Page 1
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 30 martie 2016
S U M A R
1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:
- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cardul de sănătate este bolnav
din nou”;
- Ionel Agrigoroaei (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Codul industriei
româneşti sau viitorul României”;
- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Un atentat în inima
Uniunii Europene”;
- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Pentru viaţă, pentru
mame, pentru familie!”;
- Alexandru Pereş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Deschideţi ochii şi inima!
Blaj – oraş administrat româneşte, cu rigoare germană!”;
- Mihai-Ciprian Rogojan (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Alegeri locale
2016”;
- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Politicile de creştere
demografică trebuie să devină prioritare”;
- Leonardo Badea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Restaurarea Mănăstirii
Dealu”;
- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Un discurs sincer”;
- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Legea securităţii cibernetice
va fi mai uşor acceptată dacă vor fi prevederi clare privind respectarea drepturilor
individuale”;
- Timotei Stuparu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Avatarurile televiziunii
publice”;
- Nicolae Moga (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Drumul turismului estival –
între neglijenţă şi amatorism”;
- Liviu-Marian Pop (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Cele cinci probleme
fundamentale ale sistemului de învăţământ preuniversitar românesc”;
- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Susţinerea natalităţii, fără
dileme bugetare”;
3
Page 2
- 2 -
- Dan-Mihai Marian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Necesitatea protecţiei
infrastructurilor critice în contextul extinderii ameninţărilor teroriste”;
- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Feriţi-vă din răsputeri de
reţeta «toleranţei» minoritare”;
- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cât de acri s-au dovedit
strugurii relaxării fiscale?”;
- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Când investiţiile lipsesc, nu
avem dreptul să cerem performanţă!”;
- Haralambie Vochiţoiu (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Stoparea
incidentelor de ucidere şi torturare a animalelor”;
- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Legile inutile slăbesc puterea
legilor necesare”;
- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Contribuţia de asigurări
sociale de sănătate”;
- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Situaţia alarmantă în care a ajuns
RAFO Oneşti”;
- Biró Rozalia-Ibolya (UDMR) – declaraţie politică având ca titlu „Respectarea
demnităţii umane în penitenciarele din România”;
- Gheorghe Saghian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) –
declaraţie politică având ca titlu „Menţinerea pensiei în plată pentru schimbarea
gradului de invaliditate”;
- Valer Marian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) – declaraţie
politică având ca titlu „O dovadă clară a poliţiei politice practicate de DNA”.
Page 3
- 3 -
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 30 martie 2016
Şedinţa a început la ora 9.05.
Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Teodor Atanasiu, vicepreşedinte al
Senatului, asistat de domnii senatori Mario-Ovidiu Oprea şi Ion-Simeon Purec, secretari ai Senatului.
Domnul Teodor Atanasiu:
Stimaţi colegi,
Începem sesiunea consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 30 martie 2016. Conform
programului aprobat, timpul alocat pentru prezentarea declaraţiilor politice este de 90 de minute.
Dau cuvântul domnului senator Nelu Tătaru, din partea Grupului PNL.
Domnul Nelu Tătaru:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Titlul declaraţiei politice: „Cardul de sănătate este bolnav din nou”
Implementat acum aproape un an, cardul naţional de sănătate mai mult nu a funcţionat, iar,
când a făcut-o, a avut suficiente probleme cât să trezească foarte multe nemulţumiri.
Sistemul de card – CEAS face parte dintr-un proiect mai amplu de informatizare a sistemului
medical, proiect a cărui implementare s-a întins pe şapte ani. Au fost doi ani de amânări repetate şi
controverse şi scandaluri care continuă şi în prezent. Nota de plată pentru toate acestea a depăşit 180
de milioane de euro. Sistemul cardului electronic de sănătate a costat 19,47 milioane de euro şi s-a
blocat chiar şi în prima zi de funcţionare.
După blocări repetate şi prelungite, timp în care medicii sunt nevoiţi să lucreze off-line, medicii
de familie au protestat în faţa Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, reproşând un sistem ineficient,
care mai mult îi încurcă. Mai mult, săptămâna trecută, 20 000 de medici s-au aflat în grevă japoneză,
protest care ar trebui să continue până pe 7 aprilie, iar dacă negocierile cu Ministerul Sănătăţii nu vor
aduce creşterile de venituri dorite în sistem, pe 11 aprilie se va trece la grevă de avertisment.
În acest context, aparent întâmplător, Vasile Ciurchea a demisionat. A invocat probleme
personale şi a negat că s-ar fi făcut presiuni asupra sa, spunând că s-a săturat să fie denigrat. Cert este
că în urma dumnealui rămâne un card de sănătate cu probleme uriaşe şi un sistem plin de cârpeli.
Chiar dacă penele au fost numeroase, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a recunoscut
oficial, până de curând, că sistemul informatic nu este structurat, gândit, dimensionat la nivelul real al
solicitărilor din sistem.
Page 4
- 4 -
Totodată, se pare că o justificare ar fi şi faptul că din luna decembrie sistemul nu mai are niciun
contract de întreţinere în vigoare. Încă din vara anului trecut s-a încercat atribuirea unui contract de
mentenanţă, însă fără succes, pentru că nicio companie nu s-a arătat interesată. În final, cine ar vrea să
se lege la cap cu un sistem cu defecţiuni atât de dese? Este un contract complicat pentru ţinerea în viaţă
a unui card de sănătate care a avut probleme de funcţionare de la bun început.
Acum, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a demarat procedurile pentru atribuirea a două
contracte, pentru mentenanţa cardului de sănătate şi pentru Platforma informatică a asigurărilor de
sănătate, în valoare totală de 6 milioane de euro. Aşadar, după ce am cheltuit aproape 20 de milioane
de euro pentru un sistem disfuncţional, mai cheltuim alte câteva milioane de euro pentru a-l menţine pe
linia de plutire. Raţiunile din spatele acestui card au ţinut tocmai de transparentizarea şi eficientizarea
fondurilor utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Dacă evaluăm acest sistem tocmai din
punct de vedere al eficienţei banilor investiţi, nu cred într-un rezultat pozitiv.
Ideea cardului a fost bună, dar implementarea a lăsat de dorit şi, foarte important, cardul în sine
funcţionează prost. Numeroasele blocaje ale sistemului dovedesc faptul că nu numai că a durat foarte
mult, dar multe lucruri au fost improvizate pe parcurs.
Cu toate acestea, la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-au găsit de fiecare dată motive
de optimism. Însuşi Vasile Ciurchea, la acel moment încă preşedinte CNAS, declara că „au avut loc
blocaje, dar ceea ce este îmbucurător este că sistemul informatic nu a căzut cu totul, nu a picat mai
mult de 24 de ore”. Cu alte cuvinte, să ne bucurăm că nu a fost mai rău. Din păcate, în tabăra cealaltă,
a medicilor şi pacienţilor, au fost multe frustrări, timp şi bani pierduţi.
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare dau cuvântul domnului senator Ionel Agrigoroaei, Grupul parlamentar al UNPR.
Domnul Ionel Agrigoroaei:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
O declaraţie prezentată de senatorul de Iaşi Ionel Agrigoroaei: titlul declaraţiei – „Codul
industriei româneşti sau viitorul României”.
Domnule preşedinte,
Domnule prim-ministru,
Stimaţi colegi,
După şase ani de la momentul în care marea criză a lovit din plin România, prin noul Cod fiscal
am readus TVA-ul aproape de nivelul din 2010. Este cea mai mare reducere de TVA decisă în ultimii
10 ani în Europa. Mai mult, am scăzut TVA-ul la alimente de la 24 la 9%. Mai mult, în octombrie
2014 contribuţia de asigurări sociale a scăzut, a fost redusă cu 5 puncte procentuale, iar de la 1 ianuarie
Page 5
- 5 -
2016 impozitul pe dividende a fost redus de la 16 la 5%. O serie întreagă de măsuri fiscale bune, cu
efect imediat în economia românească.
Ca să vă faceţi o imagine, în doi ani, 2015 şi 2016, au rămas în economie, prin aceste reduceri,
peste 4 miliarde de euro. Sunt bani ce pot fi folosiţi, la dispoziţia companiilor şi a persoanelor fizice.
Am tras, practic, toate cartuşele fiscale pe care ni le puteam permite.
Suntem obsedaţi de taxe şi impozite şi batem monedă în continuare pe acestea, însă uităm un
lucru esenţial: acestea sunt doar un mijloc într-o economie, şi nu un scop final. Scopul final pentru
orice naţie este dezvoltarea economică şi crearea de locuri de muncă bine plătite. Pentru că nu poţi
avea dezvoltare atât timp cât în economie ai 1,1 milioane de persoane plătite cu salariul minim pe
economie şi un salariu mediu printre cele mai mici din Uniunea Europeană.
Efectul se regăseşte printre cifrele statistice ale emigrării. Avem 3 milioane de români plecaţi la
muncă în vestul Europei. Şi nu vorbim aici de orice muncă, ci cea de jos. Îngrijitorii de bătrâni din
Italia, spălătorii de vase din Anglia sau căpşunarii din Spania, plecaţi de nevoie din România, au
depăşit ca număr pe emigranţii turci sau marocani.
Explicaţia este una pe cât de simplă, pe atât de dureroasă: România nu mai are industrie. În
secolul al XXI-lea nu poţi avea o economie performantă fără fabrici. Pentru că o fabrică asigură locuri
de muncă specializate, o fabrică asigură exporturile şi balanţa necesară între importuri şi exporturi,
astfel încât economia să fie una sănătoasă.
Acum, în acest moment, România trăieşte din banii veniţi de la emigranţi, din salariile
bugetarilor şi din celelalte salarii şi pensii, destul de mici. Banii nu vin din producţie decât într-un
procent foarte mic raportat la potenţialul României. Şi banii se scurg prin casele de marcat ale
supermarketurilor către exterior. Adică ies din ţară la cei care transferă profitul în afara României.
Avem o creştere a consumului, cea mai mare din Europa, dar este doar un miraj al traiului bun.
România nu mai are azi nicio fabrică de ciocolată, industria chimică e distrusă, fabricile de ulei şi
zahăr le numeri pe degetele de la o mână, dar la un nivel minim de producţie, industria textilă e culcată
la pământ. Nu mai fabricăm aproape nimic. Camioane, tractoare, maşini, unelte etc., toate le importăm.
România, cu noul Cod fiscal şi fără industrie, e ca un uriaş cu picioare de lut. Instabili
economic, ne vom îndrepta sigur spre un nou colaps. Dacă nu luăm măsuri imediate, dacă nu
construim un cod industrial şi nu stabilim rapid o strategie pentru construcţia de fabrici în România,
atunci vom deveni vasalii lumii… lumii occidentale, iar copiii noştri vor munci cu milioanele să spele
vasele economiilor dezvoltate.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare are cuvântul domnul senator Sorin-Constantin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD.
Page 6
- 6 -
Domnul Sorin-Constantin Lazăr:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Declaraţia politică pentru astăzi am intitulat-o „Un atentat în inima Uniunii Europene”.
Stimaţi colegi,
Ceea ce s-a întâmplat la Bruxelles săptămâna trecută a fost un atentat nu doar la adresa Belgiei,
ci la adresa Europei, un atentat în inima Uniunii Europene, menit să destabilizeze construcţia aceasta
atât de măreaţă din care facem parte din 2007.
Din păcate, frecvenţa atentatelor teroriste din Europa a crescut în ultima vreme. La fel şi
numărul victimelor. Cei care studiază fenomenul spun însă ceva şi mai grav: în Europa, terorismul
devine noua normalitate. Aceste păreri ne spun că ar trebui să acceptăm că atacurile vor fi din ce în ce
mai dese, iar costul uman va creşte.
Răspunsul nostru trebuie să fie ferm: nu vrem să acceptăm noi atacuri şi noi pierderi de vieţi
omeneşti. Vrem să acţionăm pentru a stopa efectele inumane ale terorismului şi vrem să fim solidari cu
cei aflaţi în suferinţă şi în nevoie.
Construcţia Uniunii Europene este bazată pe respectarea unor principii clare şi drepturile
omului sunt fundamentul absolut al acesteia. Nu putem renunţa la respectarea drepturilor omului în
lupta contra terorismului, dar putem avea un răspuns ferm şi bine ţintit în faţa acestor atentate.
După cum ştiţi, o reuniune extraordinară a miniştrilor de interne şi justiţie ai ţărilor membre ale
Uniunii Europene a avut loc la Bruxelles la doar două zile de la atentate. Convocată la cererea expresă
a Belgiei, reuniunea a fost organizată pentru a duce la conturarea unui răspuns european la atentatele
de marţi de la Bruxelles. Miniştrii vor evalua evoluţia luptei antiterorism în Europa şi felul cum se
aplică legislaţia europeană în domeniu.
Să nu uităm că anul trecut, în noiembrie, Comisia Europeană a lansat o serie de propuneri
legislative pentru a consolida controlul armelor de foc. Un nou instrument de combatere a terorismului,
Registrul european al datelor pasagerilor aerieni, aşteaptă votul Parlamentului European. Este salutar,
în acest context, acordul realizat cu Turcia privind controlul imigranţilor şi al refugiaţilor.
Este clar că sunt multe lucruri de făcut, iar cooperarea între state este o condiţie absolut
necesară pentru a înfăptui un plan coerent şi eficient de evitare a unor noi atentate.
România este deschisă la o comunicare constantă şi la implicarea în demersurile Uniunii
Europene în lupta contra terorismului. Mai mult decât atât, este necesar să nu uităm că eforturile
noastre ca ţară trebuie acompaniate în mod corespunzător de eforturile individuale. În acest sens, este
nevoie de un răspuns echilibrat şi de solidaritate umană, atribute pe care fiecare dintre noi le poate
oferi ca dovadă a apartenenţei la civilizaţia europeană, atât de greu încercată în ultimele luni.
