa „oamenilor din popor”, „celor din pie e”. Dup ce aă ă ţ ă exilat - o pe împ r teasa Zoe, Mihail al V- lea se gândea s adune i s conving nuă ă ă ş ă ă numai Senatul, dar i pe reprezentan ii poporului, ca m sur de reconcilereş ţ ă ă ulterioar „cu popula ia capitalei”.ă ţ

De partea sa, poporul î i cuno tea puterea i tia s se serveasc de ea: înş ş ş ş ă ă definitiv poporul este cel care a provoacat c derea lui Mihail al V- lea (1041- 1042) iă ş tot el este cel care o împiedic pe Zoe (1042), cu prilejul revenirii sale, s o înl tureă ă ă pe sora sa, Teodora. Cu timpul îns , vocea poporului a fost tot mai pu in ascultat ,ă ţ ă fapt demonstrat în 1195 când oamenii sunt resemna i s vad c Alexios al III- leaţ ă ă ă depindea exclusiv de dorin a armatei. Poporul bizantin nu a cerut niciodat sţ ă ă exercite singur puterea: Attaleiates ne spune c în momentul c derii lui Mihail al VII-ă ălea (1071- 1078), poporul se adun dând impresia c „exercit puterea democratic ”,ă ă ă ă dar scopul nu era decât alegerea unui nou împ rat, Botaniates. De fapt bizantiniiă (poporul) au avut întotdeauna un sim ascu it al legalit ii i chiar al legalismului,ţ ţ ăţ ş încât se sim eau pierdu i atunci când aceste forme nu erau respectate: în 1057ţ ţ poporul cerea neîncetat lui Mihail al VI- lea (1057) s - i arate textul prin care îlă recuno tea pe Isaac Comnenul drept succesor i aceasta pentru c nu dorea s fieş ş ă ă considerat c a jurat strâmb aclamându - l pe Isaac.ă

În realitate, limitarea puterii imperiale era provocat mai pu in de brutalitateaă ţ necontrolat a poporului, care nu avea ca rezultat imediat decât înlocuirea unui tirană cu altul, ci de sensul implicit al legalit ii care impunea actelor despotice oăţ contradic ie permanent . În în elesul obi nuit, puterea suprem este de fapt oţ ă ţ ş ă autoritate legal i aceasta pentru c împ ratul este personificarea legii, iar în cazulă ş ă ă exceselor tiranice riscul este de a se nega pe sine însu i.ş ”Ca om, spunea Kekaumenos, împ ratul este supus legilor care garanteaz pietatea”ă ă 455 . Cea mai important lege în acest sens era cea care stabilea succesiunea la tron: chiar dacă ă totul vine de la Dumnezeu, bizantinul era convins c luarea prin violen a tronuluiă ţă

455 IBIDEM, p. 143.

187

nu era un fapt legal; de aceea Isaac Comnenul va abdica tocmai din cauza remu c rilor „pentru c dobândise tronul f r s respecte legea”, în favoareaş ă ă ă ă ă succesorului s u, Constantin al X- lea, care spera s ajung la putere „în condi iiă ă ă ţ legale”. Pe de alt parte, în momentul în care ajunge la putere, împ ratul nu poateă ă face ceea ce vrea: printre legile nescrise, el trebuia s respecte i pe „cele aleă ş Imperiului Roman”, sau pe cele deja existente. El avea dreptul s le i interpretezeă ş ajutat îns de juri ti, f r posibilitatea lu rii unei decizii personale. Acest lucru eraă ş ă ă ă posibil numai atunci când nu existau prevederi legale, cu condi ia respect riiţ ă dreptului cutumier, tipic grecesc, care nu a încetat s coexiste cu dreptul romană scris. Împ ratul putea face chiar legi, îns cu respectarea fondului legislativ anterior,ă ă ceea ce interzicea editarea unor legi arbitrare sau prea îndep rtate de legisla ia dejaă ţ existent . ă

Bizantinii nu au uitat niciodat principiile fundamentale ale Statului, i anumeă ş distinc ia care trebuie f cut în cazul împ ratului, între autoritatea sa public iţ ă ă ă ă ş persoana privat , confuzie care risca s duc la tiranie. Suveranul nu avea dreptul să ă ă ă confunde finan ele Statului cu propriul s u buzunar. În acest sens, Alexios Comnenulţ ă era acuzat de Zonaras c „nu mai merit numele de basileu”ă ă 456 .

În virtutea acelora i principii, pare anormal ca împ ratul în func ie s dispunş ă ţ ă ă dup bunul s u plac de tron. Decizia lui Monomahul de „a alege el însu i un împ rată ă ş ă care s - i succead ”, apare în viziunea lui Attaleiates ca un exces de putere. Bizantiniiă ă erau de asemenea convin i c fiecare împ rat era investit cu datorii fa de întreagaş ă ă ţă comunitate, pe care nu putea s le ignore i cu atât mai pu in s se sustrag . Înă ş ţ ă ă privin a func ionarilor statului, de care depindea binele public, atribu iile lor nuţ ţ ţ puteau deriva din simpla fantezie imperial . Pentru Psellos generozitatea lui Mihail ală VI- lea, care promova pe fiecare mai degrab la întâmplare „era pur i simplu haos”.ă ş

Constrâns de Biseric , armat , popor i legi, scrise sau nescrise, împ ratul careă ă ş ă trebuia s se team c într - o zi risca s fie abandonat de Dumnezeu, sfâr e te prin aă ă ă ă ş ş fi mai degrab un om fragil. Pentru a promova ordinea i stabilitatea în Imperiu eraă ş nevoie de impunerea unui principiu clar: în treburile statului nu putea fi ales oricine. Anarhia i lupta diferitelor fac iuni nu puteau fi îng duite. R zboaiele civile sauş ţ ă ă loviturile de Stat aveau drept consecin printre altele i provocarea unui adev ratţă ş ă vid de putere, care ducea la anarhie i tulbur ri. ş ă

Paleologii i c derea Imperiului Bizantin (1261- 1453)ş ă

Cruciadele i domina ia latin au l sat Imperiul Bizantin într- o stare deş ţ ă ă epuizare economic accentuat , cu un teritoriu ce reprezenta numai umbra celui dină ă vremea Comnenilor. La Constantinopol, palate i cartiere întregi se g seau în ruin ,ş ă ă iar ora ul î i revenea cu greu de pe urma celor întâmplate în 1204. Celelalte localit iş ş ăţ ale Imperiului erau de asemenea imaginea capitalei, speran ele revenirii laţ prosperitatea de alat dat fiind minime: negustorii vene ieni i genovezi exploatauă ă ţ ş la maxim comer ul cu Orientul grecesc. Imperiul era redus în Asia Mic , la teritoriulţ ă Imperiului de la Niceea; în Europa, la Tracia i la o parte a Macedoniei: “un corpş debil, sl bit i mizerabil, având un cap enorm, Constantinopolul” (Ch. Diehl). De jură ş împrejur erau State independente sau ostile: Trebizonda, care pân la cucerirea deă

456 IBIDEM, p. 151.

188

c tre turci, a tr it din propriile resurse; despotatul de Epir i ducatul Nepratos, Stateă ă ş grece ti care acceptau destul de greu suzeranitatea bizantin . ş ă Ducatul Atenei, a continuat s apar in francezilor, dup care a trecut în mâna catalanilor, iară ţ ă ă principatul Moreei a revenit în cele din urm Imperiului. În sfâr it, nenum rateleă ş ă insule i o mare parte a localit ilor de coast erau în mâna genovezilor i aş ăţ ă ş vene ienilor. ţ Ceva mai departe de acest Imperiu dislocat i aflat în agonie, se g seauş ă Statele din Occident, Serbia, Bulgaria i turcii.ş

Aceasta era situa ia în momentul în care trupele lui Mihail al VIII- leaţ Paleologul (1259- 1282), au p truns în Constantinopol. În aceast ultim perioad aă ă ă ă Istoriei Bizan ului (1261- 1453) distingem dou etape: domnia lui Mihail al VIII- lea iţ ă ş cea a succesorilor s i. Anul 1282, când moare Mihail al VIII- lea i ajunge la tronă ş Andronic al II- lea (1282- 1328), a marcat de fapt o ruptur înso it de decaden aă ţ ă ţ bizantin ; Mihail al VIII- lea a avut ca principal obiectiv împiedicarea ofensivei latineă în Orient, activitatea i succesul politicii f cându - l drept ultimul mare împ rat alş ă ă Bizan ului. Un om singur nu putea îns înl tura cauzele profunde ale declinului unuiţ ă ă Imperiu epuizat, de aceea succesorii s i nu au putut face mai mult decât s întârzieă ă deznod mântul final. Andronic al II- lea (1282- 1328) i Andronic al III- lea (1328-ă ş1341) au asistat neputincio i la cre terea puterii turcilor în Asia. Ioan al V- leaş ş (1341- 1391), împreun cu Ioan al VI- lea Cantacuzino ( 1341- 1355) au v zut cumă ă sârbii lui Du an ajungeau la por ile Constantinopolului precum i primele cuceririş ţ ş turce ti în Europa. Sub Manuel al II- lea (1391- 1425) i Ioan al VIII- lea (1425- 1448),ş ş progresul turcilor a redus Imperiul la capital i la împrejurimile acesteia, iară ş c l toriile umilitoare ale ultimilor doi în Occident pentru a cere ajutor, au r masă ă ă infructuoase. “Nu se dorea decât profitul de pe urma mizeriei Imperiului grec, pentru a- l domina religios, pentru a- l cuceri politic i a- l exploata economic”,ş spunea Ch. Diehl. Deznod mântul era deci inevitabil i a survenit în 29 mai 1453,ă ş când ultimul împ rat bizantin Constantin al XI- lea a murit eroic pe zidurileă Constantinopolului asaltat de turci.

Situa ia intern i extern a Imperiuluiţ ă ş ă

În ultima perioada a Imperiului bizantin, împ ra ii au fost nevoi i s fac faă ţ ţ ă ă ţă unor mari dificult i financiare, introducând noi taxe i impozite asupra unorăţ ş categorii sociale exceptate pân atunci. Din p cate, aceste m suri nu au putut fiă ă ă eficiente într- un Stat al c rui comer se afla în mâna str inilor. Imperiul nu maiă ţ ă putea între ine flota i pe solda ii armatei terestre, pl ti i foarte r u, fapt pentru careţ ş ţ ă ţ ă aveau loc în mod frecvent revolte. Ca întotdeauna la Bizan , disputele religioase auţ fost reflexul agita iei politice i mai ales al disputei în jurul unei eventuale uniri cuţ ş Roma.

Dup moartea lui Teodor al II- lea Laskaris (1254- 1258), coroana imperial aă ă revenit fiului s u minor, Ioan al IV- lea Laskaris (1258- 1261), regen a fiind asigurată ţ ă de un personaj de condi ie modest , George Muzalon. În fa a acestei situa ii,ţ ă ţ ţ aristocra ia condus de Mihail Paleologul a reac ionat violent: Muzalon este asasinat,ţ ă ţ iar regen a preluat de Mihail Palelogul. Acesta provenea dintr - o familieţ ă aristocratic , avea sprijinul armatei i al clerului, ascensiunea sa datorându - seă ş meritelor sale i situa iei externe care impunea o conducere ferm . Tot acum asist mş ţ ă ă

189

i la alc tuirea unei noi coali ii occidentale condus de Manfred, regele Siciliei i fiulş ă ţ ă ş natural al lui Frederich al II- lea Hohenstaufen, care nelini ti i de consolidareaş ţ Imperiului de la Niceea se asociaz cu despotul Epirului, Mihail al II- lea (1237- 1271),ă împotriva împ ratului bizantin. Alian a a g sit sprijin i la regele sârb Uro I,ă ţ ă ş ş nelini tit i el de ascensiunea Imperiului bizantin. În ciuda acestor dificult i, Mihailş ş ăţ al VIII- lea, cu sprijinul fratelui s u Ioan Paleologul, a ob inut o victorie str lucit înă ţ ă ă toamna anului 1259 pe Valea Patagoniei, luându - l chiar prizonier pe principile Ahaiei. El a fost mai târziu eliberat în schimbul ced rii unor localit i din Peloponez.ă ăţ În vederea anihil rii unei eventuale contraofensive a vene ienilor, Mihail al VIII- lea aă ţ încheiat în 1261o alian cu Genova, care a permis p trunderea pe pia a bizantin aţă ă ţ ă acestei republici maritime. Genovezii preiau practic în acest fel suprema iaţ comercial în Orient, de inut pân atunci de vene ieniă ţ ă ă ţ 457 .

