Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Catedra "Finanţe şi Bănci" Proiect de specialitate la finanţele întreprinderii Tema:"Previziunea falimentului la întreprindere" Elaborat de studenta grupei FB1002 Bodarev Victorina Coordonator ştiinţific 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Se observă că principala cauză are în vedere greşelile în procesele de conducere şi de
cunoaştere a pieţei. Procedurile de faliment încep atunci cînd un debitor este incapabil să
îndeplinească sau se poate prevedea incapacitatea de îndeplinire, la timp, a obligaţiilor de plată
către debitori.
În acest moment, creditorii trebuie să ia decizia dacă vor dizolva compania prin procedura
de lichidare,sau o vor menţine în viaţă printr-o reorganizare.Această decizie depinde de
determinarea valorii firmei în condiţiile în care este realizată, faţă de valoarea activelor sale, dacă
acestea sunt vîndute separat.2
Diferenţa între faliment şi eşec este că falimentul este un proces care începe financiar şi se
termină legal,în vreme ce eşecul nu are neapărat o componentă juridică.
Momentul precis în care apare falimentul este dificil de precizat.El apare în urma unor
decizii subiective din perioada în care firma are probleme financiare.Creditorii sunt adesea cei
care decid acţiunea legală de lichidare.Eşecul financiar e necesar, dar nu suficient ca condiţie a
falimentului.
Din perspectiva financiară falimentul poate fi definit ca:
Activ net negativ;
Încetarea platino către creditor/neplata creditorilor;
Incapacitatea de răscumpărare a obligaţiunilor emise;
Incapacitatea de achitare a creditelor;
Neplata dividendelor pentru acţiuni preferenţiale.
Trebuie să reţinem că, pe termen scurt, o companie poate continua activitatea operaţională
chiar în condiţiile prezentate mai sus.
În literatura de specialitate, eşecul este interpretat în mai multe feluri, în funcţie de
problemele pe care le implică sau în funcţie de situaţia cu care se confruntă firma.În general sunt
acceptaţi următorii termeni:4
3 Onofrei Mihaela,Finanţele întreprinderii,Bucureşti,Editura Economică,2004,pag301-3024 Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.24-26
6
1. Eşec economic - semnifică faptul că veniturile unei firme nu acoperă costurile totale (inclusiv
costul capitalului investit).
2. Eşec al firme - situaţia în care o întreprindere şi-a încetat activitatea generînd o pierdere
pentru creditori.
3. Insilvabilitate tehnică - situaţia unei firme care nu îşi poate îndelpini obligaţiile curente, pe
măsură ce acestea devin scadente.Situaţia denotă o lipsă de lichidităţi ce se poate dovedi doar
temporară.Totuşi, ea oferă creditorilor un semnal privind o problemă fundamentală, iar aceştia
pot
reacţiona în sensul creşterii garanţiilor pentru acoperirea creanţelor.
1. Insolvabilitatea de faliment - o firmă este în această situaţie atunci cînd totalul datoriilor
depăşeşte valoarea de realizare pe piaţă a activelor.Aceasta reprezintă o situaţie mai delicată
decît insolvabilitatea tehnică şi cel mai adesea se încheie cu falimentul firmei.
2. Incapacitatea de plată - un termen frecvent pentru a acoperi toate situaţiile în care firma nu şi-
a indeplinit toate condiţiile contractuale prin care creditorii au avansat fonduri sau bunuri
firmei.Astfel, în această situaţie se includ atît firmele în insolvabilitate tehnică, cît şi cele în
insolvabilitate în faliment
3. Falimentul juridic. Deşi adesea se utilizează termenul falit pentru orice caz de eşec al unei
firme, din punct de vedere juridic o firmă este falimentară atunci cînd:
este în eşec conform criteriilor stabilite de Legislaţia ţării respective în domeniul falimentului;
a fost declarată falită de o instituţie judecătorească.5
1.2.Tipuri de procese de faliment
Onofrei Mihaela, autorul manualului "Finanţele înteprinderii" clasifică falimentul în două
tipuri:
a) faliment voluntar, cînd firma falită înaintează o cerere instanţei judecătoreşti.
