ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurală şi Regionala FILIERA LEGUMELOR ÎN ROMÂNIA Coodonator stiintific: Prof. univ. dr. Victor Manole Studenti:Bobesi Madalina Brisca Daniela Barboi Oana Bal Maria Peschir Poliana Grupa 3 ,anul 2
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului
Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurală și Regionala
FILIERA LEGUMELOR ÎN ROMÂNIA
Coodonator stiintific: Prof. univ. dr. Victor Manole
Legumele și le sunt produse cu o cerere foarte mare datorită calităților lor nutritive,
psihosenzoriale, estetice; ele oferă cantități însemnate de protide și glucide și necesarul zilnic
de vitamine și minerale, dar și de apă biologică.Un român consumă în medie pe an 150 kg de
legume și 65 kg de .
Filiera legumelor și a lor prezintă deci, o mare importanță din punct de vedere
economic,social, alimentar. Este important de menționat că această fileră are multe plusuri
datărită posibilitățior oferite de mediul înconjurător(climă, relief, soluri) ce permite cultivarea
acestora pe mari suprafețe. Acest lucru poate asigura independența alimentară a României în
acest sector și totuși nu se întâmplă așa.
Prin evaluarea efectuată tuturor celro patru etape: preproducție, producție, prelucrare și
distribuție vom încerca să determinăm care dintre ele este cea mai profitabilă, unde se găsesc
rupturile și care sunt problemele cu care se confruntă fiecare din acestea.
Analiza efectuată nu s-a raportat doar la generalități ci am încercat să observăm
problemele de la nivelul tuturor agenșilor implicați, producători, comerciați, distribuitori,
prelucrători, organismele de supraveghere și reglementare ajungând până la consumatori.
În studiul filierei am cercerat mai multe lucrări în domeniu,pentru a ne însuși mai mlte
cunoștințe și a cunoaște mai multe perspective, am analizat datele statistice oferite de
Institutul Național de Statistică, statisticile Eurostat și FAO și alte materiale de specialitate.
Lucrarea de față este structurată pe cinci capitole. În capitolul I vom analiza fiecare
dintre etapele filierei : prerecoltarea, recoltarea, procesarea și distribuția. In capitolul al II-lea
am prezentat analiza competitivitatii si mai exact factorii care infuienteaza competitivitatea
cat si preturile si marjele brute .In cel de al III-lea capitol am prezentat performanta filierei cu
lista marilor companii ,indicatoriii de performanta ,În al IV-lea capitol am efectuat analiza
SWOT a celor patru etape ale filierei, și am încercat să găsim soluții pentru a elimina punctele
slabe și amenințările acestei filiere.Iar in ultimul capitol am incercat sa creioanam cateva cai
de crestere a performantei si competitivitatii prin oferirea de solutii pentru imbunatarirea
fiecarei componente a filierei legumelor
Capitolul I .Prezentarea filierei legumelor
1.1 Etapa de preproducție
Etapa de pre producție prezintă o foarte mare importanță în cultura legumelor și a pomilor fructiferi asigurând operațiile de cercetare a pieței, creditarea, asigurarea materialelor. Principalii operatori care acționează în această etapă a filierei sunt :MADR, INSSE, FAOSTAT, Eurostat, institutiile de cercetare, Agentia de Plati și Intervenție, Bănci, Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, agenții producători indivituali, asociații
1.1.1 Importanta legumelor
Legumele trebuie sa ocupe un loc important in hrana omului, datorita continutului mare de substante hranitoare si in special de vitamine, a caror lipsa sau insuficienta in alimentatie poate provoca serioase tulburari in metabolismul uman, in special la copii, predispunandu-i la diferite boli Un om matur, in functie de activitate pe care o depune in 24 de ore, are nevoie de vitamina A – 1mg, vitamina B1 si B2 cate 2 mg, vitamina C - 50 mg, vitamina PP – 20 mg. In cazul efortului fizic, cantitatea de vitamine C, B si PP se dubleaza.
Pentru desfășurarea normală a activității zilnice și menținerea stării de sănătate organismul are nevoie de o anumită cantitate de energie și de factori nutritivi compleți. Aceștia sunt obținuți din alimente, le și legumele ocupând un loc de seamă ca sursa naturală de glucide, săruri minerale alcalinizante, vitamine și apă.
Din punct de vedere nutritiv analizând Piramida alimentelor se poate observa că legumele și le trebuie să ocupe locul aldoilea în consumul zilnic de alimente.
Deși grupa cerealelor și făinoaselor ocupă primul loc asigurând necesarul de carbohidrați, legumele și le reprezintă în primul rând necesaru de vitamina C, toate celelate alimente sunt foarte sărace sau lipsite de această vitamină indispensabilă. Astfel consumul de legume și devine obligatoriu pentru menținerea stării de sănătate, a capacității de muncă și a unei rezistențe normale față de factorii infecțioși.Figura 1.Piramida alimentelor USDA (United States Department of Agriculture)- 1992
PreproducțieProducție
DistribuțiePrelucrare
PrerecoltarePostrecoltare
Materialul săditor Tehnologia de producție Mediul înconjurător Combaterea bolilor și a Serviciidăunătorilor
Instituții importanteOperațiile prerecoltare
Politicile sectorului Costurile de public producție
Importanța legumelor Recoltarea și lor
Costuri postrecoltare Transport, sortare, calibrare Comerțul exteriorTratamentele postrecoltare Cererea de legume și Ambalarea
Oferta de legume și Depozitarea
Comerțul Transportul internPrelucrarea
Filiera legumenor și a lor este una dintre cele mai importante filiere agroalimentare întrucât aceastea acoperă o parte importantă a necesarului de proteine și glucide, prin diversitatea lor . Importanța acestui sector nu este dată doar de funcția alimentară ci și de cea economică, energetică, ecologică, social-culturală, psihosenzorială și estetică.
În figura 2 sunt evidențiate cele 22 de componente ale filierei legumelor și lor ce acoperă preproducția, producția, prelucrare și distribuție.
Figura 2. Componentele filierei legumelor și lor
Sursa :Manole, V., Boboc, D., Istudor, N., Ion, Raluca-Andreea- Filiere agroalimentare,Editura ASE, București 2005, Pag.84
Legumele acoperă cea mai mare parte din necesarul de vitamina A, sub formă de provitamină (60-80%), prezentă mai ales în frunzele verzi, morcovi, sfeclă.Carotenii sunt mai puțin solubili în apă și mult mai rezistenți la oxidare, însă nu se asimilează decat o mică parte (10-30% din cantitatea integrată).
Legumele și le sunt o sursă importantă de vitamina K și contribuie la scoperirea necesarului de vitamine din grupul B.De asemenea în compoziția lor se includ toate elementele minerale necesare omului: potasiu, calciu, magneziu, sodiu, fosfor, clor, fier, cupru, zinc, iod, mangan, în cantități variabile.
Vitaminele se concentrează mai ales în coajă și în zonele periferice. Cu cât plantele au beneficiat de o însorire mai bună, cu atât conținutul de vitamine e mai mare. În frunze vitamina se prezintă sub formă de acid ascorbic se distruge deosebit de ușor după recoltare. În rădăcini, tuberculi, bulbi, acidul dehidroascorbic prezent este combinat cu glucide și proteine și mai rezistent la acțiunea oxigenului.
Legumele și le sunt elemente alcalinizate ale organismului , care mențin echilibrul acido-bazic și contracarează acțiunea acidifiantă a mjorității alimentelor.
Valoarea energetică mică a legumelor și a lor este dată de glucide, cele mai frecvente fiind zaharoza și fructoza.
Un loc deosebit îl ocupă plantele oleaginoase și cu coajă tare, care sunt surse importante atât pentru proteine, cât și pentru lipide(măsline, arahide, nuci, alune,castane).
Legumele și le mai conțin, în afară de substanțele nutritive menționate, o mare diversitate de componente : cantități mici de uleiuri eterice, acizi organici, esteri, alcooli, care stimulează apetitul și măresc atractivitatea lor.
Celuloza,vhemicelulozele, pentozanii și pectinele care constituie materialul fibros al legumelor . El este mai bine tolerat decât cel conținut în produsele celeariele și leguminoase.
De asemenea din legume se extrag substanțe active folosite în prepararea medicamentelor.
Din punct de vedere economic se poate constata că legumicultura și pomicultura contribuie la procesul creșterii și dezvoltării economice . Se iau în considerare de asemenea extinderea directă a fluxurilor economice ale legumiculturii și pomiculturii și ramurile neagricole din amonte și aval și, participarea acesteia la dezvoltarea industriei și a altor activități neagricole prin transfer de venit și forță de muncă, fiind de asemenea o sursă de procurare a veniturilor valutare.
Datorită propretăților psihosenzoriale, nutritive, tradiției și culturii oamenii au consumat o mare cantitate de produse vegetale, legumele și le având o pondere destul de mare între preferințele acestora.
Suprafațele cultivate cu legume sunt variate și diferă pe tipuri de exploatații agricole și pe forme de proprietate. În 2007 România avea 888700 exploatații agricole, conform Eurostat din care 22610 ferme horticole, 62810 specializate pe culturipermanente, 644290 pe culturi de câmp și 858 990 mixte ( reolte și creșterea animalelor).
În prezent cultura legumelor se realizează mai mult de 95% în sectorul privat.Cele mai multe sunt exploatații agricole de subzistență datorită fărămițării terenurilor agricole, iar aici suprafața cultivată variază între 300 și 500 m2.Dimensiunea fermelor legumicole din societățile comerciale variază între 100 și 250 ha , dar numărul acestora este redus.
Analizând dimensiunea și structura suprafeței agricole destinată legumiculturii se poate observa că în perioada 1998 până în 2009 dimensiunea a variat, media pe acești ani fiind de 278 000 ha. Cea mai mare parte a suprafaței este destinată culurii tomatei, urmată de varză, ceapă, ardei, usturoi.
Figura 1.1.1.2 Dinamica suprafetelor cultivate cu legume 1998-2008(mii ha)
Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarele Statistice ale României 1999-2009
Figura 3 Suprafețele cultivate cu legume în 2011 (mii ha)
Varză Tomate Ardei Ceapă Usturoi0.0
10.0
20.0
30.0
40.0
50.0
60.0
Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarul Statistie al României 2011
Pe regiuni, suprafața cultivată cu legume variază în funcție de condițiile naturale și necesarul de consum al polulației .Spe exemplu, cartoful este cultivat preponderent în depresiunile submontane în județe ca Brașov, CovasnaFigura 4. Structura suprafeței cultivate cu legume pe regiuni din România
Nord-Vest10%Centru
7%Nord-Est
18%
Sud-Est16%
Sud-Muntenia19%
București-Ilfov2%
Sud-Vest16%
Vest13%
Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarul Statistie al României 201
1.1.2 Politicile Sectorului Public
Principalul obiectiv al politicii in sectorul legumelor este organizarea comuna a pietei realizata, pe de o parte prin masuri de organizare a productiei care presupun constituirea unor exploatatii viabile (de dimensiuni optime), iar pe de alta parte, modernizarea sistemului de distributie a legumelor, prin masuri privind standardele de calitate, colectarea, transportul, depozitarea, stocarea si vanzarea.