Un alt eveniment deosebit de important a fost încoronarea lui Mihail al VIII-lea în Biserica Sfânta Sofia de c tre patriarhul Arsenie pe 15 august 1261. Actulă simboliza rena terea Imperiului bizantin i crearea unei noi dinastii care a domnitş ş aproape 200 de ani. În schimb împ ratul legitim, Ioan al IV- lea Laskaris, a fostă izolat.

Pe plan extern, în aceast perioad Imperiul bizantin era amenin at deă ă ţ occidentali: Grecia continua s fie sub domina ia latinilor prin despotatele de Epir,ă ţ Moreea, Atena, Ahaia, iar despotatele de Epir i cel de la Tesalia erau ostileş Imperiului bizantin. De asemenea, în Nordul Peninsulei Balcanice, sârbii i bulgarii,ş î i m riser regatele în dauna bizantinilor, dar nu erau în stare s organizeze ac iuniş ă ă ă ţ ostile de mare amploare împotriva Imperiului decât printr - o politic de alian e.ă ţ

În Occident, inamicul cel mai puternic era regatul Siciliei, care devenise foarte periculos dup moartea lui Manfred, un du man al papalit ii, cu Carol de Anjouă ş ăţ devotat scaunului papal. Din acest moment începe o perioad de alian e conjucturaleă ţ cu sârbii lui Uro sau cu bulgarii arului Constantin, împotriva lui Mihail al VIII- lea,ş ţ puse la cale de Carol de Anjou. În aceste condi ii, Mihail al VIII- lea s- a dovedit a fiţ un bun diplomat, reu ind s rezolve dificult ile în care se afla, mai mult prinş ă ăţ abilitate politic decât prin for a militar . De partea sa l- a avut i pe regele Fran eiă ţ ă ş ţ Ludovic al IX- lea, cel care prin participarea la cruciada împotriva arabilor, l- a împiedicat pe fratele s u Carol de Anjou s atace Constantinopolul. Situa iaă ă ţ conflictual a fost atenuat i de urcarea pe scaunul papal al lui Grigorie al X- leaă ă ş (1271- 1276), cel care în schimbul neutralit ii lui Carol de Anjou cere lui Mihail alăţ VIII- lea accelerarea tentativelor de unire.

Tentativele de unire de la Lyon (1274)

În aceast situa ie bizantinii erau în fa a unei alegeri delicate: fie erauă ţ ţ acceptate condi iile latinilor i astfel era reconstituit lumea cre tin în vedereaţ ş ă ş ă înl tur rii pericolului otoman, cu riscul unei evidente disolu ii într - un cre tinism ceă ă ţ ş le devenise deja str in, fie î i prezervau spiritualitatea tradi ional prin abandonareaă ş ţ ă

457 Vezi M. BALARD, Etat et la colonisation au Moyen  ge, Lyon, 1989; Idem, La Romanie génoise , 2 vol., Roma, 1978; M. BALARD, A. DUCELLIER, Coloniser au Moyen Âge , Paris, 1995; Fr. THIRIET, La Romanie vénetienne , Paris- Roma, 1959.

190

oric rei speran e de conservare a Imperiului Orientală ţ 458 . Alegând cea de a doua solu ie, bizantinii au ales moartea lor politic , înfrângerea de c tre turci i au respinsţ ă ă ş moartea cultural ce le- ar fi venit prin unirea cu Occidentul. Mihail al VIII- lea aă încercat s conving clerul ortodox de necesitatea înf ptuirii unirii cu Roma i înă ă ă ş ciuda unei opozi ii evidente, el a trimis o delega ie la Lyon format din fostulţ ţ ă patriarh Gherman, marele istoric i om de stat George Acropolites i din mitropolitulş ş de Niceea, Teofan. Între timp, adep ii unirii l- au câ tigat de partea sa i pe Ioanţ ş ş Vekkos, un teolog de frunte care pân atunci fusese un adversar al unirii. Chiar dacă ă divergen ele doctrinale nu se agraveser , iar dogma roman avea unii partizaniţ ă ă precum Ioan Vekkos în secolul al XIII- lea sau pe filozoful Dimitrios Cydones în secolul al XIV- lea, bizantinii aveau mari rezerve în privin a preten iilor disciplinareţ ţ ale Bisericii latine. Lumea ortodox , în care rolul sinodului tempera i limita adeseaă ş puterea patriarhal , nu putea accepta evolu ia monarhic a Romei tot mai evidentă ţ ă ă din secolul al XI- lea. Dac recunoa terea suprema iei teoretice a papei putea fiă ş ţ admis , nu putea fi tolerat impunerea unei dogme de c tre acesta. Chiar iă ă ă ş partizanii unirii nu acceptau ca papa s devin în afara sinodului o autoritate înă ă materie de credin . Dup reforma gregorian îns , autocra ia roman a respinsţă ă ă ă ţ ă ideea unui sinod, singurul loc în care bizantinii ar fi acceptat s se realizeze unirea.ă Sinonim cu supunerea fa de Roma, unirea devenea o afacere pur politic , careă ţă ă urma s asigure Bizan ului sprijinul roman în lupta împotriva du manuluiă ţ ş musulman. Unirea care s- a realizat la Lyon în 6 iulie 1274 nu a fost în eleas nici deţ ă cler, nici de popor: respins de Statele grece ti dizidente precum Epirul i Tesalia, eaă ş ş a fost abandonat i de fiul lui Mihail al VIII- lea, Andronic al II- lea, în momentul înă ş care necesit ile politice nu o mai cereau. ăţ

Tot ra iuni tactice au condus i la alte tentaive f cute pe vremea împ ra ilorţ ş ă ă ţ Andronic al III- lea (1328- 1341), Ioan al V- lea (1341- 1391) i Manuel al II- lea (1391-ş1425). Aceste încerc ri au culminat practic cu o adev rat catastrof spirituală ă ă ă ă pentru Biserica bizantin : conciliul de la Ferrara - Floren a din 1438- 1439, care s- aă ţ încheiat cu capitularea în fa a Romei a celor care au semnat unirea. Pentru a în elegeţ ţ dramatismul momentului, trebuie s ne imagin m deruta în care se aflau bizantiniiă ă în fa a iminentei distrugeri a Imperiului de c tre Islam i presiunea financiarţ ă ş ă exercitat de latini: nu aveau bani pentru a se întoarce la Constantinopolă 459 . La acestea se ad ugau i alte presiuni psihologice venite din partea împ ratului i aă ş ă ş intrigilor latinizante care urm reau realizarea cu orice pre a unirii. S rb torirea înă ţ ă ă 1939 de c tre catolici a jubileului unirii de la Ferrara- Floren a a reprezantat dovadaă ţ unei profunde neân elegeri a adev ratei con tiin e ecleziale a Bisericii Ortodoxe.ţ ă ş ţ Faptul c Marcu Eugenicul, episcopul Efesului, nu a semnat actul de unire, l- a f cută ă pe acesta s devin practic reprezentantul autorizat al credin ei Bisericii Ortodoxe, ală ă ţ experien ei i tradi iei sale. În momentul în care bizantinii au revenit laţ ş ţ Constantinopol, ei au respins unirea care le fusese impus , iar c derea Imperiuluiă ă câ iva ani mai târziu, elimina în mod tragic ra iunea acestui act. Imperiul pentru careţ ţ unii erau gata s sacrifice Ortodoxia, înceta s mai existe.ă ă

Aceste tentative de unire au consolidat practic separarea: problema unit iiăţ Bisericilor a fost mult vreme amestecat cu minciuna i calculul. Biserica nuă ă ş cunoa te decât unitatea, deci nu poate recunoa te un eventual „acord de unire”.ş ş

458 Vezi D.J. GEANAKOPOLOS, Emperor Michael Palaeologus and the West, Cambridge, Massachusetts, 1959. Capitolul 11 al acestei lucr rii face se refer la unirea de la Lyon din 1274. ă ă459 Vezi J. GILL, Le concile de Florence, Tournai - Paris, 1964.

191

Uniatismul implic practic o lips de încredere în unitate, o negarea a ac iuniiă ă ţ harului, care poate anula orice neîn elegere. Îndep rtarea mutual a Orientului deţ ă ă Occident, s- a încheiat printr - o separare complet : Orientul ortodox i Occidentulă ş catolic.

Revenind la unirea de la Lyon din 1274, putem spune c a fost urmat deă ă unele consecin e. ţ Pe plan extern, situa ia politic s- a ameliorat. Carol de Anjou iţ ă ş vene ienii au fost opri i de la atacul asupra Constantinopolului, iar Mihail al VIII- leaţ ţ a ob inut unele victorii pe mare împotriva vene ienilor. Pe plan intern, Mihail al VIII-ţ ţlea a declan at o ampl ac iune de persecutare a celor care nu acceptaser unirea,ş ă ţ ă închisorile fiind pline acum cu oameni provenind din rândul tuturor claselor sociale. Dup moartea lui Carol de Anjou în 1282, împ ratul a sc pat de cea mai greaă ă ă ameni are din vremea sa, evenimentul diminuând totodat i puterea de ac iune aţ ă ş ţ sârbilor i bulgarilor. ş

Imperiul Bizantin sub urma ii lui Mihail al VIII- lea.şPrimele conflicte cu turcii otomani

Odat cu moartea lui Mihail al VIII- lea în 1282, a început practic declinulă Imperiului bizantin. Procesul a avut la baz cauze multiple: incapacitatea urma iloră ş lui Mihail al VIII- lea de a gestiona corespunz tor situa iile de criz , structura socială ţ ă ă i economic fragil a societ ii bizantine, p trunderea progesiv a genovezilor iş ă ă ăţ ă ă ş

vene ienilor pe pie ele interne bizantine. ţ ţ Sub urma ul s u, Andronic al II- lea (1282-ş ă1328) asist m la înmul irea problemelor interne. Criza financiar l- a obligat să ţ ă ă renun e la între inerea flotei i s lase ap rarea maritim pe seama genovezilor,ţ ţ ş ă ă ă lucru care se va dovedi a fi o mare gre eal : Imperiul bizantin depindea din punct deş ă vedere economic i militar de genovezi. Andronic al II- lea a limitat i efectiveleş ş armatei terestre, neputând rezista turcilor. Pe plan religios, el a avut o atitudine diferit fa de cea a tat lui s u, fiind un adversar al unirii de la Lyon din 1274. Înă ţă ă ă acest sens l- a înlocuit pe patriarhul Ioan Vekkos cu Iosif, iar înal ii func ionari careţ ţ acceptau unirea erau sco i din func ie. O m sur important luat de Andronic aş ţ ă ă ă ă vizat statutul Muntelui Athos, prin hrisovul din 1291 el trecând m n stirile subă ă autoritatea direct a patriarhului. ă Protosul Sfântului Munte, care din vremea lui Alexios I Comnenul era confirmat de împ rat, acum era recunoscut de patriarh. Deă asemenea, sub Andronic al II- lea a fost alc tuit o nou ă ă ă Notitia episcopatum , care trebuia s corespund noilor cerin e ale timpului, fiind men ionate în aceast listă ă ţ ţ ă ă Mitropolia Vicinei i episcopia Vlahilor.ş

În mod firesc, sl biciunile de pe plan intern au condus la o politic externă ă ă modest , în care s- a c utat asigurarea lini tii prin tratative de pace cu popoarele dină ă ş Nord, Sud, Est i Vest. Cu toate acestea, împ ratul Andronic al II- lea a comis o gravş ă ă gre eal prin amestecul s u în conflictul dintre vene ieni i genovezi din anul 1294.ş ă ă ţ ş Ini ial, bizantini au fost al turi de genovezi, fapt care a condus la un coflict deschisţ ă cu vene ienii, din care au câ tigat cei din urm , iar pacea din 1302 era defavorabilţ ş ă ă bizantinilor. La rândul lor turcii reu iser ca pân la 1300 s cucereasc întreagaş ă ă ă ă Asie Mic i s controleze mai multe ora e. Instalarea lor în Bitinia, lângă ş ă ş ă Constantinopol le- a permis s p trund mai u or în Peninsula Balcanic . ă ă ă ş ă Pentru a