În această situaţie nu există ordin de supraveghere şi administratorul averii/sindicul este numit
direct.
b)faliment involuntar, cînd creditorii firmei înaintează o cerere către instanţa judecătorească
şi dovedesc că debitorul nu onorează datoriile la scadenţă.
În acestă situaţie, instanţa instituie ordinul de supraveghere asupra debitorului şi numeşte
administratorul averii.
Putem considera că falimentul este o funcţie de trei mari variabile:
Capacitatea individuală a proprietarilor şi a managementului;
Caracteristicile industriei;
5 LaitinenE,Financial Ratios and different Failure Processes,Journal of Business Finance&Accounting,1991,pag.64
7
Mediul economic în care acţionează.
Pentru a susţine ideea existenţei mai multor tipuri de procese de faliment Laitinen (1991)6 a
efectuat o analiză pe un eşantion de companii filandeze, pornind aprioric de a următoarele
dimensiuni ale falimentului:
profitabilitatea;
creşterea;
intensitatea utilizării capitalului;
armonia structurii de finanţare.
Concluziile autorului au arătat existenţa a trei tipuri alternative ale procesului de faliment,
denumite prin preluarea unor termeni sugestivi din domeniul medical:
Falimentul cronic, în situaţia în care toate ratele financiare arătau o situaţie delicată cu patru
ani consecutiv înainte de faliment;
Falimentul prin insuficienţa veniturilor, în cazul în care firmele arătau o îndatorare şi un
nivel al lichidităţii apropiate de medie în întreaga perioadă înainte de faliment, însă insuficienţa
veniturilor determină o rentabilitate redusă şi imposibilitatea de a acumula surse pentru a susţine
creşterea.
Falimentul acut, în cazurile în care majoritatea indicatorilor financiari arată o deteriorare
puternică cu un an înainte de faliment.
1.3.Drumul către faliment si cauzele falimentului
Punctul de vedere general al dezechilibrului financiar este că el reprezintă rezultatul
incongruenței dintre activele disponibile (lichide) și obligațiile curente rezultate din contractele
tari (contracte ce trebuie respectate necondiționat).
Activele lichide reprezintă o parte considerabilă din activele totale și au o implicație majoră atît
în a lichidităților și creștere a dezechilibrului dintre activele disponibile (lichide) și obligațiile
curente ale întreprinderii care, în cele din urmă, conduc către faliment
Tabel 1.1.Cele șase etape către faliment (perspectiva dezechilibrului finaciar)
Nr. Stadiul Observații
6 Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.12-15.
8
crt.
1.
Corelație bună între obligațiile curente și cash-flow-ul curent, între investițiile pe termen scurt și volumul de lichidități.
Firma nu are probleme în achitarea la timp a obligațiilor.
2. Utilizarea creditelor pe termen scurt.Acoperirea unor nevoi temporare de lichidități sau finanțarea unei creșteri a cifrei de afaceri se face prin credite.
3.Management strict al cash-flow-ului prin controlul politicii de credite și a nivelului stocurilor.
De regulă, firma își amînă obligațiile către furnizori și ratele scadente la credite.
4.Renegocierea contractelor de credit, contractelor cu furnizorii, etc.
Fiind în imposibilitate de a-și plăti într-un termen rezonabil datoriile scadente, firma renegociază contractele.
5. Vînzarea de active.Pentru a crește volumul activelor lichide firma transformă o parte din imobolizări în lichidități.
6. Falimentul.
În măsura în care etapele anterioare au avut o desfășurare ireversibilă și nu afost posibilă resuscitarea economico-financiară, (chiar prin vînzarea de active) firma va intra în colaps.
Sursa: Anghel Ion, "Faliment.Radiografie şi predicţie", Bucureşti, 2002, pag 16
Cauzele falimentului
Factorii interni. Prima cauză a falimentului o reprezintă inabilitate managementului, acesta fiind responsabil pentru mai mult de 50% din numărul de falimente.
