In literatura de specialitate precum si in mass-media se
opereaza in mod frecvent cu anumite concepte care vin sa
evidentieze structura complexa si dinamica a procesului
constructiei europene: institutii comunitare si organe
comunitare
In literatura de specialitate precum si in mass-media se
opereaza in mod frecvent cu anumite concepte care vin sa
evidentieze structura complexa si dinamica a procesului
constructiei europene: institutii comunitare si organe
comunitare.
Conceptul de institutii comunitare se caracterizeaza prin
urmatoarele elemente specifice:
au rolul de a pune in aplicare, in temeiul competentelor lor,
regulile juridice fundamentale de constituire si de functionare a
Comunitatilor si a U.E.
sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor
Europene
in domeniile in care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua
decizii si de a le impune statelor membre; din aceasta perspectiva
ele reprezinta o desprindere de schemele traditionale ale
cooperarii internationale, in care executarea tratatelor este
supusa disponibilitatii semnatarilor, suveranitatea nationala fiind
cauza principala a asa-numitei "paralizii a tratatelor"
prin natura lor, ele reprezinta interesele statelor (Consiliul),
interesele Comunitatilor (Comisia), interesele popoarelor
(Parlamentul) si interesele dreptului (Curtea de Justitie)
beneficiaza de anumita autonomie juridica, administrativa si
financiara, corolar al specificitatii lor functionale
Organele comunitare se diferentiaza prin faptul ca:
indeplinesc functii consultative, cu caracter tehnic ori
financiar, auxiliar;
sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre
institutii in vederea exercitarii atributiilor lor; cele infiintate
prin tratate pot avea personalitate juridica sau o simpla autonomie
financiara; cele create de institutii trebuie sa aiba fundamentul
in tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai
cu functii de executie strict controlate, sa nu modifice echilibrul
institutional.
Institutiile comunitare sunt acele organe create prin tratatele
de infiintare a Comunitatilor Europene, care neavnd personalitate
juridica, reprezinta interesele statelor, ale comunitatilor si
popoarelor, asigura respectarea dreptului si actioneaza in domenii
strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel
comunitar, pe care le impune statelor membre.
Organele comunitare sunt acele elemente structurale, create prin
tratate sau de catre institutiile comunitare, in vederea
indeplinirii unor functii consultative auxiliare cu caracter
tehnic, financiar si de alta natura (Comitetul Regiunilor,
Comitetul Economic si Social).
Institutiile Uniunii Europene se pot imparti in doua categorii:
cele care au orientare supranationala, cum ar fi: Comisia,
Parlamentul European si Curtea de Justie si cele cu orientare
interguvernamentala: Consiliul de Ministrii si Consiliul European
(Anexa nr. 1).
Comisia este alcatuita din reprezentanti numiti de statele
membre pentru o perioada de 4 ani. Ei nu reprezinta interesele
propriilor guverne ci, intruchipeaza ideea de unitate europeana.
Comisia simbolizeaza si asigura functionarea ideii de integrare
supranationala mai mult decat orice organism.
Comisarii nu mai au dupa denumire nici un fel de legatura cu
interesele guvernelor care i-au propus. Avand sediul la Bruxelles,
Comisia identifica agenda de probleme si propune solutii pe care le
inainteaza Consiliului de Ministri. Sub conducerea lui Jacques
Delors Comisia si-a sporit personalul, ajungand la circa 13 000 de
functionari care asigura din punct de vedere administrativ
functionarea Uniunii Europene
Parlamentul European functioneaza la Strasbourg si este dupa cum
spunea Conway Henderson "primul si singurul experiment in
democratia transnationala". A fost infiintat in 1952 ca parte a
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. El nu poate adopta
legi dar are prerogative in ceea ce priveste supravegherea
bugetului Uniunii, fiind in masura sa blocheze o serie de propuneri
executive. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia, daca
o asemenea hotarare intruneste doua treimi din voturi.
Din 1979 membrii Parlamentului European sunt alesi direct de
catre cetatenii din statele din care provin. In momentul in care
Uniunea avea 12 membrii, numarul parlamentarilor se ridica la 518,
dupa marirea ei la 15 membrii, numarul parlamentarilor a crescut la
626.
Este de mentionat, pentru aceasta succinta introducere, si
faptul ca parlamentarii sunt alesi proportional cu numarul
polulatiei din tara membra din care provin, iar in forul european
nu mai sunt grupati pe blocuri nationale ci pe grupuri ideologice.
In acest fel Parlamentul European ofera o imagine a spectrului
politic al Uniunii Europene.
II. Parlamentul European
1. Prezentare generala Parlamentul European reprezinta, n
formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor
unite n Comunitatea Europeana". Aproximativ 375 de milioane de
cetateni europeni din 15 tari sunt n prezent implicati n procesul
de integrare, prin cei 626 de reprezentanti pe care i au n
Parlamentul European.
Primele alegeri directe n Parlamentul European s-au tinut n
iunie 1979, cnd, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al
doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data
destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui
parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai
puternic al reconcilierii.
Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul
universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul
timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o
serie de tratate. Aceste tratate, n special Tratatul de la
Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au
transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ
ntr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale
parlamentelor nationale.
Parlamentul European este singura institutie comunitara care se
ntlneste si si tine dezbaterile n public. Dezbaterile, opiniile si
rezolutiile Parlamentului se publica n Monitorul Oficial al Uniunii
Europene.
2. Presedintia, Biroul si Conferinta Presedintilor Presedintele
reprezinta Parlamentul n situatii oficiale si n relatiile
internationale, prezideaza sedintele plenare si ntlnirile Biroului
si Conferintei Presedintilor.
Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul
Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de
organizare si de personal. Pe lnga Presedinte si cei paisprezece
vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o
pozitie consultativa n chestiunile administrative si financiare
legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt
alesi cu un mandat de doi ani si jumatate.
Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si
presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic
conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru
sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor
parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si
delegatiilor parlamentare.
3. Comisiiile si secretariatul Pentru a pregati activitatea
sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza n 17 comisii
permanente. Pe lnga aceste comisii permanente, Parlamentul mai
poate nfiinta si subcomisii, comisii temporare care se ocupa de
probleme specifice, precum si comisii de ancheta.
Comisiile parlamentare unite ntretin relatiile cu parlamentele
Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De
asemeni, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru
parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile
internationale.
Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata
de un secretariat, condus de un Secretar General, si care are un
personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lnga care mai
functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii
membrilor.
Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o
treime din personalul secretariatului sa lucreze n domeniul
lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, n ciuda
constrngerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de
lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta
din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la
fiecare persoana care traieste n Uniunea Europeana.
4. Puterile Parlamentului European Ca toate parlamentele,
Parlamentul European are trei puteri fundamentale:
puterea legislativa
puterea administrativa financiara
puterea de a supraveghea executivul a. Puterea legislativa
Procedura legislativa normala este codecizia. Astfel, Parlamentul
European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate
mpreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de
codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt
introduse n legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate
fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al
Consiliului European.
Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai
importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica
asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de
crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea
tehnologica, mediul nconjurator, protectia consumatorului,
educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre
exemplu, atunci cnd Parlamentul European a adoptat directiva
"televiziunii fara granite", care interzicea transmiterea
evenimentelor sportive numai n forma codificata. Procedura a permis
de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai
stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de
motor ncepnd din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil
poluarea atmosferica.
Desi codecizia este procedura standard, exista domenii
importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a
preturilor agricole, n care parlamentul pur si simplu si exprima
parerea.
b. Puterea administrativa financiara Aceasta este o putere
importanta, care permite Parlamentului European sa si stabileasca
prioritatile politice. Parlamentul European adopta n fiecare luna
decembrie bugetul Uniunii pe anul urmator. Bugetul nu intra n
vigoare pna ce nu este semnat de Presedintele Parlamentului
European, punnd astfel la dispozitia Uniunii resursele financiare
necesare pentru anul urmator.
Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate
de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste
resurse sunt limitate la ora actuala la 1.27% din produsul intern
brut. n acest moment, resursele proprii cuprind:
Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii;
Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt
membre ale Uniunii;
1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii n
cadrul Uniunii;
o "a patra resursa", calculata pe baza prosperitatii relative a
fiecarui Stat Membru (produsul intern brut al acestor state).
De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat
resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si
Consiliul European au devenit cele doua brate ale autoritatii
bugetare - cu alte cuvinte, ele mpart puterea administrativa
financiara.
Parlamentul are ultimul cuvnt n chestiuni care privesc
cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare
Regionala), lupta mpotriva somajului, mai ales n rndurile tinerilor
si femeilor (Fondul Social European), n chestiuni legate de
programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si
Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli n limitele
unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia
Europeana.
De asemenea, trebuie mentionat ca Parlamentul si foloseste
puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si
programelor pentru refugiati. n ceea ce priveste cheltuielile cu
agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul
European are ultimul cuvnt n acest sens.
n cazul n care Parlamentul European si Consiliul European nu
reusesc sa ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli,
dupa doua lecturari ale proiectului de buget, ntre mai si
decembrie, Parlamentul are dreptul sa respinga bugetul, si ntreaga
procedura se reia. Semnatura Presedintelui Parlamentului este cea
care face posibila punerea n aplicare a bugetului.
Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea
corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control
Bugetar. Mai precis, aceasta nseamna controlul asupra administrarii
fondurilor si actiuni permanente pentru mbunatatirea procedurilor
de mpiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca
cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile.
Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii
fondurilor de catre Comisia Europeana, nainte de a acorda o
apreciere de "ndeplinire" a implementarii bugetului. n 1999,
Parlamentul a refuzat sa acorde Comisiei o apreciere de ndeplinire
pentru 1996, din motive de administrare improprie a fondurilor si
lipsa de transparenta.