192

face fa acestui grav pericol, Andronic al II- lea a recurs la mercenari, permi ândţă ţ trecerea în Imperiu a cca. 16.000 de alani, care urmau s lupte cu turcii. Cu toateă acestea, bizantinii au fost înfrân i, iar Andronic al II- lea a cerut de data aceastaţ ajutor catalanilor, condu i de Roger Flor. Acesta poseda o armat de 6.500 de solda iş ă ţ catalani i 36 de cor bii, care se angajaser împotriva turcilor cu condi ia ca Rogerş ă ă ţ Flor s primeasc titlul de ă ă mare duce (comandant al armatei bizantine). În 1304 catalanii au pornit o ampl campanie împotriva turcilor, încheiat cu eliberarea unoră ă regiuni din Frigia. Dup aceast dat apar neîn elegeri între bizantini i catalani, iară ă ă ţ ş dup uciderea lui Roger Flor din 1305, într - un complot organizat de fiul luiă Andronic al II- lea, Mihail al IX- lea, se ajunge la jafuri în Thesalia, Macedonia, Tracia i Muntele Athos. ş Catalanii nu au reu it s cucereasc Tesalonicul îndreptându - seş ă ă

c tre ducatul Atenei unde i- au alungat pe francezi. Timp de 70 de ani Atena i Tebaă ş au trecut de sub domina ia francez sub cea a catalanilor. Aceste câteva date neţ ă arat cât de fragil devenise Imperiul bizantin în Peninsula Balcanic , situa ieă ă ţ agravat ulterior de r zboaiele civile dintre Andronic al II- lea i nepotul s uă ă ş ă Andronic al III- lea 460 .

R zboaiele interne dintre cei doi au tulburat via a bizantin în al treileaă ţ ă deceniu al secolului al XIV- lea. Era practic începutul unei perioade de lupte civile care vor continua i în deceniul al cincilea al secolului al XIV- lea, contribuind laş dezagregarea Imperiului bizantin, la sl birea for elor sale. Motivele acestui conflictă ţ de familie erau de natur personal , dominate mai ales de comportamentulă ă imprudent al nepotului. Printre partizanii lui Andronic al II- lea s- a aflat i viitorulş împ rat Ioan al VI- lea Cantacuzinoă 461 . Conflictul s- a încheiat în 1328 cu înfrângerea i înl turarea de pe tron a lui Andronic al II- lea. ş ă

În Asia Mic , turcii au f cut progrese notabile, cucerind rând pe rând Brusa înă ă 1326, Niceea în 1329 i Nicomidia în 1337. La moartea lui Andronic al III- lea înş 1341, ei deveniser practic st pânii Asiei Mici i f ceau dese incursiuni în Tracia.ă ă ş ă Asemenea sârbilor ei au profitat sub domnia lui Ioan al V- lea (1341- 1391) de luptele interne ale Bizan ului: Ioan Cantacuzino care- i c s torise fata cu sultanul Orkhanţ ş ă ă conta pe ajutorul turcilor în vederea ob inerii tronului, permi ând instalarea acestoraţ ţ în Tracia i oferindu - le un loc pe malul european al Dardanelelor. Din acest momentş turcii nu au încetat s intervin în problemele interne ale Imperiului. Ei i- auă ă ş consolidat pozi ia în regiunea Gallipoli, punct de plecare spre Balcani. Murad I aţ cucerit Tracia, Filipopoli, Adrianopole, unde practic î i instaleaz i capitala ca semnş ă ş distinct al ambi iilor lor europene. În fa a acestui pericol, Ioan al V- lea a încercat oţ ţ oarecare apropiere de Occident: el se deplaseaz la Roma în 1369, acceptând oă m rturisire de credin conform cu dogma catolic , în care îl recuno tea pe papă ţă ă ă ş ă drept conduc torul cre tin t ii. Acest acord a r mas la fel de lipsit de perspectiveă ş ă ăţ ă precum cel de la Lyon, dar la întoarcere el a trecut pe la Vene ia, unde a fost re inutţ ţ ca debitor insolvabil. Ioan al V- lea este în cele din urm eliberat contra sumeiă datorate de c tre fiul s u, Manuel. Turcii i- au continuat ofensiva, zdrobind Imperiulă ă ş sîrb în b t lia de la Kossovo din 1389 i trecându - i pe bulgari sub domina ie. ă ă ş ţ

Ioan al V- lea Paleologul i Ioan al VI- lea Cantacuzinoş460 Era fiul lui Mihail al IX- lea. Pentru aceast perioad vezi D. NICOL, ă ă The Last Centuries of Byzantium, 1261- 1453. Londra, 1972. Despre Andronic al III- lea poate fi consultat U.V BOSCH, Andronikus III Palaiologos. Versuch einer Darstellung der Byzantinische Geschichte in den jahren 1321- 1341, Amsterdam, 1965. 461 D. NICOL, The Family of Kantakuzenos, 1100- 1460 , în Dumbarton Oaks Studies , XI, 1968; G. WEISS, Joannes Kantakuzenos. Aristokrat, Staatsmann, Kaiser und Mönch , Wiesbaden, 1969.

193

Dup moartea lui Andronic al III- lea la 15 iulie 1341, succesor a r mas Ioan ală ă V- lea (1341- 1391), fiul s u, împreun cu mama sa, Ana de Savoia. La rândul s u,ă ă ă Ioan Cantacuzino, ca apropiat al împ ratului decedat, pretindea rolul de regent.ă Aceste preten ii au dus la formarea unei puternice opozi ii format din Ana deţ ţ ă Savoia i patriarhul Ioan Calecas. Cel mai periculos adversar al primului ministru aş fost îns Alexis Apocaucos, un bun general, recompensat pentru meritele sale cuă bog ii i onoruri. Intrigile interne la care s- au ad ugat pericolele externe au agravatăţ ş ă i mai mult criza intern . Turcii, care ajunseser la malurile Asiei Mici, au intreprinsş ă ă

expedi ii pe rmurile Traciei, sţ ţă ârbii înaintaser pân la Tesalonic, iar bulgariiă ă amenin au s intre i ei în r zboi. Ioan Cantacuzino reu e te totu i s restabileascţ ă ş ă ş ş ş ă ă pacea cu ajutorul trupelor pe care le recruta pe cont propriu. În acest moment s- a declan at în mod deschis un adev rat r zboi civil: Ioan Cantacuzino se declarş ă ă ă împ rat la Demotica în 1341, recunoscând totodat legitimitatea lui Ioan al V- lea iă ă ş pe mama sa, Ana de Savoia. Prin aceast declara ie el dorea s arate c nu luptaă ţ ă ă împotriva familiei imperiale, ci împotriva lui Alexis Apocaucos. De partea lui Cantacuzino erau aristocra ii i nobilii din Tracia, precum i c lug rii isiha ti.ţ ş ş ă ă ş Adversarii proveneau din rândul p turii de mijloc, a claselor de jos i dintreă ş partizanii proocidentali. R zboiul civil dintre Cantacuzino i Apocaucos era agravată ş i de cre terea puterii sârbilor condu i de tefan Du an i de cea a turcilor. În plus,ş ş ş Ş ş ş

interven ia puterilor str ine avea loc într - un moment în care societatea bizantin eraţ ă ă divizat din punct de vedera religios, iar puterea militar era sl bit . ă ă ă ă

Isihasmul, un curent vechi în spiritualitatea bizantin , a fost eviden iat deă ţ Sfin ii Simeon Noul Teolog i Grigorie Sinaitul. Idealul suprem al isiha tilor era caţ ş ş prin cur irea de patimi s ajung la starea de lini te care s permit vederea luminiiăţ ă ă ş ă ă taborice, de la Schimbarea la Fa . Pentru a atinge acest el monahii luptau cuţă ţ patimile lor i de multe ori alegeau, pentru eficientizare, izolarea. Ei foloseau i oş ş pozi ie special a corpului, î i potriveau capul cu barba în piept i cu privirea spreţ ă ş ş inim , rostind rug ciunea: “Doamne Iisuse Hristoase milue te- m ”. Practica iă ă ş ă ş concep ia c lumina taboric poate fi v zut , a creat o serie de dispute în Imperiulţ ă ă ă ă Bizantin. Au existat oameni care au contestat valabilitatea luminii taborice, printre ace tia num rându - se i c lug rul Varlaam din Calabria (Sudul Italiei). Varlaam îiş ă ş ă ă numea pe isiha ti în mod ironic, “privitori în buric”, spunând c lumina taboric nuş ă ă este etern , deci nu poate fi v zut . În acest context apare Sfântul Grigorie Palama,ă ă ă “campionul” doctrinei isihaste, care aduce o distinc ie esen ial între fiin a divinţ ţ ă ţ ă (ousia ) i lucr rile ei (ş ă dinamis )462 . Pentru a explica i mai bine raportul dintre fiin iş ţă ş lucrare, Palama spunea c esen a soarelui nu poate fi cunoscut , dar putem vedeaă ţ ă efectul s u. Sistemul isihast împlinea dorin a omului de a se uni cu Dumnezeu,ă ţ creând o punte de leg tur între lumea de aici i cea de dincolo. Aceasta era oă ă ş nostalgie mai veche a cre tinilor, manifestat i pe parcursul disputelor hristologice.ş ă ş Isihasmul a fost declarat doctrina oficial a Bisericii bizantine în urma sinodului dină anul 1351 de la Constantinopol, iar între 1351- 1356, reprezentantul gândirii scolastice occidentale, Grigore Akindin, a fost condamnat. Victoria lui Palama din 1351 nu era complet pentru c Biserica evita s condamne pe adversariiă ă ă isihasmului. Un obstacol pentru isihasm au fost Ana de Savoia i patriarhul Ioanş

462 J. MEYENDORFF, Grégoire Palamas et la mistique orthodoxe, Paris, 1959.

194

Calecas; Sfântul Grigorie Palama este arestat ajungându - se ca pe plan religios Imperiul s fie împ r it în dou grup ri.ă ă ţ ă ă

În vara anului 1345 a murit la Constantinopol Alexis Apokaukos, lucru care i-a dat posibilitatea lui Ioan Cantacuzino (1347- 1354) s ob in unele victorii cuă ţ ă ajutorul turcilor 463 . Pe 21 mai 1346 el a fost încoronat la Adrianopol ca împ rat deă c tre patriarhul Ierusalimului, fapt care marca legalitatea declara iei de la Demoticaă ţ din 1341. Pe data de 3 februarie 1347 Ioan Cantacuzino a intrat triumfal în Constantinopol, fiind recunoscut ca împ rat chiar i de c tre adversarii s i. În noileă ş ă ă condi ii, Ana de Savoia î i schimb atitudinea fa de isihasm, îl depune din scaunulţ ş ă ţă patriarhal pe Ioan Calecas, pe care- l înlocuie te cu Isidor, iar Sfântul Grigore Palamaş este scos din închisoare. Instalarea pe tron a lui Ioan Cantacuzino a reprezentat victoria isihasmului.

