Page 1
1 din 73
POLITICI SI INSTITUTII FINANCIAR BANCAR EUROPENE
SINTEZA CURSULUI
1. Preciz ări şi recomand ări privind desf ăşurarea activit ăŃilor în anul
universitar 2009 – 2010.
Codul cursului:
Denumirea cursului: Politici şi institu Ńii financiar-bancare europene .
Tip curs: obligatoriu.
Durata cursului: 1 semestru.
Număr de credite:
Perioada de accesare a cursului: prelegeri, seminar, consultaŃii.
Manualul recomandat: Politici şi institu Ńii financiar bancare europene,
Editura Funda Ńiei României de Mâine, 2008.
Obiectivul principal al cursului: ÎnŃelegerea şi interpretarea
configura Ńiei institu Ńiilor şi politicilor financiare, monetere şi bancare
din cadrul UEM, a atribu Ńiilor, competen Ńelor şi func Ńionării entit ăŃilor
financiare şi bancare prtâecum şi a procesului de integrare şi unificare
comunitar ă a acestora.
Modul de stabilire a notei finale: grile pe calculator.
Consulta Ńii pentru studen Ńi: sambata , 14,00 - 15,30
Titularul cursului: lector univ. drd. Cristinel Cla udiu COCO ŞATU
adres ă e-mail: [email protected] ;
numar de telefon: 0723.293768
consultatii: sâmbată, 14,00- 15,30
2. Con Ńinutul tematic al cursului – programa analitic ă
I. Contextul financiar interna Ńional
II. Fundamentele integr ării monetar-financiare europene
III. Europa monetar ă
Page 2
2 din 73
IV. Reglementarea şi institu Ńionalizarea configura Ńiei UEM
V. Institu Ńiile fundamentale ale UEM
VI. Banca Central ă European ă
VII. Institu Ńii financiare în UEM
VIII. Sistemul financiar-bancar în UEM
IX. PieŃele şi serviciile financiare în UEM
X. Politicile comune ale UEM
XI. Politica monetar ă a UEM
XII. Politicile financiare ale UEM
XIII. Integrarea României în UEM
XIV. Perspective institu Ńional-politice în UEM
3. Bibliografie minim ă obligatorie
1. Bârzea Cezar; Politicile şi instituŃiile Uniunii Europene; Editura Corint,
Bucureşti,2001.
2. Fuerea Augustin; Manualul Uniunii Europene; Universul Juridic, 2006.
3. Manolescu Gheorghe; Politici şi instituŃii financiar-bancare europene; Editura
FundaŃiei România de Mâine, 2008
4. Bibliografie facultativ ă
1. Marin Dinu, ş. a.; Economie europeană. O prezentare sinoptică; Editura
Economică, 2004.
2. Miron Dumitru (coordonator); Economia Uniunii Europene; Editura
Luceafărul, 2005.
3. Pelkmans Jacques; Integrarea europeană. Metode de analiză economică;
Institutul European din România, 2003.
4. Prisecaru Petre (coordonator); Politici comune ale Uniunii Europene; Editura
Economică, 2004.
Page 3
3 din 73
5. Prezentarea capitolelor:
I. Contextul financiar interna Ńional
Componentă a ştiinŃei economice, economia financiară abordează alocarea
resurselor în timp, distingându-se, în plus, de alte ramuri ale economiei prin
concentrarea ei asupra activităŃilor monetare, în care moneda, de un tip sau altul, se
manifestă în ambele faze ale activităŃilor comerciale, vânzarea şi cumpărarea.
Conform scopului său, prezentat mai sus, economia financiară studiază
funcŃionarea pieŃelor financiare, precum piaŃa acŃiunilor, şi finanŃarea subiecŃilor
economici, de orice natură şi dimensiune, precum companiile, incluzând următoarele
aspecte: bugetul, economisirea, investiŃia, acordarea şi angajarea de împrumuturi,
asigurarea, acoperirea, diversificarea şi managementul activelor.
Componentă a economiei financiare, economia financiară internaŃională
abordează problematica deciziilor subiecŃilor economici, în particular ale corporaŃiilor,
care acŃionează pe pieŃele globale, aplicând principiile economiei financiare pentru a
explica modul cum deciziile financiare ale acestora sunt adoptate în economia reală.
Economia financiară internaŃională se focalizeză pe determinarea cursului de
schimb, pieŃele internaŃionale de capital, crizele de lichidităŃi şi contagiunea acestora.
Ea dezvoltă un set de metode economice şi econometrice capabile să modeleze
caracteristicile cheie ale informaŃiilor financiare, precum şi să elaboreze şi evalueze
previziuni financiare.
Aspectele abordate de economia financiară, vizând mediul financiar internaŃional,
se bazeză, explicit şi implicit, pe teoria financiară, folosită pentru înŃelegerea şi
explicitarea funcŃionării şi comportamentelor în cadrul sistemului financiar
internaŃional.
Harry Markowitz a elaborat noŃiunea fundementală legată de aşteptările viitoare,
atunci când elementul risc trebuie să intre în joc şi astfel a fost valorificată teoria
utilităŃii aşteptate, Markovitz formulând teoria selec Ńiei portofoliului optim în
contextul compensării dintre risc şi venit, concentrându-se pe ideea diversificării
Page 4
4 din 73
portofolilui ca o metodă de reducere a riscului, şi astfel a început ceea ce a devenit
cunoscuta teorie modern ă a portofoliului sau simplu TMP (MPT) .
Sistemul financiar reprezintă un complex de structuri şi de funcŃii, instituite
printr-un ansamblu de aranjamente, de reglementări, care asigură transferul
fondurilor de la cei care economisesc şi au excedent de lichiditaŃi, către cei care
investesc şi au nevoie de lichidităŃi.
În cadrul sistemului financiar există o diversitate de instituŃii, care contribuie la
finanŃarea directă şi indirectă a subiecŃilor economici : bănci, companii de
asigurări, fonduri mutuale, pieŃe de capital etc, a căror funcŃionare este
reglementată de către autorităŃile guvernamentale specializate.
FinanŃarea activităŃilor subiecŃilor economici, din fonduri externe acestora, se
realizează de către sistemul financiar pe diverse căi şi instrumente: împrumuturi
bancare; emisiunea de titluri de debit, precum obligaŃiunile; emisiunea de titluri de
proprietate, precum acŃiunile; alte surse, precum împrumuturi guvernamentale,
împrumuturi străine, credite comerciale etc.
Organizarea sistemului financiar structurează funcŃional şi operaŃional trei
componente categoriale:
• pieŃele financiare de transfer a fondurilor,
• instituŃiile de gestiune a fondurilor şi de intermediere a transferurilor,
• organismele de reglementere, coordonare şi supraveghere, din punct
de vedere monetar rolul esenŃial avându-l Banca centrală.
Page 5
5 din 73
Sistemul financiar global (SFG) se referă la acele instituŃii şi reglementări
financiare care acŃionează la nivel internaŃional, complementare acelora care
acŃionează la nivel naŃional şi regional. Actorii principali din cadrul SFG sunt:
instituŃiile globale, precum Fondul Monetar InternaŃional(FMI) şi Banca InternaŃională
de Reglementări (BIR), agenŃiile naŃionale şi departamentele guvernamentale, ca de
exemplu Banca Centrală şi Ministerele de finanŃe, şi instituŃii private care acŃionează
la scară globală, precum bănci şi fonduri de acoperire a riscurilor.:
Sistemul monetar internaŃional (S.M.I.), poate fi definit ca ansamblul regulilor,
instituŃiilor şi instrumentelor care permit realizarea conversiei reciproce a unităŃilor
monetare, asigurând compatibilitatea sistemelor monetare naŃionale şi circulaŃia
monetară la nivel mondial.
EvoluŃia SMI evidenŃiază două tipuri de regim valutar:
o fixitatea (rigidă sau ajustabilă);
o flotaŃia (pură sau administrată).
Page 6
6 din 73
Sistemul financiar internaŃional (SFI) se referă la ansamblul de operaŃiuni
financiare pe plan internaŃional, dezvoltatea schimburilor comerciale necesitând
crearea structurii financiare care să permită reglementarea lor, sub impulsul
europieŃelor şi a mutaŃiilor financiare acest sistem integrându-se puternic.
O definiŃie a pieŃelor financiare internaŃionale, aproape exhaustivă sub cel puŃin
trei aspecte, poate fi următoarea: pieŃele financiare internaŃionale asigură întâlnirea
actorilor multiplii care concură la buna funcŃionare a pieŃelor financiare în cadrul
ecosistemelor, generând importante sinergii. Aceste pieŃe furnizeză agenŃilor
economici financiari servicii specializate şi adecvate indispensabile pentru conduita
operaŃiilor acestora şi oferă decidenŃilor din sfera financiară şi din economia reală
structuri adecvate pentru a facilita aplicarea politicilor lor.
O piaŃă financiară internaŃională reuneşte numeroase pieŃe de capital, care
permit satisfacerea diferitelor obiective al investitorilor şi multiple nevoi ale celor
împrumutaŃi, importante fiind: piaŃa acŃiunilor şi a fondurilor proprii; piaŃa monetară şi
pieŃele datoriilor; pieŃele derivativelor.
GuvernaŃa defineşte exercitarea autorităŃii politice şi utilizarea resurselor
instituŃionale pentru a gospodări afacerile şi problemele societăŃii sau, sub o altă
semnificaŃie, utilizarea instituŃiilor, structurilor de autoritate şi chiar colaborarea
pentru alocarea resurselor şi coordonarea sau controlul activităŃii în societate şi
economie.
GuvernanŃa globală se referă la un sistem extins structurat, care permite şi
constrânge comportamentul actorilor în relaŃii interdependente, în absenŃa unei
autorităŃi politice superioare, sistemul internaŃional global oferind cel mai bun
exemplu.
GuvernanŃa corporativă pe pieŃe constituie setul de procese, politici, tradiŃii, legi
şi instituŃii care afectează modul în care o corporaŃiile sunt conduse, administrate şi
controlate conform regulilor şi principiilor pieŃelor reglementate.
GuvernanŃa corporativă a instituŃiilor financiar bancare contribuie la: creşterea
accesului la finanŃare; reducerea costului capitalului şi o mai bună evaluare;
Page 7
7 din 73
performanŃe operaŃionale mai bune; risc mai scăzut la nivel de firmă şi Ńară; relaŃii mai
bune cu acŃionarii.
Problemele sistemului financiar internaŃional şi interacŃiunea lui cu obiectivul
dezvoltării globale formează un tot, fiind fără sens încercarea de a rezolva probleme
care privesc viitorul finanŃării izolat de influenŃele multiple asupra fluxurilor dominante
actuale de capital., astfel de influenŃe incluzând politicile macroeconomice ale Ńărilor
dezvoltate.
În prezent, pe plan internaŃional, se constată creşterea importanŃei fluxurilor de
capital, evidenŃiată în primul rând prin afirmarea puternică a autonomiei acestora,
evoluŃia SFI caracterizându-se, din perspectiva fluxurilor internaŃionale de capitaluri,
prin două procese definitorii, şi anume: apariŃia şi dezvoltarea europieŃelor; procesul
de globalizare financiară.
Globalizarea financiară generează creşterea volatilităŃii şi incertitudinii,
manifestarea efectelor de contagiune, generalizarea politicilor de austeritate,
mişcarea eratică şi speculativă a capitalului privat, proliferarea crizelor financiare la
nuvel mondial.
În cotextul financiar mondial reforma SFI vizeză extinderea în cel puŃin două
sensuri : deplasarea de la rezultatele prevenirii şi soluŃionării crizelor financiare, la
acelea asociate cu dezvoltarea finanŃelor în favoarea Ńărilor sărace şi mici şi a
politicilor economice şi de dezvoltare ale Ńărilor ; abordarea, într-un mod sistematic,
nu numai a rolului instituŃiilor mondiale, ci, de asemenea, a rolului înŃelegerilor
regionale şi definirea explicită a domeniilor în care autonomia naŃională trebuie
menŃinută.
Oricât de dezvoltat ar fi sistemul internaŃinal, este clar că el va continua să fie o
foarte imperfectă reŃea de siguranŃă financiară şi, în acest sens, un grad a auto-
asigurare a Ńărilor va continua să fie esenŃială pentru evitarea crizelor financiare,
precum şi pentru evitarea aspectelor de hazard moral, intrinseci oricărei scheme de
ajutor.
Page 8
8 din 73
II. Fundamentele integr ării monetar-financiare europene
Integrare regională presupune armonizarea politicilor economice naŃionale,
precum şi acŃiunea concertată a statelor membre pentru rezolvarea comună a
problemelor de comerŃ şi dezvoltare, pentru a înregistra progrese în reformele lor
structurale, condiŃiile socio-politice trebuind să fie favorabile tuturor statelor.
Se consideră adesea că regionalizarea şi globalizarea sunt fenomene în care
fiecare participant are de câştigat; opinia fiind adevărată, însă proporŃia acestor
câştiguri, precum şi a eforturilor depuse diferă foarte mult de la o Ńară la alta, de la o
grupare la alta.
Regionalizarea s-a produs în primă fază, în special pe axa Nord-Nord, între Ńările
dezvoltate, ulterior fiind implicate şi Ńări recent industrializate sau în curs de
dezvoltare cu economii dinamice, Ńările sărace întâmpinând încă mari dificultăŃi în
depăşirea situaŃiilor economice cu care se confruntă de multă vreme, o soluŃie fiind,
în acest sens, crearea şi extinderea grupărilor de integrare şi pe direcŃia Nord-Sud,
iar în ultimii ani este tot mai susŃinută ideea integrării Sud-Sud, unde Ńări cu acelaşi
nivel de dezvoltare şi probleme social-economice comune (sărăcie, secetă, foamete,
poluare, analfabetism etc.) pot coopera pentru găsirea unor soluŃii viabile.
Dezvoltarea pieŃelor interne în paralel cu liberalizarea schimburilor regionale şi
subregionale vor conduce la creşterea competitivităŃii statelor membre din cadrul
uniunilor regionale şi la obŃinerea unor importante avantaje concurenŃiale, politicile
comerciale şi financiare trebuind să fie compatibile cu obiectivele de integrare pe
tremen lung, în acelaşi timp procesul de integrare oferind posibilitatea înfiinŃării la
nivel regional a unor bănci de dezvoltare, pieŃe bursiere şi fonduri de investiŃii.
În literatura de specialitate se delimitează două concepŃii referitoare la integrarea
regională:
� majoritatea specialiştilor consideră integrarea şi globalizarea prin
regionalizare drept căi eficiente de creştere economică;
Page 9
9 din 73
� alŃi autori, printre care şi unii responsabili politici, susŃin că integrarea
diminuează rolul statului-naŃiune în formularea deciziilor.
Regionalizarea poate fi o replică la globalizare şi totodată un stimulent al forŃelor
microeconomice, care nu sunt altceva decât motorul globalizării, modelul geo-
economic fiind considerat ca explicând cel mai bine problemele competitivităŃii în
cadrul sistemului internaŃional, sistem în care rivalitatea dintre statele/blocurile
industriale avansate continuă să fie încă omniprezentă.
IniŃial, Europa a privit integrarea drept calea „de a învinge rivalitatea sinucigaşă
care provocase două razboaie mondiale şi de a depăşi ravagiile economice ce au
urmat acestor războaie printr-o acŃiune de cooperare”, în prezent Uniunea Europeană
constituind, în opinia majorităŃii specialiştilor, exemplul cel mai tipic şi avansat de
grupare regională, deoarece a fost determinată de necesitatea soluŃionării unor
probleme complexe printre care: pacea; securitatea; solidaritate economică şi
socială; acŃiunea comună a statelor membre pentru crearea unui model de societate.
Integrarea regională presupune constituirea de zone de liber schimb, geografic
limitate, în scopul optimizării alocării resurselor, creşterii eficacităŃii aparatului
productiv şi dinamizării vieŃii economice.
Determinată politic, unificarea europeană este în esenŃă un proces instituŃional şi
cultural; şi dacă instituŃiile sunt “obiectivarea culturii”, rezultă că Europa unită se
datorează apartenenŃei popoarelor la cultura europeană, manifestării în fapt a
aceluiaşi sistem de valori. Obiectivele Uniunii Europene pot fi atinse doar dacă se
acŃionează pentru manifestarea în fapt a unui “cetăŃean european” având identitate
proprie, conştient şi convins că aparŃine unei culturi europene, unui sistem comun de
valori pe care trebuie să-l protejeze şi să-l promoveze.
Ideile de unificare a Ńărilor Europei sunt generate determinant de factori politici,
respectiv de dorinŃa de a menŃine pacea şi stabilitatea; proiectele propun o unificare
politică într-un domeniu restrâns, în cadrul unor alianŃe confederative care să respecte
suveranitatea popoarelor; participarea la alianŃă presupune opŃiunea pentru apărarea
unor interese generale şi acceptarea unei limitări a suveranităŃii; se propun instituŃii
Page 10
10 din 73
independente, cu reprezenanŃi ai statelor membre, dar care să acŃioneze în favoarea
interesului general; uniunea va genera un drept comun care se va impune Ńărilor
membre; uniunea va funcŃiona pe baza principiului proporŃionalităŃii; sistemul de vot
limitează şi independenŃa şi suveranitatea Ńărilor membre.
Prima realizare concretă pe drumul unificării Europei pe baze federale a fost
costituirea, în 1951, a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului (C.E.C.O.), însă
un moment decisiv la costituit semnarea, în 1957, a tratatului de Roma prin care se
consfinŃeşte crearea, de către şase Ńări, (Benelux, FranŃa, Germania şi Italia) a
ComunităŃii Economice Europene (C.E.E.).
EvoluŃia dezvoltării şi consolidări integrării europene a relevat două concepŃii
reletiv diferite :
� federalismul european, având drept scop atingerea unei mai mari
eficacităŃi, nerealizabilă într-un cadru naŃional, pentru federalişti părând absurdă
dorinŃa naŃiunilor de a crea o “Europă unită”, însă conservând în acelaşi timp
structurile vechi şi refuzând renovarea acestora ;
� spre deosebire de federalişti, adepŃii confederaŃiei consideră Comunitatea
ca o simplă asociere de state pe baza unui tratat, pentru realizarea în comun a unui
obiectiv, de obicei apărarea, confederaŃia fiind situată la jumătatea drumului între
superstat şi alianŃă.
Indiferent de concepŃiile în confruntare, proiectul european a beneficiant însă de
un element de continuitate – metoda funcŃionalistă, care constă în a integra prin
economic, cu paşi mărunŃi, într-un model de cooperare care să permită accentuarea
interdependenŃelor şi dezvoltarea solidarităŃii, altfel spus, „învăluirea politicului printr-o
strategie economică de creştere funcŃională” în baza unei logici cumulative de
integrare şi respectând ritmul de evoluŃie specific fiecărui stat membru, aceasta fiind
esenŃa metodei funcŃionaliste, comunitare.