Vă mulţumesc.
Page 7
- 7 -
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare are cuvântul domnul senator Petru-Alexandru Frătean, Grupul parlamentar al PSD.
Domnul Petru-Alexandru Frătean:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea de astăzi se intitulează „Pentru viaţă, pentru mame, pentru familie!”.
Comunităţile mureşene din Târgu-Mureş, Reghin şi Sighişoara s-au alăturat unei iniţiative
lăudabile, desfăşurată în 26 martie într-un marş sub sloganul „Pentru viaţă, pentru femeie, pentru
familie!”, care doreşte să tragă un semnal de alarmă cu privire la nevoia de ocrotire a vieţii, a mamelor
şi a familiei. Vreau să aduc acest mesaj şi în Parlamentul României, deoarece consider că am, ca
senator, obligaţia să mă gândesc la viitorul naţiunii române şi să susţin toate demersurile în acest sens.
Chiar dacă astăzi trăim vremuri complicate, nu trebuie să uităm că familia reprezintă elementul
de bază al prezentului şi al viitorului unei societăţi. Noi, ca români, am considerat întotdeauna familia
ca fiind o valoare fundamentală, bazată pe o legătură între generaţii mult mai puternică decât în alte
societăţi şi avem datoria să transmitem acest crez mai departe, copiilor şi tinerilor noştri.
România de astăzi are nevoie, din nou, de un proiect de stânga, de un partid de stânga care să
producă proiecte sociale sustenabile. Partidul Social Democrat a susţinut întotdeauna proiectele în
interesul oamenilor, iar, aşa cum arată şi rezultatele ultimei guvernări social-democrate, noi ne
pricepem mult mai bine la aceasta. Dovadă stau toate iniţiativele pe care am reuşit să le punem în
practică, cum au fost, spre exemplu, dublarea alocaţiilor, decontarea analizelor pentru femeile
însărcinate sau plata integrală a concediului maternal la nivelul salariului din ultimele 12 luni.
Personal, sunt coautor al legii privind ziua liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, iar recent
am susţinut şi am votat pentru eliminarea plafonului indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru
părinţii care au ales să rămână în concediu de îngrijire şi creştere a copilului până la vârsta de doi ani.
Îmi exprim speranţa că Guvernul actual va considera, aşa cum considerăm noi, social-democraţii,
că politicile de susţinere a familiei în procesul de creştere a copiilor trebuie să fie o prioritate pentru
autorităţi, mai ales în condiţiile în care România se confruntă cu un fenomen accentuat de reducere a
natalităţii şi, în acest sens, va găsi resursele necesare de a implementa legile bune pe care noi le-am făcut.
Un obiectiv aşa de complex cum este creşterea natalităţii nu se poate obţine de azi pe mâine,
însă fiecare pas pe care-l facem, fiecare lege pe care o votăm, fiecare proiect pe care-l sprijinim ne duc
mai aproape de dezideratul nostru. În esenţă, ocrotirea şi sprijinirea familiilor, a mamelor, încurajarea
acestora de a avea copii trebuie să fie rezultatul eforturilor comune ale unui parteneriat între autorităţi,
şcoli, sistem de sănătate şi biserică. Să ne implicăm deci cu toţii!
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare are cuvântul domnul senator Alexandru Pereş, Grupul parlamentar al PNL.
Page 8
- 8 -
Domnul Alexandru Pereş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Titlul declaraţiei politice: „Deschideţi ochii şi inima! Blaj – oraş administrat româneşte, cu
rigoare germană!”
Domnule preşedinte,
Onorat Senat,
Blaj, în germană Blasendorf, leagănul iluminismului românesc, este un municipiu transilvănean
situat în vestul Podişului Târnavelor, la confluenţa Târnavei Mari cu Târnava Mică. Cu o populaţie
care se ridică la 20 630 de locuitori, în această urbe şomajul este aproape inexistent, iar asta datorită
iscusinţei, perseverenţei şi dăruirii administraţiei locale, dublate prin susţinerea şi implicarea
nemijlocită a Consiliului Judeţean Alba. Blaj este un model de reuşită administrativă demn de urmat,
având în vedere anvergura dezvoltării sale din ultimii ani. Proiectul economic al companiei germane
Bosch, la care autorităţile locale au răspuns prompt prin crearea infrastructurii necesare, a făcut ca
această investiţie să fie sustenabilă, drept pentru care investitorii germani au mai creat încă o unitate de
producţie, pe lângă cea din anul 2007, anul debutului acestui parteneriat de succes.
Pe principiul rostogolirii bulgărelui de zăpadă, dezvoltarea unităţilor de producţie de la Bosch a
condus la crearea de locuri de muncă, la consolidarea bugetului local şi, pe cale de consecinţă, la
necesitatea de noi investiţii. Astfel, Blajul a cunoscut o dezvoltare accelerată, beneficiind de o
infrastructură rutieră bine pusă la punct, alimentare cu apă şi canalizare, de un spital municipal modern,
la care în perioada următoare vor mai fi făcute investiţii de circa un milion de euro în aparatură medicală
de înaltă performanţă. În concluzie, cetăţenii oraşului pot avea un standard de viaţă ridicat.
Stimaţi colegi,
Blajul a reuşit să contrasteze. La Blaj investiţiile nu se mai opresc, în timp ce la nivel naţional parcă
nu se reuşeşte ieşirea din paradigma că în România administraţiile locale şi judeţene nu sunt în stare să
colaboreze cu mediul de afaceri, astfel încât localităţile ţării să fie dezvoltate economic şi modernizate. Iată
că se poate! Reiterez această expresie: se poate, dar cu condiţia să existe voinţă şi conlucrare între mediul
de afaceri, pe de o parte, şi administraţiile publice locale şi judeţene, pe de altă parte.
În sprijinul celor spuse aş dori să mai enumăr câteva dintre investiţiile în continuare sau care
urmează a fi demarate anul acesta de către administraţia locală din municipiul Blaj: finalizarea
lucrărilor la Palatul Cultural, reabilitarea Câmpiei Libertăţii, proiectarea noii săli polivalente,
modernizarea sistemului de alarmare a populaţiei. Şi, pe lângă toate acestea, Blajul a progresat şi în
sport: voleiul feminin, acum fanion naţional, echipa Volei Club Alba-Blaj, campioana României în
ediţia 2014 – 2015, cu mari şanse de a păstra acest titlu şi în anul 2016.
Da, afirm cu tărie că cetăţenii Blajului au, într-adevăr, oraşul pe care îl merită!
Page 9
- 9 -
Jos pălăria în faţa administraţiei locale şi judeţene, cât şi în faţa cetăţenilor municipiului Blaj!
Închei subliniind că voinţa, perseverenţa şi dăruirea duc la îndeplinirea idealurilor. În caz
contrar, vom continua să contemplăm fără a înţelege aproape nimic din înţelepciunea marelui poet
Mihai Eminescu, care spunea la un moment dat: „Viciul organic al lipsei unei administraţii instruite,
echitabile şi binevoitoare a creat starea actuală de lucruri şi a fost izvorul abuzurilor.”
Vă mulţumesc.
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare dau cuvântul domnului senator Ciprian Rogojan, Grupul parlamentar al UNPR.
Domnul Mihai-Ciprian Rogojan:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Tema declaraţiei politice este „Alegeri locale 2016”.
Domnule preşedinte de şedinţă,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Unii dintre noi ne vor părăsi pentru a candida la alegerile locale care urmează. Alţii vor juca rolul
de mentori ai unor tineri care urmează să prea frâiele administraţiei locale, însă toţi vom juca rolul de liant
între administrativ şi legislativ pentru aleşii din circumscripţiile şi judeţele pe care le reprezentăm.
Aceasta este un test de maturitate. În urma activităţii exemplare pe care Departamentul
Naţional Anticorupţie a desfăşurat-o în ultimii ani, putem spune că la nivel local vom întâlni un
binemeritat şi mult aşteptat peisaj împrospătat, apt de a se contura într-un pastel exuberant de optimism
şi reformă. Acum este şansa de a se stabili o legătură indisolubilă de normalitate, o emancipare din
încleştarea odioasă a grupurilor de interese care au definit parcursul politic, o legătură bazată pe
iminenţa înfăptuirii dezideratului statului de drept, creată între cetăţenii noştri, alegătorii, între cei
învestiţi cu încrederea electoratului local, primarii, consiliile locale şi judeţene, cei îndrituiţi să
înfăptuiască dezideratele socio-economico-culturale naţionale prin prisma unei opţiuni politice,
parlamentarii, şi cei învestiţi cu încrederea celor aleşi, guvernanţii.
Trăim momente care vor fi marcate adânc în istorie, momente de un sublim pur pe care doar
eliberarea de neregulile trecutului le poate aduce în conştiinţa colectivă, momente în care este de
datoria oricărui politician să păşească precaut, dar înalt peste urmele adânci cuprinse în umbră, sub
auspiciul sumbru al repetării greşelilor trecutului drept consecinţă a refuzului de acceptare şi evitare a
erorilor zilelor de ieri, printr-o corecţie autoimpusă în mod discreţionar, dar temeinic.
Ne declarăm, astfel, susţinerea neechivocă a ridicării României pe noi culmi, începând cu cele
mai mici structuri administrative şi continuând într-un mod coerent şi intransigent până în cele mai
înalte forme de organizare ale organelor statului.
Vă mulţumesc.
Page 10
- 10 -
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare dau cuvântul domnului senator Florian-Dorel Bodog, Grupul parlamentar al PSD.
Domnul Florian-Dorel Bodog:
Bună dimineaţa!
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor colegi,
Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Politicile de creştere demografică trebuie să
devină prioritare”.
Stimaţi colegi,
În declaraţia mea de astăzi aş dori să mă refer la o problemă a societăţii româneşti despre care
am mai vorbit aici, în plenul Senatului. Este vorba despre criza demografică cu care se confruntă
România şi care, pe termen lung, dacă nu sunt luate măsurile necesare, va cauza probleme în
funcţionarea societăţii şi a statului român.
Prilejul care mă determină să vă vorbesc despre acest subiect este o declaraţie nefericită a
premierului Dacian Cioloş. Într-o emisiune televizată, Domnia Sa a declarat recent că nu vor fi bani
pentru majorarea indemnizaţiilor de creştere a copilului „dacă nu ne spune Parlamentul de unde să
tăiem”. Am citat. Cu alte cuvinte, premierul Cioloş cere Parlamentului să indice sursele bugetare din
care se va susţine revenirea la normalitate în privinţa indemnizaţiei pentru mame: eliminarea
plafoanelor şi revenirea la 85% din salariul încasat de mamă pe ultimele 12 luni, precum şi revenirea la
perioada de doi ani, după ce actuala lege restrângea perioada la un singur an.
Observ că domnul prim-ministru preia stilul discursiv şi politicile de austeritate atât de
păguboase ale fostelor guverne de dreapta şi prima soluţie la care se gândeşte este tăierea cheltuielilor
şi realocarea resurselor. Guvernul tehnocrat se ascunde sub lozinca „nu sunt bani” şi, în loc să găsească
soluţiile de creştere a veniturilor la buget, încearcă să arunce responsabilitatea asupra Parlamentului.
Rolul Guvernului nu este acela de a ne spune că bugetul nu are resurse! Rolul Guvernului
României este de a crea resurse! Mai mult, Guvernul trebuie să vină cu o strategie clară pentru a arăta
cum colectăm mai mulţi bani la buget pentru a finanţa proiecte de importanţă strategică pentru
România. Întrebarea care se pune este: oare pentru prim-ministrul României ce este mai important,
depăşirea deficitului şi supărarea Uniunii Europene sau creşterea natalităţii şi echilibrul demografic al
României?
Nu văd ce poate fi mai important pentru un guvern tehnocrat decât să se ocupe de problemele
cu adevărat importante ale societăţii, iar combaterea efectelor crizei demografice este una dintre ele.
Dacă nu începem să ne gândim la modul serios la această problemă şi să luăm măsurile necesare
pentru creşterea natalităţii, inclusiv mărirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pe termen mediu
Page 11
- 11 -
şi lung România va înregistra probleme foarte grave. Ce mă miră este că domnul prim-ministru ştie
acest lucru şi, cu toate acestea, se face că le ignoră.
Aşa cum arată statisticile de astăzi, declinul demografic al României pare ireversibil. În fiecare
an din ultimii 50, două mici oraşe au dispărut de pe teritoriul ţării. În plus, tinerii sub vârsta de 14 ani
sunt depăşiţi de populaţia de peste 65 de ani, iar în aceste condiţii sistemele de pensii şi de sănătate
riscă să intre în colaps; dacă nu cumva au şi intrat deja.
Creşterea indemnizaţiei pentru mame este o măsură care vine să stopeze acest declin
demografic al României şi este la fel de necesară precum dublarea alocaţiei pentru copii. În plus, e
nevoie şi de alte măsuri pentru a putea combate în mod eficient scăderea populaţiei României şi de
sprijinire a familiilor pentru a reuşi să facem faţă acestei provocări.
România trebuie să investească în viitorul său şi de aceea trebuie să încurajăm prin toate
mijloacele familiile care vor să aibă copii. Această măsură nu este una populistă, ci una absolut
necesară. România are mult mai multă nevoie de creşterea natalităţii şi de mame fericite, decât să dea
bine în statistici şi să facă pe placul liderilor UE. Nu cred că România se va prăbuşi economic dacă va
adopta măsuri pentru încurajarea natalităţii. Dimpotrivă, cred că putem să ne salvăm ca naţie. Sper că
şi domnul Cioloş va înţelege asta şi va aplica legile pe care Parlamentul le va adopta.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare dau cuvântul domnului senator Leonardo Badea, Grupul parlamentar al PSD.