De asemeni, in cadrul procesului de luare a deciziilor in
Uniunii Europene Monetare, Parlamentul European are
responsabilitatea de a asigura supravegherea democratica a Bancii
Centrale Europene (BCE), a carei independenta este garantata prin
Tratat. Parlamentul este consultat in problema nominalizarilor
pentru presedintie si pentru Comitetul executiv al Bancii. In plus,
in afara dezbaterilor periodice asupra situatiei economice si
financiare, Parlamentul intervine si in adoptarea legislatiei
referitoare la UEM, si este consultat de catre Consiliu atunci cand
se pune problema acceptarii unei cereri de adeziune la euro
c. Puterea de supraveghere democratica Parlamentul exercita o
supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare.
Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor
Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de
Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de
cooperare politica raspunzatoare n fata Parlamentului.
Parlamentul European poate, de asemenea, constitui comisii de
ancheta. Acest lucru a fost facut de cteva ori - spre exemplu, n
chestiunea "bolii vacii nebune", care a dus la constituirea unei
Agentii Veterinare Europene la Dublin. Tot Parlamentul a asigurat
si crearea Oficiului European mpotriva Fraudei (OLAF) n chestiuni
bugetare.
5. Parlamentul si Comisia Europeana Parlamentul European joaca
un rol important n procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce
aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul
audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia
printr-un vot de ncredere.
Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a
cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea
unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.
Pna acum, Parlamentul European nu a adoptat nici o motiune de
cenzura. Adoptarea unei motiuni de cenzura ar necesita sustinerea
unei majoritati absolute a membrilor, precum si votul a doua treimi
dintre ei. n martie 1999, ca urmare a unui raport asupra
managementului Comisiei, elaborat de o comisie de experti
independenti mputerniciti de Parlament, Comisia a ales sa
demisioneze, mai degraba dect sa se supuna unei cenzuri oficiale a
Parlamentului.
Parlamentul si exercita puterile de supraveghere zilnic,
examinnd un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care
Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu,
raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la
implementarea bugetului).
n plus, Membrii Parlamentului European pot adresa ntrebari
Comisiei Europene, oral sau n scris. n timpul sedintelor n plen,
"Sectiunea de ntrebari" devine un forum pe chestiuni specifice ntre
membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai
Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de
ntrebari Comisiei.
6. Parlamentul si Consiliul European Puterile bugetare si
legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia
asupra Consiliului European. n special procedura de codecizie a
ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative ntre
Consiliul European si Parlamentul European.
7. Parlamentul si politica comuna externa de securitate (CFSP)
Telul cooperarii politice europene, care a demarat la nceputul
anilor '70, era sa depaseasca un cadru economic si social stabilit
de Tratatele comunitare, si sa ajunga la o strategie comuna
originala a Statelor Membre n domeniul politicii externe.
Dupa cum este cunoscut, Tratatul Uniunii Europene recunoaste
nevoia de a ncorpora n politica externa o dimensiune de securitate
comuna. Aceasta cooperare se extinde n principiu n toate domeniile
de politica internationala care implica interesele Uniunii
Europene, ea reprezentnd o prelungire fireasca a activitatii
Comunitatii.
Importanta extraordinara pe care Parlamentul o acorda CFSP este
reflectata n dezbaterile sale, n special n cele care au loc n
Comisia pentru Politica Externa, Drepturile Omului, Securitate
Comuna si Politici de Aparare.
Presedintia Consiliului European consulta Parlamentul European
asupra principalelor aspecte de politica externa si de securitate,
si asigura luarea n considerare a punctelor de vedere ale
Parlamentului.
In plus, Parlamentul este informat n mod regulat de Presedintie
si de Comisia Europeana despre dezvoltarea strategiilor de politica
externa si de securitate. Tratatul de la Amsterdam a creat biroul
Reprezentantului pentru politica externa si de securitate comuna.
Primul detinator al acestei functii este Xavier Solana, care a fost
numit de Consiliul European de la Cologne n iunie 1999.
Parlamentul European poate adresa ntrebari sau face recomandari
Consiliului European. Anual, Parlamentul tine dezbateri asupra
progresului n implementarea CFSP.
8. Parlamentul si cooperarea in domeniul justitiei si politicii
interne Parlamentul acorda o atentie speciala implementarii
politicilor n domenii de interes comun, cum ar fi politicile de
azil si emigrare, lupta mpotriva dependentei de droguri, fraudei si
criminalitatii internationale.
Parlamentul este consultat si informat cu regularitate asupra
cooperarii ntre autoritatile juridice si de politica interna ale
Statelor Membre ale Uniunii. Acesta poate pune ntrebari sau poate
face recomandari Consiliului n acest sens. De asemenea, Parlamentul
tine dezbateri anuale asupra progresului nregistrat n aceste
domenii.
9. Parlamentul si supravegherea democratica a Uniunii Economice
si Monetare Parlamentul a primit un rol important n relatia cu
Banca Centrala Europeana (BCE), ca parte a EMU (Uniunii Monetare si
Economice).
Banca se bucura de independenta totala n deciziile de politica
monetara. Ea are autoritate unica n stabilirea ratei dobnzilor pe
termen scurt si n folosirea instrumentelor monetare necesare pentru
mentinerea stabilitatii monedei euro.
Cu toate acestea, independenta operationala a Bancii Centrale
Europene este contrabalansata de raspunderea pe care aceasta o are
n fata Parlamentului European. Regulile procedurale ale
Parlamentului definesc clar rolul pe care acesta l are n numirea
Presedintelui, Vicepresedintelui si a altor membri ai Biroul
Executiv al Bancii. Dupa audierile comisiei, nominalizatii trebuie
sa fie aprobati de Parlament nainte de a putea fi numiti de
Consiliu.
Presedintele Bancii Centrale Europene trebuie sa prezinte un
raport anual n sedinta plenara a Parlamentului. n plus,
Presedintele Bancii Centrale si alti membri ai Biroului Executiv se
prezinta n fata comisiei pe probleme monetare a Parlamentului la
intervale regulate; aceste ntlniri pot avea loc la cererea
oricareia din parti. Cel putin patru asemenea ntlniri trebuie
tinute n fiecare an.
10. Membrii Parlamentului European Membrii Parlamentului
European sunt alesi prin sufragiu universal direct, ntr-un sistem
de reprezentare proportionala - fie pe baza regionala, cum este
cazul n Italia, n Marea Britanie si n Belgia, fie pe baza
nationala, cum se ntmpla n Franta, Spania, Austria, Danemarca,
Luxemburg si n alte tari, sau ntr-un sistem mixt, ca n
Germania.
Peste tot se aplica aceleasi reguli democratice, iar dintre
acestea n special dreptul de vot la vrsta de 18 ani, egalitatea
ntre femei si barbati, si votul secret. n unele state membre, cum
ar fi Belgia, Luxemburg si Grecia, participarea la vot este
obligatoriu.
Membrii Parlamentului European nu au voie sa desfasoare anumite
activitati profesionale sau sa detina anumite functii (spre
exemplu, functia de judecator, ministru sau director al unei
companii de stat). De asemenea, ei trebuie sa se supuna legilor
nationale care restrictioneaza sau interzic mandatele duble.
De la intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht, n 1993,
orice cetatean al unui Stat Membru al Uniunii Europene care
traieste n alta tara a Uniunii poate vota sau candida la alegeri n
tara sa de rezidenta.
De asemenea, membrii Parlamentului European primesc aceleasi
alocatii ca parlamentari, ca si membrii parlamentelor lor
nationale. Aceasta alocatie este platita de fiecare Stat Membru si
completata de Parlamentul European cu o suma care sa acopere
cheltuielile Membrilor Parlamentului European, aparute ca urmare a
ndeplinirii ndatoririlor lor si recrutarii de asistenti. Aceste
alocatii pot fi blocate daca Membrii nu participa regulat la
sedintele plenare.
La cererea Parlamentului, n Tratatul de la Amsterdam s-a inclus
o prevedere referitoare la un statut comun pentru toti Membrii
Parlamentului European. Acest statut va fi adoptat n curnd si va
elimina discrepantele ntre salariile Membrilor de diferite
nationalitati, asigurnd n acelasi timp o transparenta mai mare.
12. Componenta Parlamentului European Numarul de Membri pentru
fiecare stat este specificat n Tratate.
n Camera, Membrii se aduna n grupuri politice, nu n delegatii
nationale. n prezent, Parlamentul are opt grupuri politice, plus
ctiva membri "independenti". Aceste grupuri politice cuprind membri
din peste o suta de partide politice nationale. (Anexa nr 2)
13. Activitatea Membrilor Parlamentului European Membrii
Parlamentului European se ntlnesc n sedinta plenara, timp de o
saptamna, la Strasbourg, unde este sediul Parlamentului
European.
Comisiile parlamentare se ntlnesc n general doua saptamni pe
luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul
European. Cea de a treia saptamna este rezervata ntlnirilor
grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de
la Strasbourg. Parlamentul mai are si ntlniri plenare suplimentare
la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.
Desi si are sediul la Strasbourg, Parlamentul European are trei
puncte de lucru, din motive istorice. Cele trei Comunitati nu au
fost constituite n acelasi moment. Comunitatea Europeana pentru
Carbune si Otel (ECSC) a fost constituita la Luxemburg n 1952, iar
Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica, adesea numita
EURATOM, si Comunitatea Economica Europeana (EEC) au fost
constituite n principal n Bruxelles, n 1958.
Strasbourg a devenit mai nti sediul Consiliului European, iar
apoi, n 1952, sediul Parlamentului European, pentru a simboliza
reconcilierea franco-germana. ntlnirea Consiliului European de la
Edinburgh (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997) au oficializat
amplasarea Institutiilor n cele trei locuri.
Traducerea simultana a tuturor dezbaterilor parlamentare si
discutiilor comisiilor este asigurata n cele unsprezece limbi
oficiale ale Uniunii: daneza, olandeza, engleza, finlandeza,
franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola si
suedeza. De asemenea, toate documentele parlamentare sunt traduse
si publicate n toate aceste unsprezece limbi.
Activitatea Parlamentului este organizata n general pe
urmatoarele principii:
comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia
pentru Mediul nconjurator pe probleme de legislatie a poluarii)
numeste un membru ca "raportor", pentru a redacta un raport asupra
propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza;
raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru
dezbatere;
dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca
este cazul, amendat;
raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la
vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii
respective. Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei,
care necesita doua lecturari, ca n cazul procedurii de
codecizie.