In sectorul legumelor, Romania s-a angajat prin Documentul de Pozitie al Romaniei, Capitolul 7- Agricultura pentru dezvoltarea durabila a sectorului in vederea aderarii la Uniunea Europeana , dosarul negociandu-se separat pentru doua categorii: legume proaspete si legume procesate.
La legume proaspete, tara noastra a acceptat aquis-ul in domeniu si nu au solicitat perioade de tranzitie. Pentru adoptarea si implementarea aquis-ului comunitar, in perioada 2002-2006, au fost armonizate integral standardele de calitate in domeniu si au fost adoptate numeroase acte normative, care se refera la urmatoarele aspecte:
1. Inspectia de calitate- 2002- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind infiintarea Corpului de inspectie a standardelor de comercializare pentru legume proaspete, cu aplicare incepand din 2003;
- 2003- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pentru adoptarea reglementarii tehnice a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr 39/1998, privind activitatea nationala de standardizare, pentru impunerea obligativitatii standardelor de comercializare;- 2004- Ordin comun al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministrului Apelor si Protectia Mediului privind metoda de compostare sau biodegradare a legumelor retrase de pe piata, cu aplicare din 2007.
2. Organizatiile de producatori R. CEE 2200/1996- 2002- Hotarare de Guvern privind organizatiile de producatori in sectorul legume, cu aplicare din 2002;- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind recunoasterea preliminara a organizatiilor de producatori din sectorul legume;- 2003- Hotarare de Guvern privind sprijinul acordat organizatiilor de producatori din sectorul legume carora li s-a acordat recunoasterea preliminara;- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind extinderea anumitor reguli emise de organizatiile de producatori.
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Biroul legume va fi autoritatea nationala competenta cu recunoasterea organizatiilor de producatori, inspectia planurilor si fondurilor operationale ale acestora. Romania solicita ca pentru organizatiile de producatori din categoria legume, marimea medie a acestora sa fie egala cu 10 membri (sau cifra de afaceri de 0,250 milioane de Euro).
Aceasta solicitare, privind criteriul de recunoastere pentru organizatiile de producatori, are la baza pe de o parte, analiza datelor actuale privind numarul de producatori din domeniul legume, productiile realizate, valoarea medie a productiei livrate, si reprezentativitatea acestora in cadrul zonelor geografice, iar pe de alta parte, legislatia existenta si in curs de promovare privind organizarea grupurilor de producatori. Organizatiile existente in prezent nu sunt formate pe criteriile comunitare, iar numarul acestora este nereprezentativ.
La legume procesate (Reglementarea CE nr.2001/1996) Romania accepta aquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania a solicitat sa beneficieze de sistemul de ajutor de productie pentru o cantitate de 400 000 tone tomate proaspete, din care rezulta circa 50 000 tone produse procesate din tomate (concentrat de tomate, conserve tomate intregi decojite si alte produse).
La stabilirea nivelelor solicitate s-a avut in vedere productia traditionala realizata in perioada 1985-1990 si Strategia in domeniu adoptata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor care prevede revigorarea productiei de legume si modernizarea capacitatilor de procesare.
Materia prima pentru procesare este furnizata pe baza de conventii incheiate intre producator si procesator (in lunile octombrie-noiembrie), pentru viitorul an de productie, care stipuleaza cantitatea si graficul de livrare. Aceste conventii nu sunt conforme cu cerintele Reglementarii CE nr 2201/96 privind contractul intre procesatori si organizatiile de producatori. In unele cazuri, conventiile prevad si sprijinul pe care producatorii il obtin de la procesatori, reprezentat prin avansuri pentru cumpararea de samanta, ingrasamant chimic si servicii agricole.
Adoptarea si implementarea aquis-ului s-a realizat in perioada 2002-2006, prin ordine ale Ministerului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale privind cerintele minime de calitate in ceea ce priveste legumele procesate, continutul si transmiterea informatiilor necesare a fi furnizate de catre intreprinderile de procesare a legumelor.
In urma negocierii, Romania a obtinut urmatorul ajutor de procesare: tomate pentru procesare- 50 390 tone. Alaturi de reglementarile privind sustinerea interna a productiei de legume, in schimburile internationale, taxele vamale la import pentru principalele legume se situeaza intre 20-40%.
Contingentele negociate cu Uniunea Europeana se aplica atat la importul, cat si la exportul acestor produse. La tomate s-a obtinut un contingent de 9 750 tone la exportul in tarile Uniunii Europene, la castraveti 4 000 tone, la ardei 3000 tone. La cartofi, contingentul se aplica la import si se ridica la nivelul de 20 000 tone.
Taxele vamale la unele specii legumicoleNr crt Legume Taxa vamala %
Societatea Romana a Horticultorilor, Directia de Horticultura Biroul si Legume din MAPDR, Agentia de Plati si Inteventie, producatorii, institutiile de cercetare
Asigurarea cu resurse materiale
Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, etc.
Productia Gospodariile taranesti, asociatii si societati comerciale agricoleTransportul si depozitarea Producatorii agricoli, procesatorii, firmele de transport,
angrosistii, detailistii, cooperativele de marketingPrelucrarea Societatile comerciale pe actiuni
Societatile comerciale de tip SRLIntreprinzatorii persoane fizice
Distributia Angrosistii, detailistii, procesatorii, cooperativele de marketing, exportatorii, Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare, Asociatia de Standardizare din Romania, Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic
Consumul Menajele, restaurantele, Asociatia Consumatorilor din Romania, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin organismele sale, reprezinta principala institutie ce reglementeaza activitatea pe filiera legumelor. Cadrul institutional care indeplineste atributiile legate de stabilirea strategiei de dezvoltare a sectorului de legume si cele de indrumare a activitatilor in acest sector este format din urmatoarele institutii:
- Biroul si Legume din MAPDR;- Agentia de Plati si Interventie;- Directia Generala pentru Agricultura si Industrie Alimentara;- Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare;- Asociatia de Standardizare din Romania.Structura tipurilor de producatori de legume cuprinde o gama variata la nivel national si
zonal. Principalii producatori sunt:- gospodariile individuale. Activitatea de cultivare a legumelor din aceste gospodarii se
completeaza cu alte activitati agricole si neagricole. Se cultiva diverse specii de legume, in principal pentru consumul in familie, iar surplusul este destinat pietei. Exista insa si gospodarii specializate in cultura legumelor, mai ales in zonele preorasenesti si in zonele consacrate;
- ferme proprii ale fabricilor de conserve;- ferme ale societatilor comerciale agricole pe actiuni ;- ferme ale unitatilor de cercetare care produc in special seminte si rasad de legume.
1.1.4 Servicii
Serviciile asigurate firmelor de legume sunt aprovizionarea cu resurse materiale, asistența tehnică, informarea, creditarea, colectarea, controlul calitativ, transportul și depozitarea produselor.
Aprovizionarea cu resurse materiale a fermelor de legume reprezintă unul dintre cele mai eficiente servicii furnizate producătorilor. Distribuția materialului săditor legumicol și pomicol, substanțelor fertilizante, substanțelor chimice penru combaerea bolilor și dăunăorilor, mașinilor, utilajelor, echipamentelor și pieselor de schimb ese realizată direct de producătorii de astfel de resurse sau de rețeaua specializată reprezentate de societăți comerciale precum UNISEM, UNICEAREAL, FARMAVET, AGROVET, AGROMEC, etc.
Problemele evidențiate la această componentă a filierei se referă la greutatea cu care se desfășoară activitatea de colectare a a legumelor. Cauza principală este fragmentarea suprafețelor de teren care a determinat apariția exploatațiilor agricole de dimensiuni mici. Aceste entități economiceo bțin și livrează legume în loturi mici și neomogene din punct de vedere calitativ și cantitativ.
1.1.5 Mediul inconjurator
Producatorii sunt interesati ca legumele care ajung pe piata sa fie de cea mai buna calitate. Intrucat calitatea produselor horticole nu poate fi imbunatatita dupa recoltare, trebuie cunoscute si controlate conditiile mediului de viata, in timpul vegetatiei.
Studiile privind cunoasterea conditiilor optime de cultivare a legumelor va analiza fiecare factor climatic- solul, apa, temperatura, umiditatea, lumina- pentru fiecare soi de legume. Sintetic, conditiile optime de mediu si influentele principalilor factori climatici asupra productiei de legume sunt prezentate in tabelele urmatoare:Conditiile optime de cultivare a legumelor SOLUL Tip- soluri usoare, nisipoase, cu continut 10-39% argila, 10-
35%praf 40-45% nisippH- 6,3-7,2Panta- cel mult 14%
CERINTELE DE APA Pentru germinarea si incoltirea semintelor se consuma de 3-4 ori mai multa apa la legumele cultivate in sere decat cele cultivate in camp.
TEMPERATURA Rezistente la temperaturi scazute- ceapa, usturoi, mazare, patrunjel, conopida, salataPetentioase la caldura- tomate, fasole, vinete, dovlecel, castravete
SUBSTANTE NUTRITIVE Azot : -in exces- stim uleaza cresterea vegetativa, mareste Sensibilitateala boli; -insuficient- reduce cresterea si nr de flori si se obtin fucte mici.Fosfor: stimuleaza fructificarea, mareste rezistenta la seceta si la temperaturi scazute.Potasiu: stimuleaza germinatia semintelor si micsoreaza tanspiratia.
Influenta factorilor de mediu asupra pierderilor de cultura a fost studiata de catre cercetatori care au evidentiat urmatoarele efecte negative ale constrangerilor de mediu:
Sensibilitatea legumelor la conditiile meteorologiceConstrangeri Sensibila Moderata Suportabila
In concluzie, efectele negative ale factorilor nefavorabili de mediu asupra productiei de legume sunt urmatoarele:
Factori restrictivi de mediu Efecte asupra productieiAPA lipsa apei Rasarirea neuniforma a plantelor, prinderea
slaba a rasadului, cresterea redusa a radacinilor- diminuarea recoltei
TEMPERATURA foarte ridicate Oprirea cresterii, diminuarea polenizarii si fecundarii, fructificare slaba
LUMINA lipsa luminii Caderea bobocilor florali la primele doua inflorescente, franeaza cresterea frunzelor, intarzie infloritul
Legumele se cultiva incepand de la micile gospodarii taranesti care planteaza in gradina ceapa, usturoi, tomate, verdeturi pentru consumul familial, pana la marile unitati producatoare de legume, raspandite in intreaga tara.