Domnul Leonardo Badea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Restaurarea Mănăstirii Dealu”.
Dragi colegi,
Declaraţia mea de astăzi nu este o declaraţie politică în nota cu care ne-am obişnuit, ci o dorinţă
şi un apel de suflet: susţinerea restaurării Complexului Mănăstirea Dealu – Târgovişte.
Din păcate, „timpul nu mai are răbdare” şi e nevoie urgent de voinţa noastră comună pentru a mişca
lucrurile şi a putea reda istoriei şi culturii naţionale un simbolul al acestei ţări. În acest sens fac acest apel.
Nu vă voi înşira aici totalitatea numeroaselor motive pentru care Mănăstirea Dealu e una dintre
pietrele mari de temelie ale spiritualităţii noastre. Nu vă voi recita numele tuturor voievozilor care se
odihnesc sub acoperişul mănăstirii, dar câteva repere le voi spune cu voce tare, pentru că ele sunt unice
şi dau substanţă acestui aşezământ.
Întregitorul Ţărilor Române, marele voievod Mihai Viteazu, este adăpostit la Mănăstirea Dealu.
Voievodul Radu cel Mare, ctitorul mănăstirii, se odihneşte aici. Un simbol din moaştele Sfântului
Nifon, Patriarhul Constantinopolului îl găsim la Mănăstirea Dealu. Primele tipărituri din Ţara
Page 12
- 12 -
Românească au apărut aici, sub râvna călugărului cărturar Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei, şi
anume Liturghierul, Octoihul şi Tetraevangheliarul. Tot aici se află şi depozitul de carte veche din
judeţul Dâmboviţa.
Cu raţiune şi simţire românească trebuie să înţelegem, dragi colegi, cât de uriaş este simbolul
Mănăstirii Dealu pentru ţara noastră, cât de important e centrul istoric-cultural de aici. Lansez acest
apel deoarece sunt ferm convins că e vital pentru noi, ca neam, să ridicăm toate puterile în susţinerea
acestui proiect.
Dragi colegi,
Se apropie, în anul 2018, sărbătorirea centenarului Unirii. Haideţi să arătăm tuturor că ştim să
ne adunăm pe marile obiective, că ştim ce înseamnă fiinţă naţională, cultură şi civilizaţie. Mi-aş dori
enorm să putem avea la sărbătoarea României din 2018 un proiect finalizat: restaurarea Mănăstirii
Dealu. Ar fi o întoarcere a istoriei în noi înşine, pe care nu avem dreptul să o refuzăm.
Vă mulţumesc.
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare îi dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.
(Discuţii în sală.)
Doamna Doina Silistru:
Domnule preşedinte de şedinţă, vă rog să asiguraţi liniştea.
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Declaraţia politică de astăzi mi-am intitulat-o „Un discurs sincer”.
Stimaţi colegi,
Când vine vorba despre discurs politic, parcă nu mă mai satur. Dacă n-aş avea şi altceva de
făcut, de dimineaţă până seara aş citi, aş asculta, aş încerca să învăţ câte ceva din retorica, uneori
exemplară, a celor care se adresează maselor. Nu doar clasicii mă interesează; sunt foarte atentă şi la
cei mici, dar, vorba cuiva, aflaţi „în creştere”. Toţi, mari sau mici, au ceva de spus. Toţi, fără părtinire,
trebuie ascultaţi, pentru că fiecare în parte îşi caută locul în istorie. Pe unii aceasta nu-i va reţine nici la
„şi alţii”. Pe alţii însă – scuzaţi, vă rog, fortuitul joc de cuvinte – istoria i-a pus deja pe un piedestal.
Greu să-i mai cobori de acolo şi, în unele cazuri, nici nu trebuie să faci tu, contemporanul lui, vreun
efort: se dau jos singuri. De fapt, se dărâmă singuri, în timp ce-şi mai construiesc un etaj…
De ce am considerat, stimaţi colegi, util acest preambul extins?! Din două motive. Personajul
politic la care fac azi referire îşi are deja soclul lui, nu şi statuia, soclu pe care s-a căţărat sau a fost
căţărat – nu mai contează – de ani buni. Este vorba despre Traian Băsescu, fostul preşedinte al statului.
Al doilea motiv este şi pretext al scurtei mele intervenţii. Aflat în turneu de lansare a candidaţilor
Page 13
- 13 -
partidului Domniei Sale la alegerile locale, domnul Băsescu a poposit şi la Vaslui, binecuvântându-şi
cu verbul şi verva-i ştiute susţinătorii. Ce discurs! Ce lecţie de constituţionalism!
Stimaţi colegi,
Dacă nu eram atât de convinsă că fac parte din partidul care trebuie, probabil că domnul
Băsescu, exact ca un predicator american, ar fi scos „demonul” din mine – „demonul”, cu ghilimelele
de rigoare. M-ar fi convertit. Pentru că iată ce argumente zdrobitoare a avut fostul preşedinte.
Primul s-a referit la sinceritate: colegii Domniei Sale din teritoriu trebuie să fie sinceri cu
electoratul. Altfel spus, trebuie să le spună clar ce pot şi ce nu pot face, să nu le promită marea cu
sarea, luna cu stelele sau, Doamne fereşte, că vor trăi bine. Le-a mai promis cineva românilor o astfel
de grozăvie. Nu a trecut mult şi „pac!” s-au tăiat nişte salarii şi „pac-pac!”, nişte subvenţii!
Un al doilea pilon discursiv al fostului preşedinte, care argumenta de ce e bun partidul Domniei
Sale şi de ce sunt rele PSD şi PNL, s-a referit la starea deplorabilă în care se află sistemul de sănătate:
spitale fără personal, în care intri cu o boală şi ieşi cu alta… Mă mir că nu a spus-o pe aia cu spitalele
închise! Abia asta ar fi fost o dovadă de sinceritate.
În aceeaşi notă de maximă deschidere şi sinceritate, am aflat câte ceva şi despre rolul femeilor
în politică. Cele câteva „ţigănci împuţite” – cu ghilimelele de rigoare – din sală au aplaudat frenetic.
Mulţumesc.
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
În continuare, domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PNL.
Domnul Dumitru Oprea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică are titlul „Legea securităţii cibernetice va fi mai uşor acceptată dacă vor fi
prevederi clare privind respectarea drepturilor individuale”. Sau „Securitatea cibernetică şi drepturile
individuale”.
Ministrul comunicaţiilor a anunţat acum câteva zile că ar putea aviza proiectul Legii securităţii
cibernetice, urmând ca documentul să ajungă în regim de urgenţă în Parlament. După respingerea
primei variante a legii, prin Decizia nr. 17/2015 a Curţii Constituţionale a României, ne putem aştepta
la o nouă dezbatere aprinsă pe acest subiect, motiv pentru care se impune garantarea, în mod direct, a
protecţiei vieţii private, a drepturilor individuale ale persoanelor fizice. Mai mult, populaţia trebuie
asigurată că se va elimina orice vulnerabilitate ce ar putea conduce la abuzuri împotriva cetăţenilor,
legea fiind menită, de fapt, să le apere interesele.
Noul proiect este în dezbatere publică de câteva luni. Pentru a elimina obiecţiile Curţii
Constituţionale privind încălcarea vieţii private, proiectul de lege precizează că măsurile de protecţie au în
Page 14
- 14 -
vedere doar persoanele juridice, enumerate în art. 2, respectiv: „autorităţile şi instituţiile publice, persoanele
juridice deţinătoare de infrastructuri cibernetice care susţin servicii publice sau de interes public (…),
persoane juridice deţinătoare de infrastructuri cibernetice care prelucrează date cu caracter personal (…)”.
Însă, pentru a elimina orice dubiu al societăţii civile privind posibilele acţiuni de tip „Big
Brother”, considerăm că este necesară precizarea explicită a faptului că legea protejează persoanele
fizice, în condiţiile în care chiar art. 4 a) se referă la „asigurarea protejării, în spaţiul cibernetic, a
dreptului la viaţă intimă, familială şi privată a cetăţenilor”.
Aşadar, deşi sunt de înţeles preocupările instituţiilor abilitate privind riscul unor comportamente
nesăbuite manifestate de unele persoane fizice în mediul on-line, ele trebuie corectate mai ales prin
educaţie. În acest mod, oamenii vor căpăta certitudinea că legea îi apără tocmai de eventualele abuzuri ale
companiilor şi instituţiilor care prelucrează datele lor personale. Printr-un efort comun al instituţiilor
statului şi al cetăţenilor vor putea fi diminuate vulnerabilităţile cibernetice într-o societate modernă, în care
informaţiile, bunurile şi valorile importante pentru fiecare dintre noi sunt tot mai expuse în mediul on-line.
Ca o constatare din spaţiul cibernetic al Statelor Unite, sub control guvernamental se află doar
12 procente din spaţiul cibernetic – sub control guvernamental –, restul se află în zona companiilor
private şi a utilizatorilor persoane fizice.
PAUZĂ
Domnul Teodor Atanasiu:
Au mai depus declaraţii politice următorii senatori:
- din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna Gabriela Firea, doamna Doina-Elena
Federovici, domnul Timotei Stuparu, doamna Gabriela Creţu şi domnii Florinel Butnaru, Nicolae
Moga, Liviu Pop şi Nicolae Bădălău;
- din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Dan Marian, Emil-Marius
Paşcan, Gavrilă Ghilea, Traian Igaş, Valeriu Todiraşcu, Alin Tişe;
- din partea Grupului parlamentar al UNPR, următorii senatori: Constantin Popa, Haralambie
Vochiţoiu, Marius-Ovidiu Isăilă, Dumitru-Marcel Bujor;
- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator, domnii senatori: Mihai Niţă, Eugen
Durbacă, Vasile Nistor;
- din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna senator Rozalia Biró;
- senatori independenţi: Gheorghe Saghian şi Valer Marian.
Declar închisă sesiunea consacrată declaraţiilor politice.
Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:
Domnul Timotei Stuparu:
Declaraţia politică se intitulează „Avatarurile televiziunii publice”.
Page 15
- 15 -
Săptămâna trecută, în şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, am numit prin vot
membrii Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi preşedintele acestuia.
Procedura este aceeaşi din anul 1994, deci de 22 de ani, de când este în vigoare Legea nr. 41/1994,
care reglementează organizarea şi funcţionarea TVR.
Observaţia este de interes deoarece, tot de 22 de ani, pentru controlul TVR se duc lupte la nivel
politic, în timp ce TVR, în acest malaxor, se luptă cu datoriile, cu creditorii, pentru un nivel acceptabil
al încrederii populaţiei, tot mai scăzută în ultimul timp.
În acest context, mă întreb: am făcut măcar un mic pas înainte în eficientizarea activităţii TVR
sau am îndeplinit din nou o simplă procedură parlamentară?
În ultimele zile, în acest domeniu, s-au depus două iniţiative legislative: a domnului senator
Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, privind posibilitatea declanşării procedurii de
insolvenţă, dar fără să se pună problema intrării în faliment, precum şi a domnului senator Georgică
Severin, preşedintele Comisiei pentru cultură, privind separarea funcţiei de preşedinte al TVR de aceea
de director general.
Personal, le apreciez ca atare, atât ca atitudine, cât şi ca o posibilă soluţie, dar am convingerea
că acestea sunt doar soluţii de moment, de avarie, pentru supravieţuirea acestei instituţii de interes
naţional.
Fac această precizare deoarece, aşa cum voi arăta foarte pe scurt, criza TVR are cauze adânci,
de structură, de mentalitate, de concept, evidentă prin însuşi conţinutul art. 19 din Legea nr. 41/1994,
care stabileşte modalitatea de numire a conducerii TVR după aceleaşi principii şi algoritm politic
conform cărora sunt numiţi prefecţii sau şefii structurilor teritoriale de administraţie publică.
Afirmaţia se bazează pe prevederile legii sus-amintite. Astfel, la art. 1 din lege se precizează că
Societatea Română de Televiziune este „serviciu public de interes naţional, independentă editorial”, iar
la art. 4, obiectivele deosebit de generoase ale activităţii editoriale: respectarea obiectivităţii şi
imparţialităţii în prezentarea realităţii social-politice şi economice interne şi internaţionale, promovarea
valorilor limbii române, ale creaţiei autentice culturale şi ştiinţifice naţionale şi universale, a valorilor
democratice, civice, morale, sportive etc.
În mod evident, există o contradicţie flagrantă între statutul şi obiectivele TVR ca serviciu
public autonom de interes naţional, stipulate în art. 1 şi art. 4, pe de o parte, şi modalitatea partinică de
numire a membrilor Consiliului de administraţie, prin repartiţia numărului de membri numiţi de
Preşedinţie, Guvern, grupurile parlamentare conform ponderii acestora, minorităţi etc., pe de altă parte.
În sensul celor de mai sus, este relevant faptul că în perioada 1989 – 2016 TVR a avut 12
preşedinţi, plus 9 interimari, deşi mandatul este de 4 ani, şi nu de 11 ani, cum este cazul Germaniei, în
condiţiile în care legea nu prevede criterii clare pentru evaluarea activităţii acestora. De asemenea,
Page 16
- 16 -
căderea cotei de audienţă a fost deosebit de abruptă, de la 29% în 2004 la 5,5% în 2014, situând
Televiziunea Română după instituţiile similare din Macedonia, Grecia, Bulgaria, Turcia, în timp ce la
nivel european media cotei de audienţă este de 15%, vârfurile fiind Danemarca, cu 68%, Islanda, cu
58%, şi Marea Britanie, cu 48%.
