Jurnal Cu Petre Tutea

RADU PREDA

Jurnalcu

PETRE Ţuţea

2

M întreb cum se poate explica îndr zneala de a pune cuvîntul meu al turi de cel al luiă ă ă

u ea; atunci cînd, locuind zi i noapte cu el, primeam zi i noapte r spunsuri, întreb rile nuŢ ţ ş ş ă ă

au avut timp s se construiasc . Atunci erau fundamentale r spunsurile, pentru c ele nuă ă ă ă

veneau atît la întreb rile mele, cît la cele ale lui u ea; de aici i impresia de monolog peă Ţ ţ ş

care mi-o trezeau uneori. O dat cu trecerea timpului, u ea a r mas în con tiin a mea ca ună Ţ ţ ă ş ţ

r spunsă — i am sim it nevoia întreb rii. Iar paginile care urmeaz , chiar dac nu sîntş ţ ă ă ă

cîteodat deloc interogative, nu reprezint altceva decît întreb rile ce au crescut în umbraă ă ă

unui r spuns infinit.ă

Sînt în trenul care m duce spre Tîrguă -Neam , punct de plecare spre mîn stirile dinţ ă

zon . Îi cer unui domn din compartiment o gazet ; aflu acolo un interviu cu Petre u ea…ă ă Ţ ţ

Biletele la control! M scotocesc prin buzunare… Revin la interviu. Nu ave i un loc iă ţ ş

pentru mine, maic ? O b trîn , cu un co mare, împletit, st în u a compartimentului,ă ă ă ş ă ş

cerîndu-ne la fiecare pe rînd, din ochi, să-i d m pentru cîteva minute un loc ca să ă- i tragş ă

sufletul. M ridic i o poftesc s ad . Iau gazeta cu mine pe culoar. Reporter: Domnuleă ş ă ş ă

Petre u ea, a i fost prieten cu Cioran, cu Eliade, cu Noica i cu mul i al ii din genera iaŢ ţ ţ ş ţ ţ ţ

interbelic ; pute i s ne spune i în ce a constat str lucirea acestei genera ii? Petre u ea: «P iă ţ ă ţ ă ţ Ţ ţ ă

uite ce e, domnule: genera ia interbelic iţ ă ş -a luat în serios calitatea de genera ie…» Adic ?ţ ă

« iş -a luat în serios calitatea de etap spiritual a poporului român, reu ind s problematizezeă ă ş ă

esen ial.» Nu crede i c realizarea Marii Uniri a avut i ea un rol hot rîtor? «Cum s nu! P iţ ţ ă ş ă ă ă

genera ia interbelic a avut poate cea mai mare bucurie geografic i spiritual din istoriaţ ă ă ş ă

româneasc … i mai e ceva: uite, eu de exemplu, nu prea am avut chef s ies din ar . Îmiă ş ă ţ ă

era suficient bucuria de a merge la Chi in u sau la Sighet f r pa aport. Cînd ie eam dină ş ă ă ă ş ş

ar , oriunde mţ ă -a fi dus, parc ie eam dintrş ă ş -o cas primitoare, cald , i intram întră ă ş -un

cimitir…» Eu cobor aici! M uit, neîn elegînd. Gazeta… A, da, v mul umesc!ă ţ ă ţ

Trenul merge agale, oprind în fiecare sta ie. E ca un interviu… G rile sînt mereuţ ă

curate, rezistente, din c r mid ; întreb rile sînt la fel: precise, f r ezit ri; r spunsurile sîntă ă ă ă ă ă ă ă

îns largi, zburdalnice. Trecem pe lîng cimitire i biserici. Îmi aduc aminte de ce spuneaă ă ş

acel Petre u ea. Cine o fi? NuŢ ţ -mi amintesc s fi auzit vreodat de numele lui… Dealurileă ă

sînt acum împ durite. Ne apropiem de mun i. La o sta ie, v d cum se schimb locomotiva.ă ţ ţ ă ă

Trecem iar i pe lîng case, cur i, cimitire, biserici… Cred c a a intr i ideea în om: maiăş ă ţ ă ş ă ş

3

întîi locomotiva, puf ind i cu zgomote n r va e; vin argumentele, bizareriileă ş ă ă ş —

compartimentele cu doamne i p l rii; ging iileş ă ă ăş — copii jucîndu-se de-a baba-oarba printre

banchete; i, la urm de tot, vine partea aceea dintrş ă -o idee pe care nu o vei st pîni niciodat ,ă ă

dar pe care trebuie s o dai mai departe, altora, care o a teapt : vagonul cu colete po tale…ă ş ă ş

A a am aflat eu de existen a lui Petre u ea. i mai tîrziu, cînd locuiam împreun , iş ţ Ţ ţ ş ă -am

povestit întîmplarea asta. A rîs. «Drag Radule, m consolez c ai auzit de mine citinduă ă ă -m .ă

Mul i vin la mine f r s tie nimic. Da’ tii ce greu e sţ ă ă ă ş ş ă- i faci mereu prezentarea?! Dar deţ

acum mi-o faci tu, nu?» i chiar am încercat s o fac: prin gazete, desigur. Iar acum,ş ă

încercînd poate mai mult decît o prezentare, fac lucrul acesta sperînd s semene cu un tren:ă

puf ind, tîrînd dup sine bizarerii i ging ii, dar avînd la urm de tot un pachet pentruă ă ş ăş ă

fiecare, un plus f r de care orice tren î i pierde ra iunea umbl toare.ă ă ş ţ ă — Printre dealuri,

cur i, cimitire, biserici… ţ

4

6 octombrie 1990

u ea a împlinit ast zi 88 de ani. Nu d importan evenimentului, îns vin cî iva tineriŢ ţ ă ă ţă ă ţ

care încearc să ă-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Vîrsta nu-l bucur ; vîrstele lumii da,ă

îns nu a lui, care se simte din ce în ce mai dep it de ritmurile unei vie i pe care nă ăş ţ -o mai

poate umple cu prezen a lui organizatoare, ci doar cu o prezen contemplativţ ţă -meditativ .ă

Dar cît de mult avea s însemne aceast prezen …ă ă ţă

— În tinere e a i fost director de studii în Ministerul Economiei Na ionale i pute iţ ţ ţ ş ţ

spune c avea i atunci o meserie. Ast zi, la 88 de ani, ce meserie crede i c ave i în cetateaă ţ ă ţ ă ţ

româneasc ? Doar nu sînte i un pensionar… ă ţ

— Dac exist o tiin a na iunii, eu sînt de meserie român!ă ă ş ţă ţ

— Rezumînd, via a vţ -a fost împ r it în dou perioade distincte: una de stînga, cîndă ţ ă ă

scria i articole înduio toare i descria i soarta celor s rmani i «pro ti», i una de dreapta, aţ şă ş ţ ă ş ş ş

n zuin elor na ionale, cînd vă ţ ţ -a i apropiat i de credin . ţ ş ţă

— Uite, cu pro tii mş -am l murit. Eram odat cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despreă ă

pro ti. Pro tii, zic, reprezint ideea de repeti ie goal : o iau totdeauna de la început. Sîntş ş ă ţ ă

invariabili ca orice lucru neînzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu îmi spune: «Pro tii sîntş

foarte variabili. Eu am un prieten — i de cîte ori îl întîlnesc e mult mai prost decît îl tiam.»ş ş

— Cum a i f cut trecerea de la ateism la credin ?ţ ă ţă

— Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul sta, îns exist dou c i: calea omuluiă ă ă ă ă

i calea Domnului. Cea a omului e b t torit de filozofie, tiin e i tehnic . Pe caleaş ă ă ă ş ţ ş ă

Domnului, omul este înso it de rug ciune. Iar eu am mers mult vreme doar pe calea omului.ţ ă ă

— De fapt, ca prim consecin a acestei treceri, a i descoperit adev rata libertate… ă ţă ţ ă

— Evident. Singura zon în care ac ioneaz libertatea absolut a lui Dumnezeu esteă ţ ă ă

ritualul cre tin din Biseric . Acolo nu exist teroare, for coercitiv , ci eliberare absolut aş ă ă ţă ă ă

omului de legile p mîntului, c rnii i spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decît peă ă ş

Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria.ă

— A i avut momente cînd prezen a lui Dumnezeu în via a dumneavoastr a fostţ ţ ţ ă

evident ?ă

5

— Ar fi o mare îndr zneal s afirm prezen a lui Dumnezeu în via a mea, dar i o mareă ă ă ţ ţ ş

bucurie s spun c am sim it aceast prezen .ă ă ţ ă ţă

— Dac politic trecerea de la stînga la dreapta a fost posibil f r prea mare durere,ă ă ă ă

sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credin cred c a avut un plus deţă ă

tragedie.

— Sigur. Mi-am dat seama c singura defini ie complet a omului este dat deă ţ ă ă

teologie: omul este fiin religioas . Filozofia i tiin ele sînt ancore în calea omului.ţă ă ş ş ţ

Singur credin a este descoperitoarea c ii adev rate, care este calea spre Dumnezeu. Deă ţ ă ă

aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul c nu am realizat în mineă

un mare teolog. În afar de teologie, se face onanie de prestigiu.ă

— Ini ial, a i plecat de la convingerea c efortul cunoa terii e un efort strict individual.ţ ţ ă ş

Nu avea i, atunci, nevoia unei învecin ri transcendente.ţ ă

— Nu te po i cunoa te singur. Cunoa terea vine numai prin revela ie, iar aceasta vineţ ş ş ţ

de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adev r, cînd spuneau: zeul este creator, iar omulă

este imitator. Îns mitologia este preistorie. Este omul infantil, care pl smuie te dar eă ă ş

incapabil s primeasc .ă ă

— Credin a e un mod pur de a gîndi?ţ

— Întrebat fiind cum în elege gîndirea, în form pur sau în exemple, Nae Ionescu aţ ă ă

r spuns: exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe p mînt pentru a fi sesizate senzorial i deă ă ă ş

pro ti!ş

— Puritatea împrumut ceva i din frumuse e.ă ş ţ

— Da. Bulgakov a fost întrebat de ce îl iube te pe Dumnezeu. Pentru c a r spuns:ş ă ă

«Dumnezeu este o frumuse e cre tin », a fost acuzat de erezie.ţ ş ă

— În credin , care este erezia dumneavoastr ? ţă ă

— Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspira ia c tre sistem. Cînd gîndesc unţ ă

sistem, m pun pe lista de candida i la parlament. De fapt, raportul dintre om i teoria ideiloră ţ ş

e de la subiect la absolut, deoarece ideile sînt arhetipuri, modele nepieritoare i perfecte.ş

Cînd gîndesc, nu gîndesc cuvintele purt toare de concepte, ca idei, ci gîndesc în idei. Acum,ă

am redefinit radical sistemul. L-am încre tinat! ş

— Erezia ar consta deci într-un preaplin de idei…

6

— Da.

— A i tr it i alte ispite în via . Printre acestea, tensiunea dintre politic i economicţ ă ş ţă ş

v-a preocupat mult vreme. ă

— P i am fost în Ministerul Economiei Na ionale… Politicul este legat de setea deă ţ

putere, iar economicul este lupta de interese. tii cum v d eu diferen a dintre omul politic iş ă ţ ş

cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos — negustorul, o ra care se uit laţă ă

el.

— Perioada stîngist din tinere eă ţ — am putea s-o trecem i pe ea printre erezii?ş

— tiu eu? În vremea mea circula o vorb : dac cineva pîn la treizeci de ani nu eş ă ă ă

democrat i de stînga, nu are inim ; dac peste treizeci de ani nu e conservator i de dreapta,ş ă ă ş

e tîmpit!

— Cum v apare imaginea lumii de ast zi, la 88 de ani?ă ă

— Eh… Societatea noastr de ast zi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii tr iescă ă ă

în turnul lui Babel pentru c sînt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezint o muta ieă ă ţ

biologic , urmare a c derii în p cat. i cu toate acestea, cre tin vorbind, între Kant i Adamă ă ă ş ş ş

nu e nici o deosebire… De! E regretabil c timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Cîndă

sim i c timpul e eficace, te ia m iculi a dracului! Simt un vid interior. Cred c sînt pierdut.ţ ă ă ţ ă

Drama este c acum m simt numai om… Pîn acum am pendulat, ideatic, între supraom iă ă ă ş

neom.

—Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vie uirii acestuia, careţ

culmineaz în moarte… ă

— Nu m tem de moarte. M tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toateă ă

tragediile i victoriile acestei ri, m simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura n dejdeş ţă ă ă

este c , om cum sînt, Dumnezeu m iube te i a a… ă ă ş ş ş

*

Vreme de mai mult de o lun , dialogul nostru a fost întrerupt; u ea să Ţ ţ -a internat la

Spitalul de Geriatrie nr. 1, iar eu la Spitalul Cantacuzino, pentru opera ie de apendicit .ţ ă

Începutul înv turii prin învecinare săţă -a petrecut în vara anului ’90, cînd, mergînd cu

un prieten la u ea, am avut un foarte lung dialog. Revenind peste aproape dou luni, u eaŢ ţ ă Ţ ţ

mi-a propus s locuim împreun , pentru a ne îndog i i pentru a ne fi de ajutor unul altuia.ă ă ăţ ş

7

Nu tiu cît din ajutorul de care avea nevoie u ea am putut sş Ţ ţ ă-i dau eu, dar sînt convins c elă

mi-a dat un ajutor de nesperat, punîndu-m , printră -o subtil pedagogie, în învecinare cuă

marile probleme la care c utam, f r s tiu, r spuns.ă ă ă ă ş ă

Stînd împreun jum tate de an, zi de zi, am cunoscut zeci de oameni i am v zut cumă ă ş ă

u ea trecea în revist acea umanitate peregrin cu calmul i bucuria cu care p rintele î iŢ ţ ă ă ş ă ş

num r copiii. Se perindau nenum rate întreb ri, disper ri sau comodit i, îns nici oă ă ă ă ă ăţ ă

întrebare nu a fost luat ca atare, nici o disperare nu a fost sporit i nici o comoditateă ă ş

încurajat . Pus în fa a unei variet i n ucitoare, u ea g sea repede un limbaj care, general,ă ţ ăţ ă Ţ ţ ă

înv tor, consolator, p trundea dincolo de interoga ii, de zbateri sau lini ti.ăţă ă ţ ş

F r un program fix, haotic în aparen , via a cu u ea era o permanent a teptare.ă ă ă ţă ţ Ţ ţ ă ş

Abia pleca cineva i a tepta pe altcineva; pe altcineva, pentru c mai avea ceva de ad ugat,ş ş ă ă

de spus în plus, întru o i mai mare înt rire. Iar cînd acel «altcineva» nu mai venea, gîndulş ă

lui se întorcea asupra mea i f cea complet rile arz toare. Iat de ce paginile de fa sîntş ă ă ă ă ţă

rodul unei neveniri, al unei a tept ri îndelungi. Între o or i alta, timpul sş ă ă ş -a scurs l sînd, înă

a teptarea veciei, m rturia istoriei la care a fost martor. ş ă

8

16 decembrie 1990

O zi calm . Neă -am trezit foarte de diminea . u ea are o mare poft de vorb , deţă Ţ ţ ă ă

iscodire i de aflare; îmi cere am nunte din via a mea, pîn cînd lş ă ţ ă -am cunoscut pe el: ce c r iă ţ

am citit, ce personalit i măţ -au marcat, ce posibile modele cred c sînt demne deă -a fi urmate.

Îmi spune c el, în tinere e, să ţ -a c znit s în eleag procesul cognitiv al omului, c era uimită ă ţ ă ă

de paralelismul dintre gînd i gînditor, dintre spiritual i material. În tinere e credea mult înş ş ţ

puterea lui de a crea lucruri noi, originale.

— Omul gînde te predicativ sau, mai precis, propozi ional i sistemic. Cînd esteş ţ ş

autonom, nu pune nici pe afirma iile, nici pe nega iile lui pecetea originalit ii. Am spusţ ţ ăţ

odat c originali sînt numai idio ii, c nu seam n cu nimeni. Ceea ce se crede de obiceiă ă ţ ă ă ă

despre originalitate ine de sfera afirma iilor constatatorţ ţ -utile. De altfel, adev rul esteă

transuman i transnatural, adic transcendent în esen : Dumnezeu. ş ă ţă

— În filozofie Dumnezeu este o idee sau un concept?

— Ca no iune metafizic este mai apropiat de idee. Ideea e o imagine ideal care prinţ ă ă

natura ei real se deosebe te de concept, care e formal, apropiinduă ş -se ni el de divin. Deţ

obicei se confund ideea cu conceptul. Ideea e metafizic , în timp ce conceptul e logic.ă ă

Ideea e conceptul gîndit real, adic metafizic. Conceptul e formal, logic. Ideea e sediulă

realului. De altfel, Ideea platonic este o intui ie a realului, în timp ce conceptul exprim oă ţ ă

sum de lucruri prin similitudini i utilitate. ă ş

— Putem deci defini metafizica…

— Putem defini metafizica: este tiin a realului.ş ţ

— tiin a realului intuit, metafizica nu are totu i acces la realitatea mistic . ş ţă ş ă

— Evident. Salvarea e de natur religioas , iar nu logic . Niciodat un concept nu eă ă ă ă

exhaustiv, deoarece necomplet este i obiectul exprimat. Metafizica e inutil în fa a mor ii.ş ă ţ ţ

Doar mistica e valabil , i din nefericire nu am realizat în mine un mare mistic… Metafizicaă ş

e o specula ie autonom uman i de aceea sensurile dobîndite prin specula ie metafizic inţ ă ş ţ ă ţ

de individua ie.ţ

— Individua ia, în plan religios, devine însingurare, ascez . ţ ă

9

— Cînd vezi cirezile de imbecili, devine suportabil însingurarea. Eu am îns un spirită ă

de ciread sinistru… Asta e doar o izmeneal stilistic … Sînt de o sociabilitate gre oas .ă ă ă ţ ă

Inteligen a nu justific lucrul acesta. Nu am voca ie de anahoret. ţ ă ţ

— Sînte i un autor f r c r i, dar cu auditori; de aceea, opera dumneavoastr e unaţ ă ă ă ţ ă

vorbit , colectiv ap rut i colectiv p strat . Nu tiu cine spunea c dumneavoastr gîndi iă ă ă ş ă ă ş ă ă ţ

pe m sur ce vorbi i. Astfel să ă ţ -ar explica sociabilitatea extrem pe care o practica i.ă ţ

— E adev rat. Nu am scris nici o carte. Cîteva încerc ri. Rare sînt c r ile celebre… Deă ă ă ţ

obicei sînt cimitire de idei, iar eu am fost prea lucid ca s fiu scriitor.ă

— În epoc nă -a i fost totu i prea lucid… M gîndesc, iar i, la ciudata perioad deţ ş ă ăş ă

stînga.

— Ce să-i fac! Eram în tinere e de stînga din generozitate. Confundam comunismul cuţ

comunitarismul.

— A i început s v apropia i de cre tinism chiar în perioada de stînga? ţ ă ă ţ ş

— Visam o republic religioas , ceea ce e o absurditate. Religia e legat de acesteă ă ă

dou mari principii: Principiul monarhiei i Principiul ierarhiei. C lcate acestea, seă ş ă

realizeaz spiritul de ciread uman . Eu raportez religia i la cantitatea de ordineă ă ă ş

etico-social posibil prin prezen a ei… E adev rat: eram oleac agitat în tinere e. Nă ă ţ ă ă ţ -am

putut suporta mizeria uman . Pozi ia mea la stînga a avut numai un caracter pamfletar, nu iă ţ ş

teoretic. Mi-a pl cut ce miă -a zis Cioran, la cafenea, cînd eram nelini tit. Zic: ce facem, mş ă

Emile, cu neferici ii lumii? Zice: s nu confisc m atributele lui Dumnezeu; sţ ă ă ă-i l s m înă ă

grija Lui!

— Avea i uneori idei «revolu ionare»? Gîndea i c e posibil o rezolvare a mizerieiţ ţ ţ ă ă

sociale prin revolu ie?ţ

— Revolu ia e o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dup facerea lumii;ţ ă

doar dac te situezi în afara ei i creezi o lume nou . Ce de timp a pierdut genera ia mea cuă ş ă ţ

ideea de revolu ie, cînd de fapt revolu ia nu adaug nimic Ideilor lui Platon! Oriceţ ţ ă

revolu ionar e ridicol. Vorbaţ -ceea: «Mereu r sareă -acela i soare, mereu tr iesc aceia iş ă ş

pro ti.» ş

— V sim i i ata at de genera ia dumneavoastr …ă ţ ţ ş ţ ă

10

— În genera ia mea, Noica a fost considerat interesant, dar nu i inteligent. Ca iţ ş ş

Eliade. tii cine a fost inteligent în genera ia mea? Cioran. Este un om extrem de inteligent,ş ţ

aproape vicios. Nu e un în elept, ci un disperat. Disperat, el este, în esen , anticre tin… Însţ ţă ş ă

despre Nae Ionescu se spunea c scuip inteligen ! Dou mari personalit i din epoc să ă ţă ă ăţ ă -au

detestat: Nae Ionescu i Blaga. Zicea Nae: e unul, Blaga!… Eliade era un vorbitor bun. ineaş ţ

cursuri la catedra lui Nae Ionescu. Cu Eliade am vorbit totdeauna împreun i neă ş -am în elesţ

separat. El a lansat un lucru ofensator pentru mine: geniul oralit ii!ăţ

— Dar locul dumneavoastr în epoc … ă ă

— Am o legend , dar legenda mea nu acoper ideea de statuie. Nu sînt candidat laă ă

rangul de mare personalitate.

— i din cauza asta sînte i neconsolat…ş ţ

— Nu. Sînt neconsolat pentru c sînt b trîn, c m a teapt moartea i c nu amă ă ă ă ş ă ş ă

mormînt. Moartea e necesar , dar insuportabil . Nimeni nu a murit consolat deplin. Nu mă ă ă

consoleaz ideea c voi muri. Sînt ag at de via cu ultimele gheare… Nuă ă ăţ ţă -i cred pe cei ce

spun c mor consola i i solemni. Doar sfin ii sînt capabili de a a ceva… Nu e un fleacă ţ ş ţ ş

încercarea mor ii. A vrea s tr iesc dou sute de ani. E cam nereligioas aceast dorin a iţ ş ă ă ă ă ă ţ ş

aceast zbatere, dar nu pot face pe viteazul. Ei, mare brînz nă ă -a face dac a mai tr i o sutş ă ş ă ă

de ani, dar nici pu in lucru nţ -ar fi… De la o vîrst , fiecare zi în plus e un cadou.ă

Continu m dialogul despre consolare i moarte. La un moment dat, izbucne te:ă ş ş

«Hristoase, nu m l sa!» Ochii i se aprind de o durere ce nu vrea să ă ă- i tr deze cauzele. Seş ă

uit la mine cu melancolie i adoarme. Noaptea, în timp ce citeam, îl aud vorbind în somn:ă ş

«P rinte, de unde ti i c am prelucrat în temni credin a?» ă ş ţ ă ţă ţ

Spre diminea , m treze te sţă ă ş ă-mi spun «un lucru foarte importantă — deoarece nu

cred, Radule, s fie vorba în cazul meu de o oper ; s nu te superi, dar eu cred c opera meaă ă ă ă

e mai degrab aici, în locul i timpul vorbirii noastre». Sînte i un imediat! «Oarecum, îns să ş ţ ă ă

tii c miş ă -e groaz de o posteritate pur legendar .» Chiar i în forma ei filozofic iă ă ş ă ş

m rturisitoare, legenda vi se pare o monstruozitate? «Chiar i a a…» Dar sfin ii f r oper ,ă ş ş ţ ă ă ă

i unii chiar f r ucenici? «Ei, aia este o legend mistic de care eu, cît mş ă ă ă ă -a chinui, nu voiş

beneficia.» Începe s se lumineze în camer . Cîteva vr bii se a az pe pervaz. Se uit laă ă ă ş ă ă

mine pu in n ucit de lumin . «M preocup ideea asta, nu tiu de ce.» Care idee? «Ideeaţ ă ă ă ă ş

11

„operei“ mele.» De ce? «Pentru c om de stat nu am fost, profesor nu am fost, martir nu amă

fost, scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sînt?» Un m rturisitor, un pedagog. «Crezi?» Ave iă ţ

mul i «elevi», «studen i». Acoperi i un întreg ciclu de formare… Vorbim mult vreme, pînţ ţ ţ ă ă

aproape de prînz, despre rostul lui în lumea aceasta i, drept concluzieş — «nu cred c sîntă

singurul parazit ce cre te în cutele societ ii, nu?» Îl contrazic: nu sînte i deloc a a ceva.ş ăţ ţ ş

«Dar atunci?» Sînte i, fie c v place, fie c nu v place, un fenomen, ceva luat ca atare. Nuţ ă ă ă ă

vi s-au descoperit înc legile de func ionare, structura etc. Oricum, ave i un statut care nu eă ţ ţ

nici înalt i nici jos, ci în curs de stabilire. «P i, sînt i dificil de fixat!» Rîde.ş ă ş

12

21 decembrie 1990

A venit p rintele Voicescu. Lă -a spovedit i lş -a împ rt it pe u ea. Dup aceea multă ăş Ţ ţ ă ă

vreme a stat t cut, rugînduă -se sau gîndindu-se, t cerea fiind la el de o subtil ambiguitate.ă ă

Am crezut c a adormit, cînd deodat a început să ă ă-mi vorbeasc despre anii de temni . ă ţă

— Eram bolnav, în temni , i aveam febr . Am strigat: m doare capul. Ziceţă ş ă ă

gardianul: i pe mine m doare… Ce am p it eu în via a asta a mea! Pentru c am inut laş ă ăţ ţ ă ţ

poporul acesta… Am f cut treisprezece ani de închisoare. Cînd mă -au pus în libertate, nu am

v zut niciodat un cîmp mai glorios. Am avut brusc con tiin a spa iului. Era o minune a luiă ă ş ţ ţ

Dumnezeu… Mi-a pl cut în liceu mai mult geometria. Sînt foarte încorporat în spa iu,ă ţ

fiindc sînt religios. O religie pur temporal e cu neputin . Templul e spa iul sacru. iă ă ţă ţ ş

vecin t ile devin sacre în prezen a lui… Nu am crezut c voi fi pus în libertate. Aveam doară ăţ ţ ă

o h inu de pu c ria . Ne d deau o zeam chioar i m m lig fript . Mă ţă ş ă ş ă ă ă ş ă ă ă ă -au b tut… Mă -au

arestat acas . Nici nu in minte anul… Cînd mă ţ -au anchetat, am le inat din b taie. Iac t cş ă ă ă ă

n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dus dup aceea la Jilava, la Ocnele Mari iă ş

pe urm la Aiud. Eu m mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream s mor. Am avută ă ă

mereu la itatea de a nu avea curajul s m sinucid. Din motive religioase… Sinuciderea eş ă ă

ofens adus Duhului Sfînt. Treisprezece ani!… Am vorbit odat întră ă ă -o sal de pu c rie,ă ş ă

terminînd cu cuvintele: ni s-a f cut onoarea de a muri pentru poporul român. Eram mai tîn r.ă ă

Acum m simt arestat i aici… Am stat în fort la Jilava i ineam conferin e. Mă ş ş ţ ţ -au izolat

într-o camer , iarna, cu geamurile deschise. Am fost adus în celul abia cînd îmi d duseă ă ă

sîngele pe nas, de frig. M-au frec ionat b ie ii i mţ ă ţ ş -am înc lzit. La un moment dat, în frigulă

la, doream atîta s mor… Sînt st ri umane cînd dorin a de moarte e o necesitate. E un mareă ă ă ţ

paradox: cum s scapi în i prin moarte?… Nu pot s povestesc tot ce am suferit pentru că ş ă ă

nu pot s ofensez poporul român spunînduă -i c în mijlocul lui să -au petrecut asemenea

monstruozit i.ăţ

— Anii de temni vţă -au definit, într-un fel.

13

— P i defini ia mea este: Petre u ea, românul! Am ap rat interesele României în modă ţ Ţ ţ ă

eroic, nu diplomatic. S-a afirmat despre mine doar atît: vîrf de genera ie. Ca i cum a fi unţ ş ş

vîrf de deal!

— Mai ave i vreo curiozitate politic ?ţ ă

— Vreau s mai tr iesc pentru a vedea dac poporul român mai este, în sensul lui a fiă ă ă

în fire. Nu pot să-l ajut cu nimic, dar aceast curiozitate m st pîne te. Vreau s v d ce seă ă ă ş ă ă

întîmpl cu haimanalele astea de comuni ti i cu zevzecii tia de atei!ă ş ş ăş

— Se proiecteaz o unire a tuturor for elor de opozi ie.ă ţ ţ

— Unirea tuturor for elor sociale la un moment dat, care s înlocuiasc ideea deţ ă ă

dominant ordonatoare, e greu de identificat în istoria public . Mereu a existat o foră ă ţă

dominant-ordonatoare. În jocul politic dintotdeauna, for ele politice cuceritoare au promis înţ

opozi ie tot i au f cut la putere ce au putut. ţ ş ă

— i dumneavoastr a i aspirat la conducere. ş ă ţ

— Toat via a am dorit s ajung în clanul conduc tor, pentru a face oamenilor bineleă ţ ă ă

cu carul… Am proiectat forme de rînduire social . Uite, în republica lui Cicero poate tr iă ă

oricine. În a lui Platon, mai mult el. C oamenii pot tr i i în state anapoda, vezi Uniuneaă ă ş

Sovietic … Pîn acum, în Europa geniul politic nu lă ă -au avut decît latinii, i geniul filozoficş

grecii, iar germanii au fost copi ti zelo i. Platon, f cînduş ş ă - i sie i republic , a ar tat c a avutş ş ă ă ă

numai geniul filozofic, iar nu i politic. Dovad c drept grecesc nu exist , în timp ce dreptulş ă ă ă

roman e o perfec iune a ordinii. ţ

— Politic, i numai politic, v pute i declara înfrînt. ş ă ţ

— Da. Acum m simt pustiu. Vorba lui Arghezi: «Tare sînt singur, Doamne, iă ş

piezi !»… Totu i, nu tiu de ce am atîta sete de via cînd nu mai pot a tepta nimicş ş ş ţă ş

semnificativ. Nu actualizez în nici un chip b trîne ea. Nu e necesarmente o leg tură ţ ă ă

automat între b trîne e i moarte. Nu tiu ce personaj dostoievskian moare în fiecare zi. Aă ă ţ ş ş

tr i murind… Am o mare poft de via , Radule, i nici un semn de îmb trînire. Poate s fieă ă ţă ş ă ă

o iluzie, dar nici a a nu e r u.ş ă

— Un donquijotism, o luare de la cap t?ă

14

— Oarecum. Don Quijote lupt cu ridicolul. Dac e genial purtat , merit s seă ă ă ă ă

întîmple aceast lupt . Don Quijote e un simbol, iar nu un om ridicol. Dostoievski spuneaă ă

despre romanul lui Cervantes c e cea mai trist carte pe care a citită ă -o.

— Ave i, cred, con tiin a unei posterit i, a faptului c nu o s r mîne i doar ca unţ ş ţ ăţ ă ă ă ţ

nume ci, mai ales, ca o idee, ca o realitate consolatoare pentru cei ce vor veni.

— tiu i eu? Mare brînz nu r mîne dup mine. Mş ş ă ă ă -am fî îit a a, un pic, în epoc … Euţ ş ă

nu îmi supravie uiesc. Ca s r mîi în epoc trebuie s fii genial, or eu am fost numaiţ ă ă ă ă

inteligent. Geniul e relief, noutate, inven ie, creare de epoc i stil. Nu e neap rat un în elept,ţ ă ş ă ţ

ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în m sura în care originalitatea e posibil . Înă ă

fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea

de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa de divin, geniul e mai apropiat de cer,ţă

dar nu în m sura în care e apropiat sfîntul.ă

— Nerealizarea «laic » ar putea fi un semn al realiz rii spirituale, religioase. ă ă

— Nu am virtu i religioase. Am fost prea mult vreme ra ionalist. Miţ ă ţ -a jucat o festă

inteligen a. Cîteodat regret c nu am fost un prost. Dac eram un prost, acum eram lini tit!ţ ă ă ă ş

Dar nu sînt nici în elept. În elepciunea înseamn însingurare, iar eu nu pot tr i înţ ţ ă ă

însingurare. Probabil c sînt imperfect. Sînt de o sociabilitate dezgust toare! Am avut mereuă ă

admira ie fa de pustnici, pe care iţ ţă -am considerat personalit i absolute. Acum, singurulăţ

sentiment constant e al nimicniciei mele. Înaintez într-o degradare fizic , dar con tiin aă ş ţ

moral sper s nu m p r seasc niciodat . Consider trupul ca templu al sufletului.ă ă ă ă ă ă ă

Cre tinismul sacralizeaz substan a individual . Nu m pot consola cu ideea de neantş ă ţ ă ă

postexisten ial… Dar, dac nemurirea e numai sufleteasc , asta ne apropie de umbreleţ ă ă

antice. Cre tinul crede în nemurirea integral , deosebinduş ă -se de p gîni… Nu miă -e team deă

moarte deloc. Am o singur nelini te: s nu mor necre tine te i s nu ajung întră ş ă ş ş ş ă -o sal deă

disec ie. Sînt confiscat integral de religia cre tin , pe care o situez deasupra oric rui sistemţ ş ă ă

filozofic. E cea mai consolatoare religie din istorie i nu pot contesta c Hristos este fiul luiş ă

Dumnezeu.

Zilele acestea au fost foarte mul i tineri pe la u ea. Cî iva prieteni, pe care iţ Ţ ţ ţ -am

îmboldit s vin , au adus cu ei fructe. u ea să ă Ţ ţ -a bucurat i a afirmat, cu alint, c el se simteş ă

cel mai iubit b trîn din Bucure ti…ă ş

15

Îi povestesc: nu tiu cînd am început s citesc sau cînd am început s scriu; mş ă ă -am trezit

într-o zi c tiu s citesc iar în alt zi c tiu s scriu. Nuă ş ă ă ă ş ă -mi aduc aminte de lec ii… Pentru aţ

înv a, nu trebuie s te preg te ti ca atare; se întîmpl c , dintrăţ ă ă ş ă ă -un punct oarecare, niciodată

prea sus i niciodat prea jos, niciodat prea devreme i niciodat prea tîrziu, începi s mergiş ă ă ş ă ă

pe drum. Ca o fatalitate. Intr m în înv tur deoarece «a a ne este scris» i, dac ne esteă ăţă ă ş ş ă

scris, atunci fire te trebuie s citim cu luareş ă -aminte ceea ce ne-a fost destinat. E, în altă

lectur , asumarea pildei talan ilor, care, atî ia fiind la num r i avînduă ţ ţ ă ş -i la dispozi ie, trebuieţ

să-i folosim, pentru c nefolosi i dispar.ă ţ

Mul i vin la u ea f r nici o preg tire anume i mul i pleac avînd un plus care numaiţ Ţ ţ ă ă ă ş ţ ă

din asumarea unei fatalit i poate ie i. Multora, în închisoare sau pe strad , u ea leăţ ş ă Ţ ţ -a ap rută

ca o fatalitate izb vitoare. În celul , u ea venea i le vorbea, f cînduă ă Ţ ţ ş ă -i pe cei din jur să

mute centrul de greutate de pe o existen pe altaţă — mai înalt i mai durabil . În chilia luiă ş ă

de lîng Ci migiu, tinerii veneau ne tiind la cine vin. Nu b nuiau cît de plin poate fi oă ş ş ă ă

întîlnire cu u ea… VeneauŢ ţ — i, cuprin i de vîrtejul ideilor i consol rilor, închideau ochiiş ş ş ă

i intrau în lumea pe care nş -ar fi intuit-o dup semnele b trîne ii, ale s r ciei sau aleă ă ţ ă ă

mizeriei. Cine pleca de la u ea pleca victorios, ca dup o izbînd cucerit f r inten ia de aŢ ţ ă ă ă ă ă ţ

lupta, ci numai din iner ia existen ei care, în derularea ei, a avut un moment cînd iţ ţ ţ -a trecut

prin minte s mergi la u ea: i ai mers…ă Ţ ţ ş

16

10 ianuarie 1991

u ea a revenit la ideea pe care am discutatŢ ţ -o i alt dat : aceea a modelului i aş ă ă ş

genera iei. Miţ -am m rturisit teama c genera ia noastr nuă ă ţ ă - i con tientizeaz existen a caş ş ă ţ

atare; nu profit de faptul c reprezint un segment biologic i spiritual care poate l sa urmeă ă ă ş ă

benefice. Comunismul a reu it s ne induc întrş ă ă -un soi de curgere în care timpul personal nu

mai are curajul unei manifest ri modelatoare. u ea crede c acesta poate fi i un defect ală Ţ ţ ă ş

lipsei de izvoare.

— Nu am sentimentul b trîne ii. ă ţ

— Ce a i face deţ -acum înainte?

— A da sfaturi.ş

— Un înv tor…ăţă

— …Mi cînd inteligen ele tinere, întîlnite de mine, în jocul dintre just i injust, dintreş ţ ş

teologie i filozofie. Înainte eram obsedat de ideea r mînerii a ceva dup mine. Acum mş ă ă ă

mai intereseaz ce r mîne dup mine ca z pada de anul trecut. Sînt preocupat în prezent deă ă ă ă

jocul dintre cele dou lumi, joc în care a vrea s antrenez pe to i cei care vin la mine,ă ş ă ţ

deoarece sediul nemuririi e teologic, nu filozofic. Numai teologia consoleaz . Filozofiaă

instruie te. În orice caz, de la mine nu mo tene ti nimic neconsolator. Nş ş ş -am f cut risip deă ă

erudi ie decît cu i de fac pe de tep ii! Cu tine i cu cei asemeni ie mţ ă ş ţ ş ţ -am str duit să ă

dialoghez esen ial. ţ

— Pot spune c am favoarea esen ei? ă ţ

— Desigur. Moartea m determin s fiu esen ial. Mă ă ă ţ -a impresionat foarte mult sunetul

p mîntului c zînd pe co ciugul lui Nae Ionescu…ă ă ş

— V îndrepta i spre sediul în elepciunii. ă ţ ţ

— Nici cultur , nici inteligen … În elepciunea e singura form de consolare pesteă ţă ţ ă

optzeci de ani. Simt nevoia unei vecin t i pe silueta sufletului meu i m bucur c neă ăţ ş ă ă

împ c m bine noi amîndoi, drag Radule. E ti delicat suflete te i am nevoie de asemeneaă ă ă ş ş ş

delicate e. Trebuie s m în elegi i s nu te superi c te pre uiesc întîi de toate suflete te.ţ ă ă ţ ş ă ă ţ ş

17

M-am s turat de intelectuali… Cîteodată ă — tii de ceş -mi este team ? S nu mor deă ă

melancolie, ca maimu oiul lui Andreev!ţ

— V plac mai mult ritmurile decît linearul… ă

— Eu am r mas la nivelul melodiei. Armonia o gust din snobism. Întră -un sistem eu

caut melodia, a a cum întrş -un dialog caut c ldura sufleteasc . ă ă

— V v d uneori tres rind la auzul unor sunete.ă ă ă

— Uite!… Gînguritul porumbelului, care se-aude pîn aici, îmi aduce aminte de celulaă

mea de la închisoare, cînd îl auzeam iş -mi sporea melancolia. Eram invidios pe libertatea

lui. Sau, cînd aud voci de copii, îmi amintesc de moarte…. Îmi dau sentimentul mor ii.ţ

Atunci îmi dau seama de iluzoria existen uman . ţă ă

— Triste i… Poate de unde a i dorit s fi i diriguitor social i nu a i ajuns s vţ ţ ă ţ ş ţ ă ă

împlini i aceast menire.ţ ă

— Nu numai din cauza asta. E adev rat c am vrut s fiu legiuitor. Dar am ajunsă ă ă

pu c ria . Am refuzat s m nînc c cat. A fi avut în biografia mea o mare lips : lipsa de aş ă ş ă ă ă ş ă

avea dreptul de-a fi salutat.