Principalele greșeli manageriale sunt: supradezvoltarea; consulanța fianaciară greșită; o forță slabă de vînzări; pierderea controlului asupra costurilor; comunicare inadecvată.
În cadrul factorilor interni trebuie să avem în vedere și:o incapacitatea firmei de reacție la schimbare;
o pierderea unor proiecte importante;
Factorii externi rețin îndeosebi: probleme de forță de muncă; reglementările statului; cauze naturale.
Ca factori externi trebuie să avem în vedere, de asemenea, influențe determinate de:o activitatea economică.Ciclurile economice pot afecta semnificativ numărul falimentelor
dintr-o economie. Este dovedit că rata falimentelor este mai ridicată în condiții de recesiune;
9
o ciclul de viață al firmei.Firmele, ca și oamenii, au o viață finită și deci putem vorbi de o
componentă naturală în procesul de faliment al întreprinderii.7
Schema1.2.Model de prezentare a procesului de faliment al firmei(explicaţia faliemtnului ca proces)1.a) reducerea fluxului de
lichidități;b) modificarea structurii
contracte tari/slabe
Ca urmare a unor factori interni și/sau externi se reduce fluxul de disponibil generat de întreprindere(poate fi acompaniat de csăderea profitabilității).
Ca urmare a unor factori interni și/sau externi crește ponderea contractelor tari în structura de finanțare a afacerii.
2.crește perioada de achitare a obligațiilor , apare tedința de refacere a structurii contracte tari/slabe.
Firma este nevoită să sporească perioada de achitare a obligațiilor pentru a echilibra fluxul de lichidități, respectiv, încearcă să refacă ponderea contractelor slabe.
3.crește costul finanțării În mod normal partenerii ar trebui să solicite o primă adițională de risc.Acesta va crește costul finanțării și, implicit, va genera sporirea ieșirilor de lichidități.Această idee este valabilă în condițiile unui mediu economic normal.
4.cresc sursele de finanțare:capitaluri propriiîmpumuturiplăți restante
Pentru a balansa ieșirile de lichidități firma va acționa în sensul sporirii surselor de finanțare fie prin creșterea capitalurilor proprii sau a datoriilor ,sau chiar prin acumularea unor plăți restante.
5.vînzarea de active În măsura în care nu a fost posibilă sporirea suficientă a surselor de finanțare prin contracte slabe (de exemplu, majorarea de capital) firma va fi nevoită să transforme o parte din activele imobilizate în lichidități (vînzare de active).
6.faliment/eșec financiar Dacă măsurile anterioare nu au reușit să echilibreze fluxul de lichidități/activele lichide cu dimensiunea contractelor tari firma va intra în faliment.Este posibil ca însăşi acționarii să declanșeze, într-una din etapele prezentate, procedură de lichidare.
Sursa: Anghel Ion, "Faliment.Radiografie şi predicţie", Bucureşti, 2002, pag. 23
1.4.Principalii utilizatori ai informaţiei furnizate de predicţia falimentzului
Principalii utilizatori ai acestui tip de analiză sunt:
1. Băncile şi celelalte insituţii financiare.Companiile care acordă finanţarea sunt extrem de
interesate de predicţia falimentului întreprinderilor finanţate din două puncte de vedere:
decizia de acordare a unei finanţări (inclusiv condiţiile finanţării);
orientarea politicii de monitorizare a împrumutului acordat.
7 Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.15-23
10
2. Investitorii sunt foarte interesaţi să-şi orienteze deciziile în funcţie de probabilitatea ca o
firmă să-şi continue activitatea, pentru că pierderile pe care aceştia le suferă în situaţia
falimentului unei companii sunt uriaşe.Studiile au arătat pierderi pentru investitori de circa 40%
în ultimele patru zile înainte de declararea falimentului din care cea mai mare parte chiar în ziua
anunţului.
3. Autorităţile de reglare, ce acţionează în domenii specifice şi care au ca sarcină să
monitorizeze şi să menţină solvabilitatea entităţilor individuale din cadrul sistemului.