Conform analiştilor din media şi rapoartelor de activitate, situaţia actuală a TVR este
determinată de trei factori: legea care guvernează funcţionarea TVR, situaţia financiară (taxa TV nu a
mai fost indexată din anul 2003) şi rolul real pe care televiziunea publică trebuie să-l îndeplinească
într-o societate democratică.
Doresc să închei prezentarea acestor câteva considerente prin a reaminti că la mijlocul anului
2015 au fost supuse dezbaterii publice şi transmise Parlamentului, din partea conducerii TVR de
atunci, câteva propuneri prin al căror conţinut se urmărea tocmai asigurarea unui cadru legislativ
modern pentru eficientizarea activităţii editoriale.
Consider că se impune un efort comun, din partea noii conduceri a TVR, a Guvernului şi
Parlamentului, a oricăror organizaţii interesate, pentru realizarea unei legislaţii moderne, realiste,
adaptate cerinţelor actuale, vizând redresarea televiziunii publice şi conturarea unui viitor sigur al
acesteia. Pentru că TVR este bun public al poporului român.
Domnul Nicolae Moga:
Declaraţia politică este intitulată „Drumul turismului estival – între neglijenţă şi amatorism”.
Domnule preşedinte de şedinţă,
Doamnelor şi domnilor senatori,
În contextul actual, în care o serie de destinaţii turistice europene ridică un grad crescut de
nesiguranţă cauzat de ameninţările teroriste, România, considerată o ţară sigură, are şansa de a atrage
turiştii, devenind una dintre cele mai căutate destinaţii din Europa.
Potrivit datelor oficiale ale Eurostat la nivelul anului 2015, suntem plasaţi pe primul loc în UE
la capitolul cazării turiştilor în hoteluri şi în alte unităţi de profil. Avem o creştere în 2015 de 15,9%
faţă de o medie europeană de numai 3,2%.
Deşi are o creştere anuală a sosirilor de turişti cu mult peste media europeană, România trebuie
să îşi valorifice potenţialul turistic şi să investească mai mult şi mai rapid în acest sector. În timp ce
Bulgaria reuşeşte, cu resurse mai puţine, să producă din turism peste 7% din PIB, turismul din
România contribuie în proporţie de mai puţin de 1% la PIB. Este o certitudine faptul că potenţialul
nostru este mult mai mare.
Constat cu tristeţe că, în acest moment, turismul nu reprezintă un domeniu de interes strategic
pentru România. La nivelul politicilor publice turismul este neglijat. Investiţiile destinate creşterii
acestui sector economic sunt, practic, inexistente.
Page 17
- 17 -
Mai mult decât atât, nu există o planificare corectă şi o exploatare raţională a infrastructurii cu
impact economic asupra activităţii turistice de pe litoral.
Un exemplu de ultimă oră este relevant pentru lipsa de comunicare şi conlucrare, ce ar trebui să
fie benefice turismului nostru: „Patronatele din turism au aflat cu două zile în urmă, din mass-media,
despre anunţul CNADNR privind reparaţiile care urmează să fie făcute în plin sezon estival atât pentru
podul de la Agigea, cât şi pentru un tronson de 40 de kilometri al Autostrăzii Soarelui. Patronatele nu
contestă utilitatea lucrărilor, însă atrag atenţia asupra faptului că nu există o planificare raţională a
exploatării autostrăzii de către CNADNR.”
În plus, nu au fost informate autorităţile din turism şi, cu atât mai puţin, mediul privat despre
începerea acestor reparaţii. Există temeri că lucrările anunţate pentru la vară, care vizează reparaţia
unui tronson de autostradă şi a podului de la Agigea, vor afecta fluxul de turişti către litoral. Prin
urmare, se solicită CNADNR să prezinte un calendar al execuţiei lucrărilor, din care să rezulte evitarea
efectelor economice negative asupra industriei turismului.
Nutresc convingerea că raţiunea va prevala!
Turismul românesc merită o şansă la dezvoltare optimă potrivit potenţialului său.
Trebuie să avem o poziţie unitară atunci când vorbim de infrastructură.
Nu pot fi de acord cu ideea că titlul promovat în presă „Haos şi gropi spre mare!!!!” ar putea
deveni realitate!
Vă mulţumesc.
Domnul Liviu-Marian Pop:
Declaraţia politică se intitulează „Cele cinci probleme fundamentale ale sistemului de
învăţământ preuniversitar românesc”.
Stimaţi colegi,
Având în vedere specificitatea învăţământului preuniversitar în comparaţie cu cel universitar,
recunoscând complexitatea problemelor cu care se confruntă sistemul educaţional românesc, pe termen
scurt, se impun o serie de măsuri complexe şi coerente. Măsuri care să conducă la o reformă reală, nu
mimată, a sistemului educaţional, pornind de la principalele probleme identificate ale sistemului
preuniversitar, dar cu influenţe asupra întregului sistem.
O simplă întrebare postată pe blogul personal, destinat exclusiv cadrelor didactice, „Care
consideraţi că sunt cele cinci probleme fundamentale ale sistemului de învăţământ preuniversitar
românesc care, rezolvate, pot conduce la o creştere a calităţii acestuia?”, a generat răspunsuri
punctuale şi argumentate, răspunsuri care pot constitui baza de plecare în elaborarea oricărei strategii
pentru a avea un sistem educaţional de calitate.
M-aş opri însă asupra unor chestiuni fundamentale fără de care nu putem discuta despre
performanţă şi calitate în sistemul de învăţământ: salarizarea cadrelor didactice; finanţarea sistemului
Page 18
- 18 -
educaţional; motivarea şi formarea profesională continuă a resursei umane: debirocratizarea sistemului
de învăţământ; reforma curriculară şi adaptarea acesteia la nevoile reale ale pieţei muncii.
1. Salarizarea cadrelor didactice – înainte de calcule matematice trebuie să conştientizăm rolul pe
care îl are în societate personalul din învăţământ. Un alt aspect important, desprins din realitatea cotidiană,
este acela că în prezent salariul minim brut pe ţară este de doar 1 050 de lei, în timp ce al unui învăţător
debutant ajunge la 1 345 de lei brut, iar al unui profesor debutant la 1 367 de lei brut. Cum putem atrage
învăţătorii, profesorii către catedre, când principala lor grijă rămâne subzistenţa cotidiană?
2. La nivel naţional, finanţarea sistemului educaţional continuă să reprezinte o problemă, având
în vedere că, în timp ce în România procentul din PIB alocat educaţiei depăşeşte cu puţin 3%, media în
UE este de 5,25%. Finanţarea de bază a învăţământului trebuie să fie o prioritate naţională, trebuie să
avem o strategie coerentă, pe cel puţin zece ani. Doar în aceste condiţii vom putea discuta despre
măsuri reale şi realizabile în sistemul de învăţământ. O strategie naţională pe termen mediu şi lung, dar
care să nu sufere în timp modificări substanţiale ar putea conduce, indiferent de culoarea politică a
sistemului de guvernare, la coerenţă, la stabilitate şi ar putea produce efecte pozitive în societate.
Ce înseamnă mai mulţi bani pentru educaţie? Înseamnă să avem un sistem la standarde
europene, dotări mai bune în unităţile de învăţământ, salarii mai mari şi formare profesională continuă
pentru cadrele didactice. Elevii acestei ţări cred că merită să înveţe în spaţii şcolare care să aibă
autorizaţii sanitare şi de la I.S.U., pentru a fi în siguranţă.
3. Motivarea şi formarea profesională continuă a personalului didactic sunt esenţiale pentru un
act educaţional de calitate, ceea ce va conduce la o mai bună pregătire a elevilor şi totodată la
reducerea abandonului şcolar. Digitalizarea şi globalizarea implică o sporire a activităţii didactice şi
impun totodată formarea continuă şi pregătirea resursei umane în acest sens. De asemenea, ar trebui
luate în calcul şi posibilitatea introducerii unei componente flexibile în salarizarea personalului din
învăţământ care să permită motivarea şi atragerea tinerilor către acest domeniu, precum şi necesitatea
menţinerii personalului prin stimularea perfecţionării activităţii şi a calităţii în cariera didactică.
4. Debirocratizarea sistemului de învăţământ – birocratizarea excesivă determină orientarea
cadrului didactic către întocmirea de hârtii, justificări sau dosare şi neglijarea parţială sau uneori
aproape totală a lucrului efectiv cu elevii. Câteva ore petrecute printre hârtii nu egalează cinci minute
cu un copil care are realmente nevoie de sprijin.
5. Reforma curriculară şi adaptarea ofertei educaţionale la nevoile pieţei muncii – în momentul
de faţă avem de-a face cu un curriculum complex, însă neracordat la cerinţele pieţei muncii, axat în
proporţie de aproape sută la sută pe noţiuni teoretice. Într-adevăr, sistemul de educaţie din România
este unul teoretic, este un sistem care a adus rezultate, dar consider că acum este depăşit de situaţia
economică şi de nevoile sociale. La baza tuturor incoerenţelor şi sincopelor sistemului de educaţie stă
Page 19
- 19 -
o mentalitate neîndreptată spre o societate eficientă şi productivă. Pe măsură ce se vor crea oportunităţi
şi locuri de şcolarizare adaptate nevoilor sociale, cu atât locurile de muncă vor fi mai uşor de găsit, iar
sistemul de educaţie românesc nu va produce şomeri cu sau fără diplomă.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Niculae Bădălău:
Declaraţia politică este intitulată „Susţinerea natalităţii, fără dileme bugetare”.
O declaraţie recentă a premierului Dacian Cioloş ne arată care sunt priorităţile guvernamentale.
În orice caz, susţinerea natalităţii nu se află printre acestea.
Prim-ministrul ne spune că „banii pentru indemnizaţii nu vor fi dacă nu ne spune Parlamentul
de unde trebuie să tăiem”, referindu-se la recentele modificări legislative, benefice pentru mame şi
stimularea natalităţii, adoptate de Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor.
Modificările sunt bine-venite, întrucât ele elimină plafonul maxim de 3 400 de lei, iar indemnizaţia va
fi în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani, dar şi
alte modificări necesare. Scopul este clar: încurajarea natalităţii.
Până la urmă, ne putem întreba: ce societate poate privi în viitor dacă natalitatea este scăzută,
iar statul nu face mare lucru pentru a o încuraja? O întrebare care nu angajează resurse bugetare, ci
doar puţină disponibilitate de a ne gândi care sunt cu adevărat priorităţile naţionale.
Poate că declaraţia prim-ministrului ar fi fost oportună dacă natalitatea era un punct forte al
societăţii româneşti. Ei bine, statistica ne spune altceva. Datele INS, preluate şi pe site-ul Eurostat,
arată că în anul 2013, în România, s-a înregistrat cel mai mic număr de născuţi vii faţă de anul 2000:
182 313. Practic, din anul 2009, România s-a confruntat cu o scădere a natalităţii. Rata totală de
fertilitate a scăzut de la aproximativ 1,7 la 1,4 din 2009 până în anul 2013. După mai mult de zece ani
ajungem de unde am plecat în anul 2000.
Desigur, statistica pare că nu atinge coarda sensibilă a Guvernului tehnocrat, deşi chiar membrii
acestuia ar trebui să fie familiarizaţi cu prelucrarea datelor şi relevanţa statisticii în elaborarea
politicilor publice.
Revenind la declaraţia prim-ministrului, putem spune aşa: dacă este treaba Parlamentului să
găsească şi sursele de finanţare, atunci treaba Guvernului care mai este? Prim-ministrul Dacian Cioloş
ar fi putut să ne transmită sub o altă formulare că este o măsură bună, dar care nu poate fi acoperită
bugetar. Sau, şi mai bine, că va acorda prioritate mamelor şi susţinerii natalităţii, a familiei, decât altor
proiecte care nu aduc modificări semnificative în bunăstarea românilor. Sau că, la rectificare, va
încerca să vadă cum se pot identifica surse de finanţare. Oricum, ideea este că putea fi mult mai
deschis decât să dea vina pe Parlament că nu a identificat şi surse bugetare.
Page 20
- 20 -
Până la urmă, practic, aceasta este treaba Guvernului, care trebuie să ştie mai bine cum împarte
resursele, însă nu poţi ignora voinţa Parlamentului care te-a învestit, nici dacă resursele bugetare nu
permit. Trebuie discutat calm şi constructiv cum putem să sprijinim natalitatea, fără să aruncăm pisica
dintr-o curte în alta.
Domnul Dan-Mihai Marian:
Declaraţia politică se intitulează „Necesitatea protecţiei infrastructurilor critice în contextul
extinderii ameninţărilor teroriste”.
Protecţia infrastructurilor critice a intrat în atenţia decidenţilor politici odată cu preocuparea privind
consecinţele atacurilor teroriste asupra unor obiective militare şi civile din SUA (2001), Madrid (2004),
Londra (2005), Paris (2014), Bruxelles (martie 2016). Prima iniţiativă legislativă pentru protecţia
infrastructurilor critice a fost adoptată în 2006, în timpul administraţiei SUA conduse de preşedintele Bill
Clinton. După cum putem constata, managementul infrastructurilor critice reprezintă o prioritate de
securitate naţională care trebuie gândită în strânsă legătură cu fenomenul terorist.