— Totu i, cum se poate întemeia un curent de genera ie?ş ţ

— Apare un cap — sau poate mai multe deodat , care sînt ancorate în acela i ideal. iă ş ş

dac idealul este str lucit reprezentat, devine form modelatoare pentru cei careă ă ă -l urmeaz .ă

Trebuie s accepta i ideea de oameniă ţ -model.

— De apostoli…

— Nu chiar. Ar fi mult spus. Modelele se topesc în genera ii. Apostolii se topesc înţ

absolut. Cei care devin modele pentru cetate sînt hot rîtori, adic creatori de curente. Nuă ă

tiu, dar în genera ia ta lipsesc figurile reprezentative.ş ţ

— Oameni cu idei avem, dar nici unul nu e dispus să- i asume conducerea.ş

— Oricum, genera ia de ast zi e mohorît . Da’ au fost figuri creatoare de epoc la noi,ţ ă ă ă

la români…

— Ne da i voie s v consider m o figur dinamizant i c l uzitoare pentru genera iaţ ă ă ă ă ă ş ă ă ţ

noastr ?ă

18

— Din lips de altcineva. Eu pot afirma, f r orgoliu, c sînt doar un b trînă ă ă ă ă

inteligent… tii care e sensul mor ii unui om excep ional? Încurajeaz mor ii obi nui i: dacş ţ ţ ă ţ ş ţ ă

a murit sta, pot s mor i eu!ă ă ş

Incercînd s refac traseul pedagogiei lui u ea cu lumea în general i cu mine înă Ţ ţ ş

special, am ajuns la convingerea c aceast pedagogieă ă — a înv turii prin învecinareăţă — e

una de tip r nesc; e ca i cînd u ea ar fi b trînul satului, în eleptul, descoperitorul de ap ,ţă ă ş Ţ ţ ă ţ ă

sfîntul sau «mo ul» locului, necunoscut o vreme, dar care, aflat fiind, începe s aibş ă ă

vizitatori. Timizi la început sau, dimpotriv , îndr zne i i neîncrez tori, ace ti vizitatori cuă ă ţ ş ă ş

timpul se transform în prieteni, în ucenici. Î i fac colibe în curtea lui, îl îngrijesc i îi cultivă ş ş ă

p mîntul, primind în schimb alte roade decît cele ale muncii: roadele smereniei întreb toareă ă

i ascult toare.ş ă

Privesc aceste dialoguri ca fiind mai mult decît o succesiune de întreb ri i r spunsuri;ă ş ă

le privesc ca pe o întrebare i un r spuns care, întrş ă -o iconomie spiritual , descriu de fapt ună

dialog între vîrstele lumii. Întrebarea — tîn r , inteligent , istea , mobilă ă ă ţă ă — î i asum dinş ă

sl biciunile i imperfec iile biologice ale r spunsului, în vreme ce r spunsul, b trîn, a ezat,ă ş ţ ă ă ă ş

în elept, cu alte ritmuri, esen ial, laconic, î i asum infantilismul i ambiguitatea întreb rii. Eţ ţ ş ă ş ă

o strîngere în bra e, cînd i unul i altul stau cu ochii închi i, nemai tiind de cel lalt, ciţ ş ş ş ş ă

reg sinduă -se i îmbr i înduş ăţ ş -se pe sine.

Întîlnindu-l pe u ea te întîlne ti înainte de toate pe tine. Pe u ea este, de altfel, iŢ ţ ş Ţ ţ ş

foarte greu să-l cuno ti; poate c nu iş ă ţ -ar folosi la nimic o cunoa tere mai adînc . u ea teş ă Ţ ţ

face s te întorci asupră ă- i, pentru a te descoperi. Mul i prieteni care au venit la u ea miţ ţ Ţ ţ -au

m rturisit senza ia de autocritic pe care au sim ită ţ ă ţ -o dup ce să -au desp r it de el.ă ţ

Putem vorbi despre o tradi ie m rturisitoare i înv toare în spiritualitateaţ ă ş ăţă

româneasc . Venea un c lug r, plecat la Athos pentru îmbun t ire, i întemeia un schit. Seă ă ă ă ăţ ş

ducea vestea, i oamenii începeau s calce locurile acelea, pîn atunci pustii. Dintre cei careş ă ă

vin i pleac , unii vor s r mîn de tot; se formeaz ob tea. Domnitorul aude de monahiiş ă ă ă ă ă ş

aceia i le face o danie de ctitorie: se ridic ziduri i chilii; se face o biseric mare; a a apareş ă ş ă ş

mîn stirea. În istoria ei duhovniceasc , mîn stirea începe s numere i al i mari oameniă ă ă ă ş ţ

binepl cu i lui Dumnezeu. Ob tea se înmul e te i, cum fiecare c lug r trebuie s aib chiliaă ţ ş ţ ş ş ă ă ă ă

lui, o parte din ob te, sub un conduc tor, pleac întrş ă ă -o pustietate vecin , unde ridic o nouă ă ă

19

mîn stire. Dintre c lug ri se aleg cei care au me te ug la icoane; ace tia î i fac ucenici.ă ă ă ş ş ş ş

Dintre c lug ri se aleg cei care au pricepere la c r i i la condei; î i fac i ace tia ucenici.ă ă ă ţ ş ş ş ş

Dintre c lug ri se aleg cei care au darul de a vindeca; ace tia î i fac i ei ucenici… Apar,ă ă ş ş ş

astfel, primele forme organizate de înv tur . i cum înv au? Învecinînduăţă ă ş ăţ -se — după

modelul Schimb rii la Fa : «Petru a zis c tre Iisus: Înv torule, bine este ca noi s fim aiciă ţă ă ăţă ă

i s facem trei colibe: una ie, una lui Moise i una lui Ilie…» Chilia duhovnicului e primaş ă ţ ş

catedr . Mîn stirea se ridic în jurul chiliei duhovnicului i orice lucru cap t un alt punct deă ă ă ş ă ă

referin . Raportul universal este cel de duhovnic–ucenic; rela ia cu cerul este tot o rela ieţă ţ ţ

filial , i tot a a rela ia cu statul sau cu credincio ii. Iar aceast rela ie atrage dup sineă ş ş ţ ş ă ţ ă

nevoia unei învecin ri: «s facem trei colibe…» Ucenicul devine martor al existen eiă ă ţ

duhovnicului, iar învecinarea se transform în înv tur . Mai întîi e sfat, dojan , certare,ă ăţă ă ă

orientare, dup care se ajunge la forme teoretice i mistice. Duhovnicul îi împ rt e teă ş ă ăş ş

ucenicului viziunile, preocup rile; îl problematizeaz . Dar, în tot acest traseu pedagogic,ă ă

niciodat duhovnicul nu face apel la ideile lui proprii, la «opera» lui, ci la Tradi ie, care îlă ţ

transcende. Testamentar, f r rest sau gratuit i, discursul înv toresc al duhovnicului seă ă ăţ ăţă

transform , treptat, în coala exegezei biblice i patristice, iar mult mai tîrziu, o dat cuă ş ş ă

intrarea în alte vîrste ale trupului i sufletului, aceast coal devine coala rug ciuniiş ă ş ă ş ă

exclusive. Ca rug ciunea lui Iisus, de exemplu.ă

Modelul înv toresc al învecin rii a trecut i în cultur , în formele profane aleăţă ă ş ă

educa iei. Începem s avem curente i coli, mentori, corifei: genera ia junimist , genera iaţ ă ş ş ţ ă ţ

n ist (a lui Nae Ionescu), genera ia interbelic (Noica, Eliade, Cioran, u ea). Înă ă ţ ă Ţ ţ

comunism, modelul se ascunde, firav, în manifest ri de grupuri mici. Noica îns afirmă ă ă

deschis necesitatea modelului paideic, iar de aici toat acea emula ie paradoxal din aniiă ţ ă

’70–’80. Dup decembrie 1989, modelul a încetat s mai func ioneze ca autoritate valoric ;ă ă ţ ă

s-a produs o substituire a esteticului cu eticul, a gînditului cu f cutul, a autohtonului cuă

universalismul, a credin ei cu convingerea.ţ — Ni te erori care sş -au inut lan i care au reu itţ ţ ş ş

s lege i s opreasc orice aspira ie c tre un model autentic. Pentru prima dat la noi apareă ş ă ă ţ ă ă

ideea de «personalitate a zilei» sau, ironic, stea a zilei: un personaj care nu are limite în

manifestare i care î i impune, în mod efemer, stilul… Punerea în curgere a «modelelor» aş ş

20

însemnat distrugerea minimei raport ri la Model, care se caracterizeaz , înainte de orice,ă ă

prin constan i neconjunctural. ţă ş

Apari ia lui Petre u ea a îmbr cat, în aparen , toate formele nemodelului.ţ Ţ ţ ă ţă

Conjunctural, mediatizat, vorb re , f r «oper », labil politic, mi cînduă ţ ă ă ă ş -se între dreapta iş

liberalism, vulgar uneori, deranjant prin insisten a criticii comunismului, prieten cu oameniţ

celebri, declarat geniu f r s se cunoasc motivele etc.; peste toate acestea, vine tîlcul luiă ă ă ă

Avva Antonie: «Va veni vremea ca oamenii s înnebuneasc , i cînd vor vedea pe cineva că ă ş ă

nu înnebune te se vor scula asupra lui, zicînduş -i c el este nebun, pentru c nu esteă ă

asemenea lor.» În mijlocul atîtor «modele» i «personalit i ale zilei», modelul real nu aveaş ăţ

cum s se manifeste decît ca nemodel…ă

Smerit, cu verbul încins de datoria de-a spune ceea ce lumina interioar i dragostea luiă ş

Dumnezeu i-au descoperit, uzînd de o gramatic pe care numai marii converti i deveni iă ţ ţ

apologe i o pot avea, senin, rîzînd în fa a existen ei ce iţ ţ ţ ş -a ar tat sensul nemuritor, blînd iă ş

puternic în învecinarea lui cu oamenii i cu cerul, u ea e un necontenit îndemn laş Ţ ţ

înv tur . Agale, linie cu linie, termen cu termen, concept dup concept, adev r revelatăţă ă ă ă

dup adev r revelat, el ne duce în zona ultim , a adormirii întră ă ă -o parte, cînd omul,

spiritualizîndu-se, adoarme pentru lumea de aici i se treze te pentru cea de dincolo,ş ş

întorcîndu-se apoi cu un elan colonizator i lumin tor ce poate s surprind pe insomniacii,ş ă ă ă

lucizii i gravii lumii acesteia i numai ai acesteia.ş ş

Nu cunosc, deocamdat , decît o mic parte din textele lui u ea. Nu am descoperită ă Ţ ţ

nimic surprinz tor, cu toate c , în esen , cuprind acelea i lucruri ca i dialogurile cu el. Amă ă ţă ş ş

presim ireaţ — dac în lumea spiritului presim irea poate fi un punct de plecareă ţ — c nuă

opera, pe care nici n-a visat-o, va face din u ea un model, ci mai degrab , dac nu chiarŢ ţ ă ă

exclusiv, oralitatea. Personalitate m rturisitoare, u ea are în oralitate forma cea maiă Ţ ţ

adecvat de predicare; dar oralitatea nu înseamn pur i simplu vorbireă ă ş — ci, prin rigorile iş

legile de care ascult , se constituie totu i întră ş -o oper ; un alt fel de oper , dar, în cele dină ă

urm , o oper . i în cazul acesta, care putea fi secretul farmecului unei asemenea opereă ă ş

orale? În primul rînd, u ea declama i construia ideea enun at . Avea un discurs ce descriaŢ ţ ş ţ ă

cu precizie imaginea, materializat aproape, a unui turn de cetate: începea cu o punere înă

cadru, în peisajul c ruia se ridica turnul; enumerînd defini iile date de al ii, tratatele i autoriiă ţ ţ ş

21

în chestiune, reu ea s formeze o ambian din care se putea lansa analiza mai departe; cu oş ă ţă

gestic sigur , de me ter, ridica dintră ă ş -o mi care turnul afirma iei abrupte, f r taton ri sauş ţ ă ă ă

opriri. La nedumerirea celor de fa , aducea contrafor ii argumentelor, f cînd afirma iaţă ţ ă ţ

ini ial înc mai incitantţ ă ă ă — cu cît era, acum, i documentat . Urmau suavele înflorituri,ş ă

zîmbete, ferestre în ogiv cu fier rie frumos lucrat , poante, întîmpl ri, exemple… Cinevaă ă ă ă

aduce o completare care seam n cu o obiec ie; sup rat oarecum, urc rapid în vîrfulă ă ţ ă ă

turnului, reenumerînd, pe trepte, argumentele. Ajuns sus, îl întreab pe respectivul dac maiă ă

are ceva de obiectat: desigur! — închis în sine, vrînd parc s spun c le arat elă ă ă ă ă

turbulen ilor, î i aranjeaz crenelurile, calculeaz deschiz turile, pozi ioneaz tunurile iţ ş ă ă ă ţ ă ş

a teapt . Obiec ia r mîne; to i a teapt explozia. Dar el coboar agale, rîzînd; îl ia de mînş ă ţ ă ţ ş ă ă ă

pe contrariat i cu o privire ghidu , dar ferm , îi arat din nou care sînt argumentele;ş şă ă ă

adaug nu alte argumente, nu!ă — ci noi afirma ii, i mai n ucitoare…. Cînd, întrţ ş ă -un sfîr it,ş

opozantul se declar înfrînt, îi ia pe to i cei de fa i, pedagogic, cu un aer u or plictisit, leă ţ ţă ş ş

arat dintră -o alt perspectiv a peisajului baza turnului. Le poveste te cît de greu a adunat totă ă ş

ce se vede acolo, jos, în ne tiuta temelie. Uimirea i bucuria cresc. Urcînd întrş ş -un tîrziu

treptele turnului, cei de jos îl v d ap rînd cînd la o fereastr cînd la alta, pe m sur ce urc ;ă ă ă ă ă ă

prezen a lui suitoare devine parc un argument, prea vast spre a se ar ta în întregime, dintrţ ă ă -o

dat …ă

Alteori, cînd durerea gîndului venea din durerea trupului, discursul lui u ea era oŢ ţ

infinit psalmodiere. Cuvintele curgeau f r inta de a se aduna întră ă ă ţ -un loc, veneau spre

cel lalt ca un dar nelimitat. Gesturile erau calde, mai pu ine gr bite, iar chipul completa,ă ţ ă

prin riduri i ochi, punctua ia frazei. Turnul, de data aceasta, nu se termina cu platforma deş ţ

tunuri polemic , b t ioas , ci culmina cu o cruce, v dit ridicat pentru a ti oricine c acoloă ă ă ă ă ă ş ă

nimeni nu vrea s lupte cu nimeni, c acolo, la urma urmelor, nu e decît un «b trînă ă ă

inteligent» care ar dori, cu bucurie i team , s simt prezen a lui Dumnezeu. Acest fel deş ă ă ă ţ

discurs culmina cu amintiri din vremea copil riei sau cu lungi medita ii asupra neîmpliniriiă ţ

i mor ii, toate topite întrş ţ -un nesfîr it dialog în care întrebarea cerea r spunsului îng duin aş ă ă ţ

de a deranja — iar r spunsul cerea întreb rii îng duin a de a fi iertat dac nu este la aceea iă ă ă ţ ă ş

temperatur i în aceea i ardere.ă ş ş

22

Prin cele dou feluri de discurs u ea reediteaz în mod salvator modelul monahal, ală Ţ ţ ă

înv turii prin învecinare, reinstaurînd, prin dialog, raportul de duhovnic–ucenic care arăţă

trebui s func ioneze în orice întîlnire uman ce nu vrea s dea obol gratuit ii. u ea neă ţ ă ă ăţ Ţ ţ -a

reobi nuit, în spa iul cultural, cu premisele teologale, ref cînd traseul ini ial, reintegrator înş ţ ă ţ

origini, al culturii spre cult. Discursul lui e unul cre tinş -m rturisitor, tinzînd c treă ă

delimitarea între omul ca fiin ce apare i dispare f r sens i omul ca fiin religioas ,ţă ş ă ă ş ţă ă

f cut dup chipul i asem narea lui Dumnezeu. Recuperator, discursul lui u ea jalonează ă ă ş ă Ţ ţ ă

drumul omului contemporan c tre op iunea spiritual final .ă ţ ă ă

23

14 ianuarie 1991

Am avut ast zi o discu ie teologic lung . Multe nedumeriri ale tinere ii lui, u ea miă ţ ă ă ţ Ţ ţ -a

m rturisit c nu le reg se te în tinere ea mea. Sînt de alt natur , poate, i mai periculoase,ă ă ă ş ţ ă ă ş

am obiectat eu. «Cine tie?…» Neş -am plimbat de-a lungul întregii biblioteci, el cerîndu-mi

s deschid o carte la întîmplare i să ş ă-i citesc o pagin . De cele mai multe ori, îmi reconstituiaă

întregul c r ii sau numai contextul, l rgit, al paginii respective. Lă ţ ă -am întrebat de ce face

acest efort de memorie; mi-a spus c nu e un efort de memorie, ci un efort de idee; refaceă

ideatic con inutul, iar nu literal. Uneori nuţ - i aduce aminte de vreo carte; rîzînd, îmi spuneş

c nu vrea s fie un erudit în lumea drep ilor, acolo la mare pre fiind simplitatea i s r ciaă ă ţ ţ ş ă ă

cu duhul, adic smerenia. ă

Îi vorbesc despre decembrie ’89, care, l sînd la o parte implica iile politice ulterioare, eă ţ

un moment de reg sire a libert ii, aceast libertate trimi înd, în esen , la reg sirea luiă ăţ ă ţ ţă ă

Dumnezeu. Îmi spune c toat via a de pu c rie, pentru el, se reduce la acest dublet:ă ă ţ ş ă

Dumnezeu–libertate. «Dumnezeu nu poate fi conceput decît ca izvor al libert ii, libertateaăţ

ca atare fiind un dar.» Îl întreb cum poate acest dar s se întoarc împotriva celui care lă ă -a

f cut. «Ateii întorc darul prin negarea d ruitorului, or ateii sînt beneficiarii libert ii divine,ă ă ăţ

dovad c nuă ă -i tr sne te nimeni.» Dar chiar dac nu neg m dumnezeirea, de multe ori avemă ş ă ă

totu i o atitudine relativ fa de ea. «Adic vrei s spui c în fiecare dintre noi e un dram deş ă ţă ă ă ă

ateism!» Cam a a ceva… «E drept c nimeni nu poate vorbi în mod absolut cert despreş ă

Dumnezeu.» Îmi poveste te cum adev rata lui convertire a fost rezultanta chinurilor dinş ă

închisoare; este convins c suferin a r mîne totu i cea mai mare dovad a dragostei luiă ţ ă ş ă

Dumnezeu.

De fapt, a a cum singur m rturisea, traiectoria lui u ea în spa iul spiritual descrieş ă Ţ ţ ţ

trecerea de la p gînism la cre tinism, de la Platon la Pavel. Îmi spune cum vede rela ia dintreă ş ţ

cei doi i cît de mult îi iube te, chiar dac Platon este captivul zeilor, iar Pavel este sluga luiş ş ă

Dumnezeu. «Îi une te ideea aceea, intui ie la unul, revela ie la cel lalt, a invizibilelor.» Îlş ţ ţ ă

întreb dac invizibilul lui Platon, ca i cel al lui Pavel, nu ar putea fi identificat cu în sineă ş -le

24

lucrurilor; da, cu condi ia de a vedea în aceast identificare un efort de întîlnire a metafiziciiţ ă

cu mistica.

Ca legiuitor, ca om ce se preg tea s diriguiasc locuirea uman , nu să ă ă ă -a inspirat

niciodat din ordinea supranatural a religiei? «Sigur c da.» De multe ori se gîndea laă ă ă

augustinienele cet i ca la expresia «civic » a jocului dintre cele dou lumi: cea de aici iăţ ă ă ş

cea de dincolo. «Cu toate acestea, binele i r ul, aplicate celor dou lumi, nu func ioneaz caş ă ă ţ ă

atare, deoarece au un unic Creator, bun prin esen . Binele i r ul sînt conceptele pedagogieiţă ş ă

lui Dumnezeu fa de oameni.»ţă

B nuiesc c este uimit i cople it de progresele tehnice ale lumii cu care a apucat s fieă ă ş ş ă

contemporan în ace ti ultimi ani. Îmi r spunde c nu vede în rachet nici un adev r, ci doarş ă ă ă ă

o mecanic pur material , îns nesemnificativ ; cu tot progresul tehnic, omul va r mîne înă ă ă ă ă

univers, ca fiin semnificativ , prin gesturi, atitudini i afecte.ţă ă ş

Î i aduce aminte de timpul cînd era la ar , acas , cu familia, printre livezi i cîmpuri.ş ţ ă ă ş

S rb torile nu le tr ia cu fast, ci doar cu emo ie. «La ar e i greu s fii fastuos; e mult preaă ă ă ţ ţ ă ş ă

fastuoas natura, pentru a mai adauga ceva omul.» Nu iă -a pl cut niciodată ă

supradimensionarea. A considerat-o o zeificare stupid i neconcludent .ă ş ă

Regret c nu a fost un mare gimnast. A f cut o gimnastic oarecum unilateral :ă ă ă ă ă

gimnastica min ii. Dar a i sim it nevoia unei complet ri fizice?ţ ţ ţ ă — «Uneori.» Îi spun cît de

mult m-a speriat, într-o noapte, cînd s-a sculat ca s mearg la baie: nu credeam c e atît deă ă ă

înalt! E normal c să -a în l at atîtă ţ — via a a tras de el. Rîde. Oricum, e «doar un ran care aţ ţă

ajuns la ora exclusiv datorit inteligen ei».ş ă ţ

Îl întreb, ca admirator al colii Ardelene, ce p rere are despre rela ia catolicism–ş ă ţ

ortodoxie i cum a func ionat aceast rela ie în istoria i mentalitatea româneasc . Nu credeş ţ ă ţ ş ă

c solu ia catolic , propus de uni i, e valabil , deoarece nu ortodoxia a adus România înă ţ ă ă ţ ă

situa ia în care e ast zi. Fiu de preot ortodox, se simte legat de aceast confesiune nu numaiţ ă ă

liturgic, ci i genetic. Protestantismul îl concepe ca o erezie; o for moral cu implica iiş ţă ă ţ

aparent religioase. Cît despre sectele neoprotestante, acestea sînt degener ri publicitare aleă

sentimentului intim religios.

Singura dilem pe care o are în cîmpul credin ei cre tine este legat de pozi iaă ţ ş ă ţ

c lug rului în lume. C lug rul des vîr e te existen a negîndă ă ă ă ă ş ş ţ -o, oprind-o la el însu i; el nuş

25

are un destin perpetuator, ci unul individual-esen ializator. i dumneavoastr , în linii mari,ţ ş ă

sînte i un c lug r! Îmi zîmbe te cu iretenie iţ ă ă ş ş ş -mi spune c e un c lug r ce se sustrageă ă ă

autorit ii canonice, neapar inînd de nici o mîn stire.ăţ ţ ă

În închisoare, ca i în libertate, nu sş -a sim it niciodat misionar, propov duitor? Îmiţ ă ă

r spunde c misiunea este expresia dinamic a voca iei, îns el nu simte c a avut această ă ă ţ ă ă ă

voca ie. El a purtat ideile i credin a precum poart vîntul microbii… i a i reu it sţ ş ţ ă ş ţ ş ă-i

îmboln vi i pe mul i? «Sper!…» Îmi poveste te de «predica» pe care a inută ţ ţ ş ţ -o la Aiud, timp

de trei ore, cu picioarele în ap , sl bit fizic, epuizat. A vorbit atunci despre diferen a dintreă ă ţ

Platon i Hristos, ar tînd c primul nu exist în compara ie cu cel deş ă ă ă ţ -al doilea —

dumnezeire întrupat . A vorbit cu patos i cu vehemen . Leă ş ţă -a pus în vedere camarazilor de

suferin c numai prin mijlocirea credin ei pot s se mîntuiasc din ispita cea mare aţă ă ţ ă ă

pu c riei, unde la fiecare pas i se ofer ocazia de a tr da, de a abdica pentru un blid deş ă ţ ă ă

mîncare… Dup terminarea celor trei ore, a le inat. De atunci, cî iva preo i care ascultaseră ş ţ ţ ă

i ei predica lş -au declarat mitropolitul lor. «Petre u ea, mitropolit de Aiud!…»Ţ ţ

Îmi mai poveste te despre «universitatea» din temniş ţă — în al c rei «an colar» inuseă ş ţ

i el predica despre Platon i Hristosş ş —, despre programul de plimbare, cînd «vizita cerul»,

singura «pat » a acestei vizite fiind p catul invidiei!ă ă — invidia pe libertatea p s rilor.ă ă

Îl întreb care a fost perioada de acumulare cea mai fertil , pe care se bazează ă

formidabila lui aparatur de trimiteri i conexiuni; evident, perioada studiilor universitare, caă ş

i cea de dup aceea, pîn la arestare. Dup treisprezece ani de temni , revenirea laş ă ă ă ţă

bibliotec nu cred c mai avea acela i haz… Întră ă ş -adev r, îns el a fost de o structur livrescă ă ă ă

în sens bun, deoarece «în afar de c r i nu tr iesc decît dobitoacele i sfin ii: unele pentru că ă ţ ă ş ţ ă

nu au ra iune, ceilal i pentru c o au întrţ ţ ă -o prea mare m sur ca s mai aib nevoie deă ă ă ă

mijloace auxiliare de con tiin ». Consider emanciparea de sub c r i sinonim cuş ţă ă ă ţ ă

emanciparea omului antic de sub teroarea religioas , în care î i cerea în fiecare zi iertare luiă ş

Dumnezeu c exist . Îi spun de marea mea uimire în fa a discursului preo esc în careă ă ţ ţ

Dumnezeu e prezentat mai mult terifiant decît lini titor. Îmi r spunde c e una dintreş ă ă

reac iile fa de Rena tere, care a autonomizat prea mult fiin a uman , pîn la limita ie iriiţ ţă ş ţ ă ă ş

acesteia de sub fruntariile con tiin ei justi iei divine.ş ţ ţ

26

Recit psalmul lui Arghezi: «Tare sînt singur, Doamne, i piezi !…», gustînd îndelungă ş ş

sevele am rui ale lui piezi . Piezi fa de lume, spun eu; nebunii pentru Hristos sînt pieziă ş ş ţă ş

pe lumea aceasta i, inevitabil, singuri. M aprob i îmi poveste te cum a încercat el sş ă ă ş ş ă-i

fac unui gardian din închisoare deosebirea dintre Jaspers i Heidegger, i acela, culmea, aă ş ş

în eles. Zice: «Era ca i mineţ ş — piezi .»ş

Încheiem ziua, una dintre cele prea pu ine ale înv turii prin învecinare, ascultîndţ ăţă

muzic : un Mozart. u ea adoarme, nu înainte de aă Ţ ţ -mi spune c singurul vehicul c treă ă

Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.

Eu mai stau cîteva ore, în noapte, citind Don Quijote de la Mancha; m opresc laă

pagina în care Cavalerul Tristei Figuri se preg te te pentru lupta cu turma de himere.ă ş

27

15 ianuarie 1991

Diminea a, a exclamat: «Ce bine c sîntem împreun !» Îi era team s nu fi plecat. Eţ ă ă ă ă

din ce în ce mai legat de o existen vecin , ca un ecou la via a lui, pe care iţă ă ţ ş -o simte uneori

epuizat , alteori nimicitor de energic . În mijlocul acestor varia iuni, eu sînt o constant , ună ă ţ ă

reper de adîncime în func ie de care se men ine linia de plutire. ţ ţ

Îl întreb ce facem ast zi. Greu de spus; ar vrea s fie mereu degajat, s tr iasc înă ă ă ă ă

pl cerea nelucrului. De fapt, am observat cu cît pl cere i bucurie întîmpin noaptea.ă ă ă ş ă

Somnul, îmi zice, e singura stare în care se rezolv încord rile i jocurile metafizice iă ă ş ş

mistice. Regret c una din nepl cerile b trîne ii este pierderea treptat a capacit ii de aă ă ă ă ţ ă ăţ

dormi profund i mult… E îngrozit de aspectul dinamic al somnului, de vise i n luciri;ş ş ă

pentru el, verbul a face e o calamitate. Care e, atunci, solu ia odihnitoare, dac somnul seţ ă

altereaz în atributele lui fundamentale? «Revela ia i extazul.» Dar i aici intervine oă ţ ş ş

distinc ie… «Evident: revela ia e primirea unui adev r, iar extazul e o stare care poate primiţ ţ ă

un adev r sau nu… Eu, pîn la vîrsta mea, drag Radule, nu am avut parte de nici oă ă ă

revela ie; am cunoscut lumea în mod fragmentar.» A i fost poate prea sigur pe capacit ileţ ţ ăţ

intelectuale i nu a i vrut s ie i i din fort rea a eului. «Adev rat: în revela ie nuş ţ ă ş ţ ă ţ ă ţ - i apar ii, ciţ ţ

i se comunic ceva, peste tine.» Îi povestesc proba de foc a accept rii în mîn stire: novicele,ţ ă ă ă

candidatul, este pus s bat o zi i o noapte, cu nuiaua, un copac; dac rezist i nu seă ă ş ă ă ş

scandalizeaz i nu consider lucrul acesta f r ra iune, i dac nuă ş ă ă ă ţ ş ă -l abandoneaz , atunci esteă

primit în noviciat, în preg tirea pentru c lug rie, deoarece cine nu poate s treac pesteă ă ă ă ă

neb nuitul i nera ionalul hot rîrilor omene tiă ş ţ ă ş — în cazul acesta: peste pedagogia

stare uluiţ — cum va putea s treac prin c ile ne tiute ale educa iei divine?ă ă ă ş ţ

u ea îmi spune c a intuit i el aceast logic a credin ei, supunînduŢ ţ ă ş ă ă ţ -mi aten iei chiarţ

o defini ie pe care o construie te pe loc: cre tinul nu d , nu ofer , ci accept . i adaug :ţ ş ş ă ă ă ş ă

oriunde apare un efort, înseamn c utare. Intră ă -adev r, a bate copacul cu nuiaua nu e un efort,ă

ci o binecuvîntare, nu e o munc , ci un canon.ă — Dovad c , în mîn stire, c lug rul careă ă ă ă ă

aduce apa de la fîntîn nu face munca de a aduce apa de la fîntîn , ci are canonul deă ă -a aduce

aceast ap ; e o alt ordine aici… i în logica aceasta i pu c ria pe care a i f cută ă ă ş ş ş ă ţ ă -o e altceva

28

decît o simpl deten ie, nu? «Nu vreau s spun c atunci cînd am fost închis nu aveamă ţ ă ă

p cate care s nuă ă -mi justifice fa de mine pedeapsa lui Dumnezeu, dar, cum spuneai, eţă

vorba de altceva.» Poate de aceea pu c ria a dat oameni ai credin ei, ca dumneavoastr .ş ă ţ ă

«Adev rat. Orice mare inteligen e o pedeaps . Omul vrea s ajung în lumea drep ilor, iară ţă ă ă ă ţ

nu în cea a celor ju ti; justul are ceva logic, ra ional.» Îl întreb care este diferen a dintre justş ţ ţ

i util. «Utilul nu se confund cu justul; utilul e o necesitate material , în timp ce justul e oş ă ă

necesitate ideal .»ă

Revine la ideea pu c riei i a canonului. M întreab dac v d genera ia mea capabilş ă ş ă ă ă ă ţ ă

de jertfa genera iei lui. Nu tiu ce s spun; nu cred c istoria a surprins, vreodat , o genera ieţ ş ă ă ă ţ

româneasc nepreg tit pentru jertf . A a crede i el, cu toate acestea nu poate s nuă ă ă ă ş ş ă - iş

aduc aminte de tr d tori i demagogi. Îmi poveste te cum li se aducea mîncareaă ă ă ş ş

tor ionarilor, întrţ -o sal special ; aveau o mîncare mai bun , f cut nu în închisoare, ci afar ,ă ă ă ă ă ă

în ora . Cum a i rezistat ispitei? «P i, nu tiu de ce, dar aveam mereu impresia cş ţ ă ş ă

haimanalele astea nu vor avea digestie îndelungat … i mai e ceva: nu doream să ş ă-mi stea un

os în gît, în drumul meu spre Judecat , i s nu pot da socoteal limpede în fa a luiă ş ă ă ţ

Dumnezeu.» Rîdem. Se umbre te la fa brusc: «Da’ cît am suferit, Radule!…»ş ţă

Facem cî iva pa i prin camer , pentru dezmor ire. Îmi promite c la prim var vom ie iţ ş ă ţ ă ă ă ş

la plimbare în Ci migiu.ş

17 ianuarie 1991

Toat ziua să -au perindat ziari ti i vizitatori. Un ziarist îl chestioneaz pe u ea asupraş ş ă Ţ ţ

unor personalit i politice române ti actuale i a unor jocuri democratice care se petrec înăţ ş ş

România. Este dezam git de indiferen a lui u ea, care, auzind întreb rile ziaristului, îlă ţ Ţ ţ ă

întreab : «Cine guverneaz România ast zi? stînga?»ă ă ă — Da. «Atunci, nu exist politic !» ă ă

Cineva îl întreab ce este via a. u ea îi spune c să ţ Ţ ţ ă -a întîlnit odat , pe Calea Victoriei,ă

cu ea, dar nu mai ine minte ce au discutat.ţ

Altcineva îl întreab cum se ajunge la Dumnezeu. u ea îi r spunde c după Ţ ţ ă ă ă

informa iile lui cea mai apropiat biseric de ipotul Fîntînilor (strada pe care locuim) esteţ ă ă ş

cea din Pia a Amzei.ţ

29

Seara, v zînduă -m c citesc, îmi spune c era i el noctambul. «Am pierdut mii deă ă ă ş

nop i. Nu tiu de ce, dar noaptea în elegeam mai bine…» Vorbim despre urm torul dialogţ ş ţ ă

din Platon pe care-l avem de comentat.

M întreab mai tîrziu ce evenimente politice mai importante se petrec în lume. Îi spună ă

de r zboiul din Golf. Are o impresie bun despre americaniă ă — teoretic vorbind. «La for aţ

lor, americanii nu sînt bestiali. Dac japonezii ar avea for a americanilor, ar fi pr p d.ă ţ ă ă

Americanii sînt umani. i tii de ce?ş ş — pentru c sînt cre tini. În Europa nu am constatată ş

atîta credin global .»ţă ă

Încerc s aplic formula de «credin global » asupra propriei lui credin e. Spune: «Niciă ţă ă ţ

eu nu sînt total credincios — am momente goale de credin ; probabil c nu exist o credinţă ă ă ţă

intens , continu , sau, cine tie, nu sînt eu capabil.»ă ă ş

De multe ori m-a frapat declararea insuficientei lui credin e. Este aici un soi deţ

nonconformism: într-o lume care, în mod extrem, neag sau accept pe Dumnezeu, u eaă ă Ţ ţ

une te în mod dezinvolt aceste dou extreme, realizînd o imagine ciudat , a unui interval deş ă ă

împ care. u ea amintea deseori obiec ia lui Gandhi fa de cre tinism: perfec iunea. Se potă Ţ ţ ţ ţă ş ţ

identifica în atitudinea aceasta a lui u ea tr s turile apologetului: con tiin aŢ ţ ă ă ş ţ

supraindividual a unei realit i transcendente, care prin superioritate oblig la misiune, i,ă ăţ ă ş

pe de alt parte, smerenia persoanei puse în fa a unei asemenea transcenden e. Această ţ ţ ă

tensiune între impersonal i personal se rezolv în mod liturgic i explic întrş ă ş ă -un fel dorin aţ

lui u ea de a se abandona rug ciunii. u ea vorbea i m rturisea apologetic, iar astfelŢ ţ ă Ţ ţ ş ă

înv ai de la el doar învecinînduăţ -te, întîmplîndu-te. De aceea, cine a dorit s înve e de laă ţ

u ea a trebuit s mearg la el, a a cum cine dore te sŢ ţ ă ă ş ş ă-L întîlneasc pe Dumnezeu trebuieă

s mearg la biseric . ă ă ă

30

18 ianuarie 1991

Ii spun c am început s scriu un eseu: Înv tura prin Învecinare. Îi place titlul. «Ceă ă ăţă

finalitate are?» Conturarea unui nou tip de personalitate: personalitatea puternic aă

m rturisitorului, a celui care nu se identific în mod necesar cu o bibliografie ci, înainte deă ă

toate, se identific cu propria lui via , f cînd în mod incon tient, neinten ional, din via a luiă ţă ă ş ţ ţ

o oper . E apropierea, în linii mari, de tipul eroului, de cel care nu se distinge decît prină

modul în care tie s tr iasc i s apere idealul timpului tr irii lui. Nu cred c exist eroi cuş ă ă ă ş ă ă ă ă

opere; doar cu memorii, uneori. u ea are oper , în sensul bibliografic al cuvîntului; voiŢ ţ ă

enumera în alt loc posibilele lui c r i. Dar e un u ea care nu atrage i, ceea ce e mai grav,ă ţ Ţ ţ ş

nici nu convinge. Cumul de date i trimiteri, opera lui prinde via în momentulş ţă

propov duirii, împrumutînd din sevele povestitorului.ă

Ceea ce atrage la «predica» de idei i atitudini a lui u ea e fluen a, coeren aş Ţ ţ ţ ţ

formidabil a construc iilor. Argumentele se îmbin cu metafore, iar acestea las locă ţ ă ă

strig tului firav, uman, de durere sau de dezn dejde. Curgerea lui m rturisitoare e de faptă ă ă

marea lui art ; el poveste te ideile, nu le red ; reface «via a» unei idei, o pune în tr ire iă ş ă ţ ă ş

firesc. Ideea apare, la un timp, ca rezultant a unei respira ii. uguitor ideatic, u ea mută ţ ş Ţ ţ ă

regulile romanului cavaleresc în gîndirea i gramatica metafizic . Dincolo de alte posibileş ă

aproxim ri pe care le poate justifica aceast art , discursul lui u ea ne trimite cu precizie laă ă ă Ţ ţ

modelul parabolei, exemplu ideal de idee în mi care, în lucrare. Cre tin, u ea realizeaz oş ş Ţ ţ ă

punte de leg tur între dialogul platonic i dialogul apologetic. Ceea ce face posibilă ă ş ă

leg tura este preocupareaă — deosebit de constantă — pentru fundamental. Or,

fundamentalul se manifest cotidian, ca o poveste.ă

Dialogurile cu u ea au o construc ie liric i cromatic . u ea îmi d ruie te o summaŢ ţ ţ ă ş ă Ţ ţ ă ş

poetic a pove tilor lumii, în drumul acesteia c tre cel mai bun autoportret cu putin .ă ş ă ţă

Adunare de nume, de citate, de trimiteri i concepte, discursul lui u ea e o palet de pictor.ş Ţ ţ ă

În preajma lui, înainte de orice, înve i s prive ti; de aceea i vorbirea lui abund în imagini,ţ ă ş ş ă

în aproxim ri în timp i în spa iu, în culoare, nuan e i sunet. Nu este o simpl trecere prină ş ţ ţ ş ă

31

istoria gîndului uman, ci mergere, pas cu pas, înaintea i în untrul celor mai importanteş ă

culori care au fost ad ugate de om la lumea pe care Dumnezeu iă -a dat-o spre locuire.

