Cuprins Introducere.............................................................2 1.1 Învățământul preuniversitar...................................4 1.1.1 Grădinița..................................................4 1.1.2 Școala primară............................................5 1.1.3 Gimnaziul.................................................5 1.1.4 Liceul....................................................6 1.1.5 Școala de arte și meserii.................................7 1.16 Bacalaureatul.............................................7 1.1.7 Studiile postliceale......................................8 1.2.1 Admiterea.................................................9 1.2.2 Studii de licență.........................................9 1.2.3 Studiile de master........................................9 1.2.4 Studiile de doctorat.....................................10 2. Sisteme de învățământ din Belgia și Grecia.......................10 2.1 Organizarea administrativă în Belgia.........................10 2.1.1 Organigramă Belgia.......................................11 2.1.2 Desfășurarea procesului educativ...........................11 2.2 Organigramă Grecia...........................................13 3. Compararea celor trei sisteme de învățământ......................16 Concluzii şi propuneri.................................................... 18 Bibliografie............................................................19
31
Embed
Sistemul de Invatamant Romanesc Versus Sisteme de Invatamant Europene
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
3. Compararea celor trei sisteme de învățământ........................................................................................16
Concluzii şi propuneri...............................................................................................................................18
Colegiul Economic sau Colegiul Tehnic - este un liceu cu rezultate foarte bune și cu un
program școlar, pe baza educație tehnice sau de servicii . Deși aceste licee sunt foarte
căutate foarte puțini dintre absolvenți profesează în domenile terminate. Mulți dintre
absolvenți nu aleg să urmeze nici măcar o facultate de profil apropiat.
Liceu - un tip de liceu mediu, oferind una dintre cele mai disponibile programe școlare.
Grup Școlar – un liceu care oferă programe școlare în domeniul tehnic sau servicii de
educație.
1.1.5 Școala de arte și meserii8
Școala de arte și meserii era o formă de învățământ orientată strict către piața muncii,
care oferea o educație axată doar pe învățarea unei meserii. Sistemul de învățământ funcționa pe
mai multe nivele, astfel încât la terminarea gimnaziului, elevii se înscriau pentru Nivelul 1 de
calificare , cu o perioadă de studiu de doi ani, obținând la sfârșit titlul de „ lucrător”.
Odată obținută această calificare, se putea trece la Nivelul 2 de calificare , cu studiu de un
an și ulterior la Nivelul 3 de calificare , obținând titlul de „maistru”.
Sistemul ajunsese defectuos, eliberându-se o serie de diplome inutile pe studii teoretice
ale meseriilor, lipsite de practică, astfel că școlile de arte și meserii au fost desființate în 2009.
Datorită eșecului de la examenul de Bacalaureat din anul 2011,Ministerul Învățământului
a luat hotărârea reînființări acestei modalități de studiu în anul 2012.
1.16 Bacalaureatul9
Absolvenții de colegiu, liceu sau grup școlar trebuie să susțină examenul de Bacalaureat.
Acesta cuprinde doua sau trei examene orale și patru sau cinci examene scrise, de obicei, se
desfășoară în decursul a două săptămâni la sfârșitul lunii iunie. În general, foile de examen sunt
luate într-o facilitate de notare centralizată, uneori chiar și într-un alt oraș, sub supravegherea
poliției. Examenul este supravegheat de către profesori, care nu predau materia la care se susține
examenul scris.
Cele șase examene sunt desfășurate în următoarele probe10:
Proba A/1 – Limba și Literatura Română unde examenul se susține oral. Candidatul
alege un subiect la întâmplare, având 15 minute timp de gândire, iar 10 minute pentru a
răspunde la întrebări, în fața a două cadre didactice.
Proba C/1 – examenul este susținut oral numai de către elevii care învață într-o altă
limbă decât limba română.8 http://www.edu.ro/index.php/articles/c44/, data: 10.05.20129 ORDIN nr. 5218/29.08.2011 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 201210 Anexa 2 la O.M.E.C.I. nr.5507/06.10.2009 , privind aprobarea calendarului si a metodologiei de organizare si desfăsurare a examenului de bacalaureat
Doctoratul constituie ciclul superior de studii universitare, a cărui finalitate este
dezvoltarea cunoașterii prin cercetare științifică originală. Forma de învățământ poate fi la zi sau
la fără frecvență.