Cartoful este o planta cu cerinte moderate fata de factorul caldura. Temperatura optima de formare a tuberculilor este de 17-19°C. Tuberculii si tulpinele aeriene ingheata, insa, la temperatura de -1°C. Fata de umezeala din sol, cartoful manifesta cerinte sporite, mai ales in perioada cresterii tuberculilor. Solul preferat este cel nisipos, usor acid.
Lumina influiențează creșterea și dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată și lungime de undă. Ea constituie condiția de bază în realizarea unor producții mari și de calitate, participând ca sursă de energie în fotosinteză.
Procesul de însorire sau umbrire a unui teren este influiențat de expoziția, panta, poziția pe versant, înălțimea obstacolului și lărgimea văii; astfel pe un versant sudic însorirea este totală în tot cursul zilei, în timp ce pe unul adăpostit de un versant nordic, în prima și ultima parte a zilei umbrirea este totală.
Gradul de umbrire și însorire depinde și de fitotehnia aplicată. Alegerea distanțelor de plantare mai ales la speciile pomicole, precum înălțimea pomilor este în strictă corelație. Pentru folosirea intensă a luminii, orientarea cardinală a rândurilor plantelor are o importanță deosebită.
Legumele se împart în două grupe după cerințele față de durata și intensitatea luminii:
plante de zi scurtă : fasolea, castraveții, ardeii, vinetele; ele cer o intensitate mare a luminii, dar de o durată mai scurtă (8-12 ore);
plante de zi lungă : spanacul, salata, ridichile, și aproape toate legumele bienale și perene; ele au nevoie de o intensitate mai redusă a luminii dar pe o durată mai lungă (15-18 ore).
Temperatura provine din radiația solară, ca și lumina, acționând împreună. Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană a plantelor și acționează indirect asupra acestora prin influiența pe care ce o area supra regimului termic al solului și formarea umidității aerului de lângă sol precum și asupra evaporației.
Creșterea și fuctificarea plantelor depind atât de temperatura aerului cât și de cea a solului. Aerul se încălzește ziua, în principal , pe seama radiației reflectate de suprafața solului, iar noaptea prin preluarea radiației emanată pe pământ după încălzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului în funcție mai ales de umiditatea solului.
Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumită specie de plantă cultivată se determină după : temperatura medie anuală; temperatura medie de germinație; temperatura medie din timpul înfloritului și din intervalul mai- septembrie; temperatura minimă absolută; durata minimă a primului și ultimului îngheț; temperatura minimă din timpul nopții; temperatura maximă din timpul zilei; frecvența și intensitatea brumelor, a poleiurilor, a grindinei.
Trebuie luate în considerare în planificarea culturilor formele și elemetele de relief, deoarece determină importante modificări în regimul termic al aerului și al solului. Cele mai ferite de îngheț sunt culmile, vârful și mijlocul pantelor, iar cele mai expuse sunt fundul văilor și al depresiunilor. La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuie luată în considerare fragmentarea pe verticală a reliefului.
De asemenea este importantă studierea regimului vânturilor care constitui un factor de redistribuire topo-climatică a pericolului de îngheț.
Alți factori limitativi sunt și diferențele foarte mari de temperatură , cele foarte scăzute și cele foarte ridicate din perioada de vegetație.
Din punct de vedere al pretențiilor față de căldură,legumele se împart în următoarele grupe:
specii foarte rezistente la frig, care pot rămâne peste iarnă în câmp fără masuri speciale de protejate – sparanghel, tarhon, ștevie, măcriș, etc.;
specii rezistente la frig, care se pretează la semănatul sau plantatul din toamnă pentru obținerea culturilor timpurii –morcov, pătrunjel, păstârnac, varză de Bruxelles, spanac, salată, etc.;
specii semirezistente la frig, care nu suportă temperaturi negative dar care asimilează bine temperaturi moderate – cartoful;
specii pretențioase la căldură, care se dezvoltă bine la temperaturi de 25-30OC iar la 3-5 OC plantele mor, se cultivă de obicei prin producerea răsadurilor și se prestează pentru cultura în câmp și spații protejate – tomatele, ardeii, castraveții, vinetele, etc.;
Apa este extrem de importantă în cultura plantelor indiferent de natura lor. Pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei (60-85% în rădăcini, circa 75% în frunze, până la 90% în ), contribuie și la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercită și o influență indirectă asupra plantelor, prin modificarea regimului de umiditate al solului și a umezelii relative a aerului, precum și a principalilor indicatori și determinanți ai fertilității solului- substanșe nutritive, aer, ph, căldură, activitate biologică, procese fizico-chimice cu rol hotărâtor pentru desfășurarea proceselor de formare a recoltelor.
Ca indicator al apei utilizate de plante se utilizează noțiunea de „Coeficientul transpirației” care reprezintă cantitatea de apă ce trebuie să treacă prin plantă pentru ca să se producă un gram de substanță uscată. Cifra este specifică fiecărei spcii având variații între 100 și 500 gr de apă.
Legumele au nevoie de apă în toate fazele vegetației însă în cantități diferite. Ele au nevoie de apă multă în faza încolțirii semințelor (80-120% din greutatea semințelor la spanac, morcov, sfeclă roșie, pătrunjel și ceapă și 60-80% la pepeni, castraveți, dovlecei, salată, ridichi). Imediat după răsărire sau după plantarea răsadului, solul trebuie să fie suficient de umed, deoarece rădăcinile sunt mici și cu putere de absorbție mică. Soluția solului trebuie să fie diluată să nu ardă rădăcinile. Pe măsură ce plantele cresc , consumul de apă sporește. În faza de înflorire și de coacere a lor și semințelor, cerințele lor față de apă sunt mai reduse.
Cerințele diferitelor specii de plante cultivate în condițiile României , pentru creștere și rodire normală sunt în medie 500-800 mm precipitații anuale, repartizate uniform în timpul anului in care în perioada de vegetație mai-august, minim 250-300 mm.
În zonele unde nu sunt asigurate cerințele plantelor față de apă se impune suplimentarea cu apă prin irigare.
Contribuția ploilor contează foarte mult în funcție de cantitatea și tipul lor : 3-5mm nu fac difența, evaporându-se imediat de la suprafața solului; până la 10 mm, pătrund 10-15 cm în sol în funcție de textura acestuia, iar dacă sunt
urmate de insolație puternică și căldură nu sunt utilizate eficient de rădăcinile plantei; peste 10-15 mm sunt de obicei ploile active.
Ploile în exces pot influiența de asemenea vegetația, un timp ploios și rece diminuează fotosinteza și împiedică legarea, maturarea și colorarea lor. Umiditatea în exces a solului produce asfixierea totală sau parțială a sistemului radicular cu urmări grave, iar umezeala relativă a aerului peste 70% favoriează atacul de mană, putrezirea coletului. Foarte dăunător este excesul de umiditate în sol ș și atmosfera în perioada coacerii și recoltării ( putrezirea legumelor).
Scăderea higroscopicității atmosferice sub 40% duce la stânjenirea proceselor vitale la o serie de specii horticole, favorizând înmulțirea unor dăunători(păduchi), iar când aceasta ajunge la valoarea de 20% asimilația încetează.
După consumul de apă și capacitatea de absorbție, plantele legumicole sunt împărțite în mai multe grupe:
legume cu cerințe mari față de apă: legumele vărzoase, castravetele, țelina, etc,; legume cu cerințe moderate față de umiditatea solului : morcovul, sfecla roșie,
ridichile, tomatele, ardeiul, etc.;
legume cu cerințe reduse de apă: pepenele verde, pepenele galbe, mazărea, ceapa, dovleacul, etc..Aerul influiențează plantele de cultură prin compoziția sa atmosferică și din sol,
temperatură, higroscopicitate și vânt.Oxigenul este utilizat în respirație, iar dioxidul de carbon în fotosinteză. Asigurarea cu
dioxid de carbon (CO2) se realizează prin mișcarea aerului și prin descompunerea materiilor organice în sol. Mișcarea permanentă a aerului asigură oxigenul și dioxidul de carbon, dar și reducerea excesului de umiditate din atmosferă.
Vântul prin intensitatea sa intervine în polenizarea plantelor. Vânturile puternice sunt întotdeauna nefavorabile majorității speciilor de plante
cultivate deoarece sub acțiunea lor mecanică se produc pagube, rup ramurile de pomi, înclină, dezrădăcinează plantele. În timpul iernii, acestea accentuează temeraturile scăzute, favorizând înghețarea solului și degenarearea parțială a rădăcinilor prin spulberarea zăpezii.
Este indicat ca terenurile expuse vânturilor puternice să fie cultivate cu plante de talie joase, rezistente și / sau înființarea unor perdele forestiere pentru reducerea intensității acestora.
În legumicultură pot avea întrebuințare și alte gaze : propilenul, etilenul și acetilenul, atât la maturizarea artificială a tomatelor, cât și la prelungirea datei de păstrare în stare proaspătă a produselor legumicole. Îmogățirea atmosferică cu bioxidul de carbon se realizează prin lucrările solului și folosirea de îngrășăminte organice.
Hrana plantelor este asigurată de substanțele nutritive, pe care le iau din sol ( azot, fosfor, potasiu, magneziu, calciu,fier, mangan, bor, etc.), din aer și din apă (carbon, oxigen, hidrogen). Consumul acestora depinde în funcție de specia legumicolă dar și de faza de creștere în care se află.
Astfel legumele în perioada scurtă de vegetație (ridichi, spanac,salată) consumă cantități mai mici de substanșe nutritive decât cele cu perioadă lungă de vegetație.În funcție de consumul de substanțe nutritive , plantele legumicole se clasifică astfel:
mari consumatoare: varza de vară și târzie, sfecla roșie de masă; consumatoare mijlocii : tomate, ceapă; consumatoare mici: salata, spanacul; foarte mici consumatoare: ridichi de lună.