Paradoxul discursului lui u ea, c ci despre un discurs e totu i vorba, rezid în faptulŢ ţ ă ş ă

c , real, precis, bazat pe termeni bine delimita i, acest discurs las o amintire de metafor .ă ţ ă ă

Un concept sau o tr ire devin metaforeă — adic locuri ale trecerii dintră -o lume în alta — în

momentul în care omului cuget tor, prin suferin sau revela ie, îi revine cu acuitateă ţă ţ

memoria paradiziacă — a st rii prin excelen greu de precizat i definit, adic prină ţă ş ă

excelen metaforic .ţă ă

Îmi spune c dorin a lui ar fi să ţ ă- i petreac ultimii ani de via întrş ă ţă -o mîn stire. «Aă ş

încheia, ciclic, cu o alt form de deten ie, izb vitoare.» Ar dori s tr iasc în ritmulă ă ţ ă ă ă ă

slujbelor, s se trezeasc în sunet de toac i s adoarm p strînd în auz ultimele vibra ii aleă ă ă ş ă ă ă ţ

clopotului vecerniei. Ne sf tuim care mîn stire ar fi cea mai potrivit . Ne oprim asupraă ă ă

Neam ului; vrea s tr iasc în ctitorie domneasc … De fapt, uitînduţ ă ă ă ă -se la salba de mîn stiriă

moldovene, toate zidite de domnitori, a ajuns la minunata defini ie dat lui Eminescu: sumţ ă ă

liric de voievozi.ă

Îmi poveste te de c l toriile diplomatice de la Berlin, Budapesta i Moscova, deş ă ă ş

ordinea înfior toate a nem ilor, de amestecul de barbarie i de civiliza ie al ungurilor i deă ţ ş ţ ş

triste ea i jalea moscovite. Cu p rere de r u, îmi spune cum a încetat s mai cread înţ ş ă ă ă ă

protec ia Apusului; cum a v zut în mod limpede abandonarea noastr în dr g la ele mîiniţ ă ă ă ă ş

sovietice… Îi pare r u, dar se i bucur pentru genera ia mea, care a crescut doar pu in timpă ş ă ţ ţ

în comunism. Are mari speran e în revigorarea presei spirituale cre tine române ti, cu reguliţ ş ş

mai precise i mai solide decît cele pe care leş -a avut presa româneasc în perioadaă

interbelic . Singurul regret vine din constatarea amar c pe cei din genera ia lui iă ă ă ţ -a dezbinat

orgoliul, iar pe cei din genera ia mea îi poate dezbina prostia. M sf tuie te cu insisten sţ ă ă ş ţă ă

m feresc de pro ti. Cum? «P i, de cele mai multe ori, pro tii sînt atei, intelectuali ti pînă ş ă ş ş ă

peste poate, comunitari ti i foarte toleran i, în sensul unui dezm al libert ii. Au o mareş ş ţ ăţ ăţ

rezerv fa de cei care vorbesc în termenii credin ei i ai na iunii.»ă ţă ţ ş ţ

Îmi recit iar i psalmul lui Arghezi:ă ăş

Tare sînt singur, Doamne, i piezi !ş ş

Copac pribeag uitat în cîmpie,

32

Cu fruct amar i cu frunziş ş

epos i aspruţ ş -n îndîrjire vie…

Contempl fiecare cuvînt în parte: «Nu e grozav?…» Crede c poezia aceasta e ceaă ă

mai potrivit pentru starea lui actual . Dar ave i totu i fructe dulci! «Sînt amare pentru mine,ă ă ţ ş

care le-am descoperit prea tîrziu.»

Discursul lui u ea are o sfiiciune ce ne trimite la modestia esen ial a autorilorŢ ţ ţ ă

patristici. Pedagogia lui e repetitiv în sensul celei mai fericite repeti ii: aceea a cerculuiă ţ

îngustîndu-se pe m sur ce se apropie de centru, de locul cu ap vie.ă ă ă

M rturisitorul gînde te testamentar; pentru el, specula ia este ispit , c ci converte teă ş ţ ă ă ş

toate comodit ile mintale în tenta ii ale r ului dizolvant. Testamentaritatea ine de felul înăţ ţ ă ţ

care m rturisitorul concepe vorba lui c tre lume: ultim , f r adaosuri, total , deă ă ă ă ă ă

neschimbat, consolatoare i infinit în tr ire i aplicare. Gîndirea testamentar e specificş ă ă ş ă ă

Sfin ilor P rin i; ei con tientizeaz marile dihotomii, structureaz marile întreb ri i dau,ţ ă ţ ş ă ă ă ş

rug tor i apologetic, rezolv rile cele mai nea teptate, inînd de acea logic a credin ei înă ş ă ş ţ ă ţ

care nu conteaz ordinea întreb rilor, ci ordinea lumii. Orice r spuns testamentară ă ă

recapituleaz istoria lumii; marea pedagogie con inut întră ţ ă -un astfel de r spuns se vede dină

faptul c nimic din ceea ce cade sub inciden a incertitudinii sau a neconsol rii nu e tratat caă ţ ă

atare, ci contextual-proniator, teleologic, cu sens. Un obiect, într-un testament, e trecut

printre altele; o întrebare, în înv tura testamentar , e trecut printre alte întreb riăţă ă ă ă — care,

toate, duc la o Întrebare i la un R spuns. Toate preocup rile individuale cre tine sînt atraseş ă ă ş

spre arhetipul acestora, spre modelul hristic care le întrupeaz i le mîntuie.ă ş

33

21 ianuarie 1991

«Din toat imaginea mor ii, îmi displace mormîntul. S pui p mînt pe tine!…» Dară ţ ă ă

sînte i un ran i ar trebui ca lucrul acesta s v fac mai fireasc imaginea p mîntului, fieţ ţă ş ă ă ă ă ă

ea iş -a mormîntului… « tiu eu ce ran poate fi acesta? Vreau totu i un mormînt oarecare: oş ţă ş

groap f r p mînt, din piatr .» V place s vorbi i mult despre moarte; reveni i cu mareă ă ă ă ă ă ă ţ ţ

insisten asupra acestui cuvînt. «De fapt, drag Radule, nici nu pot s nu m gîndesc laţă ă ă ă

moarte. Îmboldit de pu inul r gaz pe careţ ă -l mai am, simt nevoia unei recapitul ri generale,ă

care s cuprind atît via a lumii, cît i via a mea, de ins am rît.» i orice tentativ deă ă ţ ş ţ ă ş ă

recapitulare culmineaz cu ideea mor ii? «Oarecum; de i, cre tin vorbind, nu ar trebui s mă ţ ş ş ă ă

preocupe atît moartea, cît învierea… Ce s fac? E una din neputin ele mele: cînd v dă ţ ă

cimitirul… în iruire de morminte, de cruci, de… Cînd eram student la Cluj, locuiam înş

c minul Avram Iancu, care era pe strada ce ducea spre cimitir; zilnic vedeam spectacolulă

mor ii. Începuse s nu m mai afecteze, pîn cînd, întrţ ă ă ă -o zi, mi-a murit un prieten. De atunci,

în fiecare cortegiu funerar vedeam propria mea înmormîntare… sinistru, nu?» A i avut deciţ

de timpuriu o învecinare cu moartea. «Da; i mş -a marcat, cred. Uite, acum, recapitulînd ziua

de ieri, am avut de cel pu in dou ori spaima inactualit ii. Nu mai aveam certitudineaţ ă ăţ

existen ei mele; priveam deta at toat aceast zbatere, nu actualizam ce caut în via . Eramţ ş ă ă ţă

chiar revoltat: ce cau i aici, m ? îmi spuneam. Încet, prezen a ta, a c r ilor, a… încetul cuţ ă ţ ă ţ

încetul am revenit acas . Ce poate fi asta? O manifestare preletal ? Cine tie…?»ă ă ş

«A vrea s ascult muzic , foarte mult muzic . S pun în sunet toat durerea iş ă ă ă ă ă ă ş

inactualitatea mea…» Am s aduc casete. «Foarte bine; da’ uite, nu te sup ra pe mine c amă ă ă

atîtea preten ii… sînt ultimele izmeneli i r sf uri de care m mai pot bucura.»ţ ş ă ăţ ă

Înv tura prin învecinare nu este numai învecinarea cu martorul unei lumi ce seăţă

apropie, ci i o ciudat proiec ie. Te înve i minte; iei aminte, ascul i sunetele din jur, cape i oş ă ţ ţ ţ ţ

oarecare îndemînare, distingi noutatea de vechi. u ea are îns i o noutate veche, valabilŢ ţ ă ş ă

prin faptul c nu se verific acum pentru prima dat ; ceva din vîrstele lumii ajunse pîn aici,ă ă ă ă

prin el. — Un sentiment c asist la spectacolul unei concomiten e de timpuri: toateă ţ

34

fr mînt rile lui, toate obsesiile, afirma iile i construc iile lui au o temeinicie pe care nu oă ă ţ ş ţ

poate avea un lucru ie it chiar acum în lume; e o vechime contemporan probabil cu drumulş ă

Damascului.

u ea se poate constitui întrŢ ţ -un model i datorit faptului c niciodat nu a aspirat laş ă ă ă

a a ceva. Unic în cetatea româneasc , de o unicitate pe care numai curajul de substan iş ă ţă ţ -o

poate da, el adun în sine i în mesajul s u tot ceea ce poate fi mai salvator pentru fiin aă ş ă ţ

contemplativ modern .ă ă

Preg tit s fac parte din «clanul conduc torilor», dorind s fie om de drept în statulă ă ă ă ă

român, u ea ajunge pîn la noi nu ca om de drept, nici ca un ctitor de a ez ri umane, cumŢ ţ ă ş ă

nu ajunge nici ca autor; ci, peste toate acestea, ajunge în primul rînd ca model.

Calitatea de model poate fi atribuit unei existen e atunci cînd omul, în loc s fieă ţ ă

reflexul luptei pentru existen , este reflexul unei lupte mai înalte: aceea pentru mîntuire.ţă

Trebuie s recunoa tem imposibilitatea modelelor de a mai ap rea azi în cultur sau înă ş ă ă

oricare alt zon a preocup rilor umane. Lumea aceasta nu mai poate avea modele în ea, dină ă ă

ea i cu întoarcere tot la ea. Singurul model care poate fi urmat ca atare este cel care, înş

lumea aceasta ap rînd, ne trimite cu insisten în afara ei, întră ţă -o lume spre care «înaint mă

asimptotic». Modelul devine sinonim cu calea spre transcenden . Or, în planul credin ei, alţă ţ

iconomiei biserice ti, modelele, c ile prin excelen ale transcenden ei, sînt sfin ii; iarş ă ţă ţ ţ

printre noi, i la scara noastr laic , modele sînt m rturisitorii, cei care fac leg tura, înş ă ă ă ă

con tiin a teoretic , între cer i p mînt.ş ţ ă ş ă

M rturisitor, u ea este un exemplu de «c lug rie alb »: deprins cu o existen minimă Ţ ţ ă ă ă ţă ă

în închisoare, u ea a continuat i în libertate, pîn la moarte, felul acesta de via , în care nuŢ ţ ş ă ţă

de pu ine ori asceza se intersecta cu s r cia, iar aceasta comunica cu mizeria i nevoia.ţ ă ă ş

Oricum, existen a lui m rturisitoare îl consola precum ne consoleaz i pe noi ast zi; dar nuţ ă ă ş ă

în a a m sur încît s ne tearg orice urm de vinov ie.ş ă ă ă ş ă ă ăţ

35

24 ianuarie 1991

«În mistic dispare tensiunea dintre obiect i subiect.» Mistica opereaz cu valori?ă ş ă

«Nu. Valoarea nu ine de persoan ; e un obiect util pe care persoana îl dobînde te,ţ ă ş

men inînduţ -l prin primire sau c utare. Dac ai primit valoarea, ea î i reveleaz i utilitatea.ă ă ţ ă ş

Valorii îi este inerent utilitatea.» Mistica are deci un alt cod valoric… «O alt no iuneă ă ţ

asupra valorii. Valoarea reprezint judecata ce prive te adev rul.» Adev rul uman, nu?ă ş ă ă

«Desigur. Nici Ideea platonic , real fiind, nu opereaz în mistic …» De ce? «Pentru că ă ă ă ă

Dumnezeu nu ine de induc ie, deduc ie sau reduc ie; credin a ine de intui ie. E intui iaţ ţ ţ ţ ţ ţ ţ ţ

maxim .» Vorbi i de intui ie: mă ţ ţ -am întrebat i eu cît juste e se afl în judecata unui om,ş ă ţ ă

tîn r mai ales, bazat aproape în totalitate pe intui ie; sau, mai precis, în sensul în careă ă ţ

vorbea i de aflarea lui Dumnezeuţ — se poate spune c eu am o intui ie sau e altceva? «Ai oă ţ

intui ie, dar nu e una mistic , deoarece întrţ ă -adev r misticul e un tip intuitiv, dar e dublat iă ş

de un geniu religios. Noi, chiar dac avem intui ii, nefiind religio i în mod perfect, înseamnă ţ ş ă

c nu sîntem mistici.»ă

Cine e filozoful român prin excelen ? «Nae Ionescu e singurul filozof român: singurulţă

care are acces f r nelini te la transcendent. El ancoreaz nu în imanen , ci înă ă ş ă ţă

transcenden .» Dar cu toate acestea, îi obiectez, a fost implicat în mod profund înţă

«imanen a» vremii sale… «Da’ eu nţ -am vrut s fiu legiuitor? i asta mă ş -a împiedicat să

gîndesc?» Înseamn c ar trebui s nu mai facem distinc ie între gînditor i conduc tor…ă ă ă ţ ş ă

«Ba o facem, dar nu-i desp r im cu orice pre ; sînt tipi care îmbin în ei i una i alta.» Să ţ ţ ă ş ş ă

în eleg c v considera i unul dintre ace ti tipi? «Nu chiar. Nu tiu cine miţ ă ă ţ ş ş -a spus, Radule,

c eu nu sînt om, ci o abstrac ie. A exagerat.»ă ţ

«…Înainte, fumam cît doi turci. Fumam ig ri foarte tari. Dac fumai o igar „Plugar“ţ ă ă ţ ă

lîng o pisic , o f ceai s str nute pîn cr pa… Am fumat pîn cînd am fost la un prietenă ă ă ă ă ă ă ă

doctor, care mi-a f cut o radiografie; mă -a întrebat: m Petric , tu cî i ani vrei s mai tr ie ti?ă ă ţ ă ă ş

unul sau doi? Din ziua aceea m-am l sat pentru totdeauna de fumat. F r remu c ri sauă ă ă ş ă

reveniri melancolice.»

36

A i avut mul i prieteni… «Mul i… Petre Pandrea, Nicolae Tatu, Silvan Ionescu, Emilţ ţ ţ

Cioran, Noica, Eliade, Vasile Munteanu, Toma Vl descu, Ion Mo a, Sorin Pavel, care aă ţ

murit în mizerie, Racoveanu, Nae Ionescu, Crainic, Horia Stanca… Sorin Pavel, fiul unui

profesor din Br ila, a fost licen iat în filozofie la Ia i i trebuia s dea un doctorat la Berlin,ă ţ ş ş ă

pe care îns nu lă -a mai dat. Nicolae Tatu, profesor de matematic , întîi a fost de filozofie;ă

ne-a i vizitat pe aici… Vasile Munteanu, ziarist, a fost redactor la ziarele Adev rul iş ă ş

Diminea a. Era de stînga.» Iste ? «Cît poate s fie unul de stînga! Toma Vl descu, ziarist deţ ţ ă ă

extrem dreapt , f cuse nu tiu ce studii, dreptul, cred, la Paris. Era fran uzit r u. Petreă ă ă ş ţ ă

Pandrea a l sat doar o carte, Portrete i controverse, dar a fost un mare jurnalist… Au murită ş

mul i…» Cred c oamenii, în vremea dumneavoastr , puneau mai mult spirit, în ceea ceţ ă ă

f ceau, decît ast zi. «Ast zi pun mult iretenieă ă ă ă ş — i tii de ce? Au impresia c cineva vreaş ş ă

să-i trag pe sfoar ; i nu sînt departe de adev r.»ă ă ş ă

Revine la tema din tinere e: gîndirea, gîndul i gînditorul. «Gîndirea mea, cu cît e maiţ ş

cuprinz toare, cu atît e mai dureroas . Am momente cînd m simt gîndire pur . E o iluzie:ă ă ă ă

iluzia gîndirii pure. Gîndirea nu poate fi decît coerent-formal ; puritatea e inaccesibil dină ă

cauza existen ei noastre bipolareţ — psiho-biologice.»

M întreab dac am mai scris ceva la Înv tura prin Invecinare.ă ă ă ăţă — Foarte pu in. Amţ

stabilit doar cîteva din func iunile i atributele ei: în primul rînd, înv tura aceasta eţ ş ăţă

binecuvîntarea risipirii. Te aba i de la cele dinainte ale tale i z bove ti în locul acela undeţ ş ă ş

iţ -a ie it în cale înv torul; mai mergi ceva i iar te opre ti, l rginduş ăţă ş ş ă - i via a. În al doileaţ ţ

rînd, înv tura te smere te; tu e ti cel care vine al doilea, primul fiind înv torul, care aăţă ş ş ăţă

preg tit ederea ta, învecinarea ta. Înv înd, î i recuperezi familia, te aduni iar i în logicaă ş ăţ ţ ăş

vie uirii tale rotunde; mi c rile î i devin calculate, cuvintele m surate. În al treilea rînd, prinţ ş ă ţ ă

înv tur , prin locuire în curtea în eleptului, devii simplu. Te obi nuie ti cu monotoniaăţă ă ţ ş ş

cereasc a lui Dumnezeu, cu ritmurile i respira iile spiritului; începi s în elegi ce înseamnă ş ţ ă ţ ă

învecinarea cu taina; cape i din blînde ea ritmului liturgic. În ultima parte a înv turii,ţ ţ ăţă

înv torul nu te mai ine de mîn , nu te mai strune te. Ai acum un mers optim, f r grabăţă ţ ă ş ă ă ă

sau mole eal ; învecinînduş ă -te, cape i certitudinea c singura sc pare este în susţ ă ă — iar scara

spre cer este lung , fiecare treapt trebuind luat în serios, deosebit de celelalte.ă ă ă ă

37

Înainte de a se cunoa te i a se iubi, vecinii ridic garduri stabile, obsesive iş ş ă ş

interogative prin pozi ia lor separatoare, pîn cînd sînt scurtate, l sat fiind un pîrleaz, alţ ă ă

trecerii prin salt de la o locuire la alta. Biblioteca i Biserica î i ridic zidurileş ş ă — înalte,

obsesive, separatoare; în eleptul te înva s le vezi ca pe ni te învecin ri, ca pe ni te spa iiţ ţă ă ş ă ş ţ

la care po i apela oricînd ai nevoie i nu numai… Î i arat care sînt pîrleazurile cunoa terii,ţ ş ţ ă ş

f cînd din tr irea ta în lume un infinit prilej de vizitare i iscodire.ă ă ş

O cultur pus sub semnul învecin rii e o cultur cu mai multe anse de a transformaă ă ă ă ş

existen a ei în lume întrţ -o înv tur , pentru sine i pentru al ii. Spiritul cap t valen eăţă ă ş ţ ă ă ţ

pedagogice; omul de cultur î i ia în serios rolul de educator, avînd o nou viziune asupraă ş ă

celor din cetate, pe care îi consider , acum, poten iali elevi. Se reinstaureaz raportul deă ţ ă

c ldur înv toreasc . Cuvîntul nu se pierde atîta vreme cît este înv at, transmisă ă ăţă ă ăţ

testamentar prin înv tur . O cultur bazat pe rela ia duhovnic (înv tor) – ucenic (elev) eăţă ă ă ă ţ ăţă

menit unei perpetu ri foarte adînci în istorie. i mai ales, cu acest nou canon, o asemeneaă ă ş

cultur e menit i ascensiunii c tre cer. u ea face o necesar leg tur între durata istoric aă ă ş ă Ţ ţ ă ă ă ă

culturii i menirea ei în vecie: deopotriv apar inînd celor dou planuri, u ea e unş ă ţ ă Ţ ţ

ambivalent semn, c tre p mînt i c tre cer; ca un hornar colindînd pe str du ele vechi aleă ă ş ă ă ţ

unei culturi ce nu a î nit înc spre universalitate, u ea, cu scara pe um r, ne îndeamn la oţ ş ă Ţ ţ ă ă

urcare spre cer care niciodat nu poate fi prea tîrzie. ă

38

26 ianuarie 1991

O zi frumoas . Z pada, cît a fost, să ă ă -a topit. Parc e prim var . « tii ceă ă ă ş -mi place mie,

Radule? Cornuri cu dulcea de caise sau de zmeur ; îmi place untul cu m m lig ,ţă ă ă ă ă

ostropelul de pui, cu o etul la din el, pe tele fript. Era un pe te s rat, care se des ra, i seţ ă ş ş ă ă ş

numea cosac.» În pu c rie nu cred c a i avut asemenea melancolii gastronomice… «Nu,ş ă ă ţ

pentru c ar fi însemnat s m am gesc prea tare. Îmi aduc aminte c la mine la ar , laă ă ă ă ă ţ ă

Boteni, aveam dou cur i: una mai lung , lîng poart , i alta rotund , lîng gr din . Aveamă ţ ă ă ă ş ă ă ă ă

optzeci de g ini… Miă -a spus mie o basarabeanc , zice: ru ii bol evici sînt cei mai sini triă ş ş ş

mincino i de pe p mînt… Pe vremea arilor nu existau chei la u i. Orice vagabond puteaş ă ţ ş

mînca; î i f cea trei cruci la icoana Sfîntului Nicolae i pleca… Termenul de munc nu seş ă ş ă

aplic la intelect, deoarece munca e legat organic de membre, iar nu de spirit. Munca eă ă

mecanic .» Dar «munca» intelectual ce este? « tiu i eu…» E poate o ardere? «Să ă ş ş -ar putea.»

Îmi poveste te cum mergea la tîrg cu mama, cum î i alegea hainele i cît de mîndru eraş ş ş

la întoarcere. Via a de liceu nţ -a fost o via liber . A stat în internat. Abia în perioadaţă ă

studen iei a început s se mi te liber, s mearg oriunde i s poat sta în bibliotec oreţ ă ş ă ă ş ă ă ă

întregi. «Am pierdut orice speran de realizare a societ ii drep ilor, pe care o visam înţă ăţ ţ

tinere ea mea. De ce or fi oamenii a a de r i între ei? de ce s aib unul mas de om i sţ ş ă ă ă ă ş ă-l

vad pe altul murind de foame, iar el s crape de s tul? Am auzit c moartea de foame nu eă ă ă ă

chiar de nesuportat, îns omul r u seam n cu pantera: sare la gît chiar dac e s tul .»ă ă ă ă ă ă ă

Vine un grup de studen i care îl întreab asupra c ilor pe care trebuie s mearg pentruţ ă ă ă ă

a nu face compromisuri i pentru a se împlini spiritual. u ea le d sfaturile de rigoare i îiş Ţ ţ ă ş

trimite cu arme i bagaje la modelul genera iei interbelice, spunînduş ţ -le în acela i timp i ceş ş

atuuri au fa de aceast genera ie. Le mai spune c , pentru a se realiza, trebuie s realizezeţă ă ţ ă ă

intersec ia între con tiin a de genera ie i con tiin a individual . Le cere iertare c nuţ ş ţ ţ ş ş ţ ă ă -i poate

înso i pe drumul acesta, pe care i el lţ ş -a f cut cîndva i pe care ar dori mult să ş ă-l parcurg dină

nou — m car teoretic. Se consoleaz cu faptul c poate în sfîr it, b trîn fiind, s spună ă ă ş ă ă ă

lucruri care s nu fie suspectate de avîntare revolu ionar sau de elan incon tient. Îiă ţ ă ş

îndeamn s abordeze punctele esen iale ale culturii i s nu se duc la intermediari ci, pe cîtă ă ţ ş ă ă

39

e posibil, s aib un contact intim cu sursele. La plecare, studen ii îl întreab ce etalon să ă ţ ă ă

aib în m surarea faptelor lor.ă ă — «Eminescu.» Atît? «Ajunge!»

M întreab dac nu cred i eu c tinere ea e totu i, pentru cei b trîni, o consolare.ă ă ă ş ă ţ ş ă

Cum s nu… «Dar vezi, Radule, nu te po i consola decît în m sura în care e ti con tient c iă ţ ă ş ş ă ţ

se continu o oper ; îns ce faci atunci cînd nu ai ce s i se continue?» Vorbi i deă ă ă ă ţ ţ

dumneavoastr ? «Nu, eu nici nu m gîndesc în mod serios la o continuare.»ă ă

Revine la imaginea omului-panter . Îmi spune c exist totu i i exemplul bun t iiă ă ă ş ş ă ăţ

infinite: bun tatea material uman , prelungit prin cea divin , devine întră ă ă ă ă -adev r infinit .ă ă

De i nu infinitul func ioneaz în cre tinism, ci absolutul. Spune c , pentru unii, infinitul e laş ţ ă ş ă

fel de periculos ca i finitul mizer. i ce poate ap rea în vid? «Nimic. Dumnezeu e absolut.ş ş ă

Se vorbe te despre infinitatea divin raportîndş ă -o la timp i spa iu; oricum, infinitul, neavîndş ţ

con inut, este echivalent cu neantul. Deci adev rul, chiar dac e dual, real i logic, este înţ ă ă ş

esen absolut.»ţă

Îi spun c cineva, în pres , lă ă -a prezentat ca diplomat; ce p rere ave i de această ţ ă

prezentare? «Eu nu sînt diplomat. Consider diploma ii ni te fotbali ti. Eu m considerţ ş ş ă

economist de stat.» Ca economist de stat a avut ceva de spus în perioada interbelic . «Amă

încheiat primul tratat economic între Regatul României i noua putere sovietic , la Moscova.ş ă

Am spus i alt dat : nu am slujit ara diplomatic, ci eroic.»ş ă ă ţ

«Eu nu candidez la sfin enie deoarece nu suport durerea fizic . Nu m pot salva singur.ţ ă ă

A fi sfînt înseamn a fi suveranul t u perfect.» În închisoare a i fost totu i suveran pe voină ă ţ ş ţă

i trup… «Ei, atunci eram cot la cot cu Dumnezeu!» Iar acum?ş — «Acum, trebuie s mă ă

lupt i pe cont propriu, dar se vede treaba c sînt un cre tin imperfect…»ş ă ş

«…Ascult ! Nu credeam să ă-nv a muri vr’odat … Nu e m re ?»ăţ ă ă ţ

40

30 ianuarie 1991

Diminea a, îmi spune c ar dori foarte mult s ias la aer. Ar vrea s mergem, dac seţ ă ă ă ă ă

poate, pîn la Boteni, în sat. Vrea s recapituleze geografic via a dintru început; s vad iă ă ţ ă ă ş

mormintele p rin iloră ţ — mai ales.

— Dac Hristos, în gr dina Ghetsimani, a spus: «Întristat de moarte este sufletul meu»,ă ă

atunci un pr p dit ca mine ce mai poate s spun ?ă ă ă ă

— În mijlocul pr p deniei naturii umane, cum poate fi posibil modelul?ă ă

— Ca s fii model trebuie s ai calit i care, platonic vorbind, s fie demne de imitat.ă ă ăţ ă

— Cred c în lumea modelelor func ioneaz distinc ia dintre imitare i participare.ă ţ ă ţ ş

— Hristos particip la Absolut, fiind o parte din el, în timp ce eu doar aspir, imit.ă

Aspira ia e doar o tendin , iar nu o participare. Cre tinismul este o religie absolut , dar,ţ ţă ş ă

vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Po i sţ ă-l imi i, imperfect, dar una e imitarea iţ ş

alta e participarea care te face s te realizezi în tine, prin el, în mod total. Sînt foarte pu iniă ţ

cre tini totali. Sau m în el eu… Eu îns nu am afirmat niciodat , cu obr znicie, c sînt unş ă ş ă ă ă ă

cre tin perfect. ş

— De imperfec iunea cre tinismului dumneavoastr e legat i teama de moarte?ţ ş ă ă ş

— Moartea m pune în contact cu Dumnezeu f r nici o problem . E adev rat că ă ă ă ă ă

tr iesc ca în formula aceea: sil de ziua de azi i team de ziua de mîine, dar s tii c nuă ă ş ă ă ş ă -mi

convine s mor. Cu ideea mor ii să ţ -au împ cat doar sfin ii.ă ţ

— În disperarea aceasta nu v deosebi i prea mult de Cioran.ă ţ

— Cioran nu e deloc disperat. Eu cred c se preface. Dar sînt momente cînd disperareaă

e un fenomen real. Moartea nu e un fenomen real? Neîmplinirea, în imaginea idealului, —

c eu mă -am gîndit pe mine supraom i constat c sînt o vietateş ă -om — nu e o suferin ? Euţă

am fost cum poate fi orice om. Nu m deosebesc de nici un om, fiindc nu fac ierarhiiă ă

culturale cînd e vorba de destin uman. Prin destin, Kant este egal cu Ghi Popescu.ţă

— Poate c v proiecta i prea mult în afar .ă ă ţ ă

— Nu exist om care s nu se extrapoleze, care s nu se proiecteze în afara lui, oricîtă ă ă

de mediocru este.

41

— Cre tinismul nu opereaz cu destine.ş ă

— Eu am folosit aici cuvîntul destin în sensul lui comun, iar nu religios. Cre tinismulş

este o egalitate mistic . Ne diferen iem în func ie de treptele aspira iilor noastre spreă ţ ţ ţ

transcendentul mîntuitor. Realitatea mistic e transcendent , adic singura Realitate, c ci ceă ă ă ă

este imanent nu e real, ci aparent. Dac anulezi omul mistic, r mîne un animal. De aceea,ă ă

Eliade lucreaz pe conceptul de homo religiosus.ă

— Dar cum r mîne cu incapacitatea de a urma modelul cre tin?ă ş

— Cre tinismul, gîndit real, e inaplicabil pentru c e absolut. tii ce înseamn a fiş ă ş ă

cre tin? A coborî Absolutul la nivel cotidian. E imposibil! Doar sfin ii… da, sfin ii. Ei sîntş ţ ţ

cre tini absolu i. Restul sîntem cre tini organiza i.ş ţ ş ţ

— Face i deseori apel la modelul sfin eniei. Modelul sfin eniei e un model tinzînd spreţ ţ ţ

modelul hristic, iar nicidecum un model-limit , inhibator.ă

— Evident. Teoretic. Nu tiu cine a spus c a fi sfînt înseamn a fi anahoret, dar c a fiş ă ă ă

anahoret nu determin obligatoriu s fii i sfînt, deoarece nu ai capacitatea de a face minuni.ă ă ş

Eu cred c dac apare un sfînt acum, în Bucure ti, rîde lumea de el… Seam n cu T nase…ă ă ş ă ă ă

În lumea modern , sfin enia este aproape impracticabil .ă ţ ă — La nivelul cet ii. Omul, înăţ

general, tr ie te spre sfin enie, dar nu la sfin enie. Una e s fii spre Ploie ti i alta e s fii laă ş ţ ţ ă ş ş ă

Ploie ti. Aceasta este drama omului modern.ş

— La nivelul cet ii. Dar solu ia este asumarea personal a rigorilor spirituale… ăţ ţ ă

— Cre tinismul, în esen a lui, e legat de actul individua iei.ş ţ ţ

— Ispita cea mare este colectivismul dinamic — care, în formele lui brutale, poate

suprima orice efort individual, nerecunoscîndu-l ca valabil.

— Uite, de exemplu catolicismul se distinge de ortodoxie prin activism, care d unează ă

Absolutului mistic. Adic activismul supraînc rcat se cheam moralism, iar nu religie.ă ă ă

— Se impune o precizie mistic …ă

— Tot ce ine de Absolut exclude ideea de metafor sau de compara ie.ţ ă ţ

— În lumea modern , omul a mutat centrul spiritual de pe dubla ax a Bisericii i aă ă ş

Culturii pe cea din urm , distrugînd un echilibru mai mult decît necesar.ă

42

— Dac nu e religioas în sens cre tin, cultura e civiliza ie. Nu exist cultur laic ;ă ă ş ţ ă ă ă

dac exist , aceea nu este cultur . Nu po i fi om de cultur în Europa decît cre tin, pentru c ,ă ă ă ţ ă ş ă

altminteri, e ti taxat ca barbar.ş

— Acestei muta ii îi corespunde una mai larg , de pe spiritţ ă — în sens paulinic — pe

ra iune.ţ

— Unde e ra iunea? Undeva, prin Ci migiu. Am destul ra iune. Nuţ ş ă ţ -mi trebuie mai

mult . Nuă -mi ajut la nimic. Pot face, pîn la miezul nop ii, o sut de silogisme. Inutil.ă ă ţ ă

Ra iunea nu ajut devenirii, deoarece, dac ra iunea ar fi apari ie în ira ionalul speciei, atunciţ ă ă ţ ţ ţ

nu ar mai fi nimeni idiot!

— Solu ia consol rii, invariabil, cantoneaz în religios…ţ ă ă

— Cum s nu! Nu vezi ce putoare este, de exemplu, natura? Te face neom i d cu tineă ş ă

de p mînt… Am avut o vreme în via a mea cînd am avut pasiunea gloriei. Acum mi se pareă ţ

infantil. Gloria i puterea nu consoleaz în nici un fel. Eu sînt un soi de Socrate p c tos, unş ă ă ă

om care se risipe te în cetate. Asta e, de fapt, cultura! Mş -am zb tut o via întreag s ajungă ţă ă ă

cre tin perfect i probabil nu e de nasul meu. Un cre tin perfect cred c exist , de vreme ceş ş ş ă ă

s-a scris o carte ca Imitatio Christi. Eu nu pot să-l imit concret pe Hristos, decît doar printr-o

gîndire religioas , fiindc în afar de religie nu exist decît devenire, adic neadev r. Dină ă ă ă ă ă

punctul acesta de vedere sînt salvat.

— B trîne ea aduce cu sine o seam de încerc ri. ă ţ ă ă

— Eu nu pot evita nepl cerile b trîne ii i nu m pot sup ra pe Dumnezeu c mă ă ţ ş ă ă ă -a inutţ

pîn la aproape nou zeci de ani. Îns b trînii au o supap foarte în eleapt : au dreptul laă ă ă ă ă ţ ă

neru inare. O neru inare nelimitat . Asta o spun pentru cine nu a ajuns nici m car s aspireş ş ă ă ă

c tre cer. Mul i b trîni ar dori s se idiotizeze. tii cît de fericit e un idiot?… Cînd mă ţ ă ă ş ă

gîndesc la suferin ele b trîne ii, îmi dau seama c în natura asta oarb cel mai mare geniuţ ă ţ ă ă

este geniul mor ii. P i închipuie teţ ă ş - i c eu, a a cum sînt acum, tr iesc cinci sute de ani! Arţ ă ş ă

fi o catastrof cosmic . Faptul c murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn ală ă ă

dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Andrei mi-a adus un aparat de înregistrat i casete. Am înregistrat, în paralel, douş ă

interviuri care i-au fost luate ast zi lui u ea de c tre doi ziari ti din provincie; am de gîndă Ţ ţ ă ş

43

s înregistrez cît mai multe convorbiri, deoarece cred c geniul protector al lui u ea nu esteă ă Ţ ţ

Gutenberg, ci Edison.

Sfîntul Iustin Martirul i Filozoful are o expresie: «ru inea de cruce». i m gîndesc cî iş ş ş ă ţ

dintre noi avem puterea de-a nu ne ru ina de cruce… u ea a f cut din apartenen a laş Ţ ţ ă ţ

cre tinism un motiv de manifestare a eului i de cur are a acestuia, demonstrînd cş ş ăţ ă

intelectualul cre tin nu e un handicapat, gramatical i conceptual, i c semnul crucii eş ş ş ă

argumentul noble ii noastre. «Ru inea de cruce» e ru inea de jertf ; treisprezece ani deţ ş ş ă

ne-ru inare sînt o motiva ie suficient a vehemen ei cu care u ea m rturise te credin a lui.ş ţ ă ţ Ţ ţ ă ş ţ

44

31 ianuarie 1991

Discut m depre cum se poate pune o întrebare astfel încît r spunsul, oricare ar fi el, să ă ă

mul umeasc ; exist o tactic a întreb rii, care, cu mijloace autonome de zbor, poate sţ ă ă ă ă ă

determine structura r spunsului. u ea îmi poveste te cu umor despre disperarea hazoas aă Ţ ţ ş ă

întreb rilor fundamentale: «E un soi de furie a esen ialului. Ar trebui totu i s fim gata să ţ ş ă ă

facem fa acestei furii, a a cum preotul este gata oricînd s r spund sectaruluiţă ş ă ă ă

provocator.»

— Cred c sînt cîteva idei stîncoase, de pe care cineva se poate lansa în v zduhulă ă

cercet rilor. ă

— Evident. Ideea de libertate, ideea de nemurire i ideea de adev r. Îns , ca s vedemş ă ă ă

adev rul, de exemplu, ar trebui să ă-l consider m ca fiind material. Noi nu putem ie i dină ş

carcasa sim urilor decît ipotetic. Adev rul absolut noi nu tim ce este. Adev rul absolut îlţ ă ş ă

afirm doar religia. Omul crede c are o singur cale c tre adev r: demonstra ia. Or,ă ă ă ă ă ţ

adev rul absolut este indemonstrabil. El este sau nu este. Nu exist cale spre el. De aceea,ă ă

adev rul e revela ie. ă ţ

— Exist oameni care nu sînt, probabil, permeabili la revela ie…ă ţ

— Cred c te referi la «pro ti». Viziunea mea, c pro tii sînt vinova i, este în sensul că ş ă ş ţ ă

ace tia sînt damna i, iar nu c au vreo vin penal . Se discuta cînd eram eu student la Cluj,ş ţ ă ă ă

la c minul Avram Iancu, despre pro ti. i vine unul, Tite Gheorghe, peste noi. Despre ceă ş ş

vorbi i, m ? Despre pro ti. Zice: tia reprezint odihna sufletului nostru. Auzi! pro tiiţ ă ş ăş ă ş

reprezint odihna sufletului nostru…ă

— Cu ce ar fi compatibili «pro tii»?ş

— Cu progresul tehnic, care nu e un adev r, ci comoditate. Progresul e un util variabil.ă

Ar fi fost util i pentru greci avionul, s nu se duc dintrş ă ă -o cetate în alta c lare pe m gar. ă ă

— Al i refuza i ai adev rului se pare c sînt nebunii.ţ ţ ă ă

— Nu se poate spune c un nebun este inspirat. Pentru c atunci spunem c inspira iaă ă ă ţ

nu are limite. Inspiratul e un ales. Nebunul e patologic. S-a vorbit despre «nebunia crucii»,

în sensul de exaltare a crucii, adic de tr ire supraintens a acesteia. Dar asta nu ne arată ă ă ă

45

decît c nebunia poate fi folosit i în sens metaforic, nu numai în sens patologic. Nu seă ă ş

poate totu i vorbi de nebunia lui Hristos! Orice om excep ional este considerat, la începutulş ţ

vie ii lui sau chiar i mai tîrziu, nebun, adic nu seam n cu toat lumea. A nu sem na cuţ ş ă ă ă ă ă

toat lumea nu înseamn c nu e ti zdrav n, ci c e ti supradotat, ceea ce e cu totulă ă ă ş ă ă ş

altceva… Nebunia continu , patologic , aceea situeaz omul în afar de cei buni. Nebunia eă ă ă ă

incompatibil cu spiritul. La un spital de nebuni logica a murit, iar dac apare, din cînd înă ă

cînd, apare ca un paradox — mic oaz de luciditate. E mult mai dramatic i maiă ă ă ş

impresionant vizita unei case de nebuni decît a unui spital de cancero i. Nu tiu de ce, peă ş ş

mine nebunia m impresioneaz groaznic.ă ă

— Nebunia demonstreaz , în fond, limitele practice ale medicinei. ă

— Medicina este arta vindec rii, care teoretic nu are nici o limit . Dac cineva, deă ă ă

pild , are har i cu ap sfin it te vindec de cancer, eu iau act de acest lucru în modă ş ă ţ ă ă

tiin ific. Medicina e pe de alt parte limitat , chiar dac , spiritual, e f r limite. Se spune: ceş ţ ă ă ă ă ă

e sta? E de meserie doctor. Nu e corect. Doctorul, cu sau f r voia lui, trebuie s tie tot.ă ă ă ă ş

C ci ce diagnostic îmi poate pune un doctor dac eu înnebunesc pîn poimîine? Eu sînt ună ă ă

om destul de rafinat, iar dac doctorul la nu e ultrarafinat, poate s scoat din mine ună ă ă ă

nebun incalificabil. Într-un fel, nebunia este egalitar . Un savant nebun, care vorbe teă ş

anapoda, se deosebe te de lelea Leana, dar con inutistic nu e departe de ea. Nebunii sînt,ş ţ

intelectual vorbind, uniformi.