Metoda comunitară şi sistemul instituŃional bazat pe cei trei piloni – unul
comunitar – PiaŃa Comună – şi doi interguvernamentali - politica externă şi de
securitate şi afacerile interne şi justiŃia - au permis evoluŃia integrării într-un proces cu
Page 11
11 din 73
un număr redus de state şi într-o perioadă în care nivelul de integrare a fost relativ
redus. În prezent, Ńările membre se află deja în faza unificării monetare, iar Uniunea
trebuie să-şi asigure mijloacele necesare integrării în această fază şi a tărilor
candidate, fără riscuri de dezintegrare prin disfuncŃionalitate.
După cel de-al doilea război mondial s-au format două opinii diametral opuse cu
privire la cooperarea europeană:
� pima consta în a realiza o simplă zonă vastă de liber schimb prin
eliminarea barierelor vamale şi a altor restricŃii din calea schimburilor reciproce,
constituindu-se, în 1960, AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb;
� a doua opinie presupunea constituirea unei uniuni economice, a cărei
primă etapă ar fi fost “afirmarea unei personalităŃi proprii prin realizarea unei uniuni
vamale”, în 1957, constituindu-se Comunitatea Economică Europeană.
Proiectul ComunităŃii Economice Europene viza ca scop final uniunea politică,
deşi fără precizări în acest sens. Nu era încă timpul şi europenii mai eşuaseră
încercând să unifice Europa prin politic, prin Tratatul de la Roma privind crearea
ComunităŃii Economice Europene, Ńările semnatare propunându-şi ca, prin stabilirea
unei pieŃe comune şi prin apropierea progresivă a politicilor lor economice, să
promoveze dezvoltarea armonioasă a activităŃilor economice în ansamblul
ComunităŃii, o expansiune continuă şi echilibrată, o creştere stabilă, o ridicare
accelerată a nivelului de viaŃă şi relaŃii mai strânse între statele membre.
Punctul de plecare pe calea integrării economiilor la constituit libera circulaŃie a
mărfurilor în interiorul ComunităŃii, principiul in baza caruia Uniunea isi exercita
competentele fiind cel al atribuirii (atribuite de catre statele membre), in baza
principiilor de subsidiaritate si proportionalitate.
În concluzie, integrarea europeană este un proces evolutiv de integrare deplină a
economiilor naŃionale într-o nouă entitate, elementele definitorii ale acesteia fiind:
� declanşarea procesului de integrare se produce prin desfiinŃarea barierelor
tarifare şi netarifare din calea schimburilor comerciale;
Page 12
12 din 73
� integrarea economică se realizează concomitent în toate domeniile,
progresiv, etapizat, conform unei legităŃi proprii, finalizându-se cu integrarea politică;
� principiul de bază al integrării îl constituie solidaritatea, în toate formele
sale;
� o serie de instrumente de intervenŃie se impun, deoarece simpla acŃiune a
legilor pieŃei nu conduce la situaŃia considerată a fi în avantajul fiecărui participant şi a
ansamblului în acelaşi timp.
łările comunitare s-au lansat în procesul integrării parcurgând următoarele
etape economice :
� construirea unei uniuni vamale;
� instituirea deplină a celor patru libertăŃi fundamentale: a mărfurilor, a
capitalurilor, a serviciilor şi a persoanelor ;
� realizarea Uniunii economice şi a pieŃei comune, uniunea economică fiind
un stadiu de integrare în care interdependenŃele sunt atât de accentuate încât
aproape toate politicile economice ies de sub elaborarea strict naŃională, statele
membre păstrându-şi deplina libertate în elaborarea politicii monetare;
� constituirea Uniunii Europene, o uniune economică şi monetară, UEM, şi
introducerea modedei unice în 2002.
Din analiza datelor, se observă că până în prezent, Uniunea Europeană a
avansat pe calea uniunii politice, în special prin construcŃia instituŃională, cu reale
puteri politice, dar şi prin adoptarea politicilor comune de dezvoltare economică şi
socială, specialiştii fiind de părere că majoritate Ńărilor europene sunt incluse într-o
uniune regională foarte integrată.
III. Europa monetar ă
Dacă la nivel mondial se găsesc cu greutate soluŃii de combatere a efectelor
negative ale globalizării financiare, iar colaborarea internaŃională este dificil de
realizat, interesele naŃionale fiind greu de armonizat pe plan global, s-au căutat soluŃii
Page 13
13 din 73
la nivel regional şi, în acest sens, Uniunea Europeană şi Monetară constituie un
exemplu de soluŃionare regională a eşecurilor de coordonare globală, a politicilor
financiare şi monetare.
Principiile esenŃiale ale unificării monetare sunt următoarele:
� Uniunea Europeană formează o piaŃă liberă, bazată pe stabilitate
monetară şi creştere economică, noi locuri de muncă, protecŃia mediului înconjurător,
raporturi bugetare şi financiare ferme, coeziune socială;
� trecerea de la uniunea economică la uniunea economică şi monetară prin
crearea unei monede europene unice (euro), crearea unei noi instituŃii financiare
(Banca Centrală Europeană), responsabilă cu politica monetară comună şi, în
special, cu controlul stabilităŃii preŃurilor, domeniu în care are autoritate deplină;
� libera circulaŃie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor în
cadrul unei pieŃe comune, în care să funcŃioneze o monedă unică;
� promovarea unei politici comune, de către Ńările membre, în domeniul
financiar şi monetar, bazată pe îndeplinirea următoarelor criterii de convergenŃă:
– deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB;
– datoria publică (internă şi externă) să fie mai mică de 60% din PIB;
– rata inflaŃiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentul de
inflaŃie medie a trei state din cadrul UEM cu inflaŃia cea mai scăzută;
– rata dobânzii pe termen lung să nu depăşească cu mai mult de două
puncte procentuale media ratelor dobânzilor pe termen lung din trei state ale Uniunii
cu nivelurile cele mai mici;
– cursul de schimb a monedelor naŃionale trebuie să rămână, în
perioada premergătoare introducerii monedei unice europene, în interiorul limitelor de
fluctuaŃie stabile, fără presiuni sau devalorizări.
Studiul literaturii privind integrarea monetară relevă două categorii de probleme:
oportunitatea unei monede unice, în funcŃie de avantajele şi dezavantajele instituirii
acesteia şi modul concret de realizare a Uniunii Monetare.
Page 14
14 din 73
Referitor la modalităŃile concrete de unificare a unei zone monetare, s-au conturat
mai multe concepŃii, dintre ele, Tratatul de la Maastricht corespunzând unei concepŃii
constructiviste de tip monetarist. Ea stabileşte drept condiŃie fundamentală pentru
unificarea zonelor monetare obŃinerea unor diferenŃe nule între ratele de inflaŃie ale
naŃiunilor respective, această viziune fiind completată prin definirea în cadrul tratatului
a unor criterii de convergenŃă macroeconomică, prezentate mai sus.
Etapele semnificative ale evoluŃiei spre Europa Monetară, au fost :
1. 1957-1972 : cooperare monetară :
2. 1972-1979 : eforturi de stabilizare a cursurilor de schimb, începând cu
şarpele monetar;.
3. 1979: constituirea Sistemului Monetar European;
4. statele membre decid, în cadrul Consiliului European de la Madrid,
constituirea Uniunii Economice şi Monetatre (UEM);
5. 1990-1993: prima etapă de formare a UEM;
6. 1994-1997(1999): a doua etapă, atingerea criteriilor de convergenŃă;
7. 1999: etapa a treia, continuarea extinderii şi consolidării UEM.
Arhitectura UEM a fost trasată, în principal, prin tratatul de la Maastrich, elaborat
la 9 februarie 1992 şi care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
Partea din tratat referitoare la Uniunea Economică şi Monetară, mai precis la
monedă, prelua principalele orientări tratate în raportul Delors: moneda unică;
convergenŃa în trei faze; ireversibilitatea procesului. Principiul monedei unice
presupunea emisiunea unei monede europene care va rezulta în forma sa cea mai
avansată din înlocuirea tuturor monedelor naŃionale, de către moneda europeană,
E.C.U.
Practic, de la 1 ianuarie 1999 Europa a intrat într-o nouă eră, reprezentată prin
intrarea în vigoare şi funcŃionarea efectivă a Uniunii Economice şi Monetare şi
lansarea euro ca monedă unică a acesteia, UEM având o semnificaŃie uriaşă nu
numai pentru Europa, ci şi pentru întregul sistem economic şi monetar internaŃional,
constituind un model pentru alte încercări de integrare regională.
Page 15
15 din 73
łările care intenŃionează să adopte euro ca monedă naŃională trebuie să ajungă
la un nivel ridicat de „convergenŃă sustenabilă”, nivelul de convergenŃă fiind evaluat
conform unor criterii prevăzute în Tratatul CE. În plus, evaluarea nivelului de
convergenŃă ia, de asemenea, în considerare integrarea pieŃelor, situaŃia şi evoluŃia
contului curent al balanŃei de plăŃi, precum şi evoluŃia costului unitar cu forŃa de
muncă şi a altor indici ai preŃurilor.
Provocarile de care depinde succesul EMU sunt consolidarea bugetara continua
si o mai buna coordonare a politicilor economice ale statelor membre, ConstituŃia
Europeană considerând aceste obiective ca un mijloc de imbunatatire a coordonarii
in zona euro intre statele membre.
Uniunea Europeană a întreprins eforturi susŃinute şi în direcŃia integrării
monetare a Ńărilor est-europene, eforturi care au căpătat amploare, în special, după
Tratatul de la Amsterdam (1998), care pune bazele creării unei zone monetare ERM
II (Exchange Rate Mechanism II) pentru Ńările candidate, integrarea monetară a Ńărilor
din centrul şi estul Europei implicând obligaŃia acestora de a adopta acquis-ul
comunitar al celei de a doua faze a UEM, ceea ce implică:
– garantarea independenŃei băncilor centrale;
– coordonarea politicilor economice (programe naŃionale de convergenŃă,
supraveghere multilaterală, procedura privind deficitele excesive etc.);
– aderarea la dispoziŃiile pertinente ale Pactului de stabilitate şi creştere .
Noile state membre vor renunŃa la orice finanŃare directă a deficitelor sectorului
public de către banca centrală şi la accesul privilegiat al autorităŃilor publice la
instituŃiile publice, şi totodată vor trebui să liberalizeze mişcările de capital, să
participe la mecanismul de schimb şi să evite variaŃiile excesive ale ratelor de
schimb.
În cadrul Uniunii Europene şi Monetare un rol fundamental îndeplineşte Sistemul
European al Băncilor Centrale (SEBC), care a început să funcŃioneze o dată cu
încetarea funcŃionalităŃii Institutului Monetar European, adică la sfârşitul etapei a doua
a UEM, componentele structurale ale acestuia fiind:
Page 16
16 din 73
Consiliul General, Consiliul Guvernatorilor, Directoratul, Băncile Centrale NaŃionale.
Potrivit prevederilor din Tratatul asupra Uniunii Europene, Sistemul European al
Băncilor Centrale este compus din:
– Banca Centrală Europeană (BCE);
– băncile centrale ale tuturor membre ale Uniunii Europene.
În acelaşi timp, Eurosistemul include Banca Centrală Europeană şi numai băncile
centrale naŃionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au adoptat moneda
euro, băncile centrale din Ńările care nu au adoptat moneda euro fiind membre ale
SEBC cu statut special, adică li se permite conducerea politicilor monetare naŃionale,
dar nu iau parte la adoptarea şi implementarea deciziilor în ceea ce priveşte politica
monetară unică pentru zona euro.
Obiectivul fundamental al Eurosistemului îl constituie menŃinerea stabilităŃii
preŃurilor, însă fără a afecta acest obiectiv, SEBC susŃine politicile economice
generale în Uniunea Europeană, acŃionând în conformitate cu principiul unei
economii de piaŃă cu concurenŃă liberă şi favorizând o alocare eficientă a resurselor.
Totodată, obiectivele principale ale SEBC sunt: definirea şi implementarea
politicii monetare unice în zona euro; conducerea operaŃiunilor de schimb valutar;
menŃinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
promovarea unui sistem de plăŃi eficient.
Eurosistemul îşi propune să contribuie direct la coordonarea politicilor
autorităŃilor componente privind supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit şi
asigurarea stabilităŃii sistemului financiar.
PiaŃa unică, eficientă şi integral operaŃională, a constituit o condiŃie fundamentală
pentru introducerea efectivă a monedei unice la 1 ianuarie 2002 şi, implicit, pentru
unificarea monetară europeană, această piaŃă facilitând accesul firmelor la
oportunităŃile comerciale de pe pieŃele Ńărilor partenere.
Succesul UEM, a Europei Monetare depinde de capacitatea de a transforma
zona euro într-o zonă monetară optimă, în cadrul căreia factorii de producŃie (capital,
muncă) sunt suficient de mobili pentru a realiza o ajustare în caz de şoc asimetric.
Page 17
17 din 73
O Ńară are mai multe avantaje din aderarea la o zonă monetară dacă economia
sa e bine integrată cu celelalte economii ale Ńărilor membre, gradul global de
integrare economică putându-se evalua dacă se ia în calcul integrarea pieŃelor
bunurilor, adică amploarea schimburilor şi integrarea pieŃelor factorilor, facilitatea cu
care se deplasează forŃa de muncă şi capitalul, aceasta depinzând de: mobilitatea
forŃei de muncă; similaritatea structurilor economice; diversificarea bunurilor;
concentrarea regională a industriilor; deschiderea economiei; federalismul fiscal.
CombinaŃia actuală din U.E. între o puternică mobilitate a capitalului şi o
mobilitate redusă a forŃei de muncă poate creşte şi mai mult costul de adaptare la
şocurile asimetrice, fără să se mai poată apela la modificarea cursului de schimb,
moneda unică nereuşind încă să influenŃeze o repartizare echitabilă a resurselor,
resursele bugetare şi fiscale nemodificându-şi esenŃial nici structura şi nici destinaŃia
după introducerea monedei unice.
În concluzie, euro a avut un impact foarte mare la nivel european şi mondial, dar
în privinŃa repartizării echitabile a resurselor moneda unică trebuie susŃinută printr-o
politică bugetară şi fiscală unice, care la rândul lor să fie impusă de instituŃiile politice
unice.
SituaŃia actuală arată că gradul de stabilizare în interiorul Uniunii Europene este
foarte departe de cel al altor sisteme federale existente sau a altor Ńări europene.
Integrarea financiară reprezintă o componentă importantă a politicii economice
generale a UE, aceasta fiind favorabilă implementării politicii monetare în cadrul
zonei euro, stabilitatea monetară fiind obiectivul primar al Eurosistemului.
Două beneficii economice, larg acceptate, ale integrării financiare sunt:
� mai buna împărŃire şi diversificare a riscurilor, care ajută la realizarea
condiŃiilor de optimalitate în zona monedei euro;
� extinderea potenŃialului pentru o ceştere economică mai înaltă, prin
faptul că integrarea financiară este un factor cheie în dezvoltarea sistemelor
financiare, aceasta consolidând potenŃialul de creştere economică.
Page 18
18 din 73
Mai mult, integrarea sistemului financiar este foarte relevantă pentru BCE în
scopul menŃinerii stabilităŃii financiare, trebuind subliniată importanŃa procesului de
orientare a pieŃei pentru integrarea financiară, responsabilitatea Eurosistemului
constând în crearea cadrului prin care participanŃii potenŃiali pe pieŃe sunt supuşi unor
reguli unice, având acces similar la instrumentele sau serviciile financiare şi fiind
trataŃi egal ca operatori pe piaŃă, oportunităŃile astfel create fiind exploatate prin
forŃele pieŃei.
IV. Reglementarea şi institu Ńionalizarea configura Ńiei UEM
Globalizarea este o reŃea constitutivă a lumii, bazată pe descentralizarea (pe
relaŃia global-regional-local) administrării puterilor pe glob ( economice, politice,
militare, culturale, ştiinŃifice etc), având coerenŃă decizională în rezolvarea
problemelor globale, pentru a asigura coeziunea societăŃii globale.
Principiul ordonator al lumii globale este competiŃia, abordarea economiei
putându-se realiza în conform a două modele: modelul preglobal şi modelul global.
Economia globală tinde spre adoptarea de reguli instituŃionale ale jocului
concurenŃial, fiind reglementată în scopul combinării dimensiunii publice de proporŃii
optime, cu dimensiunea privată, fiind o economie constituită pe relaŃia partenerială
public-privat, devenind o economie predictibilă .
Modelul european de regionalizare, de integrare regională, reprezintă o formă
model de operaŃionalizare instituŃională şi funcŃională a globalizării, realizat printr-un
proces de constructivism reglementativ şi instituŃional, evolutiv, pe traseul Roma-
Maastricht, Amsterdam, caracterizat în prezent, în domeniul economic, prin patru
componente: obiectivele economice; mijloace (piaŃa comună, armonizarea politiciilor şi
activităŃilor economice); principii cheie: nediscriminare, subsidiaritate, preŃuri stabile,
etc; cadrul instituŃional.
Cadrul instituŃional al modelului economic european de integrare impune
următoarele elemente distinctive: instituŃii comune, control juridic suprem, Comisia
Page 19
19 din 73
Europeană-gardian al Tratatului, bugetul UE, reguli privind adoptarea deciziilor,
Consiliul European, vot prin majoritate calificată pentru măsuri vizând piaŃa internă,
rol mai mare acordat Parlamentului European, Banca Centrală Europeană.
Tratatul de la Maastricht este considerat oficial ca fiind Tratatul privind Uniunea
Europeană, el cuprinzând o serie de dispoziŃii generale prin care se stabileşte
funcŃionarea Uniunii, conform principiilor fundamentale (subsidiaritate, aquisul
comunitar, cetăŃenia uniunii), pe trei piloni: Comunitatea Europeană; politica externă
şi de securitate comună; cooperarea în domeniul justiŃiei şi afacerilor interne.
Prin tratatul de la Amsterdam (1997-1999) sensul pilonilor a fost modificat, iar
Tratatul de la Nisa, rectificat în 2003, efectuează schimbări majore în reglementările
privind procesul de decizie, prin extiderea procedurii de codecizie, proces de
extindere ce are în vedere o UE cu 27 de membrii, dezvoltarea capacităŃii militare a
UE, elaborarea DeclaraŃiei asupra viitorului UE.
CostituŃia Europeană adoptată prin consens la Salonic, în 2003, conŃine trei
puncte principale: apropierea cetăŃenilor de proiectul european şi de instituŃiile
europene; structura vieŃii politice şi a spaŃiului politic european într-o Europă extinsă;
transformarea a Uniunii într-un factor de stabilitate şi un punct de referinŃă în noua
ordine mondială.
În doctrină se disting două categorii esenŃiale de izvoare ale dreptului comunitar:
izvoare primare (originare) şi izvoare secundare (derivate).