Pe plan extern, Ioan al VI- lea Cantacuzino a colaborat chiar i cu turcii,ş p strându - i interesul pentru teritoriile grece ti, atitudine manifestat prin fondareaă ş ş ă despotatului de Moreea i va fi ostil genovezilor. Ostilitatea fa de ace tia din urmş ţă ş ă era justificat de taxele de 80% pe care genovezii le încasau de la bizantini pentruă trecerea prin Bosfor. Trupele bizantine sunt îns înfrânte în 1349, iar eforturile deă refacere a flotei au fost zadarnice. În 1352 se declan eaz din nou r zboiul civilş ă ă dintre Ioan Cantacuzino i Ioan al V- lea Paleologul, încheiat cu abdicarea primului,ş în noiembrie 1354. Din acest moment, Ioan Cantacuzino îmbrac haina monahal , seă ă retrage la Athos, unde este influen at de doctrina isihast .ţ ă

Cu prilejul r zboaielor civile care au avut loc în aceast perioad la Bizan ,ă ă ă ţ întâlnim i conduc tori dobrogeni afla i sub conducerea lui Dobrotici. El se afla înş ă ţ fruntea unui despotat care fusese întemeiat între anii 1320- 1322 i cuprindeaş regiunea numit “ ara Cavernei”, adic inutul dintre Varna i Caliacra. Tot în cadrulă ţ ă ţ ş r zboielor civile de la Bizan din 1346 afl m i numele lui Balica, un conduc toră ţ ă ş ă dobrogean, care a intervenit în luptele dintre bizantini prin trimiterea a 1.000 osta iş ce urmau s lupte sub conducerea lui Dobrotici al turi de Ana de Savoia i de Ioan ală ă ş V- lea. Rolul jucat de Dobrotici este eviden iat i prin faptul c el ajunge s fie despotţ ş ă ă peste un inut cuprins între Varna i Caliacra, iar forma iunea sa politic devineţ ş ţ ă foarte important în Balcani. În 1386 Dobrotici a murit, iar fiul s u Ivanco scoteaă ă propria moned de aur, ceea ce demonstra c Statul dobrogean î i men inea la aceaă ă ş ţ dat independen a. Atât Dobrotici cât i fiul s u Ivanco au avut leg turi strânse cuă ţ ş ă ă Vlaicu Vod i cu Mircea cel B trân. ă ş ă

Situa ia Imperiului Bizntin sub ultimii împ ra i paleologi (1391-ţ ă ţ1448)

Domnia lui Manuel II (1391- 1425), urma ul lui Ioan al V- lea, a început înş condi ii deosebit de grele, Imperiul fiind redus practic la capital , iar o bun parte aţ ă ă Peloponezului se afla în mâna turcilor 464 . În iarna anilor 1393- 1394, Baiazid l- a somat pe noul împ rat i pe conduc torii statelor slave din Balcani s - i aducă ş ă ă ă omagiu. “Invita ia” a fost urmat de blocarea Constantinopolului, oprireaţ ă aprovizion rii cu ap , astfel încât capitala era asfixiat de mizerie. Din 1393, peă ă ă

463 În vara anului 1345, Ioan Cantacuzino încheie o alian cu Osman conduc torul turcilor osmanlîi,ţă ă dându - I de so ie pe una din fiicele sale.ţ464 P. WITTEK, The Rise of the Ottoman Empire, Londra, 1966.

195

fondul lipsei de unitate dintre diferitele State cre tine, turcii au reu it s cucereascş ş ă ă pe rând Bulgaria în 1393, care a r mas sub st pânirea lor timp de 500 de ani, apoiă ă Serbia i Dobrogea. Mircea cel B trân a reu it s - i p streze independen a prin plataş ă ş ă ş ă ţ unui tribut. Dup înfrângerea de la Nicopole din 1396, împ ratul bizantin, profundă ă descurajat a adresat mai multe apeluri lumii cre tine: s- a adresat ru ilor, papei,ş ş vene ienilor, regilor Fran ei i Angliei. ţ ţ ş În acest demers al s u a întreprins c l torii laă ă ă Vene ia, la Roma, unde s- a întâlnit cu papa Bonifaciu al IX- lea, merge la Paris, undeţ se întâlne te cu Henric al IV- lea, f r a ob ine mare lucru. Salvarea a venit îns dinş ă ă ţ ă Est, mai precis de la conduc torul mongol Timur- Lenk sau Tamerlan, care subă pretextul supunerii de c tre turci a p storilor anatolieni, musulmani suni i ca i ei,ă ă ţ ş intervin în Asia Mic i nimicesc armatele otomane la Ankara pe 20 iulie 1402.ă ş Baiazid însu i este f cut prizonier i moare câteva luni mai târziu în captivitate.ş ă ş Între 1402 i 1413 asist m la o reconstituire a Imperiului edificat de c tre Baiazid.ş ă ă Procesul a fost influen at profund de luptele dintre cei patru fii ai lui Baiazidţ Ilderim, încheiate în 1413. Dup ce i- a eliminat fra ii, Mahomed I a r masă ş ţ ă conduc torul sultanatului, fiind îns obligat s fac fa în continuare numeroaseloră ă ă ă ţă revolte, dar mai ales lui Mustafa, un fiu nelegitim al lui Baiazid. Aceast perioad deă ă criz putea constitui un bun prilej de salvare a Imperiului bizantin de c treă ă Occident, cu atât mai mult cu cât Mahomed I s- a ar tat mai degrab prietenos cuă ă Manuel. Din p cate irealismul roman, care a apreciat gre it progresul partiduluiă ş antiunionist de la Bizan i din rile slave, lunga paralizie a Vene iei care pân înţ ş Ţă ţ ă 1437 a luptat împotriva Ungariei precum i r zboiul de 100 de ani, care a neutralizatş ă Fran a i Anglia, au premis turcilor s se redreseze, f r a fi nevoi i s fac fa unuiţ ş ă ă ă ţ ă ă ţă eventual atac venit din Vest. În acela i timp, aceast perioad a înregistrat i unş ă ă ş rezultat pozitiv: Manuel a putut profita de anii de pace pentru a restabilii ordinea în despotatul Moreei, unde se succedaser fratele s u, Teodor I i proprii s i copii,ă ă ş ă Teodor al II- lea i Constantin al XI- lea. ş

Mahomed moare în anul 1421, succesor la tron fiind fiul s u, Murad al II- leaă (1431- 1451), care reia practic politica lui Baiazid. Fiul lui Manuel, Ioan al VIII- lea, asociat la tron din ianuarie 1421, comite o grav eroare: încearc , f r succes, să ă ă ă ă pun în locul lui Murad pe Mustafa. ă De aceea, din 1422 Constantinopolul este supus unui nou asediu, care nu a determinat un eventual ajutor occidental. În prim varaă anului 1423, turcii au devastat Grecia, au p truns pe teritoriul Moreei, iară Tesalonicul a fost cucerit pe 29 martie 1430. În 1425 Manuel al II- lea Paleologul moare, tronul fiind preluat de fiul s u, Ioan al VIII- lea (1425- 1448), aria sa deă domnie limitându - se practic la capital . Ceilal i fra i ai s i, Andronic al IV- lea iă ţ ţ ă ş Teodor al II- lea, conduceau celelalte regiuni care mai existau.

Asemenea tat lui s u, Ioan al VIII- lea a încercat de la început s fac faă ă ă ă ţă ofensivei turce ti printr - un ajutor occidental. Dup asediul Constantinopolului dinş ă 1422, Ioan al VIII- lea vizitase deja în calitate de succesor la tron cur ile occidentale,ţ iar în 1431 tratativele de unire dintre cele dou Biserici au fost reluate în contextulă în care papa condi iona un eventual ajutor militar de finalizarea lor. Practic, în fa aţ ţ ascensiunii turcilor, împ ratul Ioan al VIII- lea s- a decis s încerce imposibilul:ă ă unirea cu latinii. Tat l s u, care petrecuse ani buni în Occident dup ajutoare îiă ă ă spusese de altfel c “de speriat îi po i speria pe turci cu gândul c ai s faci unirea cuă ţ ă ă latinii, dar eu nu- i dau deloc sfatul s faci a a ceva, pentru c nu- i v d pe- ai no triţ ă ş ă ă ş dispu i s g seasc vreo modalitate de unire i în elegere cu latinii. Team îmi esteş ă ă ă ş ţ ă s nu se fac schism i mai rea i atunci iat c ne- am dat de gol i în ochiiă ă ă ş ş ă ă ş

196

p gânilor”. Cu toate acestea Ioan al VIII- lea încearc , iar în 1431 are loc la Basel ună ă sinod general, care proiecta unirea cu grecii. Participan ii la acest sinod, au trimis înţ 1437 delega i la Constantinopol, care au încheiat o conven ie cu trimi ii greci pentruţ ţ ş ca ei s soseasc mai întâi în apele teritoriale ale Italiei i dup aceea s se decidă ă ş ă ă ă locul unde urma s se in sinodul care dorea unirea. Pe data de 18 septembrie 1437,ă ţ ă prin bula Doctoris gentium , papa Eugen al IV- lea a hot rât transferul sinodului de laă Basel la Ferrara, pe coasta oriental a Italiei. În luna noiembrie 1437, Ioan al VIII- leaă Paleologul, înso it de fratele s u i de o delega ie compus din aproximativ 700 deţ ă ş ţ ă persoane, au plecat spre Italia cu cor biile puse la dispozi ie de c tre pap .ă ţ ă ă

Din impun toarea suit imperial mai f ceau parte: patriarhul ecumenic Iosifă ă ă ă al II- lea care va muri în timpul lucr rilor, Visarion mitropolitul Niceei, favorabilă unirii cu latinii din motive politice, Antonie mitropolitul Heracleei, Marcu Eugenicul al Efesului, marele adversar al unirii, Dionisie de Sardes, Grigorie Mamas, duhovnicul împ ratului i Silvestru Syropulos, marele eclesiarh al Patriarhiei Ecumenice, cel careă ş a scris Istoria sinodului unionist de la Ferrara- Floren aţ 465 . Din partea celorlalte Biserici au participat: mitropolitul Isidor al Kievului, din partea marelui principe al Moscovei Vasile al II- lea (1425- 1462), Biserica Georgei prin mitropolitul Grigorie al Georgiei, un episcop i un laic. Din ara noastr au fost trimi i la lucr ri: mitropolitulş ţ ă ş ă Damian al Moldovei de neam grec, înso it de vicarul s u, protopopul Constantin iţ ă ş un delegat mirean, logof tul Neagoe, probabil loc itorul Episcopiei sau Mitropolieiă ţ Romanului 466 . Mitropolia Ungrovlahiei, care se îndep rteaz acum de tradi ionaleleă ă ţ leg turi cu Patriarhia de la Constantinopol, Arhiepiscopia sârb de la Ipek sauă ă Arhiepiscopia de la Ohrida nu au fost reprezentate.

De partea cealalt , a latinilor, s- au remarcat la discu ii: cardinalul Iuliuă ţ Cesarini, fost pre edinte al sinodului de la Basel, Ludovic, arhiepiscop de Forli iş ş Ioan de Raguza (Dubrovnicul de ast zi). Lucr rile sinodului au început pe 9 aprilieă ă 1438 la Ferrara, apoi s- au mutat la Floren a i s- au încheiat cu proclamarea unirii peţ ş 6 iulie 1439. Cu toate c unirea p rea mai bine realizat decât cea de la Lyon,ă ă ă popula ia Constantinopolului s- a opus iar Marcu Eugenicu nu a semnat actul unirii,ţ ceea ce l- a determinat pe pap s spun : ”dac Marcu nu a semnat n- am f cută ă ă ă ă nimic”. Hot rârile acceptate de împ rat i de cei care au semnat actul de unire dină ă ş partea ortodoc ilor reflect în bun parte deruta în care se aflau bizantinii în aceleş ă ă momente în care turcii amenin au distrugerea Imperiului, iar lipsurile impuneau oţ presiune puternic din partea latinilor. În afara consecin elor religioase, unirea aă ţ avut i consecin e politice, printre acestea cea mai important fiind neîncrederea luiş ţ ă Murad al II- lea. A urmat o perioad de conflicte armate, în care s- au implicat iă ş sârbii, ungurii, românii sau polonezii, încheiat cu victoria turcilor de la Varna dină 1444. Aceast înfrângere a avut consecin e mai grave decât cea de la Nicopole,ă ţ descurajând profund lumea cre tin . În 1446, sultanul Murad al II- lea progreseaz iş ă ă ş în Sudul Greciei, cucerind regiuni precum Focida i Beo ia, ajungând pân la Mun iiş ţ ă ţ Pindului. Singurul care a rezistat mai mult a fost albanezul Skanderberg, mai precis pân la moartea sa survenit în 1468. În aceste condi ii, Ioan al VIII- lea moare laă ă ţ Constantinopol în 1448, tronul fiind preluat de c tre Constantin al XI- lea Dragases,ă

465 Pr. Prof. Dr. tefan ALEXE, Ş Sinodul de la Ferrara – Floren a (1438- 1439) i participarea Bisericiiţ ş Ortodoxe Române , în Ortodoxia , 1989, nr. 4, pp. 19- 28.466 Despre Damian al Moldovei exist mai multe studii, dar noi îl recomand m pe cel al Domnuluiă ă Prof. Emilian POPESCU, Complet ri i rectific ri la Istoria Bisericii Moldovei i la rela iile cu Bizan ul înă ş ă ş ţ ţ prima jum tate a secolului al XV- leaă , în vol. Credin i cultur în Moldovaţă ş ă , Ia i, Trinitas, 1995, pp.ş 125- 147.