Pe lnga adoptarea propunerilor legislative si a bugetului,
Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea
Comisiei Europene si a Consiliului European, punnd ntrebari orale
asupra unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului,
n cadrul sedintelor n plen.
14. Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare Parlamentul
European poate ndruma si promova programele de dezvoltare si
cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile n curs de
dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare
din cadrul Parlamentului, si prin activitatea Adunarii Comune
AC-EU.
Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct
cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi
ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la
mediul nconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane
stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor
neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta
furnizarii de ajutoare umanitare.
n special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a
conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale
regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP),
Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat
pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta mpotriva saraciei
si respectarea drepturilor omului si a principiilor
democratice.
Multumita Parlamentului European, Conventia ACP/EU include acum
o "clauza de democratie" - optiunea de a suspenda ajutorul catre
tarile ACP care se fac vinovate de ncalcari grave ale drepturilor
omului.
15. Apararea drepturilor omului n prezent este nevoie de
asentimentul Parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea
de noi State Membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt
membre ale Uniunii si la ncheierea de acorduri internationale.
Aceasta nseamna ca n prezent Parlamentul are dreptul sa ratifice
si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa
pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul si foloseste
puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa si
imbunatateasca practicile n domeniul respectarii drepturilor
omului.
In acest sens, se poate mentiona faptul ca Parlamentul nu a
ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state
care nu sunt membre ale Uniunii, pe baza unor chestiuni legate de
drepturile omului, oblignd aceste tari sa elibereze detinutii
politici sau sa accepte angajamente internationale pentru
respectarea drepturilor omului.
n 1998 Parlamentul a decis sa creeze PREMIUL SAHAROV, oferit
anual unor persoane care s-au distins n lupta pentru apararea
drepturilor omului. Nu este un lucru neobisnuit ca detinatorii
Premiului Saharov sa primeasca ulterior Premiul Nobel pentru Pace.
In Anexa nr 3 este prezentata lista detinatorilor premiului
Saharov, incepand cu anul infiintarii acestui premiu, si pana in
prezent.
Puterile considerabile ale Parlamentului n domeniul relatiilor
externe fac din acesta un adevarat forum international. n timpul
sesiunilor plenare, sefii statelor care nu sunt membre ale Uniunii
sunt adesea invitati sa se adreseze Parlamentului n sedinte
oficiale.
De asemenea, Presedintele Parlamentului European este adesea
invitat sa faca vizite oficiale n diferite parti ale lumii,
reflectnd astfel pozitia internationala a Parlamentului.
III. Consideratii finale
Uniunea Europeana este construita ntr-un sistem institutional
unic n lume. Statele membre delega anumite atribute de suveranitate
unor institutii independente, care reprezinta interesele Uniunii n
ansamblul ei, ale statelor ei membre si ale cetatenilor sai.
n mod traditional, Comisia apara interesele uniunii n ansamblul
sau, n timp ce fiecare guvern national este reprezentat n Consiliu,
iar Parlamentul European este ales n mod direct de catre cetatenii
statelor membre. Democratia si suprematia legilor sunt asadar
pilonii structurii.
Acest "triunghi institutional" este flancat de alte doua
institutii: Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. Alte cinci
institutii completeaza sistemul, si printre ele se numara si
Parlamentul European.
Dupa cum am aratat pe parcursul acestui referat, Parlamentul
European are un rol activ in procesul legislativ, privind multe
domenii: piata interna, protectia consumatorului, transporturi,
educatie, sanatate.
La fiecare 5 ani prin sufragiu universal, Parlamentul European
reprezinta expresia vointei democratice a celor 374 milioane de
cetateni ai Uniunii Europene. Principalele partide politice din
statele membre sunt reprezentate n Parlament, unde activeaza n
grupuri politice pan-europene.
n 1965, la Bruxelles, s-a facut un pas important n aplicarea
proiectului comunitar: s-a realizat unificarea institutiilor celor
trei Comunitati europene (Comunitatea Economica a Carbunelui si
Otelului, EuroAtom, Comunitatea Economica Europeana).
Democratia, insa, ca forma de guvernamnt bazata pe sufragiu
universal si drepturi politice fundamentale (libertatea cuvntului,
a adunarii, a asocierii etc.), are ca regula cheie alegerile
competitive si regulate, completata de raspunsul institutiilor
alese, transparenta luarii deciziilor, actiunea grupurilor de
interes fata de putere, responsabilitatea liderilor politici. Ceea
ce nseamna ca legitimitatea unei democratii tine n mare masura de
componenta participare, ca forma a sustinerii pe care indivizii,
apartinnd unui grup, o acorda institutiilor.
Astfel, se poate spune ca democratia reala, nregistrat un cstig,
in privinta Parlamentului European abia n 1979, n momentul n care
au avut loc primele alegeri parlamentare europene prin sufragiu
universal. S-a mers totodata si catre o extindere a atributiilor
Parlamentului, care, n noul context, urma sa reprezinte pilonul
democratiei n Uniune si fundamentul legitimarii acesteia.
Se pare nsa ca nici alegerile directe si nici cresterea
graduala, dar considerabila, a puterilor Parlamentului (ncepnd cu
1979) nu au rezolvat problema legitimitatii n Uniune. Participarea
la alegeri este un indicator ce ne atrage atentia asupra acestui
fapt. Astfel, cele patru alegeri pentru Parlamentul european, care
au avut loc ntre 1979 si 1994, par sa confirme ndoielile si
ngrijorarea cu privire la democratie si legitimitate n Uniunea
europeana: participarea a fost ntotdeauna scazuta si chiar s-a
micsorat ntre 1979 si 1994, de la 66% la 59%.
n multe dintre tarile membre exista o diferenta de 20 pna la 40
de procente ntre participarea la scrutinul national si cel
european. Aceasta rata crescuta a absenteismului la alegerile
pentru Parlamentul european pare sa indice ca multi europeni sunt
destul de confuzi cu privire la Uniunea europeana.
O posibila solutie a acestei probleme ar putea fi studierea
atenta a cauzelor absenteismului la alegerile pentru Parlamentul
european, ct si masura n care ele sunt legate de ceea ce nseamna
participare la jocul democratic n general. O alta ar putea avea n
vedere procesul de socializare politica - nteles ca rezervor al
legitimarii, prin popularizarea ideii de Uniune europeana" - strns
legat de cel de democratie".
In plus sistemul de partide ramne tributar conditiilor de la
nivel national, nefiind adaptat cerintelor europene. Ar trebui sa
existe o legatura directa ntre alegerile nationale si cele
europene, iar acestea din urma sa reprezinte un apendice al
primelor n situatia n care partidele ar avea aceeasi reprezentare
la ambele niveluri; de asemenea, ar trebui sa existe o distinctie
clara ntre partidele guvernamentale, cele traditionale si cele de
opozitie/protestatare, astfel nct alegatorii sa poata face
distinctie ntre opozitie si putere, dnd nastere unui sistem
competitional.
Procesul de socializare, prin rezervele de legitimitate pe care
le pune la dispozitie si prin atitudinile prefabricate, nvatate si
preluate ca atare, ar putea constitui o solutie pentru absenteismul
alegatorilor europeni. Ct priveste explicarea beneficiilor
procesului democratic, n Uniune sau oriunde, ea face parte din
proiectul educarii maselor", de care vorbea Ortega Y Gasset, proces
ce presupune att timp ct si elite dispuse sa si-l asume.PARLAMENTUL
EUROPEANPentru a raspunde principiilor democratiei reprezentative,
alaturi de interesele guvernelor si cel al Comunitatii trebuie sa
fie satisfacute si interesele cetatenilor, iar singurul organ care
o putea face era un parlament constituit dupa reguli cat mai
apropiate de cel al parlamentelor nationale.Prin crearea
Parlamentului European ca Institutie de baza care reprezinta
interesul poporului, ulterior prin elaborarea procedurilor pentru
organizarea de alegeri directe s-a dat satisfactie principiului
democratic evocat.Intreaga evolutie a reglementarilor ce privesc
regimul acestui organ, inclusiv modificarile aduse prin Tratatul de
la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Nisa, precum
si proiectul Tratatului modificator din 2007 de la Lisabona pun in
lumina doua tendinte de principiu: sa se dea o cat mai mare
legitimitate si sa creasca rolul sau, astfel incat in timp sa poata
indeplini functiile unui parlament national. Aceasta evolutie
inseamna un grad din ce in ce mai mare de integrare, inclusiv sub
aspect politic.A. CompunereStabilirea numarului de locuri pentru
Parlament si repartizarea acestora intre statele membre este o
problema destul de delicata. Ea trebuie sa tina seama de
urmatoarele considerente:-alegerile directe implica o crestere a
numarului de reprezentanti alesi pentru acest forum
democratic;-trebuie sa se aiba in vedere eventualitatea largirii
sale, urmare a aderarii de noi state;-numarul total trebuie sa
asigure o buna functionare a Institutiei, sa nu creeze un mecanism
greoi, ineficient;-numarul de locuri acordat fiecarui stat sa nu
fie atat de mic incat statele mai putin populate sa nu-si poata
exprima optiunea politica a electoratului.In aceste conditii
Parlamentul celor 15 in anul 1995 numara 626 membri repartizati
astfel: Germania, 99 de locuri, Franta, Italia si Marea Britanie
cate 87 de locuri; Spania 64 de locuri; Olanda 31 de locuri;
Belgia, Grecia, Portugalia cate 25 de locuri, Irlanda 15 locuri si
Luxembourg 6 locuri. Criteriul demografic este baza negocierii
numarului de locuri acordate fieicarui stat. Spre exemplu, dupa
reunificarea Germaniei, demografic acest stat se afla pe primul loc
(81.100.000 locuitori), Italia (57.700.000 locuitori), Franta
(57.500.000 locuitori) si Marea Britanie (57.500.000 locuitori).