Terorismul ca „armă politică” este utilizat mai ales împotriva cetăţenilor şi obiectivelor civile
cu scopul de a produce suferinţă populaţiei, distrugerea infrastructurilor economice şi militare, emoţie
publică şi presiuni asupra autorităţilor pentru a lua decizii în direcţia dorită de terorişti. În acest context
marcat de globalizarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale,
regionale şi globale, o serie de state (SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Olanda, România) au
luat iniţiativa elaborării unor strategii naţionale pentru protecţia infrastructurilor critice. Acestea au
fost susţinute prin reglementări legale, crearea unor instituţii şi mecanisme de cooperare între toţi
factorii responsabili: guverne, agenţii guvernamentale, servicii de informaţii şi de securitate, autorităţi
publice şi private care au în administrare infrastructuri critice.
Securitatea naţională este influenţată nemijlocit de funcţionarea continuă a unor sisteme
complexe şi integrate de infrastructuri care asigură buna funcţionare a statului în misiunea sa de a
furniza servicii publice de calitate. În acest sens, România, în dubla sa calitate de ţară membră NATO
şi UE, este interesată să dezvolte cadrul legislativ, administrativ şi capabilităţile în materie de logistică,
resurse umane şi inteligenţă pentru a asigura funcţionarea optimă a statului.
Protecţia infrastructurilor critice este o activitate care are drept scop asigurarea funcţionalităţii,
a continuităţii şi a integrităţii infrastructurilor critice naţionale şi europene (transporturile şi energia)
pentru a descuraja, diminua şi neutraliza o ameninţare, un risc sau un punct vulnerabil. Într-o
enumerare fără pretenţii de exhaustivitate, PIC se referă la activităţile desfăşurate în mod constant
pentru identificarea infrastructurilor critice naţionale şi europene, inventarierea acestora, evaluarea şi
analiza riscurilor, asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate legate de acest domeniu strategic.
Page 21
- 21 -
Imediat după aderarea României la UE, mai exact în aprilie 2007, Consiliul Uniunii Europene a
adoptat concluziile cu privire la Programul european privind protecţia infrastructurilor critice, în care
a reiterat faptul că statelor membre le revine responsabilitatea finală de a gestiona măsurile de protecţie
a infrastructurilor critice din interiorul frontierelor naţionale. Climatul de stabilitate şi securitate este
condiţionat de buna funcţionare a reţelelor de infrastructuri critice, necesitatea protecţiei acestora fiind
un element esenţial pentru evitarea perturbării grave a societăţii.
În România, desemnarea infrastructurilor critice naţionale/europene la nivel naţional, evaluarea
necesităţii de a îmbunătăţi protecţia acestora în scopul creşterii capacităţii de asigurare a stabilităţii,
securităţii sistemelor economico-sociale şi protecţiei persoanelor au fost reglementate prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 98 din 2010. Se impune reactualizarea Strategiei naţionale pentru protecţia
infrastructurilor critice, document adoptat în anul 2011, în acord cu noile provocări în materie de
securitate naţională şi regională, ţinând cont şi de amplificarea fenomenului terorist chiar pe
continentul european.
Reactualizarea acestei strategii trebuie urmată de adoptarea unui plan de acţiune coordonat de o
autoritate naţională în domeniu care să fie coordonată de Guvern şi, eventual, aflată sub control
parlamentar. Atacurile teroriste din această lună, de la Bruxelles – capitala politică a UE, asupra unor
infrastructuri critice precum metroul bruxellez, aeroportul şi ameninţarea teroristă îndreptată asupra
unei centrale nucleare din Belgia impun o abordare unitară, coerentă, strategică a managementului
infrastructurilor critice de pe teritoriul naţional.
Domnul Emil-Marius Paşcan:
Declaraţia politică este intitulată „Feriţi-vă din răsputeri de reţeta «toleranţei» minoritare”.
Domnule preşedinte,
Distinşi colegi,
Am ajuns, într-un mod ruşinos, noi, cei care locuim în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, să
ne cerem scuze pentru că pretindem să ne fie respectate drepturile constituţionale, ca români. În centrul
ţării, tot mai des, românilor care participă la concursurile pentru ocuparea unui post în cadrul unei
instituţii publice li se pretinde să cunoască limba maghiară. În unele comunităţi, românii nu au nici
măcar dreptul la educaţie în limba română, întrucât, chipurile, nu sunt destule solicitări pentru
constituirea unei secţii cu acest specific. Separatismele etnice în educaţie funcţionează, în schimb, pe
deplin. La manifestările publice, în comunităţile în care românii sunt minoritari, nu are acces şi cultura,
actul artistic în limba română, pentru că ar leza interesul electoral al primarului şi al consiliului local.
Se motivează astfel că limba română nu are adresant. În unităţile de învăţământ de limbă maghiară,
transformate în secţii de propagandă politică, este denaturată istoria României şi se pledează făţiş
pentru autonomie teritorială pe criterii etnice şi pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc”, regăsit chiar în
Page 22
- 22 -
afişajele şi panotajul informativ de la intrarea în şcoală. Politicienii maghiari îşi poartă campaniile
electorale în acelaşi registru, asumând proiecte vizând divizarea etnică a învăţământului de la cel
primar, gimnazial, până la cel universitar, iar mass-media de limbă maghiară consfinţeşte
propagandistic consecvent această viziune separatistă etnic.
Dacă ai cumva tupeul, ca român, să pledezi împotriva segregaţionismului, a iredentismului şi
etnocentrismului, a separatismului minoritar contagios şi greţos, eşti automat etichetat ca naţionalist
extremist şi, eventual, şovin sau xenofob. Personal, am susţinut dintotdeauna multi şi
pluriculturalismul, care reprezintă un filon de bogăţie spirituală şi de completitudine în spaţiul
transilvan. Voi promova în continuare comuniunea de valori identitare şi climatul etnic frăţesc care ar
trebui să ne caracterizeze pe noi, cei din inima României. Cu atât mai mult, voi susţine prezervarea
valorilor culturale şi a identităţii spirituale pentru toţi concetăţenii, nediscriminatoriu în raport cu etnia
lor, pornind însă de la o premisă fundamentală: respectul faţă de statul român.
Vă întreb însă: ce stat de drept al acestei lumi permite batjocura, dispreţul şi subminarea la
adresa valorilor sale primordiale, ce stat îngăduie desconsiderarea şi umilirea propriilor cetăţeni?! Vă
întreb: de ce trebuie ca noi, românii din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, să fim asimilaţi
propagandistic aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, de ce îngăduie instituţiile statului român să ne fie
încălcate drepturile constituţionale şi să fim batjocoriţi în propria noastră ţară?!
Vă prezint o mică mostră din atmosfera vitriolantă pe care încearcă politic unii să ne-o
făurească la Târgu-Mureş. Redau conţinutul unui articol care a fost publicat în cotidianul de limbă
maghiară cu cel mai mare tiraj din judeţul Mureş. Este un articol răspuns la solicitarea unui consilier
local care a avut „neruşinarea şi neobrăzarea” să pretindă unei primării, din imediata vecinătate a
municipiului Târgu-Mureş, ca la o manifestare publică aniversară să asigure prezenţa pe scenă şi a
unor artişti de limbă română. Evident, solicitarea sa a fost respinsă şi considerată inacceptabilă, din
lipsă de resurse, dar iată ce replică a primit acel român minoritar din partea redactorului-şef al
cotidianului maghiar:
„Fără protestele celor stabiliţi aici din alte părţi deja nu se pot desfăşura normal nici măcar
zilele satelor. Venetici străini de cultura şi tradiţiile comunităţii (maghiare n.m.) îşi revendică locul şi
ar reprograma chiar şi ordinea dansurilor. Îmbrăcaţi în straie ce nu aparţin acestor meleaguri, ei doresc
să-şi demonstreze – inclusiv lor înşişi – prezenţa istorică. Dar ei s-au aşezat aici abia de un deceniu sau
două, aduşi de febra dezvoltărilor imobiliare mai avantajoase. Degenerarea satelor cu majoritate
maghiară din jurul municipiului Târgu-Mureş a căpătat o amploare îngrijorătoare. În timp ce noi ne
plângem doar că pierdem teren în fosta capitală a secuimii, încetul cu încetul pierdem şi mediul dătător
de viaţă al localităţilor periurbane. Corunca este poate cel mai strident caz. În urmă cu 25 de ani,
prezenţa celor de limbă maternă română nu atingea nici măcar trei la sută, în prezent se apropie
Page 23
- 23 -
periculos de raportul 50-50%. Iar acest fapt indică pentru noi nu o remiză, ci un meci pierdut.
Cuantificabil şi în bani. Fiindcă ei revendică utilităţi şi drumuri asfaltate către şireagurile de vile răsărite
din pământul arabil. Pe bună dreptate, este dreptul lor de cetăţean contribuabil, dar şi «băştinaşii» cu
vechime de generaţii îşi au aşteptările lor îndreptăţite. Locuitorii acestei localităţi paşnice până-n prezent
ar dori să evite «joaca» inutilă de-a excluderea etnică. Acum ei sunt cei obligaţi să-şi ceară scuze de la
cei care s-au stabilit aici recent. Avocaţii nepoftiţi ai acestora din urmă au denunţat primăria, încă de anul
trecut, atât la corpul de control al prefecturii, cât şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării. Acum deja îşi ascut condeiul înainte de sărbătoarea de luna următoare. Nu este exclus să
ne putem aştepta la o campanie mai dârză. Doar se ştie că aceste manifestări de zilele satului constituie
numai un pretext în lupta pentru slăbirea conducerii comunei, pentru preluarea scaunelor de primar şi de
consilieri (de către români n.m.). Deoarece locuitorii cartierelor de vile înfiinţate de-a lungul drumului
european sunt atâta de străini locului, încât nici măcar n-au umblat încă în centrul satului. Nu le pică în
drum. Majoritatea lor îşi duc copiii în şcolile din oraş. La sfârşit de săptămână se simt acasă în satele lor
din Câmpia Transilvaniei şi de pe Valea Gurghiului, nu în această comunitate secuiască. Însă, din păcate,
calul troian a fost deja introdus pe furiş în grădina Castelului Toldalagi, aflat în paragină. Cu toate
acestea, încă nu e totul pierdut, iar Universitatea Sapientia poate contribui la reînnoirea caracterului
maghiar al aşezării nu numai prin spiritualitatea sa, ci şi prin evenimentele, investiţiile sale ce servesc
păstrarea comunităţii. Doar-doar Corunca nici în următoarele decenii nu se va dovedi veriga slabă din
lanţul localităţilor periurbane” – conchide autorul.
Aviz necunoscătorilor: nu, acesta nu este un articol scris la vremea ocupării Ardealului în urma
Dictatului de la Viena! Este un mesaj actual, al zilelor noastre, care vădeşte pe deplin unele mentalităţi
şi complexe minoritare, circumscrise unei pretinse şi adesea clamate nerealist toleranţe etnice. Iar
autorul nu este vreun extremist cu creierul spălat de manipulări şi îndoctrinări, ci este redactorul-şef al
ziarului mureşean „Népújsag”, care, pesemne, reflectă o stare de spirit pe placul cititorilor săi. Iar
astfel de mesaje abundă în comunicarea interetnică şi multiculturală, fiind adesea convertite în capital
politic electoral pentru cei cărora nu le pasă că, semănând constant vânt(uri), riscă să culeagă furtună.
Aşadar, românii au ajuns „venetici străini” în propria lor ţară. Ei nu au voie să se stabilească
unde cred de cuviinţă, întrucât perturbă configuraţia etnică a unor localităţi şi slăbesc conducerea
acestora, aspirând cu nesimţire la preluarea funcţiilor de primar şi consilieri. Ba, mai mult, au şi
neobrăzarea să pretindă manifestări publice în limba română cu ocazia unor evenimente aniversare
locale… Aceasta este, de fapt, reţeta „toleranţei” minoritare cu care au fost trataţi şi izgoniţi românii
din judeţele Harghita şi Covasna. Din fericire, până acum, în judeţul Mureş nu a avut succes…
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Găvrilă Ghilea:
Declaraţia politică se intitulează „Cât de acri s-au dovedit strugurii relaxării fiscale?”.
Page 24
- 24 -
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Conform informaţiilor diseminate public recent de către Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, veniturile totale colectate în ianuarie 2016 s-au ridicat la 19,25 miliarde de lei, depăşind
programul de încasări cu 14%, fiind în acelaşi timp cu 16% mai mari decât veniturile colectate în
ianuarie 2015 şi reprezentând o pondere în PIB de 2,58%.
Surprinzătoare pentru unii, plauzibile pentru alţii, aceste rezultate au fost obţinute în ciuda –
sau, mai exact, ca o consecinţă – a măsurilor de relaxare fiscală introduse de la începutul acestui an,
reducerea cotei generale de TVA de la 24 la 20% şi a impozitului pe dividende de la 16 la 5% fiind
doar câteva dintre acestea.
Nu puţini au fost însă cei care se pregăteau să cânte prohodul acestor măsuri înainte de a le
experimenta, suspectând noua filosofie bugetară de populism electoral şi nesustenabilitate într-un an
cu două rânduri de alegeri.
Pe de altă parte, datele publicate de ANAF relevă că încasările bugetare suplimentare sunt
contrabalansate de scăderi ale veniturilor din redevenţe cu 54,4 milioane de lei, din dividende cuvenite
statului cu 59,8 milioane de lei, ale sumelor rezultate din emiterea certificatelor verzi cu 66,75
milioane de lei şi ale impozitului pe veniturile suplimentare obţinute ca urmare a reglementării
preţurilor din sectorul gazelor naturale, impozitului pe veniturile din exploatarea resurselor naturale,
impozitului pe monopolul din sectorul energiei electrice şi al gazului natural cu 24,8 milioane de lei.
Dacă scăderea preţului la ţiţei poate justifica, măcar în parte, diminuarea veniturilor din
redevenţe, reducerea celorlalte stipendii bugetare se cere analizată amănunţit.