197

care dup mama sa provenea dintr - o familie sârb . ă ă În februarie 1451 a murit iş Murad al II- lea, iar succesorul s u, Mohamed, va fi cuceritorul Constantinopolului. Înă primele zile ale lui aprilie 1453, Mohamed a mobilizat o armat numeroas subă ă zidurile capitalei Imperiului bizantin i dup 7 s pt mâni de asediu, asaltul finalş ă ă ă este dat pe 29 mai. În b t lia final a murit i Constantin Dragases, istoricii afirmândă ă ă ş c aceast cucerire s- a datorat i faptului c o poart a cet ii r m sese deschis ,ă ă ş ă ă ăţ ă ă ă lucru speculat din plin de c tre turci. Cucerirea ora ului imperial de pe malulă ş Bosforului de c tre Mohamed însemna c derea oficial a Imperiului bizantin. ă ă ă Prin aceast victorie turcii realizau un pod între regiunile de inute în Europa i cele dină ţ ş Asia Mic . Posesiunile bizantine, latine sau slave din Peninsula Balcanic au fost iă ă ş ele repede absorbite de c tre acest mare Imperiu. Astfel, Atena cade sub otomani înă 1456, despotatul de Moreea în 1456, Imperiul de la Trapezunt în 1461, despotatul sârbesc în 1456, iar regatul bosniac în 1463. Pân la sfâr itul secolului al XV- lea iă ş ş celelalte ri slave precum i albanezii au avut aceea i soart , astfel încât turcii auţă ş ş ă ajuns s aibe drept grani de Vest, Marea Adriatic . ă ţă ă

C derea Bizan ului s- a datorat f r îndoial înb trânirii institu iilor sale,ă ţ ă ă ă ă ţ lipsurilor unui Stat cl dit pe un principiu autoritar i care nu mai avea for a uneiă ş ţ reforme. C derea sa a avut îns i alte dou mari cauze deja pomenite: cruciadele iă ă ş ă ş antagonismul religios dintre Orient i Occident. Cruciadele au ruinat inutil Bizan ul,ş ţ pentru c occidentalii au fost incapabili s se men in în Orient. Singura sperană ă ţ ă ţă r mânea o posibil în elegere între greci i latini pentru ap rarea cre tin t ii. Toateă ă ţ ş ă ş ă ăţ eforturile în acest sens s- au lovit de preten iile exagerate ale papalit ii, deţ ăţ neîn elegerea latinilor sau de obstina ia grecilor. Atunci când Imperiul Bizantin aţ ţ fost cucerit de turci, dispari ia sa a l sat un mare gol în lume. Timp de 11 secole elţ ă jucase un rol important, uneori chiar decisiv în istoria Orientului i a Occidentului.ş De la Roma, Bizan ul primise i conservase mo tenirea lumii antice, în momentul înţ ş ş care “cetatea etern ” era amenin at cu dispari ia de c tre invaziile barbare. Dintr - oă ţ ă ţ ă civiliza ie p gân , decadent i incapabil de înnoire, Bizan ul a reu it s fac oţ ă ă ă ş ă ţ ş ă ă civiliza ie cre tin , care s r spund mai bine nevoilor unei con tiin e exigente.ţ ş ă ă ă ă ş ţ Elenismului primar c ruia i- a asigurat continuitate, limba greac fiind în acela i timpă ă ş simbol i instrument, Bizan ul i- a ad ugat roadele unui lung contact cu orientulş ţ ă persan i cel musulman.ş

Mo tenirea bizantin s- a transmis prin savan ii ei, misionari, comercian i sauş ă ţ ţ solda i tuturor popoarelor cu care au intrat în contact; arabii i turcii au fost i eiţ ş ş influen a i; popoarele slave le datoreaz religia i institu iile, iar dup c dereaţ ţ ă ş ţ ă ă Constantinopolului, mul i savan i greci s- au refugiat în Occident, aducând cu ei iţ ţ ş foarte multe cuno tin e. ş ţ

198

Cucerirea Constantinopolului de c tre turci.ăCre tinii sub domina ia turceasc .ş ţ ă

Cucerirea Constantinopolului de c tre turci la 29 mai 1453 constituie unulă dintre evenimentele importante ale istoriei universale, iar consecin ele ei se resimtţ pân ast zi. Declinul Imperiului Bizantin a început din secolul al XII- lea, cândă ă cavalerii occidentali ai cruciadei a IV- a (1202- 1204), manevra i de Vene ia, pentruţ ţ interesele ei comericiale în Orient, au atacat Constantinopolul la 13 aprilie 1204. Mo tenirea Bizan ului au râvnit - o pe rând bulgarii, sârbii, latinii, dar mai ales turciiş ţ din Asia Mic . Popoarele balcanice, greci, bulgari, sârbi, albanezi, r v ite deă ă ăş na ionalism i lipsite de unitate în fa a pericolului comun, au c zut rând pe rând subţ ş ţ ă domina ia turcilor. ţ Serbia a fost cucerit definitiv în 1459, Bulgaria în 1396, Grecia înă 1459- 1460, Bosnia în 1463, iar Egiptul în 1517. Întregul Orient ortodox, cu excep iaţ Rusiei, se afla sub jugul islamic, care s- a men inut timp de patru veacuri. Aceastţ ă perioad a marcat profund mentalitatea Bisericii Ortodoxe.ă

Încercând s definim natura jugului turcesc, trebuie mai întâi s amintim că ă ă nu poate fi vorba la început de o persecutare generalizat a cre tinilor. Atunci cândă ş Mohamed al II- lea a intrat în Constantinopol, dup trei zile de asediu, el a instaurată ceea ce s- a numit la acea vreme „legea i ordinea”ş 467 . Sultanul Mahomed al II- lea nu era un barbar: el fusese deja la Constantinopol, cunoa tea limba greac , iar înş ă ini iativa de a cuceri Bizan ul el era stimulat i de dragostea sincer pe care o nutreaţ ţ ş ă fa de crea iile grece ti. ţă ţ ş Unii istorici au remarcat chiar faptul c în suita sa „erauă unii cre tini care se bucurau de favorurile sale i care- i serveau ca secretari”.ş ş Mahomed se gândea s - i consolideze Imperiul i cu ajutorul culturii grece ti. Înă ş ş ş plus, Coranul chiar dac - i pomene te pe cre tini ca fiind necredincio i, recunoa teă ş ş ş ş în persoana lui Iisus un Profet, c ruia îi datorau respect. De aceea, dup cucerireaă ă Constantinopolului una dintre primele ini iative ale turcilor, a fost invita ia adresatţ ţ ă grecilor de a- i aleage un patriarh (alegerea l- a vizat pe Ghenadie Scolarul, unulş dintre participan ii la Conciliul de la Ferrara - Floren a). To i cre tinii erau obliga i sţ ţ ţ ş ţ ă pl teasc anual ă ă haraciul , aceasta fiind practic singura lor obliga ie fa de cuceritori.ţ ţă În schimb, patriarhul se bucura de libertate deplin în administrarea Bisericii iă ş nimeni nu avea dreptul s se amestece în hot rârile sale. Persoanele din anturajulă ă patriarhului, episcopi sau preo i, erau persoane declarate inviolabile; clerul era scutitţ de impozite. Chiar dac jum tate din bisericile din Constantinopol au fostă ă transformate în moschei, Poarta nu se amesteca în problemele interne ale Bisericii. Libertatea de a ine s rb torile i de a respecta cultul public erau recunoscute;ţ ă ă ş c s toriile, înmormânt rile i alte slujbe puteau avea loc f r nici o restric ie.ă ă ă ş ă ă ţ Celebrarea Pa tilor era autorizat în toate ora ele i satele. ş ă ş ş Într - un cuvânt, Biserica avea permisiunea de a r mâne Biseric , iar cre tinii î i puteau p stra religia.ă ă ş ş ă

Nu trebuie uitat îns un alt aspect fundamental i anume acela privindă ş statutul cre tinilor în Imperiul turc: spre deosebire de arabi, pentru turci, care nuş erau fanatici în materie de religie, cre tinismul era credin a na ional a grecilor, a aş ţ ţ ă ş cum cea mahomedan era cea a turcilor. Ca i în iudaism, de- o manier generală ş ă ă putem spune c islamul nu f cea distinc ie între societatea secular i cea religioas .ă ă ţ ă ş ă

467 F. BABINGER, Mahomed II Conquérant et son Temps , Paris, 1954. Lucrarea con ine i un studiuţ ş despre Murad al II- lea.

199

Institu iile civile i politice ale societ ii musulmane, justi ia, legile erau determinateţ ş ăţ ţ de islam, nefiind aplicabile celor care nu erau musulmani. Patriarhul devine acum Milet Pa aş sau etnarh , adic eful na iunii, iar ierarhia bisericeasc a fost îns rcinată ş ţ ă ă ă cu administrarea civil a popula iei cre tine. Ea judeca pe cre tini conform legiloră ţ ş ş grece ti, tribunalele sale erau recunoscute de Poart , iar sentin ele trebuiauş ă ţ executate de autorit ile turce ti. Cre tinii puteau avea de asemenea propriile lorăţ ş ş

coli i propria program de înv mânt. În mod teoretic, Biserica devenea un fel deş ş ă ăţă Stat în Stat.

În mod formal, putem considera pozi ia Bisericii în Imperiul turc ca fiindţ solid , numai c nu putem lua în considera ie numai acest aspect. În realitate,ă ă ţ situa ia Bisericii era adesea dramatic , fiind greu de descris toate suferin ele,ţ ă ţ umilin ele sau adev ratele persecu ii îndurate. Sultanul turc era izvorul tuturorţ ă ţ drepturilor, favorurilor sau defavorurilor i nu d dea nim nui socoteal pentruş ă ă ă ac iunile sale. În filozofia religioas a islamului, cre tinii erau considerati ţ ă ş rayah , adic un popor cucerit, necredincio i; ei nu aveau nici drepturi reale, nici cet enie.ă ş ăţ Chiar i Mahomed al II- lea, un om cu un nivel politic i cultural ridicat, s vâr e teş ş ă ş ş unele abuzuri, exemplul cel mai cunoscut fiind atunci când confisc patriarhuluiă Ghenadie biserica celor 12 Apostoli, pe care cu pu in timp mai înainte tot el i- oţ acordase 468 . Imperiul otoman va intra în scurt timp într - o perioad de declin politică i arbitrariu, cinismul i corup ia devenind regul . Drepturile patriarhului au fostş ş ţ ă

reduse în mod progresiv; nu- i mai r mânea decât ă tristul „privilegiu” de a fi responsabil al cre tinilor. În sec. al XVIII- lea, 48 de patriarhi s- au succedat într - unş interval de 73 de ani. Unii dintre ace tia au fost depu i din scaun dup care au fostş ş ă rea eza i, ajungându - se chiar la reinstalarea unora de 5 ori; mul i au suferit moarteş ţ ţ martiric . La rândul lor bisericile erau pâng rite, iar Sfintele Daruri profanate. Înă ă secolul al XIX-lea, Turcia, era în plin descompunere, numai c era în continuareă ă sus inut de na iunile europene, care vedeau în ea o contragreutate în fa a Rusiei.ţ ă ţ ţ Chiar dac la un moment dat asist m la o serie de reforme prin care sultanii,ă ă încercând s europenizeze Turcia, ameliorau într- un fel situa ia cre tinilor, ace tiaă ţ ş ş din urm au avut de înfruntat noi persecu ii. La rândul lor, grecii din Turcia i dină ţ ş Constantinopol au pl tit insurec ia greac din 1821 prin masacre cutremur toare.ă ţ ă ă