Doctoratul este de două tipuri: doctorat științific și doctorat profesional. Constă dintr-o
serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care
conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate, purtând denumirea de Doctorat.
Durata ciclului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situațiile
speciale, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani și se încheie cu susținerea publică a unei teze,
evaluată de o comisie de specialiști aprobată de senatul universitar al Instituției Organizatoare de
Studii Universitare de Doctorat.
2. Sisteme de învățământ din Belgia și Grecia
2.1 Organizarea administrativă în Belgia
Organizarea sistemului de învățământ belgian este determinată de existența în cadrul
statului belgian a trei regiuni: Flandra, Walonia și Bruxelles și a trei comunități lingvistice:
francofonă 42%, germanofonă 0,5%, flamandă 57,5%, cărora li se adaugă bilingvismul franco-
lamand din zona Bruxelles. Fiecare regiune și comunitate lingvistică posedă propriul său sistem
educativ, dar totuși, principiile de bază sunt fixate în constituție și în legislația generală adoptată
de Parlamentul național.
Începând cu 1 ianuarie 1989, comunitățile au o putere aproape totală în ceea ce privește
învățământul, deoarece Belgia a optat pentru federalizare și și-a modificat constituția în acest
sens. Drepturile și responsabilitățile referitoare la sistemul educativ sunt exercitate de către
„consilii”, instanțe legislative ale comunităților, și de către „executive”, un fel de guverne ale
comunităților. Există doua ministere și doi miniștri ai învățământului pe ansamblul țării: unul
pentru sistemul de învățământ de limbă franceză, însărcinat și cu cel de limbă germană și unul
pentru cel din zona flamandă.
2.1.1 Organigramă Belgia
ani Sistem De Învățământ
2310
Uni
vers
itar d
e lu
ngă
dura
tă:
3 ci
clur
i
Alte
tipu
ri de
înv
ățăm
ânt
supe
rior
Supe
rior d
e sc
urtă
dur
ată:
2, 3
sau
4 an
i
Supe
rior d
e lu
ngă
dura
tă:
2 ci
clur
i de
2 sa
u 3
ani
22 Superior
21
20 Diploma de aptitudine
19 pentru învățământ
18 superior
17
16 Determinare Certificat de învățământ
15 secundar
14 Orientare Secundar
13 Observare
12
11 Ciclul III
10 Certificat de studii
9 Ciclul II de bază
8
7 Ciclul I Primar
6
Preșcolar
Figura nr 1: Stistemul de învățământ din Belgia(sursa: Elena Barbu, Mihaela Chapelan, Sisteme de învățământ în 21 de țări, vol 1, editura Biblioteca Pedagogica Nationala "I. C. Petrescu", București 1999, pag 22)
11
Sect
orul
trad
ițion
al:
2 ci
clur
i de
3 an
i
Sect
orul
reno
vat :
3 ci
clur
i de
2 an
i
Uni
vers
itar d
e lu
ngă
dura
tă:
3 ci
clur
i
Alte
tipu
ri de
înv
ățăm
ânt
supe
rior
Supe
rior d
e sc
urtă
dur
ată:
2, 3
sau
4 an
i
Supe
rior d
e lu
ngă
dura
tă:
2 ci
clur
i de
2 sa
u 3
ani
5
4
3
2
Școlaritate obligatorie
Frecvență parțială
2.1.2 Desfășurarea procesului educativ
Învățământul preșcolar
În Belgia grădinița face parte, în adevăratul sens al cuvântului, din sistemul educativ și
înregistrează cea mai mare frecvență din Europa. Vârsta minimă de intrare în grădiniță a fost
fixată la 2 ani și jumătate. Frecvența copiilor este de 90% pentru cei de 3 ani, 97% pentru cei de
4 ani și 100% pentru cei de 5 ani.
Cea mai mare parte din gradinițe se situează în aceleași incinte cu școlile primare, dar
procesul educativ se organizează separat și este asigurat de alte cadre didactice decât cele
specializate pentru școala primară.
Învățământul primar
Învățământul primar cuprinde trei clicluri de câte doi ani fiecare. La sfarșitul acestuia se
acordă un certificat de studii de bază. Implicată într-un proces de reformă în anul 1971, școala
primară belgiană se străduiește să favorizeze mai curând dobândirea unor cunoștințe
instrumentale decât a unora practice, dar acest învățământ renovat întâmpină încă greutăți în a se
extinde pe întreg teritoriul.