Olanda (15.700.000 locuitori) este cea mai populata dintre tarile
mijlocii sub aspect demografic din cadrul UE. Dupa acest an, urmare
politicilor nationale demografia statelor membre cunoaste alte
cote, dar care nu au adus si modificari pentru norma de
reprezentare. De ex. politica de imigratie adoptata pentru a
compensa scaderea ratei natalitatii a facut ca Franta sa aiba in
prezent o populatie de 62.000.000 locuitori, cresteri cunoscand si
Germania (82.000.000), Marea Britanie (59.600.000) si Italia
(58.000.000).Tratatul de la Amsterdam din iunie 1997, modificand
Tratatele constitutive a fixat la 700 numarul maxim de membri ce il
poate avea Parlamentul European, in perspectiva aderarii de noi
state la UE.Tratatul de la Nisa prevede ca in perspectiva
extinderii UE cu pana la 27 de state membre, numarul de locuri in
Parlamentul European va fi maxim de 732 repartizate astfel:
Germania 99 locuri, Marea Britanie, Franta, Italia 72, Spania,
Polonia 50, Romania 33, Olanda 25, Grecia, Belgia, Portugalia 22,
Republica Ceha, Ungaria 20, Suedia 18, Bulgaria, Austria 17,
Slovacia, Danemarca, Finlanda 13, Irlanda, Lituania 12, Letonia 8,
Slovenia 7, Estonia, Cipru, Luxemburg 6, Malta 5. In cazul
extinderii Uniunii Europene cu mai mult de 27 de state se va
reconsidera numarul de locuri acordat fiecarui stat fara a se
depasi numarul total de 732. Prin tratatul de aderare pentru
Romania au fost negociate 35 de locuri, iar pentru Bulgaria 18, din
numarul total negociat in prezent de 736 de locuri.Prin Tratatul de
aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana , tara noastra
a negociat 35 de locuri iar cea vecina 18, astfel incat alegerile
europene din 2007 au fost organizate pentru ocuparea acestor
locuri.Tratatul ce reformeaza constructia comunitara, astfel cum a
fost gandit initial prin Tratatul de instituire a unei Constitutii
pentru Europa, renegociat in octombrie 2007 prin Proiectul de
Tratat de modificare a Tratatelor Uniunii Europene si Comunitatilor
Europene arata ca Parlamentul European exercita impreuna cu
Consiliul functia legislativa si bugetera, functia de control
politic si consultativa, alege presedintele Comisiei. In ordinea
reglementarii, PE este prima dintre institutii.Reprezentand
cetatenii Uniunii, el se compune din 750 de membrii, reprezentarea
statelor fiind proportional degresiva, nici un stat neputand avea
mai mult de 86 si mai putin de 6 membri. Se intelege ca astfel
Germania va avea 86 locuri, Malta 6, iar prim Rezolutia PE de
renegociere aprobata de Consiliul European din octombrie 2007
Romania va avea 33 de locuri din urmatorul mandat, 2009.
Atributiile codecizionale si de control politic cresc evident.B.
Proceduri electoraleInitial deputatii au fost desemnati de catre
Parlamentele nationale din randul membrilor acestora, pe criteriul
reprezentativitatii politice. Desi tratatele prevazusera principiul
alegerilor directe, ele au fost posibile doar dupa realizarea
conditiilor necesare punerii in practica a acestei proceduri.Actul
intervenit la 20 septembrie 1976 a intarit acest sistem, primele
alegeri universale si directe avand loc in anul 1979, fiind urmate
de cele din 1984, 1989, 1994 si 1999.Alegerile directe din anii
1979, 1984 si 1989 s-au desfasurat dupa urmatoarele reguli:-fiecare
stat organizeaza alegerile dupa regimul electoral national,
rezultatul alegerilor fiind stabilit conform legii electorale
nationale;-fiecare persoana cu drept de vot este indreptatita doar
la un vot (in raport de teritoriu nu poate vota de mai multe ori in
tari diferite);-alegerile se organizeaza dupa un calendar general
stabilit de Comunitati;-data alegerilor este fixata de fiecare stat
membru, in functie de acest calendar general;-urnele de vot nu se
dezvelesc inainte de terminarea ultimei alegeri;-daca una din
procedurile nationale prevede votul cu doua scrutinuri, primul
dintre ele va trebui organizat in perioada fixata de
Comunitati.Diversitatea de regimuri nationale electorale este
foarte mare. Spre exemplu, varsta electorala variaza de la 18 la 25
de ani; majoritatea statelor prevad scrutinul proportional, iar
Marea Britanie scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur;
regimul listelor de vot si al regulilor de numarare a voturilor
difera de la tara la tara etc.In aceste conditii diversitatea
regimurilor nationale a ridicat unele probleme la alegerile pentru
Parlamentul European.In anul 1982 a fost adoptat de Parlament
proiectul de procedura electorala uniforma care prevedea ca in
fiecare stat membru trebuie sa se recunoasca dreptul de vot
resortisantilor celorlalte state membre, daca acestia sunt
rezidenti de cel putin 4 ani. Se mai prevedea respectarea
reprezentarii proportionale in cadrul regional dat si adaptarea
regimurilor electorale din Franta si Marea Britanie la cele din
celelalte tari membre, avand in vedere ca aceste doua state
prezentau sistemele cu cele mai mari particularitati.Acest act a
premers Tratatului de la Maastricht care a introdus cetatenia
europeana ca statut politico-juridic ce da printre altele, dreptul
de vot pentru alegerile generale pentru Parlamentul European, cat
si pentru alegerile locale tuturor resortisantilor statelor membre,
rezidenti pe teritoriul acestor state, indiferent de nationalitate
(a se intelege cetatenie conform dreptului nostru).Alegerile din
1994, 1999 si 2004 au avut loc dupa aceasta procedura care tinde sa
apropie cat mai mult sistemul national si astfel sa dea
Parlamentului European legitimitatea unui parlament national.C.
Statutul parlamentarilorTratatele constitutive, actul din 1976,
dispozitiile prevazute in legislatiile nationale privind statutul
membrilor parlamentului dau configuratia acestei calitati.Durata
mandatului este de 5 ani si are un caracter reprezentativ, votul
fiecarui deputat este personal si individual.Actele evocate mai sus
impreuna cu Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor
definesc statutul parlamentarilor.Calitatea de membru al
Parlamentului European este incompatibila cu cea de membru al
oricarei alte Institutii precum si a organelor auxiliare mai
importante; este de asemenea incompatibila cu cea de membru al unui
guvern national. Din reglementarea data rezulta ca nu exista
incompatibilitate fata de calitatea de membru al unui parlament
national. In fapt, 9/10 din deputatii Parlamentului European au si
calitatea de membri ai legislativului national, situatie care pune
in evident profit Institutia, datorita politicii europeiste
promovata in acest mod in parlamentele nationale.D. Organizare si
functionareOrganizarea si functionarea sunt guvernate de regulile
stabilite in regulamentul intern, dispozitiile fiind asemanatoare
cu cele din dreptul parlamentar national.Organele proprii de
conduce sunt Biroul si Biroul largit. Biroul se compune din:
Presedinte, 14 vicepresedinti si 5 chestori alesi pentru un mandat
de 2 ani si jumatate iar, Biroul largit cuprinde in afara membrilor
Biroului si presedintii grupurilor politice.Alegerea Presedintelui
se face dupa o procedura cu majoritate absoluta, scrutin exprimat
in trei tururi. Primii doi candidati ramasi dupa cel de-al treilea
scrutin vor participa la turul patru in urma caruia se va decide in
final alegerea presedintelui. Rolul sau este mai mare decat cel
obisnuit al presedintilor camerelor unui parlament
national.Alegerile vicepresedintilor se fac dupa aceeasi procedura
in doua tururi de scrutin, la cel de-al treilea participand primii
28 de candidati ramasi in cursa, acestia alegandu-se in final cei
14 vicepresedinti.Chestorii sunt alesi dupa aceeasi procedura si ei
au un vot consultativ in cadrul biroului.Biroul largit are
atributii interne importante, in special in ceea ce privesc
relatiile cu celelalte Institutii si organele auxiliare, cu
organele diferitelor organisme internationale; el are calitatea de
a elabora propunerea de proiect bugetar al Comunitatilor.Ca
formatii de lucru, Parlamentul European este compus din grupuri
politice, comisii permanente, comisii temporare, comisii de ancheta
si delegatii interparlamentare.Grupurile politice sunt alcatuite pe
principiul afinitatilor politice. Numarul minim pentru constituirea
unui grup politic este de 23 daca deputatii apartin unui singur
stat, de 18 daca apartin la 2 state si 12 daca apartin la 3 sau mai
multe state.Un deputat nu poate face parte decat dintr-un grup
politic. Grupurile politice joaca un rol deosebit, ele au dreptul
de initiativa, timpi de interventii la dezbateri, locuri in
comisiile parlamentare s.a. Pentru desfasurarea activitatii se
bucura de un personal auxiliar-tehnic si de localuri si dotari.O
alta formatie importanta de lucru o constituie comisiile permanente
organizate pe domenii. In cadrul ultimului mandat au figurat 18
comisii permanente dintre care exemplificam: comisia politica;
comisia pentru agricultura, bugetara, economica, monetara si
politica industriala; comisia juridica si protectia drepturilor
omului; comisia pentru relatii economice externe; comisia pentru
energie; comisia pentru transporturi si turism etc.Fiecare deputat
este membru plin al unei comisii si membru supleant al alteia.