Anul 1821 este marcat i de martiriul patriarului Grigorie al V- lea, omorâtş chiar în ziua de Pa ti a anului 1821. A doua jum tate a sec. al XIX-lea a fost marcatş ă ă de nenum rate revolte ale cre tinilor i de represiunea sângeroas a turcilor. A fostă ş ş ă o perioad de lupt deschis i de masacre. Anul 1861 a reprezentat mai multeă ă ă ş revolte în Bosnia, Her egovina, Serbia, ara Româneasc , Moldova i Bulgaria; înţ Ţ ă ş 1866 asist m la o rebeliune în Creta, iar în 1875 la noi revolte în Bosnia iă ş Her egovina.ţ

Perioada st pânirii turce ti a fost marcat în istoria Ortodoxiei i de oă ş ă ş dezvoltare f r precedent a na ionalismului religios. Cauzele pot fi c utate chiar laă ă ţ ă Bizan , acolo unde ideea unui „Stat sfânt” avea valoare absolut . Numai c acestţ ă ă principiu se n scuse i se dezvoltase mai întâi sub semnul universalismului roman.ă ş Imperiul multina ional era conceput ca o dep ire a frontierelor na ionale; eraţ ăş ţ considerat drept „oikumene ”, „universul locuit”, unit printr - o singur lege,ă autoritate, o cultur unic , prin credin a în acelea i valori. Oricare barbar care ar fiă ă ţ ş acceptat cet enia roman i împ rt ea acelea i valori culturale ale elenismului,ăţ ă ş ă ăş ş înceta de a mai fi un barbar i devenea membru deplin al acestui univers, membru alş

468 A. SCHMEMANN, Le chemin historique… , p. 299.

200

aceleia i societ i. Aceast viziune i acest spirit universalist al Romei a permisş ăţ ă ş întâlnirea i alian a cu cre tinismul, universal prin esen . Dac Biserica acceptaş ţ ş ţă ă alian a cu Imperiul i se plasa sub protec ia lui, îl i sfin ea prin binecuvântarea ei,ţ ş ţ ş ţ Imperiul având astfel i con tiin a universalit ii misiunii sale.ş ş ţ ăţ

Prima bre produs în acest universalism a fost divizarea Imperiului, care aşă ă avut ca principal consecin pierderea componentei occidentale. Chiar dacă ţă ă autoritatea Imperiului era nominal recunoscut de barbarii stabili i în Occident,ă ţ conflictul cu „Vestul” s- a acutizat în timpul cruciadelor. Patriotismul bizantin, care se alimentase pân atunci din visul unui Imperiu universal, s- a transformat în modă progresiv în na ionalism; sentimentul pozitiv a devenit o pasiune negativ , oţ ă respingere a tot ceea ce este str in i ata ament maladiv fa de ceea ce este al „s u”.ă ş ş ţă ă De aceea, în timp ce Bizan ul se opunea, în virtutea „universalismului” s u, oric reiţ ă ă tendin e de separare a Imperiului în mai multe State i autocefalii independente, înţ ş realitate el supunea pe slavi unei eleniz ri for ate: numirea de episcopi greci,ă ţ reticen fa de orice particularism local, îndeosebi lingvistic. Aceast atitudine aţă ţă ă dus inevitabil la o divizare a lumii ortodoxe eviden iat în momentul cuceririiţ ă Constantinopolului de c tre turci. Paradoxal îns , jugul turcesc tindea mai degrabă ă ă c tre o restaurare a „universalismului cre tin” de la Bizan . F r s fac vreoă ş ţ ă ă ă ă diferen între religie i apartenen etnic , turcii îi considerau pe cre tini ca unţă ş ţă ă ş popor condus de patriarhul de la Constantinopol, în calitate de etnarh . Astfel, în aceast perioad , puterea imperial ajunge s treac într - un fel în mâinileă ă ă ă ă patriarhului. Biseric i Imperiu vor desemna de acum aceea i entitate: poporul grec,ă ş ş purt tor al valorilor elenistice. Patriarhul este „a ezat pe tron … iar episcopii seă ş înclin în fa a lui ca unui Împ rat i Patriarh”. Patriarhul Noii Rome aflat înă ţ ă ş captivitate era privat de libertate, dar nu i de autoritate.ş

201

202

Glosar

Akrites : ale i dintre solda ii de elit , aveau sarcina de a ap ra zonele de frontierş ţ ă ă ă (Taurus, Bulgaria). În aceste teritorii ei primeau i o anumit suprafa de p mânt,ş ă ţă ă ceea ce le permitea s intre în contact cu popula iile din afara grani elor Imperiului.ă ţ ţ În acest mediu marginal a luat na tere epopeea lui Vasile Digenis Akrites. ş

Allelengyon : sistem fiscal prin care împ ratul Vasile al II- lea (976- 1025) obliga peă dynatoi s pl teasc impozitul vecinilor r u platnici, f r s beneficieze de dreptulă ă ă ă ă ă ă de preem iune asupra terenurilor.ţ

Anthropoi kaloi : principalele elemente ale elitei urbane care în perioada secolelor XIII- XV, constituiau anturajul guvernatorului ora ului.ş

Apocrisiar : trimis, sol.

Anthypatos : la început era o simpl traducere a cuvântului ă proconsul , care în vremea lui Justinian devine o demnitate; dup perioada iconoclast , ob inereaă ă ţ acestui titlu era indispensabil pentru exercitatea puterii juridice de c tre strategulă ă unei theme.

Arhonte : este un cuvânt cu sensuri multiple. În secolele VII- VIII, el desemna pe responsabilii deta amentelor maritime locale, dar se aplica i acelor persoane careş ş reprezentau autoritatea public . La sfâr itul secolului al XI- lea, prin acest cuvânt eraă ş desemnat elita local .ă ă

August : în sistemul tetrarhic, era vorba de împ ratul principal, în opozi ie cu co-ă ţîmp ra ii sau caesarii. Chiar dac îl mai întâlnim la unii împ ra i ai dinastieiă ţ ă ă ţ Paleologilor, titlu de august nu mai este obligatoriu în secolul al XIII- lea.

Autocrator : termen foarte vechi, care desemna caracterul absolut i independen aş ţ total a puterii imperiale în raport cu oamenii, singurul lui control fiind Dumnezeu.ă (En Christo to Theo Pistos Basileus – împ rat credincios, în Hristos Dumnezeu).ă

Basileus : la origine rege , termenul desemnând prin excelen pe ţă Marele Rege al Persiei . El este introdus în titulatura bizantin în urma victoriei lui Heraclius asupraă per ilor, devenind echivalentul latinescului ş imperator .

Beg : titlu purtat de guvernatorul provinciilor otomane. Imperiul este împ r it la ună ţ moment dat în dou mari circumscri ii administrative: Anatolia i Rumelia, înă ţ ş fruntea c rora era un ă beglerbeg (beg al begilor ).

Catolicos : titlu purtat de patriarhii eterodoc i din Orient, precum în Armenia i înş ş Siria – Irak.

Cezar : la origine, titlul îl desemna pe co- imperator, dar din secolul al VII- lea titulatura era rezervat celei de a doua demnit i imperiale.ă ăţ

203

Crysobul : cel mai solemn act al cancelariei bizantine, parafat în aur, datat i semnatş de împ rat cu cerneal ro ie.ă ă ş

Despot : înainte de anul 1204 aceast demnitate permitea dreptul de succesiuneă imperial , iar sub Paleologi aceast denumire era purtat de principii greci sauă ă ă str ini titulari ai despotatelor independente sau autonome (Epir, Moreea, etc.).ă

Drongar : comandant al flotei centrale, alc tuit din marinari pl ti i din surseă ă ă ţ financiare imperiale.

Duce : comandant militar al unei întinse circumscrip ii de grani , care din secolul alţ ţă X- lea regrupa mai multe theme; în timp, ducele a devenit un simplu guvernator de provincie.

Ecloga : o prescurtare a codului lui Justinian, ce permitea o evolu ie a dreptului înţ vremea împ ra ilor isaurieni.ă ţ

Emirat : unitate teritorial desprins din descompunerea califatelor i sultanateloră ă ş musulmane, aflat sub autoritatea unui general sau emir.ă

Epanagoga : tratat juridic din vremea lui Vasile I Macedoneanul, destinat introducerii Basilicalelor .

Exarhat : provincii conduse de un exarh, de in tor al puterii civile i militare; existaţ ă ş un exarhat al Cartaginei i altul al Ravenei.ş

Folis : moned din bronz cu greutate variabil , care valora 1/24 dintr - un ă ă miliareison .

Gonika : p mânturi i venituri de inute sub form ereditar .ă ş ţ ă ă

Kral : rege, titlu purtat de suveranii sârbi.

Krites : cea mai însemnat func ie civil a unei teme, cu sarcini precise în justi ie.ă ţ ă ţ De in torul acestei func ii devine la sfâr itul secolului al X- lea adev ratulţ ă ţ ş ă guvernator al unei theme.

Lavră : tip de m n stire care f cea o sintez între eremitism i cenobitism; c lug rulă ă ă ă ş ă ă tr ia în timpul s pt mânii retras în chilia sa, iar sâmb ta i duminica venea înă ă ă ă ş m n stire pentru a participa la slujbe i la masa în comun. Lavrele atonite urmauă ă ş acest principiu, dând posibilitatea vie uitorilor s urmeze propriul ritm (idioritmic),ţ ă chiliile fiind îns situate în incinta m n stirii.ă ă ă

Logotet (cel care d ordineă ): titlul purtat de efii principalilor servicii administrativeş imperiale (afaceri externe, finan e publice, armat ). În secolul al XIV- lea, ţ ă Marele logotet era un fel de Prim- ministru .

Metoc : anex a unei m n stiri ce depindea de aceasta din punct de vedere materială ă ă i religios. ş

204

Miliaresion : moned din argint, care cânt rea aproximativ 3 g. i valora 1/12 parteă ă ş dintr - o nomisma .

Museion : la început desemna colile municipale, iar în secolul al XIV- leaş înv mântul literar i tiin ific din Constantinopol.ăţă ş ş ţ

Nomisma : moned din aur de 4, 54 g., care valora 1/72 ă dintr - o livră .

Novelă : lege nou care se ad uga Codului lui Justinian precum i altor culegeri deă ă ş legi.

Paideia : înv mântul secundar disponibil mai ales la Constantinopol. Sistemul eraăţă folosit în colile private i concuren iale.ş ş ţ

Partitio Romanie : tratat prin care în martie 1204, Imperiul bizantin era împ r ită ţ între viitorul împ rat latin, crucia i i vene ieni.ă ţ ş ţ

Parec : ran care nu beneficiaz în mod deplin de titlul de proprietate asupraţă ă p mântului, dar îl poate folsi dac pl te te o chirie.ă ă ă ş

Patriarh : titlu dat începând cu secolul al IV- lea episcopilor de Antiohia iş Alexandria, apoi i celor de la Constantinopol i Ierusalim. Patriarhul de la Romaş ş poart în general titlul de pap ; ansamblul celor 5 patriarhi formeaz ă ă ă pentarhia .

Porfirogenetul : copil n scut de împ r teas în sala de purpur a Palatului imperial.ă ă ă ă ă

Prefectul pretoriului : eful administra iilor provinciale i principalul colaborator alş ţ ş împ ratului pân în secolul al VI- lea.ă ă

Proheiron : manual de drept promulgat de Vasile I Macedoneanul, destinat alc tuiriiă Basilicalelor .

Pronoia : concesiunea veniturilor publice unei persoane private, adesea unui militar. Acest procedeu era la început revocabil, dar începând cu secolul al XIII- lea devine ereditar.

Res Privata : bunuri i venituri ale Casei imperiale.ş

Roga : salariul func ionarilor, solda ilor sau demnitarilor. În cazul func iilor maiţ ţ ţ importante erau date ve minte din materiale pre ioase precum m tasea.ş ţ ă

Sekreta : birourile administra iei centrale, ale c ror func ionari erau ţ ă ţ asekretis sau în cazul efilor ş protoasekretis .