Învățământul secundar
Învățământul secundar îi cuprinde pe toți elevii deoarece din anul 1984 școlarizarea este
obligatorie până la vârsta de 18 ani. Până la vârsta de 15 ani sunt obligatorii cursurile de zi, iar
între 15 – 18 ani, cursurile sunt cu frecvență parțială.
Învățământul secundar în Belgia este deosebit de complex deoarece există un învățământ
secundar de tip „tradițional”, corespunzând studiilor umaniste, clasice și moderne și un
învățământ „renovat”, mai simplu, care a intrat în vigoare din anul 1969.
Învățământul tradițional este în vigoare în multe instituții școlare catolice din sectorul
flamand. Acesta este organizat în doua cicluri de câte trei ani, care au ca principal scop
pregătirea elevilor pentru studiile superioare.
Învățământul renovat cuprinde patru orientări posibile, organizate în două mari filiere:
filiera „de tranziție” , care permite o pregătire de tip general, tehnic sau artistic al cărui
obiectiv este de a-i pregăti pe elevi pentru învățământul superior, lăsându-le totuși
posibilitatea de a intra în viața activă.
filiera „de calificare”, care permite o pregătire tehnică, artistică sau profesională, al cărui
obiectiv este de a-i pregăti pe elevi de viața activă, lăsându-le totuși posibilitatea de a
intra în cadrul învățământului superior.
11
Învățământul renovat cuprinde trei cicluri:
un ciclu de observare , ce durează doi ani, care este destinat elevilor cu dificultăți școlare.
un ciclu de orientare , care cuprinde cele patru tipuri de orientări și o mare varietate de
opțiuni; la sfârșitul acestui ciclu este posibil un an de perfecționare sau de orientare.
un ciclu de determinare , pe durata căruia programul comun se reduce și la sfârșitul
căruia elevii pot urma un curs pregătitor în vederea intrării în învățământul superior sau
un curs de perfecționare sau specializare în cadrul filierelor de calificare.
Învățământul superior
Învățământul superior în Belgia este de doua tipuri:
Învățământ universitar cu 17 universități, cu o durata de studiu cuprinsă între 4 – 5 ani,
acordând titluri de licențiat, inginer si doctor.
Acest nivel de educaţie este deschis tinerilor care au absolvit cu succes ciclul general sau
tehnic al învăţământul secundar.
Învățământul universitar reprezintă nivelul de învățământ oferit de universități, care oferă
o calificare profesională, institute tehnologice și alte instituții care oferă diplome de studii
universitare sau certificate profesionale. Accesul la învățământul universitar necesită încheierea
cu succes a unui program de studii secundare superioare și postsecundare neuniversitare.
Învățământ superior neuniversitar ce cuprinde doua categori:
învățământ superior neuniversitar de scurtă durată ce cuprinde un singur ciclu de
studii, orientat spre practică, durata fiind cuprinsă între 2 – 4 ani.
învățământ superior neuniversitar de lungă durată , cuprinzând două cicluri de
studii, durata fiind de 4 – 5 ani.
La vârsta de 16 ani, tinerii pot alege să își continue studiile, să urmeze cursuri de formare
profesională sau să își caute un loc de muncă. În ultimii zece ani, a crescut probabilitatea ca
tinerii să aleagă să își continue studiile la această vârstă.
Învățământul neuniversitar include programe ce depașesc nivelul învățământului
superior, dar sunt considerate ca aparținând învățământului universitar. Este vorba despre
programe tehnice sau profesionale mai avansate, cum ar fi cursurile de formare pentru personalul
didactic, personalul din domeniul medical.
La absolvirea acestui tip de învățământ superior se acordă diplome asimilate diplomelor
Admiterea în învățământul superior este permisă elevilor care au obținut o diplomă de
aptitudine pentru învățământul superior. Totuși, admiterea în anumite tipuri de universități se
face pe baza unui examen prealabil.
De obicei nu există un număr limitat de locuri în învățământul superior, anul școlar fiind
împărțit în două semestre .