Dirijarea regimului de hrană este posibil pentru culturile de câmp prin alegerea de terenuri fertile, pregătirea lor în condiții optime, aplicarea de îngrășăminte, îndeosebi în cursul vegetației, prin rotația culturilor și modul de efectuare a lucrărilor de îngrijire. Pentru culturile din sere, solarii și răsadnițe, asigurarea regimului de hrană se face în condiții mai bune prin aplicarea unor cantități mai mari de îngrășăminte, pe baza analizelor agrochimice efectuate solului
1.1.6 Materialul saditor
Utilizarea de catre fermieri a unui material biologic performant inseamna productie mare, calitate ridicata si implicit, venituri mai mari. Atunci cand producatorul achizitioneaza materialul biologic performant, el ,,cumpara”, de fapt, un spor de productie. Diferenta dintre costul acestui material saditor performant si cel al unui material biologic obisnuit, obtinut in
gradina proprie trebuie sa fie mai mic decat sporul de venit rezultat in urma vanzarii productiei mai mari si calitativ superioare obtinuta cu acest material saditor.
Accesibilitatea fermierilor la material biologic performant este redusa, majoritatea covarsitoare a legumiculturilor utilizand materialul saditor obtinut in rasadnite proprii, deoaree este mai ieftin. Rasadurile sunt plante tinere, de o anumita varsta folosite pentru unele culturi de legume in camp descoperit si protejat, precum si in sere, in scopul obtinerii unor productii timpurii si ridicate, de calitate superioara.
Soiurile de cartofi folosite in cultura sunt: Ostara, Carpatin, Gloria si Koretta. Materialul saditor se pregateste inainte de plantare pentru a obtine recolte cat mai mari si mai timpurii de cartofi, urmand urmatoarele etape:
Incoltirea prealabila a cartofilor inainte cu 30-40 de zile inainte de plantare. Incoltirea se face la lumina, asezand tuberculii in ladite in 2-3 straturi. Procesul se desfasoara in 3 etape:- in prima etapa, care dureaza 14 zile, temperatura aerului se mentine la 16-18°C, lumina putand sa lipseasca;- in a doua etapa, care dureaza 21 de zile, temperatura aerului sa fie de 12-15°C, in conditii de lumina, iar umezeala aerului sa fie de 90%;- in a treia etapa, care dureaza 3-5 zile, temperatura aerului se reduce la 3-5°C, cu aerisire puternica, avand drept scop calirea tuberculilor.
Incoltirea prealabila a cartofilor este un proces tehnologic cu serioase implicatii economice, in sensul ca se obtin sporuri de productie de pana la 70% cu conditia ca materialul saditor sa treaca prin aceste pregatiri.
1.2.Etapa de producțieAgentii economici identificați în această etapă sunt : fermierii, zilierii, băncile, agenți
economici furnizori de seminte și îngrășăminte, organizații legate de producție,producătorii amatori, fermele proprii, fermele cu activităţi de cercetare..
Operatiile identificate in aceasta etapa se rezuma la acele activitati ce conduc la obtinerea productiei de legume : recoltarea , plantarea, planificarea productiei.
1.2.1 Tehnologia de productie
Tehnologiile de productie presupun un ansamblu de activitati desfasurate cu scopul
obtinerii de produse necesare satisfacerii nevoilor oamenilor. In cazul tehnologiilor de
producecere a legumelor , in urma aplicarii lor rezulta produsele care se pot consuma in stare
proaspata sau se prelucreaza industrial. Tehnologiile de productie difera in functie de
particularitatile si cerintele biologice ale speciilor de legume si pomi fructiferi cultivate dar si
de etapa in care se afla pe filiera de produs.
Desi foarte variate, tehnologiile de producere a legumelor au si caracteristici
comune, cum ar fi:
-sunt tehnologii cu grad mai redus de mecanizare si automatizare comparativ cu cele
ale cerealelor si plantelor tehnice, ceea ce le face, sa fie mari consumatoare de forta de munca
specializata;
-sunt tehnologii mari consumatoare de apa si saruri minerale;
-sunt tehnologii energo-intensive deoarece utilizeaza materii prime si materiale
obtinute cu consum ridicat de energie cum sunt ingrasamintele chimice, pesticidele, sticla,
otelul, betonul armat, etc;
-pentru aplicarea tehnologiilor de producere a legumelor , pe langa forta de munca
manuala este nevoie si de utilaje si masini puternice, care adesea sunt foarte specializate, ceea
ce face ca utilizarea lor sa nu aiba loc pe toata perioada unui an de zile;
-in general, tehnologiile de producere a legumelor sunt inca destul de mult dependente de
utilizarea pesticidelor si a ingrasamintelor chimice, ceea ce face ca sa fie incluse in randul
tehnologiilor cu risc crescut de poluare a mediului inconjurator;
-tehnologiile de cultura pentru speciile legumicole din camp au un accentuat caracter sezonier
iar aplicarea lor depinde de factorii meteorologici, care nu pot fi controlati.
-tehnologiile de producere a legumelor sunt tehnologii cu grad ridicat de risc si cu un
pronuntat caracter probabilistic deoarece se desfasoara sub impactul unor factori cu
manifestari greu de anticipat si aproape imposibil de controlat ( grindina, inghet, bruma ).
-sunt tehnologii ale caror costuri de productie sunt cu mult mai ridicate decat ale unor culturi
vegetale din afara sectorului horticol;
-tehnologiile de infiintare si intretinere a culturilor legumicole perene, pana la intrarea pe rod,
se desfasoara pe o perioada de cativa ani si necesita investitii specifice foarte mari care se
recupereaza intr-o perioada indelungata de timp, in unele cazuri chiar in 15-30 ani de zile;
În concordanta cu prevederile noii reforme a Politicii Agricole Comune, in perioada
2008-2013 se va pune un accent deosebit pe introducerea si promovarea unor tehnologii
ecologice si in sectoarele de producere a legumelor .
Tehnologia de productie a legumelor
Alegerea terenului
Terenul pentru legume trebuie ales în funcţie de specia cultivată, modul şi sistemul de
cultură adoptat în fermă. Astfel pentru legumele timpurii şi târzii se vor alege terenuri plane,
adăpostite de vânturi şi curenţi reci de aer. Sunt indicate şi terenurile cu pante mici, orientate
spre sud, sud-est sau sud-vest. O condiţie esenţială pentru cultivarea legumelor este alegerea
terenului în apropierea unei surse corespunzătoare de apă pentru irigaţie, cu debit asigurat în
tot timpul anului. De asemenea, terenurile destinate legumelor trebuie să fie amplasate cât mai
aproape de căile de comunicaţie pentru a realiza o valorificare optimă a produselor perisabile.
Organizarea terenului
Pentru folosirea largă a irigaţiei se aplică o serie de lucrări pregătitoare. Astfel,
comasarea terenului trebuie făcută, în cât mai puţine parcele, legate între ele şi de centrul
unităţii prin căi de comunicaţii accesibile mijloacelor rutiere. Terenul comasat se repartizează
pe categorii de folosinţă, in funcţie de planul de producţie al unităţii. La aceasta repartizare se
tine seame de speciile cultivate, particularităţile lor biologice şi cerinţele agrotehnice. Se vor
stabili tipurile de asolamente legumicole şi împărţirea pe sole a terenului neprotejat.
Asolamentul
În ferma legumicolă constituie un mijloc eficient prin care se pot organiza, folosi şi
dirija ştiinţific măsurile agrotehnice şi economico-organizatorice care condiţionează producţia
de legume pe o perioadă mare de timp. Asolamentele permit organizarea în sole a terenului
destinat cultivării legumelor, repartiţia şi rotaţia culturilor în timp şi spaţiu, la care se adaugă
sistemul cel mai corespunzător de lucrare a solului, de îngrăşare a plantelor, de combatere a
buruienilor, bolilor, dăunătorilor pentru proiectarea şi punerea în funcţiune a unui asolament
se au în vedere o serie de criterii agrobiologice, tehnologice şi economice.
Pregătirea terenului
Cercetările efectuate arată că speciile legumicole cresc şi se dezvoltă în bune condiţii
când solul în care se cultivă este bine asigurat cu apă şi substanţe nutritive. Sistemul radicular
este diferit la diversele specii legumicole existente în cultură, el diferenţiindu-se din punct de
vedere arhitectonic şi al adâncimii la care pătrunde în sol. Întreaga nutriţie a speciilor
legumicole este în mare măsură condiţionată de activitatea rădăcinilor plantelor, care au
posibilităţi de cuprindere a unui volum mare de substrat nutritiv.
Pentru speciile legumicole care se cultivă primăvara timpuriu terenul se pregăteşte din
toamnă, prin arătură la adâncimea de 28-30 cm. Primăvara, înainte de plantare, se execută
grăparea, frezarea sau discuirea terenului în funcţie de starea lui. În cazul când unele terenuri
se tasează datorită precipitaţiilor din toamnă şi iarnă, primăvara se practică o arătură
superficială la 16-18 cm adâncime, pentru a crea un pat nutritiv cât mai profund.
Acest lucru se impune mai ales pentru specii cu sistemul radicular la suprafaţă ca:
ceapa, usturoiul, castraveţii sau specii care reacţionează bine la afânarea adâncă a solului ca:
tomate, ardei, vinete.
Pentru speciile legumicole care se cultivă în succesiune, în a doua cultură terenul se
pregăteşte cu multă atenţie într-un timp scurt. În acest caz după recoltarea plantelor
premergătoare, se aplică numai o arătură superficială la adâncimea de 15-18 cm, urmată de o
lucrare cu cultivatorul sau cu freza.
Specifică terenurilor legumicole este lucrarea de îndepărtare a resturilor de plante după
recoltare. La unele specii ca mazărea şi fasolea, vrejurile se vor îngropa odată cu arătura, iar
celelalte resturi se adună în vederea compostării lor.
Pentru culturile extratimpurii de varză, conopidă, cartofi din prima epocă de plantare,
care vor fi protejate cu plastic, modelarea terenului se poate face din toamnă. Avantajul
acestui procedeu constă în faptul că biloanele înălţate se încălzesc repede primăvara , o dată
cu apariţia primelor zile însorite, ceea ce permite plantarea mai devreme cu 5-10 zile şi deci o
mărire a precocităţii producţiei.
Consumul de forţă de muncă şi de combustibil variază în funcţie de planta cultivată,
starea terenului, atacul de boli şi dăunători, în fine de tehnologia aplicată.
Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura legumelor în câmp:
Scarificarea
Se execută după desfiinţarea culturii precedente la 5-25 cm adâncime cu sacrificatorul,
funcţie de amplitudinea denivelărilor sau manual cu sapa.
Nivelarea de exploatare
Se execută toamna, după scarificator prin 2-3 treceri cu nivelatorul mecanic NM-2,8 în
agregat cu U-650 cu lamă sau riglă metalică la tractor; manual cu sapa şi grebla.