Senat : transferat par ial la Constantinopol, Senatul roman a încetat în secolul al V-ţlea s mai aibe un rol deliberativ; el devine locul unei categorii sociale de înal iă ţ

205

demnitari. Se putea ajunge în Senat de la func ia de ţ protosp tară , iar apartenen a nuţ era ereditar . Calitatea de senator antrena privilegii juridice, îns i obliga ii.ă ă ş ţ

Strateg : guvernatorul unei theme, care acumula puteri civile i militare.ş

Stratiot : proprietar funciar care participa financiar la armata unei theme. El însu iş sau un servitor al s u era înrolat în acest corp de armat .ă ă

Tagmata : contingent al armatei centrale, format din solda i permanen i, adeseaţ ţ mercenari.

Theme : o provincie comandat de un ă strateg . La origine, teritoriul unei theme era foarte întins (existau numai patru theme pentru întregul teritoriu al Asiei Mici).

Typicon : actul de fondare al unei m n stiri, cu reguli de organizare, obliga ii iă ă ţ ş drepturi, statut i dot ri.ş ă

206

Lista împ ra iloră ţ

284- 305 Diocle ianţ – împ rat asociată286- 305 Maximian – împ rat asociată305- 306 Constan iu I Clorţ – împ rat asociată305- 311 Galeriu – împ rat asociată306- 312 Maximian – împ rat asociată306- 324 Constantin I cel Mare – împ rat asociată312- 324 Licinius – împ rat asociată324- 337 Cosntantin I cel Mare 337- 340 Constantin al II- lea – împ rat asociată337- 350 Constan iu al II- leaţ – împ rat asociată337- 350 Constant – împ rat asociată350- 361 Constan iu al II- leaţ361- 363 Iulian Apostatul363- 364 Iovian364- 375 Valentinian I – împ rat asociată364- 378 Valens – împ rat asociată375- 383 Gra ianţ - împ rat asociat ă379- 392 Teodosie I – împ rat asociată383- 392 Valentinian al II- lea – împ rat asociată392- 395 Teodosie I

Orient Occident

395- 408 Arcadius 395- 423 Honorius408- 450 Teodosie al II- lea 423 Constan iu alţ

III- lea450- 457 Marcian 423- 425 Ioan

425- 455 Valentinian al III-lea

455 Maxim455- 456 Avitus

457- 474 Leon I 457- 461 Marjorian

461- 465 Libius Sever467- 472 Anthemius472 Olybrius472- 474 Glycerius

474 Leon al II- lea 474 Iulius Nepos 474- 491 Zenon 474- 476 Romulus

Augustus 475- 476 Basiliscus – uzurpator491- 518 Anastasie I 518- 527 Iustin I527- 565 Justinian I

207

565- 578 Iustin al II- lea578- 582 Tiberiu al II- lea Constantin582- 602 Mauriciu602- 610 Focas610- 641 Heraclius – primul basileu bizantin641 Constantin al III- lea – basileu asociat641 Heracleonas – basileu asociat641- 668 Constant al II- lea Pogonat668- 685 Constantin al IV- lea685- 695 Justinian al II- lea695- 698 Leon iuţ698- 705 Tiberiu al II- lea705- 711 Justinian al II- lea711- 713 Filipicos Bardanes713- 715 Anastasie al II- lea715- 717 Teodosie al III- lea717- 741 Leon al III- lea Isaurul741 Constantin al V- lea Copronimul742- 743 Artavasde – uzurpator743- 775 Constantin al V- lea Copronimul775- 780 Leon al IV- lea780- 797 Constantin al VI- lea797- 802 Irina 800- 814 Carol cel

Mare 802- 811 Nichifor I 811 Staurakios – uzurpator811- 813 Mihail I Rhangabe813- 820 Leon al V- lea Armeanul 814 - 840 Ludovic cel Pios 820- 829 Mihail al II- lea Bâlbâitul 817 - 831 Lotar I829- 842 Teofil 840 - 855 Lotar al II- lea842- 867 Mihail al III- lea Be ivul ţ 850 - 875 Ludovic al II- lea842- 856 Teodora – regentă867- 886 Vasile I Macedoneanul 875 - 877 Carol Ple uvulş 881- 888 Carol

cel Gras886- 912 Leon al VI- lea 891 - 894 Guy 894 - 898 Lambert 896 - 899 Arnulf 901 - 905 Ludovic al III- lea 912- 913 Alexandru 913- 959 Constantin al VII- lea Porfirogenetul 915 - 922 Bérenger920- 944 Roman I Lecapenul959- 963 Roman al II- lea 962 - 973 Otto I963- 969 Nichifor al II- lea Focas 967 - 973 Otto al II- lea969- 976 Ioan I Tzimiskes 976- 1025 Vasile al II- lea Bulgaroctonul 996 - 1002 Otto al III- lea 1014 - 1024 Henric al II-

lea

208

1025 - 1028 Constantin al VIII- lea 1027 - 1039 Conrad al II-lea

1028 - 1034 Roman al III- lea Arghiros1028 - 1056 Zoe Porfirogeneta1034 - 1041 Mihail al IV- lea Paflagonianul1041 - 1042 Mihail al V- lea Calafatul1042 - 1055 Constantin al IX- lea Monomahul 1046 - 1056 Henric al III-lea1055 - 1056 Teodora Porfirogeneta1057 Mihail al VI- lea Stratioticos1057 - 1059 Isaac I Comnenul1059 - 1067 Constantin al X- lea Dukas1067 - 1068 Eudoxia Macrembolitissa1068 - 1071 Roman al IV- lea Diogene1071 - 1078 Mihail al VII- lea Dukas1078 - 1081 Nichifor al III- lea Botaniates1081 - 1118 Alexios I Comnenul 1084 - 1105 Henric al IV-

lea1118 - 1143 Ioan al II- lea Comnenul1143 - 1180 Manuel I Comnenul1180 - 1183 Alexios al II- lea Comnenul1183 - 1185 Andronic I Comnenul1185 - 1195 Isaac al II- lea Anghelos1195 - 1203 Alexios al III- lea Anghelos1203 - 1204 Isaac al II- lea Anghelos i Alexios al IV- leaş1204 Alexios al V- lea Dukas Împ ra i latini:ă ţ 1204 - 1222 Teodor I Laskaris 1204 - 1205

Baldouin I 1206 - 1216 Henric 1217 Pierre de Courtenay 1217 - 1219 Yolanda

1221- 1228 Rober de Courtenay

1222 - 1254 Ioan al III- lea Dukas - Vatatzes1254 - 1258 Teodor al II- lea Laskaris 1228 - 1261 Baudouin al II-

lea 1231 - 1237 Jean de Brienne

1258 - 1261 Ioan al IV- lea Laskaris1259 - 1282 Mihail al VIII- lea Paleologul1282 - 1328 Andronic al II- lea Paleologul1328 - 1341 Andronic al III- lea Paleologul1341 - 1391 Ioan al V- lea Paleologul1347 - 1354 Ioan al VI- lea Cantacuzino1390 Ioan al VII- lea Paleologul1391 - 1425 Manuel al II- lea Paleologul1425 - 1448 Ioan al VIII- lea Paleologul

209

1449 - 1453 Constantin al XI- lea Paleologul

Despo ţ ii Epirului Sebastocratorii Tesaliei

1204 - 1215 Mihail I1215 - 1224 Teodor1237 - 1271 Mihail al II- lea 1271 - 1296 Ioan I1271 - 1296 Nichifor 1296 - 1303 Constantin1296 - 1318 Toma 1303- 1318 Ioan al II- lea

Despo ii Tesaloniculuiţ

1224 - 1230 Teodor1230 - 1240 Manuel1240 - 1244 Ioan1244 - 1246 Dimitrie1318 - 1329 Nicolas Orsini1323 - 1355 Jean Orsini1335 - 1340 Nichifor al II- lea

Lista sultanilor musulmani

786- 809 Harun- al- Ra id ş 902- 908 Muktafi809- 813 Amin 912- 932 Muqtadir 813- 833 Mamun 932- 934 Kahir833- 842 Mutasim 934- 940 Radi 842- 847 Watik 940- 943 Mutaki 847- 861 Mutawakil 943- 946 Mustakfi861- 862 Muntasir 946- 974 Muti862- 866 Mutazz 974- 991 Tai 866- 869 Muhtadi 991- 1031 Kadir869- 892 Mutamid 1031 - 1075 Kaim 892- 902 Mutadid

Sultani seldjucizi de Rum

1063 - 1072 Alp Arslan 1210 - 1220 Kaikawous I

1072 - 1092 Malek- ah Ş 1220 - 1237 Kaikudab I

210

1077 - 1086 Soliman I 1237 - 1245 Kaikosru al II- lea

1092 - 1107 Kilidj- Arslan 1246 - 1257 Kaikawous al II- lea

1107 - 1116 Malek- ah Ş 1248 - 1265 Klidj Arslan IV- lea

1116 - 1156 Massud I 1249 - 1257 Kaikudab al II- lea

1156 - 1192 Kilidj Arslan II 1265 - 1282 Kaikosru al III- lea

1192 - 1196 Kaikosru I 1282 - 1304 Massud al II- lea

1196 - 1204 Soliman al II- lea 1284 - 1307 Kaikudab al III- lea

1204 Kilidj Arslan al III- lea 1307 - 1308 Massud al III- lea1204 - 1210 Kaikosru I

Sultani otomani – pân la c derea Constantinopoluluiă ă

1288 - 1326 Osman 1402 - 1410 Soliman 1326 - 1362 Orhan 1411 - 1413 Musa1362 - 1389 Murad I 1421 - 1451 Murad al

II- lea1389 - 1402 Baiazid 1451 - 1481

Mahomed al II- lea 1402 - 1421 Mahomed I

Lista patriarhilor de Constantinopol

211- 217 Filadelfiu 667- 669 Toma al II-lea

240- 265 Evghenie I 669- 675 Ioan al V-lea

284 - 295 Rufin I 675- 677 Constantin I306 - 314 Mitrofan I 677- 679 Teodor I314 - 337 Alexandru 679- 686 Gheorghe I337 - 339 Pavel I 686 - 687 Teodor I 339 - 341 Eusebiu de Nicomidia 688- 694 Pavel al III-

lea341 - 342 Pavel I 694- 706 Calinic I346 - 351 Pavel I 706- 712 Cyrus351 - 360 Macedonie I 712- 715 Ioan al VI-

lea360 - 370 Eudoxiu de Antiohia 715- 730 Gherman I370 Evagriu 730- 754 Anastasie370 - 380 Demofil 754- 766 Constantin al II-

lea

211

380 Maxim Cinicul 766- 780 Nichita I379 - 381 Grigorie I de Nazianz 780- 784 Pavel al IV-

lea381 - 397 Nectarie 784- 806 Tarasie398 - 404 Ioan I Hrisostom 806- 815 Nichifor I404 - 405 Arsaciu 815- 821 Teodot406 - 425 Atticus 821- 837 Antonie I426 - 427 Sisinie I 837- 843 Ioan al VII- lea428 - 431 Nestorie 843- 847 Metodie I431 - 434 Maximian 847- 858 Ignatie I434 - 446 Proclu 858- 867 Fotie I446 - 449 Flavian 867- 877 Ignatie I449 - 458 Anatoliu 877- 886 Fotie I458 - 471 Ghenadie I 886- 893 tefan IŞ472 - 489 Acaciu 893- 901 Antonie al II- lea489 - 490 Fravitas 901- 907 Nicolae I Misticul490 - 496 Eufimie 907- 912 Eutimie I496 - 511 Macedonie al II- lea 912- 925 Nicolae I

Misticul511 - 518 Timotei I 925- 927 tefan al II-Ş

lea518 - 520 Ioan al II- lea 927- 931 Trifon520 - 535 Epifanie 933- 956 Teofilact535 - 536 Antim I 956- 970 Polieuct536 - 552 Mina 970- 974 Vasile I552 - 565 Eutihie I 974- 979 Antonie al III- lea565 - 577 Ioan al III- lea Scholasticos 979- 991 Nicolae al

II- lea577 - 582 Eutihie al II- lea Vacan timp de 4ţ ă

½ ani582 - 595 Ioan al IV- lea Postitorul 996 - 998 Sisinie 595 - 606 Chiriac 1001 - 1019 Serghie al II-

lea607 - 610 Toma I 1019 - 1025 Eusta iuţ610 - 638 Serghie I 1025 - 1043 Alexei Studitul638 - 641 Pyrrhus I 1043 - 1058 Mihail I