2.2 Organigramă Grecia
Sistem De Învățământ
24
23
22
21
20
19
18 Viață activă
17
16
15
14
13 Secundar
12
11
9
8 Primar
7
6
5
4 Grădiniță
31/213
Centre post-liceale de pregătire pentru învățământul superior
Gim
nazi
u
Învă
țăm
ânt s
uper
ior
Lice
u
Gen
eral
Cla
sic
Tehn
ic și
pr
ofes
ion
al
Glo
bal
Prof
esio
nal
34
6A .
E .I.
E 2T 1
I 3
A.P
.2
13
Școl
i sup
erio
are
prof
esio
nale
uni
vers
itare
171/2
A.E.I – Instituție de Învățământ UniversitarT.E.I – Instituție de Învățământ TehnologicA.P. – Academie Pedagogică
51/2
111/2
Figura nr 2: Stistemul de învățământ din Grecia(sursa: Elena Barbu, Mihaela Chapelan, Sisteme de învățământ în 21 de țări, vol 1, editura Biblioteca Pedagogica Nationala "I. C. Petrescu", București 1999, pag 22)
Învățământul preșcolar
Învățământul preșcolar este opțional. Copiii care au împlinit 3 ani și jumătate până la
1 octombrie sunt admiși în primul an de învățământ, pregătirea lor desfășurându-se până la vârsta
de 5 ani și jumatate. Frecventarea grădiniței a devenit obligatorie în mod progresiv în anumite
regiuni cunoscute prin decret ministerial.
Învățământul obligatoriu
Învățământul este obligatoriu pe o perioadă de 9 ani, astfel încât, el începe în anul în care
copilul a împlinit vârsta de 5 ani și jumatate, dar nu mai târziu de 1 octombrie și continuă până la
vârsta de 15 ani.
Învățământul primar durează 6 ani și elevii sunt repartizați pe clase în funcție de vârstă,
cu excepția școlilor foarte mici. În general, învățătorul din ciclul primar predă toate materiile și
poate schimba grupul sau clasa în fiecare an. În 30% din școli, acest cadru didactic este înlocuit
de profesorii din ciclul secundar care predau muzica, limbile străine, arta și educația fizică.
Evaluarea este facută periodic de catre învățător, verificând progresele elevilor din timpul
anului școlar, astfel încât, nu există examene în primi patru ani.
În timpul ultimilor doi ani învățătorul clasei pregătește și supune elevii la un test de
verificare în fiecare trimestru, dar rezultatele acestor teste nu trebuie luate în considerare la
evaluarea generală de la sfârșitul anului.
Elevii care lipsesc mai mult de jumătate din anul școlar trebuie sa susțină un examen și
dacă nu îl promovează vor repeta anul școlar.
La sfârșitul învățământului primar, elevii primesc un certificat de absolvire care le
permite accesul în învățământul secundar inferior, astfel încât, nu există examen final.
Învățământul secundar inferior
Elevii care au absolvit cei 6 ani de școală primară sunt admiși în mod automat în
„Gymnazio”, fără a susține vreun examen.
La fiecare 3 luni, profesorii evaluează gradul de înțelegere a materiei de către elevi, în
special prin teste orale și scrise. Nota finală pentru întregul an ține seamă de rezultatele testelor și
se bazează pe examenele desfășurate în lunile ianuarie și iunie.
14
Promovarea în clasa următoare depinde de notele obținute la fiecare disciplină în cadrul
testelor trimestriale. Consiliul hotărăște, pe baza rezultatelor la teste, dacă acestora li se acordă
sau nu certificatul de absolvire, denumit „ Apolytirio Gymnasio”.
Acest certificat oferă accesul în toate tipurile de licee „Lykeia” și toate școlile tehnice și
profesionale.
Învățământul postobligatoriu
Există mai multe tipuri de licee la care elevii pot intra fără a susține un examen de
admitere:
Liceul general oferă un curs comun de învățământ general pe durata primilor doi ani. Mai
târziu se introduc disciplinele opționale pentru patru ramuri care completează cursurile generale,
astfel încât, prima ramură constă în greaca modernă, matematică, fizică și chimie.
Liceul tehnico-profesional oferă un curs comun în primul an, urmat de împărțirea pe
secții în funcție de disciplinele opționale, astfel elevii pot alege o specializare care să le permită
ulterior să se angajeze.
Liceul de cultură generală a fost înființat pentru prima dată în 1984. Școlile din această
categorie au un plan de învățământ comun pentru cursurile generale, tehnice și profesionale din
primul an.
Liceul clasic are un plan de învățământ comun în primii doi ani, urmat de un al treilea an
cu discipline generale și opționale.