Izvoarele originare (primare) includ actele juridice fundamentale ale dreptului
comunitar, formate din tratate constitutive şi reglementări majore de decizie.
Izvoarele secundare (derivate) cuprind, în mod obişnuit, actele adoptate de
către instituŃiile comunitare în scopul aplicării prevederilor Tratatului, precum
regulamente, directive, decizii.
Principiile generale ale dreptului, ca izvoare juridice, se impun, în mod
deosebit, datorită caracterului de noutate a dreptului comunitar, putându-se distinge
trei categorii de principii: principii juridice obligatorii, reguli de reglementare comune
legislaŃiei statelor membre, reguli generale inerente ordinii juridice comunitare.
Page 20
20 din 73
Comunitatea Europeană a instituit o ordine de drept autonomă, care este
“expresia unei conştiinŃe deosebite a valorilor, impregnate de o comunitate legislativă
europeană”, promovând prioritatea dreptului comunitar şi principiul efectului direct (
toate principiile comunitare au efect direct asupra relaŃiilor juridice dintre cetăŃean şi
autorutăŃile comunitare)
Tratatele constitutive de la Roma sunt acorduri interstatale, executate însă de
instituŃii supranaŃionale, punerea în aplicare a tratatelor nefiind lăsată la discreŃia
statelor semnatare (cum este cazul în dreptul internaŃional general), ci este
încredinŃată unor instituŃii comunitare, care funcŃionează după principiile dreptului
comunitar, construcŃia europeană fiind un proces de uniune politică în curs de
desfăşurare, care se realizează prin autolimitarea progresivă a suveranităŃii naŃionale
a statelor membre.
Dreptul comunitar cuprinde noi principii de drept, care asigură legitimitatea şi
autonomia instituŃiilor europene, conform Tratatului CEE , dreptul comunitar bazându-
se pe următoarele principii: reglementarea având un efect general-obligatoriu,
directiva comunitară , care este o lege-cadru obligând orice stat membru în ce
priveşte rezultatele, decizia este obligatorie, recomandările, avizele şi rezoluŃiile
Consiliului de Miniştri, care nu au valoare constrângătoare.
JurisprudenŃa este un rezultat al CurŃii de JustiŃie, componenă a UE vizând
aplicarea dreptul comunitar şi asigurarea unei interpretări uniforme a acestuia, care
să se impună jurisdicŃiilor naŃionale, în acest sens se bazeză pe trei principii:
principiul aplicării imediate; principiul aplicării directe; principiul primatului.
ConfiguraŃia actuală a Uniunii Europene este rezultatul unei evoluŃii
spectaculoase, pe parcursul integrării, fiind propuse mai multe metode de integrare
instituŃională, şi anume: metoda parteneriatului a lui Monnet. metoda negocierii
colective a lui De Gaulle, metoda co-opŃiunii sau a Actului Unic. metoda
consensuală, a deciziei prin consens.
CetăŃenia europeană este esenŃialmente distinctă de cea naŃională, pe care,
conform formulării Tratatului de la Amsterdam, o „completează … şi n-o înlocuieşte”,
Page 21
21 din 73
conferind cetăŃeanului europeam dreptul de liberă circulaŃie şi de şedere, iar pe de
altă parte, consacră noi drepturi, drepturi politice (dreptul de a alege şi de a fi ales la
alegerile europene şi la cele municipale), şi de protecŃie (protecŃia diplomatică şi
consulară, dreptul de petiŃionare, plângerea adresata mediatorului, dreptul de
comunicare cu instituŃiile), asociată acestor libertăŃi ale cetăŃenului fiind reglementată
libertatea de circulaŃie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi plăŃilor.
Componentă a reglementării instituŃionale, politicile comunitare cuprind trei
segmente: politicile comunitare comune, politicile externe comune, politica
comunitară, care a căpătat importanŃă după crearea UEM şi introducerea euro.
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene constituie documentul de
referinŃă în evoluŃia constituŃională actuală a ComunităŃii Europene, aceasta
cuprinzând şapte capitole, referitoare la drepturile şi libertăŃile esenŃiale, unele
drepturi fiind o inovaŃie proprie Cartei, drepturile fundamentale acordate cetăŃenilor
Uniunii şi drepturile de natură procesuală recunoscute de Pactul internaŃional asupra
drepturilor civile şi politice.
ConfiguraŃia instituŃională actuală a fost introdusă de fapt de Tratatul de la
Maastricht (1992) care a promovat un cadru juridic unic pentru cele trei comunităŃi
europene, (CECO, CEE şi Euratom), adăugând în plus încă doi piloni importanŃi
pentru suveranitatea statelor membre, respectiv securitatea comună şi politicile
interne şi justiŃia.
Sistemul instituŃional comunitar actual cuprinde:
� instituŃii fundamantale (Parlamentul European, Consiliulu – Consiliul de
Miniştri Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de justiŃie a UE);
� organisme financiare (Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de
InvestiŃii, Fondul European de InvestiŃii);
� organisme consultative (Curtea Europenaă de Conturi, Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul regiunilor);
� organisme interinstituŃionale (Oficiul pentru publicaŃii oficiale şi Biroul
pentru selecŃia personalului, Ombudsmanul );
Page 22
22 din 73
� organisme descentralizate, numite şi agenŃii.
Din punct de vedere juridic, abordarea sistemului instituŃional
comunitar european
este mult mai simplă, fiind concepută pe două paliere: pe primul palier, se află
instituŃiile fundamentale ale UE, lor fiindu-le rezervate funcŃii legislative, executive
şi judecătoreşti, pe al doilea palier, regîsimdu-se “celelalte”, instituŃiile specializate
(gen Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de InvestiŃii), sau cele cu rol
consultativ (Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor), de importanŃă
mai redusă din punct de vedere juridic.
Reforma instituŃională constituie obiectivul central al Tratatului de la Nisa, care şi-
a propus să asigure flexibilitatea procesului decizional prin cele trei proceduri: regula
unanimităŃii; majoritatea calificată; majoritatea simplă pentru deciziile de procedură.
Noua arhitectură constituŃională, conform Tratatului de la Nisaa, include: definiŃia
şi obiectivele Uniunii; cetăŃenia Uniunii şi drepturile fundamentale; competenŃele şi
acŃiunile Uniunii; instituŃiile Uniunii, creându-se Congresul Popoarelor Europei;
exercitarea competenŃelor şi acŃiunilor Uniunii (instrumente, proceduri politicile,
finanŃele Uniunii etc.
Dacă în privinŃa entităŃii statale, a guvernului propriu, părerile sunt diverse ( un
nou tip de stat confederal sau federal, entitate de tip supranaŃional, stat reŃea, entitate
de tip neierarhic), nu se poate nega, însă, existenŃa unui sistem de guvernare
specific, a unei guvernanŃe comunitare specifice unei entităŃi sau comunităŃi
economice supranaŃionale şi care se bazeză pe prevederile tratatelor. Comisia
Europeană a acceptat, ca punct de plecare, sistemul de guvernare multinivel,
referindu-se la guvernanŃa comunitară îndeosebi prin prisma metodei comunitare, în
cadrul căreia între cele trei instituŃii decizionale fundamentale, Comisia Europeană,
Consiliul de Miniştrii şi Parlamentul European există o întrepătrundere şi un transfer
de atribute legislative, de reprezentativitate şi executive specifice sistemului
european.
Page 23
23 din 73
V. Institu Ńiile fundamentale ale UEM
Statele membre ale Uniunii Europene au delegat o parte dintre puterile lor
acesteia, astfel încât în domenii specifice, de interes comun, deciziile sunt luate la
nivel european, de către instituŃiile europene.
Principalele trei instituŃii decizionale sunt: Parlamentul European (care reprezintă
cetăŃenii UE şi este ales direct de către aceştia), Consiliul Uniunii Europene
(reprezentând Statele Membre) şi Comisia Europeană (care urmăreşte interesele
Uniunii Europene). Acest “triunghi instituŃional” elaborează politici şi adoptă acte
(regulamente, directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE. Aplicarea
normelor UE este supravegheată de către Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor
Europene, iar partea financiară a activităŃilor este verificată de către Curtea de
Conturi Europeană. Pe lângă instituŃii, UE include o serie de organisme specializate,
cu rol financiar, consultativ etc.
InstituŃiile fundamentale ale Uniunii Europene supreme sunt :
Parlamentul European, rezultat al fuziunii Adunărilor Parlamentare ale CECO,
CEE şi CEEA, prin ConvenŃia din 25 martie 1957. Parlamentul european este aşa-
numita cameră a reprezentanŃilor cetăŃenilor UE, în timp ce Consiliul Uniunii Europene
este organismul reprezentativ al statelor UE.
S-a decis că numărul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un
prag minim de 5 şi respectiv maxim de 99 de deputaŃi pentru fiecare stat membru.
Parlamentul European îndeplineşte trei funcŃii principale:
1. deŃine, împreună cu Consiliul UE, puterea legislativă: orice lege
comunitară este nulă fără consultarea Parlamentului;
2. realizează, împreună cu Consiliul UE, procesul bugetar: anual, în
luna decembrie, votează bugetul Uniunii (existând şi posibilitatea respingerii
acestuia), bugetul devenind definitiv abia după semnarea sa de către
preşedintele Parlamentului European;
3. controlul (politic) democratic asupra executivului (Comisia Europeană) şi
Page 24
24 din 73
asupra întregii activităŃi instituŃionale comunitare.
Organele de conducere ale Parlamentului sunt: preşedintele Parlamentului,
biroul, conferinŃa PreşedinŃilor delegaŃiilor. Format din Preşedintele Parlamentului şi
preşedinŃii grupurilor politice, biroul pregăteşte calendarul şi ordinea de zi a
sesiunilor şi fixează competenŃele comisiilor parlamentare.
Pentru organizarea activităŃilor sale, Parlamentul European dispune de un
Secretariat General, condus de un secretar general, având în subordine
aproximativ 3.500 de funcŃionari (din care o treime translatori).
Activitatea curentă, pentru pregătirea sesiunilor plenare, se desfăşoară pe
comisii parlamentare, care acoperă toate domeniile de activitate ale Uniunii, dintre
acestea, 17 comisii fiind dedicate politicilor interne, iar trei politicii interne.
Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Miniştri reprezintă, prin puterile
conferite de tratatele europene în materie decizională, „executivul” în UE, dar
rolul său este important şi pe linie legislativă, fiind principalul organism
decizional al UE.
Consiliul este format din câte un reprezentant guvernamental (membru al
guvernului – ministru sau secretar de stat) al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze
prin semnătura sa răspunderea guvernului, în cazuri excepŃionale, reprezentarea
putându-se face printr-un funcŃionar cu rang înalt.
Cu toate configuraŃiilor instituŃionale pe deomenii, Consiliul rămâne o singură
instituŃie, în total, existând 9 configuraŃii diferite ale Consiliului,
PreşedenŃia Consiliului UE este asigurată pe rând de către fiecare stat membru,
prin rotaŃie, câte şase luni, cu schimbare la 1 ianuarie şi 1 iulie, într-o ordine
prestabilită, în succesiunea statelor la conducerea Consiliului UE avându-se în
vedere principiul alternanŃei între statele mari şi mici, iar pentru asigurarea
continuităŃii s-a constituit o “troikă”, formată, pe lângă reprezentantul statului care
asigură preşedenŃia în acel moment, dintr-un reprezentant al statului care a deŃinut
preşedenŃia şi un reprezentant al statului care va prelua preşedenŃia.
În cadrul Consiliului UE deciziile se iau pe baza votului majorităŃii, însă ca o
Page 25
25 din 73
excepŃie de la regula majorităŃii, în prezent se aplică regula unanimităŃii de
voturi, în probleme foarte importante (foarte sensibile).
Consiliul UE are următoarele atribuŃii: pe linie legislativă, alături de Parlamentul
European; coordonarea politicilor economice ale statelor membre (vizând în principal
ECOFIN); pe linie bugetară, aprobarea bugetului comunitar, împreună cu Parlamentul
European; dezvoltarea Politicii europene de securitate comună (PESC), pe baza
direcŃiilor trasate de Consiliul European (al doilea pilon al UE); coordonarea
cooperării în domeniul JustiŃie şi Afaceri Interne (al treilea pilon al UE).
Consiliul European este o structură interguvernamentală creată în decembrie
1974, prin voinŃa şefilor de state sau de guverne (preşedinŃii şi/sau prim-miniştrii) din
Ńările Uniunii Europene, care au hotărât să se întâlnească cu regularitate (de cel puŃin
două ori pe an, în Ńara care deŃine, la acel moment, preşedinŃia - semestrială a -
UE), dar întâlnirile lor informale datează din 1969. Deşi Consiliul European nu a fost
prevăzut în tratatele institutive ale ComunităŃilor Europene (CECO, CEE, CEEA),
rolul său a crescut treptat, ajungând să reprezinte astăzi una din instituŃiile
fundamentale ale Uniunii Europene.
Aceste întâlniri la cel mai înalt nivel – numite şi summit-uri – permit abordarea
unor probleme sensibile, care presupun acorduri politice şi pot conduce la
deblocarea unor situaŃii litigioase. Iată, de exemplu, două decizii luate cu ocazia
întâlnirilor în cadrul Consiliul European: în iulie 1978, la Bremen, sunt puse
bazele Sistemului Monetar European; în decembrie 1995, la Madrid, se hotărăşte
scenariul de trecere la moneda unică, euro.
Consiliul Europei nu face parte dintre instituŃiile comunitare, dar este în
prezent unul dintre cele mai importante organisme europene, rolul său fi ind, în
principal, consultativ, vizând respectarea şi promovarea drepturilor şi libertăŃilor
individuale şi al consolidării democraŃiei pluraliste.
Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, a luat naştere la 4 Mai 1949 şi
reuneşte toate statele Uniunii Europene şi alte state din Centrul şi Estul Europei.
Page 26
26 din 73
Aşadar nu are nici o legătură cu Uniunea Europeană şi este diferit de Consiliul
European sau de Consiliul Uniunii Europene.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de
Adunarea Parlamentară, alcatuită din parlamentari proveniŃi din parlamentele
naŃionale, şi cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniştrilor,
alcătuit din miniştrii de externe ai statelor membre. Astfel, în componenŃa Consiliului
Europei intră următoarele trei instituŃii : Adunarea Parlamentară, Consiliul de Miniştri
(de externe), Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale.
Comisia Europeană este unul din principalele organisme instituŃionale
comunitare, care se regăsea în Tratatul de la Paris (în CECO) sub denumirea de
Înalta Autoritate, iar din 1958 până la Actul Unic European din 1987 s-a numit
Comisia Comunitară Europeană.
Comisia reprezintă organul executiv al Uniunii Europene, fiind formată în prezent
din 25 de membri (numiŃi comisari), independenŃi de guvern, cu mandat pe cinci ani,
odată cu aderarea României şi Bulgariei, printr-o decizie unanimă a Consiliului
Uniunii Europene, s-a stabilit numărul maxim de comisari (care trebuie să fie sub 27)
şi s-a pus la punct un sistem de alegere prin rotaŃie a naŃionalităŃii comisarilor,
echitabil pentru toate Ńările.
Comisia, ca instituŃie, este compusă din 36 departamente, 23 de direcŃii generale
şi 13 de servicii specializate, lucrările Comisiei fiind coordonate de un Secretariat
General.
Preşedintele Comisiei este ales de Consiliul European şi confirmat de
Parlamentul European printr-un vot de investitură.
Ca organ executiv al UE, puterile Comisiei se referă la următoarele categorii
de probleme: funcŃia de supraveghere legislativă ; funcŃia de iniŃiativă legislativă;
funcŃia de execuŃie ; funcŃia de decizie ; funcŃia de reprezentare.
Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene este compusă din 25 judecători şi opt
avocaŃi generali, numiŃi de comun acord de statele membre pentru un mandat de
şase ani.
Page 27
27 din 73
AtribuŃiile fundamentale ale CurŃii de JustiŃie pot fi separate pe trei mari
direcŃii: controlul respectării dreptului comunitar; interpretarea legislaŃiei comunitare ;
dezvoltarea legislaŃiei comunitare, sentinŃele date de Curtea de JustiŃie prevalând
asupra celor pronunŃate de instanŃele naŃionale.
Tipurile de acŃiuni în faŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor sunt următoarele:
• acŃiune în constatarea neîndeplinirii obligaŃiilor de către un stat membru;
• acŃiune în anulare, destinată anulării unui act al unei instituŃii a Uniunii
Europene;
• acŃiune referitoare la abŃinerea instituŃiilor comunitare de a acŃiona;
• acŃiune pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare asupra validităŃii unui
act comunitar;
• acŃiune în răspundere, pentru repararea daunelor efectuate de către
organe sau agenŃii.
Aplicarea principiului celerităŃii (rapidităŃii) în soluŃionarea cauzelor înfăŃişate
CurŃii, în condiŃiile creşterii substanŃiale a numărului acŃiunilor supuse judecăŃii
sale, a determinat în anul 1989 crearea Tribunalului de primă instanŃă, ca organism
asociat CurŃii de JustiŃie, care să se ocupe de cazurile de mai mică importanŃă.
Curtea europeană de conturi, având ca misiune de a asigura auditul independent
asupra modului de formare şi de utilizare a fondurilor Uniunii Europene şi de a evalua,
astfel, modul în care instituŃiile europene îşi îndeplinesc aceste atribuŃii, cu dublul scop
de a îmbunătăŃi gestionarea resurselor financiare şi de a informa cetăŃenii Uniunii
Europene cu privire la utilizarea fondurilor publice de către autorităŃile cu
responsabilităŃi de gestiune. Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdicŃionale, iar în
cazul în care auditorii descoperă nereguli, inclusiv fraudă, Oficiul European de Luptă
împotriva Fraudei este informat în legatură cu acestea .
Curtea Europeană de Conturi este formată din 15 membri, câte unul din fiecare
stat membru, numiŃi pe o perioadă de 6 ani (cu posibilitatea de reînnoire a
mandatului) de către Consiliul Uniunii Europene prin vot în unanimitate, în urma
consultării Parlamentului European.
Page 28
28 din 73
Preşedintele CurŃii de Conturi este ales de către membrii acesteia pentru o
durată de trei ani.
Comitetul Economic şi Social European este organismul consultativ european în
cadrul căruia sunt reprezentate diverse categorii de activităŃi economice şi sociale,
fiind o punte între Uniune şi cetăŃenii săi, promovând o societate participativă,
incluzivă şi mai democratică.
Are şi rolul de a identifica lacunele şi obstacolele din funcŃionarea pieŃei interne
şi de a propune soluŃii, fiind o punte de legătură către Consiliile Economice şi Sociale
ale statelor membre, candidate sau terŃe.
Comitetul regiunilor este o instituŃie consultativă şi de reprezentare a
colectivităŃilor locale şi regionale ale Uniunii Europene, care pot astfel participa la
elaborarea politicilor comunitare, activitatea Comitetului Regiunilor desfîşutându-se în
şase comisii permanente.
Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene au obligaŃia de a consulta
Comitetul Regiunilor în următoarele domenii de competenŃa colectivităŃilor locale şi
regionale: educaŃia şi tineretul, cultura, sănătatea publică, reŃele transeuropene de
transport, telecomunicaŃii şi energie, politica regională.
Ombudsmanul european are misiunea de a primi plângeri de la cetăŃeni,
societăŃi comerciale şi instituŃii de pe teritoriul UE, în urma cărora examinează
cazurile de administrare defectuoasă (de ex. practici inechitabile, discriminare, abuz
de putere, absenŃa informaŃiilor sau refuzul de a le furniza, întârzireri nejustificate),
având deci atribuŃii de anchetă.
În cadrul UE şi pe lângă instituŃiile fundamentale ale acesteia funcŃiona un număr
de autorităŃi, agenŃŃi şi oficii cu atribuŃii în diverse domenii, precum protecŃia datelor,
publicaŃii oficiale, şcoala de administrare europeană, controlul pescuitului, de mediu
etc.
VI. Banca Central ă European ă
Page 29
29 din 73
În cadrul UEM s-au creat două zone monetare :
a) Eurosistemul, care cuprinde statele în care circulă euro ;
b) SEBC, care cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul tuturor
statelor membre ale Uniunii Euroepene.
Misiunea fundamentală a Eurosistemului constă în patru atribute :
o definirea şi promovarea politicii monetare în zona euro ;
o conducerea politicii valutare în zona euro ;
o definirea şi gestionarea rezervelor valutare ale statelor membre ;
o asigurarea bunei funcŃionări a sistemului de plăŃi.
Mai mult, Eurosistemul contribuie la buna conduită a politicilor promovate de
către autorităŃile competente referitor la controlul prudenŃial al instituŃiilor de credit şi
la stabilitatea sistemului financiar.
Sistemul European al băncilor centrale (SEBC) este compus din Banca Central
Europeana (BCE) si Bancile Centrale ale statelor membre si este condusa de
organismele BCE, functiile sale fiind:
� definirea si executia politicii monetare a Comunitatii, cu obiectivul
principal de a mentine stabilitatea preturilor;
� detinerea si gestionarea rezervelor oficiale de devize ale statelor membre
si realizarea de operatii in devize;
� promovarea unei bune functionări a sistemelor de plati;
� contribuie la buna gestionare a politicilor autoritatilor competente in ceea
ce priveste supravegherea prudenŃială a entitatilor de credit si la stabilitatea
sistemului financiar.
RelaŃiile SEBC cu celelalte organisme ale UE vizeză rapoarte şi audiŃii, acorduri
şi statut de observator, participări informale (fără titlu formal).
Rolul Comitetului econmic şi financiar, care nu este un organism al SEBC, dar
are o funcŃie importantă în politica monetară a UE, contribuind la pregătirea lucrărilor
Consiliului ECOFIN şi organizând mişcările de capiatal.
Page 30
30 din 73
Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a UE, fiind însărcinată cu
stabilirea marilor orienări ale politicii monetare a zonei euro şi adoptarea deciziilor
necesare pentru realizarea acestei politici.
Banca Centrală Europeană este succesoarea Institutului Monetar European,
înfiinŃat prin Trtatul de la Maastricht pentru pregătirea realizării unei bănci centrale
transnaŃionale şi a unei politici monetare comune.
Rata de refinanŃare a BCE reprezintă rata directoare a UEM, fiind de 4% din
2007, alte două rate directoare fiind rata remunerării depozitelor şi rata împrumutului
marginal.
Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de
bază: este o bancă centrală şi o instituŃie supranaŃională.
Este bancă centrală deoarece:
� administrează începând cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar in euro;
� joacă un rol important în conducerea politicilor economice;
� se poate implica în menŃinerea stabilităŃii preŃurilor şi a resurselor umane.
Este instituŃie supranaŃională pentru că:
� organizează relaŃiile monetare între mai multe Ńări cum a făcut şi Sistemul
Monetar European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieŃuit până la apariŃia euro;
� este banca centrală a statelor membre ale Uniunea Europeană;
� este instanŃă federală în UE.
BCE are drept exclusiv de a autoriza emisiunea de bilete de banca in
Comunitate, BCE si bancile centrale nationale putând emite bilete care vor fi unicele
bancnote legale in cadrul Comunitatii, statele membre emiŃând moneda metalica,
volumul emisiei trebuind sa fie aprobat de BCE.
Banca Centrală Europeană, înfiinŃaŃă la 1 iunie 1998, devine operaŃională la 1
ianuarie 1999, având sediul la Frankfurt, are următoarele structuri:
Consiliul guvernatorilor reprezintă organ de decizie suprem, şi are în alcătuirea
sa membrii ai Băncilor Centrale NaŃionale care aparŃin Eurosistemului, având
următoarele responsabilităŃi: defineşte politica monetară a Eurosistemului; ia deciziile
Page 31
31 din 73
privind obiectivele monetare intermediare şi a aprovi-zionărilor în rezerve a
Eurosistemului; decide recursul la alte metode operaŃionale de control monetar;
reglementează limita rezervelor obligatorii; autorizează emisiunea de bilete de bancă
în euro şi a volumului acesteia; decide asupre regulilor contabile şi de informaŃii ale
operaŃiunilor Băncilor Centrale NaŃionale; adoptă regulamentul interior al BCE şi a
organelor de decizie.
Consiliul este compus din membrii Comitetului Executiv si guvernatorii Bancilor
Centrale Nationale, adoptând orientari si decizii necesare pentru a garanta
indeplinirea functiilor atribuite SEBC, acest consiliu formulînd totodată politica
monetara a comunitatii.
Comitetul Director se compune din preşedinte, vice-preşedinte şi alŃi patru
membrii, care sunt aleşi pe un mandat de opt ani şi care nu se poate reînnoi, având
următoarele responsabilităŃi: pune în practică politica monetară adoptată de Consiliul
guvernatorilor; transmite instrucŃiuni necesare Băncilor Centrale NaŃionale;
pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor; are responsabilitatea afacerilor
curente a BCE.
Consiliul general este compus din preşedinte şi vicepreşedinte, guvernatorii BCN
din zona euro şi guvernatorii BCN din restul uniunii, adică statele membre care nu au
adoptat încă euro, beneficiind de derogări. Acesta execută misiunea pe care BCE a
preluat-o de la Institutul Monetar European (IME) şi care, trebuie să fie îndeplinită pe
parcursul fazei III a formării UEM . Consiliul general contribuie, de asemenea funcŃiile
consultative ale BCE, colectarea informaŃiilor statistice, eleborarea rapoartelor anuale
ale BCE, formularea regulilor necesare normalizării procedurilor contabile şi
declaraŃiilor referitoare la operaŃiile BCE etc.
Atât BCE cat si bancile centrale nationale isi mentin independenta Bancile
Centrale Nationale, fiind prezente in Consiliul Guvernatorilor al BCE, având un rol
important in instrumentarea actiunilor politicilor monetare. In cazul altor functii, cum ar
fi detinerea si gestiunea de rezerve, sistemul de plati, emiterea de bancnote, etc.
BCN isi mentin compatibilitatea cu directiile date de catre Consiliul Guvernatorilor al
Page 32
32 din 73
BCE, dezvoltând si ele functii de supraveghere ale entitatilor de credit si gestiune a
Trezoreriei Administratiilor Publice, fara ca asta sa implice finantare privilegiata.
Principiile generale ale constituirii, organizării şi funcŃionării BCE sunt:
• federalismul reprezintă sistemul SEBC, care este un sistem de tip federal
unde deciziile sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii Centrale
Europene;
• independenŃa, SEBC fiind independent faŃă de puterea politică;
• obiectivul îl reprezintă de stabilitate a preŃurilor;
• subsidiaritatea, care determină metoda de repartiŃie a competenŃelor între
Uniunea Euroepană şi statele membre;
• transparenŃa, dedusă din independenŃă şi conferă SEBC obligaŃia de
transparenŃă vis-a-vis de statele membre;
• responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preŃurilor pe care
Tratatul le-a fixat;
• cooperarea în sânul Uniunii Europene;
• comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene.
BCE este un organ independent de celelalte instituŃii europene şi de guvernele
statelor membre, în exercitatrea misiunilor referitoare la Eurosistem nici BCE, nici
BCN şi nici un alt membru al organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta
instrucŃiuni de la un organ exterior, pentru garantarea acestei independenŃe şi a unei
anumite stabilităŃi, statul SEBC prevede :
• un mandat reînnoibil pe cel puŃi 5 ani pentru guvernatorii BCN ;
• un mandat nereînnoibil pe durata de 8 ani pentru membrii Comitetului
Director ;
• un guvernator nu poate fi revocat decât în cazul unei incapacităŃi sau unei
fapte grave.
Dacă băncile centarle sunt independente în majoritatea Ńărilor, se constată că
guvernele naŃionale tind să exercite presiuni asupra deciziilor acestora, în cida
independenŃei totale de care se bucură BCE, şi acesta deoerece adesea deciziile
Page 33
33 din 73
băncilor centrale eludează orice control naŃional, răspunzând numai la comenzle
BCE.
SituaŃia economică în zona euro s-a înrăutăŃit în perioada 2005-2008, şi la
aceasta a contribuit şi deciziile eronate ale BCE, trei erori fiind mai evidente:
� riscul inflaŃiei a fost mai puternic decât riscul încetinirii economiei;
� inflaŃia europeană s-a aprins sub efectul creşterii preŃurilor materiilor
prime;
� salariile au progresat într-un ritm alamant .
Eliminarea acestor erori reclamă îndeplinirea, de către BCE, a două deziderate:
� rata dobânzii şi cursul de schimb trebuie mobilizate împreună, coerent şi
adecvat pentru a lupta contra inflaŃiei;
� independeŃa BCE trebuie să fie absolută în domeniul monetar, însă ea
nu trebuie să intervină în politica socială.
SituaŃia actuală arată clar responsabilitatea BCE în condiŃiile preocupărilor
insuficiente ale guvernelor faŃă de economiile lor, însă confrutată cu posibilitatea unei
crize grave, BCE se rezumă, pe plan monetar, la ameninŃarea că banca centrală va
lăsa problematica pieŃelor publice sindicatelor, şi deci salariaŃilor care vor face
presiuni asupra bugetelor, dereglând finanŃele publice naŃionale.
VII. Institu Ńiile financiare ale UEM
Banca European ă de Reconstruc Ńie şi Dezvoltare
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost înfiintata în
1991, în scopul sustinerii dezvoltarii sectorului privat într-un mediu democratic, în
tarile foste comuniste.
Astazi, BERD utilizeaza toate instrumentele financiare si investitionale de care
dispune pentru a sustine construirea economiilor de piata si a democratiilor în 28 de
tari din Europa Centrala pâna în Asia Centrala, fiind cel mai mare investitor
institutional în regiune si mobilizând investitii straine directe semnificative, pe plânga
propriile finantari.
Page 34
34 din 73
Prin investitiile sale, BERD promoveaza reformele structurale si sectoriale,
competitia, privatizarea, institutii financiare si sisteme juridice mai puternice,
dezvoltarea infrastructurii pentru sustinerea sectorului privat si guvernarea
corporativa eficienta. BERD promoveaza co-finantarea si investitiile straine directe,
mobilizeaza capital intern si ofera asistenta tehnica.
În operaŃiunile de creditare BERD nu încearcă să exercite, prin investiŃii, controlul
asupra întreprinderilor şi nu îşi asumă responsa bilitatea în conducerea acestora.
Distributia protofoliului de investiŃii al BERD este larga, neexistand un sector
dominant: infrastructura 33 %, institutii financiare 30 %, industrie generala 14 %,
industrii specializate 12 % si energie 12%. Rata de utilizare este de 69 %, procentul
de participatii la capital social si respectiv cel al datoriilor reprezinta 26 % si 74 %.
BERD este deŃinută de 61 de Ńări şi de două instituŃii interguvernamentale, şi cu
toate că acŃionarii săi aparŃin sectorului de stat, BERD investeşte mai ales în sectorul
privat, de regulă împreună cu alŃi parteneri comerciali oferind finanŃări de proiecte
pentru bănci, întreprinderi industriale şi comerciale, adresându-se atât noilor iniŃiative
cât şi companiilor deja existente, colaborând cu societăŃi din sectorul public pentru a
sprijini privatizarea acestora, restructurarea întreprinderilor de stat şi îmbunătăŃirea
serviciilor municipale sau comunale.
Pentru a fi admisibil pentru o finanŃare, proiectul trebuie să satisfacă urmatoarele
condiŃii:
• să fie situat într-una din Ńările în care BERD operează;
• să aibă bune perspective comerciale;
• să aibă un aport de capital în numerar sau în natura din partea
sponsorului proiectului;
• să fie util pentru economia locală şi pentru dezvoltarea sectorului privat;
• să satisfacă criteriile financiare şi ecologice existente.
Principalul său organism de conducere este Consiliul guvernatorilor, format dintr-
un reprezentant - de regulă ministrul de finanŃe - pentru fiecare stat membru. Consiliul
guvernatorilor deleagă majoritatea atribuŃiilor de conducere Consiliului directorilor,
Page 35
35 din 73
care stabileşte orientarea strategică a BERD. Consiliul guvernatorilor alege un
preşedinte al băncii, care este reprezentantul legal al acesteia. Preşedintele are
sarcina de a administra activitatea BERD sub îndrumarea Consiliului directorilor.
Banca European ă de Investi Ńii
Banca Europeană de InvestiŃii a fost înfiinŃată în anul 1958, în baza
prevederilor Tratatului de la Roma, ca o instituŃie autonomă non-profit, menită să
sprijine procesul de integrare europeană, prin finanŃarea anumitor tipuri de proiecte
de investiŃii. Ulterior, din anul 1994, odată cu crearea Fondului European de
InvestiŃii, a devenit acŃionar majoritar al acestuia.
Conform statutului de înfiinŃare BEI, funcŃionând pe bază de nonprofit,
finanŃează următoarele tipuri de proiecte :
o proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai puŃin dezvoltate ale UE ;
o proiecte mari, pentru modernizarea şi reprofilarea unor obiective şi
sectoare, banca contribuind prin cofinanŃare ;
o proiecte de interes comun pentru mai multe state membre.
Aprobarea proiectului de către BEI acordă încredere altor finanŃatori în
soliditatea proiectului.
În prezent ea este o instituŃie financiară a UE, avînd ca principal scop de a se
împrumuta pe pieŃele financiare pentru a finanŃa proiecte din cadrul UE, din grupul
BEI făcând parte şi Fondul european de investiŃii (FEI), împrumuturile acordate fiind
rambursabile.
Împrumuturile acordate de către BEI sunt total independente de de acelea ale
UE, proiectele finanŃate trebuind să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a
Ńărilor membre ale UE, îndeosebi ale celor mai sărace şi mai puŃin structurate.
Totodată, din fondurile proprii, BEI poate interveni în afara UE, şi în cazul acordului
UE poate utiliza şi fondurile acesteia.
Tipurile de împrumuturi acordate de către BEI sunt următoarele:
� împrumuturi globale, orientate spre întreprinderile mici şi mijlocii;
Page 36
36 din 73
� împrumuturi grupate, adresate întreprinderilor mijlocii, pentru proiecte de
valori mai mari, prin linii de credit deschise de către BEI intermediarilor financiari;
� împrumuturi individuale directe, privind marile proiecte, cu scadenŃe mari
şi rambursarea în funcŃie de tipul de investiŃii;
� acordarea de capital de risc şi garanŃii întreprinderilor mici şi mijlocii;
� finanŃarea structurală, care permite completarea împrumuturilor de la
băncile comerciale şi de pe pieŃele de capital.
În operaŃiile sale de finanŃare banca respectă următoarele principii: veghează ca
împrumuturile să fie utilizate în mod raŃional în interesul UE; nu preia nici o
participaŃie la întreprinderile finanŃate şi nu-şi asumă nici o responsabilitate în
gestiune, doar dacă protejarea drepturilor sale nu reclamă garanŃii; nu poate ceda
creanŃele sale pe pieŃele de capital şi, ca efect, impune celor împrumutaŃi emisiunea
de obligaŃiuni sau alte titluri; nu impune condiŃii privind modul de cheltuire a sumelor
împrumutate; poate subordona concesionarea împrumuturilor unei organizaŃii de
licitaŃie internaŃională; în completarea activităŃii de creditare poate asigura servicii de
asistenŃă tehnică.
Conform Protocolului asupra Statutului BEI, conducerea revine Consiliului
guvernatorilor, Consiliului de administraŃie şi Comitetului de direcŃie.
Consiliul guvernatorilor, autoritatea supremă, este compus din miniştri,
desemnaŃi de statele membre (de regulă miniştrii de finanŃe). Consiliul stabileşte
coordonatele politicii de credit, decide majorarea capitalului subscris, aprobă raportul
anual, bilanŃul şi contul de profit şi pierderi, numeşte şi demite membrii Consiliului de
AdministraŃie şi ai Comitetului de direcŃie, autorizează banca să finanŃeze proiecte în
afara Uniunii.
Consiliul de administraŃie, prezidat de preşedintele BEI, are drept misiune
aprobarea creditelor şi garanŃiilor sau contractarea de împrumuturi şi condiŃiile
realizării acestora şi asigură conducerea în bune condiŃii a băncii.
Comitetul de direcŃie este format dintr-un preşedinte şi şapte vicepreşedinŃi,
numiŃi de Consiliul guvernatorilor pentru 6 ani (cu posibilitatea reînnoirii mandatului),
Page 37
37 din 73
la propunerea Consiliului de administraŃie. Rolul său este de a asigura
administrarea ordinară (zilnică) a băncii, pregătind deciziile Consiliului de
administraŃie şi formulând avize în cazul acordării creditelor şi garanŃiilor sau al
proiectelor de împrumuturi.
BEI finanŃează proiecte de investiŃii atât în Ńările membre (aproape 90% din total)
cât şi în Ńările candidate, dar, ca excepŃie, pot fi finanŃate proiecte şi din alte Ńări (în
Ńările mediteraneene, în Ńările ACP ( Africa, Caraibe, Pacific), în America Latină şi
Asia).
Proiectele eligibile pentru finanŃarea BEI trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
o să contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE ;
o să fie în avantajul regiunilor mai puŃin dezvoltate;
o să contribuie la atragerea altor surse de finanŃare.
Resursele BEI pentru activitatea de creditare provin – într-o mică măsură –
din contribuŃia Ńărilor membre la capitalul social şi, în completare, din emisiuni de
titluri pe piaŃa financiară internaŃională, ratingul excelent (AAA) dat de încrederea
publicului în acŃionarii săi, statele UE, permiŃându-le să se împrumute la un cost al
capitalului redus, inaccesibil clienŃilor săi.