Cerularie641 - 653 Pavel al II- lea 1059 - 1063 Constantin al

III- lea654 Pyrrhus al II- lea 1064 - 1075 Ioan al

VIII- lea654 - 666 Petru 1075 - 1081 Cosma I1081 - 1084 Eustratie Garidas 1261 - 1265 Arsenie

Autoreianos1084 - 1111 Nicolae al III- lea Grammaticos 1265 - 1266

Gherman al III- lea1111 - 1134 Ioan al IX- lea Agapetos 1266 - 1275 Iosif I

212

1134 - 1143 Leon Stypes 1275 - 1282 Ioan al II- lea Bekkos

1143 - 1146 Mihail al II- lea Kurkuas 1282 - 1283 Iosif I1146 - 1147 Cosma al II- lea Atticus 1283 - 1289 Grigorie

al III- lea1147 - 1151 Nicolae al IV- lea Muzalon 1289 - 1293 Atanasie

I1151 - 1152 Teodot al II- lea 1294 - 1303 Ioan al

XII- lea1153 - 1154 Neofit I 1303 - 1309 Atanasie

I1153 - 1154 Teodot al II- lea 1310 - 1314 Nifon I1154 - 1157 Constantin al IV- lea 1315 - 1319 Ioan al

XIII- lea1157 - 1170 Luca Chrysovergis 1320 - 1321

Gherasim I1170 - 1178 Mihail al III- lea Anchialos 1322 - 1332 Isaia1178 - 1179 Hariton Eugeniotis 1334 - 1347 Ioan al

XIV- lea1179 - 1183 Teodosie 1347 - 1350 Isidor I1183 - 1186 Vasile al II- lea Camateros 1350 - 1353 Calist I1186 - 1189 Niceta al II- lea Muntanes 1353 - 1355 Filotei

Kokkinos1189 Dositei de Ierusalim 1355 - 1363 Calist I1189 - 1191 Leon iu Theotokitesţ 1364 - 1376 Filotei

Kokkinos1191 - 1198 Gheorghe al II- lea Xifilinos 1376 - 1379 Macarie I1198 - 1206 Ioan al X- lea Camateros 1379 - 1388 Nil1208 - 1214 Mihail al IV- lea 1389 - 1390 Antonie

al IV- lea1214 - 1216 Teodor al II- lea 1390 - 1391 Macarie I1216 Maxim al II- lea 1391 - 1397 Antonie

al IV- lea1217 - 1222 Manuil I 1397 Calist al II- lea1222 - 1240 Gherman al II- lea 1397 - 1410 Matei I1240 Metodiu 1410 - 1416 Eutimie

al II- lea1244 - 1254 Manuil al II- lea 1416 - 1439 Iosif al

II- lea1255 - 1259 Arsenie Autoreianos 1440 - 1443 Mitrofan

al II- lea1260 Nichifor al II- lea 1443 - 1453 Grigorie al III-

lea

Lista papilor

213

311 - 314 Miltiade 422- 432 Celestin I314 - 335 Silvestru I 432- 440 Sixt al III-

lea336 Marcu 440- 461 Leon I cel Mare337 - 352 Iulius I 461- 468 Ilarie352 - 366 Liberiu 468- 483 Simpliciu352 - 365 Felix al II- lea – antipapă 483- 492 Felix al III-

lea366 - 384 Damas I 492- 496 Ghelasie I366 - 367 Ursin – antipapă 496- 498 Anastasie

al II- lea384 - 399 Siricius 498- 517 Symac399- 401 Anastasie I 498- 501 Lauren iuţ –

antipapă401 - 417 Inocen iu Iţ 514- 523 Hormisdas417 - 418 Zosima 523- 526 Ioan I418 - 422 Bonifaciu I 526- 530 Felix al IV-

lea418 - 419 Eulalius – antipapă 530- 532 Bonifaciu al

II- lea530 Dioscur – antipap ă 817- 824 Pascal I533 - 535 Ioan al II- lea 824- 827 Eugen al II- lea535 - 536 Agapet 827 Valentin 536- 537 Silver 827- 844 Grigorie al

IV- lea537- 555 Vigiliu 844 Ioan – antipapă 556- 561 Pelagiu I 844- 847 Serghie al

II- lea 561- 574 Ioan al III- lea 847- 855 Leon al IV-

lea 575- 579 Benedict I 855- 880 Anastasie –

antipapă 579- 590 Pelagiu al II- lea 855- 858 Benedict al

III- lea590 - 604 Grigorie I cel Mare 858- 867 Nicolae I604 - 606 Sabinian 867- 872 Adrian al II- lea607 Bonifaciu al III- lea 872- 882 Ioan al VIII- lea608 - 615 Bonifaciu al IV- lea 882- 884 Marin I615 - 618 Adeodat 884- 885 Adrian al III- lea619 - 625 Bonifaciu al V- lea 885- 891 tefan alŞ

VI- lea625 - 638 Honorius I 891- 896 FormosusVacan episcopalţ ă ă 896 Bonifaciu al VI-

lea640 Severin 896- 897 tefan al VII- leaŞ640 - 642 Ioan al IV- lea 897 Roman642- 649 Teodor I 897 Teodor al II- lea649 - 655 Martin I 898- 900 Ioan al IX- lea

214

654 - 657 Eugeniu I 900- 903 Benedict al IV- lea

657 - 672 Vitalian 903 Leon al V- lea672 - 676 Adeodat al II- lea 903- 904 Christofor

– antipap ă676 - 678 Donus 904- 911 Serghie al III- lea678 - 681 Agaton 911- 913 Anastasie al III-

lea682 - 683 Leon al II- lea 913- 914 Landon684- 685 Benedict al II- lea 914- 928 Ioan al X-

lea685 - 686 Ioan al V- lea 928 Leon al VI- lea686 - 687 Conon 928- 931 tefan al VIII- leaŞ687 Teodor – antipapă 931- 935 Ioan al XI- lea687 Pascal – antipapă 936- 939 Leon al VII- lea687 - 701 Serghie 939- 942 tefan al IX- leaŞ701 - 705 Ioan al VI- lea 942- 946 Marin al II- lea705- 707 Ioan al VII- lea 946- 955 Agapit al II- lea708 Sisinus 955- 964 Ioan al XII- lea708- 715 Constantin 963- 965 Leon al

VIII- lea715- 731 Grigorie al II- lea 964- 966 Benedict al

V- lea731- 741 Grigorie al III- lea 965- 972 Ioan al

XIII- lea741- 752 Zaharia 973- 974 Benedict al VI- lea752 tefan al II- leaŞ – antipapă 974 Bonifaciu VII –

antipapă752- 757 tefan al III- leaŞ 974- 983 Benedict al

VII- lea757- 767 Pavel I 983- 984 Ioan al XIV- lea767- 769 Constantin – antipapă 985- 996 Ioan al XV-

lea768 Filip – antipapă 996- 999 Grigorie al

V- lea768- 772 tefan al IV- leaŞ 997- 998 Ioan XVI –

antipapă772- 795 Adrian I 999- 1003 Silvestru al II-

lea795- 813 Leon al III- lea 1003 Ioan al XVII- lea816- 817 tefan al V- leaŞ 1004 - 1009 Ioan al

XVIII- lea1009 - 1012 Serghie al IV- lea 1198 - 1216

Inocen iu al III- leaţ1012 - 1024 Benedict al VIII- lea 1216 - 1227 Honorius al

IV- lea1012 Grigorie – antipapă 1227 - 1241 Grigorie

al IX- lea

215

1024 - 1032 Ioan al XIX- lea 1241 Celestin al IV-lea

1032 - 1044 Benedict al IX- lea Vacan episcopalţ ă ă1045 Silvestru al III- lea 1243 - 1254 Inocen iu alţ

IV- lea1045 Benedict al IX- lea 1254 - 1261 Alexandru al

IV- lea1045 - 1046 Grigorie al IV- lea 1261 - 1264 Urban al IV- lea1046 - 1047 Clement al II- lea 1265 - 1268 Clement

al IV- lea1047 - 1048 Benedict al IX- lea Vacan episcopalţ ă ă1048 Damas al II- lea 1271 - 1276 Grigorie

al X- lea1049 - 1054 Leon al IX- lea 1276 Inocen iu al V-ţ

lea1055 - 1057 Victor al II- lea 1276 Adrian al V- lea1057 - 1058 tefan al IX- leaŞ 1276 - 1277 Ioan al

XXI- lea1058 - 1060 Benedict al X- lea 1277 - 1280 Nicolae al III-

lea1059 - 1061 Nicolae al II- lea 1281 - 1285 Martin al

IV- lea1061 - 1073 Alexandru al II- lea 1285 - 1287 Honoriu

al IV- lea1061 - 1072 Honorius al II- lea – antipapă 1288 - 1292 Nicolae

al IV- lea1073 - 1085 Grigorie al VII- lea 1294 Celestin al V- lea1084 - 1100 Clement al III- lea – antipapă Vacan episcopalţ ă ă1086 - 1087 Victor al III- lea 1294 - 1303

Bonifaciu al VIII- lea1088 - 1099 Urban al II- lea 1303 - 1304 Benedict

al XI- lea1099 - 1118 Pascal al II- lea 1305 - 1314 Clement

al V- lea1100 - 1102 Teodoric – antipapă Vacan episcopalţ ă ă1102 Albert – antipapă 1316 - 1334 Ioan al XXII-

lea1105 Silvestru al IV- lea – antipapă 1328 - 1330 Nicolae

V – antipapă1118 - 1119 Ghelasie al II- lea 1334 - 1342 Benedict

al XII- lea1118 - 1121 Grigorie al VIII- lea – antipapă 1342 - 1352

Clement al VI- lea1119 - 1124 Calixt al II- lea 1352 - 1362

Inocen iu al VI- lea ţ1124 - 1130 Honorius al III- lea 1362 - 1370 Urban al

V- lea

216

1124 Celestin al II- lea – antipapă 1370 - 1378 Grigorie al XI- lea

1130 - 1143 Inocen iu al II- leaţ 1378 - 1389 Urban al VI- lea1130 - 1138 Anaclet al II- lea – antipapă 1378 - 1394 Clement

VII – antip.1138 Victor al IV- lea – antipapă 1389 - 1404

Bonifaciu al IX- lea1143 - 1144 Celestin al II- lea 1394 - 1423 Benedict

XIII – antip1144 - 1145 Lucius al II- lea 1404 - 1406

Inocen iu al VII- leaţ1145 - 1153 Eugeniu al III- lea 1406 - 1415 Grigorie al XII-

lea1153 - 1154 Anastasiu al IV- lea 1409 - 1410

Alexandru V – antip.1154 - 1159 Adrian al IV- lea 1410 - 1415 Ioan al

XXIII- lea1159 - 1181 Alexandru al III- lea Vacan episcopalţ ă ă1159 - 1164 Victor al IV- lea 1417 - 1431 Martin al V- lea1164 - 1168 Pascal al III- lea – antipapă 1423 - 1429 Clement

VIII – antip.1168 - 1178 Calixt al III- lea – antipapă 1424 Benedict XIV -

antipapă1179 - 1180 Inocen iu al III- leaţ – antipapă 1431 - 1447 Eugen al

IV- lea1181 - 1185 Lucius al III- lea 1439 - 1449 Felix V -

antipapă1185 - 1187 Urban al III- lea 1447 - 1455 Nicolae

al V- lea1187 Grigorie al VIII- lea1187 - 1191 Clement al III- lea1191 - 1198 Celestin al III- lea

Abrevieri

AARMSI – Analele Academiei Rom âne. Memoriile Sec iunii IstoriceţBCMI – Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceGB – Glasul BisericiiFHDR – Fontes Historiae Daco- RomanaeGCS – Die Griechischen Christlichen SchrifstellerJTS – Journal of Theological StudiesMA – Mitropolia ArdealuluiMO – Mitropolia Olteniei

217

NHE – Nouvelle Histoire de l’EglisePSB – P rin i i Scriitori Biserice tiă ţ ş şREB – Revue des études byzantineRI – Revista istoricăRN – Revue du NordSCIV – Studii i cercet ri de istorie vecheş ăSCIVA – Studii i cercet ri de istorie veche i arheologieş ă şST – Studii Teologice

218