— A i avut vreodat team de nebunie? ţ ă ă

— Să- i spun cinstit… Am înfruntat durerea celor treisprezece ani de închisoare iţ ş

pentru un motiv simplu: am avut o team cînd mă -au arestat, zic — s nu m supun tia laă ă ă ăş

ni te condi ii de încarcerare (au fost groaznice condi iile!), încît s m întorc acas nebun,ş ţ ţ ă ă ă

adic incapabil de a tr i. ă ă

— Frica de nebunie a influen at i îndreptarea c tre Dumnezeu?ţ ş ă

— Absolut!

— Am observat la to i camarazii dumneavoastr de suferin un aer foarte hot rît. i oţ ă ţă ă ş

con tiin na ional foarte pronun at .ş ţă ţ ă ţ ă

— Noi n-am f cut neamul românesc de rîs. Asta a fost grija mea, te rog s m crezi.ă ă ă

Îmi era team s nu ofensez neamul românesc. i to i din genera ia mea au sim it această ă ş ţ ţ ţ ă

46

grij . Dac m schingiuiau ca s m rturisesc c sînt tîmpit, nu m interesa, dar dac era ca să ă ă ă ă ă ă ă ă

nu mai fac pe românul, m l sam schingiuit pîn la moarte. ă ă ă

— Nu vi se pare uneori deranjant declararea apartenen ei la neam? Nu este cumvaă ţ

reminiscen a op iunii politice de dinainte de închisoare?ţ ţ

— tiu i eu… Acum, eu nu tiu dac noi sîntem aprecia i pentru ceea ce am f cut, însş ş ş ă ţ ă ă

s tii c nu am f cută ş ă ă -o doar declarativ. Cînd eram la o izolare crunt … Nu tiu de ce mă ş ă

sup r corpul bibliotecii… Eram cu Gogu Teguiani i avea o cret în mîn , i îi ziceam: maiă ă ş ă ă ş

trage o linie, Gogule!… i biblioteca, cu rafturile ei, îmi aduce aminte de liniile alea, prinş

care m suram mizeria… Am suferit mult, dar nu tiu, Radule… tii cum e? Am uitat tot.ă ş ş

Am uitat! Poate c e supapa de siguran a existen ei, c dac ar fi o amintire cu acuitate aă ţă ţ ă ă

st rilor de atunci, a înnebuni. ă ş

— Acum în eleg de ce îl iubi i pe Don Quijote! ţ ţ

— Pentru c i el a suferit pentru un ideal. E o monstruozitate s suferi pentru ideal înă ş ă

mod fizic.

— T ria de a suferi pentru un ideal a i g sită ţ ă -o, b nuiesc, în anumite date fundamentaleă

ale fiin ei dumneavoastr . ţ ă

— Eu cultural sînt un european, da’ fundamentul spiritual e de ran din Muscel.ţă

— Avînd o structur de felul acesta, ambivalent , ce aprecia i la un tîn r?ă ă ţ ă

— Pe mine m intereseaz un tîn r în m sura în care e savant în tiin a lui i e religios.ă ă ă ă ş ţ ş

— Argumentul cre tin e cel mai des invocat pentru pozi ionarea omului în lume. Vş ţ ă

recunoa te i în el cu pasiune…ş ţ

— Religia cre tin are o virtute pe care nş ă -a avut-o nici un sistem filozofic în istorie:

egalitatea absolut , nedemagogic , a oamenilor în fa a lui Dumnezeu. To i sînt oameni.ă ă ţ ţ

Cre tinismul nu e dep it în istorie de nimic. Totul se poate numi pîn la Hristos preistorie,ş ăş ă

inclusiv grecii i romanii, cu Platon cu tot. E un b ie el… Eu cunosc filozofia greac foarteş ă ţ ă

bine: nu m-am mîntuit cu ea în nici un fel. E mai mîntuitoare o rug ciune întră -o biseric dină

G e ti, decît Platon.ă ş

— Rela ia cult–cultur …ţ ă

— Dup mine, iă ţ -am spus-o i ieri, cultura se cheam religie. Iar restul se cheamş ă ă

civiliza ie. Cultura este spirit, i acest lucru nu se practic decît în ritualul cre tin, ultimulţ ş ă ş

47

ritual din istorie, singurul, ca spectacol i con inut, inegalabil. Nu spun toate astea pentru cş ţ ă

sînt b iat de pop , c asta nu înseamn nimic, ci pentru c a a este. ă ă ă ă ă ş

— Cultura greac , de exemplu, nu contribuie i ea la formarea con tiin ei religioaseă ş ş ţ

cre tine? Sş -a vorbit despre o «pedagogie spre Hristos»…

— Hristos, pentru a se face prezent, nu are nevoie de Platon. El e Dumnezeu, iar Platon

e filozof. Omul cap t con tiin a religioas în biseric . Acolo o cap t . Acolo vede icoaneleă ă ş ţ ă ă ă ă

sfin ilor, acolo vede pe Hristos. A a devine ranul om, adic om cre tin, pentru c exist iţ ş ţă ă ş ă ă ş

om p gîn. Credin a ne înva c omul nu e un model al existen ei. El imit modeleă ţ ţă ă ţ ă

transumane, dac vrea s se dep easc . ă ă ăş ă

— Imitarea modelelor transumane este determinat i de un oarecare mesianism, înă ş

sens cre tin. ş

— Oarecum. Mesianismul e activist, adic e vehicularea unor forme care nuă -i apar in;ţ

el le suport i le poart . Adic formele lucrurilor ne fac posibil cunoa terea lor, dar nuă ş ă ă ă ş

trebuie confundate cu lucrurile în sine. Toate formele astea pe care le vedem ne anun ni teţă ş

existen e care nu coincid, în realitatea lor, cu ceea ce înregistreaz ochiul imperfect. Acestaţ ă

e geniul lui Platon, care n-a fost în totalitate captivul imaginilor, ci i al esen elor. De aceea,ş ţ

el vedea lumea ca o iluzie. Tabloul acela, cu grota, e cel mai glorios din istoria gîndului

omenesc. Omul vede doar lucrurile în imagine, în ghicitur , dar nu în sinele acestora. ă

— Îmi spunea i odat c aprecia i religia i din cauza ordinii socialţ ă ă ţ ş -morale pe care o

instituie. Din acest punct de vedere, f cea i o paralel între ortodoxie i romanoă ţ ă ş -catolicism.

— Ortodoxia i romanoş -catolicismul sînt dou surori egale. Nu seam n cuă ă ă

protestan ii, care sînt socoti i din punctul nostru de vedere eretici. Îmi place catolicismul caţ ţ

ordine. Ortodoxia are îns taine, chiar dac nu are i ordine. Catolicismul organizeaz via aă ă ş ă ţ

aceasta dup modelele religioase, care sînt un joc între absolut i relativ. De aceea,ă ş

ortodoc ii îi socotesc pe catolici mai pu in religio i decît ei, adic nu sînt st pîni i de mister,ş ţ ş ă ă ţ

cum sînt st pîni i ortodoc ii.ă ţ ş

— Ave i o mare admira ie pentru ordine i pentru cei care o instituie.ţ ţ ş

— Ordinea de drept este una din m re iile omului. C în afar de drept e haos…ă ţ ă ă

Ordinea unei cet i nu e nici natur i nici supranatur , ci este ordine de cetate. Ordinea nuăţ ă ş ă

trebuie s fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea, în afara adev rului, eă ă

48

dezordine. La germani, e o ordine pe care nu o sim i. Chiar cînd vezi un poli ist, ca o statuie,ţ ţ

pe strad , nuă - i apare coercitivţ — ci regulator. Sînt i mode ti, germanii… Spun c nu ei auş ş ă

inventat omul acesta germanic, ci e imita ia omului francez, care a fost modelul absolut, unţ

timp, al Europei. Noi, românii, nici nu avem nevoie s fim ctitori, c îi avem ca str mo i peă ă ă ş

marii ctitori de a ez ri umane: îi avem pe romani. De fapt, Europa are dou mari glorii:ş ă ă

filozofia greac i dreptul roman. Iar peste acestea i peste întreg universul se ridică ş ş ă

cre tinismul, european ca form de manifestare. ş ă

— Sub auspiciile traiectoriei spirituale a vie ii unui om, ordinea se converte te înţ ş

con tiin a esen ei?ş ţă ţ

— Cînd ajungi s cuno ti lucrurile esen iale, Biblioteca Na ional din Paris i se pareă ş ţ ţ ă ţ

ca cea din Ploie ti. Eu fac deosebirea dintre sfînt i c rturar. Sfîntul este i c rturarul se face.ş ş ă ş ă

A fi inteligent i a fi informat intelectual nu e un har. ş

— A i muncit mai mult pentru exterior decît pentru interior.ţ

— E adev rat. Am muncit mai mult la construc ia cet ii decît la a mea. De aceea am iă ţ ăţ ş

imperfec ii… Tot ceţ -am adunat în mine n-am construit pe silueta mea, ci am mutat în afar .ă

F r succes, bineîn eles!ă ă ţ

— În lipsa unei c r i de vizit bibliografice, nu ave i regretul c nu a i întemeiat oă ţ ă ţ ă ţ

coal ? D ruirea în afar ar putea justifica asta.ş ă ă ă

— P i nici Nae Ionescu nu a avut! El spunea: m , pe mine s nu m imita i, c asta seă ă ă ă ţ ă

cheam maimu real . Fi i voi în iv un model real i absorbi i din univers i din viaă ţă ă ţ ş ă ş ţ ş ţă

geniul necesar. L-am auzit eu! Am dat în afar i nu mă ş -am construit îndeajuns din cauza

unui entuziasm social. E drept c nu te po i face om singur, integral. De fapt, omul integral eă ţ

o aspira ie. Perfec iunea e ceva de neatins. Perfec ionarea e un proces, în timp ceţ ţ ţ

perfec iunea e o stare. Perfec ionarea e o prezen simpl , în timp ce perfec iunea e oţ ţ ţă ă ţ

prezen absolut . ţă ă

— Con tien i întrş ţ -un fel de neputin a omului de a atinge perfec iunea, ateii au înlocuitţ ţ

idealul spiritual cu cel material.

— Materia ca atare nu exist . Ai v zut materie undeva? Nu se poate. Vedem pomi,ă ă

oameni, cer, stele… Manifest ri ale ei, dar pe ea nu. Lucrul e existen , nu materie. Laă ţă

lucruri ajungem, dovad c le avem i le folosim. Exist un concretism la care avem acces.ă ă ş ă

49

P i uite, camera asta, cu tot ce e în ea, este expresia concep iei concretiste. O vedem caă ţ

atare… Înapoia lucrurilor punem dou concepte. Astfel, înapoia lucrurilor poate s stea:ă ă

materia sau Dumnezeu. Materia e dumnezeul ateilor.

— Ateii aspir la g sirea adev rului în via a de aici. ă ă ă ţ

— Via a nu se poate spune c posed adev r; ea aspir la adev r. Se vede c omul e unţ ă ă ă ă ă ă

animal imperfect, nu? E imperfect. Pentru c eu leg perfec iunea de nemurire, or nemurirea,ă ţ

în viziunea uman , este mistic , nu fizic . Dac omul tr ie te biologic, nu mai e o fiină ă ă ă ă ş ţă

perfect … Ceă -i adev rul în sine nu poate spune nimeni. Simpla comoditate mintal , adică ă ă

ordinea interioar i acordul dintre ea i ordinea exterioar , nu înseamn adev r. Adev rulă ş ş ă ă ă ă

poate fi model ideal spre care ne mi c m asimptotic, din aproape în aproape… Eu cred cş ă ă

sînt nelini tit i în somn, gnoseologic, nu numai în stare de veghe. Cît e ti viu, e ti nelini tit.ş ş ş ş ş

Se interpune între noi i lucruriş — asta a fost minciuna aia, a lui Kant, care nu poate fi

evitată — o perdea senzorial care ne face s nu avem acces la simplitate. Exist totu i, spreă ă ă ş

fericirea noastr , o normalitateă — relativ , dar exist .ă ă

— Drumul c tre simplitate este opacizat i de isteria tehnic i informa ional . ă ş ă ş ţ ă

— Lumea, acum, e ancorat în cultul genialit ii. Dovad progresul în afar , mecanic.ă ăţ ă ă

Atît. Cu cît sîntem mai avansa i, mecanic i material, cu atît sîntem mai departe de esen aţ ş ţ

real a lumii, de sfin enie. Un sfînt poate fi i analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ţ ş ă

ideea de sfin enie e legat de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. E posibilţ ă ă

minunea ca fapt a lui, dar la geniu nu. Geniul face ispr vi, nu minuni. Acum, i la sfin enieă ă ş ţ

se pune o problem : dac este puritate în sine i dac , pentru a beneficia de conceptulă ă ş ă

completitudinii, acast puritate înseamn perfec iune. Léon Bloy a spus c singurul regretă ă ţ ă

valabil este acela de a nu putea fi sfînt!

— O par iv alunecare se face dinspre cre tinismul ca revela ie spre un cre tinism caş ă ş ţ ş

ideologie…

— Cre tinismul nu e ideologie, c atunci se aseam n cu marxismul. Religia esteş ă ă ă

expresia unui mister tr it, or ideologia e ceva construit. Dac sco i ideea de revela ie dină ă ţ ţ

cre tinism, nu mai facem biserici, ci facem coli primare, universit i, i în loc s ai col ul cuş ş ăţ ş ă ţ

sfin i, ai col ul cu Newton, cu Galileo, cu Copernic… Nu tiu cine a f cut o glum cu unţ ţ ş ă ă

«templu al tiin ei». Te pr p deai de rîs!ş ţ ă ă

50

— Progresului, în lumea actual , i se ofer din ce în ce mai mult atributele esen ei. ă ă ţ

— Progresul e palpabil. Dar tiu eu ceş -i asta? Dac e esen ? E bine, oricum, c eu mă ţă ă ă

simt mai bine acum decît în grot . Nu? Progresul exist , de la o genera ie la alta, dar nu tiuă ă ţ ş

dac spiritul poate fi gîndit progresiv. Spirit este i la un cosa , i la Kant. În grade diferite.ă ş ş ş

Se mai poate vorbi de esen a spiritului, cînd are grade diferite? Eu nici nu tiu dac omul aţ ş ă

atins adev rul în sine. El concepe uneori adev rul în forma unei comodit i socioă ă ăţ -mintale,

adic dac nu e ti deranjat în construc iile logice ale min ii, te crezi c e ti adev rat.ă ă ş ţ ţ ă ş ă

Adev rul în sine nuă -l posed nimeni. Adev rul în sine e Divinitatea. Dac e ti cu Hristosă ă ă ş

tr ie ti în adev r f r s vrei. E conceptul participa iei. Unii oameniă ş ă ă ă ă ţ — sfin iiţ — sînt

posesorii revela i ai adev rului i al ii sînt guverna i de conceptul participa iei. Dar iţ ă ş ţ ţ ţ ş

participa ia e un act spiritual, care presupune o stare. Nu orice om poate participa. De pildţ ă

în fizic , particip to i ranii la fizica lui Einstein?… Adev rul în sine e de necunoscut deă ă ţ ţă ă

c tre omul singur. Asta a spusă -o i Kant. E inaccesibil la scara omului. Lucrul în sine al luiş

Kant e o limit , e o stareă -limit i la care totu i nu ajungi, ci spre care te mi ti. Omului nuă ş ş ş -i

este interzis calea spre adev r… Am spus eu odat c dac un preot din B r gan, cînd seă ă ă ă ă ă ă

roag , este Dumnezeu cu el, atunci preotul la înlocuie te toat Academia Român …ă ă ş ă ă

A urmat un dialog n stru nic despre sistemul solar; am încercat s refacem ceva dină ş ă

uimirea primului om care s-a uitat cu mai mult aten ie spre cer. u ea crede c acel om nuă ţ Ţ ţ ă

putea fi decît un muntean, un p stor. Cu deta are, gra ie, naivitate i profunzime, amă ş ţ ş

dialogat dou ore a a cum se dialoga, pe timpuri, în colile ateniene sau în cele asiaticeă ş ş —

cu mult culoare, aproximînd subiectul. Se f cuse noapte, iar de la etajul opt al camereiă ă

noastre se vedea luna mergînd spre Ci migiu. Am stins lumina i pre de o jum tate de or ,ş ş ţ ă ă

cît a stat în cîmpul nostru de cercetare, ne-am uitat la ea cu aten ie. «Radule, în lun directţ ă

nu putem fi, pentru c nu e locuibil . Mi să ă -a spus c nu are atmosfer .» Poate de aceea e atîtă ă

de alb , nu crede i? «Se poate. Îi admir pe cei care să ţ -au dus în lun i care să ş -au întors.» A iţ

vrea s locuim undeva anume? «P i nu iă ă ţ -am spus c vreau s mergem la mîn stire? De fapt,ă ă ă

pentru filozofi orice loc în spa iul terestru este egal; vreau s spun c orice loc în spa iu areţ ă ă ţ

condi ii obiective de existen .» Luna a disp rut; ne întoarcem cu ochii i cu gîndurile înţ ţă ă ş

camer … «P mîntul, planeta asta din sistemul solar, drag Radule, pare un mister cumă ă ă

permite via a. Nu numai c o permite, dar o i favorizeaz . Eu nu v d în afar de P mînt unţ ă ş ă ă ă ă

51

loc unde am putea vie ui. Dumnezeu neţ -a plasat aici, în condi iile astea f cute tot de El.» iţ ă ş

Luna e f cut tot de El, dar nu spre locuire; poate doar pentru a fi admirat … «Ce esteă ă ă

adev rul în sine nu să -a r spuns; toate st rile comode, materiale i mintale, ale omului nuă ă ş

exprim adev rul în sine, ci st ri.» Sîntem condamna i la subiectivitate, la poezie, în ultimă ă ă ţ ă

instan , nu? «Sţă -ar putea s ai dreptate.»ă

52

2 februarie 1991

Despre spirit i materie; dac exist baze biblice ale acestei dualit i; despre Mozart;ş ă ă ăţ

existen .ţă

— … Sugestionîndu-m , verific puterea spiritului asupra materiei. Omul tr ie te subă ă ş

semnul acestui dualism.

— Omul adamic era sub o alt stare decît aceasta?ă

— Dualitatea materie-spirit e primordial . Adam i Eva, ne arat Biblia, aveauă ş ă

tulbur ri psihice, emo ii.ă ţ

— Deci dualismul nu e urmarea c derii în p cat.ă ă

— Nu. Adam nu confund înainte de p cat spiritul cu materia.ă ă

— Dovad că ă-L iube te pe Dumnezeu, c se ru ineaz de El sau c simte singur tateaş ă ş ă ă ă

i triste ea. ş ţ

— Spiritul const în intelect i sentiment, cu toate c sentimentul e mai aproape deă ş ă

senzorial. Intelectul e transsenzorial. La mine, în elepciunea func ioneaz polar: negativ iţ ţ ă ş

pozitiv.

— Cum negativ?

—M împiedic de la acte autodistrug toare. ă ă ă

— Ave i cultul eroului.ţ

— Sigur.

— Dar eroul nu mi se pare c ine de tipologia cre tin .ă ţ ş ă

— Într-adev r. Cre tinismul penduleaz între om, martir i sfînt.ă ş ă ş

— Eroul, în aceast ierarhie, ar putea s aib drept corespondent pe martir. ă ă ă

— Nu e gre it. Martirul e mult deasupra omului obi nuit, dar nu are înc statutul deş ş ă

sfînt… M întristeaz de moarte muzica asta. ă ă

— Mozart?

— Da. Îmi d motive de melancolie. M descentreaz … Pentru a fi intelectual, trebuieă ă ă

s joci echilibrat între ideal i concret. i s faci distinc iile esen iale. Harul e un dat, în timpă ş ş ă ţ ţ

ce imita ia e un dobîndit succesiv… Toat drama existen ei mele e c nu pot s renun laţ ă ţ ă ă ţ

53

m rginirea mea. Nu pot i nici nu vreau s sar peste mine… Numai pe sfin i nuă ş ă ţ -i pot

suspecta de neacceptare i neîmp care cu durerea. Sfin enia este inexplicabil la scarş ă ţ ă ă

uman . Principalul lucru care distinge pe sfînt de omul obi nuit e capacitatea taumaturgic .ă ş ă

Minunile. Sfîntul are for a de coeziune a pietrei.ţ

In general, ne preg tim s vorbim; ne dregem glasul i ne ordon m cuvintele deă ă ş ă

început. u ea se preg tea s tac . La el t cerea avea un început; începea s tac . Nu eraŢ ţ ă ă ă ă ă ă

t cerea care apare în timpul unui dialog, cînd ascul i ce spune cel lalt. T cea în modă ţ ă ă

personal: monot cere. Să -ar putea crea o imagine necomplet , dac nu am lua în considerareă ă

i pe u eaş Ţ ţ -cel-ce-tace. Cuvintele i ideile se încurcau la un timp, cu un ultim zorn it deş ă

pinteni i spade, i din acel moment începea t cereaş ş ă — grea, înfrico toare, ciudat ; plin deşă ă ă

cîntec. Respira mai gr bit, ca întră -o fug . Ochii i se fixau pe un obiect din preajm ; nu era oă ă

privire continu , ci cu dese clipiri, dovad c nu era un simplu reper, ci îl cerceta, oarecum.ă ă ă

Aceea i privire cu care întîmpina uneori pe cîte un vizitator… T cea nu pentru c nu maiş ă ă

avea ce spune, ci pentru c , avînd atîtea de spus, de m rturisit, t cerea era atunci cea maiă ă ă

bun form de a comunica, de a «vorbi»; vorbire t cut . Trecînd peste oameni i lucruri,ă ă ă ă ş

t cerea lui parc r spundea unei t ceri mai mari; dialog între t ceri: de ce? încotro?ă ă ă ă ă

Chinuit , prins în limite nefire ti, pe nem sura originii sale divine, fiin a uman tace t cîndă ă ş ă ţ ă ă

împreun cu t cerea tainic a lumii. Cuvîntul, prin t cere, devine duh; mesajul prinde cevaă ă ă ă

din precizia lucrurilor ce sînt, iar nu care devin, prin comunicare. Un munte are o tran anş ţă

ce-i vine din t cere. u ea t cînd era cel mai univoc semn: f r ambiguit i sau treceri,ă Ţ ţ ă ă ă ăţ

existen a lui pilduia atunci prin simpla geografie. De aceea, era suficient sţ ă-l vezi pentru a

ti ceea ce are de spus. Acum, învecinarea era la cotele ei maxime; te învecinezi cu munteleş

înv înd din t cerea lui. O pace se depunea în camer , ca un strat de praf cosmic sau deăţ ă ă

z padă ă — asumînd. Ia-m , Doamne!… T cerea se rupea, un vînt de cuvinte risipea om tulă ă ă

vorbirii în nevorbele de pîn atunci. u ea î i în l a vocea ca un col de stînc în mijloculă Ţ ţ ş ă ţ ţ ă

apei, ascu it, seme , dureros de sub ire spre vîrfţ ţ ţ — nici o pas re nu putea s se odihneasc , ciă ă ă

doar s se învecineze, zburîndă —, avînd în adîncuri neb nuita temelie a t cerii, zon în careă ă ă

nici un pe te nu tulbur apa i nici o plant nuş ă ş ă - i unduie te podoaba.ş ş

54

4 februarie 1991

Realiz m cîte decenii ne despart: exact apte. Elă ş — 6 octombrie 1902; eu — 23

octombrie 1972. Are o mare bucurie pe chip. Îmi spune c , în sfîr it, tr ie te sentimentulă ş ă ş

veciei istorice; singurul lucru care-l nelini te te este acela de a nu muri înainte de a fi spusş ş

tot ce s-a întîmplat în cei aptezeci de ani. Îl întreb ce distinc ie face între inteligen a tinere iiş ţ ţ ţ

i în elepciunea b trîne ii.ş ţ ă ţ

— În elepciunea b trîne ii e mai mult inteligen , iar inteligen a tinere ii e mai multţ ă ţ ţă ţ ţ

teorie. În elepciunea e mai neteoretic . C în elept poate fi i un cîine… Se zice: un cîineţ ă ă ţ ş

în elept! Sau un ran. De aceea, nu trebuie confundat în eleptul cu savantul. În eleptul esteţ ţă ţ ţ

un om care are experien a vie ii. Atît. Experien a nu e revela ie, ci o acumulare de date.ţ ţ ţ ţ

Revela ia este cunoa tere fulger. ţ ş

— Facem distinc ie între revela ie i inspira ie. ţ ţ ş ţ

— Revela ia este interven ia direct a Divinit ii, iar inspira ia este interven ia eiţ ţ ă ăţ ţ ţ

indirect . Acolo unde textele biblice sînt revelate, se presupune c au fost dictate de chiară ă

Dumnezeu.

— A i avut în via momente de inspira ie sau alt fel de momente?ţ ţă ţ

— Nu cred. Mi-au pl cut oamenii cu duh. Nă -am fost un mizantrop, dovad c nuă ă

suport singur tatea. i cînd eram copil i m trimiteau cu vacile, num ram pîn la jum tateă ş ş ă ă ă ă

de milion ca s scurtez timpul, a a eram de plictisit singur. ă ş

— A i fost de multe ori cu vacile?ţ

— P i aia e academia mea!… tii ce îmi puneau de mîncare? Dou cepe i o bucat deă ş ă ş ă

m m lig , întră ă ă -o mic tr istu . Asta era mîncarea mea cu vacile. Ceap dă ă ţă ă -aia a mînca cuş

pl cere i acum…ă ş

— Se pare c a i continuat i în pu c rie academia…ă ţ ş ş ă

— În pu c rie eram permanent revoltat. M gîndeam întotdeauna la zbaterile unuiş ă ă

pi igoi captiv întrţ -o colivie. Sinuciderea pi igoiului captiv e o mîndrie, nu tiu cum, la nivelţ ş

animal… Temni a te mai umple i de ur . Resentimentele acolo sînt fire ti, c dac nuţ ş ă ş ă ă

suport o pas re captivitatea, cum să ă -o suporte un om… S fii limitat în spa iu, i de cîte oriă ţ ş

55

auzi o u trîntinduşă -se s … Totu i, nu am auzit de nici o r zbunare acolo. Îns cape i o mareă ş ă ă ţ

poft de dreptate. ă

— Am discutat de mai multe ori despre anii de temni . De fiecare dat ad uga i oţă ă ă ţ

articula ie, astfel încît, încercînd s fac un portret al de inutului politic, am ajuns la cel maiţ ă ţ

clar portret de om liber prin gînd i credin .ş ţă

— P rerea mea este c omul cel mai semnificativ este homo religiosus… Mul i auă ă ţ

considerat Rena terea italian , unde omul este situat în centrul universului, eretic din punctş ă ă

de vedere cre tin. Antropocentrismul este viciul ei esen ial. Nae Ionescu, nu î i ascund, eraş ţ ţ

teocentric perfect, adic spunea cam a a: fac cu umilin tot ceea ce fac la nivelul meu,ă ş ţă

avînd perpetuu supraordonarea Divinit ii i limitarea mea, din ra iuni transcendente, în timpăţ ş ţ

i în spa iu… Eu mş ţ -am simpatizat cu Nae Ionescu deoarece nici el nu era un mare împlinit.

Nici el… tia s sufere pentru adev r, la o adic . Tr ia maxima aceasta: suferin a este caleaş ă ă ă ă ţ

regal a mîntuirii.ă

— V preocup formele de intermediere între cele dou lumi. Aspira i la o unitateă ă ă ţ

consolatoare…

— Din punctul de vedere al metafizicii, Evul Mediu ne e superior. Toat acea ceart aă ă

universaliilor str bate tot Evul Mediu. În tiin nu po i fi decît aristotelic. A gîndi platonică ş ţă ţ

tiin a înseamn s o faci imposibil tehnicoş ţ ă ă ă -practic, adic să -o prive ti în sine. Cinevaş

spunea: Platon ne duce într-o zon eterat unde nu mai putem respira, iar Aristotel areă ă

amabilitatea i gentile ea deş ţ -a ne aduce înapoi, în lumea v zut ! Nu po i scoate utilul dină ă ţ

cîmpul cunoa terii, ca om. Nu po i face lucrul sta. Îns e o eviden c tot ceea ce eş ţ ă ă ţă ă

folositor nu este necesarmente adev rat.ă

— Adev rul este totu i operant.ă ş

— Adev rul în genere este operant, adic este uneori eficient. Are efecte pozitive. Totă ă

ce nu e eficace este fic iune. Poate nici atît. i fic iunile au, uneori, o utilitate. ţ ş ţ

— Cum vede i progresul tehnic?ţ

— Nu trebuie ignorat. A avea dispre fa de tehnic înseamn a fi incorect. Eu nu sîntţ ţă ă ă

tehnocrat, dar trebuie s recunosc c tehnica este universal util . Tehnica, la originile ei, areă ă ă

cunoa terea limitat a lucrurilor, care folose te în b t lia pentru adaptare. Nu se poate vorbiş ă ş ă ă

totu i de o tehnic infinit .ş ă ă

56

— În eleg c tiin a are un aspect dual sau, mai direct spus, este alc tuit din teorie iţ ă ş ţ ă ă ş

din practic . ă

— tiin a are, cum spui, un dublu aspect: pragmatic i explicativş ţ ş -teoretic. Partea

explicativ-teoretic e perfect util . Eu am f cut odat o afirma ieă ă ă ă ţ — nu-mi amintesc cum a

decurs demonstra ia: tot ce teoretic este just practic este necesarmente just, dar nu i invers,ţ ş

cum ne arat istoria omului. Omul a avut în istoria lui i practici stupide. ă ş

— Marea ispit a omului modern este autonomizarea…ă

— Autonomizarea puterii poate fi considerat demonic . Puterea este moral ; ea nuă ă ă

reprezint nimic în sine, ci trebuie raportat la utilul social. Puterea degaj în sine istoria.ă ă ă

Oprindu-se la putere, omul devine victima uneltelor sale i ofensator fa de Dumnezeu, careş ţă

i-a dat aceast putere. ă

— Autonomizarea puterii se revendic dintră -o presupus unitate material a lumii. ă ă

— Unitatea material a lumii nu tiu dac poate fi demonstrat , dar poate fi cercetat .ă ş ă ă ă

De pild , cele dou opera ii mintale principale, sinteza i analiza, ne indic natura materială ă ţ ş ă ă

a lumii. Materia este — dar tiu eu dac ceea ce vedem noi multiform e materie sau altceva?ş ă

Noi nu-i zicem cire ului sau prunului «materie». Materia ca atare este noua divinitate fals .ş ă

Nefiind demonstrabil , materia seam n a divinitate…ă ă ă

— Distingem, iar i, între materie i concret. ăş ş

— Concretul exist . Materia ca atare nu o g sim nic ieri. Materia pur e o ipotez .ă ă ă ă ă

Concretul este ceea ce cade sub inciden a sim urilor. De aceea, chiar dac ai cele maiţ ţ ă

rafinate instrumente de m suratoare, tot în lumea sensibil te afli, cînd e vorba de concret.ă ă

Concretul este.

— În virtutea jocului concret–materie pur , am putea defini conceptul ca fiind cel ceă

face leg tura între cele dou lumi?ă ă

— Bineîn eles, deoarece conceptul este expresia jocului dintre empiric i logic. ţ ş

— Omul este condamnat la acest joc, mul uminduţ -se cu manifest rile variate ale lumiiă

i neavînd acces la esen , la puritatea izvorîtoare a acestora. ş ţă

— Savan ii r mîn la constatarea legit ilor lumii fenomenale. Nu pot defini lumeaţ ă ăţ

fenomenal . Materia e considerat ca fiind în sine i ca substrat al tuturor lucruriloră ă ş

57

sensibile. A a ceva nu sş -a dovedit. Este un nou mod de a percepe Divinitatea, coborît laă

acest nivel.

58

5 februarie 1991

Despre dreapta i stîngaş — distinc ii i preciz ri; modul lor de manifestare în istorie; oţ ş ă

posibil solu ie, între extreme.ă ţ

— Care sînt caracteristicile dreptei?

— Caracteristicile dreptei sînt: 1. na ionalismţ — na iunea ca punct terminus alţ

evolu iei, concentrînd specia om; 2. monarhismţ — principiul monarhic ca o constantă

istoric în teoria formelor de guvern mînt; 3. ierarhie socială ă ă — afirmarea principiului

selec iunii naturale, dar nereac ionar, fiindc suflul ortodox nu permite elitei patosulţ ţ ă

distan ei aristocratice; 4. unitatea de conducere… nu e vorba de conducere colectiv , ci deţ ă

unitatea membrelor conduc toare; 5. proprietatea privat ca sediu al libert ii. Nu e deă ă ăţ

conceput libertatea f r proprietate; orice om trebuie s fie considerat proprietar individuală ă ă

ipotetic, chiar dac nu posed nimic. ă ă

— Iar caracteristicile stîngii…

— Caracteristicile stîngii sînt: 1. egalitarismul cu orice pre ; 2. lipsa ierarhiei socialeţ

autentice, pe baze valorice; 3. ateism manifest; 4. proletcultism sinistru; 5. structur iudaic ,ă ă

în ideologie i conducere.ş

— Extrema stîng a l sat mult sînge în istorie…ă ă

— Stînga nu poate guverna, Radule! Cînd vine la putere, e pustiu. Dar este un blestem:

de ce nu folose te schemele guvernamentale ale burgheziei?! Cum e asta? i de ceş ş

popoarele, totu i, au mers spre stînga? Dac Elve ia ar fi fost comunist , puteai fi tentat sş ă ţ ă ă

crezi c a fi comunist, inînd de un spa iu social atît de redus, nu e semnificativ, dar cînd peă ţ ţ

un spa iu ca Rusia de mare sţ -a experimentat, cred c nu mai e nici o îndoial c comunismulă ă ă

nu are ce c uta, ca doctrin social , în lumea modern . Rusia a demonstrat tehnic, practic iă ă ă ă ş

teoretic nulitatea comunismului.

— Comunismul e anularea eviden ei. ţ

— Să-mi ar i mie egalitate în vreunul din regnurile cunoscuteăţ — mineral, vegetal,

animal i uman! Sş ă-mi ar i mie principiul egalit ii cu valoare absolut ! i atunci cred i euăţ ăţ ă ş ş

în democra ie… Comunismul înseamn negarea eviden ei, deoarece nici nu ie i bine dinţ ă ţ ş

59

cas i te întîmpin lucruri, însufle ite i neînsufle ite, inegale, i dac mai vorbe ti deă ş ă ţ ş ţ ş ă ş

egalitatea comunismului, atunci înseamn c e ti sau sifilitic, sau nebun.ă ă ş

— Social-democra ia, ca solu ie de centruţ ţ -stînga, cum vi se pare?

— Social-democra ia nu e nimic. Fa de comunism, ea e neputincioas . Cel pu inţ ţă ă ţ

comunismul, unde a triumfat, te bele te sistematic. i are for . Socialş ş ţă -democra ia nu te ajutţ ă

chiar dac poate. E neputincioas .ă ă

— Comuni tii sînt lega i de materie ca arpele de p mînt. ş ţ ş ă

— Comunismul e imanentism absolut. El mut omul complet în lumea asta.ă

Comunismul înseamn nega ia omului total, c omul total apar ine la cele dou lumi: lumeaă ţ ă ţ ă

trec toare i lumea ve nic . Ori comunismul ancoreaz în dimensiunea lumii trec toare,ă ş ş ă ă ă

adic nu este uman. Pentru c dac îi spui unui om: m , e ti un animal muritoră ă ă ă ş — i dupş ă

tine r mîn doar viermi i minerale, î i d cu bîta în cap!… Comuni tii sînt atît de tere tri, că ş ţ ă ş ş ă

eu nici nu i-a l sa s se urce în avion, i între Bucure ti i Moscova iş ă ă ş ş ş -a pune s mearg peş ă ă

jos, umplînd desagii cu mîncare, din loc în loc…

— Comuni tii sînt un fel de extratere tri, atît de mult se deosebesc de oamenii normali.ş ş

— Ei nu au, în primul rînd, patrie. Sînt apatrizi. i sta e un cusur atît de mare, încît nuş ă

merit dezbateri. Specia om, ca atare, e o concep ie pur . Exist neamuri, nu neamulă ţ ă ă

omenesc.

— Impresioneaz printră -un revolu ionarism exagerat… ţ

— Comunistul e un fals erou. Adic tie c este animal, tie c e ra ional i tie c eă ş ă ş ă ţ ş ş ă

absolut muritor. Adic , cu toat ra ionalitatea lui, între el i dihor nu e nici o deosebire.ă ă ţ ş

— A a se explic de ce, pentru comuni ti, oamenii se constituie în turme. ş ă ş

— Comunismul e o fals în elegere a corpului social. Adic societatea, în loc s fieă ţ ă ă

organizat ierarhic, e degradat la rangul de ciread . Nu po i fi liber dac te absoarbe corpulă ă ă ţ ă

social. Comunismul e absorb ia individualit ii de c tre comunitate. Comunismul face peţ ăţ ă

to i oamenii uniformi, ceea ce e împotriva naturii. Oamenii nu sînt egali de la natur .ţ ă

«Declara ia drepturilor omului i cet eanului» a Revolu iei franceze începe printrţ ş ăţ ţ -un

sofism: oamenii sînt egali de la natur ! Asta vede i un idiotă ş — c nu sînt egali! E o idio ieă ţ

din prima propozi ie a celebrei Declara ii…ţ ţ

— Comunismul ini iaz un cult al muncii…ţ ă

60

— Am citit pe unul, de la Ministerul Muncii, care f cea apologia muncii, i eu amă ş

demonstrat c munca e un blestem. C înainte de p catul originar c dea para m l ia înă ă ă ă ă ă ţă

gura lui Adam-n t flea … i a devenit muncitor din curiozitatea Evei… Da! Eu în elegă ă ţă ş ţ

munca drept un blestem.

— Ca peste tot, i la noi comunismul a însemnat o tragedie. ş

— i comuni ti mai exist în România! Au atîta neru inare… Poate c cei de acum nuş ş ă ş ă

tiu ce sş -a întîmplat. Comuni tii nu au l sat loc de bunş ă ă-ziua. Oricum, i numai teoretic i totş ş

î i dai seama c e o monstruozitate. Comuni tii au vrut s ne fac ferici i cu for a: s fi iţ ă ş ă ă ţ ţ ă ţ

ferici i, c v ia mama dracului! Adic s m nînci bine, s bei bine, s dormi bine, i la locţ ă ă ă ă ă ă ă ş

comanda!

— Monstruozitatea comunist e total i teoretic vorbind. ă ă ş

— P i a face mesianism din egalitarism nu e o nebunie? Seam n Kant cu Ghiă ă ă ţă

Flea c ? S fim serio i. Flea c nu are nici o vin c e a a. Dar românii au un proverb, cîndş ă ă ş ş ă ă ă ş

Ghi Flea c se întinde dincolo de gardul lui: s vorbeasc i nea’ Ion c i el e om! Asta eţă ş ă ă ă ş ă ş

ironie…

— S abord m i cel deă ă ş -al doilea termen. În primul rînd, vorbi iţ -mi de forma «clasic »ă

de manifestare a dreptei în România, mai precis a extremei drepte: legionarismul. Exist ,ă

cred, unele confuzii terminologice în ceea ce-l prive te, nu?ş

— Fenomenul legionar românesc a fost confundat cu fascismul italian i cuş

na ionalţ -socialismul german. Dreapta româneasc nu seam n cu aceste dou forme aleă ă ă ă

dreptei europene, fiind mistic-cre tin . Aspectele cre tine ale dreptei române ti îi dauş ă ş ş

acesteia caracter de constant a ordinii naturale, care, chiar dac nu a fost realizat, elitaă ă

social aspir permanent la el… Legionarismul e mistică ă -cre tin. Fascismul e, ca iş ş

na ionalţ -socialismul, nereligios. Acestea sînt explozii etno-istorice, iar nu religioase.