Liceul ecleziastio admite numai baieți, stuctura sa fiind asemănătoare cu cea a liceului
general, cu excepția faptului că sistemul de învățământ acordă mai mult timp studiului teologiei.
Evaluarea elevilor se face la sfărșitul fiecărui trimestru pe baza unor teste orale și scrise
pentru fiecare disciplină, pentru a trece în anul următor sau pentru a obține un certificat de
absolvire.
Școlile tehnico-profesionale
Cursurile de zi au doi ani de studiu, iar cursurile serale 3 ani, așadar evaluarea elevilor se
face ca și la liceu.
Admiterea în învățământul superior
Învățământul superior se desfășoară în Universitați, Institute Superioare de Învățământ
Tehnic sau institute superioare pentru studii ecleziastice.
După obținerea acestui certificat de absolvire a învățământului secundar superior, elevii
care doresc să-și continue studiile în învățământul superior trebuie să susțină un examen de
admitere organizat la nivel național, la disciplinele care doresc să le urmeze. Acest examen se
susține în general la disciplinele pe care elevii le-au ales în ultimul an al liceului.
15
Învățământul superior
Învățământul universitar este exclusiv susținut de instituți cu administrație proprie
constituite conform legii. Aceste instituți se află sub controlul statului și sunt finanțate de acesta.
Învățământul superior include de asemenea diverse instituții care oferă formare profesională în
domeniul religiei, artei, turismului, naval, armatei și ordini publice.
Cursurile universitare durează 4 ani cu excepția anumitor facultăți unde cursurile durează
5 – 6 ani.
Anul academic constă în două semestre cu 13 săptămâni de predare și 6 săptămâni de
examene.
Universitatea Politehnică din Atena, este cea mai bună instituție de învățământ superior
din Grecia. A fost fondată în 1837 și cuprinde nouă școli academice, dintre care opt au drept
domeniu de studiu științe inginerești.
3. Compararea celor trei sisteme de învățământ
În România, la conducerea sistemului de învâțământ se află un minister, Ministerul
Educației, Cercetării și Inovării. În Belgia există trei sisteme educative, împărțite astfel după
regiunile din care este alcătuită țara. La conducerea sistemului educativ se află doua ministere și
doi miniștri, unul pentru sistemul de limba franceză și germană și cel de-al doilea pentru sistemul
din zona flamandă. În Grecia, sistemul de învățământ este condus de Ministerul Educației.
La nivelul celor trei țări putem identifica mai multe componente ale sistemelor de
învățământ. Prima componentă a sistemelor este formată din învățământul preșcolar care în
România se desfășoară pe o perioadă de trei ani, începând cu vârsta de 3 ani. În Belgia, vârsta
minimă de admitere în învățământul preșcolar este de 2 ani și jumătate și durează până la vârsta
de 5 ani, iar în Grecia copiii sunt admiși în primul an al învățământului preșcolar la cel puțin 3
ani și jumătate, pregătirea lor durând aproximativ 2 ani.
A doua componentă a sistemelor este reprezentată de școala primară, în România aceasta
durează 4 ani și este obligatorie pentru toți elevii. În Belgia, spre deosebire de România,
învățământul primar cuprinde 3 cicluri de câte 2 ani fiecare. În Grecia, învățământul primar
durează tot 6 ani.
A treia componentă este gimnaziul, ce durează 4 ani în Romania și în viitor va dura 5 ani,
fiind obligatoriu pentru toți elevii. Spre deosebire de Romania, în Belgia, învățământul secundar
este obligatoriu până la vârsta de 18 ani, până la 15 ani sunt obligatorii cursurile de zii, iar între
16
15 – 18 ani cursurile cu frecvență parțială. În Grecia însă, învățământul secundar inferior durează
3 ani, elevii fiind admiși în mod automat.
Următoarea componentă în Romania este reprezentată de învățământul secundar superior
ce durează 4 ani, în viitor durând 3 ani la liceu. O altă formă de învățământ echivalentă cu liceul,
dar orientată strict către piața muncii este Școala de Arte și Meserii ce durează 2 ani. De
asemenea, în România, este prezent și învățământul postliceal ce durează între 2 – 5 ani, în
funcție de specializarea aleasă. În Grecia, învățământul postobligatoriu este echivalentul liceului
și durează 4 ani, iar în Belgia acesta lipsește.