4. Oficialităţile guvernamentale, obţine informaţii valoroase din analiza şi predicţia
falimentului întreprinderilor.Informaţiile sunt utile în susţinerea şi dezvoltarea politicilor şi
reglementărilor specifice.
5. Managementul, este în mod direct interesat de predicţia falimentului.Chiar se discută de
utilizarea funcţiilor scor ca instrumente utile în decizia tactică şi strategică a
managementului.Falimentul presupune costuri (directe şi indirecte); costurile directe au în vedere
onorariile consultanţilor, avocaţilor şi contabililor, iar costurile indirecte includ pierderi de
vînzări şi implicit de profit ca urmare a constrîngerilor ce apar în procedura de faliment.Altman a
estimat pe un eşantion de 19 întreprinderi, costurile indirecte la 11-17% din valoarea firmei.
6. Auditorii. Orice judecată a auditorilor se sprijină pe continuitatea versus noncontinuitatea
exploatării ca fundament al evaluării activelor şi datoriilor firmei.Analiza falimentului oferă
informaţi
7. valoroase pentru aprecierea continuităţii exploatării, iar standartele de audit fac referire la
tehnicile şi metodele de previzionare a eşecului întreprinderii.
Alte profesii liberale ca avocat, contabil, lichidator, evaluator, etc. sunt printre utilizatorii
informaţiei furnizate de predicţia falimentului.
11
Capitolul II.Analiza riscului de faliment
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care
rezultă din angajamentele anterioare contractate, fie din operaţii curente a căror realizare
condiţionează continuarea activităţii ,fie din prelevări obligatorii.
În sistemul analizei financiar-patrimoniale,analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi
de a învinge riscul de faliment ocupă un loc central.
În practica economică,se poate concepe că o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai
dificilă să renunţe provizoriu la unele obiective de creştere,obiective economice sau sociale.În
schimb ea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate,care constituie condiţia
finaciară de supravieţuire7.
Soluţii simple pot permite trecerea peste aceste dificultăţi şi reinstaurarea continuităţii
plăţilor:obţinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor,amînarea datoriilor financiare,
obţinerea de împrumuturi pe termen scurt.
Aspectele esenţiale pentru procesul decizional privind riscul de faliment8 sunt următoarele:
1.Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial;
2. Analiza pe baza ratelor;
3.Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;
4.Analiza functională a riscului de faliment.
2.1.Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial
Principalele instrumente operaţionale la care recurge analiza financiară pentru investigarea
riscului de faliment sunt:fondul de rulment şi ratele de solvabilitate.
Analiza fondului de rulment patrimonial
Potrivit teoriei patrimoniale,o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de
X1 = A.circulant/ Total Active, este o măsură a flexibilităţii financiare;X2 = Profit reinvestit/Total Active, este o măsură a capacităţii de finanţare activă;X3 = Profit brut/ Total Active, reprezintă măsura rentabilităţii resurselor avansate;X4 = Valoarea de piaţă a capitalului/ Datorii pe termen lung, reprezintă o măsură a nivelului de îndatorare a firmei;X5 = Cifra de Afaceri/Total Active, arată intensitatea utilizării activelor.
Conform acestui model, obţinerea unui scor de 1.8 sau mai puţin indică potenţialul de eşec al unei firme.Un scor între 1.8 şi 2.7 este neutru, iar un scor mai mare de 2.7 elimină posibilitatea de eşec.
Acest model a rezultat în urma analizei indicatorilor de performanţă pentru mai multe companii din USA.Modelul prezintă dezavantajul că nu poate fi utilizat decît de către companiile cotate, datorită, introducerii în model a variabilei X4.
Modelul SPRINGATE (1978)
Z=1,03A+3,07B+0,66C++0,4D
A = Capital de lucru / Total Active;B = PRofit brut înainte de dobînzi / Total Active;C = Profit brut / Datorii curente;D = Cifra de afaceri / Total Active.
Dacă Z < 0,862 ; firma este clasificată ca falimentară.