Legionarismul se salveaz prin cre tinismul st pînitor înl untrul lui. Adic legionarul nu seă ş ă ă ă

simte bine decît în umbra bisericilor i a troi elor. ş ţ

— Dar nu crede i c aceast «salvare» este, în definitiv, i pieirea lui? M refer laţ ă ă ş ă

faptul c întotdeauna în istorie, chiar i în structurile politice cele mai teocratice, ie ireaă ş ş

religiei în cetate, altfel decît sacerdotal, a provocat mari drame. De multe ori m-am întrebat

de ce legionarii au fost cei mai chinui i dintre membrii vreunui partid din România. i atunciţ ş

61

mi-am r spuns în stilul lor, gîndinduă -m c e o pedeaps a lui Dumnezeu. Sco înd c lug riiă ă ă ţ ă ă

pe Calea Victoriei în pas de defilare, nu faci nici istorie, dar nici nu afirmi credin a, pentruţ

c func ia monahului este de a participa rug tor la via a cet ii, iar nu de a participa direct,ă ţ ă ţ ăţ

implicativ. Patriarhul Miron Cristea, ca regent i apoi ca primş -ministru, a fost o figură

jalnic . Aproape c l sase Biserica în paragin …ă ă ă ă

— Legionarismul a c utat românul în sine…ă

— i lş -a realizat?

— Nu. N-a putut. A rîvnit peste limitele puterii lui.

— Care au fost cauzele apari iei legionarismului?ţ

— Nu tiu care dintre conduc torii legionarilor a spus: «Noi ap rem în vidul na ional.»ş ă ă ţ

— Sun ciudat aceast expresie. E posibil a a ceva? Se poate accepta ideea c , înă ă ş ă

curgerea istoriei unei etnii, poate s apar o gaur , un vid? Eu cred c vidul poate s apar înă ă ă ă ă ă

momentul în care ceea ce este este supradimensionat, supralicitat, încît î i pierde acoperireaş

semantic i afectiv , devenind un nu este.ă ş ă

— E adev rat c nu po i s absolutizezi românulă ă ţ ă — român absolut! —, c vină

francezii: stai, nene, c sîntem i noi… Dar a absolutiza poporul român nu e de condamnat.ă ş

Legionarul vrea s fac din românism absolutism. Asta eă ă — c ne place sau nu ne place.ă

Totu i, vina legionarilor este c au absolutizat no iunea de român. Asta e adev rat. Dar ceş ă ţ ă

erau s fac ? Liberalii, de exemplu, seam n cu francezii. Liberalii sînt români numaiă ă ă ă

fiindc vorbesc ca noi i au pe adres «România». Îi g se ti în România: Ghi Popescu,ă ş ă ă ş ţă

liberal din G e ti!ă ş

— Dar liberalii nu sînt «na iunea», ca s determine, prin faptul c sînt incolori,ţ ă ă

«vidul».

— Au fost i alte cauze…ş

— C rui fapt îi datoreaz legionarii c derea în dizgra ia Germaniei naziste?ă ă ă ţ

— Legionarii au spus a a: capitala României este la Bucure ti, iar nu la Berlin. i cuş ş ş

asta s-au sinucis. Au fost declara i antinazi ti. Hitler credea c va face din ei instrumentţ ş ă

nazist în Balcani. Dar nu a fost a a. ş

— Aceasta e c derea în exterior. Dar în interior?ă

62

— P i uite, cînd noi avem dreptul s spunem «bună ă ă-ziua» doar o singur dat pe an,ă ă

asta se cheam dictatur . Legionarii au procedat dictatorial. Cele dou extreme nu au vrut să ă ă ă

discute niciodat nimic cu nimeni i să ş -au întredevorat ambele, dovad c au disp rut dină ă ă

spa iul european… Burghezia se afl între stînga i dreapta, i trage fiecare de ea. Singuriiţ ă ş ş

necinsti i sînt cei de stînga. Singurii pro ti sînt chiar burghezii. Iar singurii martiri sînt cei deţ ş

dreapta. Au suferit popoarele crîncen, atît din cauza du manilor dreptei, cît i din parteaş ş

comuni tilor. i uite, e atît de lini tit Apusul sta! El poate s fac oricînd ordine în Europa,ş ş ş ă ă ă

dar nu vrea… Fierbe în zeama lui proprie.

— Deci în afar seme ia na ional , deloc de condamnat, iar în interior tirania, careă ţ ţ ă

chiar dac e f cut cu scopuri nobile nu poate fi scuzat în totalitate. Acestea sînt, pe scurt,ă ă ă ă

cauzele c derii legionarismului la noi. Legionarismul vi se pare reversibil?ă

— Nu. E un fenomen total ireversibil. Dac ar ap rea cineva cu gîndul să ă ă-l reediteze ar

c dea u or în epigonismul cel mai sinistru. ă ş

— De ce?

— Pentru c lipsesc condi iile i starea de spirit de atunci, cînd lumea era maiă ţ ş

predispus s suporte tirania extremelor.ă ă

— Proces ireversibil… Cum vi se pare, acum, mi carea legionar din perspectivaş ă

istoriei?

— Legiunea a fost singura mi care de revigorare cre tin i na ional din acest veac,ş ş ă ş ţ ă

din România.

— Singura mi care care iş ş -a propus în mod limpede i declarat lucrul acesta. Dar credş

c orice partid ar trebui să ă- i propun i chiar declar uneori un asemenea scop. Deci nuş ă ş ă

declara ia a unicizat Legiunea, ci modul în care a pus în practic aceast declara ie… Ceţ ă ă ţ

p rere ave i despre demagogia unor publica ii gen România Mare, Europa etc.? i eleă ţ ţ ş

proclam revigorarea cre tin i na ional … ă ş ă ş ţ ă

— Ar trebui b tu i cu frînghia în pia a public . Ni te mincino i. Au preluat doară ţ ţ ă ş ş

lozincile.

— L-a i cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu?ţ

— Corneliu Codreanu spunea despre mine: am stat zece nop i sub o ploaie de steleţ

c z toare; mă ă -am plimbat zece nop i, pe malul M rii Negre, cu Petre u ea. ţ ă Ţ ţ

63

— Ast zi v sim i i la fel de ata at de ideile i atitudinile din tinere ea interbelic ? Ceă ă ţ ţ ş ş ţ ă

a i recomanda unui tîn r pus în fa a unei posibile op iuni politice?ţ ă ţ ţ

— Nu am cum s fiu ata at de o himer . E trecutul meu. Trecut! Iar în ceea ce prive teă ş ă ş

op iunea unui tîn r, e liber s aleag între formele normale de manifestare politic , dar nuţ ă ă ă ă

între extreme. Nu ai cum s alegi între extreme. Ori o respingi pe una i o accep i peă ş ţ

cealalt , ori nu ai ce discuta cu nici una dintre ele. ă

Îmi poveste te despre taberele legionare, unde se construiau canale, biserici i coli; unş ş ş

revolu ionarism din care aveau s se inspire, mai tîrziu, comuni tii. ţ ă ş

6 februarie 1991

Continu m discu ia început ieri. Îi pare r u c nu poate da am nunte mai precise, dară ţ ă ă ă ă

trebuie să-l în eleg; îmi spune c a tr it în istoria acelor vremuri i iţ ă ă ş -a prins adev rurile,ă

st rile, datele. «Voi, genera ia de azi, din p cate nu ave i nici datele epocii i, prin urmare,ă ţ ă ţ ş

nu pute i avea acces nici la ritmul vremii. Doar afectiv, ceea ce e foarte periculos; dinţ

afectivitate i aderare necondi ionat se nasc fanatismele i extremele.»ş ţ ă ş

— Din punerea în paralel a celor dou structuri mentale i politice, de dreapta i deă ş ş

stînga, — mai precis, noi ne-am referit la formele extreme ale acestora — am în eles c niciţ ă

una nu acoper în întregime gradul de acceptabilitate care s o impun în istorie pentru oă ă ă

durat mai lung : stîngaă ă — ca extremă — e ueaz în demagogie i crim , plecînd de la oş ă ş ă

utopie negativ ; dreaptaă — tot ca extremă — e ueaz în tiranie i în izolare. Atunci, înş ă ş

cadrele cet ii umane, ce sistem politic este acceptabil?ăţ

— Singurul sistem suportabil, fiindc e compatibil cu demnitatea i libertatea uman ,ă ş ă

este liberalismul englez. Sistemul liberal: e ti un omş — i nu un confiscator al vecinilor t i,ş ă

ci un concurent al lor. E competi ie de valori, nu confiscare uman . În Evul Mediu a fostţ ă

tiranie, apoi a urmat lumea liberal modern , dup care a încercat o lupt comunismul, careă ă ă ă

nu este Ev Mediu complet, ci e numai aspectul tiranic al societ ii medievale… i înc înăţ ş ă

societatea medieval exista o supap de siguran : religia… ă ă ţă

— Liberalismul este cam ateu…

— Cam este. Indivizii nu, dar el, ca sistem, este ateu. El, global, nu e mistic. i dac nuş ă

e mistic, nu e religios. Poate s nu fie antireligios, dar poate s fie nereligios, ceea ce esteă ă

aproape acela i lucru. Religia e superioar statului, avînd o autoritate extraordinar . Sş ă ă -a iş

64

spus: întoarcerea social este întoarcerea spre mistica medieval … În Europa să ă -au verificat

toate sistemele social-politice posibile. De la tirania medieval la liberalismul modern iă ş

pîn la bol evismul rusesc. Mai multe experimente sociale nu se pot face. Nuă ş -mi imaginez.

Toate fac parte din evolu ia omului.ţ

— Organic, la ce treapt ar trebui s se opreasc omul?ă ă ă

— Organic, omul nu se poate opri la el însu i, c asta e anarhie. Dar nu se poate opriş ă

exclusiv nici la social, c asta e tiranie. Trebuie s stea la intersec ia dintre social iă ă ţ ş

individual.

— i crede i c liberalismul realizeaz aceast intersec ie? ş ţ ă ă ă ţ

— Da. Numai c are un defect: nu se poate evita, prin competi ia dur care se practică ţ ă ă

în liberalism, apari ia de eurilor sociale, adic a neajutora ilor. ţ ş ă ţ

— Exist un joc între biologic i social…ă ş

— Un joc deschis, neterminat. Nu s-a g sit formula de echilibru între individ iă ş

societate care s nu aib nici un rest. O formul convenabil , durabil . Cînd domină ă ă ă ă ă

individul, e anarhie; iar cînd domin societatea e tiranie. La intersec ia dintre acestea dou seă ţ ă

situeaz oamenii activi i creatori. Oricum, individul nu a putut fi anulat… A dovedită ş -o

societatea modern . Întră -o fabric , crezi c to i muncitorii sînt egali tehnic? Nu. Ma ina nuă ă ţ ş

egalizeaz , dar nici nu na te personalit i. O formul social ideal nu să ş ăţ ă ă ă -a descoperit.

Liberalii spun c ei au descoperită -o… E adev rat c statele liberale, fa de Rusia bol evic ,ă ă ţă ş ă

sînt la apogeu! Liberalismul poate fi ra ional, nu organic, în timp ce bol evismul eţ ş

ira ional… Liberalismul e compromis totu i, m car prin faptul c a închis ochii în fa aţ ş ă ă ţ

comunismului. Dar, pentru a nu pierde experien a social a liberalismului, am putea folosiţ ă

metodele i elementele lui bune…ş

— Nu crede i c fiecare gînditor care face declara iiţ ă ţ — prin oper sau prin alteă

mijloace — ar trebui s vizeze o eficacitate imediat ?ă ă

— Nu cred c e posibil un ecou imediat. Dar ar trebui. Unde exist un cap bineă ă

organizat — s cheme presa… Dar public presa o declara ie vast i complex asupraă ă ţ ă ş ă

ordinii? Asta e întrebarea. Nu cred. tii cum ar fi ideal? Un num r de ziar în zece pagini: unş ă

manifest organizat perfect. Asta ar produce un efect cotropitor… Dar nu e posibil. Ne-am

obi nuit prea mult cu spiritul colectiv i neş ş -am obi nuit s suspect m orice personalitate.ş ă ă

65

Zicem: sta e punctul lui de vedere, dă ă-l în mă-sa! tii c asta e o sl biciune a noastr , aş ă ă ă

românilor. i nu numai… Sş -ar putea ca de la nord la Marea Mediteran un singur francez să ă

fie purt tor al adev rului i Fran a toat s fie captiva erorii. ă ă ş ţ ă ă

— Cum am putea proiecta o asemenea declara ie?ţ

— Trebuie s ne gîndim la cadrul ei, la dimensiunile ei, la spa iul aplicat, la condi iileă ţ ţ

istorice în care ne afl m, la receptivitatea poporului român ast zi. Sînt foarte mul i factoriă ă ţ

obiectivi care m împiedic s manifest ceva. Nu e u or, mai ales c acum se tr ie te dină ă ă ş ă ă ş

improviza ie, de pe o zi pe alta. Improviza ia e nota dominant a actualei guvern riţ ţ ă ă

române ti.ş

— S-ar putea ca tocmai aceast stare de improviza ie s ne fie de folos. C dac vine înă ţ ă ă ă

aceast atmosfer un element de stabilitate i esen ialitate, ar avea un impact foarte mare…ă ă ş ţ

— … Demascînd improviza ia, c reia i se opune setea de constant socialţ ă -istoric. Setea

de constan social s domine în declara ia aceasta… Da’ nu tiu dac românii sînt dispu iţă ă ă ţ ş ă ş

s primeasc definitivul ca form a politicului. Dac declara ia e prea vehement , e un oc iă ă ă ă ţ ă ş ş

lezeaz atîtea interese individuale încît nu are efect. Iar dac e c ldicic , e tot atît de r u.ă ă ă ă ă

Trebuie s g se ti ceva median, pentru c linia median are acces. Dac e ti original, e ti ună ă ş ă ă ă ş ş

curios, un interesant — atît. Trebuie s dep im jocul dintre interesant i just.ă ăş ş

Teoretic-explicativ, teoretic-configurativ i practicş -normativ, e foarte greu de împ cat toateă

min ile i de g sit o medie a lucrurilor general valabile. Îmi dau seama eu… s nu crezi cţ ş ă ă ă

stau de poman aici! Nă -am g sit nici o formul deă ă -a aduna voin ele… Eu am f cut ni teţ ă ş

ie iri dintrş -astea, globale, f r efect prea mare. E foarte greu. Am început i eu s fiuă ă ş ă

captivul colegialit ii, adic al gîndirii în comun, în colegiu. Am fost mult vreme captivulăţ ă ă

individualit ii i miăţ ş -am dat seama c colegialitatea e superioar , antreneaz for e mai multe,ă ă ă ţ

care în mod firesc cap t o dominant . Un grup social activ are for . Intereseaz ca grup,ă ă ă ţă ă

iar nu fiecare în parte… Poate s aib un ef, dar grupul e for a care impune. A a e normal iă ă ş ţ ş ş

în felul acesta a vedea preg tirea unui manifest menit s aduc ceva nou, benefic iş ă ă ă ş

constant.

— Ce problem crede i c ar trebui s rezolve, înainte de toate, declara ia?ă ţ ă ă ţ

— Problema propriet ii, care e aproape insolubil . Marea proprietate e sterilizant , caăţ ă ă

i mica proprietate, care e neputincioas . Suma micilor propriet i nu duce la o sumş ă ăţ ă

66

creatoare. Nu tiu care tip de proprietate, imobiliar i mobiliar , poate concentra for eş ă ş ă ţ

sociale incoruptibile i de neînvins. Cu toate astea, în climatul propriet ii private, fiecareş ăţ

dobitoc poate ajunge proprietar. Nu-l împiedic nimeni. Dac are capacitatea socială ă ă

corespunz toare, poate s devin , din muncitor sau omer, proprietar. Aceast posibilitateă ă ă ş ă

trebuie exploatat .ă — C nu e interzis nici unui individ s devin proprietar asupra unuiă ă ă

fragment din spa iu… Trebuie s înfrîngem tendin a asta, de neîncredere. ţ ă ţ

— Neîncrederea, trecut în plan spiritual, ne îndeamn la demonstra ie, la neputin aă ă ţ ţ

tradus logic, confiscînduă -ne i îndep rtînduş ă -ne oarecum de logica credin ei. ţ

— Credin a nu are nimic comun cu demonstra ia. Convingerea are. Te pot convingeţ ţ

dac î i demonstrez, dar nu pot să ţ ă- i comunic credin a mea. Credin a r mîne o participare.ţ ţ ţ ă

Credin a ne separ pe unul de altul i ne adun pe amîndoi la un loc. ţ ă ş ă

— Teologul, de exemplu, e afirmativ iar nu demonstrativ. Se bazeaz pe calitateaă

persuasiv a adev rului enun at, iar nu pe cea a adev rului dovedit, demonstrat. ă ă ţ ă

— Da. Teologul e superior, prin aceasta, filozofului. Filozoful se afl la intersec iaă ţ

dintre teologie i tiin . Vorba neam ului: nici pe te, nici carne!ş ş ţă ţ ş

— Dar filozoful are i el acces la adev r…ş ă

— Evident, deoarece la urma urmelor situarea spiritului în adev r e voca ional . ă ţ ă

— În filozofie sînt exemple de mai mare sau mai mic participare: Platon i Aristotel. ă ş

— Platon este etern, real, mistic i arhetipal. Aristotel este util, aparent, ra ional iş ţ ş

logic. De la Platon la Aristotel treci de la dialog, forma vie a ideilor, la sistem… Original, în

filozofie, este considerat sistemul.

— Spunea i c în cetatea româneasc de ast zi lipsesc personalit ile. Cum defini iţ ă ă ă ăţ ţ

personalitatea?

— Eu definesc personalitatea ca fiind acel individ înzestrat cu capacitatea de a se

d rui. Eroul e o personalitateă — deoarece nu- i mai apar ine. ş ţ

— Vedea i în protestantism un model de proast neapar inere de sine a opereiţ ă ţ — care,

crezînd c îi apar ine lui Dumnezeu, de fapt î i apar ine tot sie i, acelora i limite.ă ţ ş ţ ş ş

— Protestantismul e o religie coborît la rangul de moral pentru gr dini a de copii. ă ă ă ţ

— E frecvent confuzia, «protestant » iă ă -a spune, între fantastic i mistic. ş ş

67

— Fantasticul e transsenzorial i nu tim dac e din nimic sau din ceva. Dar, ca s fiiş ş ă ă

fantastic, trebuie s fii în afar de concret i de real. Trebuie f cut distinc ia dintre sensibil,ă ă ş ă ă ţ

fantastic i mistic. Fantasticul nu e totuna cu misticul i nici cu sensibilul. E mai aproapeş ş

fantasticul de senzorial, dar foarte dep rtat de mistic. Fiindc mistica înseamn vehiculareaă ă ă

misterului.

— Pentru c tot vorbeam despre confuzii, iar confuzia e un semn al neini ierii, ceă ţ

recomanda i unui tîn r s studieze pentru a putea intra, problematic i conceptual, în zonaţ ă ă ş

cuget rii i a cunoa terii?ă ş ş

— Cite te un tratat de psihologie, pentru aspectele suflete ti, cite te un tratat deş ş ş

teologie, cite te un tratat de istorie a filozofiei, cite te un tratat de logic , pentru aspecteleş ş ă

rela iilor sociale, i cite te un tratat de antropologie. Cu toate acestea, oriunde teţ ş ş -ai duce,

gr din re ti cu orice aspect teoretic, practic sau tehnic cu care te întîlne ti.ă ă ş ş

— Aceste c r i corespund unor trepte de cunoa tere…ă ţ ş

— Exist trei aspecte fundamentale ale cunoa terii: aspectul teoretică ş -explicativ,

aspectul tehnic-configurativ i aspectul practicş -normativ. Cunoa tere, configura ie iş ţ ş

normativitate — sau via a în realiz rile ei discontinue.ţ ă

— Iar coresponden a pe planul gîndirii… ţ

— A gîndi sistemic e una; a gîndi dialectic e alta; i a gîndi empiric e alta. A gîndiş

empiric înseamn c e ti prizonierul senzorialit ii; a gîndi dialectic înseamn s fiiă ă ş ăţ ă ă

prizonierul discursivit ii mintale; iar a gîndi sistemic, logic, înseamn a gîndi ra ional, a fiăţ ă ţ

captivul schemelor ra ionale, al gîndirii formale. ţ

— În toate acestea, intui ia ce rol joac ?ţ ă

— Exist o rela ie constant careă ţ ă - i fixeaz pozi ia în lume: rela ia subiect–obiect.ţ ă ţ ţ

Acest dublu termen te define te ca om în univers. Cînd intuie ti e ti subiect, nu obiect. Nu teş ş ş

identifici cu obiectul. Intui ia este nemijlocire, i nu poate fi niciodat nici pur i niciţ ş ă ă ş

atotcuprinz toare. Intui ia e suficient , deoarece e legat de un obiect imediat. Se vorbe teă ţ ă ă ş

despre intui ia pur . Nu a putut fi demonstrat , fiindc intui ia pur e transsenzorial . Nuţ ă ă ă ţ ă ă

po i intui, dac admi i intui ia sensibil , decît un obiect concret, iar dac admi i intui iaţ ă ţ ţ ă ă ţ ţ

dublă — deci i intui ia purş ţ ă —, atunci intuie ti un obiect ideal, f r corespondent în lumeaş ă ă

concret .ă

68

— Intui ia trebuie deci canalizat . ţ ă

— P i una e s fii intelectual propriuă ă -zis i alta ran, care are i el intelect i intui ie.ş ţă ş ş ţ

Are scule, dar nu poate face mare lucru cu ele.

— Crea ia ar fi caracteristic primului… ţ ă

— Nu tiu dac se poate vorbi despre crea ie propriuş ă ţ -zis , la scara omului. El eă

prefigurat. Nu vine pur, ci f cut. i tot ce cunoa te cunoa te din acest f cut. ă ş ş ş ă

— Atunci unde se afl finalitatea gîndirii?ă

— Nu tiu cine dintre gînditori a spus c rostul gîndirii este s purifice, în etape,ş ă ă

limbajul de impurit ile empirice. Limbajul pur. ăţ

— Puritatea poate fi învecinat cu în sineă -le?

— Într-un fel… În sine-le e incognoscibil. Exist transsenzorialul sau incognoscibilul,ă

în mod ideatic, în noi. Omul e de fapt un damnat: nu poate cunoa te pur. Cunoa teş ş

cunoscînd. Dintre cei doi termeni ai lui Kant, fenomenul i lucrul în sine, lucrul în sine e unş

concept-limit . Dincolo de el nu se poate merge, deoarece omul e un animal care tr ie teă ă ş

captiv în cu ca sim urilor i care are o gîndire chioap .ş ţ ş ş ă

— În sine-le r mîne un «de ce?» nerezolvat. ă

— În fa a întreb rii « de ce?», te izbe ti de formula regresului în infinit. Tot te întrebiţ ă ş

«de ce?» — pîn ce ajungi la o limit unde de ceă ă -ul moare. La de ce-ul absolut nu a r spunsă

nici un om pîn acum. Ce finalitate ai tu nu po i r spunde, c te izbe ti de limiteleă ţ ă ă ş

cunoa terii subiective.ş

— În cazul acesta, libertatea e pe moarte…

— Libertatea autonom e de neconceput. Dovad c apari, dovad c cre ti, dovad că ă ă ă ă ş ă ă

descre ti, dovad c îmb trîne ti, dovad c mori… E ti predeterminat. ş ă ă ă ş ă ă ş

— Nu- i r mîne decît s intri în spa iul ocrotitor al Bisericii. ţ ă ă ţ

— «Robe teş -m , Doamne, ca s m simt liber!…» E defini ia cre tin a libert ii.ă ă ă ţ ş ă ăţ

Adic e ti liber întru Dumnezeu, nu în tine, care e ti finit, i mergi la biseric deoarece crezi,ă ş ş ş ă

iar nu pentru c tii.ă ş

Seara am privit iar i luna: era foarte aproape; alb , rotund , p rea stingher în lumeaăş ă ă ă ă

ei; se recuno tea doar în stelele ceş -i perpetuau lumina i în luminile P mîntului. u ea îmiş ă Ţ ţ

poveste te cum, copil fiind, visa la o scar mare, mare de tot, care sş ă ă-l duc acolo, sus, peă

69

una din stele. «Î i închipui? Ce schimbare! De la stele am ajuns s aspir la conducerea uneiţ ă

stele locuite i epuizate, care miş -a dat mai mult durere decît miă -ar fi putut da universul în

întregime… Cuvîntul pe care-l folose ti, smerenie, e atît de cald… Hai s adormim. Noapteş ă

bun !»ă

70

8 februarie 1991

O zi înc rcat ; dou interviuri pentru pres , mul i vizitatori. Spre sear , atmosfera să ă ă ă ţ ă -a

echilibrat. Am r mas singuri, în acordurile lui Bach. u ea vrea s ascult m, dac se poate,ă Ţ ţ ă ă ă

to i marii compozitori din istorie. Vrea sţ ă-mi demonstreze leg tura de geometrie i ordineă ş

dintre o simfonie i un sistem filozofic; crede c aceasta e forma cea mai organic deş ă ă

asumare a unor rigori care s nu fie sterilizante ci, dimpotriv , armonizante. ă ă

— Am observat c v preocup foarte mult problema inspira iei… ă ă ă ţ

— Inspiratul are o oarecare autonomie a eului. Inspira ia nu poate fi înlocuit cu nimic.ţ ă

Experien a poate ini ia par ialţ ţ ţ -empiric. Experien a nu duce la adev r, ci duce la identificareaţ ă

empiric a unor fapte. Con tiin a teoretic e supraempiric . Inspiratul se deta eaz de livrescă ş ţ ă ă ş ă

i de experien . Adic îi pic ceva în creier. Ca din cer, cum se zice. ş ţă ă ă

— Inspira ia ine de calit ile persoanei.ţ ţ ăţ

— Oarecum. Se vorbe te de «inspira ia interioar ». Termenul este impropriu. Tot ceş ţ ă

este interior nu este inspirat; e autonom. — Autonomia eului. Inspira ia e de naturţ ă

exterioar , mistic . ă ă

— Totu i, exterioritatea aceasta nu trebuie s corespund unei interiorit i pe m sur ?ş ă ă ăţ ă ă

— Dac nă -ar avea coresponden interioar , nţă ă -ar exista poe i, ci numai sfin i. Inspira iaţ ţ ţ

are caracter dominant voca ional. Adic e chemare… Inspira ia se verific prin natura eiţ ă ţ ă

înse i. Ai contact, în mod distinct de al ii, cu lucruri la care ei nu ajung sau ajung greu. ş ţ

— V-a i sim it vreodat inspirat?ţ ţ ă

— Niciodat ! Eu sînt un om f cut. Un om construit cu sîrguin . Dou voca ii îmiă ă ţă ă ţ

lipsesc: cea de erou i cea de sfînt. i nu m deranjeaz , pentru c nu sînt singurul. Oriceş ş ă ă ă

lips î i demonstreaz sau o situa ie inexplicabil , sau o neputin . P i uită ţ ă ţ ă ţă ă ă-te acolo, în

perete. Eu sînt acolo, nu în mine!

— Îns acum mai sim i i nevoia unei identific ri sau a unei reveniri la peretele cuă ţ ţ ă

c r i?ă ţ

— Nu. Nu am ce s înv de la el. Adică ăţ ă — am înv at destul. Exist o esen ialitateăţ ă ţ

mintal c reia îi repugn supraabunden a informativ . ă ă ă ţ ă

71

— Informa ia e modul omului de a se în ela pe sine, atunci cînd supraabunden a eiţ ş ţ

risc să ă-i taie leg tura cu realul. ă

— Omul e un animal care se poate în ela i care în al la discre ie.ş ş ş ă ţ

— A i avut vreodat tenta ia de a în ela în mod esen ial, grav?ţ ă ţ ş ţ

— tiu eu?… O singur for nu am în elatş ă ţă ş -o niciodat : nu am în elat poporul român!ă ş

Eu nu pot s gîndesc intelectual pur poporul român. Adaug un fluviu afectiv la gîndirea mea.ă

— Aceast afectivitate vă -a costat mult.

— E adev rat. Treisprezece ani! Îns eu nu vreau s fiu mai mult decît ceea ce sînt. Deă ă ă

aceea, pentru ceea ce sînt, trebuie l udat închisoarea… A fost întrebat un ran, înă ă ţă

închisoare: ce în elegi din tot ce spune Petre u ea? Zice: nu în eleg nimic, dar e o groz vie!ţ Ţ ţ ţ ă

Auzi!… Mi-am spus: elitele morale nu seam n cu cele intelectuale. Mie îmi plac oameniiă ă

care fac judec i. Cei care fac silogisme sînt, fa de Adev r, ca acele curci care se încurcăţ ţă ă ă

printre popice.

— A i avut deseori dorin a deţ ţ -a v implica în via a cet ii…ă ţ ăţ

— Cum s nu! Un mare intelectual care nu se implic în via a social e un anahoret.ă ă ţ ă

De fapt, dac gîndim pragmatic, societatea ar trebui alc tuit doar din savan i i ingineri…ă ă ă ţ ş

— Aceasta e o viziune materialist . ă

— Evident. Materiali tii ne deosebesc de animale prin faptul c nu avem coad . Amş ă ă

înv at la închisoare c omul e un animal stupid, deoarece confisc libertatea semenilor lui.ăţ ă ă

Tiranul e un om absurd i lipsit de ru ine. Nu îi este ru ine sş ş ş ă- i chinuie semenii… Omulş

captiv nu poate fi fericit. Sîntem captivi în univers. Ne ajunge aceast groz vie… Dar să ă ă

intensifici aceast captivitate, pîn la nivelul pu c rieiă ă ş ă — numai omul e capabil de asemenea

nebunie.

— E suficient limitarea natural … ă ă

— Cînd vorbim de libertate, apare o corectur : moartea. Omul basculeaz întreă ă

libertate i moarte. Singurii oameni care nu pot fi suspecta i c se înfioar în fa a mor ii sîntş ţ ă ă ţ ţ

sfin ii. ţ

— i eroii… ş

— Eroul merge pîn la anularea absurd a existen ei i nu mai este el, ci întrupareaă ă ţ ş

idealului pentru care lupt . ă

72

— Dar geniile?

— În fa a lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.ţ ă

Pan de curent. Continu m discu ia pe întuneric. Îmi spune c a a era i la cursurileă ă ţ ă ş ş

«serale» din închisoare. «Vorbeam pîn tîrziu. Pîn cînd venea gardianul i r cnea: lini te!ă ă ş ă ş

lini te! lini te! Amu eam cu to ii.» Îl întreb cum ar vedea un sistem social care s excludş ş ţ ţ ă ă

temni a. «E necesar ! Doar în utopii, poate, nu ai sţ ă -o g se ti, dar i acolo pentru c oameniiă ş ş ă

sînt selecta i.» În democra ia superevoluat nu ar fi posibil acest lucru? «Cine tie? Oricum,ţ ţ ă ş

democra ia e un sistem social care face posibil existen a idiotului al turi de geniu!» Înţ ă ţ ă

cazul acesta, nu se prea deosebe te de egalitarismul comunist… «Se deosebe te prin lege:ş ş

func ioneaz . În vreme ce, în comunism, legea nici nu exist ; e tiranie.» ţ ă ă

73

9 februarie 1991

Un lung dialog despre cunoa tere. Uneori ne opream pentru a respira lini tea adus deş ş ă

muzic … Dialogurile noastre încep s aib aerul unor ceasuri de tain : cînd se întîmpl să ă ă ă ă ă

intre cineva în camer , u ea schimb subiectul; un soi de pudoare ideatic . Cînd îmiă Ţ ţ ă ă

poveste te de anii de temni , îmi vorbe te în oaptş ţă ş ş ă — i nu din fric , nicidecum, ciş ă

dintr-un instinct de a nu face zgomot în jurul unui lucru atît de grav: de a fi fost martor la

nebunia lumii. Îl întreb dac nu consider dorin a omului de a explica totul un viciu.ă ă ţ

— De fapt, explica ia a murit acum, în lumea modern . Deoarece a murit cauzalitatea,ţ ă

care e înlocuit cu constatarea i descrip ia. Cauzalitatea, prin regresul în infinit, nu oferă ş ţ ă

nici o solu ie. Nu g se ti cauzele fenomenelor. Omul nu a putut, de cînd a ap rut i pînţ ă ş ă ş ă

ast zi, s explice de ce se întîmpl un lucru sau un fenomen. «De ce» i «pentru ce». Nă ă ă ş -a

reu it s explice. A circulat mult ideea explica iei, dar acum a fost înlocuit cu descrip ia.ş ă ţ ă ţ

Consta i i descrii, nu explici. Nu te mai întrebi, în tiin a modern , cauzal, ci consta iţ ş ş ţ ă ţ —

descriptiv i util. Spiritul din noi e c ut tor, nu explicativ. ş ă ă

— C utarea e înrudit cu curiozitatea. ă ă

— Curiozitatea e poarta strîmt prin care intr cunoa terea lucrurilor. Se poate face oă ă ş

leg tur i între curiozitate i necesitatea adapt rii. E ti curios s afli de ce se întîmplă ă ş ş ă ş ă ă

fenomene nocive sau benefice, pentru a te adapta.

— Omul religios are voie s întrebe i s iscodeasc ?ă ş ă ă

— Depinde de ce-ul ce hram poart , pentru c , din perspectiv religioas , Dumnezeuă ă ă ă

nu te împiedic s cuno ti cauza lumii, care exist , i cauzele fenomenelor. Nu te împiedic !ă ă ş ă ş ă

— Hramul de ce-ului poate fi i luciferic. i atunci, se poate spune c un asemenea deş ş ă

ce te duce la aflarea unor valori?

— Sigur, pentru c valoarea nu e religioas . Valoarea e conjunctural . E o apreciere, oă ă ă

proiec ie subiectiv asupra obiectului contemplat, pe careţ ă -l valorifici sau nu.

— Urmînd logica credin ei, calea absolut de cunoa tere e rug ciunea… ţ ă ş ă

74

— Omul e un animal care se roag la ceva. Caut un model ideal. i uneori nimere te,ă ă ş ş

alteori nu. Cei care au descoperit modelul ideal i succesiunea fenomenului din el sîntş

cre tinii… Ei au aflat care e r d cina lumii. ş ă ă

— Consolarea ra ionalist e mediocr ! ţ ă ă

— Ei nu… Consolarea nu e mediocr , de orice natur ar fi. Omul e c ut tor deă ă ă ă

consolare i caut mîngîierea cum caut copilul î a mş ă ă ţ ţ ă-sii. Cre tinii sînt superiori prin faptulş

c au, de la botez, consolarea absolut mereu la îndemîn . ă ă ă

— Neconsola i sînt doar lucizii. Cum e Cioran, de exemplu. ţ

— Cînd e ti lucid, e ti în fa a cimitirului. Luciditatea e o limpezire a spirituluiş ş ţ

nimicitoare. A fi lucid înseamn aă - i da seama perfect de limitele i neputin ele tale.ţ ş ţ

Luciditatea e o categorie dizolvant . Îns la Dumnezeu nă ă -ai acces prin luciditate, că

Dumnezeu trebuie primit, nu în eles. Totu i, Dumnezeu nu ne d atîta luciditate încît s neţ ş ă ă

cople easc singur tatea.ş ă ă

— Cioran practic i un fel de luciditate istoric , în ceea ce prive te traiectoriaă ş ă ş

româneasc prin lume i timp. ă ş

— La Cioran e o deficien personal , pe care el o proiecteaz asupra poporului român,ţă ă ă

sau e o constatare obiectiv a incapacit ii de a face istorie a poporului român. Eu, ca s mă ăţ ă ă

consolez, m gîndesc c la Podul Înalt tefan cel Mare a zdrobit armata turc . P i sta e ună ă ş ă ă ă

fleac? G se ti în istoria poporului român puncte îmb rb t toare… Cioran, cînd e pesimist,ă ş ă ă ă

compar poporul român cu Fran a. Sau cu Anglia, sau cu Italia… i, cînd consta iă ţ ş ţ

expansiunea universal a lora, te apuc groaza. Dar grecii, dac citesc istoria gîndirii dină ă ă ă

spa iul lor, trebuie, vorba lui Cioran, s se sinucid ! Cap t sentimentul inutilit ii i alţ ă ă ă ă ăţ ş

decaden ei. Adic nu mai poart numele de greci decît în mod geografic. Atît! Ceea ce nu eţ ă ă

cazul cu noi. Nu tiu cine a spus, eu sau Cioran: Eminescu are meritul de a fi salvat onoareaş

spiritual a poporului român!ă

— Raportîndu-se mereu la defectele i calit ile poporului român, Cioran tinde la unş ăţ

«sistem». Oricum, Cioran, fiind incitant, e fertil astfel. E sistemic prin fertilitatea ce o

declan eaz în cel lalt…ş ă ă

— Fuge de sistem. Dar asta e firea lui. Am vorbit eu odat cu el: m Emile, tu aiă ă

sistem? — «M , nu m întreba dac am co ciug înainte de a muri…» Cioran e o inteligenă ă ă ş ţă

75

pur . Are o singur tr s tura inadmisibil în fiin a lui: e neconsolator. E îns o inteligenă ă ă ă ă ţ ă ţă

real . P i, pentru ca s te fî îi ca el prin Paris, trebuie s ai inteligen . E greu s te fî îi acoloă ă ă ţ ă ţă ă ţ

f r inteligen . C acolo inteligen este! Ca s tr ie ti, am spus eu odată ă ţă ă ţă ă ă ş ă — poate sînt

nedrept —, ca s tr ie ti comod f r inteligen , trebuie s te mu i în Bulgaria. Am discutată ă ş ă ă ţă ă ţ

cu un bulgar la Moscova, cînd eram în delega ia din 1940 a României. Bulgarul era de unţ

cinism c mă -a i mirat. Zice: dumneavoastr cunoa te i Bulgaria? Nu. Cunoa te i istoriaş ă ş ţ ş ţ

noastr ? Aproximativ tiu de unde a i venit: de la Volga. Dar ce hram purta i, nu tiu.ă ş ţ ţ ş

Bulgarul zice: n-a i pierdut mare lucru, fiindc noi, deocamdat , sîntem geografie pur !ţ ă ă ă

— Cioran se zbate în cadrele unei drame pe care el nu o vede rezolvat . ă

— Adev rat. Singura dram a omului e cunoa terea apari iei i devenirii lui; iă ă ş ţ ş ş

con tientizarea limitelor lui în timp i spa iu. Deoarece setea de absolut nu iş ş ţ -a fost

satisf cut la grad biopsihic, omul e etern trist. Îns setea de absolut poate s fie iă ă ă ă ş

demonic . Putere nelimitat în timp i spa iu… adic a te situa arbitrar i tiranic deasupraă ă ş ţ ă ş

devenirii i fiin ei. A vrea nelimitat înseamn a vrea în mod infinit. Mai mult decît putere.ş ţ ă

Puterea e oarecum limitat . Voin a este nelimitat ! Ceea ce ne limiteaz pe noi, cu toate că ţ ă ă ă

avem o voin nelimitat , e devenirea vie ii, boala, neputin a… Devenirea ne indic o seteţă ă ţ ţ ă

etern nesatisf cut . Nelimitat este tot ce ne înconjoar , în mod infinit i ipotetic, i nu putemă ă ă ş ş

niciodat st pîni deplin.ă ă

— Con tiin a limitei e totodat i con tiin a c nu e ti beneficiarul unei libert iş ţ ă ş ş ţ ă ş ăţ

autentice i totale. ş

— Libertatea iţ -o d numai Biserica, considerînduă -te fiu dumnezeiesc. F r nemurire iă ă ş

mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dac nu are în substan a lui ideea nemuririi iă ţ ş

mîntuirii, nu e liber. Seam n cu berbecul, cu capra, cu oaia… Libertatea î i apare cînd teă ă ţ

deta ezi de limitele tale terestre. ş

— Libertatea nu poate fi decît în comuniune.