Poate ar fi momentul ca Guvernul să ia taurul de coarne şi să încerce echilibrarea acestor
încasări bugetare prin impunerea suplimentară a producătorilor de petrol şi gaze care, pe lângă
redevenţe, ar urma să suporte şi un aşa-numit „impozit petrolier” de 35% pe profitul din upstream,
primind în schimb posibilitatea unei deduceri suplimentare de 15% pentru investiţiile noi.
Implementarea acestei măsuri de sorginte liberală este la îndemâna Cabinetului tehnocrat, cu
atât mai mult cu cât adoptarea ei ar depresuriza cheltuielile publice altminteri inerente unui an
electoral, risipind riscul unor derapaje de la politica preventivă a Pactului de stabilitate şi creştere al
Comisiei Europene.
În caz contrar, statul va demonstra că rămâne acelaşi prost administrator al unor resurse care se
împuţinează pe zi ce trece.
Vă mulţumesc.
Domnul Alin-Păunel Tişe:
Declaraţia politică este intitulată „Când investiţiile lipsesc, nu avem dreptul să cerem performanţă!”.
Page 25
- 25 -
Distinşi colegi,
De fiecare dată când cetăţeni români obţin distincţii şi medalii pentru performanţe, fie sportive,
fie culturale, este un motiv de mândrie pentru toată naţiunea. Cu toate acestea, puţine sunt cazurile de
performeri unde „statul” are o anumită contribuţie. Şi aceea, cel mai adesea, vine după obţinerea unor
distincţii. Aceasta, deoarece de mai bine de 25 de ani tratăm, la nivel naţional, investiţiile în anumite
domenii – sport, cultură, cercetare, educaţie, sănătate – şi în infrastructura sectorială aferentă ca fiind
neprioritare. Socoteala simplă şi simplistă a raportului bani investiţi – bani câştigaţi nu iese mai
niciodată pozitivă.
Se uită adesea că aceste domenii nu au fost încurajate decenii întregi şi nu sunt nici pe total
pregătite să aducă şi rezultate financiare pe lângă cele specifice. Se uită adesea că un popor educat, sănătos
sau care se dezvoltă cultural şi sportiv are şi alte rezultate pe plan internaţional, şi altă prestanţă. Se uită
adesea beneficiile indirecte pe care le aduc în comunitate aceste infrastructuri specializate.
Reamintesc aici că avem obligaţia, faţă de cetăţenii noştri, să le oferim, ca stat, o bază de
plecare pentru educaţie, sănătate, cultură, sport şi pentru performanţă. Abia după ce creăm
infrastructura putem emite şi pretenţii la rezultate. Şi acest lucru s-a dovedit deja, atât printr-un
exemplu pozitiv, cât şi printr-unul negativ.
Deşi România şi-a luat angajamentul de a se pregăti şi investi în infrastructură, ar putea pierde
dreptul de a organiza meciurile preconizate din Campionatul European de Fotbal din 2020. A fost la un
pas de a pierde organizarea Campionatelor Europene de Gimnastică din 2017, din lipsa sălii
programate, dar nefinalizate.
Pe de altă parte, în ultima perioadă Clujul a devenit capitala sportului românesc, datorită
investiţiilor efectuate în infrastructura sportivă din judeţ de administraţia publică locală în ultimii şase-şapte
ani. Investiţii care îşi demonstrează permanent utilitatea pentru comunitate. Investiţii care au condus la
crearea unui alt stil de viaţă, unui alt spirit de apartenenţă la aceleaşi valori.
De aceea, consider necesar să ne aplecăm, ca stat, ca autoritate, pentru conturarea unei strategii
naţionale, una care să încurajeze participarea activă a mediului privat la implicarea în aceste domenii.
Domnul Haralambie Vochiţoiu:
Declaraţia politică se intitulează „Stoparea incidentelor de ucidere şi torturare a animalelor”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Aşa cum ştiţi, am înaintat o propunere legislativă a Legii nr. 205/2004 privind protecţia
animalelor, fiind marcat de necesitatea înăspririi pedepselor pentru cei ce torturează, chinuie şi omoară
animalele. Chiar luna aceasta, în data de 16 martie, scene de o cruzime rară au fost filmate la un târg
de animale din comuna Bahnea, judeţul Mureş, fiind prezentate opiniei publice prin intermediul presei.
Page 26
- 26 -
Un cal a fost bătut în cel mai bestial mod, vreme de minute în şir, de către stăpânul său şi alţi doi
indivizi. Calul a fost biciuit în repetate rânduri, în timp ce este pus să tragă mai multe dale de beton.
Deşi oamenii prezenţi la târg au atras atenţia indivizilor să nu mai chinuie animalul, aceştia au rămas
impasibili, fapt ce demonstrează cu câtă uşurinţă sunt luate legile care previn aceste acte inadmisibile.
Societatea românească se confruntă, din ce în ce mai des, cu asemenea cazuri de cruzimi asupra
animalelor, ceea ce impune stoparea de urgenţă a acestor barbarii care, pe lângă gradul de pericol
social pe care îl presupun prin mediatizarea şi forţa de care internetul se bucură, fac numele României
şi al românilor rău famat în întreaga lume.
Legea pe care am promovat-o, care prevede pedepse mai mari, apreciem că poate duce în timp
la diminuarea şi chiar încetarea acestor acte de violenţă. Problemele de zi cu zi ne-au determinat să
privim acest fenomen, al modului în care sunt tratate animalele, ca un indiciu important al gradului de
civilizaţie al societăţii noastre. Numeroasele acte de cruzime comise faţă de animale au devenit subiect
uzual de breaking news, arătând fără urmă de îndoială că în România zilelor noastre animalele sunt
victime constante ale unor iresponsabili şi trebuie apărate faţă de aceste abuzuri. Zilnic se înregistrează
cinci-şase cazuri de maltratare, schingiuire, mutilare, otrăvire şi împuşcare a animalelor. Toate aceste
cazuri de violenţă sunt sesizate de ONG-urile de protecţia animalelor şi voluntari, care în mod curent
adună de pe străzi şi transportă la clinici animale cu membre tăiate, bătute şi lăsate să agonizeze.
Supunerea animalelor la suferinţe inutile sau chiar uciderea acestora este pedepsită, conform legilor
în vigoare, cu amendă sau cel mult închisoare de la trei luni la un an, pedepse care sunt mult prea blânde
pentru acest tip de infracţiune. Societate civilă este din ce în ce mai revoltată atunci când astfel de situaţii
sunt prezentate în presă, la televizor şi pe internet, solicitând pe bună dreptate pedepse mai mari, pedepse
cu executare în regim de detenţie. O petiţie în acest sens a fost iniţiată în mediul on-line de către Mişcarea
Dreptate pentru Animale sub titlul „Cerem pedepse mai mari pentru cei ce abuzează, torturează şi omoară
animale”, demers ce a adunat până în prezent peste 50 000 de semnături.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
De multe ori problemele economice şi sociale cu care ne confruntăm ca ţară au făcut ca alte
probleme foarte importante, cum este cea prezentată astăzi, să treacă în plan secund. Însă trebuie să
acţionăm cu maximă fermitate când observăm astfel de comportamente inumane, fiindcă este aproape
o axiomă faptul că acela care nu iubeşte animalele nu iubeşte nici oamenii. Totodată, ţin să subliniez
foarte clar că astfel de incidente, care aduc serioase deservicii de imagine României, nu ar fi atât de
pronunţate dacă Poliţia Animalelor şi celelalte instituţii de stat abilitate şi-ar lua mai în serios rolul
pentru care au fost înfiinţate.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Page 27
- 27 -
Domnul Mihai Niţă:
Declaraţia politică este intitulată „Legile inutile slăbesc puterea legilor necesare”.
La 30 martie 1830 s-a încheiat redactarea Regulamentelor Organice – primele acte
constituţionale de pe teritoriul României. În 1923 a fost promulgată, prin decret regal, Constituţia
României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie, fiind considerată ca una dintre cele mai
avansate şi democratice constituţii din Europa acelui timp.
Nu întâmplător am evidenţiat, la sfârşit de martie, aniversarea acestor două evenimente majore
din istoria României. Am dorit numai să atrag atenţia Legislativului asupra necesităţii unor coduri
juridice stabile şi concise, fără de care nu putem vorbi despre progresul unei ţări. De asemenea, vreau
să recunoaştem, dacă e posibil, că acele coduri de legi, la care facem trimitere, au fost atât de temeinic
alcătuite, încât au rămas valabile pe o mare durată de timp. Aşa s-ar putea explica şi dezvoltarea fără
precedent a României în perioada interbelică.
Am putea afirma că, în zilele noastre, România funcţionează pe baza unor astfel de legi?
Evident, nu. Începând cu legea fundamentală, putem constata că o serie de legi nu numai că nu sunt de
natură să asigure progresul social şi economic de care avem nevoie, dar că precaritatea elaborării lor
frânează dezvoltarea. Sau, după cum spunea iluministul francez Charles de Secondat, „legile inutile
slăbesc puterea legilor necesare”.
Departe de mine intenţia de a umbri, în vreun fel, activitatea parlamentarilor. Numai cine nu
cunoaşte dificultăţile muncii noastre ar putea emite opinii depreciative în privinţa eforturilor necesare
pentru elaborarea unei legi. Sunt convins că fiecare dintre noi ar dori ca legea pe care o iniţiază să fie
cea mai bună şi perfect funcţională. Dar nimeni nu este perfect, cu excepţia Marelui Creator. Totuşi,
cred că este necesară o atitudine mult mai pragmatică în evaluarea necesităţilor pe care le reclamă
ansamblul general al legilor pe baza cărora funcţionează statul român şi care trebuie să accelereze
procesul de modernizare a României, pe toate planurile: politic, administrativ, economic, socio-
cultural. Reformele de care avem nevoie sunt posibile doar cu susţinerea unor legi adecvate, dar care
nu afectează legile fundamentale de organizare a ţării.
Vrem, cu toţii, ca România să devină mai atractivă pentru marii investitori, străini sau
autohtoni. Din păcate, instabilitatea unor legi îi descurajează. Ritmul rapid al evoluţiei globale a
societăţii impune, desigur, legi şi reguli adaptate la schimbarea permanentă a civilizaţiei. Dar
modificarea permanentă şi lipsită de viziune a unor coduri de legi, aşa cum constatăm că se întâmplă în
zilele noastre, nu este soluţia favorabilă unor reacţii optimiste din partea populaţiei, care plăteşte preţul
incompetenţei unor conţopişti.
Cadrul legislativ actual n-a reuşit, întru totul, să creeze „starea de normalitate” la care aspirau
românii în zilele fierbinţi ale anilor ’90. Mai sunt destui funcţionari ai statului care, prin
Page 28
- 28 -
comportament, demonstrează că nici măcar nu cunosc şi, în niciun caz, nu respectă raportul dintre
instituţiile fundamentale ale statului. Este necesară eradicarea grabnică a unor astfel de atitudini
comportamentale, care provoacă nemulţumiri şi degringoladă. Schimbarea despre care vorbesc se
poate face începând din Parlament, iar noi ne-am putea strădui să facem asta până la terminarea
mandatului în curs. Să legăm numele nostru de un viitor mai bun al României.
Domnul Eugen Durbacă:
Declaraţia politică se intitulează „Contribuţia de asigurări sociale de sănătate”.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate este una dintre cele şapte contribuţii obligatorii pe
care angajatorul are obligaţia de a le reţine şi de a face viramentele în cauză periodic (lunar/trimestrial)
în contul Bugetului Asigurărilor Sociale şi Fonduri Speciale (BASS). Aceasta este distribuită ulterior
către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Având în vedere Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2016 şi Legea
bugetului de stat pentru anul 2016, publicate în Monitorul Oficial, cotele de contribuţii ce trebuie
plătite de către angajator şi angajat în 2016 sunt următoarele:
- 5,2% (angajator);
- 5,5% (angajat).
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, persoanele fizice care nu obţin venituri sunt
obligate să achite contribuţia la sistemul public de sănătate (CASS) şi să depună o declaraţie fiscală la
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Cu excepţia unor categorii de persoane, toată lumea are obligativitatea achitării acestei
contribuţii.
În prezent, deşi cotizezi, de cele mai multe ori, din lipsa fondurilor destinate diverselor analize,
eşti nevoit să suporţi costul acestora tot din buzunarul tău. Astfel, eşti nevoit să plăteşti de două ori.
Chiar şi internat, trebuie să-ti asiguri tratamentul, motivat de faptul că nu sunt/nu mai sunt bani.
Trebuie să avem norocul să ne îmbolnăvim la început de lună sau suntem nevoiţi să stăm la rând ore în
şir în speranţa că vom apuca o programare la analize decontate de Casa de Sănătate sau orice altă
investigaţie mai amănunţită.
Dacă tot sunt obligatorii reţinerea, înregistrarea ca asigurat şi virarea contribuţiei către bugetul
de stat, ar trebui constituit câte un fond individual unde se va colecta contribuţia fiecăruia. Atunci când
cetăţeanul-contribuabil trebuie să meargă la medic, plata să fie suportată din acel fond şi doar în
funcţie de investigaţii să se facă plăţi suplimentare.
Vă mulţumesc.
Domnul Vasile Nistor:
Declaraţia politică este intitulată „Situaţia alarmantă în care a ajuns RAFO Oneşti”.
Page 29
- 29 -
Stimate colege,
Stimaţi colegi,
Situaţia de la RAFO Oneşti se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Ieri au demarat proteste ale
salariaţilor, întrucât aceştia nu şi-au mai primit drepturile salariale de la începutul acestui an.