Fertilizarea de toamnă
Transportul îngrăşămintelor se face cu remorca basculantă RM-2, iar împrăştierea
acestora pe teren cu MIG-5, MIC-1 şi MA-3,5, toate în agregat cu U-650 M; cu mici maşini
sau cu mâna.
Fertilizarea şi irigaţia solului
Întreţinerea solului la suprafaţă şi în adâncime prin acţiuni mecanice nu este suficientă
pentru culturile de legume, mari producătoare de biomasă utilă. Terenurile destinate cultivării
cu plante legumicole trebuie să fie în permanenţă protejate şi ameliorate, pentru a asigura o
fertilitate ridicată. Metodele de bază pentru a realiza acest obiectiv le constituie fertilizarea şi
irigarea solului.
Fertilizarea
Plantele legumicole, prin natura lor, extrag din sol cantităţi mari de substanţe nutritive,
într-o perioadă scurtă de timp. Printre măsurile agrotehnice care contribuie la mărirea
producţiei de legume şi îmbunătăţirea calităţii lor, un rol de seamă îl prezintă aplicarea
raţională a îngrăşămintelor organice şi minerale. Din cercetările staţiunilor experimentale
legumicole şi din practică reiese că asigurarea cu elemente nutritive a plantelor trebuie să se
facă de la răsăritul acestora şi până la ultimul recoltat, adică în tot timpul perioadei de
vegetaţie, în funcţie de starea plantelor şi cerinţele imediate.
Fertilizarea exagerată poate conduce la degradări calitative ale produselor şi la
accentuarea fenomenului de poluare a solului şi apei freatice. În legumicultură este obligatorie
îmbinarea armonioasă a aplicării îngrăşămintelor organice cu cele minerale. Astfel, la o
cantitate de 40 t/ha gunoi de grajd încorporat în sol, aportul P2O2 este de 70 kg/ha ceea ce
este echivalent cu 438 kg superfosfat simplu. De asemenea, gradul de utilizare a substanţelor
active din îngrăşăminte este cuprins între 60-90% la azot, 50-70% la fosfor şi 70-90% la
potasiu, în funcţie de specia cultivată şi sol.
În legumicultură se foloseşte toată gama de îngrăşăminte organice şi minerale, acestea
din urmă îndeosebi sub formă de soluţii sau de granule. Se administrează tot mai mult
îngrăşăminte lichide pe frunzele plantelor, cu rezultate deosebite.
Producerea răsadului În sistemul legumicol de producţie cultivarea legumelor se face şi prin răsad, adică
prin plante tinere, la începutul vegetaţiei, care pot avea vârsta de 35-55 zile. Folosirea
plantelor tinere asigură o prindere perfectă, grăbirea vegetaţiei şi fructificării, producţii
timpurii. În spaţiile închise, sere şi răsadniţe, cultura se poate practica numai prin răsad plante
tinere cu 2-6 frunze şi cu sistem radicular bine dezvoltat.
1.2.2 Combaterea bolilor si daunatorilor
Combaterea bolilor si daunatorilor la legume
Combaterea bolilor si daunatorilor este absolut obligatorie in cultura legumelor.
Plantele legumicole prin specificul lor, cu tesuturi suculente si bogate in eleminte nutritive,
constituie un mediu foarte favorabil pentru atacul bolilor si daunatorilor. Acest atac este
favorizat in spatiile acoperite (rasadnite, sere, solarii) si in conditii de irigare, cand se
formeaza exces de umiditate. De asemenea atacurile sunt favorizate si de rotatia
necorespunzatoare a culturilor mai ales cand se practica monocultura. Pentru combatere este
necesara identificarea bolilor si daunatorilor si apoi cunoasterea mijloacelor de combatere.
Prezinta de asemenea mare importanta si cunoasterea mijloacelor de prevenire a apritiei
bolilor si daunatorilor. Ca masuri preventive cu aplicatie larga sunt: evitarea terenurilor
infectate, tratarea semintelor inainte de semanat, rotatia culturilor, distrugerea buruienilor, etc.
Dintre mijloacele curative, cea mai intrebuintata este tratarea culturilor cu diferite produse
chimice sub forma de solutie, in raport de atacul produs si plantele cultivate.
Bolile plantelor pot fi cauzate de ciuperci criptogamice (mana, făinarea), de bacterii
(cancerul bacterian) şi viruşi (mozaicul tomatelor, piticirea tomatelor). Dăunătorii sunt
Comparând cu Uniunea Euopeană (Euro 27) România în 2009 a fost pe locul 7 la
producția de tomate cu 670000 tone, cele mai mari producții fiind înregistate în Italia, Spania,
Grecia, Portugalia, Olanda și Franța.
În ceea ce privește cultura morcovilor producțiile cele mai mari au fost în Polonia,
Regatul Unit al Marii Britanii, Italia și Germania, România fiind a 9-a cu o producție de
163000 tone înregistrate în 2009.
Producția de ceapă în România a fost de 362000 tone în anul 2009 , ocupând poziția
a 7-a în topul UE fiind devansată de Olanda, Spania, Polonia, Germania , Italia și UK.
Producția de cartofi la nivelul U.E. este de 61614000 tone cartofi. Cea mai mare
producătoare de cartofi este Germania 18.54% din total, urmată de Polonia cu 16.97% din
totalul produs și Olanda cu 16.34% din total. România se află pe poziția a 6-a la cultura
cartofilor, cu o producție de 3649000 tone.
Figura 7. Producția agricolă de cartofi în 2008 în Euro 27(mii de tone)
05000
1000015000
1.3Etapa de prelucrare
Agentii economici dentificati in aceasta faza a filierei sunt: intreprinderile de prelucrare a legumelor si depozitele en-gros de si legume proaspete, regasite pe piata sub forma juridica de societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata.
Operatiile identificate in aceasta faza a filierei se rezuma la transformarea legumelor proaspete. Necesitatea acestor operatii pe filiera rezulta din mai multe considerente cum sunt cererea consumatorilor legume proaspete, sezonalitatea si perisabilitatea legumelor .
Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic.
Din punct de vedere tehnic, se analizeaza tehnologiile de prelucrare a legumelor . Procesarea legumelor proaspete trebuie efectuata astfel incat sa distruga agentii ce determina descompunerea, fara a afecta valoarea nutritionala si savoarea lor si legumelor.
Principalele metode de transformare a legumelor sunt: - Deshidratarea,- Congelarea,- Conservarea chimica si - Tratamentele termice.
Deshidratarea Acest proces de transformare a legumelor permite păstrarea legumelor pentru mult
timp (atâta timp cât procesul de deshidratare este corect, legumele ambalate corespunzător).Prin uscare, greutatea legumelor se micsoreaza de 5-10 ori, fata de starea proaspata. Tranportul, manipularea, depozitarea este mai usoara in orice anotimp. Deci rezulta
cheltuieli si pierderi mult mai mici. In concluzie, deshidratarea este un procedeu rentabil.Procesul de uscare produce unele modificari in legume , pe langa faptul ca se reduce
volumul lor, ele isi schimba si componentele chimice ale produselor respective, deoarece orice produs, prin incalzire, fierbere, uscare pierd din calitatea initiala: ex. Sunt pierderi de apa, dioxid de carbon. De asemenea se degradeaza proteinele si se micsorarea vitaminelor, in schimb se pastreaza glucidele si acizii organici.
Prin aceasta metoda se conserva frecvent ceapa, cartofii, rădăcinoasele, ardeii, usturoiul, măslinele, merele, perele, prunele, caisele, smochinele, strugurii etc.
CongelareaUtilizarea temperaturilor scăzute, sub punctul de îngheț al sucului celular, asigura
menținerea pe o perioada lunga de timp a însușirilor si valorii nutritive a lor silegumelor ușor perisabile, prin blocarea activității diverselor microorganisme.
Conservarea prin congelare se poate aplica la mazăre, fasole, dovlecei, ardei grași,bame, vinete, salata, spanac, căpșuni, caise, piersici etc.
Conservarea chimica
Conservarea chimica consta in eliminarea unor importante cantitati de apa biologica si are ca efect reducerea costurilor de ambalare, transport si depozitare.
Legumele se pot conserva chimic prin urmatoarele operatiuni:- Concentrare,- Murare,- Fermentare.
Substantele chimice utilizate sunt: zaharul, sarea, otetul, uleiul, iar principalele produse care se pot obtine sunt: dulceata, marmelada si gem de , , conserve de legume in otet si saramura.
Tratamente termiceAcest procedeu de prelucrare a lor si legumelor consta in incalzirea la temperature
inalte a produselor pentru distrugerea enzimelor si microorganismelor, procedeu urmat de inchiderea ermetica a conservelor metalice sau de sticla pentru a impiedica contaminarea produsului sterilizat.
Tratamentele termice se grupeaza in doua mari categorii- pasterurizarea, prin tratare termica intre 65-100°C;- termosterilizarea implica temperature mai mari de 100°C
Principalele produse conservate prin sterilizare si pasteurizare sunt: conserve de legume in apa si bulion, conserve de legume in ulei, in otet, compoturi, jeleuri, pasta, piure si crema de , sucuri pasteurizate, nectaruri, gem, conserve de si legume, etc.
1.3.1 Transport, sortare-calibrare
Operatiunile de transport, sortare si calibrare sunt necesare in aceasta faza a filierei pentru importanta pe care o au in desfacerea si prezentarea legumelor proaspete pe piata.
Transportul Transportul este un factor important, chiar determinant, al logisticii de distributie a
legumelor in stare proaspata. Pentru a ajunge in conditii optime la beneficiari (consumatori finali sau intermediari), este necesar ca produsele sa fie transportate de la producator la unitatile de comert cu amanuntul sau la cele de procesare in cea mai buna stare posibila si in timpul cel mai scurt. Pentru aceasta, trebuie ca legumele le sa fie ambulate corespunzator si optim incarcate in vehicule dotate cu instalatii speciale pentru a putea fi prevenite pierderile mecanice si cele datorate incingerii produselor.
Transportul legumelor din camp se realizeaza cu camioane sau tractoare cu remorci, iar in complexele de sere cu electorstivuitoare si remorci pe care se aseaza paletele cu ladite.Drumurile pe care le vor parcurge produsele dupa recoltare trebuie proiectate inainte de infiintarea culturii. Drumurile agricole trebuie sa fie bine intretinute, deoarece transportul produselor perisabile, cum sunt le si legumele, pe drumuri proaste, in vehicule neadaptate poate determina importante pierderi de recolta.
Una din deficientele majore pe filiera legumelor este lipsa unui sistem de colectare organizat in vederea asigurarii de partizi mari destinati pietei. Dezorganizarea comercializarii legumelor creeaza dificultati producatorilor individuali si consumatorilor care cumpara legume la preturi ridicate si de la diferiti intermediari.