Fondul European de Investitii (FEI)
FEI este o instituŃie europeană care are ca obiectiv principal să sprijine crearea,
creşterea şi dezvoltarea IMM-urilor, el intervenind prin capitalul de risc şi instrumente
de garantare, folosind fie fonduri proprii sau pe cele disponibile în cadrul mandatului
încredinŃat acestuia de către Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) sau Uniunea
Europeană.
Activitatea Fondului European de InvestiŃii este centrată pe două domenii,
garanŃii şi capital de creştere, de prnire (venture capital):
� instrumentele capitalului de creştere ale FEI constă din investiŃii în fondul
capitalului de creştere şi incubatoare de afaceri care sprijină IMM-urile, îndeosebi
acelea care sunt la început şi orientate tehnologic;
Page 38
38 din 73
� instrumentele de garanŃie ale FEI constă în furnizarea de garanŃii
instituŃiilor financiare care acoperă creditele acordate IMM-urilor.
FEI are un acŃionariat format din BEI, UE reprezentată de Comisia Europeană, şi
un număr de bănci europene şi instituŃii financiare, din sectoarele public şi privat. În
acŃiunile sale, FEI contribuie la urmărirea obiectivelor UE, în special prin dezvoltarea
societăŃilor bazate pe cunoaştere, centrate pe inovaŃie, creştere şi ocupare,
promovarea spiritului interprinzător, dezvoltarea regională şi coeziunea UE. FEI
acŃionează în mod independent şi pe principii comerciale, vizând obŃinerea de venituri
adecvate pentru acŃionari.
FEI nu investeşte direct în IMM, ci întodeauna lucrează prin intermediari
financiari, nefiind implicat în investiŃii individuale şi decizii de credit.
FEI joacă un rol catalizator în atragerea finanŃele sectorului privat, optimizând
impactul şi beneficiul acelor operaŃii la care participă, în asociere strânsă cu
sectoarele financiare, contribuind astfel la difuziunea unor practici corecte în
domeniul afacerilor.
FEI este condus de următoarele organe: Conducerea executivă, Comitetul
directorilor, Comitetul de audit, Adunarea generală.
Conducerea executivă răspunde de conducerea zilnică a FEI, raportând
Comitetului directorilor, care cuprinde membrii numiŃi de cele trei categorii de
acŃionari.
VIII. Sistemul financiar-bancar în UE
EvoluŃia sistemului bancar european evidenŃiază aportul factorului legislativ la
integrarea sistemului bancar şi, în acest sens, acŃiunile întreprinse de factorii
legislativi (Comisia Europeana şi Consiliul de Miniştri) pot fi grupaŃi în 5 etape:
� dereglementarea pietelor interne între 1957 şi 1973;
� diversele încercări către armonizarea reglementărilor bancare între 1973
şi 1983;
Page 39
39 din 73
� directiva privind o singură autorizare, controlul intern, recunoaşterea
reciprocă şi liberalizarea serviciilor bancare -1992;
� crearea unei singure monede în 1999;
� planul de AcŃiune privind Serviciile Financiare (2001-2005).
Pậnă în 1980 imaginea sistemului bancar este cea a unui sistem fragmentat,
chiar dacă în 1973, prin Directiva 73/183/EEC, au fost abolite restricŃiile în ceea ce
priveşte organizarea şi prestarea de servicii şi activităŃi bancare, în realitate sistemele
bancare ale majorităŃii Ńărilor europene erau restricŃionate de un larg set de
constrậngeri, îndeosebi cele care vizau controlul fluxurilor de capital.
Cele mai importante restricŃii erau următoarele: controlul ratei dobậnzii, controlul
capitalului, reglementări în ceea ce priveşte participarea băncilor la activităŃi de
intermediere de valori mobiliare prin intermediul burselor de valori, restricŃii privind
înfiinŃarea de sucursale în străinătate, resticŃii privind intrarea băncilor noi pe piaŃă,
plafonarea creditelor, cerinŃe obligatorii privind investiŃiile, restricŃii în domeniul
asigurărilor.
La sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90 a avut loc procesul de restructurare şi
concentrare bancarã, acest proces conducând la crearea unor largi instituŃii naŃionale
pregãtite pentru competiŃie în cadrul unei pieŃe unice, sau ca o parte regionalã a
acesteia.
La începutul anilor '90, in plinã crizã a sistemului bancar, au avut loc fuziuni şi
achizitii care au creat largi instituŃii în Ńările membre ale ComunităŃii Europene, un
model de fuziuni şi achiziŃii bancare fiind caracterizat de expansiunea geograficã a
marilor bãnci europene în cadrul pieŃelor emergente (in formare), cum ar fi Asia de
Sud-Est, Europa Centrală şi de Est şi America Latinã.
Prin Actul Unic, adoptat în 1985, era permisă bãncilor libera prestaŃie de servicii
fãrã a se Ńine cont de frontierele existente, aceasta însemnând că banca este supusă
numai reglementărilor autorităŃilor din Ńara de origine.
Aplicarea prevederilor Actului Unic se bazează pe trei elemente complementare:
� libertatea de mişcare a capitalurilor;
Page 40
40 din 73
� libera prestaŃie a serviciilor financiare şi bancare transfrontaliere;
� armonizarea minimală a reglementărilor care se aplică activităŃii
bancare şi financiare.
Treptat, pentru majoritatea tărilor Uniunii Europene a avut loc reducerea
preturilor creditului, datorată cresterii competitiei bancare, efectul activ si vizibil al
globalizarii finantelor in Europa, alŃi factori care au contribuit la această reducere fiind:
ratele dobanzii, inflatia, structura preturilor, costurile de exploatare ale bancilor si
regularizarea acestora.
În tarile cu economie de piata, supravegherea bancară era exercitata de regula,
pâna la sfârsitul anilor ’90, de către bancile centrale, celelalte segmente ale pietei
financiare – în principal piata de capital si piata asigurarilor – fiind supravegheate de
către entitati separate, în cazul pietelor financiare foarte sofisticate, numarul acestor
entitati putînd fi foarte mare.
În 1998, în Marea Britanie a fost constituit un organism de supraveghere
bancară, separat de Banca Centrală, care a integrat atributiile tuturor celorlalti
supraveghetori din sectorul financiar, Banca Angliei râmânând responsabilă pentru
asigurarea stabilitatii generale a sistemului financiar. În urmatorii câtiva ani, mai multe
tari din Uniunea Europeana au modelul britanic, în favoarea acestui model aducându-
se mai multe argumente, printre care: estomparea graniŃelor dintre diversele activitati
financiare, apărând activităŃi mixte, combinate, cum sunt bancassurance sau alte
forme de vînzări încrucişate; obiectivele supravegherii au devenit mai complexe;
unificarea supravegherii favorizează diseminarea experienŃelor; gradul din ce în ce
mai mare de interdependenta între sectoare reclamă o supraveghere consolidată,
coordonată, pentru a creşte eficienŃa prevenirii riscurilor sistemice; în ceea ce
priveste supravegherea bancară, exista perceptia unui conflict de interese între
scopul fundamental al oricarei banci centrale, asigurarea stabilitatii preturilor, şi rolul
de supraveghere acordat acesteia sub aspectul calitatii de împrumutator de ultima
instanta; unificarea, consolidarea supravegherii contribuie la evitarea „arbitrajului de
supraveghere”.
Page 41
41 din 73
Desi principala disputa pare a fi între adeptii autoritatilor separate de
supraveghere si cei ai agentiilor unificate de tip britanic, în practică situatiile sunt mult
mai diversificate. Astfel, în unele Ńari, chiar daca supravegherea bancară se exercita
separat de supravegherea celorlalte institutii financiare, aceasta nu se realizeaza în
cadrul bancii centrale, ci al unei alte entitati, alteori existând chiar mai multe autoritati
însarcinate cu realizarea supravegherii bancare. În sfârsit, exista si situatii în care
supravegherea pietelor financiare se realizeaza integral de catre banca centrala sau
în care s-a realizat o unificare partiala a supravegherii (de exemplu, pentru activitatea
bancara si cea de asigurari).
În cadrul UEM se aplică o politică monetară unică în condiŃiile unor sisteme
bancare multiple şi, în acest sens, apare problema convergenŃei sistemelor bancare
din cadrul comunităŃii.
Mai multe directive referitoare la sectorul bancar şi financiar, elaborate de către
Comisia Europeană, au fost transpuse în dreptul intern al fiecărui stat membru,
difuziunea băncii universale, consolidarea bancară şi internaŃionalizarea portofoliului
fiind principalele transformări ale peisajului bancar European.
Liberalizarea financiară şi întărirea normelor prudenŃiale asociate liberalizării
conferă băncii universale noi virtuŃi de stabilitate, în cadrul unei vaste pieŃe unificate,
prin limitarea gradului de contestabilitate a a pieŃelor, posibilitatea de a efectua orice
activitate bancară, care trebuia să prevină afectarea intermediarilor de efectele
indezirabile ale unei concurenŃe exarcerbate, generate de ştergerea frontierelor dintre
activităŃile bancare. Politica monetară comunitară a avut efecte diferenŃiate asupra
sistemelor bancare europene, caracteristice fiind mixul de efecte (directe, indirecte,
induse) şi sensibilităŃile diferite ale băncilor la variaŃiile diferitelor rate, la expunerile la
riscuri.
Consolidarea bancară a fost vagă, rezultat al acŃiunii unor forŃe frenatoare,
precum: mutaŃiile financiare, reglementările şi tehnologiile, necesitatea de a răspunde
nevoilor unei clientele corporatiste, al cărui camp de activităŃi s-a extins prin
globalizare, exigenŃele acŃionarilor;
Page 42
42 din 73
InternaŃionalizarea semnificativă a portofoliilor sistemelor bancare europene s-a
caractzerizat printr-o repartiŃie geografică foarte disparată de la o Ńară la alta, o bază
internă puternică, o creştere a expunerii la riscuri.
DiferenŃele şi nu divergenŃele dintre sistemele bancare europene se referă la
aspecte precum: structurile pieŃei, legislaŃiile bancare, comportamentele de
economisire şi finanŃare, nevoile clientelei, gradul de protecŃie a consumatorului.
Luând în considerare diversificarea generală a activităŃilor, consolidarea şi
internaŃionalizarea, instituŃiile financiare au operat repoziŃionări strategice majore,
precum:
� reînnoirea structurilor, diversificarea portofoliilor fiind însoŃită de o anumită
specializare a băncilor;
� industrializarea serviciilor financiare, generată de noile tehnologii
comunicaŃionale şi informaŃionale;
� expansiunea băncile de investiŃii, cu activităŃi ciclice şi caracterizate printr-
o puternică volatilitate, susceptibile de a aduce o contribuŃie semnificativă la profiturile
bancare, atunci când pieŃele sunt favorabil orientate,
� combinaŃia activităŃilor bancare cu alte activităŃi financiare, cum sunt cele
de asigurări, sunt supuse vicisitudilor, înregistrând deja pierderi, ceea ce au orientat
băncile spre activităŃi tip conglomereate, holdinguri.
Referitor la convergenŃa rezultatelor sistemelor bancare europene, se constată
sincronizarea ciclurilor economice cu evoluŃiile ratelor dobânzii, astfel că ciclurile
creditului reflectă dinamismul componentelor interne ale creşterii ( consumul şi
investiŃiile). În perspectivă, reducerea ecarturilor în domeniul fiscalităŃii şi al stabilirii
preŃurilor va putea constitui o premisă a convergenŃei activităŃilor bancare, ceea ce ar
stimula semnificativ activităŃile de creditare de retail şi consolidarea capacităŃilor
bancare în acest domeniu.
În prezent, insuficienta convergenŃă a rezultatelor bancare este determinată de
diversitatea cifrelor de afaceri, diferenŃierea veniturilor din dobânzi, creşterii
Page 43
43 din 73
ecarturilor costurilor de exploatare, pe acest fond evidenŃiindu-se totuşi o evoluŃie
convergentă a expunerilor la riscuri bancare.
IX. PieŃele şi serviciile financiare în UE
Integrarea financiară europeană apare, după introducerea monedei unice, ca
stadiul ultim al realizării construcŃiei financiare europene. Obiectivul integrării
financiare este afirmat în Actul Unic din 1986, acesta cuprinzând două idei principale:
eliminarea barierelor şi libera circulaŃie a capitalurilor, şi libertatea prastării serviciilor
financiare. Realizarea obiectivului implică punerea în funcŃiune a unui ansamblu unic
de reguli ale jocului şi existenŃa infrastructurii integrate.
Integrarea pieŃelor financiare trebuie să antreneze o creştere a eficacităŃii
pieŃelor, prin creşterea lichidităŃii lor, scăderea costurilor tranzacŃionale şi o mai bună
comparabilitate a produselor financiare, care să permită de facto o alocare mai
eficace a capitalurilor.
Realizarea unui corp unic de reguli ale jocului şi infrastructurii integrate este
indispensabilă pentru a permite transferul fără bariere ale banilor, precum şi al
titlurilor şi drepturilor contractuale, diversitatea sistemelor juridice în UE constituind un
obstacol major al integrării financiare, transpunerea legislaŃiei cominitare în dreptul
comunitar fiind adesea delicată.
Circulatia capitalurilor desemneaza acele operatiuni financiare care vizează, in
mod esential, plasarea sau investirea sumelor in cauza si nu remuneratia pentru o
prestatie, in timp ce “platile” sunt acele transferuri de devize care constituie o
contrapartida in cadrul unei tranzactii adiacente.
Libera circulatie a capitalurilor trebuie sa fie motivata de necesitatea efectuarii de
investitii pe piata comunitara fara restrictii, astfel incat sa contribuie la infaptuirea
obiectivului promovarii dezvoltarii armonioase si echilibrate a activitatilor economice
in ansamblul Comunitatii, o crestere durabila si neinflationista, un inalt grad de
convergenta a performantelor economice, un nivel ridicat de folosire a fortei de
Page 44
44 din 73
munca, etc., pentru atingerea acestor obiective nefiind suficiente însa numai
investitiile directe, neingradite, ci este necesar sa se recurga si la alte modalitati
importante sau favorizante, precum eliminarea ingradirilor la emiterea de actiuni,
favorizarea creditului, eliminarea sistemelor de taxe si impozite asupra beneficiilor
capitalului, tranzactiilor cu capital, finantarea privata, regulile de schimb, etc.
In legatura cu libera circulatie a capitalurilor, Tratatul CE elimina toate restrictiile
manifestate in miscarea capitalurilor (investitii) si a celor impuse platilor (plati pentru
marfuri sau servicii), statele membre fiind, totusi, autorizate să ia toate masurile
justificate de necesitatea de a preveni incalcarea propriilor legislatii, putând stabili
proceduri de declarare a miscarilor de capital, in scop administrativ sau statistic,
suplimentare fata de masurile care decurg din politicile publice sau cele de securitate.
Libera circulatie a capitalurilor îsi propune sa inlature restrictiile care exista in
legatura cu circulatia capitalurilor intre tarile membre ale Uniunii Europene, sa
contribuie la desavarsirea Pietei Unice europene, inlesnind celelalte libertati si sa
favorizeze progresul economic prin alocarea optima a capitalului. Actul Unic a
determinat adoptarea, în 1988, a directivei care prevede o liberalizare completa a
circulatiei capitalurilor incepand cu 1 iulie 1990, atat in ceea ce priveste tarile membre
ale UE, cat si in ceea ce priveste tarile terte.
Restrictiile care exista încă pe pietele financiare au cauze diverse: interventiile
publice in jocul liber al pietelor, reglementarile restrictive sau discriminatorii privind
plasamentele, insuficienta difuzare a informatiilor privind sectorul economiilor
populatiei, însă, in afară de aceste obstacole, factorul fiscal produce un efect atat de
grav, îcât el singur ar fi de ajuns sa impiedice liberalizarea acestor piete. incidenŃa
fiind triplă:
1) produce efect in ceea ce priveste locul plasamentului efectuat de
investitor;
2) dirijeaza investitorul catre anumite tipuri de plasament (valori cu venituri
fixe sau variabile,etc.), ceea ce corespunde unei veritabile optiuni economice;
3) influenteaza modul de plasare (direct sau prin intermediar).
Page 45
45 din 73
Pentru a se realiza aceste efecte este suficient ca anumite valori mobiliare sa fie
insotite de sarcini sau avantaje fiscale sau ca veniturile pe care ele le produc sa fie
dublu impozitate şi, pentru a raspunde acestei provocari, CE a promovat două
programe vizând armonizarea globala a regimurilor valorilor mobiliare, deci în
domeniul circulaŃiei capitalurilor şi armonizării impozitelor directe. Dispozitivul
normativ creat cu privire la impozitele directe prezinta inca lacune, constituie, totusi, o
etapa semnificativa pe drumul ridicarii obstacolelor fiscale care franeaza investitiile
productive, solutiile care se degaja astazi fiind : suprimarea taxei de timbru pe care o
percepeau anumite state cu ocazia emiterii sau circulatiei titlurilor straine pe teritoriul
lor, armonizarea legislatiilor nationale vizand taxa perceputa cu ocazia constituirii
societatilor de capitaluri sau efectuarii operatiunilor asimilate. Spre deosebire de
impozitele indirecte, in domeniul impozitelor directe reglementările sunt mai putin
semnificative.
In concluzie, se poate spune ca actiunea legislativa comunitara in domeniul
pieŃelor financiare, a liberei circulatii a capitalurilor se bazeaza pe două principii
generale : eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor, cu
referire specială la reglementarile administrative de orice natura, care genereaza o
discriminare efectiva, bazata pe originea sau destinatia capitalului; excluderea, nu
numai a oricarei interdictii generale, dar si a oricarei proceduri explicite sau implicite
de autorizare.
În domeniul spălării banilor pe pieŃele fianciare UEM a acŃionat reglementativ prin
instituirea unei obligatii la adresa bancilor, care trebuie să verifice identitatea clientilor
care efectueaza operatiuni cu sume ce depasesc anumite plafoane valorice, precum
şi a obligaŃiilor de a efectua inspectii si controale pentru a se asigura ca bancile isi
dau tot concursul la aplicarea acestor dispozitii.
Realizarea unei pieŃe unice a serviciilor financiare constituie un element cheie a
procesului de reformă economică din agenda Lisabona; el este esenŃial pentru
asigurarea competitivităŃii UE la nivel mondial. Procesul de integrare a sectorului
financiar a cunoscut o accelerare odată cu publicarea Planului de acŃiune pentru
Page 46
46 din 73
servicii financiare (PASF) în 1999, şi mai recent, Cartea Albă a Comisiei Europene,
apărută în 2005, a propus consolidarea legislaŃiilor existente pentru perioada 2005-
2010.
Piata Unica a serviciilor financiare este o piata care trebuie sa fie competitiva la
nivel mondial si, in acelasi timp, să raspundă nevoilor principalilor sai actori
(investitori, firme si consumatori), mentinand standarde inalte de protectie a
consumatorilor.