Ultima componenta a învățământului românesc este formată din învățământul superior,
ce este reorganizat pentru a fii în conformitate cu principiile procesului Bologna, fiind alcătuit
din următoarele componente: studii de licență ce se desfășoară pe o perioadă de 3 – 4 ani, studii
de masterat ce au o durată de 1 – 2 ani și studii de doctorat având o durată de cel puțin 3 ani.
Învățământul superior din Belgia are o durată de studiu de 4 – 5 ani pentru învățământul
universitar sau de 2 până la 5 ani pentru învățământul superior neuniversitar. În Grecia,
învățământul superior durează 3 – 6 ani și se desfășoară în instituți precum: Instituție de
Învățământ Superior; Instituție de Învățământ Tehnologic; Academie Pedagogică.
17
Concluzii şi propuneriLucrarea pune accent pe principalele caracteristici ale sistemelor de învățământ din trei
țări europene, incluzând și România. Educația reprezintă resursa principală a dezvoltării
individuale având drept scop transformarea copiilor în adulți de succes.
Sistemul de învățământ românesc a suferit modificări de-a lungul timpului, ultima lege a
educație va intra în vigoare începând cu septembrie 2012 și va aduce ca noutate admiterea
copiilor ce au împlinit vârsta de 6 ani în clasa pregătitoare, prezența fiind obligatorie. Sistemul
este structurat în mai multe cicluri, primul este reprezentat de grădiniță ce oferă pregătire pe o
perioadă de trei ani, elevii fiind avansați la școala primară pentru a-și continua studiile.
Următoarea etapă a sistemului este gimnaziul, la sfărșitul căruia elevii susțin o testare națională
pentru a fi admiși la liceu.
În România sunt prezente mai multe tipuri de licee, diferențiindu-se tipul educației oferite
și performanțele școlare. La sfărșitul studiilor liceale fiecare elev susține examenul de
Bacalaureat la care se desfășoară 6 probe.
Ultima etapă a sistemului de învățământ românesc este reprezentată de învățământul
superior, reorganizat în conformitate cu principiile Bologna, alcătuit din studii de licență, studiile
de masterat și studii de doctorat.
Sistemul de învățământ belgian nu are o structură atât de complexă ca cea națională.
Include totuși învățământul preșcolar ce admite copii la vârsta de 2 ani și jumătate, pregătirea
acestora durând până la vârsta de 5 ani. Următoarea treaptă în structura sistemului este
reprezentată de învățământul primar ce cuprinde trei cicluri de câte doi ani fiecare, la sfârșitul
acestuia acordându-se un certificat de studii de bază. Învățământul secundar este următoarea
etapă a educației unui elev fiind obligatorie până la vârsta de 15 ani la cursurile urmate la zi și 18
ani pentru cele cu frecvență parțială. Ultima etapă ce definitivează educația unei persoane este
învățământul superior, în Belgia fiind de două tipuri, universitar și superior neuniversitar.
Învățământul preșcolar în Grecia este prima etapă a sistemul educației din această țară.
Copiii sunt admiși la vârsta de 3 ani și jumătate, pregătirea lor durând 2 ani. Următoarea
componentă a sistemul este învățământul obligatoriu, desfășurat pe o perioadă de 9 ani. După
absolvirea cursurilor învățământului obligatoriu, elevii urmează cursurile unui învățământ
postobligatoriu, echivalent cu liceul, la care elevii pot intra fără a susține un examen de admitere.
Ultima treaptă de educație în Grecia este reprezentată de învățământul superior.
Luând în considerare cele precizate anterior, consider că educația unui elev este
influențată de sistemul de învățământ din fiecare țară dar structura sistemelor prezentate anterior
18
ne-a arătat faptul că în fiecare din țările expuse sunt suficiente resurse pentru a se desfășura în
bune condiții procesul de învățare.
Bibliografie
1. Elena Barbu, Mihaela Chapelan, Sisteme de învățământ în 21 de țări, vol 1, editura Biblioteca Pedagogica Nationala "I. C. Petrescu", București , 1999
10-universitati-din-grecia-id1028106. http://eures.anofm.ro/conditii_munca_viata_public.php?id_tara=11&user=&parola=7. Miroiu Adrian, Vladimir Pasti, Învățământul românesc azi: studiu de diagnoză, editura