Transportul legumelor se face in mod diferit in functie de tipul de producator si destinatia produselor. Transportul are loc intre urmatoarele puncte ale filierei prezentate in tabelul 1.3.1.1.
Tabelul 1.3.1.1 Sursele, modalitatile si destinatiile de transport ale legumelor
Sursa Modalitatea de transport si ambalarea produselor
Destinatia
Producatorii agricoli(Societatile comerciale)
-transport cu remorci la tractoare, camioane;-legumele le sunt transportate in vrac sau ambalate;-ambalaje: ladite de lemn, plastic sau carton, ambalaje din plastic, cosulete acoperite cu plastic.
Fabricile de conserve
Piata de Gros
Producatorii agricoli(Gospodariile taranesti)
-transport cu autoturisme sau cu mijoacele de transport in comun;-ambalaje: ladite din lemn sau plastic, saci.
Piata taraneasca
Sursa: Turek, A și colab–Analiza filierei sectorului legume- în România Editura Cartea Universitară, București, 2008 ,pag 188
Avand in vedere gradul mare de perisabilitate a acestor produse alimentare , acestea se preteaza la transportul rutier, motiv pentru care peste 90% din produse sunt transportate prin aceasta forma. Transportul aerian si maritim este utilizat pentru importurile de produse exotice si alte produse specific. Transportul fluvial se practica in zonele limitrofe Dunarii, datorita nepretabilitatii mijloacelor rutiere.
Sortarea- calibrarea Sortarea- calibrarea are rolul de a separa legumele le pe marime si culoare, grad de
sanatate, forma, integritate conform normelor in vigoare pentru fiecare categorie de legume . Sortarea legumelor este necesara pentru a prezenta produsele cat mai uniform ca
dimensiuni, sanatoase, fara urme de boli sau daunatori, atragatoare pentru consumatori. Sortarea se executa in plantatiile de legume sau in livezi, sau in halele de sortare.
Calibrarea, sau asezarea legumelor pe unitati omogene de dimensiune, se executa manual, mai ales in camp, si mecanizat la serele de legume.
1.3.2 Tratamentele de postrecoltare
Caracterul sezonier al legumelor şi lor poate fi atenuat prin operaţiuni de conservare a acestora. În acest scop, produsele horticole se tratează fizic şi/sau chimic pe durata stocării pentru extinde perioada de consum a acestora (de exemplu, carbonatul de calciu se aplică pe tulpina verzei pentru a nu putrezi rădăcina). Aceste tratamente pot fi aplicate înaintea, în timpul sau după ambalare şi sunt complementare măsurilor obişnuite de reglare a temperaturii şi umiditătii, măsuri destinate reducerii pierderilor pentru toate produsele proaspete.
Uscarea rădăcinoaselor şi a cartofilor permite înlocuirea şi întărirea părţilor lezate ale cojii protejarea împotriva pierderii apei şi infecţiilor datorate microorganismelor. Ceapa este, de asemenea, supusă unui proces de uscare completă imediat după recoltare. Dacă nu plouă şi temperatura este ridicată, ceapa recoltată se lasă în câmp câteva zile. Dacă umiditatea în aer este ridicată şi plouă, ceapa se usucă în spaţii acoperite, special amenajate.
Inhibarea germinării. Germinarea cartofilor şi a cepei ridică numeroase probleme. Există două metode
utilizate pentru a împiedica germinarea: selectarea soiurilor cu perioadă lungă de stocare(furnizorii de material săditor pot da informaţii asupra caracteristicilor de stocaj ale diferitelor soiuri) şi utilizarea de inhibitori chimici. Ultima metodă este mai puţin utilizată, aplicându-se doar în marile exploataţii legumicole. Unele tratamente chimice se pot face înainte de recoltat, iar altele în timpul depozitării.
Aplicarea de antifungicese utilizează pentru a lupta contra descompunerii cauzată de ciuperci asupra legumelor şi lor supuse depozitării sau celor care vor fi transportate pe distanţe lungi.
Antifungicidele se pot aplica în mai multe moduri: prin pulverizare, stropire, imersie, afumare.
1.3.3 Ambalarea si depozitarea
Ambalarea Aceasta component a filierei este specifica oricarui tip de produs. Ambalarea
legumelor este o activitate indispensabila unui comert modern, scopul ambalarii este acela de a mentine integritatea cantitativa si calitativa a produselor ambulate, precum si de a prezenta superior produsul potentialului consumator din cadrul procesului de valorificare.
Ambalajul are scop dublu de a proteja produsele, facilitand manipularea pe timpul transportului si de a le oferii o prezentare atragatoare.
Tipurile de ambalaje in care se aseaza legumele sunt numeroase. Astfel, se utilizeaza laditele de lemn cu folosinta universala. Pentru export se utilizeaza ladite din lemn, carton sau plastic. In ultimult timp s-au extins din ce in ce mai mult ambalajele din plastic pentru tomate, castraveti, radacinoase si verdeturi. Legumele cu frunze se vand in vrac fara un ambalaj special. Ciupercile se ambaleaza in pungi de polietilena sau cosulete special.
Ambalarea legumelor in cantitati mici, de exemplu in pungi de 0,5 kg , 1kg, 2kg etc. are avantajul de manipulare rapida, igiena estetica, confera un aspect placut ce determina vanzarea rapida in conditii avantajoase pentru producatori.
Produsele in partizi mari destinate comertului de gros trebuie sa fie ambalate in recipient de capacitate uniforma pentru a utilize eficient mijlocul de transport si a limita pierderile in timpul manipularii, transportului si depozitarii.
Totodata materialele folosite la ambalare trebuie sa indeplineasca anumite conditii:- Sa nu emane substante toxice, - Sa nu produca madificari organoleptice- Sa fie ieftine sis a se adapteze mijlocului de transport.
Alegerea tipului de ambalaj este determinate de : natura produsului, nivelul pierderilor rezultate in timpul comercializarii, costul ambalajului, venitul suplimentar scontat a se obtine ca urmare a reducerii pierderilor, acceptarea pe piata a noilor ambalaje.
In alegerea tipului de ambalaj trebuie luati in considerare toti factorii fizici, chimici si de mediu care pot afecta produsele, chiar daca acestea sunt ambalate. Daunele ce pot fi provocate produselor ambalate sunt prezentate in tabelul 1.3.3.2 .
Daune provocate de factorii de mediu Temperature ridicateTemperature scazuteApa si umiditateLumina
Alte daune Contaminari chimiceDaune provocate de insecte
Sursa: Victor Manole, Filiere agroalimentare, Editura ASE 2005, pag 113
Depozitarea Avand in vedere caracterul sezonier si perisabil al productiilor de legume, pentru a
putea sa se comercializeze produse de calitate superioara pe intreaga perioada a anului, in vederea acoperirii necesarului de consum, este necesara, pe de o parte, existent unor specii si soiuri cu coacere esalonata, iar pe de alta parte existent unei baze tehnico-materiale, pentru stocare si depozitare, care sa asigure conditiile de mentinere a calitatii lor timp cat mai indelungat, fara pierderi in greutate si cu deprecieri minime.
Termenul de depozitare se aplica produselor proaspete si inseamna conservarea legumelor proaspete intr-o atmosfera controlata. Scopul este acela de a raspunde unei cereri continue a consumatorilor cu o oferta la fel de continua, dar care se produce sezonier.
Depozitele sunt spatii , respective, puncte de stocare care sunt implantate in drumul fizic al unui produs de la producator la beneficiar.
Rolul important al depozitelor rezulta din urmatoarele considerente:- Intreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a
produselor la locul si in timpul solicitat de catre beneficiari;- Depozitele de distributie, amplasate in mod corespunzator, diminueaza timpul de
livrare.
- Transporturile in cantitati mari, de masa, sunt mai ieftine decat transporturile in cantitati reduse; expedierea in cantitati mari se face pe distante mari. Pe cand expedierea in cantitati mici poate sa se limiteze pe distante mici.In cazul legumelor proaspete, continutul de apa este ridicat (70-90%), procesele de
respiratie sunt intense si ca atare deprecierea lor se produce in scurt timp. De aceea, acestea reclama conditii speciale de pastrare care se pot realize numai in depozite dotate cu instalatii ce permit dirijarea temperaturii, umiditatii relative si aerisirea, potrivit cerintelor produselor.
Instalatiile de depozitare folosite sunt : depozite ventilate, silozuri, depozite frigorifice ( depozite in atmosfere controlate), etc.
In tara noastra, depozitarea legumelor in regim controlat se realizeaza pentru o mica parte a productiei, principalele cauze fiind lipsa infrastructurii si a personalului calificat, costurile ridicate cu intretinerea acestora in depozite la anumiti parametrii de temperature, umiditate, etc.
Depozitarea legumelor se se realizeaza la producatorii agricoli in spatii special amenajate de acestia, in centrele de colectare, in depozitele procesatorilor si comerciantilor angrosisti si detailisti si in depozitele construite pentru Piata de Gros din Bucuresti.
Conform datelor MADR, Romania dispunea, la 31 decembrie 2007, de o capacitate de depozitare a produselor agroalimentare de circa 13,3 milioane de tone/ an. Din totalul capacitatilor de depozitare pentru produsele agroalimentare 507,6 mii tone/an sunt destinate legumelor , ceea ce inseamna numai 3,8%.
Ponderea covarsitoare in totalul capacitatilor de depozitare pentru legume este detinuta de conservele si sucurile de legume care insumeaza 491,5 mii tone pe an (circa 96,8%), fata de numai 16070 tone pe an cat reprezinta capacitatile de depozitare pentru legume deshidratate si congelate (3,2% din totalul capacitatii de depozitare pentru legume )
Tabelul 1.3.3.3 Situatia unor unitati si capacitatea lor de depozitare din sectorul legume in anul 2007 si capacitatea totala de depozitare pe Romania
Judet Conserve legume Sucuri legume Deshidratate- congelateNr unitati t/an Nr unitati t/an Nr unitati t/an
Prin prelucrarea industriala a legumelor se intelege transformarea acestora in conserve, semiconserve, produse congelate, produse deshidratate, etc.
Capacitatea de productie si productia de si legume procesate
Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere economic, analizand agentii economici care actioneaza la acest nivel al filierei si performantele economice inregistrate de industria de procesare a lor si legumeor.
In anul 2007, in sectorul prelucrarii legmelor existau 270 de intreprinderi din care toate sunt cu capital privat.