— Biserica este via a în comuniune, revelînduţ -m pe mine mie. Ea impune învecinareaă

ca o condi ie minim de a gusta din bucuria Crea iei lui Dumnezeu. Pentru c omul absolutţ ă ţ ă

liber decade. Absolut liber înseamn nimic. Nimic i singur… S ne închipuim omul singură ş ă

în univers. Nu e nimic! El e legat de semeni. A a are sens existen a lui. Altfel nu are sens. Eş ţ

absurd, luat în el… Individualismul e caduc. Un singur om nu se poate autodefini. Nu tie ceş

76

este. El se define te prin semeni. Dumnezeu e descoperit în comunitate, iar nu individual. Sş ă

nu uit m c pustnicii vin dintre noi… ă ă

— Omul nu- i poate g si defini ia decît în mod spiritual.ş ă ţ

— Altminteri e o fiin care caut c utînd i afl neaflînd. Defini ia omului este foarteţă ă ă ş ă ţ

greu de dat definitiv. Depinde la ce te raportezi: la semeni, la Dumnezeu sau la orice alt

criteriu. Eu cred c în sala de anatomie nu afli o defini ie a omului. Fiindc moartea are caă ţ ă

termen dual nemurirea. Or, setea de nemurire e definitorie pentru pozi ia omului în timp iţ ş

în spa iu. ţ

— Definind omul, îi definim, de fapt, i sensul. ş

— Cea mai mare dram a cunoa terii umane e jocul între sens i nonsens. Asta eă ş ş

r d cina dramei omului. ă ă

— De aceea, eu cred c întrebarea «ce sens are omul?» e mai adînc decît întrebareaă ă

«ce este omul?».

— Nu e mai adînc . E mai misterioas … i mai nelini titoare. Ce sens am eu ca să ă ş ş ă

exist? Dar nu pot r spunde decît arbitrar, prin silogisme.ă — Adic judecînd. Dar judecataă

mea nu e concludent în ceea ce prive te sensul existen ei mele. Pe lîng sens apare iă ş ţ ă ş

nonsensul. Astfel încît po i gîndi autonom universul, f r oameni!… De ce a ap rut omul nuţ ă ă ă

se poate r spunde. De ceă -ul este o încercare de a defini ceea ce este.

— Cunoscîndu- i limitele i neputin ele de a rezolva de ceş ş ţ -ul existen ei sale, omulţ

ajunge la ideea de transcendent, dar pe care nu o poate concretiza. Nevoia de întrupare

traverseaz toate zbaterile fiin ei gînditoare. ă ţ

— Da. Întruparea. Adic revela ia… Dup ce ai cunoscut p mîntul i sistemul solar,ă ţ ă ă ş

consta i c poate exista universul i f r om, c nu noi am f cut universul i c noi îlţ ă ş ă ă ă ă ş ă

cunoa tem gata f cut. Noi constat m. Omul este un subiect care apare în lumeş ă ă — întreb tor,ă

relativ i constatator. Orice om care nu e hermeneutic autofilozofeaz . Adic , el devineş ă ă

buricul p mîntului. ă

— Pozi ia interogativ a teologului cum vi se pare?ţ ă

— Teologul gînde te fundamental. Are i pu in din gîndirea determinist . El seş ş ţ ă

întreab asupra cauzei i finalit ii lumii. F r teologieă ş ăţ ă ă — care e tiin a esen elorş ţ ţ —, omul

de tiin tie ne tiind… « tiin ificii», cum numea Nae Ionescu pe oamenii de tiin siguriş ţă ş ş ş ţ ş ţă

77

pe ei. Util lucru c au f cut trenul, dar trenul nu are nici un adev r în el. E un instrument…ă ă ă

Ancorat în dogm , teologul nu e un om de tiin , ci un iluminat. Filozofia te face captivulă ş ţă

specula iilor proprii i ale celorlal i. Dac cite ti un tratat clasic, nem esc, de istorie aţ ş ţ ă ş ţ

filozofiei, afli ni te sisteme care nş -au epuizat gnoseologic lumea i via a. Toat istoriaş ţ ă

filozofiei nu con ine nici un adev r, ci este o c utare continu … Filozofia poate fi util caţ ă ă ă ă

instrument al teologiei, adic să ă-i rafineze limbajul. Dac devii filozof pur, devii ateu prină

defini ie. ţ

— Exist deci o cunoa tere teologic i o «cunoa tere» filozofic . ă ş ă ş ş ă

— Cunoa terea mistic , teologic , e o cunoa tere mediat , deoarece vine de afar , dinş ă ă ş ă ă

transcendent. Cunoa terea imediat , filozofic , o are orice om, dar aceea nu e cunoa tereş ă ă ş

real ci relativ , un mod de a lua contact, util sau speculativ, cu lucrurile. ă ă

— Revenind la neputin a omului de a fi beneficiarul libert ii adev rate, putem spuneţ ăţ ă

c , teologic, libertatea apare în momentul în care omul î i aduce aminte de calitatea de fiuă ş

dumnezeiesc.

— Libertatea omului e partea divin din el.ă

Vin ni te prieteni. u ea îi întreab cum î i v d ei pozi ia în cetatea româneasc deş Ţ ţ ă ş ă ţ ă

ast zi. «Sînte i încuraja i sau nu?» Nu prea sîntem… «Atunci, e foarte r u! O societate careă ţ ţ ă

nu încurajeaz înseamn c nu mai vrea s tr iasc .» Îi spun c genera ia mea e prină ă ă ă ă ă ă ţ

excelen una a mijloacelor proprii de zbor. Genera ia lui, spune u ea, a avut noroc cu ni teţă ţ Ţ ţ ş

profesori deloc str lucitori, dar corec i. «Profesorul, de fapt, nu trebuie s fie de excep ieă ţ ă ţ —

ajunge faptul c elevul este excep ională ţ —, ci să- i spun limpede legile i regulile.» ţ ă ş

M rturisitorul face din discurs rug ciune. Transfer gramatica discursivit ii ideatice înă ă ă ăţ

cîmpul discursului esen ial al rug ciunii:ţ ă

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putin oamenilor… Care desf tare lumeascţă ă ă

r mîne neîmpreunat cu grija? Care m rire st pe p mînt neschimbat ? Toate sînt maiă ă ă ă ă ă

neputincioase decît umbra, toate mai în el toare decît visurile; o clip , numai, i toateş ă ă ş

acestea moartea le prime te… Vai, cît nevoie are sufletul cînd se desparte de trup! Vai, cîtş ă

l crimeaz atunci, i nu este cine să ă ş ă-l miluiasc pe dînsul! C tre îngeri ridicînduă ă - i ochii, înş

zadar se roag ; c tre oameni mîinile tinzînduă ă - i, nu are cine sş ă-i ajute… De ert ciuni sîntş ă

cele omene ti. Cîte ne r mîn dup moarte? Nu merge cu noi bog ia, nu ne înso e teş ă ă ăţ ţ ş

78

m rirea, c ci, venind moartea, toate acestea pier… Unde este dezmierderea cea lumeasc ?ă ă ă

Unde este n lucirea celor trec toare? Unde sînt aurul i argintul? Unde sînt mul imeaă ă ş ţ

slugilor i strigarea? Toate sînt rîn , toate cenu , toate umbr … Adusuş ţă ă şă ă -mi-am aminte de

proorocul ce strig : eu sînt p mînt i cenu ; i iar i mă ă ş şă ş ăş -am uitat în morminte i am v zutş ă

oase goale, i am zis: oare cine este împ ratul sau osta ul, bogatul sau s racul, dreptul sauş ă ş ă

p c tosul… Început i temei miă ă ş -a fost mie hot rîrea Ta de a m zidi: c ci voind s m faciă ă ă ă ă

fiin vie, din firea cea nev zut i din cea v zut , ai pl smuit trupul meu din p mînt i miţă ă ă ş ă ă ă ă ş -ai

dat suflet prin însuflarea Ta cea dumnezeiasc i f c toare de via … Dup chipul iă ş ă ă ţă ă ş

asem narea Ta ai pl smuit din început pe om i lă ă ş -ai pus în rai s st pîneasc peste f pturileă ă ă ă

Tale; dar din pizma diavolului fiind am git, să -a f cut p rta mînc rii, c lc tor porunciloră ă ş ă ă ă

Tale f cînduă -se. Pentru aceasta l-ai osîndit s se întoarc iar i în p mîntul din care a fostă ă ăş ă

luat, Doamne, i sş ă- i cear odihn … Plîng i m tînguiesc cînd gîndesc la moarte i v d înş ă ă ş ă ş ă

morminte frumuse ea noastr , cea zidit dup chipul lui Dumnezeu, z cînd: grozav , f rţ ă ă ă ă ă ă ă

m rire i f r chip. O, minune! ce tain este aceasta, ce să ş ă ă ă -a f cut cu noi? Cum neă -am dat

stric ciunii? Cum neă -am înjugat cu moartea?…»

Stihirile lui Ioan Damaschin Monahul comunic ideal cu discursul lui u ea; aceea iă Ţ ţ ş

ap freatic , a recapitul rii c derii i ridic rii lumii, une te peste veacuri cuvinteleă ă ă ă ş ă ş

m rturisitorilor. E un mod esen ial, retrospectiv i însumator, prin care m rturisitorul î iă ţ ş ă ş

arat uimirea în fa a extraordinarelor întreb ri ale existen ei, aflînd, tot cu uimire, minunataă ţ ă ţ

rezolvare a acestora. Apologe ii seam n între ei; au aceea i putere de a convinge i de a neţ ă ă ş ş

aduce în lumea argumentului lor. Învecinîndu-se cu lumea, ei o înva multele ei chinuri, îiţă

arat zadarnica ei finitudine i limitare, spunînduă ş -i în acela i timp care sînt c ile deş ă -a ajunge

la realizarea echilibrului. De aceea, s nu ne mire c u ea nu aduce nimic nou; doar laă ă Ţ ţ

nivelul discursului, i nici la acesta în mod deplin, a a cum am v zut; demersul lui filozofic,ş ş ă

m rturisitoră — în lumea de ast zi este demersul oric rui cre tin rostind Crezul în biseric .ă ă ş ă

Îi vorbesc despre ultimele c r i pe care leă ţ -am citit, pentru admiterea la facultate. Nu mă

pot obi nui cu ideea unui «limbaj» teologic specializat în a a m sur , încît s ri te mai multş ş ă ă ă ş

decît golirea de sens i afect a cuvîntului propov duit: exist riscul de a aduce o alt imagineş ă ă ă

decît cea revelat . Teologii sînt cei mai amenin a i de pericolul de a lua în de ert numeleă ţ ţ ş

Domnului. Dac tr im întră ă -o vreme a crizei limbajului, asta se datoreaz întră -o mare m sură ă

79

i handicapului de comunicare al sacerdotului; exist un fel de manierism teologic careş ă

adun în el elemente arhaice, deloc nepl cute, întră ă -o gramatic îns desuet . Vechimeaă ă ă

Bisericii nu presupune i o vechime a limbajului pe careş -l folose te; este o vechime ceş

vizeaz în primul rînd sensul i trimiterile cuvîntului. Limbajul teologic, apologetic înă ş

inten ie, trebuie sţ ă- i garanteze un grad de persuasiune ce nu se poate ob ine decît printrş ţ -o

racordare din mers la structurile mentale i lingvistice ale omului, în drumul acestuia prinş

istorie. Dogma precis formulat i m rturisit este cea care face leg tura dintre noutatea iă ş ă ă ă ş

vechimea mesajului teologal. De aceea, f cînd apel în mod permanent la dogm , i aceastaă ă ş

într-un cadru stilistic mai mult decît personal i modern, u ea intuia valoarea de adev r aş Ţ ţ ă

adaptabilit ii m rturisii cre tine la vremea cu care este contemporan . Dincolo deăţ ă ş ă

asem n rile lingvistice, «discursul» rug tor al lui Ioan Damaschin Monahul se apropie, pînă ă ă ă

la o fr ietate semantic frapant , de discursul lui u ea, prin faptul c amîndou sîntăţ ă ă Ţ ţ ă ă

traversate de preocup ri, interoga ii, nelini ti cu statut atemporal.ă ţ ş

80

12 februarie 1991

Noaptea a nins. Îl întreb dac în temni a pus rug ciunea înaintea tuturor mijloaceloră ţă ă

de salvare a s n t ii mintale i spirituale. Îmi spune c numai prin ea i prin dialogul cu ceiă ă ăţ ş ă ş

din celul a reu it s dep easc momentele de c dere. Îmi poveste te cît de greu iă ş ă ăş ă ă ş -a fost să

se obi nuiasc , la izolare, cu singur tatea total ; ar fi dorit s aud m car un oarece sau oş ă ă ă ă ă ă ş

musc … «Nu tiu cum am suportat, Radule! Poate prin rug ciune; s tii c numai prin ea.»ă ş ă ă ş ă

i, poate, prin rug ciunile altora… Se uit cu mirare. «Nu mş ă ă -am gîndit niciodat la asta: să ă

se roage cineva pentru mine!» De ce nu? «P i, înainte de închisoare, în afar de tata, care eraă ă

preot, nu am avut cu nimeni o leg tur religioas , ci numai leg turi amicale, intelectuale.»ă ă ă ă

Astfel încît în temni vţă -a i sim it total singur, deoarece autonomiile intelectuale nuţ ţ

comunic între ele i nici nu pot mijloci… «S tii c ai dreptate. Îns miă ş ă ş ă ă -am pus de multe

ori întrebarea de unde vine dorin a omului de a se uita spre cer…»ţ

— P i nu exist o revela ie a nevoii de rug ciune, ci o revela ie a existen ei luiă ă ţ ă ţ ţ

Dumnezeu, care atrage dup sine i nevoia de rug ciune. Rug ciunea este expresia unuiă ş ă ă

suflet religios care recunoa te o putere supranatural careş ă -i asigur eliberarea din înl n uireaă ă ţ

limitelor personale i cosmice. Este o cerere specific mistic .ş ă

— Facem distinc ie între rug ciune i rug minte. ţ ă ş ă

— Evident. Nu se roag decît omul religiosă — care, practicînd rug ciunea, recunoa teă ş

prin ea prezen a Divinit ii, fapt care distinge rug ciunea de rug minte, aceasta din urmţ ăţ ă ă ă

cuprinzînd o sfer atitudinal mai larg . Rug ciunea ne arat c umilin a, gîndit cre tin,ă ă ă ă ă ă ţ ă ş

înal , iar nu coboar pe om. ţă ă

— Rug ciunea are un aspect revela ionar, deoarece în urma ei ni se descoper voin aă ţ ă ţ

lui Dumnezeu în ceea ce ne prive te.ş

— Rug ciunea, ca i revela ia, nu duce la o descoperire banal , ci la tr irea unuiă ş ţ ă ă

eveniment care dep e te puterea uman . ăş ş ă

— Se face o confuzie terminologic între revela ia sacr i cea profan .ă ţ ă ş ă

— Revela ia, ca termen, este de obicei întrebuin at polisemic, prin dep ireaţ ţ ă ăş

caracterului ei religios. Revela ia propriuţ -zis trebuie gîndit religios. Nu se poate vorbi deă ă

81

revela ie în cadrul unei descoperiri tiin ifice, care poart nu numai rodul inspira iei, ci i peţ ş ţ ă ţ ş

cel al c ut rii. ă ă

— Aceast confuzie are la baz o substituire mult mai larg … ă ă ă

— … Înlocuirea religiei cu tiin a! F r credin i Biseric , omul r mîne un simpluş ţ ă ă ţă ş ă ă

animal ra ional i muritor, ra ionalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri deţ ş ţ

adaptare la condi iile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici c omul e un animalţ ă

ra ional, atributul ra ionalit ii îl distinge de restul viet ilor, nesco înduţ ţ ăţ ăţ ţ -l din perspectiva

mor ii absolute. Moartea devine relativ , ca o trecere, numai prin religieţ ă — tiin a, oricît deş ţ

savant , nesco înd omul decît aparent din regnul animal. Nici o consolare c eu mă ţ ă ă

deosebesc de elefant sau de capr pentru c fac silogisme, dac apar i dispar în mod absurdă ă ă ş

din natur .ă

— Religia nu te ajut s «evadezi» din lume, ci s devii un mai bun locuitor al ei. ă ă ă

— Trebuie s recunoa tem c supranaturalul elibereaz omul din înl n uirea cosmic ,ă ş ă ă ă ţ ă

dar religia ca atare nu te face s ie i din natur , pe care o consideri crea ie divin , ci s teă ş ă ţ ă ă

situezi deasupra ei.

— Tot c tre o situare spiritual deasupra lumii tinde i rug ciunea. Dovad c , înă ă ş ă ă ă

temni , rug ciunea v elibera. ţă ă ă

— Rug ciunea mi c subiectul rug tor între o putere suprauman i un subiect careă ş ă ă ă ş

recunoa te c aceast putere îl transcende. Rug ciunea este singura manifestare a omuluiş ă ă ă

prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Nici o alt calea uman nuă ă -L atinge, de iş

omul, la scara lui, tinde perpetuu spre El. Sau, cum spune Max Planck, este efortul spiritual

al omului de a trece de la relativ la absolut. Prin rug ciune omul se îndumnezeie te, anulîndă ş

con tiin a imposibilit ii contactului cu Absolutul. Rela ia cu Divinitatea nu este just decîtş ţ ăţ ţ ă

prin actul rug ciunii, medita ia autonom fiind expresia unui proces cognitiv comod. Poartaă ţ ă

spre Dumnezeu este credin a, iar forma prin care se intr la Dumnezeu e rug ciunea.ţ ă ă

— Sfîntul este un model maxim de subiect rug tor. ă

— Sfin ii, ca forme supreme ale sufletului religios, sînt modele umane cu rol protectorţ

i sprijinitor. Sfin ii fac posibil tr irea absolutului la scar uman . Sfîntul st în frunteaş ţ ă ă ă ă ă

tablei valorilor. Eroul se consum f cînd istorie i nedep ind sfera laicului. Eroul esteă ă ş ăş

admirat — dar nimeni nu i se închin , chiar dac fapta sa aduce reale foloase omului. ă ă

82

— Deci putem structura o tabl a valorilor umane… ă

— Desigur. Astfel, scara valorilor umane con ine: omul obi nuit, eroul i sfîntulţ ş ş —

dincolo de ace tia situînduş -se infractorul.

— În firea infractorului st i falsitatea… Cum apare, de exemplu, infractorul înă ş

istorie?

— Uite-a a: apare o ar tare care se strecoar ca o opîrl pe treptele corpului social,ş ă ă ş ă

ajungînd s se mi te în vîrf nestingherit. El nu se întreab dac e ctitor de a ez ri umane,ă ş ă ă ş ă

legiuitor, binef c tor sau orice altceva care s acopere ideea de mare conduc tor. Se simteă ă ă ă

bine acolo unde e i se consider diferen iat de concet enii lui, crezînd c acest lucru eş ă ţ ăţ ă

rodul unei virtu i excep ionale. A a crede el! El nu tie cine este el. El crede c dţ ţ ş ş ă -aia a ajuns

sus, c nu se putea altfel!ă

— Dar infractorul în gîndire?

— Ha! N-am putut în via a mea sţ ă-mi satisfac aceast dorin : s aud un antropologă ţă ă

savant, la Sorbona, discutînd jocul vie ii i al mor ii… S vezi cum, la Sorbona, apare oţ ş ţ ă

ar tare care se mi c în misterele existen ei ca curca între popice. La Sorbona!ă ş ă ţ

— Mi cînduş -se a aş -zis autonom…

— Omul autonom e iluzoriu, fiindc sau e sub imperiul transcenden ei, i atunci esteă ţ ş

religios, sau e sub imperiul naturii, i atunci e materialist. Autonomia uman nu poate fiş ă

concludent , adic omul nu este fiin liber dac nu are finalitate religioas , deoarece, chiară ă ţă ă ă ă

dac descoperi un leac împotriva cancerului i e ti un mare binefac tor pentru omenire, nuă ş ş ă

te deosebe ti de vulpe i de elefant dac te consideri absolut muritor, adic dac apari iş ş ă ă ă ş

dispari în mod absurd. În tiin i tehnic întîlne ti la orice pas utilul, comodul, socialul iş ţă ş ă ş ş

mintalul, da’ nic ieri adev rul consolator. Adev rul absolut nu poate fi gîndit decît teologic,ă ă ă

deoarece numai teologul vehiculeaz cu el în mod dogmatic i ritualic. ă ş

— Autonomia cred c î i are motiva ia, iluzorie, în actul individua iei…ă ş ţ ţ

— Se pune întrebarea: exist un act individual pur sau puritatea mintal este formal ?ă ă ă

Este greu de conceput. O individua ie pur nu este posibil , prin faptul c omul se na te iţ ă ă ă ş ş

vie uie te biosocial. Variabilitatea sufletului omenesc, care exclude individua ia perfect iţ ş ţ ă ş

constant , este expresia mi c rii lui provocate de temperament sau de peisajul instabil ală ş ă

societ ii. ăţ

83

— Tragedia omului nereligios, fiindc despre o tragedie este vorba, vine cred dină

faptul c , punînduă - i întreb ri fundamentale, izvorîte din con tiin a lui teoretic , nu g se te,ş ă ş ţ ă ă ş

nec l uzit de nimeni fiind, nici un r spuns consolator. ă ă ă

— Dac ai întreb ri fundamentale, esen iale, dar r spunsuri neconcludente, joci pe foc.ă ă ţ ă

E ti chinuit. La întreb rile pe care i le pune omul, el poate r spunde util, relativ, inutil sauş ă ş ă

nociv. Jocul vie ii i al mor ii este fundamental i încurc toate socotelile. De ce ne na tem?ţ ş ţ ş ă ş

De ce cre tem? De ce ne realiz m trec tor? iş ă ă ş — de ce murim? sînt întreb ri la careă

r spunsurile sînt aleatorii, adic neconcludente. Sub raportul adev rului, un om modern,ă ă ă

care are con tiin teoretic dar nu i religioas , nu se deosebe te de un primitiv care cîndş ţă ă ş ă ş

tr sne te i fulger pe cer cade cu fundul în sus. Nu e departe! tiin a nu r spunde la nici ună ş ş ă ş ţ ă

«de ce», ci constată — util sau eronat.

— Neputin ei tiin ei i se al tur cumva i neputin a filozofiei? ţ ş ţ ă ă ş ţ

— Filozofia nu e o cale spre mîntuire. E o comoditate mintal orientatoare, s zicem,ă ă

în timp i spa iu, în rela iile interumane… F r credin , via a universal ar fi un pustiuş ţ ţ ă ă ţă ţ ă

dezgust tor i de nesuportat. Nu e ti liber i senin decît în biseric sau p strînd în tineă ş ş ş ă ă

imaginea ei i a preotului. To i ateii sînt jalnici. Ei renun la absolut, limitînduş ţ ţă -se la ei

în i i. Un savant ateu, care se bazeaz doar pe supozi ii, se deosebe te de vulpe doar prinş ş ă ţ ş

faptul c vorbe te articulat i face supozi ii… Dac adev rul exist , atunci trebuie s fieă ş ş ţ ă ă ă ă

unul, iar pe acesta îl afli tr ind, prin credin … Babele evlavioase merg la absolută ţă

rugîndu-se, iar filozoful tr nc nind silogisme… ă ă

i mergem cîteodat în lume, aflînd de la unii i de la al ii cît de minunat poate fiş ă ş ţ ă

învecinarea cu minunea care- i deschide ochii i te face apt pentru acceptarea unei alteţ ş

rînduieli decît cea de aici, de unde cerul se vede mic, neîntreg, cît un drum al soarelui; iar

rînduiala cealaltă — cît de cealalt este!ă — î i arat p mîntul mare, întreg, rotund, cît unţ ă ă

drum pe scara lui Iacob, de la crea ie la Creator. ţ

u ea îmi spune cŢ ţ ă-i este sete, dar nu de ap , nici de vreo alt b utur . O simpl stareă ă ă ă ă

de sete; ca somnul, de pild .ă

84

15 februarie 1991

Vorbim despre cum ar trebui s abord m necunoscutele care apar în drumul min iiă ă ţ

noastre. u ea îmi spune c materialismul e cel mai incomod fel de a gîndi. Cum a a? «P i,Ţ ţ ă ş ă

unde întîlne ti misterul, spui c nu e nimic. i te înconjuri numai cu nimicuri dintrş ă ş -astea,

pentru c via a în întregime e un mister!…» Facem cî iva pa i prin camer , pentruă ţ ţ ş ă

dezmor ire; în ultima vreme, u ea st mai mult în pat. A sl bit mult, îl doare capul. Unţ Ţ ţ ă ă

ziarist i-a spus c de aceea îl doare capul, fiindc are idei…ă ă

— Sînt dou mari principii care se zbat întră -o con tiin autentic : principiul autorit iiş ţă ă ăţ

i principiul libert ii. Eu încerc s le împac, în con tiin a mea, întrş ăţ ă ş ţ -un soi de automatism

fundamental al omului în corpul social. Adev rata organizare ine de rela ia dintre om i stat,ă ţ ţ ş

formulat juridic atît de exact, încît s nu se suprapun nici una din acestea pe cealalt : niciă ă ă ă

individul pe stat, nici statul pe individ. Adev rata institu ie este, dar nu se simte… Totu i, nuă ţ ş

individul este sursa ordinii în stat. Individul e reflexul societ ii prost sau bine organizate. Elăţ

nu este decît biologic, adic fizic. Dar spiritual el e reflexul societ ii, al comunit ii. ă ăţ ăţ

— Organizarea unui stat urmeaz , oarecum, organizarea în sistem a unei concep iiă ţ

filozofice…

— Sistemele sînt, ipotetic, atotcuprinz toare. Cel pu in în inten ie. Dac nu r spund laă ţ ţ ă ă

problemele fundamentale, in de eseistic . E greu, e adev rat, s mai inventezi un sistemţ ă ă ă

acum. Se poate vorbi despre o înghe are sistemic . Nu sînt posibile mai multe sisteme. ţ ă

— Ave i o nostalgie a sistemului?ţ

— Nu. Pentru c miă -am dat seama c nu pot fi sistemic. Sistemul e un modă

fundamental i global de a gîndi. Idealism, materialism, criticism, pozitivismş — acestea sînt,

în linii mari, sistemele. E greu de conceput ceva în afara lor. Nu orice construc ie e unţ

sistem nou. Poate s fie o construc ie valid , dar s nu aib caracterul unui nou sistem,ă ţ ă ă ă

mi cînduş -se într-unul dintre cele clasice.

— Deci filozoful de ast zi nu mai este identificabil dup sistem… ă ă

— Un filozof nu se mai poate defini în func ie de sistem, ci în func ie de geniulţ ţ

observa iei, de geniul specula iei, de geniul argumenta iei… Stilul! Sîntem întrţ ţ ţ -o perioad aă

85

originalit ii literare. Acum, filozofii sînt esei ti. În mod concret, filozofia nici nu poate fiăţ ş

decît combinatorie, stilistic , ascultînd de o lege mai larg : omul nu creeaz , ci alc tuie te. ă ă ă ă ş

— Ave i o maxim care, filozofic vorbind, s «acopere», ca valoare rezumativ , unţ ă ă ă

sistem?

— S zicem. Uite: psihologic este tot, afar de eternitate. ă ă

— Iar sistemul cred c nu este consolator, cum nu e consolatoare nici una dintreă

îndeletnicirile autonome.

— Oamenii se împlinesc sau nu dup cum î i fac sau nu o lume proprie. Totu i,ă ş ş

ambi ia de a te face singur e neconsolatoare. Eu puteam s în ir bra oave, dar am g sit c eţ ă ş ş ă ă

prisoselnic s mai adaug i eu ni te idei la cele care circulau deja. Am f cut asta dintră ş ş ă -o

con tiin a inutilit ii gratuit ii… Cînd ai con tiin a împlinirii, e ti un tip suficient. Eu nuş ţă ăţ ăţ ş ţ ş

tiu dac am avut virtu i de împlinire rotund . Asta nu pot spuneş ă ţ ă — nici da, nici nu. Am

avut momente în via a mea de mare subtilitate intelectual , dar care nu mţ ă -au dus, împreun ,ă

la un sistem. Sînt momente cînd mistica existen ei mele m consoleaz c nu am construitţ ă ă ă

aceast lume, i sînt momente cînd sînt disperat… Totdeauna am imaginea vie ii mele caă ş ţ

apa care curge i nu se mai întoarce. ş

— Dar în ce mare se opre te aceast curgere? ş ă

— În credin a în nemurirea sufletului, iar nu în nemurirea p mîntean a împlinirii. Mţ ă ă ă

salvez religios, nu laic. Asta e una din func iile consolatoare ale b trîne ii: te situeazţ ă ţ ă

concret în pozi ia în care e ti i nuţ ş ş - i mai cere efortul unei str luciri viitoare… Am vrut, înţ ă

tinere e, s r mîn. N zuiam s fac un mic punctaj în existen a rii steia cu existen a mea.ţ ă ă ă ă ţ ţă ă ţ

Acum nu mai sînt obsedat de ideea asta.

— Oricum, r mîne i întră ţ -un fel. M car prin tratatul din 1940, sau prin fantasticulă

proiect pe care l-a i prezentat comuni tilor, pentru redresarea economiei…ţ ş

— tiu eu? Mş -a întrebat odat o cucoan cu ce m ocup. Zic: lucrez la legenda mea!…ă ă ă

Exist trepte ale r mînerii. Eroul moare în istorie, iar sfîntul se situeaz în eternitate,ă ă ă

în elegînd prin erou un împlinit care las o urm în timp i spa iu… Nu m îngroze te peţ ă ă ş ţ ă ş

mine decît un singur lucru: ideea mor ii absolute! Adic omul apare i dispare f r sens. C ,ţ ă ş ă ă ă

dac nu exist nemurire, vie uirea uman e doar o apari ie i o dispari ie. Nu e o consolareă ă ţ ă ţ ş ţ

succesiunea biologic , ci succesiunea spiritual . Nici un p rinte, cînd moare, nu seă ă ă

86

consoleaz c a l sat copii, dac ace tia nuă ă ă ă ş -l continu cu adev rat. Decît atît: s facă ă ă ă

pomeni… Cimitirele gem de uita i. ţ

— Apari ia i dispari ia…ţ ş ţ

— Ceea ce nelini te te metafizic omul e principiul apari iei i dispari iei absolute.ş ş ţ ş ţ

Adic al existen ei ca absurditate. Nelini te te limitarea i jocul existen ial între apari ie iă ţ ş ş ş ţ ţ ş

dispari ie ca fiind totdeauna st pînit de finitudine… Cum s te consolezi cu valoareaţ ă ă

personal ? Cred c i laurea ii Premiului Nobel, cînd se raporteaz la nemurire, ajung laă ă ş ţ ă

formula: psihologic este tot, afar de eternitate. ă

Il întreb unde are manuscrisele de care mi-a vorbit cîndva. La Oradea, la Ia i, laş

prieteni, la securitate; dar îmi spune c nu acelea vor constitui opera lui. Nimeni s nuă ă

a tepte de la el o oper , deoarece el nu sş ă -a preg tit pentru a fi un autor, ci un legiuitor.ă

Pentru traiectoria vie ii lui, opera e un punct eventual i întîmpl tor. Dac se poate vorbiţ ş ă ă

totu i de o împlinire, aceasta se poate identifica oriunde, dar numai în planul operei scriseş

nu. Atunci în opera oral ?ă — Nu cu certitudine, chiar dac Mircea Eliade a spus c areă ă

geniul oralit ii; asta nu înseamn nimic. Îl întreb de ce nu vrea s dicteze acum texteleăţ ă ă

care-l preocup . Îmi r spunde c nuă ă ă -l preocup textele, ci problemele, care au o altă ă

gramatic i o alt logic . Cînd a fost scos din temni , a încercat s scrie; cu greu… A scrisă ş ă ă ţă ă

destule pagini, dar nu l-au mul umit. A i dictat. Pentru el, pagina scris era un mod de aţ ş ă

sistematiza trimiterile, citatele, jaloanele, iar nu gîndirea care pleac de la acestea. ă

Ce a i f cut, atunci, în întreaga via , dac de oper ca atare nu vţ ă ţă ă ă -a i preocupat? «Amţ

adunat mici ramuri, paie, alte m run i uri…» Opera dumneavoastr e un cuib.ă ţ ş ă

Minunile sînt totdeauna mari. Doamne, mari sînt minunile tale! M rimea minunii eă

m rinimia ei, d ruirea ei cosmic ; o minune «mic », izolat , netotal în d ruire, presupuneă ă ă ă ă ă ă

un num r de martori, dac nu privilegia i, oricum întîmpl tori. Minunea nu are nimic comună ă ţ ă

cu întîmpl torul: ea este evenimentul în starea lui real , absolut , fiind revela ie. De aceeaă ă ă ţ

minunea e mare, plin , de o universal izbucnire întru d ruire. Minunea se aprinde din maiă ă ă

multe col uri deodat , încercuind. Minunea nuţ ă - i pierde caracterul personal de adresare c treş ă

mine sau tine prin faptul c e universal ; personal , ea încercuie, te plaseaz întră ă ă ă -o

geometrie a captivit ii, în «fruntariile» absolutului. Încercuire, ea este asumare; tain ,ăţ ă

87

revela ie, ea este credin ; e cerculţ ţă -sfer al bol ii, al sfîntului potir i al sfîntului disc, ală ţ ş

cununilor. Minunea e aur .ă

În Rai, to i locuitorii acestui topos d ruit tr iesc sub zodia sferei. Dionisie Areopagitul,ţ ă ă

în descoperirea lui, vorbe te despre cîntarea de slav permanent pe care o aduce luiş ă ă

Dumnezeu Raiul. Or, ce este mai sferic , mai împlinit , decît cîntarea ce urc în tonuriă ă ă

înalte, pentru a se opri într-o binecuvîntat neputin de a trece de anumite piscuri, cantonîndă ţă

discret într-o unduire de arc de bolt ? i ce este mai rotund decît gestul mîinilor înă ş

rug ciune, care, apropiate, c u spre c u , îi dau omului sentimentul ocrotitorului, ală ă ş ă ş

creatorului de cuib, de ad post? Cuibul de pas re e sferaă ă -minune, sfera-realizare-împreun ;ă

a a cum glasul meu se ridic i ajunge pîn întrş ă ş ă -un punct de unde este preluat de al ii,ţ

împlinindu-se, tot astfel cuibul solid, din ramuri i frunze, jum tate de sfer , î i realizeazş ă ă ş ă

rotunjimea perfect prin venirea p s rii, ce acoper puii cu aripile larg deschise, ca oă ă ă ă

inimă-carte. Pas rea este mereu cealalt jum tate de sfer , aceea care zboar . Fiecare pas reă ă ă ă ă ă

este o jum tate de sfer ; cealalt jum tate a unei p s ri este cuibul; dac întîlne ti oă ă ă ă ă ă ă ş

pas reă -jum tateă -de-sfer i al turi o alt pas reă ş ă ă ă -jum tateă -de-sfer , nu înseamn c ai v zut oă ă ă ă

sfer , ci doar dou jum t i de sfer . Pas rea se rotunje te numai în cuib. Pas rea sufletuluiă ă ă ăţ ă ă ş ă

nostru se rotunje te în cuibul cald, comunitar, al Bisericii. De aceea, Biserica e bolt , eş ă

cunun , sfînt potir i sfînt disc, geometrie fundamental pentru aflarea geometriilor divine.ă ş ă

Minunea e mare, infinit i încercuitoare, iar Biserica, p str toare a minunii întrup rii,ă ş ă ă ă

e pînza de ap a cerului oglindit în ochii ridica i spre el cu dor negr it de împlinire; omul eă ţ ă

sfer ideal în mi care, rotunjime de cuib i de pas re. ă ă ş ş ă

Modelul pe care ni-l aduce înainte u ea prin pedagogia înv turii prin învecinare eŢ ţ ăţă

modelul felului de a te rotunji, de a considera pe cel lalt un cuib, acordînduă -i toată

credibilitatea pentru o necesar rotunjire în el.ă

88

17 februarie 1991

A venit doctorul; tensiunea bun , circula ia proast . Trebuie mai mult mi care. «Mă ţ ă ă ş ă

mi c suficient de mult printre idei, domnule doctor…» Îmi d , la plecare, sfaturi privitoareş ă

la administrarea medicamentelor. Dac mai are crize de durere, să ă-l chem.

Dup ce pleac , discut m despre dreptul fiec rui om, cît de redus spiritual, de a tr i înă ă ă ă ă

societate.

— Nimeni nu- i contest dreptul la existen dac e ti mediocru, dar nimeni nu faceţ ă ţă ă ş

confuzie între tine, sfînt, erou i geniu. Sfîntul, eroul i geniul sînt f r voia societ ii, care eş ş ă ă ăţ

obligat să ă-i recunoasc … Oamenii sînt egali în fa a legii, adic trebuie respecta i ca atare,ă ţ ă ţ

dar nu confunda i, nu f cu i identici, c e o gogoa … Nimeni nuţ ă ţ ă şă - i contest dreptul la oţ ă

via uman , normal , dac por i masca de om. Numai c , dac e ti mediocru, nu trebuie sţă ă ă ă ţ ă ă ş ă

te instaleze în vîrf, pentru c nu e nici în interesul t u. Acolo trebuie s stea cei dota i, careă ă ă ţ

sînt valoro i i pentru ei, i pentru al ii. ş ş ş ţ

— În genera ia dumneavoastr a i avut mul i dota i. Cioran, de exemplu. ţ ă ţ ţ ţ

— Cioran e mult prea inteligent pentru a fi durabil — în elegînd prin inteligent oţ

luciditate sterilizant , care nu ancoreaz în definitiv i parc nici nu vrea. Are tot timpulă ă ş ă

gustul provizoratului scînteietor… În genera ia mea nimeni nu a gîndit fundamental. Niciţ

Nae Ionescu nu a construit fundamental. A construi fundamental înseamn , cum iă ţ -am mai

spus, a construi în sistem: fie materialist, fie idealist, fie criticist. Trebuie s te situeziă

undeva. În afar de sistem faci impresionism. Adic toat genera ia mea nu a dep ită ă ă ţ ăş

str lucirea fragmentului bine f cut. ă ă

— Dar dumneavoastr cum a i construit?ă ţ

— În limba scris eu sînt om de dic ionar, adic ceea ce m intereseaz nu este atîtă ţ ă ă ă

str lucirea stilistic , cît precizia terminologic a cuvintelor. Cînd vorbe ti, mai colorezi ici iă ă ă ş ş

colea. Dar în general nu colorez, deoarece colorînd sînt braconier în teren interzis. De fapt,

eu nu sînt un om al scrisului, cu atît mai pu in al scrisului frumos. ţ

— Dar mînui i o limb foarte expresiv i plastic .ţ ă ă ş ă

89

— Limba româneasc ? Prin ea po i deveni vultur, dar e foarte greu de mînuit. Sau prină ţ

ea devii un cînt re de stran . Limba român are virtu i complete, adic poate fi vehicul a totă ţ ă ă ţ ă

ce se întîmpl spiritual în specia om. Au lucrat str mo ii no tri la un instrument minunat!ă ă ş ş

Limba român are toate premisele valorice pentru a deveni o limb universal , dar nu tiuă ă ă ş

dac e posibil acest mar istoric. Dac am fi fost un popor cuceritor… Dar tii cum am fiă ş ă ş

devenit universali? Dac am fi avut un stoc de Emine ti! Adic un stoc de valori. O limbă ş ă ă

devine prin genii universal . Limb german nu devine universal printră ă ă ă -un berar, brutar sau

m tur tor, ci prin Goethe, Schiller, Kant, Schopenhauer, Rilke… Prin ace tia limba germană ă ş ă

devine universal . Universalismul este legat de marile personalit i, care î i ridică ăţ ş ă

apartenen a, la o limb sau la o etnie, la grad de model. Noi, românii, nu punct mţ ă ă

universalitatea nic ieri. Lipsa universalului ne face sceptici. Nu e nevoie s strici ierarhii. Teă ă

învecinezi… Nu trebuie s încerci s înlocuie ti nimic din ceea ce a r mas definitiv, ci să ă ş ă ă

adaugi. S întrege ti mereu. Noi virtu i avem…ă ş ţ

— Ce ne lipse te totu i pentru a puncta universalitatea?ş ş

— Îndr zneala.ă

Facem cî iva pa i prin camer , pentru dezmor ire.ţ ş ă ţ

Recapitulez zilele care au trecut: deopotriv spectator i actor la o pies dintre cele maiă ş ă

grele… Învecinarea, vorbind în termenii lui u ea, are o structur ambivalent , de aspira ieŢ ţ ă ă ţ

i participare. Împ r ind înv tura prin învecinare în dou paliere, cred c înv tura ar ineş ă ţ ăţă ă ă ăţă ţ

de aspira ie, deoarece niciodat nu se va realiza intrarea definitiv în lumea ei, iarţ ă ă

învecinarea ine de participare, în elegînd participarea altminteri decît o vedeam pîn acum:ţ ţ ă

participarea e angajare, e intrarea în ritmul personajului i, în cele din urm , presupuneş ă

disponibilitatea de a-l înlocui în pasajele acute.