Introducerea unei monede unice a determinat modernizarea pietei serviciilor
financiare de gros a Uniunii Europene, utilizatorii acestor servicii, trebuind să
beneficieze de un acces mai facil la pietele de capital, in particular prin:
• adoptarea de reguli noi si mai flexibile asupra prospectelor (in special
asupra prospectelor care trebuie sa fie publicate in cadrul ofertelor publice de valori
mobiliare);
• actiuni concrete pentru sprijinirea firmelor noi infiintate inovative, necotate
la bursa;
• realizarea unei anumite armonizari a cadrului legislativ pentru conducerea
societatilor economice (prioritate are statutul companiei);
În ceea ce priveşte legislatia referitoare la furnizorii de servicii de investitii,
aceasta trebuie să identifice cea mai buna cale de a eficientiza Directiva pentru
Serviciile de Investitii, cu scopul de a promova o mai mare convergenta a conceptelor
nationale privind conducerea societatilor comerciale.
Piata Unica pentru serviciile financiare cu amanuntul este inca in formare, nevoia
de a proteja consumatorii permiŃând Statelor Membre sa aplice o legislatie proprie, cu
conditia ca aceasta sa fie direct proportionala cu obiectivele propuse (principiul
interesului general).
Referitor la serviciile bancare, în anul 1989 a fost creat sistemul de autorizare
unic, pentru constituirea de sucursale si pentru exercitarea liberei circulatii a
serviciilor, bazat pe principiul recunoasterii reciproce a autorizatiilor, autoritatile
Page 47
47 din 73
statului unde sunt prestate serviciile păstrându-şi un rol de supraveghere si control
auxiliar in cazul nerespectarii regulilor in vigoare pe teritoriul lor.
În ceea ce priveşte serviciile de asigurări, legislatia comunitara face o distinctie
neta intre asigurarile de viata si celelalte, asigurari in general – „non-viata”, piata
comunitara a asigurarilor in aceste domenii fiind deja saturată, liberalizarea a putut
opera fara prea multe dificultati. Contrar sectorului bancar, care cunoaste de mult
timp instrumente similare in Statele Membre ale UE, sectorul asigurarilor este profund
ancorat in traditiile juridice ale statelor, astfel incat procesul de armonizare in acest
domeniu a fost indelungat si anevoios.
Serviciile de investitii sunt oferite cel mai adesea de către institutiile de credit, de
societati specializate sau de societati de asigurari, investitorilor sau celor care fac
economii, pentru constituirea si gestionarea portofoliului lor, aceste servicii presupun
adesea accesul pe pietele reglementate (in special bursele de valori), chiar daca, în
anumite state, accesul la aceste piete este rezervat unei anumite categorii de
intreprinderi.
X. Politicile comune ale UE
Integrarea europeană se realizează într-un mod inegal, de la un sector la altul,
existând astfel domenii unde Uniunea Europeană are prerogative extinse (politica
agricolă comună, politica comercială comună, politica transporturilor şi politica
monetară), după cum în alte sectoare competenŃele comunitare sunt limitate: este
cazul politicii sociale, al politicii industriale, al cercetării şi dezvoltării tehnologice, al
reŃelelor transeuropene, alte sectoare (ex. politica externă şi de securitate, justiŃia şi
afacerile interne) funcŃioând mai degrabă conform modelului interguvernamental
decât printr-o abordare comunitară propriu-zisă. Politicile comune constituie primul
pilier al Uniunii Europene, politica externă şi de securitate comună reprezentând
pilierul al II-lea iar politica internă şi de justiŃie constituie pilierul al III-lea al integrării.
Page 48
48 din 73
Cu alte cuvinte, există politici puternic integrate, realizate prin transferul masiv de
competenŃe la nivel comunitar (pilierul I sau politicile comune) şi politici realizate încă
preponderent la nivelul statelor membre, aşa cum este cazul politicilor care compun
pilierul II şi pilierul III.
Într-un mod general, politicile comune sunt repartizate în două categorii distincte:
� politicile de solidaritate, care au în vedere armonizarea condiŃiilor şi
factorilor de producŃie precum şi egalizarea condiŃiilor circulaŃiei, aici intrând în primul
rând dezvoltarea regională şi politica socială;
� politicile de acŃiune comună, care se referă la sectoarele puternic
integrate: politica agricolă comună, politica energetică, politica transporturilor,
cercetarea şi dezvoltarea, politica europeană a mediului.
Politicile de solidaritate
Aceste politici susŃin direct libera circulaŃie a bunurilor, a serviciilor şi a
capitalurilor în interiorul Uniunii Europene, fiind cosubstanŃiale concurenŃei şi pieŃei
comune vizând, în ultimă instanŃă, egalitatea şanselor şi realizarea unor condiŃii
sociale şi economice echitabile în spaŃiul european comun.
Politicile de solidaritate se referă la următoarele politici sectoriale:
� politica dezvoltării regionale;
� politica socială.
Instrumentul principal de realizare a politicilor de solidaritate este pachetul celor
şase fonduri structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER); Fondul
Social European (FSE); Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă
(FEOGA); Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). Alte fonduri
structurale se referă la reformele structurale (Fondul European de Dezvoltare) şi la
Ńările în tranziŃie (Fondul de Ajutorare a Restructurării Economice sau PHARE).
Problemele specifice rezolvate cu ajutorul fondurilor structurale pot fi grupate în
şase mari obiective:
� dezvoltarea economică a regiunilor;
� susŃinerea zonelor aflate în declin industrial ;
Page 49
49 din 73
� combaterea şomajului de lungă durată;
� facilitarea adaptării la mutaŃiile industriale şi la evoluŃia sistemelor
de producŃie;
� modernizarea structurilor agricole şi piscicole;
� facilitarea ajustării structurale a zonelor rurale;
� dezvoltarea regiunilor cu slabă densitate demografică şi climat
nefavorabil.
Politica dezvoltării regionale
Politica regională a UE are în vedere amenajarea şi gestionarea condiŃiilor de
localizare şi repartizare a activităŃilor economice, vizând două mari Ńinte:
� coeziunea economică şi socială;
� ajutorul comunitar pentru regiuni.
Această politică se bazează pe următoarele principii: concentrarea pe priorităŃi;
programarea pe baza unui plan strategic; parteneriatul; adiŃionalitatea; monitorizarea.
Dimensiunea orizontală a politicii regionale vizeză competenŃe la nivel comunitar
(preocupări comune, nu doar cele referitoare la unele regiuni) care contribuie la
dezvoltarea regională, deşi aceasta nu este obiectivul principal, precum: politica
ecologică; politica competiŃiei; politica agricolă şi a pescuitului.
Instrumentele de realizare a acestei politici sunt: fondurile structurale, cele mai
active fiind FEDER, FSE, FEOGA şi IFOP; fondul de coeziune; alte instrumente
accesibile.
Politica socială
Progresul în domeniul integrării economice (piaŃa comună) a făcut necesară o
”integrare cu faŃă umană”, care a dus la ideea ”Europei sociale”, evidenŃiindu-se trei
probleme sociale comune: ocuparea forŃei de muncă; securitatea socială; formarea
profesională.
În acest sens, strategii UE au prevăzut o politică socială comunitară, a Europei
sociale, având următoarele componente: circulaŃia liberă a forŃei de muncă;
Page 50
50 din 73
coeziunea socială; politica ocupării şi angajării forŃei de muncă; politica formării
profesionale; condiŃiile de viaŃă şi muncă.
Politicile de ac Ńiune comun ă
În această categorie intră cele mai integrate politici comunitare, aşa cum este
politica agricolă comună, politrica comercială, politica energetică, politica
transporturilor, politica de cercetare – dezvoltare şi politica ecologică.
Politica agricolă comună
Politica agricolă comună (PAC) este una din cele mai integrate şi mai vechi
politici comunitare.
Realizarea PAC este considerată ca o reuşită majoră a integrării economice (alături
de piaŃa comună) deoarece, în general, politica agricolă este dificil de gestionat, ea
implicând existenŃa unor preŃuri comune, a unor instrumente de gestionare a acestor
preŃuri, o finanŃare comună a măsurilor de susŃinere (subsidiile) şi un sistem comun
de protecŃie faŃă de pieŃele externe.
În documentele UE se precizează următoarele principii ale PAC: unitatea pieŃei,
preferinŃa comunitară, solidaritatea financiară, co-responsabilitatea (principiu adăugat
în anii 80).
În 1966 s-a adoptat acordul comunitar privind finanŃarea/subvenŃionarea
produselor agricole, care se referă la trei aspecte: gestiunea şi finanŃarea PAC,
organizarea comună a pieŃelor fiind promovate trei metode de organizare a pieŃei
agricole ( metoda subvenŃionării veniturilor, metoda susŃinerii preŃurilor, metoda
mixtă), politica structurilor agricole.
Politica comercială comună
Uniunea Europeana este cel mai mare actor comercial global, acoperind circa
20% din exporturile si importurile mondiale, ea jucând un rol important in promovarea
comertului mondial bazat mai ales pe un sistem multilateral.
Formularea si implementarea politicii comerciale comune a UE se face în baza
Tratatului CE, conform caruia orice masură adoptată in cadrul acestei politici este
propusa de Comisie si decisa de Consiliul UE prin majoritate calificata.
Page 51
51 din 73
Principalele elemente ale politicii comerciale comune sunt: tariful vamal comun;
tariful integrat al comunităŃilor europene; statistica de comerŃ intra-comunitar; schema
de preferinŃe generalizate a UE; schema de preferinŃe generalizate plus a UE; măsuri
de apărare comercială; aplicarea acordurilor preferenŃiale şi de cooperare încheiate
de UE cu Ńările terŃe; spaŃiului economic european ; acorduri de stabilizare şi
asociere.
Politica energetică
La nivel comunitar, nevoia unei politici energetice integrate a fost pusă pentru
prima dată în cadrul Actului Unic European (1986), ulterior, fără să se elimine
acŃiunea competiŃiei şi a pieŃei în domeniul energiei, prefigurându-se o politică
comună pe baza următoarelor instrumente specifice: Carta Europeană a Energiei
(1991); Tratatul de aplicare a acestei Carte (1994); Tratatul Uniunii Europene
(Tratatul de la Maastricht, 1993) cu completări; Cartea Albă ”Politica energetică a
Uniunii Europene” (1995) care a fixat patru obiective comunitare ( asigurarea
necesarului de energie şi reducerea dependenŃei externe, integrarea pieŃelor
energetice prin liberalizarea preŃurilor, coordonarea politicilor în ce priveşte impactul
ecologic al energiei, dezvoltarea tehnologiei energetice.
Politica transporturilor
Alături de politica agricolă şi politica comercială, politica transporturilor era una
din politicile comune esenŃiale ale CEE, prevăzându-se renunŃarea progresivă la
discriminările şi limitările traficului intracomunitar.
Ca urmare a Cartei Albe privind ”Dezvoltarea politicii comune a
transporturiloreliminarea” (1992), s-au fixat următoarele obiective comune: ultimelor
disfuncŃii în ce priveşte reŃeaua internă de transporturi a ComunităŃii crearea unui
sistem eficient de transporturi care să contribuie laEuropene; încurajarealibera
circulaŃie a bunurilor, persoanelor şi serviciilor; competiŃiei intracomunitare a
industriei de transporturi; ameliorarea calităŃii prin dezvoltarea tehnologiilor avansate
în transporturi, care să contribuie atât la eficienŃa serviciilor cât şi la protecŃia
mediului; dezvoltarea pieŃei comune a transporturilor prin servicii eficiente, bazate pe
Page 52
52 din 73
standarde sociale comune; deschiderea reŃelei interne de transporturi spre parteneri
terŃi şi spre alte pieŃe ale transporturilor.
În documentele strategice, politica transporturilor include şi căile aeriene, fluviale
şi maritime (nu doar cele terestre, cum era cazul cu Tratatul CEE).
Politica cercetării şi dezvoltării
Pe baza Tratatului Euratom, în anii 60 a funcŃionat un Centru Comun de
Cercetări, iar în conformitate cu Actul Unic European (1986), activitatea comunitară în
acest domeniu a fost organizată pe baza unor programe-cadru cu durata de 5 ani:
RACE (tehnologia comunicaŃiilor); protecŃiaESPRIT (tehnologia informaŃiei);
biotehnologie; siguranŃa şimediului; ştiinŃele şi tehnologiile vieŃii; securitatea
nucleară; fuziunea termonucleară controlată.
În completarea acŃiunilor întreprinse de statele membre, Tratatul de la Maastricht
defineşte patru domenii ale politicii comunitare a cercetării: promovarea cooperării
între întreprinderi, centre de cercetare şi dezvoltarea cooperării cu Ńările terŃe şi
organizaŃiileuniversităŃi europene; internaŃionale; difuzarea şi valorificarea
rezultatelor cercetării ştiinŃifice şi tehnologice în interiorul pieŃei comune; stimularea
formării şi a mobilităŃii cercetătorilor.
Pentru coordonarea şi realizarea acestor obiective la nivel comunitar, a fost creat
un organism consultativ (Comitetul Cercetării ŞtiinŃifice şi Tehnice) care identifică
priorităŃile strategice şi contribuie la definirea politicii comunitare în acest domeniu.
Politica ecologică
Într-un mod sistematic, politica europeană a mediului este definită pentru prima
dată de Actul Unic European, care stabileşte următoarele principii: principiul acŃiunii
preventive; principiul limitării efectelor nocive încă de la sursă (ex. prin standarde de
calitate); principiul penalizării financiare a principiul integrării (politica ecologică este o
partepoluatorilor; integrantă a tuturor politicilor comune); principiul precauŃiei (sau al
anticipaŃiei); principiul înaltului nivel al protecŃiei (prin intervenŃia celor mai înalte
autorităŃi comunitare).
Page 53
53 din 73
Instrumentul de implementare al politicii comunitare a mediului este “Programul
de acŃiune ecologică” pregătit de Comisie şi aprobat de Consiliul Miniştrilor.
Cheltuielile pentru protecŃia mediului reprezintă 3% din bugetul comunitar şi sunt
repartizate în cadrul a patru instrumente financiare: fondurile structurale pentru
proiecte ecologice (ex. ENVIREG, lansat în 1990); LIFE ( instrumentul financiar
pentru mediu); Fondul de Coeziune; Banca Europeană de InvestiŃii.
Tratatul de la Amsterdam (1997) a fixat dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului
ca noi priorităŃi ale Uniunii Europene care să fie integrate în toate politicile sectoriale,
ca o dimensiune transversală comună.
Politicile Uniunii care nu sunt reglementate de dreptul comunitar
Alături de politicile comune, care constituie pilierul I al Uniunii Europene
(Comunitatea Europeană sau politicile reglementate de dreptul comunitar), există alŃi
doi pilieri ai construcŃiei europene care funcŃionează încă după principiile cooperării
interguvernamentale. Aceştia sunt Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)
şi Politica Internă şi JustiŃia (PIJ).
XI. Politica monetar ă a UE
Scopul prioritar, obiectivul principal al politicii monetare a BCE este menŃinerea
stabilităŃii preŃurilor, aceasta fiind contribuŃia cea mai semnificativă pe care o aduce
politica monetară la creşterea economică şi a ocupării.
Politica monetară operează prin pilotarea ratelor dobânzii pe termen scurt, prin
aceasta influenŃând dezvoltarea economică, în scopul de a menŃine stabilitatea
preŃurilor pe termen mediu, în zona euro. BCE a adoptat o strategie specifică pentru
a asigura succesul conducerii politicii monetare, definind stabilitatea preŃurilor ca o
creştere anuală a unui indice armonizat al preŃurilor de consum (HICP) de 2%, în
spaŃiul euro, în vederea urmăririi stabilităŃii vizând menŃinerea ratei inflaŃiei sub acest
indice de 2%, pe termen mediu.
Page 54
54 din 73
Deciziile de politică monetară sunt luate de către Consiliul Guvernatorilor al BCE,
care se întâlneşte lunar pentru analiza şi evaluarea dezvoltării economice şi a
riscurilor stabilităŃii preŃurilor, şi pentru a decide asupra nivelului adecvat al ratelor
esenŃiale ale dobânzii, bazate pe strategia BCE.
Pentru implementarea deciziilor de politică monetară, Consiliul a adoptat un set
de instrumente şi proceduri de politică monetară, care sunt prevăzute în
documentanŃia generală referitoare la instrumentele şi procedurile politicii monetare a
Eurosistemului.
MenŃinerea stabilităŃii preŃurilor reprezintă obiectivul primar al Eorosistemului şi
singurul de care este responsabilă politica monetară, fiind fundamentat în Tratatul de
Constituire a ComunităŃii Europene. Fără a prejudicia obiectivul stabilitităŃii preŃurilor,
Eurosistemul sprijină, de asemenea, politicile generale ale ComunităŃii cu privire la
realizarea obiectivelor acestora, în special un nivel înalt al ocupării şi o creştere
sustenabilă şi neinflaŃionistă.
Obiectivul stabilităŃii preŃurilor se referă la nivelul general al preŃurilor din
economie, stabilitatea preŃurilor favorizând atingerea unui nivel ridicat al activităŃii
economice, prin:
� îmbunătăŃirea transparenŃei mecanismului preŃurilor;
� reducerea primei de risc inflaŃionist;
� evitarea activităŃilor neproductive de acoperire (hedge);
� reducerea distorsiunilor inflaŃiei şi deflaŃiei;
� prevenirea unei redistribuŃii arbitrare a bogăŃiei şi venitului.
Pentru a ajuta BCE să-şi îndeplinească obligaŃia de a garanta stabilitatea
preŃurilor, i s-a acordat următoarele prerogative:
� independenŃa politică;
� responsabilitatea deciziilor;
� transparenŃa activităŃii şi deciziilor, care asigură credibilitate,
autodisciplină, orientarea pieŃelor.
Page 55
55 din 73
Strategia politicii monetare oferă un cadru larg în care sunt adoptate deciziile
adecvate referitoare la ratele dobânzii pe termen scurt, bazându-se pe aceleaşi
principii care vizeză asigurarea succesului conducerii politicii monetare.
Institutul Monetar European (IME) a reŃinut două strategii posibile pentru Banca
Centrală Europeană:
• un obiectiv monetar ca Ńintă intermediară;
• o Ńintă directă asupra inflaŃiei.
Obiectivul monetar ca Ńintă intermediară se bazează pe compararea evoluŃiilor
prevăzute şi constatate ale agregatelor monetare ca Ńintă. Dacă creşterea înregistrată
a unui agregat monetar este mai rapidă decât creşterea anticipată, politica monetară
trebuie să devină mai restrictivă.
łintirea directă a inflaŃiei se bazează pe compararea între inflaŃia prevăzută şi
cea realizaă.
Pentru a pune în aplicare strategiile de politică monetară, BCE se bazeză pe
patru recomandări ale IME: fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflaŃie, fixarea
unui obiectiv cuantificat pentru masa monetară, utilizarea unei largi game de
indicatori, să aibă o deschidere prospectivă.