Din 2004 si pana in anul 2007 numarul acestora a scazut (figura 131) cu 6%.Principalele intreprinderi, in anul 2007, dupa cifra de afaceri sunt :-SC STARFOODS E.M. SRL-INTERSNACK ROMANIA SRL-SC ALKA PRO SRL-SC FLIPPER COMIMPEX SRL-SC SAHPROD METEOR SRL
Figura 1.3.4.1 Evolutia numarului de intreprinderi de prelucrare si conservare a legumelor
2004 2006 2007
287
299
270
nr. intreprinderi
Sursa: Prelucrare proprie cu date din Florica Cirstea, Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, INS, 2008
Tabelul 1.3.4.1 Indicatori economico-financiari in intreprinderile din sectorul prelucrarii legumelor (2007)
Indicatori U.m. Total din care: Întreprinderi cu capital
De stat PrivatNr intreprinderi Numar 270 - 270
Capital social la 31.12.07 Mii lei 103675 - 103675
Èfectiv personal salariat Numar 5050 - 5050
Cheltuieli cu personalul Mii lei 85087 - 85087
Cifra de afaceri Mii lei 1055126 - 1055126
Exporturi directe Mii lei 117608 - 117608
Valoarea adaugata bruta la costul factorilor
Mii lei 204004 - 204004
Excedentul brut de exploatare Mii lei 118917 - 118917
Rezultatul brut al exercitiului Mii lei 60504 - 60504
Investitii realizate Mii lei 106912 - 106912
Sursa: Florica Cirstea, Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, INS, 2008, pag 220
In sectorul prelucrarii legumelor isi desfasoara activitatea 5050 de persoane. Cheltuielile cu personalul sunt de 85087 mii lei. Cifra de afaceri obtinuta in urma vanzarii de legume procesate este de1055126 mii lei, 117608 reprezinta exporturile directe, adica 11,15%. Valoarea adaugata la costul factorilor si excedentul brut de exploatare sunt reflecta o activitate economica eficienta. Activitatea de prelucrare a legumelor s-a incheiat cu profituri de 60504 mii lei. Investitiile s-au ridicat la nivelul 106912 mii lei.
Capacitatea totală de procesare a şi legumelor este de 237107 t/an.
Aproximativ 80% din capacităţile actuale de producţie au fost modernizate atât prin fonduri proprii cât şi prin SAPARD. Valoarea investiţiilor făcute în fabricile de procesare în ultimii doi ani au fost de peste 40 milioane €. Mare parte din unităţile de procesare au implementat sistemul HCCP permiţând pătrunderea pe piaţa comunitară şi internaţională. În acest moment cca. 60% din producţia de conserve are ca destinaţie principală lanţurile de super market-uri din România si UE dar producţia românească ajunge şi în state ca Israel, Canada sau SUA.
Produsele realizate prin conservare sunt dominate de cele pe bază de legume: rosii înbulion, mazăre, amestecuri de legume, fasole păstăi şi conserve în oţet. Murăturile şilegumele fermentate lactic sunt în plină ascensiune pe piaţă în special în vechile statecomunitare.
Productia interna de conserve de legume in anul 2007 era de 46,4 mii tone, evolutia acestea fiind una descrescatoare, a scazut cu 42,85 % din 2001 pana in 2007.
Producţia internă de legume procesate in evoluţie 2001-2007 este prezentatăîn Tabelul 1342 “Evoluţia producţiei de conserve din legume şi – 2001-2007 “ si Figura 1342 .
Tabelul 1.3.4.2. Evoluţia producţiei de conserve din legume şi – 2001-2007
Nr crt
Produsul UM 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2007/2001
Fluxul tehnologic de prelucrare industrial a legumelor cuprinde o serie de etape comune tuturor tehnologiilor, carora li se adauga cele specific fiecarei tehnologii de prelucrare:
- receptia cantitativa si calitativa a materiilor prime,- depozitarea provizorie – se face pana la introducerea pe fluxul de fabricatie,- transportul intern al materiilor prime, al celor auxiliare, al ambalajelor, al
semifabricatelor,- conditionarea- consta intr-o serie de operatii premergatoare prelucrarii industriale,
cum sunt: sortarea, spalarea si curatirea.- prelucrarea materiei prime: fragmentarea, zdrobirea, oparirea, prajirea, racirea,
sulfitarea.
Tehnologia principalelor metode de transformare a legumelor sunt prezentate in tabelul 1.3.4.3:
Tehnologia Descrierea tehnologiei Produse obtinuteDeshidratarea
Conservarea prin uscare -se face prin metode clasice sau moderne. Dintre metodele clasice se practica uscarea naturala, ce se utilizeaza rar. Mai mult se utilizeaza uscarea prin suflare de aer cald.-deshidratarea legumelor se face pana la continutul optim de apa, intre 6 si 12%, iar a lor pana la umiditatea de 16-29%, din cauza potentialului osmotic ridicat al zaharului continut.
-ceapa, ciuperci, cartofi, rădăcinoase..
Conservarea chimica
Conservarea prin concentrare
-se realizeaza prin doua procedee: primul procedeu consta in eliminarea prin fierbere a unei cantitati importante de apa din produs (bulion, pasta, magiun) si in consecinta are loc cresterea continutului de substanta uscata; al doilea procedeu consta in reducerea continutului de apa din produs (prin fierbere, evaporare) simultan adaugandu-se la zahar, iar la legume sare, care maresc concentratia substantei uscate.
-bulion de legume, pasta de legume
Conservarea prin murare si marinare
Pentru extragerea substanțelor solubile fermentescibile din materia prima se folosește o soluție de sare în concentrație de 2…6%, în funcție de specia, soiul si mărimea legumelor, precum si de temperatura din timpul fermentatei. În general, la murare se adauga si unele plante condimentare care contribuie la inhibarea dezvoltării unor bacterii precum si la formarea gustului si aromei. Murarea se produce în condiții optime la o temperatura de 20…30oC. În timpulfermentației se practica pritocirea, respectiv aerarea produselor pentru prevenirea dezvoltării bacteriilor anaerobe care alterează produsele.
-castraveti,ceapa, etc.
Tratamentele termice
Conservarea prin sterilizare, pasteurizare
-se realizeaza cu ajutorul aburului in autoclave, prin incalzirea la temperature de 100-120°C a produselor ambulate in recipient ermetic inchisi.-dupa tratament sunt racite la 40°C.-sterilizarea discontinua in autoclave se executa dupa formule de sterilizare strict respectate, care mentioneaza la numerator cei trei timpi (minute) de crestere, mentinere si scadere a temperaturii, la numitor temperature de tratament, iar in dreapta liniei de fractie contrapresiunea necesara-formulele de sterilizare variaza in functie de particularitatile legumelor , marimea recipientului, de
-conserve de legume in apa si bulion;-conserve de legume in ulei;-conserve de legume in oțet;-compot;
numarul si termorezistenta microorganismelor, etc.
Congelarea
Conservarea prin congelare
-are loc la temperaturi cuprinse intre -30°C si -40°C in aparate de congelare rapida cu placi in circa 2-3 ore.-procesul tehnologic cuprinde pentru legume, ca faza distinct, oparirea iar la adaugarea zaharului sau siropului de zahar, celelalte faze fiind identice.-se pastreaza la temperatura de -18..-20°C si umiditatea aerului 90%.-stabilirea valorilor pentru fiecare specie este influentata de caldura specifica, conductibilitatea termica si marimea produselor din legume
-ardei grași, dovlecei, fasole, spanac, etc.
Sursa: elaborare proprie
1.4Etapa de distribuțieAgenții economici identificați în această fază a filierei sunt : detailiștii, engrosiștii,
marile hipermarketuri, supermarketuri.
1.4.1 Comerţul intern
Distribuţia legumelor , parte integrantă a comercializării produselor agricole, reprezintă o problemă deosebit de complex. Factorii biologici, tehnici tehnologici, organizatorici care se interpun intre producţie şi consum, se află în interdependenţă. Acest drum de la producător la consummator, direct sau prin intermediul unor verigi comerciale, trebuie să fie cât mai scurt pentru ca legumele şi le să sufere cât puţine pierderi şi deprecieri şi să poată fi consumate cât mai proaspete.
Agenţii economici care operează la nivelul comercializării legumelor sunt producătorii agricoli, întreprindele de industrie alimentară care deţine magazine proprii de desfacere, angrosişti, detailiştii, speculanţii din pieţe şi operatorii specifici pieţei de gros.
Pornind de la structura producţiei de legume pe forme de proprietate, în care preponderant este sectorul particular, luând în considerare criteriile de selectare a structurilor de producţie (dimensionarea canalelor, volumul vânzărilor, costurile distribuţiei, viteza de deplasare a mărfurilor) se întâlnesc următoarelor canale de distribuţie.
Canalul de distributie cuprinde pe de o parte producatorul ( punctul de intrare ) iar pe de alta parte consumatorul ( punctul de iesire)- Distribuţia direct (producător – consumator) constituie forma de distribuţie clasică
practicată, în cea mai mare parte, de către producătorii particulari. Este variant de distribuţie care presupune transport ale producatoriilor, in ambalaje inadecvate, cee ce duce la ineficienta acestui gen de comert. Aceasta forma de distribuţie, cunoscută sub denumirea de “comet la tarabă” este o forma dezorganizată de comerţ.
- Distribuţia prin canal scurt (producator- intermediar – consummator) este caracteristica magazinelor de desfacere cu amănuntul care preiau legumele le direct de la producatori
(sistem putin întâlnit in România), cât şi speculanţilor din pieţe care cumpară legume şi de la producatori şi se autonumesc ,,producători agricoli’’ pentru a nu intra în categoria comercianţilor si a fi obligaţi să platească taxe.
- De multe ori modul de stabilire a preţului pe pieţele ţăraneşti este dictat de reprezentanţii acestui comert ilegal, contribuindu-se, în acest fel, la creşterea artificial a preţurilor de vânzare;
- Distribuţia prin canal lung ( cu cel putin doi intermediari) este practicată de marile societaţi comerciale producatoare de legume şi de asociaţii de producatori a caror producţie este preluată de către engrosişti şi de către unităţile de prelucrare a legumelor şi lor.
- Distribuţie prin pieţe de gros este considerate ca fiind caracterizată printr-un număr mare de intermediari (cel puţin trei intermediari), ceea ce dă naştere unui canal de distribuţie lung, creat cu scopul de a aproviziona oraşele de marime medie si mare şi fiind capabil să stabilească fluxuri regulate de legume , în condiţiile unei concurente libere. În România acest sistem de distribuţie se desfaşoară începand cu anul 1998, cand a fost infiinţată Piaţa de gros de legume şi şi alte produse agricole perisabile din Bucuresti.