M întreb cum se explic desele tururi de for pe care le face u ea: treceri radicale deă ă ţă Ţ ţ

la o opinie la alta, în fa a mea sau a altora. Nu e un element de pedagogie; e, cum sţ -ar spune,

o chestiune de principii. Tot ceea ce pot în elege din aceast labilitate este faptul c nu ineţ ă ă ţ

la idei. Nu-i pas de ele… Spunea odat : «Eu gîndesc în idei!»ă ă — i atunci nu sesizasemş

înc pluralul. Idei! Ceea ce nu înseamn idei numai de un fel sau numai de dou feluri. Idei!ă ă ă

Multe, variate, colorate, ciudate, în contradic ie unele cu altele, complementare, rotunde.ţ

Idei! « i ce? sînt angajat de ele?» Nu sînte i angajat, dar… «Nici un dar, Radule, nici un dar.ş ţ

90

E dreptul meu de a face cu ele ce vreau.» Dezm ! «Ei, nici chiar, dar le pun i eu cum credăţ ş

c e mai bine. Pentru moment, evident: e un bine relativ!» Rîdem.ă

Revenim la universalitate: îndr zneala nu presupune un discurs, o inut , o oarecareă ţ ă

putin de a da tonul, de a incita prin ceva nou? «Desigur: e actorie, pîn la un punct…» iţă ă ş

nu avem prezen scenic ? «Avem, dar nu ne alegem scenele cele mai bune.»ţă ă

Sînt din ce în ce mai fericit cînd îl aud pe u ea vorbind. Spectacolul e unic. TurnulŢ ţ

afirma iei, cu contrafor ii argumentelor sau platforma polemicii, toate acestea, acum, nu seţ ţ

mai ridic a a de u or; a trecut la forme arhitecturale mai lesnicioase. De la o vreme preferă ş ş ă

liniile calme, conving toare prin simplitate. Nu mai r spunde la întreb rile celor ce vin; areă ă ă

el întreb ri pentru ei. Examenul nu mai este al întreb rii, ci al r spunsului. Mul i, care vin cuă ă ă ţ

întreb rile înghesuite, sînt nevoi i s improvizeze r spunsuri la un interogatoriu pe care nuă ţ ă ă -l

prevedeau. Cu un gest de luare în proprietate, u ea situeaz pe cel din fa exact în lumeaŢ ţ ă ţă

în care acesta se afl . Încet, gradat, îi pune întreb ri: ce vezi? ce auzi? ce sim i? cum i seă ă ţ ţ

pare cutare lucru? dar cel lalt? cine conduce? ce anse sînt de îndreptare? spre ce seă ş

îndreapt cultura ast zi? Rînd pe rînd, ceea ce este începe s fie cercetat cu aviditate, înă ă ă

punctele esen iale. Sus inînd cu un zîmbet larg efortul de concentrare al celui ce se vede pusţ ţ

în pozi ie scrut toare fa de locuirea saţ ă ţă — prea pu in b gat în seam pîn atunciţ ă ă ă ă —, u eaŢ ţ

nuan eaz întreb rile, împinge la ierarhiz ri: care e mai mareţ ă ă ă — acesta sau acesta? cine e

mai bun?… Spre sfîr it, cu o violen de pedagog, îmbrînce te spre concluzii ferme: i deci,ş ţă ş ş

domnule… carevas zic … Nu st ruie asupra datelor ca atare, ci pe p reri: zici dumneataă ă ă ă

c …? crezi c …? Atunci cînd interlocutorul, transformat în releu de captare a articula iiloră ă ţ

prezente, se poticne te sau obose te, u ea strecoar o glum , i ea interogativ , care seş ş Ţ ţ ă ă ş ă

termin cu un rîs asemeni unei întreb ri subîn elese: «Ce zici de asta? Ce zici?» i acelaă ă ţ ş

trebuie s zic … Sînt i momente de odihn , de preumblare. «Ai fost vreodat la Boteni?»ă ă ş ă ă

Nu. «Da’ la Cîmpulung Muscel?» Nu. «Da’ la Cluj?» Da! Odat fixat o geografie comun ,ă ă ă

începe un itinerariu precis, cu denumiri i oameni preci i, unii mor i, al ii în via . «Sş ş ţ ţ ţă ă-l

întrebi dac nă -a fost a a! ha, ha…» Întîmpl ri, pove ti; sau descrieri. St pe loc în fa a uneiş ă ş ă ţ

imagini; bucuros c a reu it s o prind pentru mai mult timp în aten ie i retin , o întoarceă ş ă ă ţ ş ă

pe toate fe ele, o demonteaz în locurile cele mai neb nuite. « tii ce îmi spunea mie George,ţ ă ă ş

un prieten de la Cluj, despre statuia lui Matei Corvin?… Da’ ce? crezi c lă -am crezut cu una

91

cu dou ?» Dialogul cap t alte trepte; pe dialogul ini ial, între u ea i vizitator seă ă ă ţ Ţ ţ ş

suprapune dialogul dintre u ea i amintiri. Prin povestire i înghiontire, vizitatorul esteŢ ţ ş ş

chemat s participe i el la acest dialog nou. «Dar ai spus c tii, domnule, Clujul; nuă ş ă ş - iţ

aminte ti de cafeneaua aia, din col , de la Universitate? cum se poate!…» Ca dup acestş ţ ă

excurs s se întoarc brusc la o idee, la o întrebare sau la o preocupare de la începutulă ă

dialogului: « i cum spuneai, crezi c …» Întreb rile reîncepeau s curg , s înconjoare oş ă ă ă ă ă

obsesie, o enigm ce se cerea rezolvat . Dup ce îi demonstrase c el, la tinere e, luase dină ă ă ă ţ

lume lucruri multe, multe de tot, i se înv ase minte în multe privin e, cel de acum, tîn rulş ăţ ţ ă

vizitator, era parc întrebat: dar dumneata? dumneata?… Întreb rile i privirile alunecauă ă ş

spre bibliotec , pluteau cîteva momente deasupra fiec rui raft în parte, alunecau maiă ă

departe, spre fereastr , treceau deasupra blocului din fa , a primilor copaci din Ci migiu, iă ţă ş ş

în cele din urm se întorceau, rotund, la u ea. iă Ţ ţ ş -n acest cerc era pus tîn rul vizitator; dină

acest cerc, de acum, nu avea s mai ias , poate, niciodat . Cum nu ie ise nici u ea… Pesteă ă ă ş Ţ ţ

c r i, case i arbori, fiin a gînditoare se întorcea mereu asupră ţ ş ţ ă- i, întrş -un efort de modelare iş

de coerentizare a multelor aspecte pe care via a le aduce spre gîndire i folosire omului.ţ ş

M uit la ni te fotografii careă ş -l arat pe u ea mergînd pe Calea Victoriei, în tinere e iă Ţ ţ ţ ş

la b trîne e. Mersul i caden a sînt acelea i; privirea parc e mult mai lung în timpul dină ţ ş ţ ş ă ă

urm . O privire ce str punge zidurile cauzal, scormonind în temeiurile de via i piatr aleă ă ţă ş ă

caselor i, mai ales, în ale celor ce le dau via , atunci i acum. Înalt, cu basca pus cu dichisş ţă ş ă

de mo neag, u ea apare, prin fluviul de oameni, ca un far pe o insul în deriv ; desprinsş Ţ ţ ă ă ă

parc din alte legit i i intind c tre zone deloc comune, prezen a lui nu are cum s nuă ăţ ş ţ ă ţ ă

atrag aten ia; nepl cut, desigur: e mustr toră ţ ă ă — treisprezece ani de pustnicie privesc cu

aten ie la rostul lucrurilor i oamenilor din jur; i se pare c nimeni nuţ ş ş ă - i justific dinamicaş ă

i nimeni prezen a. Toate cele din jur par a avea nevoie de treisprezece ani de a ezare iş ţ ş ş

cump nire. Dar s nu fie! s nu fie! Basca neagr se apleac asemenea unui catarg în bern ;ă ă ă ă ă ă

s nu fie!ă

Cea mai iscoditoare întrebare pe care o punea u ea celor care veneau la el era, în liniiŢ ţ

mari, aceasta: «Eu, vede iţ -m bine, sînt ceea ce sînt dup treisprezece ani, de nu ar mai fiă ă

fost, voi, m uit bine, sînte i ceea ce trebuia s fi i i mai trebuie s fi i înc . Acum, vă ţ ă ţ ş ă ţ ă ă

întreb: ce face i, domnilor, cu libertatea voastr ? Aud?» Nu tolera scuzele i nici artificiile.ţ ă ş

92

«Aud?» i de multe ori auzea lucruri bune; i se bucura, ca un catarg pe care se desf oarş ş ăş ă

pînza, gata s primeasc îmbr i area vîntului.ă ă ăţ ş

Învecinare cu libertatea; cum s faci din învecinare înv tur . M gîndesc cum ară ăţă ă ă

putea fi rezumat întîmplarea asta, a înv turii prin învecinare; m gîndesc: dac Dumnezeuă ăţă ă ă

ne-a f cut s ne învecin m cu lumea i cu oamenii i dac rostul nostru este acela de a neă ă ă ş ş ă

întoarce la El, atunci aceast învecinare nu poate fi decît spre acest rost; s facem dină ă

învecinare înv tura întoarcerii Acas … Iar menirea m rturisitorului este aceea de a neăţă ă ă

obi nui cu c ldura i cu lumina învecin rii cu cerul. Numinduş ă ş ă -l pe u ea m rturisitor, nuŢ ţ ă

introduc o valoare nou în tabla valorilor umane, ci încerc s fac o fuziune între tipul erouluiă ă

i tipul sfîntului, între istorie i vecie. Reu it sau nu, aceast încercare merit f cut .ş ş ş ă ă ă ă ă

u ea nu e neobi nuit, ci cu totul în ale sale, inînd de firescul cel mai la îndemîn . iŢ ţ ş ţ ă ş

lec ia pe care neţ -o poate da prezen a sa e tocmai aceea a simplit ii, fiind în acela i timpţ ăţ ş

aten i i la dictonul: s fii simplu nu e simplu delocţ ş ă — menit s ne arate, discret, simplitateaă

ca pe o excep ie. ţ

Pasional în op iuni, ardent în idei i foarte bucuros în sisteme, curios de oameni iţ ş ş

locuiri, iubitor de puritate i frumuse e, u ea e un om ce se plimb pe Calea Victoriei,ş ţ Ţ ţ ă

asemenea unui far pe o insul în deriv ; basca?ă ă — da, basca: o flamur stînd la îndoial ,ă ă

între triste e i bucurie… Acesta e, poate prea simplu, jocul vie ii unui om ce se plimba,ţ ş ţ

cîndva, pe Calea Victoriei.

93

18 februarie 1991

Ast zi neă -am trezit tîrziu, dup o noapte foarte agitat . Dureri mari de cap; o criz . Eă ă ă

lini tit acum i îmi cere iertare c mş ş ă -a deranjat din somn. Ne zîmbim. «Ce să-i faci? Ne

îndog im i noi cum putem, drag Radule.» Vorbim despre paradoxul libert ii mistice,ăţ ş ă ăţ

care face din libertate ceva relativ, deoarece raportîndu-te la absolut nu te po i consideraţ

decît relativ, altminteri nu ai accepta transcenden a lui.ţ

Îmi spune c a auzit de la mul i ziari ti expresia aceea, cu «intrarea în Europa». I seă ţ ş

pare o stupiditate. «E ca i cum noi am fi în camera asta i toat lumea ar ipa la noi sş ş ă ţ ă

intr m odat în ea… Dar noi sîntem aici! A a este i cu aceast intrare… Nu sîntă ă ş ş ă

antieuropeist, dar nu suf r excesele.» ă

Îmi poveste te cum au venit odat la el ho ii. «Eram pe jum tate adormit, cînd aud u aş ă ţ ă ş

deschizîndu-se. Eu nu închid niciodat u a… Intr doi domni, adic doi ho i. Ce dori i?ă ş ă ă ţ ţ —

Nimic. Da’ atunci, de ce a i venit? S fur m. S fura i? Da. Pe cine? Pe tine, mo ule! Peţ ă ă ă ţ ş

mine?…» Zice c nu au furat, pîn la urm , nimic; ba chiar au fost mira i de s r cia lucie.ă ă ă ţ ă ă

Rîde. Are o mare atrac ie pentru imaginea lui Don Quijote: îl impresioneaz fantastic; i seţ ă

pare un personaj sugestiv pentru secolul nostru. Dac nu m sup r, îmi va spune Panza.ă ă ă

Înseamn c el e Don Quijote? Nuă ă -mi r spunde.ă

Odat să -a întîlnit, la Uniune, cu Nichita St nescu; acela era cu so ia. «Zice Nichita: uiteă ţ

un om-idee, nu ca noi, f !» Rîde. ă

Cînd a ap rut cartea lui Cioran, Pe culmile disper rii, u ea iă ă Ţ ţ -a spus: «M Emile, nuă

exist culmi ale disper rii, c dac tu e ti pe culmi, atunci eu sînt în v ile disper rii!» Nuă ă ă ă ş ă ă

crede c Cioran va r mîne în con tiin a filozofic a viitorului; zice c e prea neconsolatoră ă ş ţ ă ă

pentru a putea fi re inut. Lumea, îi dau dreptate, tinde c tre formule consolatoare; tinde înţ ă

mod incon tient. Consider ca cea mai consolatoare propozi ie din istoria lumii aceasta:ş ă ţ

Dumnezeu a f cut omul dup chipul i asem narea Sa. «Asta une te ciobanul care cînt dină ă ş ă ş ă

fluier cu Nicolae Iorga!»

94

Îi spun c nu prea am încredere în egalitatea democratic . «Nici s nu ai! Principiulă ă ă

egalit ii, pe careăţ -l vehiculeaz democra ii din lume, func ioneaz în mod real numai înă ţ ţ ă

religie, fiindc numai religia cre tin consider oamenii egali în fa a lui Dumnezeu.»ă ş ă ă ţ

Nu-i plac lucizii, deoarece nu sînt oameni. Îi povestesc o pild din Pateric, unde ună

avva îl întreab pe un ucenic de ce e speriat. Am v zut pe dracul, zice acesta. i ai f cută ă ş ă

semnul crucii? Da. i a disp rut? Da. Atunci de ce mai e ti speriat, c doar nu din cauzaş ă ş ă

crucii?! A a e i cu lucizii: v d destinul lumii în culori sumbre, dar nu fac cruce, sau dac oş ş ă ă

fac, unii, o fac neconving tor. Îi place pilda. Discut m nuan ele ce despart pesimismul deă ă ţ

melancolie: «Pesimismul este expresia metafizic a lucidit ii, iar melancolia e o triste eă ăţ ţ

subiectiv f r ie ire.»ă ă ă ş

Vorbim despre mîn stire i monahi. Îmi spune c în tinere e vedea în mîn stire un locă ş ă ţ ă

al p cii absolute, pure; dar pe m sur ce a înaintat în vîrst i în credin a constatat c , înă ă ă ă ş ţă ă

fapt, mîn stirea e o insul a nelini tii mistice i c mai degrab cetatea e lini tit , deoareceă ă ş ş ă ă ş ă

nu mul i dintre cei care o locuiesc au nelini ti mistice; cel mult metafizice. «Dar asta e oţ ş

izmeneal subiectiv .» Revenim la gîndul mai vechi de a merge împreun la o mîn stire. Îiă ă ă ă

povestesc despre Mîn stirea Neam , unde am fost vara trecut ; are un schit numit Icoanei,ă ţ ă

mai sus, la vreo apte kilometri. Ar fi poate mult mai bine acolo, la mîn stire vin prea mul iş ă ţ

turi ti. Nu tiu de ce, dar pe Cioran lş ş -a vedea foarte organic încadrat întrş -un peisaj

mîn stiresc. E mirat: «De ce?»ă — Are un aer de neputin , or neputin a nu g se te niciundeţă ţ ă ş

mai mare audien ca la o mîn stire. De fapt, mîn stirile au pe lîng ele a aţă ă ă ă ş -numitele

bolni e: mîn stiri mai mici, cu biseric , pentru bolnavi sau c lug ri b trîni. Ce ar fi o bolniţ ă ă ă ă ă ţă

a culturii române ti? Spune c el ar fi primul care ar solicita un loc. De ce?ş ă — «Pentru că

sînt b iat de pop i pentru c în felul acesta a putea s m vindec total.» Cum? «P i nu aiă ă ş ă ş ă ă ă

spus c bolni a are în cadrul ei i o biseric ? A fi mereu la slujb , nu ca acum… Stau în pată ţ ş ă ş ă

i nu pot merge.» ş

u ea spune c are nostalgii liturgice, dar v d prea bine cum însu i dialogul ce seŢ ţ ă ă ş

poart în con tiin a lui seam n atît de mult cu un dialog rug tor, liturgică ş ţ ă ă ă — între omul

vechi i omul nou, între concept i dogm … Vorbinduş ş ă -mi a a mult despre moarte i despreş ş

dorin a de a merge la o mîn stire, am deschis o carte de rug ciuni biserice ti, aceea i în careţ ă ă ş ş

am descoperit discursul lui Ioan Damaschin Monahul. Mi-am imaginat atunci un alt dialog,

95

nu esen ial diferit de cel pe careţ -l purtam zilnic, dar altminteri, mai aproape, poate, de

expresia ultim la care aspira i discursul lui u ea.ă ş Ţ ţ

— Care e locul spre care omul se mi c asimptotic?ş ă

— «… În loc luminat, în loc de verdea , în loc de odihn , de unde a fugit toatţă ă ă

durerea, întristarea i suspinarea.» ş

— Cum se define te omul etern?ş

— «… F ptur amestecat din smerenie i din m rire.»ă ă ă ş ă

— Care e începutul istoriei c derii omului etern?ă

— «Locuitor i lucr tor al Raiului mş ă -ai rînduit, dar, c lcînd porunca Ta, mă -ai izgonit.»

— Istoria aceasta, recuperatorie în sensul ei ultim, nu a avut o constantă

supraveghetoare?

— «Mai întîi m-ai înv at prin multe minuni i semne, pe mine, r t citul, iar mai peăţ ş ă ă

urm Însu i, umilinduă ţ -Te, ca un îndurat, i c utînduş ă -m , mă -ai aflat i mş -ai mîntuit…»

— Ce treze te în con tiin învecinarea cu constanta divin supraveghetoare?ş ş ţă ă

— «Cu adev rat de ert ciune sînt toate i via a aceasta este umbr i vis; c în de ertă ş ă ş ţ ă ş ă ş

se tulbur tot p mînteanul, precum a zis Scriptura: cînd dobîndim lumea, atunci în groap neă ă ă

s l luim, unde împreun sînt împ ra ii i s racii.» ă ăş ă ă ţ ş ă

— Strig tul omului neputincios…ă

— «Dumnezeule, în vremea vie ii mele nu m p r si pe mine; ajutorului omenesc nuţ ă ă ă

m încredin a, ci m ap r i m miluie te.»ă ţ ă ă ă ş ă ş

— Învecinarea ultim …ă

— «Cu sfin ii odihne te, Hristoase, sufletul meu…»ţ ş

— De ce aducem neputin ele noastre în fa a lui Dumnezeu?ţ ţ

— «Tu Insu i e ti f r de moarte, Cel ce ai f cut i ai zidit pe om, iar noi, p mîntenii,ţ ş ă ă ă ş ă

din p mînt sîntem zidi i i în acela i p mînt vom merge.» ă ţ ş ş ă

— Care sînt temeiurile speran ei omului în Dumnezeu?ţ

— «M-ai însufle it pe mine, omul, cu suflarea cea dumnezeiasc i ai omorît moarteaţ ă ş

cea semea .»ţă

— C tre învecinarea cea dorit omul se îndreapt …ă ă ă

— «… p rta i vecin al str lucirii Tale celei luminoase…»ă ş ş ă

96

Acesta e dialogul rug tor al omului cu cerul.ă

u ea, prin nostalgia liturgic , rîvnea la ritmurile unui astfel de dialog, poate. ÎmiŢ ţ ă

spunea deseori cît de mult ar fi dorit s se abandoneze rug ciunii. «Toat via a mă ă ă ţ -am

preg tit s m rog, dar nu am reu it s spun decît primele cuvinte.»ă ă ă ş ă

S aib ceva manierist acest dialog?ă ă — m întreb. Nu cred. Sînt zone în care limba seă

întîlne te cu spiritul în a a m sur , încît î i împrumut din frumuse ile reciproce. Sîntş ş ă ă ş ă ţ

bucuros de aceast descoperire. A vrea să ş ă-mi fac odat timp i s trec prin toate c r ile deă ş ă ă ţ

cult; reg sirea discursului ini ial, refacerea gramaticii acestuia i aducerea lui la lumin ,ă ţ ş ă

pentru a ne salva din criza de comunicare actual . Îmi aduc aminte de dou defini ii dateă ă ţ

sfîntului, una inînd de un asemenea discurs, vechi, iar alta inînd de cea mai strictţ ţ ă

contemporaneitate. Prima: sfîntul e cel ce a m surat cerul cu genunchii. A doua: sfîntul esteă

un om des vîr it, care ajut pe oamenii obi nui i. Ultima e dat de un copil! u ea neă ş ă ş ţ ă Ţ ţ -ar fi

întrebat, printre zîmbete: «Nu e grozav?» Ce-i r spundem… ?ă

Îmi amintesc de vara petrecut la Mîn stirea Neam , aceea i var în care am aflat deă ă ţ ş ă

existen a lui u ea. Diminea a lucram la gr dina de zarzavat. Nu f ceam mare lucru:ţ Ţ ţ ţ ă ă

adunam ceap , cartofi, fasole. Mîncam foarte mul i morcovi; erau mari i dulci; i multeă ţ ş ş

mere. Dup prînz, m refugiam în chilie, unde aveam de la un c lug r binevoitor mai toateă ă ă ă

c r ile de baz ale ini ierii în spiritualitate. Seara, dup vecernie, f ceam o plimbare ocolită ţ ă ţ ă ă ă

în jurul mîn stirii. Drumul meu preferat era cel ce ducea spre schitul Buna Vestireă — un

drum str juit de brazi, ca o prezentare de arme. Pe un drum ca acesta a fi dorit s m plimbă ş ă ă

cu u ea, s trecem în revist vîrstele i sevele ce neŢ ţ ă ă ş -au str juit cu demnitate pa nic ,ă ş ă

suitoare spre cer. Dar se vede treaba c nu a trebuit s fie a a. Am trecut pe lîng alte vîrsteă ă ş ă

i alte seve. Cîndva îmi spunea c vede biblioteca asemenea r bojului cu zilele de izolare.ş ă ă

Mai era un drum ce te îmbia la preumblare; un drum ce pleca de la fîntîn , str juit deă ă

data aceasta de case. Poate c i un astfel de drum iă ş -ar fi pl cut lui u ea; putea oricînd să Ţ ţ ă

apar , de dup un pom sau dintră ă -o verand , vreun c lug r, tîn r ori b trîn, cu care s po iă ă ă ă ă ă ţ

împ rt i încet, discret, tainele lumii.ă ăş

i era un al treilea drum: între poarta mîn stirii i schitul Icoanei. Lung, pietros, f rş ă ş ă ă

menajamente; era str juit de p dure pe o parte i de un rîu pe cealalt . i acest drum, cred,ă ă ş ă ş

i-ar fi pl cut lui u ea. Am fi mers cînd sub vîrstele vegetale i puternice ale p durii, cîndă Ţ ţ ş ă

97

prin vîrsta lichid , mi c toare i cînt toare a apei, pendulînd oarecum între r d cini i ceră ş ă ş ă ă ă ş

oglindit, între în l are i curgere.ă ţ ş

u ea se recuno tea cu bucurie în Don Quijote. O recunoa tere care nu de pu ine oriŢ ţ ş ş ţ

aducea a completare: se rotunjea în imaginea lui simbolic ; Cavalerul Tristei Figuri… De laă

cei trei ani, de la Interne, la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, u ea a peregrinat f r de voie întrŢ ţ ă ă -o

Spanie a durerii i a jertfei, deopotriv de amar i de «realist » ca Spania lui Don Quijote;ş ă ă ş ă

i tot asemenea acestei Spanii, drumul lui u ea a avut de multe ori oaze de veselie iş Ţ ţ ş

scufundare în vis. Ce l-a mînat pe u ea, în toat via a lui? Ce rosturi va fi descifrat,Ţ ţ ă ţ

retrospectiv, în tot ce i s-a întîmplat? Aceea i soart a nobilului o afl m i în via a, citit cuş ă ă ş ţ ă

aten ie, a gînditorului; deopotriv cavaleri, deopotriv de tri ti, deopotriv figuri, simboluri,ţ ă ă ş ă

cei doi se întîlnesc, spunîndu- i unul altuia cîte ceva din drumurile lor, întregind astfelş

geografia idealului.

Asumîndu- i sc derile, inconsisten ele sau ov ielile, u ea trece printre dealurileş ă ţ ş ă Ţ ţ

deloc primitoare ale vie ii lui avînd con tiin a unei pedagogii la care este supus i care,ţ ş ţ ş

ascultat pîn în consecin a ultim , poate provoca la rînduă ă ţ ă -i o nou pedagogie.ă

u ea poate c niciodat nu a visat la o materializare, la o «punere în practic » aŢ ţ ă ă ă

idealului s u, dar a lansat acest ideal în lume, a înv ată ăţ — oriunde a putut i cu cine aş

dorit — imaginea cet ii cre tine, sperînd ca în felul acesta, în urma luptei cu himerele,ăţ ş

ispitele i încerc rile, pîn la urm s determine pe oamenii cu care se învecina s accepte iş ă ă ă ă ă ş

o alt învecinare, mai înalt , să ă ă-i fac s intre pe drumul c tre ideal ca pe drumul spre ună ă ă

castel la care nu trebuie s ba i în poart pentru a putea spune c ai ajuns.ă ţ ă ă

98

19 februarie 1991

Il rog să-mi spun ce este cu «teatrul seminar» de care a amintit. Zice: «În teatrulă

obi nuit, spectatorii sînt cronofagi. Î i mînc vremea c scînd gura la inutilit i, cînd ar trebuiş ş ă ă ăţ

de fapt s plece de acolo cu un plus de con tiin filozofic , sau social , sau uman ,ă ş ţă ă ă ă

ferindu-se de sterilitate. S nu stea la teatru ca la ceva hazliu, ci s plece acas mai plini. Ună ă ă

teatru teoretic, adic modelul piesei mele ideale de teatru, nu e nici Shakespeare, niciă

Goethe, nici Molière, ci Platon în dialogurile lui. Adic imita ia dialogului platonic, careă ţ

este expresia con tiin ei teoretice, nu estetice. Nu te intereseaz frumuse ea, cît dac po i sauş ţ ă ţ ă ţ

nu s imi i un adev r. Acest teatruă ţ ă -seminar mut dialogul platonic în dialogul dramatic.» iă ş

ce titlu v-a i gîndit sţ ă-i da i? «Întîmpl ri obi nuite.» Cum adic ? «Adic cotidianul ridicat laţ ă ş ă ă

semnifica ie scenic .»ţ ă

Ascult m Mozart. ă

Cum se explic mobilitatea global pe care o ave i în cîmpul ideilor? «Nu e nevoie să ă ţ ă

fii enciclopedist — c enciclopedismul, în general, e un fel de cancer mintală —, dar s pleciă

din ni te discipline coerent organizate. Eu cunosc, de exemplu, economie politic i drept deş ă ş

rang universitar, i asta îmi permite s manevrez în ansamblu.» Un teolog nu cred c trebuieş ă ă

s plece de la o disciplin ca atare; eu, de exemplu, nu am nici o înclina ie deosebit spreă ă ţ ă

vreo disciplin . «Dar ce, Radule, crezi c o s mai ai nevoie de ceva cînd ai s intri în studiulă ă ă ă

teologic?» tiu i eu… «O s ai nevoie de filozofie. Atît. De fapt, orice inteligen adev rat ,ş ş ă ţă ă ă

iţ -am mai spus asta, basculeaz permanent între filozofie i teologie.»ă ş

Îl întreb iar i cum săş -a apropiat de Dumnezeu. Spune c înainte de închisoare, i maiă ş

ales atunci, a sim it acut, organic, biologic chiar, inutilitatea construc iilor umane. De aici iţ ţ ş

furia manifestat împotriva comuni tilor, a ateilor în general? «Ateii să ş -au n scut, dar să -au

n scut degeaba.» Am auzit c în pu c rie preo ii de inu i f ceau pe ascuns Sfîntaă ă ş ă ţ ţ ţ ă

Liturghie… Îmi spune c nu a avut bucuria de a asista sau de a auzi slujba aceasta înă

pu c rie, dar vrea sş ă ă-mi povesteasc o întîmplare. «Am auzit un igan dînd sfaturi unuia careă ţ

era în celul cu el i care se ruga provocator: îl vedea gardianul i îl b tea. i iganul îi d ună ş ş ă ş ţ ă

99

sfat: m frateă -miu!, c acu’, zice, sîntem fra i la înghesuial , m frateă ţ ă ă -miu, f cruce cu limbaă

în gur , m , c nu te vede nimeni!» Rîde.ă ă ă

Am observat c nu vibreaz la operele artistice i c nu are cuvinte prea m gulitoareă ă ş ă ă

pentru arti ti. «Arta are un singur viciu, drag Radule: este încînt toare i nemîngîietoare.ş ă ă ş

Ce te încînt nu dep e te senzorialitatea. Arta a vrut s se furi eze în cer, dar nu iă ăş ş ă ş -a mers! A

devenit o simpl expresie ilustrativ . Nu poate nici o art din lume s exprime esen ele, nu.»ă ă ă ă ţ

Dar arta religioas , cum o vede i? Nu crede c aceea mai este art , ci altceva. Îi dau dreptateă ţ ă ă

i îi spun ce greu canon au pictorii de icoane; or, în aceste condi ii, artistul nu mai e artist caş ţ

atare, ci un cre tin care are harul de a picta. M aprob . Spune c niciodat nu a suportatş ă ă ă ă

fandoseala arti tilor, pe care îi suspecteaz de pluralism valoric; adic f rîmi eaz adev rulş ă ă ă ţ ă ă

cu care intr în contact. Îl «personalizeaz »!ă ă

«Cum îmi zic tia mie?ăş — un Socrate român. Cum ai zice: un Iulius Caesar t tar!» Seă

uit cu ghidu ie la portretul pe care i lă ş -a f cut cineva, în c rbune, întrebînduă ă -m parc :ă ă

sem n eu cu Socrate, ce zici? « tia vor s fac din mine un b trîn sclerozat, reac ionar iă Ăş ă ă ă ţ ş

vorb re . Îns cred c nu am spus nimic pîn acum care s înt reasc m car una din acesteă ţ ă ă ă ă ă ă ă

tendin e.» Sigur c nu! «Atunci, de ce m calc pe nervi ziari tii tia?» Pentru c sînte i înţ ă ă ă ş ăş ă ţ

vog . « i cînd nă ş -o s mai fiu?» Nă -or s mai vin . «Mai bine. Dar oameni de cultur , adică ă ă ă

oameni de teapa mea, nu prea v d pe aici…» Să -au speriat de vîlva produs în jurulă

dumneavoastr . «Dar nu eu am produsă -o!» Rîdem. « tii ceş -am s fac? Nă -o s mai primescă

nici un ziarist aici, c doar nu sînt un automat care scoate propozi ii la comand …» De undeă ţ ă

vine totu i verva?… «Este o verv care m cost . Eu nu pot s fiu spontan, i atunci spunş ă ă ă ă ş

într-o form concis ceea ce mă ă -a preocupat sau m preocup înc .» i cînd mai ave i timp să ă ă ş ţ ă

fi i i «serios»? «Cînd dorm sau cînd stau cu tine de vorb …»ţ ş ă

M întreab dac am mai scris ceva la Înv tura prin Invecinare. Nu; încep s cred că ă ă ăţă ă ă

nu poate fi scris atîta vreme cît ne mai învecin m înc . E o form a amintirii, un scurtă ă ă ă

manual despre cum trebuie s abordezi învă ă- tura. Or, asta e treab de arheologie, de timp.ţă ă

«Cred c nu teă -am înv at nimic eronat pîn acum.» Ave i voca ie de profesor… «Crezi?…ăţ ă ţ ţ

p i în pu c rie îmi ziceau domnule profesor.» A i avut, acolo i aici, elevi buni? «Eu amă ş ă ţ ş

considerat mereu partenerul de discu ie, chiar dac era mult mai tîn r decît mine, dreptţ ă ă

prieten, iar nu elev. Nu-mi place s pr sesc în jurul meu subalterni mintali.» Respecta iă ă ţ

100

libertatea lor… «S tii c cine a fost privat de libertate, întră ş ă -un fel sau altul, se înva minteţă

s mai mînce timpul i libertatea altora.» ă ş

101

20 februarie 1991

A venit doctorul. Vin i cî iva prieteni; coment m evenimentele politice; nu tiu cineş ţ ă ş

aduce vorba despre conceptul de «cultur mic ». u ea spune c nu exist «culturi mici»ă ă Ţ ţ ă ă —

mici sînt oamenii care o fac. «O cultur trebuie s aib dou calit i: s fie tipic i s fie,ă ă ă ă ăţ ă ă ş ă

a adar, universal ; altminteri, e un fenomen local.» Ceea ce înseamn … «Ceea ce înseamnş ă ă ă

c oamenii no tri de cultur ar trebui s fie tipici, adic a a cum sînt, iar nu imitînd pe nuă ş ă ă ă ş

tiu cine, i s fie, astfel, universali.» Doctorul este îngrijorat de circula ia proast . Prieteniiş ş ă ţ ă

îmi sugereaz s ie im cu u ea la plimbare. Se opune; nu se simte în stare. Amîn m pentruă ă ş Ţ ţ ă

alt zi. Dup ce pleac to i, cu un glas am rît, îmi spune c se simte ca un obiect. Regretă ă ă ţ ă ă ă

starea asta de neputin i faptul c nu mai poate primi pe nimeni în mod vertical. ţă ş ă

Deschidem iar i discu ia referitoare la arti ti i art . «Datorit capacit ii mele deăş ţ ş ş ă ă ăţ

abstrac ie, nţ -am sim artistic, plastic vorbind.» Dar în liceu v pl cea geometria… «Da, darţ ă ă

ca model de ordine, iar nu ca frumuse e. Nţ -am geniul construc iei plastice.» Camera undeţ

st m e foarte colorat … Se uit întreb tor la mine. Asta e locuin de gînditor? «Asta eă ă ă ă ţă

locuin de anahoret e uat în Europa!»ţă ş

Zicea i c viciul lui Cioran este cultivarea în exces a paradoxului; dar viciulţ ă

dumneavoastr , acceptînd c exist m car unul, care este? «Viciul meu este cultivareaă ă ă ă

argumenta iei logice.» E o deforma ie de func ionar? «Sţ ţ ţ -ar putea. La Ministerul Economiei

Na ionale eram foarte grijuliu cu toate construc iile mele, pentru c , spuneam eu, înţ ţ ă

Bucure ti trebuie s umbli dou zile în galop cu calul pentru ca s g se ti un om prost!»ş ă ă ă ă ş

Rîde. Îmi poveste te o întîmplare dintrş -un salon. «Zice o doamn lui Cioran: domnuleă

Cioran, dac sînte i atît de sceptic în ceea ce prive te neamul românesc, vă ţ ş -am ruga s ne da iă ţ

o scriere legat de persoana dumneavoastr … dumneavoastr sînte i turc?ă ă ă ţ — să-mi explica iţ

apari ia dumneavoastr , c nu mai în eleg nimic!»ţ ă ă ţ

Mi-a i povestit despre perioada de stînga. B nuiesc c primea i i scrisori, în urmaţ ă ă ţ ş

articolelor dumneavoastr . « i ce scrisori! Tovar e u ea…» Rîde. «…V rog s insista iă ş ăş Ţ ţ ă ă ţ

asupra tezei din articolul anterior… Semneaz : un grup de muncitori din Constan a. Ptiu!ă ţ

Tîmpit mai eram!» Dar nu regreta i perioada aceea… «Nu regret. A fost o aventur ; miţ ă -am

102

dat seama c la stînga nu exist decît dorin e umane, dar nici un adev r.» Stînga vă ă ţ ă -a b gat iă ş

la închisoare. «A fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru nebunia din tinere e; dar s tii, eu amţ ă ş

fost în tinere e de extrem stîng pentru c eram generos. Nu suportam mizeria. Nu deţ ă ă ă

nebun, ca s fac carier ; din compasiune fa de pr p di i!» Iar pr p di ii vă ă ţă ă ă ţ ă ă ţ -au chinuit cînd

au luat puterea. «P i se spune: omul s rac, al doilea drac!»ă ă

În ciuda cultiv rii argumenta iei logice, discursul dumneavoastr face în mod constantă ţ ă

apel la dogm , la dogma în eleas ca revela ie, ca izvor de libertate, iar nu la dogmaă ţ ă ţ

în eleas peiorativ, profan. Apelul la dogm îl v d la dumneavoastr , uneori, ca un apelţ ă ă ă ă

disperat la stabilitate i certitudine. «P i dogma nu e util , ci lini titoare i consolatoare. iş ă ă ş ş ş

Nae Ionescu f cea apel la dogm . El neă ă -a înv at, dup care au venit Crainic, St niloae iăţ ă ă ş

ceilal i teologi…» Avea i, odat , un scurt text numit Libertatea ca dogm . Ar meritaţ ţ ă ă

discutat inversiunea: dogma ca libertate! «Drag Radule, cînd ai s ajungi s iei teologiaă ă ă ă

parte cu parte, dogm cu dogm , Sfînt P rinte cu Sfînt P rinte, atunci i se va p rea c aiă ă ă ă ţ ă ă

intrat în patria libert ii absolute. Î i închipui, pentru un întemni at, ce înseamn dogmaăţ ţ ţ ă

Sfintei Treimi? — un adev r de care nimeni nu se poate atinge profanator. În plină ă

închisoare, un lucru de neatins! Aceasta este m re ia i libertatea dogmei.»ă ţ ş

A venit mama; are ni te pr jituri i mînc m cîteva. u ea mai vrea una. Î i aduceş ă ş ă Ţ ţ ş

aminte cum o a tepta, copil fiind, pe maicş ă-sa s vin de la ora cu cofeturi. Îi spun mameiă ă ş

s se odihneasc pu in. u ea propune s lu m în fiecare zi cîte zece pr jituri; se voteaz înă ă ţ Ţ ţ ă ă ă ă

unanimitate. Spune c , la o adic , s cerem o aloca ie de la buget!ă ă ă ţ

Îmi repet imaginea lui din copil rie, a teptîndă ă ş -o pe maică-sa; o consider cea maiă

sugestiv amintire, mai sugestiv decît orice amintire, din orice alt vîrst a vie ii lui. Deă ă ă ă ţ

ce? — Nu-mi poate spune cu precizie, dar a a simte.ş

Orice mare ie ire în cultur presupune o întreag industrie menit a valorifica apetitulş ă ă ă

corpului social pentru o anumit valoare care se impune în acel moment. M gîndesc laă ă

paradoxul operei lui u ea: postum în întregime — editorial vorbindŢ ţ ă —, aceast oper vaă ă

crea o specie cultural nou de parazi i ai minunilor. Se va încerca din toate putin eleă ă ţ ţ

neputin ei acestora s se ofere lumii o imagine u ea care poate nu va fi rea, dar nici bun .ţ ă Ţ ţ ă

Se va crea un curent, o mod , un u ianism ce î i va contrazice, de la un punct,ă ţ ţ ş

«întemeietorul»; traiectoriile postume au întotdeauna un grad de imprevizibilitate care,

103

oricum ar fi, frizeaz imprevizibilul nepl cut. Nepl cerea de neevitat vine din simplul faptă ă ă

c lipse te ochiul selector i aprobator al autorului. i aceste pagini vin întră ş ş ş -o absen , darţă

poate c salvarea lor const în faptul c se bazeaz , totu i, pe o prezen , singura care ară ă ă ă ş ţă

trebui s ne intereseze i la perpetuarea c reia ar trebui s lucr m, dac vrem ca actul nostruă ş ă ă ă ă

cultural f cut în umbra lui Petre u ea s nu semene cu o parazitare. Numai a a.ă Ţ ţ ă ş

104

22 februarie 1991

Avea un prieten, cer etor, la Cluj. «Ce mai faci, Ioane? Bineş — dar dumneavoastr ,ă

domnule Petric ? Tot cu ideile, tot cu ideile? Zicea cer etorul c , dac iă ş ă ă -a fi dat cîte un banş

pentru fiecare idee care îmi venea, s-ar fi îmbog it!» Îmi poveste te despre înscenareaăţ ş

securit ii, care lăţ -a arestat în hol la Athenée Palace sub motiv c face specul . Cu ce? Nuă ă

i-au r spuns; i atunci iă ş ş -a adus aminte de Ioan de la Cluj: «cu idei, frate!… cu idei!»