Strategia de politică monetară cuprinde definiŃia cantitativă a stabilităŃii preŃurilor
şi cei doi piloni ai analizei riscurilor stabilităŃii preŃurilor.
Orientarea strategică pe termen mediu crează flexibilitatea reclamată de reacŃia,
într-un mod adecvat, la diferitele şocuri economice care pot apare, aceasta reflectând
faptul că politica monetară nu poate, şi deci nu trebuie să poată, să influenŃeze
acordarea (sincronizarea) fină a evoluŃiei preŃurilor şi a inflaŃiei pe câteva luni sau
săptămâni şi, mai mult, face posibil ca politica monetară să ia în considerare
fluctuaŃiile producŃiei, fără a expune la riscuri stabilitatea preŃurilor. Politica monetară
poate afecta evoluŃia preŃurilor numai cu laguri temporale semnificative, care sunt
variabile şi destul de incerte.
Ratele esenŃiale stabilite de către Consiliu Guvernatorilor determină poziŃia
politicii monetare a BCE, aceste rate fiind:
Page 56
56 din 73
� rata dobînzii pentru operaŃiunile principale de refinanŃare, sub formă fixă
sau variabilă, prin care se furnizeză volumul de lichiditate sistemului bancar;
� rata pentru facilităŃi de depozite, pe care băncile le pot utiliza pentru o zi;
� rata pentru facilităŃi de împrumuturi marginale, care oferă credit pe o zi
băncilor din Eurosistem.
Analiza economică evaluează determinanŃii pe termen scurt ai evoluŃiei preŃurilor,
focalizându-se pe activitatea reală şi pe condiŃiile financiare din economie,
cuprinzând totodată o analiză amănunŃită a şocurilor care au afectat economia
europeană, efectele lor asupra comportamentului preŃurilor şi costurilor şi
perspectivele pe termen scurt ale propagării acestora în economie.
Analiza monetară se focalizeză pe un orizont pe termen lung, explorând
legăturile pe termen lung dintre monedă şi preŃuri, constând într-o analiză detaliată a
a evoluŃiei monedei şi creditului, referitor la implicaŃiile acestora asupra inflaŃiei
viitoare şi a creşterii economice.
Mecanismul de transmitere a politicii monetare în spaŃiul UEM reprezintă
ansamblul de procese prin care politica monetară afectează economia în general şi
nivelul preŃurilor în particular, mecanismul fiind caracterizat prin lungime, variabile şi
laguri incerte de timp, fiind dificil de prezis efecul exact al acŃiunilor de politică
monetară asupra economiei şi nivelului preŃurilor.
BCE poate schimba ratele oficiale ale dobânzii, acestea afectând direct ratele
dobânzii de pe piaŃa monetară şi, indirect, ratele creditelor şi depozitelor, care sunt
stabilite de către bănci pentru clienŃii lor.
Impactul asupra condiŃiilor de finanŃare în economie şi asupra aşteptărilor
pieŃelor, declanşat de către acŃiunile politicii monetare, poate conduce la ajustări ale
preŃurilor activelor şi cursurilor de schimb, care la rândul lor pot afecta direct inflaŃia,
în măsura în care bunurile importate sunt utilizate direct în consum, aceste schimbări
putând acŃiona însă şi prin alte canale.
Totodată, schimbările ratelor dobânzii afectează deciziile de economisire şi
investiŃii ale gospodăriilor şi firmelor şi, în plus, consumul şi investiŃiile sunt afectate
Page 57
57 din 73
de mişcările preŃurilor activelor, prin efectele de bogăŃie şi efectele asupra valorii
colateralelor. PreŃurile activelor poat avea, de asemenea, impact asupra cererii
agregate prin valoarea colateralelor care permit celor împrumutaŃi să obŃină
împrumuturi mai mari şi/sau să reducă prima de risc cerută de către bănci.
Pentru realizarea scopului prioritar şi obiectivelor politicii monetare, Eurosistemul
utilizeză un set de instrumente şi proceduri, acestea formâd cadrul operaŃional pentru
implementarea acestei politici.
Cadrul operaŃional al Eurosistemului constă în următoarele instrumente:
• operaŃiuni pe piaŃa deschisă;
• facilităŃi permanente (fixe);
• rezervele minime obligatorii pentru instituŃiile de credit.
OperaŃiunile pe piaŃa deschisă joacă un rol important pentru orientarea ratelor
dobânzii, managementului lichidităŃii şi semnalării poziŃiei politicii monetare, în cadrul
Eurosistemului fiind utilizate cinci tipuri de instrumente pentru operaŃiunile pe piaŃa
deschisă : tranzacŃiile inverse, operaŃiuni esenŃiale de refinanŃare, operaŃiuni de
refinanŃare pe termen lung, operaŃiuni de acordare fină, operaŃiuni structurale.
FacilităŃile fixe (permanente), vizeză furnizarea şi absorbirea lichidităŃii zilnice,
semnalând poziŃia politicii monetare generale şi limitând ratele dobânzii pe pieŃele pe
o zi, în cadrul Eurosistemului fiind disponibile două facilităŃi : facilităŃi de împrumuturi
marginale şi facilităŃi de depozite.
Rezervele minime reprezintă o parte integrală a cadrului operaŃional al politicii
monetare în spaŃiul euro, vizând stabilizarea ratelor dobânzii pe piaŃa monetară,
creând sau lărgind o penurie de lichiditate structurală şi posibilitatea controlului
expansiunii monetare.
În sistemul rezervelor minime ale Eurosistemului, contrapărŃile sunt obligate să
deŃină rezerve la Băncile centrale naŃionale, dincolo de care contrapărŃile deŃin numai
o sumă mică de rezerve în exces la Eurosistem.
Cadrul operaŃional se bazeză pe Principiile stabilite de Tratatul UE, care
stipulează că, în urmărirea obiectivelor sale, Eurosistemul va acŃiona în concordanŃă
Page 58
58 din 73
cu principiul economiei deschise de piaŃă vizând competiŃia liberă, favorizarea alocării
eficiente a resurselor, în plus, cadrul operaŃional respectând câteva principii
orientative, şi anume : eficienŃa operaŃională, tratamentul egal al instituŃiilor de credit,
implementarea descentralizată a politicii monetare, simplitatea şi transparenŃa,
continuitatea, siguranŃa, eficienŃa costurilor.
XII. Politica financiar ă a UEM
Ultimul secol a fost caracterizat, în Europa de Vest, de extinderea rolului
sectorului public, prin intermediul reglementărilor economice şi fiscale, în domeniul
fiscal Ńările UE menŃinând niveluri ale cheltuielilor şi veniturilor publice de aproximativ
40% din PIB.
În funcŃie de obiectivele la care trebuie să răspundă, politicile fiscale au fost
subiecte controversate, dar statele membre, la unison, sunt de acord că scopurile
acestor politici fiscale ar trebui:
1. să permită tuturor categoriilor de agenŃi economici, dar şi populaŃiei, să
beneficieze de avantajele unei pieŃe unice;
2. să urmărească realizarea obiectivelor stabilite ale politicii fiscale a UE;
3. să fie în concordanŃă cu alte politici ale UE şi anume politica locurilor de
muncă, politica mediului etc.
Obiectivul principal al UE este ca până în anul 2010, economia UE să devină cea
mai competitivă şi mai dinamică din lume, iar pentru aceasta trebuie redus gradul
general al fiscalităŃii din UE, concomitent cu realizarea unui echilibru între această
reducere şi susŃinerea consolidării financiare, prin diminuarea datoriei publice şi
investiŃiile în serviciile publice esenŃiale.
Obiectivele politicii fiscale sunt:
• înlăturarea diferenŃelor în ceea ce priveşte cotele şi metodele de aplicare
a impozitelor indirecte, vizînd TVA şi accizele;
Page 59
59 din 73
• în domeniul fiscalităŃii directe, se urmăreşte în principal minimizarea
posibilităŃilor de evaziune şi evitare a dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale
între statele membre;
• evitarea efectelor negative ale concurenŃei între statele membre, în
special evitarea
transferului bazei fiscale prin fenomenul de migraŃie a firmelor spre regimul fiscal
favorabil;
• limitarea posibilităŃii guvernelor de a finanŃa cheltuielile publice prin
creşterea datoriei publice.
În condiŃiile în care conducerea politicii monetare este centralizată la nivelul
UEM, şi deci instrumentele de politică monetară nu mai sunt disponibile la nivel
naŃional, politica fiscal-bugetară rămâne instrumentul principal de politică
macroeconmică pe care statele membre îl poate folosi în scopul limitării impactului
recesiunii, în special ca rezultat al şocurilor asimetrice.
Nevoia unor reguli referitoare la sustenabilitatea bugeteă în UEM este general
acceptată, problema constând însă în compensarea între regulile stabilităŃii bugetare
şi flexibilitatea bugetară dorită pentru stabilizarea bugetară, în acest sens
evidenŃiindu-se că nu există argumente în favoarea unei politici de coordonare fiscală
la nivelul UEM.
În contextul politicilor economice comune ale UEM necesitatea existenŃei unor
reguli fiscale acceptate şi respectate de către toate statele membre, ca parte a
configuraŃiei instituŃionale comunitare, este dezirabilă pentru asigurarea realizării
politicilor finanŃelor publice, pentru a preveni dezvoltarea datoriilor publice
nesustenebile, pentru diminuarea incertitudinilor în acŃiunile guvernamentale, pentru
a facilita planificarea pe termen lung la nivelul agenŃilor economici, pentru a
îmbunătăŃii calitatea finanŃelor publice prin influenŃarea dimensiunii şi compoziŃiei
cheltuielilor publice şi a fiscalităŃii.
În UEM regulile fiscale sunt esenŃiale nu numai pentru a influenŃa formarea
deficitelor publice interne, ci şi pentru a proteja Ńările de externalităŃile negative şi de
Page 60
60 din 73
constrângerile adverse, aceste reguli putând însă limita funcŃia stabilizatoare a
politicii fiscale, având în vedere necesitatea politicilor fiscale active în cadrul Ńărilor
membre, datorită diminuării influenŃei politicilor monetare naŃionale în eliminarea
şocurilor interne.
Politica fiscală în condiŃiile UEM trebuie să implice transferuri fiscale nete spre
Ńările în recesiune, în scopul de a stabiliza mai degrabă decât de a redistribui averea,
bogăŃia, aceste tramsferuri trebuind să includă o anumită proporŃie din fondurile
destinate special procesului de ajustare structurală.
Referitor la politica fiscală în cadrul UEM se impune realizarea unei alegeri de
federalism fiscal, similar celui american, ceea ce ar implica o pierdere suplimentară
de suveranitate naŃională în domeniul fiscal şi un pas mare spre integrarea politică şiŃ
în acest sens, Pactul de Stabilitate şi Creştere răspunde necesităŃii de a impune
limite rigide deficitului şi datoriei, ceea ce semnifică reducerea marjelor de manevră a
statelor în caz de recesiune.
Reforma Pactului de Stabilitate şi Creştere, în 2005, a evidenŃiat creşterea
credibilităŃii cadrului bugetar al UE, fiind identificabile însă şi câteva provocări, şi
anume: necesitatea respectării spiritului reformei, în sensul conducerii prudente a
politicii bugetare, şi atunci când climatul economic este favorabil; accentuarea mai
puternică a sustenabilităŃii finanŃelor publice; îmbunătăŃirea statisticii guvernanŃei
bugetare; crearea unei sinergii mai bune între politica bugetară şi creşterea
economică; dezvoltarea regulilor fiscale şi a instituŃiilor la nivel naŃional.
Bugetul Uniunii Europene se deosebeşte fundamental de bugetele naŃionale ale
statelor comunitare deoarece, pe de o parte, instituŃiile publice (armata, poliŃia,
justiŃia, sănătatea şi educaŃia) se află în responsabilitatea statelor membre şi sunt
finanŃate din bugetele naŃionale, iar pe de altă parte, cheltuielile cu instituŃiile
administraŃiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de JustiŃie) sunt
reduse.
Problemele bugetare ale comunităŃii europene au cunoscut, de-a lungul
existenŃei sale, numeroase controverse legate de rezolvarea următoarelor chestiuni:
Page 61
61 din 73
• CEE trebuie sau nu să aibă resurse financiare proprii;
• care din instituŃiile CEE: Parlamentul, Comisia, Consiliul să deŃină
controlul asupra bugetului;
• dezechilibrele din bugetul comunitar.
În elaborarea şi executarea bugetului general al Uniunii Europene se porneşte
de la principiile şi procedurile bugetare naŃionale: unitatea, universalitatea,
anualitatea, echilibrul şi specializarea bugetară.
Anumite activităŃi şi acŃiuni din Uniunea Europeană se întind pe mai mulŃi ani,
ceea ce impune acŃiuni bugetare plurianuale, situaŃie în care se face apel la credite
disociate compuse din credite de angajament şi credite de plăŃi.
Procesele de adâncire şi lărgire a integrării europene au fost însoŃite şi de
modificări, schimbări şi perfecŃionări ale sistemelor bugetare, în sensul unificării
instrumentelor bugetare.
Este posibil să apară în perioada execuŃiei bugetare diferenŃe între venituri şi
cheltuieli şi, deoarece, de regulă bugetul general cunoaşte excedente, se utilizează
noŃiunea de rezervă negativă, o valoare negativă care este înscrisă în buget şi care
va dispărea pe parcursul exerciŃiului bugetar prin viramente de la capitolele ce se vor
dovedi excedentare.
În elaborarea, aprobarea şi execuŃia bugetară sunt respectate cerinŃele
procedurii bugetare, care presupune implicarea Comisiei, Consiliului de Miniştri şi
Parlamentului, în fiecare an Comisia pregătind în avans proiectul de buget, amendat
şi apoi adoptat de Parlament şi de Consiliul de Miniştri.
Procesul de luare a deciziilor în domeniul bugetar, de către Consiliu şi Parlament
s-a perfecŃionat continuu, separându-se atribuŃiile celor două instituŃii: puterea
legislativă rămâne la nivelul Consiliului, puterea bugetară este împărŃită între
Parlament şi Consiliu iar execuŃia bugetară cade în sarcina Comisiei.
În realizarea veniturilor bugetare au fost parcurse două etape: până în anul 1970,
bugetul a fost conceput în întregime pe seama, contribuŃiilor directe ale statelor
membre, pentru ca apoi bugetul să fie finanŃat prin „resurse proprii” ale ComunităŃii,
Page 62
62 din 73
care de fapt reprezintă veniturile convenite de statele membre să reprezinte resurse
comunitare de drept, resursele bugetare proprii având următoarea structură. taxele
vamale, prelevările vamale, resursa TVA
În ceea ce priveşte cheltuielile din bugetul general, sunt structurate şi ordonate
pe şase secŃiuni: Parlamentul European - I, Consiliul - II, Comisia - III, Curtea de
JustiŃie - IV, Curtea de Conturi - V, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul
Regiunilor - VI.
PlăŃile făcute la secŃiunile I,II,IV,V şi VI se numesc plăŃi (credite, cheltuielile) de
funcŃionare, adică administrative, pe când cele de la secŃiunea a III-a, Comisia
Europeană, sunt grupate în două categorii: credite (plăŃi, cheltuieli) de funcŃionare şi
au menirea să acopere Cheltuielile Comisiei cu personalul, clădirile, materialele,
publicaŃiile, sistemul informatic, misiuni specifice, pensiile funcŃionarilor etc, şi credite
operaŃionale.
Începând cu anii 80 regula potrivit căreia bugetul general al ComunităŃilor este
echilibrat şi integral finanŃat din resurse proprii a început să nu mai funcŃioneze,
deoarece în mai mulŃi ani cheltuielile au depăşit veniturile estimate, ca un prim
remediu fiind trecerea la contribuŃiile bugetare naŃionale.
Reducerea veniturilor bugetare a generat tensiuni între resursele şi nevoile
comunitare, instituŃiile comunitare semnând, în acest sens, un Acord interinstituŃional
între Parlament, Consiliu şi Comisie în care se convine asupra marilor priorităŃi
bugetare definite în perspectivele financiare ale Uniunii, fiind adoptat totodată un
cadru financiar indicativ pentru o Uniune cu 25 de membri şi chiar 25+2 membri,
ataşat Acordului interinstituŃional şi care cuprinde valorile bugetare anticipate
solicitate de procesul extinderii.
XIII. Integrarea României în UEM
Romania a fost prima tara din blocul comunist care a stabilit, în martie 1990,
relaŃii oficiale cu Comunitatea Europeana. Relatiile dintre cele doua parti au fost
Page 63
63 din 73
initiate la sfarsitul anilor ’60, in plina perioada de deschidere nationala a Ńării, si s-au
concretizat in acorduri comerciale bilaterale, suspendate in anii ’80 din cauza
încălcării drepturilor omului de catre Romania.
La inceputul anilor ’90, pe agenda Consiliului European a aparut discutia despre
posibilitatea extinderii Comunitatii, prin cooptarea de noi menbri dintre tarile Europei
Centrale si de Est, pâna la clarificarea acestei chestiuni, incepand din dec. 1991,
Comunitatea încheind o serie de acorduri bilaterale, Romania semnand un astfel de
tratat abia in 1993.
Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) recunoaste explicit principiul
extinderii UE catre statele asociate din Europa Centrala si de Est si fixează o serie de
criterii economice si politice de aderare, cunoscute sub numele de criteriile de la
Copenhaga, potrivit cărora, pentru a deveni membru UE, un stat candidat trebuie sa
aiba: institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea
drepturilor omului si protectia minoritatilor; o economie de piata functionala;
capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv cele privind obiectivele
uniunii politice, economice si monetare ale UE; un stat candidat trebuie sa transpuna
legislatia Uniunii in legislatia nationala (adoptarea acquis-ului comunitar).
Odata cu Consiliul European de la Luxemburg (1997), in documentele oficiale ale
UE a inceput sa se faca distincŃia intre procesele de aderare si negocierile de
aderare, iar din 1998, statele candidate, inclusiv Romania, incep sa elaboreze
programe nationale in vederea adoptarii acquis-ului.
In perioada februarie-aprilie 2005 au fost indeplinite toate aspectele tehnice
legate de semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei, asa incat, la 25 aprilie 2005,
este semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana
Ca membru al Uniunii, Romania are asadar acces liber la o piata de aproape 500
milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele romanesi beneficiaza de cele 4 libertati
economice esentiale ale unei economii eficiente: libera circulatie a fortei de munca, a
serviciilor, a marfurilor si a capialului. In mod gradual, cetatenii romani vor avea acces
si la alte beneficii ale integrarii, unul dintre cele mai importante beneficii ale integrarii
Page 64
64 din 73
fiind accesul egal la oportunitatile de munca in toate tarile membre, drept acordat
tuturor cetatenilor UE.
In ceea ce priveste adoptarea monedei Euro, data introducerii monedei unice va
fi stabilita prin hotararea comuna a Uniunii si a Romaniei.