1.4.2 Cererea, oferta de legume si preturile
Consumul de legume În condiţiile economiei de piaţa cererea este cea care sa decidă cât şi ce să se producă şi este de terminată de modelele de alimentaţii ale populaţiei şi de necesarul fiziologic de consum (cererea potenţial), în timp ce cererea efectivă este determinate de puterea de cumpărare a populaţiei.
Legumele le deţin un loc important în consumul populaţiei, fiind o sursa de vitamine si minerale. Un consum de legume raţional trebuie să aibă o structură variată, pe specii, pe tot parcursul anului.
Evoluţia consumului mediu pe cap de locuitor de legume in perioada 2003-2008 este redat in tabelul 1.4.2.2 si figura 1.4.2.2. Se observa ca consumul mediu de cartofi a crescut cu 4,3%, consumul mediu de legume in aceeasi periaoda a scazut într-o proporţie nesemnificativă
Tabelul 1.4.2.2 Consumul mediu anual pe locuitor de legume
Produse Um 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Cartofi kg 95,4 97,9 98 97,4 96,1 99,5
Legume si produse din legume(in echivalent legume proaspete), leguminoase boabe si pepeni
kg 177,7
183,3
162,6
181,7 164,1
176
Sursa: Anuarul statistic al României 2009
Figura 1.4.2.1 Consumul mediu pe cap de locuitor de legume (kg)
2003 2004 2005 2006 2007 2008
95.4 97.9 98 97.4 96.1 99.5
177.7 183.3
162.6
181.7
164.1176
cartofi
legume si produse din legume(in echivalent legume proaspete), leguminoase boabe si pepeni
Sursa: Anuarul statistic al României 2009
Analiza efectuată în ultimii sase ani asupra preferinţelor de consum ale populaţiei scoate în evidenţă o creştere a ponderii lor şi legumelor în dieta zilnică a populaţiei.
Şi totuşi, consumul total de legume rămâne inferior recomandărilor nutriţioniştilor cu toate beneficiile pe care un astfel de consum le are asupra sănătăţii, fiind o sursă importantă de vitamine, minerale, microelemente şi un factor de prevenire a obezităţii prin reducerea aportului energetic al alimentaţiei.
Cei mai importanţi factori socio-economici asociaţi consumului de legume sunt vârsta şi venitul populaţiei. Tineretul şi persoanele cu venituri mici consumă cantităţi reduse de şi legume. De asemenea, se constată că există, în afara acestei clasificări, o parte importantă a populaţiei pentru care consumul de legume nu constituie o prioritate.
Autoconsumul este specific gospodăriilor ţărăneşti, în care, după unele surse, acesta ajunge până la 75%, Există situaţii unde autoconsumul acoperă integral cerinţele la unele specii de legume. Din cercetări efectuate în microbazinul legumicol din jurul Capitalei a rezultat că produsele din sezon sunt asigurate de gospodăriile ţărăneşti (tomate de vară, ardei, rădăcinoase, ceapă, usturoi), o parte fiind procesate în familie pentru perioada de iarnă. Într-o gospodărie cu o suprafaţă de 2500 m2 şi o structură diversificată pe specii de legume se obţine o cantitate de produse suficientă care, cel puţin în sezon, asigură necesarul zilnic de consum pentru membrii familiei.Caracterul sezonier al productiei de legume si fructe determina fluctuatii ale preturilor. Producatorul obtine un pret mai mare pentru legumele din extrasezon.
Variatia preturilor de vanzare urmarita statistic, in luna septembrie 2010, comparativ cu luna septembrie 2009, preturile produselor horticole au crescut cu 18,4%, determinata in principal de cresterea preturilor la tomate de camp cu76%, varza de toamna cu 30,2%, ardei gras cu 28,9%, castraveti de camp cu 27,1%, cartofi cu 23,4%, ardei gogosar cu 18%.
Caracterul zonal influenteaza in sensul cresterii sau descresterii preturilor, astfel ca pretul este mai mare acolo unde nu sunt conditii favorabile obtinerii legumelor, si mai mic in zonele legumicole. Sistemul de preturi practicat la legumele proaspete se caracterizeaza, fata de cel al altor produse agricole, printr-o variabilitate ridicata, in functie de sezon, zona, judet.
Preturile produselor legumicole, pe municipii (preturile cu amanuntul, septembrie 2011) -lei/kg-Municipii Cartofi Tomate de camp Vinete Ardei grasBucuresti 1,74 4,44 2,09 3,34Botosani 1,22 3,66 2,13 2,46Timisoara 1,54 3,84 1,7 2,14
Sursa: Buletin Statistic de Preturi, INS, 2010
Pentru anul 2010, suprafata cultivata cu legume de camp si solarii a fost de circa 267,1 mii hectare, iar productia a fost de aproximativ 3 901,9 mii tone.
Specificare UM 2008 2009 2010 2011
Suprafaţa mii ha. 253,4 268,6 267,1 137,5Producţie totală mii to. 3116,8 3819,9 3.901,9 2038
Sursa: MADR
Legumele detin un loc important in consumul populatiei, fiind o sursa de vitamine si minerale. Un consum de legume rational trebuie sa aiba o structura variata, pe specii, pe tot parcursul anului. -kg/pers/an-Nr crt Specificare Cantitate minima Cantitate maxima
1 Tomate 35 602 Varza si conopida 25 303 Ceapa si usturoi 20 254 Castraveti 10 155 Ardei 8 106 Vinete 5 107 Radacinoase 10 158 Mazare si fasole 5 109 Verdeturi 6 1010 Alte legume 6 10
TOTAL 130 185
Consumul lunar de legume variaza in functie de statutul ocupational, fiind mai ridicat pentru categoriile de populatie care au venituri mai mari si agricultori.
Consumul de legume in functie de statutul ocupational -kg/luna/pers-Anii Salariati Agricultori Someri Pensionari Patroni
Nivelul consumului mediu lunar de legume pe o persoana, in functie de statutul ocupational, este sub limitele minime ale necesarului fiziologic normal. Este insa dificil de comensurat acest consum, datorita faptului ca o mare parte a populatiei isi autoproduce cantitati importante de legume necesare consumului familiei.
Autoconsumul este specific gospodariilor taranesti, in care, dupa unele surse, acesta ajunge pana la 75%. Exista situatii unde autoconsumul acopera integral cerintele la unele specii de legume. Din cercetari efectuate in microbazinul legumicol din jurul capitalei a rezultat ca produsele din sezon sunt asigurate de gospodariile taranesti (tomate, ardei, radacinoase, ceapa, usturoi), o parte fiind procesate in familie pentru perioada de iarna.
Anii Productie-mii tone-
Import-mii tone-
Export -mii tone-
Stoc -mii tone-
Disponibil de aprovizionare-mii tone-
Consum uman-mii tone-
Consum alimentar mediu kg/an/pers
Gradul de aprovizionare %
2007 4243 317 45 -108 4500 4075 245,9 103,2
2008 4693 329 42 80 4800 4394 256,9 107,9
2009 4888 268 43 -4 5206 4615 267 107,9
2010 4197 336 39 -102 4494 4025 245,4 102,6
2011 4599 390 59 87 4754 4398 268,3 106,8
Sursa: INSSE
COMERTUL EXTERIOR
Inainte de 1989, Romania exporta cantitati importante de legume, in principal ciuperci, tomate, vinete, ardei etc. Dupa anul 1990, exporturile au scazut foarte mult, totusi balanta este pozitiva. Cauzele reducerii exporturilor sunt numeroase: fragmentarea productiei de legume si nivelul ridicat al autoconsumului, desfiintarea CAER-ului, care reprezenta un debuseu important pentru produsele horticole romanesti, etc.
Importul si exportul de legume proaspete, 2009-2010
Specificare UE 2009
UE 2010
CEFTA 2009
CEFTA 2010
Turcia 2009
Turcia 2010
Alte tari 2009
Alte tari 20010
Total 2009
Total 2010
Export (mii tone)
6,4 16,4 3,3 5,7 1,8 1,15 5,8 4,8 40 45
Import (mii tone)
40 17,3 15,9 22,3 20,7 61,3 35,4 39,3 100,6 128,5
Export (mil $)
13,8 32,9 1,9 2,6 1,4 1,14 2,8 2,6 28,8 45,7
Import (mil $)
7,5 5,8 4,8 6,2 5,2 8,5 6,8 5,9 30,6 33,9
Sursa: MAAP
Concurenta legumelor din import pe pietele romanesti este puternica datorita aspectului, ambalarii si aparitiei pe piata in extrasezon. Romania importa legume in principal din Turcia si Olanda.
Romania detine avantaj comparativ de cost pe piata mondiala si isi poate relansa pozitia pe piata prin formarea exploatatiilor comerciale, in special a acelora care produc in sistem ecologic, prin cercetarea pietelor tinta, incheierea de contracte ferme cu partenerii straini si promovarea produselor.
In ceea ce priveste importul de conserve de legume, acesta se mentine foarte ridicat fata de export si reprezinta circa jumatate din consumul de produse comercializate.
Productia, importul si exportul de conserve de legume -mii tone-Specificare 2005 2006 2007 2008 2009 2010Conserve de legume
Principalii parteneri ai Romaniei in comertul cu legume
După anul 1990, exporturile au scazul foarte mult. Cauzele reducerii exportului sunt numeroase: fragmentarea producţei de legume şi fructe, nivelul ridicat al autoconsumului .
Legumele au ca destinaţii principale Franţa, Germania, Italia si Elveţia, iar fructele se exporta în Olanda, Germania, Italia, Austria, Ungaria, Federaţia Rusa, Slovacia, Croaţia si Bosnia-Hertegovina. Merele se exportă în Olanda, Germania şi Austria.
Legumele se importa în principal din Olanda , Grecia, Spania, Belgia, Turcia, Polonia, Ungaria, Serbia si Muntenegru, Egipt, Siria si China. Fructele se importa din Italia, Grecia, Spania, Turcia, Polonia, Moldova, Egipt, Africa de Sud, Guatemala, Costa Rica, Columbia, Ecuador, Argentina si Iran
România importa banana din Ecuador (88%), Guatemala, Costa Rica si Columbia si portocale din Italia, Grecia, Spania, Turcia, Egipt, Africa de sud si Argentina. Ponderea importurilor de mere din Polonia in totalul importurilor de mere este 43%.
Balanţa comercială a Romaniei la legume şi fructe este dezechibrată, importul depăşind exportul. Producţia internă nu acopera din punct de vedere cantitativ, structurtal şi al ritmicitaţii aprovizionării pieţei consumul intern, de aceea este nevoie de importuri.Importul si exportul de legume proaspete, 2007-2008
Specificare Franța Belgia Bulgaria Africa de Sud Total