Ca senator de Oneşti, am fost preocupat de soarta rafinăriei şi am făcut până în acest moment
multiple demersuri parlamentare. Aş aminti interpelarea adresată ministrului economiei, interpelarea
adresată prim-ministrului României, declaraţia politică privind situaţia locurilor de muncă de pe
platforma RAFO Oneşti.
Din păcate, toate aceste demersuri au rămas practic nerezolvate, iar situaţia muncitorilor de pe
platformă s-a înrăutăţit. Îngrijorător este faptul că sindicatul de la RAFO, în loc să apere drepturile
muncitorilor, încearcă să caute scuze acţionarului majoritar Petrochemical Holding. La momentul
preluării societăţii RAFO, mai exact în toamna anului 2006, de către acest acţionar majoritar,
compania era în prim program de reorganizare, mai dispunea de un număr de peste 2 000 de salariaţi şi
promitea că va repune unitatea în funcţie, fără a diminua numărul locurilor de muncă.
Anul 2008 a fost, practic, ultimul an în care în rafinărie se mai producea motorină sau benzină,
iar de atunci afacerile companiei au constat doar în vânzarea a diverse active, utilajele şi echipamentele
tehnologice fiind păstrate în conservare până la un moment dat, când o parte au fost valorificate ca fier
vechi, iar numărul salariaţilor a ajuns în prezent la mai puţin de 400.
În interpelarea adresată domnului fost prim-ministru Victor-Viorel Ponta, în martie 2015, după
ce am prezentat pe scurt situaţia RAFO Oneşti, am solicitat iniţierea acţiunii de control, de către
Corpul de control aflat în subordinea prim-ministrului, privind contractul de privatizare RAFO Oneşti.
În locul demarării acţiunii de control, am primit un răspuns din partea prim-ministrului care
cuprindea lista investitorilor şi etapele parcurse, fără a demara acţiunea de control şi fără o explicaţie
concretă a cauzelor degradării situaţiei acestei platforme industriale importante pentru economia
românească şi pentru toţi muncitorii din zonă.
Stimaţi colegi,
Vă supun din nou atenţiei acest subiect şi vă solicit sprijinul pentru a găsi vinovaţii şi pentru a
reuşi totuşi să facem ceva pentru această unitate importantă din economia romanescă.
Doamna Biró Rozalia-Ibolya:
Declaraţia politică se intitulează „Respectarea demnităţii umane în penitenciarele din România”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Page 30
- 30 -
La sfârşitul anului 2015, instituţia Avocatului Poporului a înaintat un raport special privind
condiţiile de detenţie din penitenciare şi centre de reţinere şi arestare preventivă. Acesta ne arată că
principala problemă a sistemului de detenţie din România este supraaglomerarea închisorilor. În acest
raport deosebit de amplu au fost arătate şi multe alte probleme existente în penitenciare şi în centrele în
discuţie, fiind, desigur, aduse numeroase soluţii pentru remedierea acestora.
Documentul este deosebit de complex şi de bine structurat, având în total 392 de pagini. Avocatul
Poporului, Victor Ciorbea, a precizat la publicarea acestui raport faptul că unul dintre motivele pentru care
raportul a fost întocmit este acela de a încerca evitarea pronunţării unei decizii-pilot împotriva României de
către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Pe scurt, o decizie-pilot, practic, suspendă cauzele
asemănătoare de pe rolul CEDO şi obligă statul român ca în termen de 18 luni să ia măsuri pentru
remedierea problemelor din penitenciare. În caz contrar, România riscă chiar excluderea din Consiliul
Europei.
În acest context, reamintesc faptul că neajunsurile din penitenciarele din ţara noastră au atras
numeroase plângeri împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Din păcate, dintre
statele membre ale Uniunii Europene, România este pe primul loc, din 2011 încoace, în ce priveşte
numărul de condamnări la CEDO pentru încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului, referitor la condiţiile de detenţie. Articolul 3 face referire la interzicerea torturii şi precizează
faptul că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. La
nivelul statelor membre ale Consiliului Europei, România este depăşită în mod constant numai de Rusia,
iar în anii 2011 şi 2013 şi de Turcia şi Ucraina. Numai în perioada 1 ianuarie – 1 septembrie 2015 au fost
pronunţate 24 de hotărâri de condamnare a României pentru violarea art. 3 din Convenţie, dintre care 17
erau definitive.
Este important să luăm aminte la soluţiile propuse în raportul menţionat şi, mai ales, să facem
tot ce ne stă în putinţă pentru a evita excluderea României din Consiliul Europei. Este necesar să fie
adoptate măsuri ferme pentru implementarea unor soluţii clare care să îmbunătăţească starea şi
condiţiile deţinuţilor sau ale persoanelor arestate preventiv din ţara noastră. Aşa cum menţionează
raportul, principalele soluţii sunt scurtarea perioadei de detenţie în care deţinuţii pot apela la sistemul
de eliberare condiţionată, reducerea pe cât posibil a cazurilor de aplicare a măsurii arestului preventiv
şi eliberarea condiţionată a deţinuţilor aflaţi în executarea ultimilor trei ani din pedeapsă. Desigur, aşa
cum se precizează şi în raport, soluţiile propuse exclud infracţiunile şi pedepsele aplicate pentru
infracţiunile de corupţie şi violenţă.
Să nu uităm că privarea de libertate trebuie considerată o sancţiune sau măsură extremă şi, de
aceea, trebuie impusă numai când, din cauza gravităţii infracţiunii, orice altă sancţiune sau măsură ar fi
evident inadecvată.
Page 31
- 31 -
Din păcate, aglomerarea penitenciarelor este alarmantă. În luna noiembrie 2015, în unităţile
penitenciare se aflau 28 383 de persoane private de libertate, potrivit raportului, care citează site-ul
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP). Luând în considerare normele minime obligatorii
privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, care prevăd că fiecare deţinut trebuie să
aibă la dispoziţie un spaţiu de 4 metri pătraţi şi 6 metri cubi de aer, capacitatea totală de cazare a ANP
este de 18 781 de persoane. Astfel, în decembrie 2015, la data publicării raportului, indicele de ocupare
era de 151,31%.
În materie de soluţii pentru rezolvarea problemei supraaglomerării, raportul a identificat trei
modalităţi prin care timpul petrecut de persoanele private după gratii poate fi scurtat: acordarea
dreptului de eliberare condiţionată pentru deţinuţii care au executat jumătate din pedepsele lor,
scurtarea timpului minim care urmează să fie petrecut în închisoare şi introducerea unui sistem de
executare gradată a sentinţelor. În raport se considera că eliberarea condiţionată poate părea măsura
cea mai promiţătoare în privinţa reducerii lungimii perioadei de detenţie. Este şi cea mai inteligentă,
deoarece se bazează pe ideea reîntoarcerii planificate în cadrul comunităţii cu sprijin, asistenţă şi
supraveghere.
Alte măsuri includ implicarea voluntarilor (inclusiv a reprezentanţilor organizaţiilor
neguvernamentale) în aplicarea măsurilor alternative, având ca obiective reducerea riscului de
recidivă, dezvoltarea relaţiilor intercomunitare, după cum rezultă din Regulile ONU privind
standardele minime privind măsurile necustodiale (Regulile de la Tokyo) şi reînfiinţarea Institutului
Naţional de Criminologie, care să aibă ca atribuţii realizarea periodică a unor statistici referitoare la
rata criminalităţii, natura infracţiunilor săvârşite, numărul infractorilor recidivişti, propuneri pentru
reducerea riscului de recidivă, printr-o politică socială şi penală.
În acest context, doresc să atrag atenţia şi asupra ordonanţei propuse recent de către
Ministerului Justiţiei privind cărţile ştiinţifice scrise în penitenciar. Consider că această ordonanţă nu
este cea mai bună soluţie în acest caz şi cred că este de dorit ca Guvernul să aducă lămuririle necesare
printr-o hotărâre care să stabilească reguli clare prin care o carte scrisă în regimul din penitenciar poate
fi considerată ştiinţifică.
Nu în ultimul rând, este de datoria noastră să ne implicam în adoptarea unor măsuri care să
duca la implementarea a cât mai multe din soluţiile prezentate în raport. Nu este normal ca, după atâţia
ani de procese la CEDO împotriva statului român din partea deţinuţilor, să nu existe demersuri clare de
reducere a gradului de ocupare a penitenciarelor. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât în Codul
penal există numeroase măsuri alternative regimului închis. În definitiv, este de o importanţă majoră să
se arate prin soluţii clare faptul că limitarea drepturilor şi libertăţilor nu limitează demnitatea umană,
valoare incontestabilă care trebuie apărată de un stat care se doreşte a fi democratic.
Page 32
- 32 -
Vă mulţumesc.
Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia
Domnul Gheorghe Saghian:
Declaraţia politică este intitulată „Menţinerea pensiei în plată pentru schimbarea gradului de
invaliditate”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Doresc să vă atrag atenţia astăzi asupra unui lucru despre care aţi mai auzit vorbindu-se, dar
care are numeroase faţete. Tocmai de aceea este nevoie să ne concentrăm pe câte una dintre ele pentru
a putea rezolva, încetul cu încetul, problema principală – discriminarea persoanelor cu dizabilităţi.
După cum ştiţi, discriminarea reprezintă acţiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit
sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate. Să nu
uităm că dizabilitatea se referă la afectarea uneia sau mai multor funcţii esenţiale ale omului prin care
îi este diminuată libertatea de expresie sau capacitatea de acţiune. Din cauza discriminării, persoanelor
cu dizabilităţi le sunt marginalizate şi, adesea, le sunt încălcate anumite drepturi fundamentale.
Conform datelor statistice disponibile la nivel european, aproximativ 80 de milioane de
persoane din Uniunea Europeană au o dizabilitate, motiv pentru care se confruntă cu obstacole în viaţa
de zi cu zi. În general, persoanele cu dizabilităţi sunt excluse din viaţa socială, iar şansele de a
participa la viaţa publică sunt limitate. În plus, persoanele cu dizabilităţi se află în imposibilitatea de a
se angaja sau de a-şi câştiga existenţa, din cauza discriminării la locul de muncă.
Există numeroase măsuri care pot duce la combaterea discriminării sau, mai realist vorbind, la
o diminuare accentuată a acestui fenomen. În acest sens, Uniunea Europeană a ratificat Convenţia
privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD), care a fost semnată de toate statele membre UE.
CDPD subliniază importanţa includerii în viaţa publică a persoanelor cu dizabilităţi. Astfel,
guvernele trebuie să aibă în vedere nevoile persoanelor cu dizabilităţi în toate politicile, programele şi
acţiunile lor.
Din păcate însă, inechităţile şi discriminarea pot apărea chiar şi în urma unor măsuri luate de
către stat şi este de datoria noastră să le identificăm şi, mai ales, să le corectăm cât mai repede cu
putinţă, pentru a evita ca efectele lor negative să se permanentizeze.
Menţionez, în acest context, situaţia deosebit de dramatică în care se regăsesc numeroase
persoane care sunt încadrate în diverse categorii de invaliditate. Mai exact, în cazul în care apare
situaţia unui diagnostic agravat, starea persoanei deteriorându-se, aceasta este încadrată la un alt grad
de invaliditate. În aceste condiţii, se face o reevaluare şi a pensiei de care aceasta trebuie să
Page 33
- 33 -
beneficieze. Din păcate, bolnavului i se reduce pensia de invaliditate, întrucât se reduce cotizaţia luată
în considerare. Cu siguranţă sunteţi de acord că acest lucru este revoltător şi consider că trebuie să ne
implicăm de urgenţă pentru a analiza în profunzime situaţia şi pentru a stabili cu exactitate de unde
apar mai exact aceste diferenţe şi pentru a le elimina cât mai repede.
Este necesar ca, în cazul în care apar diferenţe majore între cuantumul indemnizaţiilor care se
cuvin persoanelor aflate în grad de invaliditate, să fie interpretate în sens corect faţă de bolnav. Mai
precis, acestuia trebuie să i se acorde indemnizaţia mai avantajoasă dintre cele două rezultate în urma
calculului efectuat de instituţia abilitată.
Legislaţia privind indemnizaţiile persoanelor cu dizabilităţi trebuie să fie unitară, clară şi
corectă, pentru a nu se mai omite diferenţe privind metodele de calcul şi de atribuire a acestor ajutoare
fără de care atât de mulţi dintre semenii noştri nu pot duce un trai normal.
Vă mulţumesc.
Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian
Domnul Valer Marian:
Declaraţia politică se intitulează „O dovadă clară a poliţiei politice practicate de DNA”.
La începutul lunii februarie 2016 am fost invitat şi audiat la Serviciul Teritorial Oradea al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în calitate de suspect, pentru o pretinsă complicitate la şantaj,
constând într-o declaraţie politică prezentată în Senat, un denunţ penal depus la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi un articol pamfletar publicat în ziarul „Gazeta de Nord-Vest”, în
care era vizat în principal fostul ministru al apărării naţionale, Gabriel Oprea, şi în subsidiar primarul
comunei Odoreu din judeţul Satu Mare, referitor la care am arătat că s-a făcut o încadrare juridică
greşită (fiind aplicate dispoziţiile noului Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, pentru o faptă
pretins săvârşită în octombrie – decembrie 2010), că nu aveam calitatea specială invocată (de
preşedinte al Organizaţiei Judeţene Satu Mare a PSD) în perioada respectivă, că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii (lipsind atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă a acesteia)
şi că nu există nicio probă concludentă în cauză, acuzaţia întemeindu-se doar pe susţinerile mincinoase
ale primarului Pop Dumitru Dorel (cercetat pentru zeci de fapte penale, trimis în judecată pentru mai
multe infracţiuni de abuz în serviciu, urmărit penal în prezent de către Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Oradea pentru mai multe infracţiuni semnalate într-un raport al Curţii de Conturi, prin care au
fost constatate circa 100 de abateri de nelegalitate şi de neregularitate, declarat incompatibil şi cercetat
pentru conflict de interese de către Agenţia Naţională de Integritate, dobânditor al unei averi
substanţiale pe parcursul celor patru mandate de primar: casă, conac, cabană cu baltă de pescuit, şase
spaţii comerciale, peste 100 de hectare de teren şi altele), care timp de cinci ani nu a formulat vreo
sesizare în acest sens.