Modelul asigură o rată de succes de 92,5% pe un eşantion de 40 de companii; pe un eşantion de 50 companii a stabilit o rată de 88%.
V1 = Profit reţinut / Total Active;V2 = Cifra de Afaceri / Total Active;V3 = Profit brut / Capital propriu;V4 = Cash-flow / Total Datorii;V5 = Datorii / Total Active;V6 = Datorii curente / Total Active;V7 = Log Total Active Corporale;V8 = Capital de lucru / Total Datorii;V9 = LogProfit brut înainte dedobînzi
Dobînzi;
Rata de succes pe care a stabilit-o autorul a fost destul de ridicată: 98% din firmele de eşantion cu un an înainte de faliment; 81% cu mai mult de doi ani înainte de faliment.
X1 = Active rapide / Datorii curente;X2=Valoarea de piaţă a Capitalului / Active;X3 = Datorii / Active;X4 = Dobînzi / Profit înainte Impozit şi dobînzi;X5 = Profit net / Active;X6 = Profit pentru dezvoltare / Active.
Dacă Z < -4,0197, firma este clasificată ca falimentară.
Metodologia "Credit-Man" sau "Security-Analysis"
Z=0,25R1+0,25R2+0,10*R3+0,20R4+0,20R5
R1- rata lichidităţii imediate = (Disponibil+Creanţe) / Datorii pe termen scurt;R2 - rata solvabilităţii = Capital Propriu / Datorii Totale;R3 - rata imobilizării capitalului
R = rata de sinteză a firmei examinate / Rata de sinteză a sectorului.Situaţia întreprinderii
Acest model complex este deja bine cunoscut în lumea creditorilor, scopul său fiind acela de a studia
analizate se apreciază funcţie de relaţia:1>R → Situaţie nefavorabilăR>1 → Situaţie favorabilă
riscul în materie de acordare a creditelor.
Modelul Conan şi Holder (1979)
Z = 0,24R1+0,22R2+ +0,16R3-0,87R4-0,10R5
R1 , rentabilitatea faţă decreditori= E .B . E .DatoriiTotale
;
R2 , solvabilitateaCapitaluri p roprii
Total Pasiv
;
R3 , lichiditatea= Disponibil şi valorirealizabile pe termen scurtTotal Pasive
;
R4 , rata cheltuielilor financiare=Cheltuieli financiareCifra de Afaceri
;
R5 , rata cheltuielilorcu personalul=Cheltuieli cu personalulValoarea adăugată
;
Regula de decizie în modelul Conan şi Holder:Z < 4% → Pericol P > 65%;4% < Z < 9% → Prudenţă,30% < P < 65%;Z > 9% → Situaţie bună, P < 30%P = probabilitatea
Întreprinderile analizate au fost grupate pe sectoare de activitate, Conan şi Holder determinînd o funcţie scor aplicabilă pentru: întreprinderile industriale; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de comerţ en-gros; întreprinderile de transport.
Modelul I - Ivonciu (1998)I = 0,333R1+5,555R2+ +0,333R3+0,714229R4+ +1,333R5+4,0R6-1,6603
R1 - viteza de rotaţie a Activului Total;R2 - profitabilitatea veniturilor totale;R3 - viteza de rotaţie a creanţelor;R4 - capacitatea de rambursare a datoriilor;R5 - lichiditatea rapidă;R6 - marja relativă a stabilităţii pe termen lung.
I < 0,0 → faliment iminent; 0,0 < I < 1,5 → risc mare de faliment; 1,5 < I < 3,0 → zonă de incertitudine; 3,0 < I < 4,5 → risc mediu de faliemnt; 4,5 < I < 6,0 → risc redus de faliemnt; I > 6,0 → risc foarte redus de faliment.
Pornind de la studiile tradiţionale (Altman, Conan şi Holder) autorul consideră că stările care preced apariţia falimentului sunt: imposibilitatea achitării obligaţiilor curente; lipsa de surse financiare pentru rambursarea creditelor; încasarea cu mare întîrziere a contravalorii produselor livrate; înregistrarea de pierderi.