Membrii comisiei se aleg pentru un mandat de 2 ani si jumatate ce
poate fi reinnoit. Numarul si denumirea comisiilor sunt fixate
printr-un act intern al Parlamentului, la inceputul fiecarui
mandat. Comisiile permanente isi desfasoara activitatea intre
sesiuni, dupa un program prestabilit.Comisiile temporare al caror
mandat este de maxim 12 luni sunt create printr-o decizie a
Parlamentului, act in care se arata durata mandatului si
atributiile.La cererea a cel putin un sfert din membrii sai,
Parlamentul poate constitui comisii de ancheta, al caror numar de
membri nu poate fi mai mare de 15 si al caror mandat nu poate fi
mai lung de 9 luni. Membrii acestor comisii sunt alesi la
propunerea Biroului, dintre candidatii propusi de grupurile
politice, iar alegerea lor se face tinand cont de spectrul politic
al Parlamentului. Institutia mai poate constitui delegatii
interparlamentare desemnate de gruparile politice si ale caror
competente sunt determinate printr-un act intern de
Parlament.Reuniunile urmeaza in mare regimul parlamentar
clasic.Perioada cea mai lunga si corespunzatoare mandatului este
legislatura. Anual Parlamentul se reuneste intr-o sesiune, iar
perioadele efective de lucru sunt sesiunile lunare. In mod
traditional Parlamentul isi incepe sesiunea in a II-a zi de marti a
lunii martie din fiecare an. Parlamentul se convoaca la initiativa
Biroului largit si in mod exceptional de Presedinte, la initiativa
Comisiei sau a Consiliului.Biroul largit stabileste ordinea de zi
dupa consultarile avute de Presedinte cu grupurile politice si
comisiile permanente. Ordinea de zi definitiva se hotaraste de
Parlament prin vot.Consiliul si Comisia pot asista la deliberarile
privind ordinea de zi.Reuniunile Parlamentului sunt deschise
publicului.Regulile privind discutiile si deliberarile sunt
aceleasi ca in reglementarile nationale.Quorumul este de o treime
din numarul total al membrilor, iar votul absolut personal este in
principiu deschis. Hotararile se iau cu votul a doua treimi din cei
prezenti.Parlamentul nu are drept de initiativa legislativa, dar
are drept de initiativa politica, actele sale fiind temei al
procedurii de reglementare initiata de Comisie.In functia
colegislativa adopta regulamente, decizii si directive, in cea
consultativa adopta rezolutii si avize.In cadrul fiecarei sedinte
se redacteaza un proces-verbal in care sunt consemnate toate
aspectele (discutii, deliberari etc.) iar acest act se publica in
termen de o luna in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene
(JOCE).E. AtributiiTratatele constitutive, Actul Unic European,
Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam, prin
atributiile conferite Parlamentului European i-au dat rolul de
organ consultativ, de cooperare si decizional.Linia politica
inceputa dupa 1957 a fost de a largi atributiile si evident de a
mari rolul acestei Institutii.Ca organ de control politic isi
exercita aceasta putere in raport cu Comisia, Consiliul si
Consiliul European, aspecte deja evocate in sectiunile precedente
ale capitolului.Parlamentul dispune de o reala putere decizionala
in materie bugetara. Este cea mai importanta atributie, doar in
acest domeniu fiind egalul Consiliului ca organ legislativ.
Procedura bugetara este destul de complicata, atributiile in
aceasta materie fiind impartite intre cele doua Institutii, asa
incat sa se creeze un echilibru intre ele, in final hotararea
bugetului Comunitatilor fiind opera celor doua organe. Pentru
venituri votul final se da de Consiliu iar pentru cheltuieli de
Parlament, bugetul devenind executoriu sub semnatura Presedintelui
PE.Parlamentul are un rol codecizional alaturi de Consiliu si
uneori chiar de Comisie in proceduri de consultare (alaturi de
Consiliu) in proceduri de coordonare (alaturi de Comisie) cat si in
proceduri de cooperare (alaturi de Consiliu sau de ambele) in
domenii particulare determinate in Tratate. Parlamentul European
are un rol decizional alaturi de Consiliu in materia relatiilor
externe ale UE.Cele mai importante acte prin care au fost sporite
puterile acordate Parlamentului European sunt Actul Unic European,
Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam. Actul Unic
European (AUE) a prevazut ca daca Parlamentul respinge cu
majoritate de voturi pentru a doua oara o propunere legislativa,
Consiliul o va putea adopta doar cu unanimitate. Parlamentul are
dreptul de a interpela in scris si oral, Comisia si Consiliul,
poate initia procedura de demitere in bloc a Comisiei, se pronunta
prin aviz asupra cererilor de aderare la UE si asupra acordurilor
de asociere si comerciale incheiate de Uniune.Tratatul de la
Maastricht a dat Parlamentului dreptul la codecizie alaturi de
Consiliu in anumite domenii ce privesc piata unica, dreptul de a
cere Comisiei sa inainteze anumite propuneri legislative, de a numi
un Avocat al poporului imputernicit sa primeasca reclamatii
impotriva Institutiilor si organelor UE.Tratatul de la Amsterdam a
intarit si mai mult rolul codecizional al acestei institutii,
atribuindu-i aceasta putere in domenii cum sunt: libertatea de
deplasare a lucratorilor, piata unica, protectia mediului
inconjurator, retele transeuropene, protectia consumatorului,
educatie, cercetare, statistica etc.Actul de modificare a CE din
1997 a intarit si rolul politic al Parlamentului, nominalizarea
Presedintelui Comisiei fiind supusa aprobarii Parlamentului, iar la
incheierea sedintelor Consiliului European, presedintele in
exercitiu al acestei institutii prezinta concluziile lucrarilor in
fata Parlamentului.Putem spune ca, in esenta, el ramane un organ de
control democratic al celorlalte Institutii si codecizional alaturi
de Consiliu, fara a avea rolul unui Parlament national.1.
Prezentare generala
Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la
Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii
Europene".Originile Parlamentului European se regasesc in Tratatul
de la Paris din 1951. Acest tratat, care a instituit Comunitatea
European a Crbunelui si Otelului a creat 4 institutii:a) Inalta
Autoritateb) Consiliul Special de Ministri;c) Adunarea Comuna;d)
Curtea de Justitie.
Tratatul de la Paris prevedea, in cadrul institutional nou
format, o "Adunare comuna" compusa din "reprezentantii ai
popoarelor statelor reunite in Comunitate", avand rol de Adunare
consultativa. Ca model a fost luata Adunarea Parlamentara a
Consiliului Europei.
Adunarea Comuna era constituit conform art. 7 si art. 20-25 din
tratat. Ea era compusa din 78 de delegati desemnati de parlamentele
nationale ale statelor membre. Potrivit prevederilor inscrise in
tratat, membrii Adunarii erau fie numiti, fie alesi prin "sufragiu
universal, direct, dupa procedura fixata de fiecare Inalta Parte
Contractanta". In fapt, toti membrii Adunarii erau delegati ai
parlamentelor nationale. Potrivit stipulatilor din tratat, Adunarea
se intrunea cel putin o data pe an, prilej cu care se punea in
discutie si un raport general prezentat de Inalta Autoritate. La 23
iulie 1952 Paul-Henri Spaak este numit presedinte al Adunrii.
In 1957, in cele doua Tratate prin care se instituiau
Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei
Atomice se prevedea crearea de aceleasi "Adunari", Conventia din 25
martie 1957 propunand infiintarea unei "Adunari unice".
Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte
doua comunitti europene, Comunitatea Economica Europeana si
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. O data cu semnarea
Tratatelor CEE si CEEA a fost semnata si Conventia referitoare la
unele institutii comune ale Comunittilor, prin care cele trei
Adunri erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentar European.
La 19 martie 1958 are loc sesiunea de stabilire a Adunrii
Parlamentare Europene. Este tinut in Strasbourg. Este ales ca
Presedinte al Adunrii Robert Schuman.
Prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie
1962, s-a stabilit denumirea de Parlament European, denumire pe
care o poarta pana in prezent.
Primele alegeri directe in Parlamentul European s-au tinut in
iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie
de marimea acestora. La numai 34 de ani de la terminarea celui de
al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data
destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui
parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai
puternic al reconcilierii.
Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul
universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul
timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o
serie de tratate. Aceste tratate, in special Tratatul de la
Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au
transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ
intr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale
parlamentelor nationale.
Parlamentul European este singura institutie comunitara care se
intlneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile
si rezolutiile Parlamentului se publica in Monitorul Oficial al
Uniunii Europene.
2. Componenta Parlamentului European
Inca de la incheierea tratatelor C.E.C.A si C.E.E a fost
sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie
alesi prin sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in
toate statele membre si sa se reglementeze punerea sa in aplicare.
S-a avut in vedere ca Adunarea sa fie formata din delegati
desemnati de Parlamentele nationale, dupa procedura stabilita de
fiecare stat membru. Principiul a fost preluat de Tratatele C.E.E.
si EURATOM.
Statele membre nu au agreat ideea adoptarii unei proceduri
electorale uniforme, astfel incat, articolul 138.3 al Tratatului
C.E.E. prevede ca procedura electorala este condusa in fiecare stat
membru prin dispozitii nationale. Fiecare stat era liber sa adopte
un anumit tip de scrutin, conform traditiilor electorale nationale.
Toate statele au procedat astfel, mai putin Franta, care a incalcat
traditie celei de-a V-a Republici, alegand scrutinul proportional,
adica impartirea restului la cea mai puternica jumatate, in liste
blocate si pragul de 5% voturi. Franta a invocat istoria electorala
pe care o are, folosind cadrul national, adica o circumscriptie
electorala unica.
Cu toate ca fiecarui stat membru ii este permisa organizarea
sufragiului in functie de propriile reguli, trebuind sa respecte
numai un set de conditii minime comune:- nimeni nu poate vota decat
o singura data (principiul votului unic);- alegerile se desfasoara
in cursul aceleiasi perioade in toate statele membre incepand cu
joi dimineata, pana duminica, in cursul aceleiasi saptamani; prima
perioada este determinata de catre Consiliu, care statueaza, cu
unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului European;-
varsta minima pentru vot este 18 ani;- deschiderea urnelor se poate
face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre.
Fiecare stat stabileste regulile cu privire la electorat
(singura conditie stabilita de o maniera uniforma este cea
referitoare la varsta), la eligibilitatea si la modurile de
desfasurare a scrutinului (toate statele au adoptat un sistem de
reprezentare proportionala, cu liste nationale sau locale.
Mai tarziu, o data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la
Maastricht, s-a instituit un drept de a alege si a fi ales pentru
toate persoanele care poseda cetatenia Uniuni Europene.Legitimat
prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani,
Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin
intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul
de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au
condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism
pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare
celor exercitate de parlamentele nationale.
Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003,
in perspectiva extinderii Uniunii, s-a stabilit un numar maxim de
732 de membri ai Parlamentului din care in prezent exista 626 de
deputati, restul locurilor fiind rezervate in vederea extinderii.
Incepnd cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state
membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in
Parlamentul European. Repartitia parlamentarilor este
urmatoarea:
TaraNr. de parlamentari
Germania99
Franta87
Italia87
Marea Britanie87
Spania64
Olanda31
Belgia25
Grecia25
Portugalia25
Suedia22
Austria21
Danemarca16
Finlanda16
Irlanda15
Luxemburg6
Tratatul Uniunii Europene a prevazut o crestere a puterii
Parlamentului European prin introducerea procedurii de luare in
comun a deciziilor, care inseamna ca o mare parte a legislatiei (ca
de exemplu cea referitoare la piata interna, problemele si
protectia consumatorilor, reteaua de comunicatii trans-europeana,
educatia si sanatatea) este acceptata att de catre parlament ct si
de catre Consiliu.In cea mai mare parte a cazurilor (incluznd
agricultura, pescuitul, piata interna, protectia mediului si
transportul), Consiliul ia decizii cu majoritate de voturi, statele
membre dispunnd de urmatorul numar de voturi:
Germania, Franta, Italia si Marea Britanie10 voturi
Spania8 voturi
Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia5 voturi
Austria si Suedia4 voturi
Irlanda, Danemarca si Finlanda3 voturi
Luxemburg2 voturi
TOTAL87 voturi
Atunci cnd se discuta o propunere a Comisiei Europene este
necesara o majoritate de cel putin 62 de voturi pentru. In
celelalte cazuri, majoritatea necesara este tot de 62 de voturi,
dar acestea trebuie sa apartina cel putin a 10 state. In practica,
Consiliul incearca sa atinga un consens ct mai larg in majoritatea
problemelor inainte de a lua decizii, astfel inct, spre exemplu,
numai la aproximativ 14% din legislatia adoptata de Consiliu in
anul 1994 s-au consemnat voturi negative sau membri ai Consiliului
care nu si-au exercitat dreptul de vot.
Statutul membrilor Parlamentului European este reglementat atat
de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale. Dispozitiile
aplicabile la alegerile europene, care sunt inscrise in Act, sunt
foarte sumare. Ele trimit, in special, fie la tratatele originale,
fie la masurile de aplicare sau, cel ami des, la legislatiile
nationale, legislatii care dispun ca se fac aplicabile si
parlamentarilor europeni. Parlamentul poate stabili si unele reguli
de conduita pentru membrii sai.
Deputatii europeni sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar
mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterii lor este o
prerogativa care incumba Parlamentului European. Cumulul mandatului
european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar
el este interzis pe plan national.
Numarul locurilor este, de obicei, proportional cu populatia
fiecarui stat membru. Fiecare stat membru si-a stabilit un numar de
locuri, maximul fiind de 99, iar minimul de 5. Proportia femeilor
in Parlamentul European a crescut, astfel ca in prezent o treime
din membrii este femei. Membrii Parlamentului European sunt grupati
dupa afinitati politice, nu dupa nationalitate. Ei isi exercita
mandatul in mod independent. Primesc un salariu egal cu al
mambrilor parlamentului din tara pe care o reprezinta. S-a luat in
discutie un statut care sa egalizeez salariile si care sa duca la
transparenta in ceea ce priveste remunerarea
europarlamentarilor.
3. Organizarea Parlamentului European
Organizarea si functionarea Parlamentului European sunt
reglementate in Tratatele institutive si in Regulamentul adoptat cu
majoritate de voturi de catre insusi Parlamentul European.
Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale in octombrie
1993.Din punctul de vedere al organizarii, Parlamentul European
cuprinde: a) un Birou;b) Conferinta presedintilor;c) Comisii;d)
Grupuri politice parlamentare.
a) Presedintele, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt
alesi pentru un mandat de 2 ani si jumatate, adica pentru jumatate
din durata mandatului unui Parlament. Alegerea se face prin vot
secret. Impreuna, ei formeaza Biroul, in cadrul caruia chestorii au
un drept de vot consultativ, in chestiunile administrative si
financiare legate de membri si de statutul acestora. Presedintele
reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatii
internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile
Biroului si ale Conferintei Presedintilor. Biroul este responsabil
cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative,
de organizare si de de personal.
b) Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului
si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic
conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru
sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor
parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si
delegatiilor parlamentare.
c) Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale
Parlamentului, Membrii lucreaza in 20 comisii permanente. Acestea
sunt cele care pregatesc lucrarile Parlamentului, redacteaza
rapoarte si tin legatura cu Comisia si Consiliul, in intervalul
dintre sesiuni. Pe lnga aceste comisii permanente, Parlamentul mai
poate infiinta si subcomisii, comisii temporare (pentru 12 luni, cu
posibilitatea prelungirii existentei lor printr-o decizie a
Parlamentului) care se ocupa de probleme specifice, precum si
comisii de ancheta.Parlamentul european poate infiinta si comisii
parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele
asociate la Comunitate sau din statele cu care deja sunt angajate
negocieri de aderare.Comisiile parlamentare unite intretin
relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are
acorduri de asociere. De asemenea, delegatiile interparlamentare
fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru
organizatiile internationale.
d) Membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri
politice, dar exista si deputati neinscrisi. Ei se organizeaza dupa
afilierea politica si nu dupa nationalitate. In prezent, exista
sapte grupari politice in Parlamentul European:- Grupul Partidului
Popular European (democrat-crestini) si Democratilor Europeni -
PPE-DE;- Grupul Partidului Socialistilor Europeni PSE;- Grupul
Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa ALDE;- Grupul
Verzilor/ Alianta Libera Europeana V/ALE;- Grupul Confederalal
Stangii Unitare Europene/ Stanga Verde Nordica GUE/ NGL;- Grupul
Uniunii pentru Europa Natiunilor UEN;- Grupul Independentei si
Democratiei IND/DEM;- Grupul Celor Neinscrisi.
Grupurile politice parlamentare (G.P.P) sunt formatiuni
organizatoriceale Parlamentarilor, constituindu-se in temeiul
criteriilor politice care ii unesc pe parlamentari. Orice grup
politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se
face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine
denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului.
Aceasta declaratie se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor
Europene. Exista si conditii referitoare la numarul membrilor
privind infiintarea grupurilor politice.
Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata
de un secretariat general, condus de un Secretar General, si care
are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lnga care mai
functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii
membrilor.
Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o
treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul
lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda
constrngerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de
lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta
din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la
fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.
4. Functionarea Parlamentului European
Durata unei legislaturi este de 5 ani. Parlamentul tine o
sesiune anuala; se reuneste pe deplin drept in a 2-a marti din luna
martie (cu exceptia lunii august) si tine, cateodata, sesiuni
suplimentare mai scurte. Parlamentul poate fi convocat, cu titlu
exceptional, la cererea unei majoritati a membrilor sai sau a
Consiliului ori a Comisiei sau la cererea unei treimi din membrii
sai. Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Lucrarile
Parlamentului se desfasoara in 3 orase diferite. Secretariatul se
gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la
Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu
sesiuni suplimentare la Bruxelles.
Activitatea Parlamentului este organizata in general pe
urmatoarele principii: comisia parlamentara corespunzatoare (spre
exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de
legislatie a poluarii) numeste un membru ca "raportor", pentru a
redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei
Europene spre analiza; raportorul supune raportul redactat comisiei
respective, pentru dezbatere; dupa ce raportul a fost analizat, el
este supus la vot si, daca este cazul, amendat; raportul se discuta
apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul
adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective.
Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care
necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie. Pe
lnga adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, Membrii
Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei
Europene si a Consiliului European, punnd intrebari orale asupra
unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului, in
cadrul sedintelor in plen.
5. Atributiile Parlamentului European
Parlamentul are trei puteri importante: Puterea legislativa
reprezinta adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonante,
decizii). Prin aceasta cooperare legislativa se asigura adoptarea
intr-o forma democrata a textelor legilor. Partidul European nu
detine nici un drept al initiativei, deci nu poate sa voteze pentru
un proiect propriu de lege. Puterea bugetara, deci poate sa
exercite o influenta asupra cheltuelilor comunitatii. Puterea de
supraveghere democratica, se exercita asupra Comisiei Europene.
Partidul European isi spune parerea despre numirea membrilor
comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia. In plus,
exercita control politic asupra tuturor institutiilor. In timp,
Parlamentul a cstigat de la fondarea sa in 1957 competente
importante, dar nu competente att de puternice ca si parlamentele
nationale. De aceea criticii vorbesc despre un deficit de
democratie, desi Conventia Europeana planuieste in proiectul de
constitutie europeana o serie de drepturi importante.
Atributiile Parlamentului European sunt:a) asigurarea
controlului politic general;b) participarea la elaborarea dreptului
comunitar prin cooperare (legislativa);c) decizia, propriu-zisa, in
materie bugetara (in sensul ca adopta bugetul Comunitatii);d)
participa la relatiile externe.
Functiile exercitate de catre Parlament sunt numai simbolice,
comparativ cu cele exercitate de un parlament veritabil, national,
asa cum exista ele intr-o democratie parlamentara. Parlamentul nu
are dreptul de a desemna Guvern. El are puteri de supervizare numai
asupra Comisiei, nu si asupra Consiliului. Parlamentului i s-a
recunoscut un rol important in luare deciziilor care privesc
accesul noilor state ca state membre.
6. Parlamentul European si Comisia Europeana
Parlamentul European joaca un rol important in procesul numirii
Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele
Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei,
numind apoi Comisia printr-un vot de incredere.
Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a
cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea
unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.
Pna acum, Parlamentul European nu a adoptat nici o motiune de
cenzura. Adoptarea unei motiuni de cenzura ar necesita sustinerea
unei majoritati absolute a membrilor, precum si votul a doua treimi
dintre ei. In martie 1999, ca urmare a unui raport asupra
managementului Comisiei, elaborat de o comisie de experti
independenti imputerniciti de Parlament, Comisia a ales sa
demisioneze, mai degraba dect sa se supuna unei cenzuri oficiale a
Parlamentului.
Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic,
examinnd un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care
Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu,
raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la
implementarea bugetului).
In plus, Membrii Parlamentului European pot adresa intrebari
Comisiei Europene, oral sau in scris. In timpul sedintelor in plen,
"Sectiunea de intrebari" devine un forum pe chestiuni specifice
intre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii
independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual
peste 5000 de intrebari Comisiei.
7. Parlamentul European si Consiliul European
Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au
marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special
procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al
puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul
European.
Parlamentul European (abreviat Europarl sau PE) este o instituie
legislativ a Uniunii Europene (UE) aleas prin scrutin direct odat
la cinci ani. mpreun cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul) i cu
Comisia European, exercit puterea legislativ a UE. A fost descris
(chiar de eurodeputai) ca fiind una dintre cele mai puternice
legislative din lume.[1] Parlamentul este compus din 766 de
membrii, care reprezint al doilea cel mai mare electorat democratic
n lume (375milioane de votani eligibili n 2009).[2]
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l
"cite_note-3" [3]
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l
"cite_note-18_new_MEPs_take_their_seats-4" [4]ncepnd cu anul 1979
este ales direct, o dat la 5 ani, prin alegeri generale, libere i
secrete. ns, prezena la vot pentru alegerile Uniunii Europene au
sczut la fiecare alegere consecutiv din acel an, i au fost sub 50%
din 1999. Prezena la vot n 2009 a fost de 43% din totalul votanilor
europeni, variind de la 90% n Luxemburg i Belgia (unde este folosit
votul obligatoriu) pn la 20% n Slovacia; n 18 din 27 de state
membre (n 2009) a fost de sub 50%.[5]Dei Parlamentul European are
puterea legislativ pe care Consiliul i Comisia nu o posed, acesta
nu are controlul formal asupra iniiativei legislative, cum de
altfel majoritatea parlamentelor naionale al membrilor Uniunii o
au.[6]
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l
"cite_note-7" [7]
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l
"cite_note-Pot_initiative-8" [8] Parlamentul este prima instituie a
UE (menionat n tratate, avnd precedent ceremonial peste toate
celelalte organe de autoritate la nivel european),[9] i mparte n
mod egal puterile legislative i cele bugetare cu Consiliul (cu
excepia ctorva domenii n care se aplic procedurile legislative
speciale). Are, de asemenea, controlul asupra bugetului UE. n cele
din urm, Comisia European, organul executiv al UE, rspunde n faa
Parlamentului. n special, Parlamentul alege preedintele Comisiei, i
aprob (sau respinge) numirea ntregii Comisii. Poate fora, ulterior,
Comisia (consiliul de comisari europeni) s demisioneze prin
adoptarea unei moiuni de cenzur.[6]Preedintele Parlamentului
European este Martin Schulz (S&D), ales n ianuarie 2012, reales
n 1 iulie 2014.
Ultimele alegeri la nivel european au fost alegerile din 2014.
Parlamentul European are trei sedii oficiale Bruxelles (Belgia),
Luxemburg i Strasbourg (Frana).
Luxemburg este sediul birourilor administrative (Secretariatul
General). Reuniunile ntregului Parlament (sesiunile plenare) au loc
la Strasbourg i la Bruxelles. Reuniunile comisiilor au loc la
Bruxelles.[10]
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l
"cite_note-Consolidated_Treaty-11" [11]Cuprins
1 Componen
1.1 Observatori 2 Puteri 3 Istoric
3.1 Sediul central, sediile secundare i structura organizatoric
3.2 Cele trei sedii 4 Alegerile europene 5 Note 6 Legturi
externeComponenParlamentul European este organul reprezentativ al
celor 450 de milioane de ceteni ai Uniunii Europene. ncepnd cu 13
iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis c numrul maxim de
parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 i
respectiv maxim de 99 de deputai pentru fiecare stat membru.
Alocarea locurilor n parlament are la baz o reprezentare
degresiv i proporional a statelor membre. Astfel, statele mici
trimit mai muli deputai n PE dect ar trebui dac s-ar lua n
considerare strict populaiile statelor respective. Configuraia
actual a Parlamentului European a fost stabilit prin Tratatul de la
Nisa, care conine prevederi referitoare la echilibrul puterii i
procesul decizional n cadrul Uniunii, n contextul unei structuri cu
27 de State Membre.
Cele mai recente alegeri europene s-au desfurat n 2014.
mprire
Stat membruLocuriStat membruLocuri
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania" \o "Germania"
Germania
96
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Austria" \o "Austria"
Austria
18
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba" \o "Frana"
Frana
74
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria" \o "Bulgaria"
Bulgaria
17
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia" \o "Italia"
Italia
73
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda" \o "Finlanda"
Finlanda
13
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unit" \o
"Regatul Unit" Regatul Unit173
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Danemarca" \o
"Danemarca" Danemarca
13
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Spania" \o "Spania"
Spania
54
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacia" \o "Slovacia"
Slovacia
13
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia" \o "Polonia"
Polonia
51
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Irlanda" \o "Irlanda"
Irlanda
11
Romnia32
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania" \o "Lituania"
Lituania
11
rile de Jos26
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Croa%C8%9Bia" \o
"Croaia" Croaia
11
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia" \o "Belgia"
Belgia
21
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Letonia" \o "Letonia"
Letonia
8
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cehia" \o "Cehia"
Cehia
21
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia" \o "Slovenia"
Slovenia
8
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia" \o "Grecia"
Grecia
21
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cipru" \o "Cipru"
Cipru
6
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria" \o "Ungaria"
Ungaria
21
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia" \o "Estonia"
Estonia
6
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Portugalia" \o
"Portugalia" Portugalia
21
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Luxemburg" \o
"Luxemburg" Luxemburg
6
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia" \o "Suedia"
Suedia
20
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Malta" \o "Malta"
Malta
6
1. Include Gibraltarul, dar nici un alt teritoriu sau
dependen
Observatoririle n curs de aderare la Uniunea European trimit un
numr de observatori n Parlamentul European cu o anumit perioad de
timp naintea aderrii propriu-zise. Numrul de observatori i mprirea
lor politic este nscris n tratatele de aderare ale rilor
respective.
Observatorii pot participa la reuniunile comisiilor
parlamentare, unde preedintele i poate invita s ia cuvntul, dar nu
au drept de vot i nu pot lua cuvntul n edinele plenare ale
Parlamentului. Observatorii urmresc dezbaterile din plen, din
comisiile permanente i din grupurile politice din care fac parte
pentru a fi deja familiarizai cu funcionarea Parlamentului European
la momentul aderrii. De la data aderrii i pn la organizarea de noi
alegeri transnaionale pentru Parlamentul European observatorii
devin provizoriu deputai.
Astfel, numrul maxim de 732 de deputai poate fi depit temporar.
De exemplu, n 2004, numrul de locuri n Parlamentul European a fost
ridicat temporar la 788 pentru a permite primirea reprezentanilor
celor zece state care au aderat la UE pe 1 mai, dar a fost redus
ulterior la 732, n urma alegerilor din iunie 2009.
n urma semnrii Tratatului de aderare pe 25 aprilie 2005 la
Luxemburg, Preedintele Parlamentului European a invitat
parlamentele Bulgariei i Romniei s numeasc observatori din rndul
membrilor lor. Numrul acestora, 35 pentru Romnia i 18 pentru
Bulgaria, a fost acelai cu numrul fotoliilor parlamentare alocate
celor dou ri dup ce au aderat la 1 ianuarie 2007. Pn la urmtoarele
alegeri europene din 2009, numrul de deputai europeni a crescut
astfel temporar, dup care a fost redus, conform prevederilor
Tratatului de la Nisa.
PuteriParlamentul dispune de trei puteri importante:
Parlamentul European din Strasbourg, toamna.
Puterea legislativ, prin care mpreun cu Consiliul Uniunii
Europene adopt legislaia european (directive, ordonane, decizii).
Aceast coparticipare la procesul legislativ asigur legitimitatea
democratic a textelor de lege adoptate. PE nu are (nc) drept de
iniiativ, adic nu poate nainta propriile proiecte de legi; acest
lucru ns a fost prevzut n noua Constituie a Europei. Acest drept de
iniiativ l are la ora actual numai Comisia European. Dup semnarea
Tratatului de la Nisa, n majoritatea domeniilor politice deciziile
se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul i
Consiliul au drepturi egale, urmnd ca n cazul n care nu se ajunge
la un consens decizia s fie luat n a treia edin, n cadrul unei
comisii de mediere.
Puterea bugetar. Parlamentul European mpreun cu Consiliul sunt
organele bugetare ale UE. Comisia European ntocmete un proiect de
buget. n faza de aprobare a bugetului Parlamentul i Consiliul au
posibilitatea de a efectua modificri. La capitolul de venituri
bugetare ultimul cuvnt l are Consiliul, la cel de cheltuieli l are
Parlamentul. Dreptul de intervenie al Parlamentului n domeniul
cheltuielilor agricole este ns foarte redus. ns de cnd
Parlamentului i s-a acordat dreptul de intervenie bugetar, ponderea
cheltuielilor agricole din bugetul UE (cca. 100 mld. euro n anul
2004) a sczut de la aprox. 90% la 50%. Pentru exerciiul bugetar
2005 s-a prevzut o cretere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5
miliarde euro.
Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. nainte
de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaz n comisiile
sale competena i integritatea comisarilor desemnai (propui).
Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune
retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de ncredere.
n afar de acestea, Parlamentul exercit un control politic prin
Consiliul de Minitri i Consiliul European, cu precdere n afara CE,
acolo unde aceste instituii au funcii executive.
De la nfiinarea sa i pn azi Parlamentul a obinut n general o
serie de noi competene, lucru care ns nu este bine cunoscut n
public. Tema aceasta nu este tratat dect marginal n programele de
nvmnt i este, deseori, incorect prezentat de mass-media, poate i
din cauz c este att de complex.
Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se
specializeaz pe anumite domenii.[12] Acetia sunt delegai de
fraciunile parlamentare sau de gruprile fr fraciune n cele 20 de
comisii permanente i cele 2 subcomisii, care sunt responsabile
pentru anumite domenii de specialitate i care pregtesc lucrrile n
plen ale Parlamentului. n afar de aceasta, exist i posibilitatea de
a nfiina comisii temporare sau alte subcomisii.
Istoricntre 10-13 septembrie 1950, n cadrul CECO (Comunitatea
European a Crbunelui i Oelului) a avut loc prima edin a unei Adunri
Parlamentare, alctuit din 78 membri ai parlamentelor naionale.
Adunarea nu avea, n mare, dect rol consultativ, ns avea
posibilitatea de a constrnge nalta Autoritate a CECO s demisioneze,
prin neacordarea votului de ncredere. n 1957, odat cu Tratatele de
la Roma, se nfiineaz Comunitatea Economic European (CEE) i
Comunitatea European a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea
General, alctuit acum din 142 deputai, rspundea de toate cele 3
comuniti. Fr a beneficia de noi competene, adunarea i schimb totui
denumirea n Parlamentul European. n 1971 CE are un buget propriu,
la elaborarea i adoptarea cruia particip i Adunarea. n 1979 au loc
pentru prima dat alegeri directe pentru Parlamentul European. n
1986 se semneaz Actul Unic European. n aceste tratate se folosete
pentru prima dat noiunea de Parlament European, ale crui drepturi
sunt extinse i n procesul legislativ general. Conform Tratatului de
la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege i fr
acordul Consiliului de Minitri i poate nfiina comisii de
investigaie.
Sediul central, sediile secundare i structura organizatoricSala
plenar de la sediul din Strasbourg al Parlamentului European
Sediul central al Parlamentului European se afl la Strasbourg.
Acolo se in cele 12 edine anuale n plen, a cte patru zile fiecare.
Comisiile i fraciunile se mai pot ntruni, de asemenea, la
Bruxelles, unde ocazional au loc i edine plenare. Sediul
Secretariatului General se afl la Luxemburg.
Secretariatul General este condus de un Secretar general i este
alctuit din 8 direcii, fiecare fiind condus de un director general,
la care se adaug un Birou juridic. Direciile Generale mai apropiate
sferei politice i au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg.
Aici lucreaz circa 3500 angajai, adic peste jumtate din personal,
muli dintre acetia fiind traductori i funcionari ai serviciilor
administrative.
Lucrrile de pregtire a edinelor plenare ale Parlamentului sunt
efectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului, ale cror
competene acoper toate domeniile, de la drepturile femeii pn la
protecia consumatorilor i sntate. O comisie este alctuit din 24 pn
la 76 de deputai europeni i are un preedinte, un birou i un
secretariat. De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii i
comisii speciale pentru gestionarea unor probleme specifi ce,
precum i comisii de anchet n cadrul competenelor sale de control.
Dezbaterile din cadrul comisiilor sunt publice.
Comisiile permanente ale PE i preedinii acestora:
Comisia pentru afaceri externe - Gabriele ALBERTINI (PPE,
IT)
Subcomisia pentru drepturile omului - Heidi HAUTALA (Verzi/ALE,
FI)
Subcomisia pentru securitate i aprare - Arnaud DANJEAN (PPE,
FR)
Comisia pentru dezvoltare - Eva JOLY (Verzi/ALE, FR)
Comisia pentru comer internaional - Vital MOREIRA (S&D,
PT)
Comisia pentru bugete - Alain LAMASSOURE (PPE, FR)
Comisia pentru control bugetar - Luigi de MAGISTRIS (ALDE,
IT)
Comisia pentru afaceri economice i monetare - Sharon BOWLES
(ALDE, UK)
Comisia pentru ocuparea forei de munc i afaceri sociale -
Pervenche BERS (S&D, FR)
Comisia pentru mediu, sntate public i siguran alimentar - Jo
LEINEN (S&D, DE)
Comisia pentru industrie, cercetare i energie - Herbert REUL
(PPE, DE)
Comisia pentru piaa intern i protecia consumatorilor - Malcolm
HARBOUR (CRE, UK)
Comisia pentru transporturi i turism - Brian SIMPSON (S&D,
UK)
Comisia pentru dezvoltare regional - Danuta Maria HBNER (PPE,
PL)
Comisia pentru agricultur i dezvoltare rural - Paolo DE CASTRO
(S&D, IT)
Comisia pentru pescuit - Carmen FRAGA ESTVEZ (PPE, ES)
Comisia pentru cultur i educaie - Doris PACK (PPE, DE)
Comisia pentru afaceri juridice - Klaus-Heiner LEHNE (PPE,
DE)
Comisia pentru liberti civile, justiie i afaceri interne - Juan
Fernando LPEZ AGUILAR (S&D, ES)
Comisia pentru afaceri constituionale - Carlo CASINI (PPE,
IT)
Comisia pentru drepturile femeii i egalitatea de gen - Eva-Britt
SVENSSON (GUE/NGL, SE)
Comisia pentru petiii - Erminia MAZZONI (PPE, IT)
Comisia special Comisia special pentru criza fi nanciar,
economic i social - Wolf KLINZ (ALDE, DE)
Cele trei sediiPrimul sediu al parlamentului a fost ales
simbolic la Strasbourg, imediat dup constituirea acestuia. Oraul
constituie un simbol al reconcilierii franco-germane dup Al Doilea
Rzboi Mondial. Dar, fiindc nu existau birouri, activitile s-au
mutat nti la Luxemburg. Dup constituirea CEE, n 1958, oraul
Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile
parlamentare se ntrunesc, acum, la Bruxelles. n Tratatul de la
Maastricht s-a stabilit definitiv c sediul Parlamentului European
este la Strasbourg; aceast clauz a fost consolidat n Tratatul de la
Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa i
Strasburg.
Alegerile europeneSala plenar de la sediul din Bruxelles al
Parlamentului European
Parlamentul European este ales o dat la 5 ani. Ultimele alegeri
europene au avut loc n iunie 2009, n toate cele 27 state membre.
Urmtoarele alegeri vor avea loc n 2014. Numrul de deputai nu
reflect toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate
de un numr supraproporional de deputai, n timp ce cele mai mari, i
mai ales Germania, de un numr subproporional. Aceast regul s-a
modificat puin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. Dup
rearanjarea numrului de mandate, Germania nu a fost obligat s
cedeze o parte din mandate deputailor din statele recent aderate,
spre deosebire de celelalte state membre.
Aceast inechitate are dou motive tehnice:
Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fraciunilor
parlamentare se asigur reprezentarea n parlament a diversitii
politice existente i n statele mai mici ale UE;
Dac s-ar lua n considerare totalul voturilor primite din fiecare
ar, atunci numrul de deputai ar fi att de mare nct Parlamentul
European ar deveni ineficient.
n perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru Parlamentul
European n toate rile membre ale Uniunii Europene pentru mandatul
2009-2014. Romnia a ales un numr de 33 eurodeputai.
State potential candidateCa urmare a Strategiei Regionale a
Uniunii Europene pentru Balcanii de Vest din 1997, s-a elaborat in
1999 fundamentul pentru realizarea unei viziuni mai ambitioase
pentru dezvoltarea regiunii Pactul de Stabilitate si Asociere
(PSA). Instrumentele sale au fost formulate la Summitul de la
Zagreb din noiembrie 2000. Summitul de la Tesalonic din iunie 2003
a imbogatit PSA cu elemente inspirate de procesul de extindere,
astfel incat sa faca fata mai bine noilor provocari. Agenda
Tesalonic a introdus o gama de noi instrumente pentru a spijini
procesul de reforma in tarile din Balcanii de Vest si pentru a le
apropia mai mult de Uniunea Europeana. Dintre aceste noi
instrumente, cel cu cel mai mare potential se refera la
Parteneriatele Europene, inspirat de Parteneriatele de Aderare.
Primul set de Parteneriate Europene a fost aprobat in 2004; prin
identificarea prioritatilor pe termen scurt si mediu pe care tarile
trebuie sa le abordeze, Parteneriatele Europene vor ajuta Balcanii
de Vest sa faca reforme si sa pregateasca pentru o viitoare
integrare.Procesul de Stabilitate si Asociere (PSA) este politica
cadru a Uniunii Europene pentru tarile din Balcanii de Vest, pe
toata perioada pana la o eventuala aderare.Parteneriatul intre
Uniunea Europeana si Balcanii de Vest este in interesul tuturor
partenerilor; pace, stabilitate, libertate, securitate si justitie,
prosperitate, calitatea vietii pentru UE si tarile din Balcanii de
Vest.PSA are trei obiective, in special stabilitatea si o trecere
rapida la economia de piata, promovarea cooperarii regionale si
perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Acest proces ajuta
tarile din regiune sa isi construiasca capacitatea de a adopta si
implementa standarde europene, incluzand si acquis-ul comunitar,
cat si standarde internationale.PSA are la baza un parteneriat
progresiv in care UE ofera o combinatie de concesii comerciale
(Masuri Comerciale Autonome), asistenta economica si financiara
(Programul CARDS) si relatii contractuale (Acorduri de Stabilitate
si Asociere). Fiecare tara avanseaza la o alta etapa in functie de
indeplinirea angajamentelor in cadrul PSA. Rapoartele de progres
anuale evalueaza stadiul de pregatire al tarilor din Balcanii de
Vest de integrare in Uniunea Europeana. Toate tarile din Balcanii
de Vest au perspectiva unei viitoare integrari in Uniunea
Europeana, un obiectiv sustinut de Uniunea Europeana de la Feira
din iunie 2000 si confirmat de Consiliul European de la Tesalonic
din iunie 2003. Consiliul European din iunie 2005 a re-confirmat
ferm angajamentele precedente.Croatia si Fosta Republica Iugoslava
a Macedoniei, carora li s-a acordat statul de tari candidate, raman
parte a PSA. Celelalte tari din Balcanii de Vest potentiale tari
candidate sunt: Albania, B