Page 34
- 34 -
Cu această ocazie, procurorul Cristian Ardelean de la Serviciul Teritorial Oradea al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie a început audierea prin a-mi aduce două acuzaţii care nu pot fi diagnosticate
decât ca prostie imensă sau ca poliţie politică. Cum nu este posibil ca doamna procuror şef Laura
Codruţa Kövesi să promoveze procurori proşti la DNA, rămâne valabilă doar versiunea poliţiei
politice.
Astfel, procurorul de caz m-a acuzat de faptul că, în iarna anului 2012, am organizat proteste
antiprezidenţiale şi antiguvernamentale la Satu Mare şi că am intenţionat să intru în sediul judeţean al
Serviciului Român de Informaţii, punându-mi în vedere că deţine înregistrări de pe Youtube în acest
sens. I-am răspuns succint că este vorba de o chestiune pur politică, precizându-i că în iarna anului
2012 au fost organizate manifestări de protest justificate în toate marile oraşe ale României împotriva
preşedintelui Traian Băsescu şi a prim-ministrului Emil Boc, care a şi demisionat în urma acestora. Iar,
referitor la pretinsa tentativă de pătrundere în sediul judeţean al SRI, i-am răspuns că, în timp ce
mărşăluiam împreună cu circa 7 000 de protestatari prin centrul municipiului Satu Mare, am oprit doar
câteva minute la colţul străzii pe care era situat acest sediu (unde s-a scandat „Ieşi afară, javră
ordinară!” şi „Cri, cri, cri, ieşi afară, SRI!”). Orişicum, personal nu aveam mari curiozităţi legate de
acest sediu, care a adăpostit până în 1989 Securitatea comunistă, întrucât în decembrie 1989 l-am
percheziţionat la sânge, în calitate de procuror şi de vicepreşedinte al FSN, împreună cu reprezentanţi
ai armatei şi ai presei locale.
Am încercat ulterior să găsesc explicaţii pentru astfel de acuzaţii care nu aveau nicio legătură
cu obiectul cauzei, având scop de intimidare şi o tentă vădit politică, nelegală şi neconstituţională, şi
am ajuns la concluzia că este posibil ca procurorul de caz (produs al şcolii de drept de la Oradea,
devenit procuror cu opt ani în urmă) să fi avut simpatii faţă de fostul preşedinte Traian Băsescu şi
guvernarea PDL. Am găsit şi argumente în acest sens:
1. Procurorul Cristian Ardelean a fost numit procuror definitiv (la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Aleşd, judeţul Bihor) printr-un decret semnat de preşedintele Traian Băsescu (nr. 80/08.02.2010);
2. Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, Secţia pentru procurori, nr. 65/08.03.2012,
care este semnată de vicepreşedintele Oana Schmidt-Hăineală, cunoscută drept o suporteră a ex-preşedintelui
Traian Băsescu, i-a fost admisă o contestaţie în urma căreia a fost promovat în funcţie la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Bihor;
3. În anul 2014 a fost transferat la Serviciul Teritorial Oradea al DNA, cu aprobarea procurorului
şef Laura Codruţa Kövesi, cunoscută drept o slugă fidelă a ex-preşedintelui Traian Băsescu.
Probabil că pe procurorul Ardelean l-au deranjat declaraţiile şi interpelările mele parlamentare la
adresa fostului preşedinte Traian Băsescu şi a principalilor săi acoliţi din PDL (Elena Udrea, Emil Boc,
Sorin Blejnar, Traian Igaş şi alţii). Probabil că l-au deranjat declaraţiile mele politice şi interpelările
Page 35
- 35 -
parlamentare la adresa fostului procuror general al României, ulterior procuror şef al DNA, Laura Codruţa
Kövesi („Fără Codruţ şi Codruţa. Demiterea procurorului general al României şi a procurorului şef al
DIICOT”, „Laura Codruţa Kövesi, procuror general din milă şi mită portocalie”, „Cum s-au împărţit
parchetele în 2013”, „Controlul statului şi al societăţii în regimul Băsescu”, „Dacă procurorul şef al DNA
n-ar fi trecut dreptul constituţional ca vodă prin lobodă”, „Autosesizarea şi sesizarea PICCJ, DNA şi
DIICOT în legătură cu marea corupţie şi crima organizată în perioada 2006 – 2012”, „Justiţia şi
integritatea, pe mâinile odraslelor opresiunii ceauşiste”, „Verificarea şi sancţionarea abuzurilor în cazul
Mariana Rarinca”) şi a fostului vicepreşedinte al CSM, procurorul Oana Schmidt-Hăineală
(„Hăi<mă>neala de la CSM”, „Justiţia şi integritatea, pe mâinile odraslelor opresiunii ceauşiste”).
Cu aceeaşi ocazie, procurorul de caz mi-a imputat faptul că, împreună cu jurnalistul Ovidiu
Ohanesian, am fi pătruns fără drept în casa părinţilor generalului Florian Coldea, primul adjunct al
directorului SRI. I-am răspuns că este o acuzaţie aberantă, întrucât am intrat în casa părinţilor
generalului Coldea ca urmare a invitaţiei insistente a acestora, iar în locuinţă aceştia ne-au oferit ceai,
cafea, mâncare şi băutură, dar am servit doar un ceai şi un măr. Mai mult, la despărţire, tatăl
generalului Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producţia proprie, deci în
niciun caz nu se poate vorbi de o pătrundere forţată sau de un refuz de a părăsi locuinţa la cerere.
Pentru a nu fi acuzaţi de infracţiuni de violare de domiciliu, furt, şantaj sau terorism (faptă de
care fostul lider al Grupului parlamentar al PSD din Senat, Ilie Sârbu, mi-a spus în 2012 că m-a acuzat
ex-directorul SRI, George Maior), ştiut fiind că unii procurori DNA au imaginaţie bogată, după patru
ani de la această vizită ne vedem obligaţi să dăm publicităţii discuţiile purtate cu părinţii generalului
Coldea, pentru a elimina orice suspiciune. Până în prezent nu am dat publicităţii aceste discuţii întrucât
părinţii generalului Coldea, oameni simpli de la ţară, aflaţi la pensie (după ce tatăl a fost tractorist, iar
mama poştăriţă în comună), ne-au făcut o impresie deosebită, de oameni muncitori, ospitalieri,
cumsecade şi cu frica lui Dumnezeu, şi am considerat că nu au nicio vină pentru răul malefic la care
fiul lor, şeful de facto al SRI de 10 ani, a fost autor, complice sau instigator (referitor la care am făcut
menţiuni pe larg în declaraţia mea politică intitulată „Generalul Coldea, câinele de pradă al
democraţiei”, pe care am prezentat-o şi în şedinţa Senatului din 28.05.2013).
Realitatea este că, la mijlocul lunii ianuarie 2012, aflându-mă împreună cu jurnalistul Ovidiu
Ohanesian în judeţul Arad într-un alt scop, am trecut într-o zi, înainte de prânz, prin localitatea de
baştină a generalului Coldea, Târnova, şi, profitând de prilej, am intrat la primăria comunei pentru a
solicita câteva informaţii legate de eternizatul prim-adjunct al directorului SRI şi familia sa. Primarul
comunei Târnova, cu apartenenţă politică la PNL, a devenit însă livid şi s-a scuzat că este un subiect de
grad zero şi nu ne poate ajuta cu nimic. În aceste condiţii, am oprit la bufetul sătesc şi am întrebat unde
este casa părinţilor generalului Coldea, pentru a face o fotografie de colecţie. Foarte amabili, sătenii
Page 36
- 36 -
prezenţi ne-au indicat unde este locuinţa părinţilor temutului şef al SRI, astfel că am oprit autoturismul
cu care ne deplasam la 10-15 metri de aceasta, iar Ovidiu Ohanesian s-a apropiat şi a fotografiat-o de
pe drumul public. În timp ce fotografia, a ieşit din curtea casei mama generalului Coldea, care l-a
invitat insistent la o cafea, dar Ovidiu a venit la autoturism. Mama generalului Coldea l-a urmat până
la maşină, unde a insistat timp de circa 10 minute să intrăm în casă pentru a servi o cafea sau un ceai.
După ce m-a tras efectiv de mâneca hainei, am acceptat să intrăm pentru a servi un ceai. În scurt timp a
apărut şi tatăl generalului Coldea, care ne-a îmbiat cu pălincă sau vin, dar am refuzat, precum am
refuzat şi oferta mamei de a servi ouă şi cârnaţi, acceptând doar un ceai şi un măr.
Timp de peste două ore am fost ţinuţi de vorbă de părinţii generalului Florian Coldea, aceştia
povestindu-ne mai multe episoade din viaţa fiului lor (pe care îl numesc Florin) devenit celebru,
episoade legate de viaţa şi munca la ţară, studiile liceale şi universitare, cariera în SRI, sprijinul
acordat de un verişor al mamei, generalul SRI Dan Gheorghe (fost ofiţer de Securitate, locţiitor al
şefului USLA, şef al UM 0215 şi şef al Direcţiei pentru Apărarea Constituţiei din SRI), sprijinul
financiar de un miliard de lei vechi pentru cumpărarea unei locuinţe în Bucureşti, atenţionarea paternă
că în capitală „calcă în scuipat de mitici”, decoraţiile primite de la americani cu care se laudă,
problemele mai vechi şi mai noi de sănătate, noră, nepoţi şi altele. La despărţire, tatăl generalului
Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producţia proprie (pe care ni l-a învelit în
ziarul judeţean „Jurnal Arădean” din 13.01.2012 şi pe care îl păstrez şi în prezent în acelaşi ambalaj),
iar mama sa ne-a smuls promisiunea că îi vom mai vizita când vom trece prin zonă. Menţionez că la
început ne-am prezentat, cu nume şi prenume, părinţilor generalului Coldea, iar la plecare eu le-am
înmânat o carte de vizită purtând antetul Senatului României, spunându-le să îi transmită domnului
general că într-o zi va fi sunat de pe acest număr. Evoluţia evenimentelor ne obligă să dăm publicităţii
aşa-zisul debriefing cu părinţii generalului Coldea, urmând ca unele amănunte să i le comunic când îi
voi da telefonul de care am făcut vorbire.
Referitor la parcursul profesional al generalului Coldea, care a ajuns în câţiva ani general cu
trei stele dintr-un „simplu maioraş” (apud Traian Băsescu), ţin să subliniez că părinţii săi ne-au
destăinuit că a urmat „cel mai rău şi prost liceu din Arad” (Liceul de petrol şi gaze) şi că a început
facultatea la Timişoara (Institutul Politehnic), de unde a plecat la Academia Naţională de Informaţii, cu
sprijinul generalului-unchi Dan Gheorghe. Ulterior, un apropiat al generalului Dan Gheorghe mi-a
confirmat acest aspect, relatându-mi că acesta i s-a plâns că nepotul său Florian Coldea a picat patru
examene după primul semestru din anul doi la Institutul Politehnic din Timişoara şi i-a solicitat un sfat
pentru a-l salva de repetenţie, astfel că i-a recomandat să-l aducă la Băneasa, la Academia Naţională de
Informaţii. Conform aceleiaşi persoane, generalul Dan Gheorghe a fost afectat ulterior de faptul că
nepotul său a repetat un an la Academia Naţională de Informaţii, iar după absolvire i-a solicitat din nou
Page 37
- 37 -
un sfat, spunându-i că nu ştie în ce compartiment al SRI ar putea fi încadrat nepotul său, întrucât este
„cam pămpălău”. Persoana în cauză l-a sfătuit să vorbească cu fostul său subaltern, generalul Ion
Ştefănuţ, care deţinea funcţia de şef al Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului
din SRI (urmaşul USLA) şi astfel a început cariera în principalul serviciu secret al ţării a lui Florian
Coldea, care a fost remarcat şi promovat de fostul preşedinte Traian Băsescu în prima parte a anului
2005, când avea gradul de maior la Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului şi a
primit misiunea să transporte o valiză de bani în Irak, în vederea eliberării ziariştilor români luaţi
ostateci în luna februarie a anului respectiv.
Un alt amănunt interesant relatat de părinţii generalului Coldea este faptul că acesta are
probleme de sănătate din tinereţe, respectiv are probleme cu spatele, cu coloana vertebrală, precum şi
că este supărăcios din fire, neagreând glumele de niciun fel. Poate că ar merita să se pronunţe în acest
sens soţia sa, doamna colonel Dorina Coldea (fostă Negru), care i-a fost colegă la Academia Naţională
de Informaţii şi a devenit psihologul şef şi de serviciu al SRI sub conducerea soţului său (exersându-şi
îndeosebi competenţele în cazul ofiţerilor care trebuiau sancţionaţi sau îndepărtaţi din SRI).
Acuzaţiile sus-menţionate ale procurorului de caz pot fi confirmate de avocaţii prezenţi şi de
înregistrările realizate cu ocazia audierii.
P.S. În transcriptul înregistrărilor am folosit indicativul „M” pentru mama şi „T” pentru tatăl
generalului Florian Coldea.
Şedinţa s-a încheiat la ora 10.25.