Pentru aderarea la Uniunea Economica si Monetara, obiectivul intermediar
pentru România l-a constituit îndeplinirea cerintelor Tratatului de la Maastricht care
prevad obtinerea unor rezultate concrete în ceea ce priveste deficitele/excedentele
bugetare, datoria publica, inflatia, ratele dobânzii si cursurile de schimb.
Prioritatile politicii economice pentru România au vizat în mod ferm mentinerea
stabilitatii macroeconomice ca element fundamental al garantarii cresterii economice
si mentinerea economiei pe
un trend crescator pe termen mediu si lung.
În privinta armonizarii prevederilor referitoare la independenta bancii centrale,
eliminarea finantarii directe a deficitelor temporare ale Trezoreriei de catre Banca
Nationala a României si a accesului privilegiat al institutiilor publice la resursele
institutiilor financiare, acestea nu sunt încă pe deplin armonizate cu legislatia
europeana.
România a modificat Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a
României (BNR)
pentru a garanta deplina independenta a bancii centrale si a defini drept obiectiv
fundamental al acesteia asigurarea stabilitatii preturilor, în conformitate cu prevederile
Tratatului privind Uniunea Europeana si
Protocolului privind Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii
Centrale Europene.
Dimensiunile financiare ale aderării României se referă la totalitatea implicatiilor
financiare si
bugetare ale negocierilor de aderare pentru capitolele Agricultura, Politica regionala
si coordonarea instrumentelor structurale si Prevederi financiare si bugetare.
Page 65
65 din 73
Principiile care au stat la baza elaborarii, de către UE, a propunerilor de pachet
financiar pentru România au vizat angajamentul politic al statelor membre că
România va beneficia de tratament nediscriminatoriu în raport cu cei 10 (tarile din
estul si centrul Europei care au aderat în mai 2004), se vor folosi aceleasi principii si
metodologie dupa care a fost elaborat pachetul financiar pentru cei 10, România nu
va fi stat net contributor în primul an al aderarii.
Principalele domenii spre care sunt orientate fondurile din cadrul pachetului
financiar, sunt: agricultura, investiŃii structurale şi de coeziune, politicile interne.
În România nu a fost emisa o lege privind regimul valutar (controlul cursului
valutar si al miscarilor de capital ), ci reglementari ale Bancii Nationale a României
sub forma regulamentelor valutare.
Caracteristica principala, din punct de vedere al miscarilor de capital, a legislatiei
românesti este liberalizarea în masura însemnata a intrarilor de capital înca de la
începutul perioadei de tranzitie, în afara de reglementarile bancii centrale a existat un
cadru legal pentru investitiile nerezidentilor în România, este adevarat, suficient de
instabil.
Convertibilitatea deplina a leului este considerată ca un pas necesar pentru
integrarea României în structurile economice vest-europene, în special, în economia
mondiala în general, o etapă preliminară fiind liberalizarea miscarilor de capital.
Stabilizarea cursului de schimb, prin ancorarea expectatiilor, este unul din
efectele benefice ale participarii la ERM II, care contribuie la realizarea convergentei
spre nivelul tarilor membre UE dezvoltate.
Sistemul bancar romanesc, în condiŃiile aderării României la UE, se rerlevă ca
fiind stabil şi bine capitalizat, provocarea de viitor pentru economia romaneasca
reprezentând-o modul in care vor fi administrate, in planul politicii economice, fiscale,
si monetare, exigentele financiar-bancare ale integrării României.
Sistemul financiar-bancar romanesc a fost marcat de o crestere a stabilitatii si
credibilitatii, iar în perspectiva reducerii inflatiei, sistemul bancar va avea mai multe
posibilitati de a sustine dezvoltarea economica a Romaniei, în condiŃiile consolidării
Page 66
66 din 73
privatizarii sectorului bancar, cu efect asupra concurentei in sectorul bancar,
consecinta fiind ingustarea marjelor dintre dobanda activa si cea pasiva.
În domeniul politicii fiscale, un obiectiv esential l-a constituit consolidarea
stabilizarii macro-economice prin controlul deficitului bugetar şi, în acest sens, s-a
îmbunătăŃit capacitatea Ministerului Finantelor Publice de a administra resursele
financiare ale statului, înfiinŃându-se Unitatea de Management a Trezoreriei Statului,
s-a îmbunătăŃit activitatea de colectare a veniturilor bugetare. În domeniul
consolidarii reformei sistemului impozitelor si taxelor, masurile luate au vizat
reducerea ratei impozitului pe profit şi utilizarea ratei unice a TVA de 19%, precum si
reducerea numarului de activitati exceptate de la plata TVA.
Gestionarea corecta a politicii financiare – prin aprofundarea si accelerarea
coerenta a reformei fiscale, cresterea eficientei si transparentei utilizarii resurselor
publice pe baza de proiecte si programe
viabile si stabilirea unui sistem coerent de prioritati în cadrul acestora –este una din
garantiile asigurarii dezvoltarii economico-sociale durabile.
Politica fiscală actuală a României se integrează în interiorul bandei trasate de
politica fiscală a Ńărilor memebre UE, atât pentru impozite indirecte, cât şi pentru
contribuŃiile sociale (privite ca pondere în PIB), însă ponderea veniturilor obŃinute din
impozitele directe este inferioară minimului înregistrat în uniune. łinând cont şi de
cota unică relativ redusă a impozitelor pe venit şi profit, România apare ca un paradis
fiscal în comparaŃie cu Ńările membre UE, iar aceasta, în condiŃiile aderării, contravine
obiectivelor de politică fiscală la nivel european şi în special cel vizând concurenŃa
fiscală.
Pe termen scurt, obiectivele urmarite de România sunt mentinerea functionarii
adecvate a politicilor, asigurarea unui cadru economic stabil, functional si predictibil si
realizarea obiectivelor de politica economica în vederea crearii conditiilor de baza
necesare mentinerii si accelerarii tendintei de crestere economica înregistrata de
România în ultimii ani.
Page 67
67 din 73
Pe termen mediu, dezinflatia sustinuta va constitui unul din obiectivele principale
ale programelor economice românesti, politica monetara urmând sa se consacre cu
prioritate acestuia. Un obiectiv important al politicii monetare îl constituie si
remonetizarea economiei românesti prin metode neinflationiste.
Introducerea euro a avut efecte pozitive asupra comerŃului exterior al României,
având în vedere că 2/3 este orientat către Ńările U.E, noua monedă stimulând
importurile şi exporturile firmelor romaneşti.
Avantajele introducerii euro au fost şi vor fi în continuare:
� reducerea costurilor generate de schimburile valutare;
� accelerarea schimburilor şi reducerea timpului necesar pentru acestea;
� simplificarea evaluării rezultatelor comerciale;
� facilitarea accesului pe pieŃe;
� reducerea numărului de intermediari ;
� creşterea transparenŃei.
Costurile integrării, sunt, de fapt, costuri ale modernizării României, care a vor fi
trebuit realizate oricum, chiar fără sprijin comunitar, in cazul in care nu ne-am fi
integrat. Acum, aceste costuri sunt susŃinute cu fonduri comunitare, însă la acestea
se adaugă cofinanŃarea românească, care reprezintă investiŃii in proiecte de
dezvoltare a României.
Probabil ca singurele costuri care pot fi asociate strict integrării sunt cele legate
de crearea unor instituŃii specifice: de gestionare a fondurilor comunitare, in
agricultura etc, dar beneficiile pe care le aduce acest sistem de management al
influxurilor financiare europene sunt evident mai mari raportate la costuri.
Se impune evaluarea impactul aderării in mod global, Uniunea Europeana
neimpunând standarde arbitrare pentru a genera costuri suplimentare, ci stabileşte
anumite standarde pentru a aduce un plus in calitatea vieŃii si a crea un mediu
economic dinamic si competitiv.
Este evident că există costuri ale aderării, şi acestea sunt de trei tipuri: costuri
publice (care vor fi acoperite din bugetul de stat), costuri private (ce vor fi suportate
Page 68
68 din 73
de societăŃile comerciale) si costuri individuale (ce vor fi plătite de fiecare cetăŃean
român pentru reforma sistemului de pensii, pentru reconversie profesională, pentru
alt standard de viată). Pentru primele doua tipuri de costuri se poate face o estimare,
chiar si generala, a valorii acestora, insa pentru cele individuale este imposibil de
făcut o apreciere.
XIV. Perspective institu Ńional-politice ale UEM
Viitorul UEM depinde de soluŃionarea următoarelor patru probleme:
� Sustenabilitatea pe termen lung a integrării monetare. Dacă pieŃele
muncii nu vor fi niciodată integrate, precum în SUA, pieŃele bunurilor, serviciilor şi
capitalurilor sunt deja mai integrate ca în orice regiune a lumii.
� Perspectivele lărgirii zonei euro. Zona euro este deschisă, cu o veritabilă
vocaŃie de a acoperi ansamblul membrilor UE, în măsura în care respectă criteriile de
convergenŃă, care trebuie satisfăcute simultan.
� Rolul monedei euro ca model pentru alte regiuni ale lumii. Multe Ńări ale
lumii, de exemplu din Asia, se confruntă cu aceleaşi probleme cu care s-au confruntat
Ńările membre ale UEM cu cinsprezece ani în urmă şi, în aceste condiŃii, cooperarea
monetară tebuie realizată cu determinare şi prudenŃă. Autonomia monetară deplină
devine din ce în ce mai problematică atunci când integrarea economică atinge un
anumit stadiu, deoarece cu cât economiile sunt mai deschise, Ńările nu mai pot face
abstracŃie de cursurile de schimb.
� Realizarea de către UEM a integrării politice. Integrarea politică
europeană traversează o perioadă dificilă, deoarece Tratatul constitutiv al ConstituŃiei
Europene nu a fost încă ratificat, aceasta generând două întrebări:
� care sunt instituŃiile adecvate unei Europe lărgite?
� poate UEM progresa şi supravieŃui în absenŃa unei veritabile uniuni
politice?
Page 69
69 din 73
În ceea ce priveşte instituŃiile, acestea trebuie să fie adaptate pentru a face faŃă
unui număr în creştere de Ńări, implicate de procesul de extindere, aceste schimbări
netrebuind să afecteze respectarea pluralităŃii UE.
Un cadru instituŃional adecvat Europei viitoare trebuie să respecte, cel puŃin, trei
principii:
� participarea societăŃii civile la procesul de elaborare a ConstituŃiei
comunitare;
� semnificarea democratică a relaŃia autoritate – individ;
� transferul funcŃional al suveranităŃii în contextul integrării europene.
Uniunea trebuie să devină mai democratică, mai transparent şi mai eficace şi,
pentru a reacŃiona la provocările viitoare, se impune să soluŃioneze o serie de
probleme instituŃionale, şi anume: o mai bună definire şi repartiŃie a competenŃelor în
UE; redistribuirea unor atribuŃii reînnoite ale UE către statele membre; susŃinerea
egalităŃii şi solidarităŃii între statele membre; asigurarea transparenŃei deciziilor din
cadrul UE, la toate nivelele; simplificarea instrumentelor uniunii, delimitând clar
măsurile legislative de cele executive; crearea unui spaŃiu public european;
consolidarea instituŃională a politicilor comune; definirea mai adecvată a rolului
parlamentelor naŃionale; ameliorarea eficacităŃii procesului decizional şi funcŃionării
instituŃiilor; simplificarea legislativă a UE prin adoptarea ConstituŃiei comunitare, în
prezent Uniunea funcŃionând conform a 4 tratate.
Referitor la uniunea politică, se poate afirma că UEM poate supravieŃui şi în
absenŃa, încă, a acesteia, cel puŃin prin următoarele argumente: uniunea monetară
are, prin supranaŃionalizarea deciziilor de politică monetară, o dimensiune politică;
UEM dispune de instituŃii şi reglementări, de un drept comunitar pentru domeniile
esenŃiale ale vieŃii sociale şi economice; membrii zonei euro au atins un mare grad de
convergenŃă a atitudilor şi preferinŃelor; băncile centrale şi BCE sunt inependente şi,
în consecinŃă, politica monetară este depolitizată; euro se afirmă ca principalul motor
al integrării europene.
Page 70
70 din 73
În perioada scursă de la instaurarea euro UE a înregistrat o rată de creştere
superioară celei a SUA, a creat de două ori mai multe locuri de muncă, s-a apropiat
semnificativ în ceea ce priveşte productivitatea, capacitatea de inovare, flexibilitatea
pieŃelor.
Viitorul UE depinde şi de perspectivele politicilor comune, şi îndeosebi ale politicii
agricole, monetare, de coeziune şi externe.
Politica Agricola Comuna (PAC) este în centrul discutiilor privitoare la viitorul
Europei, în condiŃiile unor economii globalizate, unde presiunile pentru o piata
deschisa sunt din ce în ce mai mari.
În acest sens, exista o presiune crescuta cu privire la noile prioritati pe care PAC
ar trebui sa le integreze, printre care: cresterea sigurantei alimentare si a
standardelor de calitate; practicarea unei agriculturi mai „prietenoase” cu mediul;
simplificarea legislatiei agricole a Uniunii.
Conform Agendei 2000 PAC reprezintă, alături de politica structurală, cele mai
importante componente ale politicii comune, absorbind împreuna 85% din totalul
bugetului Uniunii.
Este evident faptul ca aderarea unui numar mare de tari mai sarace, cu un sector
agricol mult mai mare, în medie, decât în Uniune si cu mari discrepante structurale,
va constitui o provocare majora de ambele parti, în special cu privire la aceste doua
politici (fonduri structurale si politica agricola).
Uniunea Economica si Monetara este vazuta sub doua unghiuri diferite, care se
înscriu deci în cele doua viziuni destul de opuse ale Europei viitoare, ea fiind
considerata fie ca o evolutie inevitabila, în care se vor înscrie si celelalte state care
nu au aderat înca la Euroland, reprezentând maximum în ceea ce se poate accepta
în materie de cedare a suveranitatii nationale, fie, dimpotriva, ca un punct de plecare
al unui proiect mult mai ambitios, o Europa politică federalista.
Sustinatorii UEM văd în extindere nu doar o sansa de a realiza beneficii
economice, ci si ocazia de a câstiga un pariu istoric, considerând UEM ca fiind
esentială pentru crearea unei Uniuni Europene mai
Page 71
71 din 73
puternice, având o coeziune economica si sociala semnificativă.
Coeziunea economica si sociala, evidenŃiază următoarele tendinte la nivelul
dezvoltarii si evolutiei statelor Uniunii Europene: reducerea substanŃială a
disparitatilor nationale, în condiŃiile accentuării diferenŃelor la nivel regional;
diferentele inter-regionale sunt în general cumulative, vizând PIB/locuitor, rata de
productivitate, nivelul de educatie, capacitatea de inovatie tehnologica, rata de
ocupare a fortei de munca, rata de somaj, accentuarea inegalitatilor dintre barbati si
femei pe piata muncii; analiza disparitatilor teritoriale determina un clivaj dominant
dupa o logica centru-periferie; evolutia favorabila în materie de dotari în
infrastructura, ceea ce contureaza o viziune optimista în ceea ce priveste ameliorarea
conditiilor generale pentru dezvoltarea economica a regiunilor ramase în urma din
actualele state membre; extinderea determină o dublare a raportului între procentul
de 10% al regiunilor celor mai
dezvoltate si cel de 10% al celor mai sarace, de la 2,4 la 5,3.
Contributia Uniunii Europene la obiectivul coeziunii se evidenŃiază succesiv prin
policile sectoriale si la cele structurale.
Politica externa si de securitate comuna a fost recunoscută public, importanta
suportului public începând sa fie accentuata, subliniindu-se faptul ca angajarea
opiniei publice n-ar trebui sa fie imposibila, chiar daca cerintele securitatii implica un
grad mai mic de transparenta în contextul activitatii cotidiene a politicii europene de
securitate si aparare. O mai buna strategie de comunicare ar putea furniza informatii
concrete privind scopurile si parametrii politicii europene de securitate si aparare în
cadrul contextului mai larg al relatiilor externe ale Uniunii Europene.
La nivelul dezvoltarii institutionale a politicii europene de securitate si aparare,
înfiintarea Comitetului Militar al Uniunii Europene (EUMC) ca un organism
permanent, precum şi constituirea Staff-ului Militar al Uniunii Europene (EUMS)
marcheaza o clara evolutie.
Trei domenii ale sectorului financiar vor fi priorităŃi ale UEM în viitor: plăŃile retail,
a căror eficienŃă trebuie intensificată prin introducerea spaŃiului unic de plăŃi în euro
Page 72
72 din 73
(SEPA), prin care se va crea un mediu competitiv pentru aceste plăŃi; furnizarea de
servicii de reglementari ( achitare) pentru tranzacŃiile cu titluri; integrarea instituŃională
a practicii şi cadrului supravegherii financiare.
Integrarea instituŃională este cheia integrării financiare, aceasta oferind spaŃiul
reglementat pentru toŃi participanŃii pe pieŃe, care au nevoie de convergenŃa
supravegherii, transparenŃă şi siguranŃă legală.
BCE a definit patru domenii de activitate ale integrării financiare viitoare: sporirea
cunoaşterii şi creşterea înŃelegerii, precum şi măsurarea progreselor înregistrate în
procesul integrării; acŃionarea ca un catalizator pentru activităŃile sectorului privat,
prin facilitarea acŃinilor colective şi sprijinirea problemelor posibile de coordonare;
furnizarea de recomandări referitoare la cadrul legislativ şi reglativ pentru sistemul
financiar european; furnizarea de servicii bancare centrale care să accelereze
integrarea financiară europeană.
În perspectiva integrării financiare obstacolele cele mai critice sunt: lipsa
angajamentului politic; interese naŃionale legitime; inerŃie în adoptarea noilor
tehnologii IT.
Pentru dezvoltarea viitoare a integrării financiare se evidenŃiază, cel puŃin
următoarele căi:
intensificarea integrării pe pieŃele bancare de retail (SEPA); accelerarea integrării
infrastructurii pieŃelor financiare cheie; constituirea aranjamentelor politice pentru
asigurarea convergenŃei rapide în domeniul supravegherii financiare.
În anumite sectoare ale serviciilor, UE este o zonă mai integrată, din punct de
vedere juridic şi prudenŃial, decât SUA. UE a ajuns la un nivel de integrare încă
inegal, divers, dar, la modul general, foarte ambiŃios: diversitatea Ńine de faptul că
gradul de integrare depinde într-o mare măsură de domeniile vizate, caracterul
ambiŃios deoarece, în anumite domenii, sistemul este complet integrat şi promovează
o politică unică.
În prezent euro, ca monedă unică în UE, este o relitate şi un succes, generând
următoarele avantaje: stabilitatea preŃurilor, reducerea ratelor dobânzii pe termen
Page 73
73 din 73
lung, condiŃii favorabile pentru investiŃii şi creştere economică, favorizarea integrării
financiare europene.