Revine asupra sintagmei «om autonom». E sintagma care define te, în viziunea lui, totş

spectrul larg al neputin ei spirituale, de la lucizi pîn la atei i de la filozofi pîn la arti tiţ ă ş ă ş

pantei ti. «Omul autonom în mod absolut, drag Radule, ar trebui, pentru aş ă - i sus ineş ţ

autonomia, s se autoeduce, s se autohr neasc i s fie autof cut, s izvorasc el din el!»ă ă ă ă ş ă ă ă ă

Regret c nu a avut familie. Îl întreb dac totu i nu crede c are o familie de spirit; nuă ă ă ş ă

e sigur. Dar a i dori? Nu tie ce s r spund ; nuţ ş ă ă ă -i place subordonarea mintal . Dar e vorbaă

de comuniune, nu de o ierarhie care s determine rela ii de subordonare. De ascultare iă ţ ş

înv are, nu de subordonare… Sper ca m car postum ceva tot s se prind de genera iaăţ ă ă ă ă ţ

nou . «Genera ia ta e cea mai potrivit pentru o prefacere fundamental i pentru o ie ire înă ţ ă ă ş ş

universalitate; a noastr a fost z natic r u. A debutat în euforia realiz rii României Mari iă ă ă ă ă ş

a murit în închisorile comuniste. Ne-a pedepsit Dumnezeu c nu am tiut s ne bucur m cumă ş ă ă

trebuie… dar voi, care nu a i trecut prin închisori, ti i cum arat i cei care închid i ceiţ ş ţ ă ş ş

închi i. Ave i o perspectiv total .» Dar ne lipsesc îndrum torii, înv torii! « i ce dac ?ş ţ ă ă ă ăţă ş ă

Merge i la biseric , scotoci i bibliotecile, stoarce i pe cîte unul ca mine, dac ave i noroc sţ ă ţ ţ ă ţ ă-l

întîlni i, i pîn la urm tot trebuie s vin cineva…»ţ ş ă ă ă ă

Ascult m muzic ; îl întristeaz un pasaj. Spune c triste ile muzicale sînt cele maiă ă ă ă ţ

durabile, deoarece se bazeaz pe ecouri, pe reverbera ii sonore, iar nu pe structuri fizice,ă ţ

materiale; amintirea Ideilor.

Afar ninge. «S tii c mă ă ş ă -am gîndit serios la ultimul pasaj comentat din Platon.»

Închid fereastra. Fulgii se depun încet pe contururile balconului. «Cred c Platon a intuit celă

mai bine jalea omului, neputincios în fa a esen elor.» Poate c tînjea dup întrupare, ceţ ţ ă ă

zice i? Ninge din ce în ce mai dens. «Poate. Dovad imaginea grotei: ar fi dorit poate i el sţ ă ş ă

105

fie martor al unui rug aprins care s nu ard .» Vîntul r scole te stratul sub ire de z pad . Seă ă ă ş ţ ă ă

fac mici fuioare care puncteaz ici i colo aerul, ca ni te copaci r zvr ti i. «Dar s tii c ,ă ş ş ă ă ţ ă ş ă

pîn la urm , to i anticii au un defect de principiu…» Ninsoarea se lini te te. Ninge calm.ă ă ţ ş ş

«Smerenia!» Dar asta e o virtute cre tin … «Tocmai de aceea: nu au tiut s intuiasc decîtş ă ş ă ă

în planul ideilor, dar nu i în cel moral.» Ninsoarea înceteaz . Cîte un fulg, întîrziat,ş ă

r t ce te dup un loc unde s se a eze.ă ă ş ă ă ş

106

25 februarie 1991

Poveste te: «Veneam odat cu mama de la cîmp i în fa a noastr mergea o femeie careş ă ş ţ ă

ducea un copil în spate, mai i torcea i f cea i alte treburi. Eu zic: mam , de ce face aiaş ş ă ş ă

atîtea lucruri? Zice: se afl i ea în treab !» Rîde. «Cine nu are pasiune terminologică ş ă ă —

risc s se afle în treab .» Aflarea în treab este isprava omului neputincios… «De fapt, euă ă ă ă

am f cut o glum pe care nu miă ă -o mai permit: aflarea în treab ca metod de lucru laă ă

români! Nu-mi mai permit asta fiindc nu vreau s fac ironie, deoarece ironia este stil deă ă

amurg alexandrin.»

Poveste te: «A venit odat un fran uz la noi, cu ni te ma ini, iar una nu func ionaş ă ţ ş ş ţ

tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge i a a! Trebuie s sc p m de acest „merge iş ş ă ă ă ş

a a“; c „merge a a“ înseamn c merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd i nuş ă ş ă ă ş

orice.»

Îmi zice c nu vede în toleran decît o form degenerat a libert ii. Am pierdută ţă ă ă ăţ

exactitatea pe care o avea i în genera ia dumneavoastr ; era i mai apropia i de nem i. «Sţ ţ ă ţ ţ ţ -ar

putea s ai dreptate.» ă

Tare sînt singur, Doamne, i piezi !ş ş — recit psalmul i adoarme. Dup o or , seă ş ă ă

treze te i m strig : «Uite, drag Radule, am avut un vis… Se f cea c merg pe un drumş ş ă ă ă ă ă

lung, lung tare, i doream mult de tot s ajung întrş ă -un loc, nu tiu care anume… i întîlneamş ş

oameni pe drum, c rora le ziceam să ă-mi spun cum s ajung mai repede. Nimeni nu tia cumă ă ş

se ajunge mai repede. Cînd deodat , vorbind cu un drume , apare un ins care îmi spune că ţ ă

tie el o scurt tur . Am plecat cu el… i aici sş ă ă ş -a oprit visul. Ce-o fi asta? M învecinez, f ră ă ă

s tiu, cu un eveniment care se va întîmpla sau care să ş -a i întîmplat deja, sau…?»ş

Discut m despre libertate. Nu o accept ca termen teologic; Biserica nu e sediulă ă

libert ii în sensul ei democratic, ci al libert ii f r alternativ : Dumnezeu. Oare de aceeaăţ ăţ ă ă ă

ateii se numesc liber-cuget tori? «Se poate. Au impresia c , atei fiind, sînt mai liberi…» ă ă

Îmi descrie o imagine din copil rie, cînd mergea cu mama de mîn . Se sim ea înă ă ţ

siguran . Uneori, plecau de diminea deţă ţă -acas , de foarte de diminea , i adormea peă ţă ş

drum. Cînd nu mai sim ea mîna mamei inînduţ ţ -l, se trezea speriat.

107

Peste o s pt mîn , u ea se va interna la spital. Boala necesit un tratament maiă ă ă Ţ ţ ă

îndelungat. Îi pare r u c ne desp r im. ine să ă ă ţ ţ ă-i promit c voi veni cît de des la el, la spital.ă

Îi promit. Îmi strînge mîna; m trezesc, speriat.ă

*

In lumea spiritului, nebunia pentru o idee sau o stare sau o credin îmbrac formeţă ă

aproape monahale, de lep dare de sine, de uitare. Îmi aduc aminte cum, la Spitalulă

Christiana fiind, u ea î i formase un grup de auditori. Era o c lug ri extraordinar , Maria,Ţ ţ ş ă ă ţă ă

care intuise perfect ritmurile i capriciile lui u ea i care, în felul acesta, îi era de mareş Ţ ţ ş

ajutor. Într-o zi am fost la el în vizit , împreun cu un prieten. Sl bise i durerile de cap erauă ă ă ş

atroce; cu ochii mari, de durere i a teptare, m privea avid dup o consolareş ş ă ă — sau dup ună

remediu. «S m duci acas , Radule!» Dar nu v sim i i bine aici? «Nu; parc sînt închis.»ă ă ă ă ţ ţ ă

Tratamentul… «Ce tratament? Eu nu sînt bolnav, ci sînt b trîn… or, asta nu se vindec , ci seă ă

între ine!» Prietenul cu care venisem îi pune o întrebare confuzţ ă — i incitant , în felulş ă

acesta, pentru gîndirea atît de precis a maestrului. Domnule profesor, medicamentele…. Oă

sor medical îi pune în mîn un pumn de pastile i îi d un pahar cu ap . Cu un gestă ă ă ş ă ă

ov itor î i bag pastilele în gur , cînd deodat este atras de întrebarea prietenului: «Ce,ş ă ş ă ă ă

domnule?…» Urmeaz un r spuns înfl c rat, argumentat. Am rev zut pentru ultima oară ă ă ă ă ă

cum se ridic turnul de cetate: abrupt, f r taton ri sau opriri; cu pastilele r t cind speriate înă ă ă ă ă ă

gur , înghesuite de cuvintele ce nu mai ineau seama de prezen a lor, u ea uitase de sine,ă ţ ţ Ţ ţ

lansîndu-se spre cel lalt cu toat fiin a. Întreg, plin; bucuros, parc … Întră ă ţ ă -un sfîr it, sora îiş

aminte te de medicamente. «Care medicamente?» Pentru durerile de cap… «Care dureri?ş

…» R pit în întregime de lumea aceea, adormise parc pentru aceasta, trezinduă ă -se aici doar

din necesitatea de a nu contrazice legea gravita iei.ţ

Multe lec ii a mai inut, cred, u ea în spital. Între un pahar cu ap i un pumn cuţ ţ Ţ ţ ă ş

medicamente, discursul s u î i p stra o independen uimitoare, aducînduă ş ă ţă -ne i pe noi înş

lumea lui, r pinduă -ne din intervalul mohorît ce se întinde, pentru fiecare, între un pahar cu

ap i un pumn de medicamente…ă ş

108

6 octombrie 1991

u ea a împlinit ast zi 89 de ani. Nu d importan evenimentului, îns vin cî iva tineriŢ ţ ă ă ţă ă ţ

care încearc să ă-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Vîrsta nu-l bucur ; vîrstele lumii da,ă

îns nu a lui, care se simte din ce în ce mai dep it de ritmurile unei vie i pe care nă ăş ţ -o mai

poate umple cu prezen a lui organizatoare, ci doar cu o prezen contemplativţ ţă -meditativ .ă

Dar cît de mult înseamn înc aceast prezen …ă ă ă ţă

*

Ultima scrisoare c tre prieteni:ă

Tr iesc o insuportabil însingurare. M situez în pustiu i am impresia c cetatea toată ă ă ş ă ă

a plecat într-un nedeterminabil concediu. Nu m pot sprijini decît pe Dumnezeu, careă

niciodat pîn acum nu a fost atît de prezent. M v d tr ind întră ă ă ă ă -un spa iu sacralizat deţ

atotst pînitoarea Biseric cre tin . Nu m jenez s consider toate disciplinele min ii umaneă ă ş ă ă ă ţ

roabe ale teologiei, fiindc în ele nu apare Absolutul: Dumnezeu. F r Absolutul divin, totă ă ă

ce exist ne îndeamn să ă ă-l gîndim ca neavînd nici un sens. Am fost totdeauna nelini tit, înş

lumea fenomenal în care am tr it, de întrebarea: de ce exist aceast lume? i de ce nu seă ă ă ă ş

poate explica imposibilitatea gîndirii de a formula lumea în mod exhaustiv? Acea consolatio

magna a lui Boethius nu e concludent , neavînd caracter religios. F r religie omul r mîneă ă ă ă

un animal ra ional i muritor care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. Absolutul religiosţ ş ă ş ă

cre tin ne scoate din nelini tile infinitului i nedetermin rii, deoarece ideea de limit , tr itş ş ş ă ă ă ă

de om în univers, nu poate fi dep it decît religios. Ce dezgust toare mi se pare înlocuireaăş ă ă

ritualului mistic cu specula ii aleatorii! În orice aul se discut comod, util sau eronat,ţ ă ă

niciodat setea de definitiv neputînd fi satisf cut .ă ă ă

M opresc din avalan a de gînduri la formula: «a ti», la scar uman , poate fiă ş ş ă ă

folositor, dar în nici un caz mîntuitor.

Ce pustiu ar fi spa iul dac nţ ă -ar fi punctat de biserici!

Petre u eaŢ ţ

Semne

109

Uneori, cultura se bucur . Iar bucuria ei din smerenie vine, f r zgomot, pa nic, ca oă ă ă ş

s rb toare în timp de r zboi… Sînt oameni ai spiritului care, în cultur fiind, fac toate celeă ă ă ă

neobi nuite culturii: tac, se smeresc, nu se agit , nu proclam , nu incrimineaz , ci pur iş ă ă ă ş

simplu există — monumental. Cu o m re ie de zvon, în cultura secolului nostru Petre u eaă ţ Ţ ţ

are caracteristicile duhului: exist f r s se fi manifestat. Nu a putut i nu a avut cum s seă ă ă ă ş ă

manifeste în ultimele decenii. Cînd îi iei omului mi carea, nuş -i r mîne decît ederea, iar ceiă ş

mai buni fac din aceasta minunat prilej de gîndire. Gîndind i st pînind prin gînd, sînt asce iiş ă ţ

culturii contemporane, pustnici care s-au rugat pentru mîntuirea ei.

Raportul nostru cu lumea a fost mereu unul de învecinare. Am avut o pozi ieţ

contemplativ-defensiv care neă -a permis supravie uirea. Îns aceast învecinare nuţ ă ă

presupune numai pasivitate ori numai defensiv , ci i lupt , form public de angajare,ă ş ă ă ă

într-un cuvînt: înv tur . Am înv at la început din învecinarea cu al ii, cu romanii sau cuăţă ă ăţ ţ

turcii, am înv at învecinînduăţ -ne cu marile puteri ce ne st teau în jur i, se pare, a venită ş

vremea s înv m învecinînduă ăţă -ne cu noi în ine; u ea este unul dintre pu inii care, ast zi,ş Ţ ţ ţ ă

ne îndeamn la acest fel nou de învecinare, singurul capabil s ne asigure identitatea iă ă ş

universalitatea în acela i timp. ş

Via,ta

Tot ce se tie despre u ea se tie din întîmplare.ş Ţ ţ ş

S-a n scut la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Muscel, avînd în urm un ir deă ă ş

str buni preo i, el ap rînd, printre livezile muscelene, ca fruct ultim al harismei acestora.ă ţ ă

Liceul îl face în parte la Cîmpulung-Muscel, în parte la Cluj; tot la Cluj face i Facultatea deş

Drept, unde î i ia titlul de doctor în tiin e juridice. ş ş ţ

Se instaleaz la Bucure ti, lucrînd în Ministerul Economiei Na ionale. Face mai multeă ş ţ

c l torii diplomaticeă ă — la Berlin, Budapesta i Moscova; este mediatorul celui dintîi tratatş

economic între Regatul României i noua putere sovietic . Prieten cu Mircea Eliade, Emilş ă

Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Petre Pandrea i al ii, colaboreaz la revistaş ţ ă

Cuvântul a lui Nae Ionescu, în timp ce la Cluj, în studen ie, fiind de stînga, colaborase laţ

reviste socialiste. Cite te îndelung i temeinic, abordînd zonele clasice ale culturii. Î i face înş ş ş

epoc un renume de om de spirit i adîncime. ă ş

110

Primii ani de dup terminarea celui deă -al doilea r zboi mondial i începerea r zboiuluiă ş ă

comunist cu valorile i adev rul îi traverseaz relativ bine. Anchetat de mai multe ori, dupş ă ă ă

obiceiul vremii, este arestat definitiv în 1956. În temni avea s se converteasc laţă ă ă

cre tinism… Parcurge întreg spa iul concentra ionar, de la Malmaison pîn la Aiud, Jilava iş ţ ţ ă ş

Ocnele Mari; ine conferin e, ini iaz , dezbate, ascult , dialogheaz . Mul i î i vor aminti deţ ţ ţ ă ă ă ţ ş

întîlnirea, în închisori, cu u ea. Un ran este întrebat de ce st pe lîng el: în elegi ceva?Ţ ţ ţă ă ă ţ —

Nu, dar e o groz vie! Tot de domeniul groz viei i al m rturisirii ine i vestita predic de laă ă ş ă ţ ş ă

Aiud, în care, timp de trei ore, face o vast paralel între Platon i Hristos, între p gînism iă ă ş ă ş

cre tinism, ar tînd superioritatea religiei bazate pe actul mistic al Întrup rii. B tut, umilit,ş ă ă ă

înjosit, trece prin toate apele tulburi ale prostiei. Timp de aizeci de zile, la Ocnele Mari, stş ă

în anticamera torturii; nu intr îns , deoarece în ziua stabilit un de inut scap din mîinileă ă ă ţ ă

gardienilor, sparge geamul i ip : s ri i, fra ilor, c ne omoar ! Conducerea închisorii areş ţ ă ă ţ ţ ă ă

team de o eventual mi care a popula iei din Ocnele Mari i opre te torturile. Dar începă ă ş ţ ş ş

izol rile… Este eliberat în anul de gra ie 1964.ă ţ

Locuie te pe unde poate, pe la prieteni, pîn ce, cu ajutorul unui tîn r care îi eraş ă ă

«student» în Ci migiu, reu e te s se mute întrş ş ş ă -o garsonier , la etajul opt, foarte aproape deă

parcul preferat. Public în Familia de la Oradea cîteva fragmente din Teatrul seminar, iar înă

revista Arta un eseu despre Brâncu i. I se interzice apari ia în pres . Public , subş ţ ă ă

pseudonimul Petre Boteanu (la Gândirea semnase Petre Marcu), eseul Filozofia nuan elor iţ ş

Despre Socrate. Are o intens activitate «didactic »: se plimb cu tineri în Ci migiu,ă ă ă ş

înv înduăţ -i ce diferen e exist între lumina soarelui în amurg i la r s rit, între prostie iţ ă ş ă ă ş

spirit, între necredin i credin . Lucreaz prin dictare sau prin grea scriere cu mînaţă ş ţă ă

proprie, bolnav , la cîteva eseuri mai întinse. Pentru a se putea între ine, este trecut caă ţ

membru al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor. Dar în ce post s v trecem, domnuleă ă

u ea?Ţ ţ — «Pe post de Socrate!»

În mai multe rînduri, securitatea îi confisc manuscrisele; alte pagini sînt date spreă

p strare prietenilor. Risipe te cu d rnicie spirit, întră ş ă -un gest de îns mîn are cosmic . Pe to iă ţ ă ţ

cei care se întîmpl să ă-i treac pragul sau să ă-l întîlneasc îi înva cele dou cuvinteă ţă ă -cheie

ale verticalit ii: cre tin i român. Suspectat, urm rit, chestionat, le zîmbe te tuturor, ar tîndăţ ş ş ă ş ă

puterii o enorm bun voin i scuzînduă ă ţă ş -i nesfîr ita prostie. I se însceneaz o delincven :ş ă ţă

111

este arestat în holul hotelului Athenée Palace, sub învinuirea de specul , fire te nedovedit .ă ş ă

În decembrie 1989 este p zit de doi solda i, pentru a se preîntîmpina un eventual atentat.ă ţ

Ajunge, în urma unor interviuri televizate, în centrul aten iei. Cucere te i farmecţ ş ş ă

lumea gazet reasc , i nu numai pe aceasta. Prime te în medie, pe zi, optă ă ş ş -zece ziari ti i deş ş

dou ori mai mul i vizitatori… Tr ie te cu aceea i pensie de la Uniune ca i mai înainte.ă ţ ă ş ş ş

Prezent în pres din ce în ce mai mult, începe s se vorbeasc despre un eventual u ism. ă ă ă ţ ţ

Apele se lini tesc, gazetarii devin tot mai rari. Boala î i face apari ia. În prima jum tateş ş ţ ă

a ultimului an de via locuie te cu un tîn r care se str duie te sţă ş ă ă ş ă-i fie de folos. A doua

jum tate, pîn la moarte, este internat la Spitalul Christiana. I se iau i aici interviuri; î iă ă ş ş

formeaz un nou grup de «studen i», dintre cei interna i, c lug ri, maici, medici sau rani. Îiă ţ ţ ă ă ţă

iart pe cei care lă -au chinuit. Moare la 3 decembrie 1991, diminea a. Este înmormîntat laţ

Boteni, de ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de pace f cînduă -l într-un car tras de boi.

Pu ini oameni în jurul p mîntului proasp t: unii ne tiind, iar al ii neputînd probabil sţ ă ă ş ţ ă

vin … Îns mul i fulgi, mult cernere din ceruri, el, Petre u ea, trecînd desigur cu bine prină ă ţ ă Ţ ţ

v mile v zduhului. ă ă

Opera

Opera, urmînd rigorile spirituale ale modelului, nu trebuie s ne trimit la ea îns i,ă ă ăş

nici chiar la cel care a scris-o, ci la Cel care a f cut posibil lumea în care ea a ap rut. ă ă ă

u ea nu a visat s aib oper , îns se vede treaba, cum se întîmpl în pove ti, cŢ ţ ă ă ă ă ă ş ă

Dumnezeu d cui nu cereă — iar u ea nu a cerut niciodat . Tot ceea ce a scris are oŢ ţ ă

motiva ie de cronicar: sţ -a sim it dator s fixeze în memoria scris evenimente i idei care auţ ă ă ş

traversat cerul vremii sale. Paginile dictate vin i ele dintrş -o alt preocupare decît cea deă

scriitor; sînt pagini m rturisitoare, în care nimeni nu va g si nout i, în nici un domeniu; sîntă ă ăţ

pagini de reafirmare, de adunare i sistematizare a unor adev ruri spuse deja, dar careş ă

trebuiesc m rturisite, proclamate din nou, spre inere de minte…ă ţ

Opera lui u ea se plimb pe strad . Dac întîlni i, uneori, cîte un tîn r închinînduŢ ţ ă ă ă ţ ă -se

în fa a bisericii i ar tînd spre dumneavoastr priviri în care v oglindi i, sau cîte un tîn rţ ş ă ă ă ţ ă

cufundat în lectur , în cine tie ce s li friguroase de bibliotec , sau cîte un om trecut de multă ş ă ă

de tinere e, dar cu o vajnic articulare pe care numai suferin a o d , ei bine, s ti i c , a aţ ă ţ ă ă ş ţ ă ş

fragmentar cum pare la prima vedere, a i avut deă ţ -a face cu opera lui Petre u ea. Ţ ţ

112

Este o operă-m rturisire; o tr ire în cel lalt; o oper imediat . u ea a avut oroare deă ă ă ă ă Ţ ţ

operele lansate în h ul unui public impersonal. Apostolic , m rturisitoare, opera lui eă ă ă

propov duire fa c tre fa . Cei mai mul i creatori tr iesc prin mandat artistic, întră ţă ă ţă ţ ă -o rela ieţ

în care se cunoa te expeditorul, dar nu se tie nimic despre destinatar; opera valabil seş ş ă

bazeaz pe Adev r i, pe Adev r bazînduă ă ş ă -se, ea se bazeaz pe Persoan , pe calitatea deă ă

persoan a adev rului. De aici vorbirea c tre cel lalt, c tre persoana aproapelui, iar nu c treă ă ă ă ă ă

impersonalul departelui. O oper se na te din învecinare, dac vrea s se constituie întră ş ă ă -o

înv tur . Întrăţă ă -o lume antiaxiologic , r sturnat , orice posesor al adev rului trebuie să ă ă ă ă-l

m rturiseasc testamentar; de aceea, discursul lui u ea abund în formule precise, care nuă ă Ţ ţ ă

las loc echivocului semantic sau ideatic. Fiind m rturisitoare, opera ce se bazeaz pe acestă ă ă

fel de discurs vizeaz altceva decît satisfacerea cerin elor estetice: e o oper ce se vrea caleă ţ ă

spre mîntuire. Cînd se întîlnesc, în Pateric, un c lug r b trîn cu unul tîn r, cel tîn r îi cereă ă ă ă ă

cuvînt de folos sau cuvînt de înv tur , iar cel b trîn, învecinat prin rug ciune i post cuăţă ă ă ă ş

Dumnezeu, îl d scurt, testamentar. Opera lui u ea e cuvîntul de înv tur de care avea iă Ţ ţ ăţă ă ş

are nevoie cultura româneasc în trecerea ei de la subteran la lumin , de la impersonal laă ă ă

personal, de la zbatere i îndoial la credin i certitudine.ş ă ţă ş

Opera lui u ea, cît se afl în oameni sau în pagini scrise sau în benzi înregistrate, seŢ ţ ă ă

contureaz în jurul unor titluri sugestive prin ele însele: Tratat de economie politic , Tratată ă

de antropologie cre tin , Introducere la teatrul seminar, Teatrul seminar, Comentarii laş ă

Platon, Comentarii la Kant, Dialoguri (Bios, Eros i altele), Reflec ii religioase asupraş ţ

culturii, Socrate, Mircea Eliade, Filozofia nuan elor, Introducere mistic în filozofiaţ ă

modern . ă

Abordînd fundamentalul i neavînd nimic comun cu conjunctura, primirea operei luiş

u ea se face în plin a teptare… Domol, ca o ap între dou dealuri, curgerea ideatic tîrzieŢ ţ ă ş ă ă ă

a teapt soarele, pentru ca, în momentul intr rii în mare, sş ă ă ă- i poat ar ta toate iriz rile,ş ă ă ă

altminteri invizibile. O oper trebuie a teptat , iar nu tolerat . Persoană ş ă ă ă-creator c treă

persoană-primitor, opera e o rela ie filial , de întregire a unei familii spirituale; cine vrea sţ ă ă

afle ceva profund din valen ele spiritualit ii române ti trebuie s a tepte, testamentar, pînţ ăţ ş ă ş ă

ce ultimul lucru î i va fi aflat soarta viitoare. E modul de a intra în mîn stirea cugetuluiş ă

113

românesc — trecînd pe sub poarta arcuit , întră -o plec ciune în fa a bisericii din mijloc, pînă ţ ă

la care se a terne drumul de piatr al adev rului i simplit ii. ş ă ă ş ăţ

O crea ie a spiritului e altceva decît un produs. Ea presupune un cadru, o lumeţ

preg tit în a a fel încît să ă ş ă-i primeasc rigorile. Spiritul se întrupeaz numai dup un ir lungă ă ă ş

de profe i, care primenesc i preg tesc lumea cu ideea minunii… Cei treisprezece ani deţ ş ă

temni i convertire au preg tit lumea româneasc pentru primirea m rturisirii lui u ea, peţă ş ă ă ă Ţ ţ

care o numim, conven ional, oper : o oper deloc comod , cum nici întrup rile nu sîntţ ă ă ă ă

comode i nici u or de acceptat; o oper care ne demonstreaz finitudinea noastr autonomş ş ă ă ă ă

i mizeria accept rii acesteia, care ne arat vinov ia fundamental ce o avem fa de cer iş ă ă ăţ ă ţă ş

fa de dumnezeirea din noi. Daimonul operei lui u ea este dorin a mut rii din loc aţă Ţ ţ ţ ă

ce urilor interioare. ţ

Cuvînt de înv tur , opera lui u ea e cuvînt de dojan , cuvînt de iertare; depinde deăţă ă Ţ ţ ă

noi cît dojan i, mai ales, cît iertare ne va da opera aceasta. ă ă ş ă

Sistemul

F r să ă ă- i propun s aib oper , u ea nu iş ă ă ă ă Ţ ţ ş -a propus s aib nici sistem. Cu toateă ă

acestea, putem vorbi despre un sistem u ea în m sura în care accept m defini ia pe care elŢ ţ ă ă ţ

o d dea sistemuluiă — c adev ratul sistem e cel care adun nelini tile omului i le aduce,ă ă ă ş ş

spre rezolvare, cerului. Iat de ce, cînd vorbim despre sistemul lui u ea, nu putem vorbiă Ţ ţ

decît despre credin a lui. Cre tinismul e sistemic prin defini ie; coerent, escatologic,ţ ş ţ

cre tinul probeaz , con tient sau nu, func ia sistematizatoare i recuperatorie aş ă ş ţ ş

cre tinismului; hristocentrismul e modelul de sistem cu garan ii în absolut. Cre tin, u ea seş ţ ş Ţ ţ

bucur de avantajul sistemic al credin ei sale: pentru el, sistemul nu e valabil dac nuă ţ ă -l

mîntuie pe cel care-l construie te. F r aceast finalitate, sistemul r mîne o inutil i sinistrş ă ă ă ă ă ş ă

construc ie, prin care bîntuie de la un cap t la altul stihia îndoielii, a putrefac iei i mizeriei.ţ ă ţ ş

For înd pu in lectura teologic a termenului de sistem, putem spune c sistemul, de fapt, niciţ ţ ă ă

nu se construie teş — ci se d ; e un har, e un talant, i numai în aceast accep iune gîndireaă ş ă ţ

lui u ea poate fi identificat , f r temere, cu un sistem.Ţ ţ ă ă ă

Sistemul u ea e un sistem cre tin. Mai mult, un sistem cre tin ortodox, cu elementeŢ ţ ş ş

v dite de mistic r s ritean i medita ie athonit . Întră ă ă ă ă ş ţ ă -o eventual istorie a cuget riiă ă

române ti, sistemul u ea ar putea fi definit, în stil c linescian, ca un sistem mîn stiresc deş Ţ ţ ă ă

114

gîndire, al turi de cel al lui Nae Ionescu, Mircea Vulc nescu, Nichifor Crainic oriă ă

Constantin Noica.

Vorbind despre o înghe are sistemic i despre neputin a de a mai gîndi în afaraţ ă ş ţ

limitelor sistemelor existente, u ea intuia, ca singur posibilitate de construc ie ideatic ,Ţ ţ ă ţ ă

m rturisirea. ă

Apari ia gîndirii cre tine în traseul s u spiritual a fost înregistrat de u ea înţ ş ă ă Ţ ţ

închisoare, acolo unde doar învecinarea cu Dumnezeu mai putea s dea înv tura salv rii,ă ăţă ă

restul învecin riloră — cu celula, cu gardienii sau cu tor ionariiţ — nefiind altceva decît un

continuu îndemn la disperare. Cultural, încre tinarea lui u ea a avut la baz o receptareş Ţ ţ ă

foarte curat , r neasc , a valorilor spiritului. Apar inînd unei genera ii culturale de vîrf,ă ţă ă ă ţ ţ

avînd acces la toate izvoarele, u ea a experimentat copios binefacerile conceptului,Ţ ţ

ajungînd în cele din urm la limitele gîndirii autonome; conceptul se v dea a fi o mîntuire peă ă

termen scurt, un bulevard ce sfîr e te întrş ş -o groap . Printre ruinele conceptului, colindînd înă

speran a g sirii unei zidiri întregi, u ea a aflat zidirea trainic , de alt esen , a Bisericii,ţ ă Ţ ţ ă ă ţă

singura capabil s r spund întreb rilor acumulate prin cultur . ă ă ă ă ă ă

Gîndirea lui u ea e o permanent tensiune a trecerii de la concept la dogm , de laŢ ţ ă ă

îndoial la certitudine. Conceptul te salveaz din naufragiu, aruncînduă ă -te pe o insul , undeă

mori dup ce un timp ai avut nebunia s te crezi salvat, nef cînd nici un semn vaselor ceă ă ă

treceau spre continent; dogma te salveaz , aducînduă -te pe continent, punîndu- i p mîntulţ ă

Împ r iei lui Dumnezeu sub picioare. ă ăţ

Cre tinismul este starea ontologic normal a omului; dogma e revela ie, în elepciuneş ă ă ţ ţ

divin . u ea a perceput dogma în semnifica ie ei vie, de adev r revelat, v zînd în ea uniculă Ţ ţ ţ ă ă

mijloc de redare a libert ii spiritului: dogma elibereaz , nu constrînge; infinita dumnezeireăţ ă

nu are cum s m rgineasc sau s constrîng … u ea a defri at unele geometrii, deosebindă ă ă ă ă Ţ ţ ş

între interesant i adev rat, neputin i libertate. Gîndirea lui marcheaz permanent acesteş ă ţă ş ă

distinc ii, le probeaz mereu.ţ ă

Exist cîteva cuvinte cu valoare orientativ în gîndirea lui u ea. A încerca s schi eză ă Ţ ţ ş ă ţ

un început de Glosar al cuvintelor de înv tur :ăţă ă

Iisus Hristos — «eternitatea care puncteaz istoria»;ă

dogmă — adev r revelat ce ofer omului libertate i certitudine;ă ă ş

115

revela ieţ — form de dialog înv toresc, pedagogic, între persoana uman i persoanaă ăţă ă ş

divin ;ă

sfin enieţ — fruntea tablei valorilor la care are acces omul;

mîntuire — intrare în Împ r ia lui Dumnezeu;ă ăţ

concept — aproxima ie ra ional , autonom , cu trimitere în h i ul neputin ei iţ ţ ă ă ăţ ş ţ ş

incertitudinii;

sistem — form ordonat de a aduce în fa a lui Dumnezeu nelini tile i nel muririleă ă ţ ş ş ă

spiritului uman;

român — form lingvistic i spiritual de a aduce laud lui Dumnezeu.ă ă ş ă ă

Toate cuvintele-cheie de mai sus, la care se mai adaug i altele, au stat la bazaă ş

înv turii pe care u ea o transmitea tuturor acelora care se întîmplau săţă Ţ ţ ă-i fie în învecinare,

pentru un timp mai lung sau mai scurt. O gîndire î i verific valabilitatea atunci cînd învaş ă ţă

pe al ii; gîndirea lui u ea e, prin îns i esen a ei cre tinţ Ţ ţ ăş ţ ş -m rturisitoare, o înv turaă ăţă

destinat celuilalt. De aceea, nu am fost mirat v zînd c majoritatea dedica iilor de pe c r ileă ă ă ţ ă ţ

din biblioteca lui cuprind cuvintele maestru i discipol. Cineva îi scrie: «Marelui domn Petreş

u ea, cu iubire de discipol…»; altcineva: «Domnului Petre u ea, ilustrul magistru, alŢ ţ Ţ ţ

cre tinilor îndrum tor…»; altcineva: «Domnului Petre u ea, iubit p rinte sufletesc al meuş ă Ţ ţ ă

i al multora…»; altcineva: «Domnului nostru Profesor…»; iar altcineva: «Omagiu,ş

admira ie i recuno tin domnului Petre u ea, magistrul iubit al genera iei noastre tinere.ţ ş ş ţă Ţ ţ ţ

În prezen a sa binecuvîntat neţ ă -am format ca lupt tori, cre tini i români to i cei care neă ş ş ţ -am

sim it în stare de acest fapt…»ţ

Insemne

Însemne multe a l sat Petre u ea prin via ; aminti iă Ţ ţ ţă ţ -v de tîn rul închin tor sau deă ă ă

cel din bibliotec … Nu să -a considerat niciodat în m sur s aib discipoli, dar nem sura luiă ă ă ă ă ă

smerenie se cheam , i cîte nu înva cineva de la un smerit…ă ş ţă

Pentru mul i, Judecata de Apoi e prima form de dialog i de învecinare cu Dumnezeu;ţ ă ş

dar sînt oameni, ca Petre u ea, care o via întreag au corespondat i sŢ ţ ţă ă ş -au învecinat cu

Dumnezeu în încercarea de a intra în zona certitudinilor. Dintotdeauna, u ea a vorbit, iar elŢ ţ

vorbea, în general, pe dou registre: cînd cu oamenii, cînd cu Dumnezeu. Vorbirea cuă

oamenii era o cale de eliberare a ceea ce se structurase pîn atunci, pentru a face loc noiloră

116

geometrii, nu esen ial diferite de cele dinainte, dar altminteri, mai frumoase poate,ţ

oricum — altfel. «Filozofia nuan elor», spunea el; un exerci iu al valabilit ii, al revenirii laţ ţ ăţ

dogm . De aici, permanenta tensiune a trecerii de la conceptul uman, finit, la dogmaă

nesfîr it , dumnezeiasc . Drumul de la concept la dogm era, în fapt, drumul de laş ă ă ă

Bibliotec la Biseric . Petre u ea mergea des pe acest drum, înso it de Kant i Maximă ă Ţ ţ ţ ş

M rturisitorul, de Sfîntul Apostol Pavel i Iustină ş — Martirul i Filozoful, deopotriv . Î iş ă ş

punea p l ria larg în vîrful f pturii lui înalte i, cu senin tatea bucuroas a în eleptului,ă ă ă ă ş ă ă ţ

str b tea drumul; uneori, i din fericire nu rar, mergea împreun cu al i oameni, tineri maiă ă ş ă ţ

ales. Îi înv a i le povestea, determinînduăţ ş -i s accepte un alt ritm, o alt învecinare, o altă ă ă

Realitate. u ea a murit întrŢ ţ -o diminea , pe cînd se preg tea s plece de la Bibliotec spreţă ă ă ă

Biseric , a murit pentru c era deja în Biseric , iar Dumnezeu vroia să ă ă ă-L aib cu Sineă

mereu…

Înv tur prin învecinare, lec ie despre cum s te ui i spre cer i cum spre p mînt,ăţă ă ţ ă ţ ş ă

vecin tatea cu Petre u ea, oricît de scurt , reprezint pentru cine vrea s înve e ceva din eaă Ţ ţ ă ă ă ţ

un mod de recapitulare a istoriei mîntuirii omului i de reafirmare a necesit ii de a intra înş ăţ

Biseric i în ritmul ei liturgic.ă ş

117

Cuprins

Jurnal 6 octombrie 1990–6 octombrie 1991 pagina

Epilog pagina

Inv tura prin Invecinare ăţă pagina

118