Grădiniţa „Inocenţa” – Găeşti Judeţul Dâmboviţa Mai 2012 “ Noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii... Ṣi lucrul acesta ar trebui să ni -l aducem aminte mai ales când ne găsim în faṭa copiilor… ” Al. Vlahuṭă Director: Profesor: Petre Maria Redactor : Profesor: Petre Maria ṣi Marin Gheorghiţa
25
Embed
Director: Profesor: Petre Maria Redactor : Profesor: Petre ...
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Grădiniţa „Inocenţa” – Găeşti Judeţul Dâmboviţa
Mai 2012
“ Noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii... Ṣi lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem
aminte mai ales când ne găsim în faṭa copiilor… ”
Al. Vlahuṭă
Director: Profesor: Petre Maria
Redactor : Profesor: Petre Maria ṣi Marin Gheorghiţa
PENTRU NOI , CADRELE DIDACTICE...
“Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el
însuşi; să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere” - JEAN-JACQUES ROUSSEAU
Într-o zi un băieţel s-a dus la grădiniţă. Băieţelul era mic, iar grădiniţa era mare. Dar când
băieţelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o uşă direct din curte a fost foarte
fericit… iar grădiniţa nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.
Într-o dimineaţă când copiii se aflau în clasă, educatoarea le-a spus copiilor:
-Astăzi o să facem un desen.
-Grozav, a spus băieţelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Ştia să deseneze o
mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuleţe şi vapoare. Şi a luat cutiuţa cu creioane
colorate şi a început să deseneze…
Dar educatoarea a zis:
-Aşteptaţi! Nu începeţi încă! Şi a asteptat până când toţi copiii au fost pregătiţi.
-Acum o să desenăm o floare, a spus educatoarea.
“Grozav” s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze
flori frumoase, şi le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar educatoarea le-a zis copiilor:
- Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi. Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.
- Acum puteţi începe, a zis educatoarea.
Băieţelul a privit floarea educatoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă
decât a educatoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina şi a desenat o floare ca cea a
educatoarei… Era roşie, cu o tulpină verde.
Într-o altă zi, când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte , educatoarea le-a spus
copiilor:
- Astăzi o să facem ceva din argilă.
-Grozav, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argilă. Ştia să facă tot felul de
lucruri din argilă: şerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane. Dar a aşteptat până ce toţi
copiii au fost gata.
- Acum o să facem o farfurie, a zis educatoarea.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele şi
mărimile. Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar educatoarea a zis:
- Aşteptaţi, vă arăt eu cum se face! Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
- Aşa! Acum puteţi începe, le-a spus.
Băieţelul s-a uitat la farfuria educatoarei şi apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult
farfuriile lui, decât farfuria adâncă a educatoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt.
Şi-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argilă din care a facut o farfurie adâncă şi
mare ca cea făcută de educatoare.
Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească şi să facă lucruri ca cele
făcute de educatoare, şi foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi că băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un
alt oraş. Şi băieţelul a trebuit să meargă la grădiniţă. Grădiniţa cea nouă era şi mai mare şi nu
mai avea nici o uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce nişte trepte
înalte şi să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.
În prima zi educatoarea le-a zis copiilor:
- Astăzi o să facem un desen!
- Grozav, a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună educatoarea ce să facă…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băieţel i-a spus:
- Tu nu vrei să desenezi?
- Ba da, a zis băieţelul.
- Ce desen facem?
- Nu stiu până nu-l faci, a răspuns educatoarea.
- Cum să-l fac?a întrebat băieţelul.
- Cum îţi place ţie! răspunse ea.
- Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băieţelul.
- Cum vrei tu, a fost răspunsul educatoarei. Dacă toţi aţi face acelaşi desen , şi l-aţi
colora la fel, cum să ştiu eu cine l-a făcut?
- Nu ştiu, zise băieţelul. Şi a început să deseneze o floare roşie cu o tulpină verde…
Creativitatea la copiii preşcolari
Educatoare: BEATRICE MARINESCU
Grădiniţa “Piticot”
Studiată intens în ultimele decenii, creativitatea reprezintă un fenomen general uman.
Toţi oamenii sunt creativi ca potenţial, se nasc creativi, dar numai unii devin creatori, se
manifestă creativ.
O lume complexă, cum este cea contemporană,dinamică, antrenată în procese
neîntrerupte de schimbare, are nevoie de oameni cu capacitate de integrare şi adaptare, cu spirit
de autonomie şi independenţă.
Încă din familie, şi apoi din grădiniţă, putem anticipa modul de alcătuire a configuraţiei
creative şi comportamentale a individului. Spiritul de creativitate este educabil şi cultivarea
creativităţii preşcolarilor trebuie să devină obiectiv major al oricărui educator.
În spiritul cultivării creativităţii sunt şi activităţile de creare de ghicitori. Preşcolarii
Grupei mari “Ursuleţii” creează ghicitori (în special descriptive) foarte des, ori de cate ori ne
permit timpul şi tema propusă, fiind o activitate desfăşurată cu mult interes.
Mihai Mădălin: “Are gâtul subţire,
E gălăgioasă,
Cloceşte ouşoare
Din care ies boboci.
Ghici, ce este? “
(Gâsca)
Ghinea Adriana: “Înfloreşte primăvara /Şi are nume de animal.”(Liliac)
Anghel Bianca: “Le auzim la grădiniţă, dar şi acasă
Şi din ele învăţăm lucruri bune.”
(Poveştile)
Voicu Ştefania: “Minge rumenă, plină de vitamine,Ţine medicul departe.”(Mărul)
SEMNIFICAŢIA MĂRŢIŞORULUI
Educatoare:Dinu-Sima Maria
Grădiniţa ,,Căsuţa Poveştilor”
Cultura românească păstrează cu grijă memoria strămoşilor ei , astfel că printre cele
patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alaturi de ,, Mioriţa” şi pe cel al ,, Babei
Dochia “, ultimul fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie şi cu Mărţişorul.Ştim cu toţii că
între 1 şi 9 Martie sunt ,, Zilele Babelor ”, zile în care primăvara se luptă cu iarna alungând-o.
Legenda spune că în această perioada Baba Dochia apare torcând pe lângă oi,
îmbrăcată în nouă cojoace, scuturând în fiecare zi câte unul.
Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie.
Sărbătoarea mărţişorului are loc în prima zi a lunii martie şi este o moştenire de la
stramoşii noştri romani.Cuvântul ,, mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii
martie.Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în
credinţele şi practicile agrare ca prima lună a primăverii.
Culoarea roşie dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, adică femeii.În schimb
culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii
bărbatului.Şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii, ca o
permanentă mişcare a materiei.
Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu
scopul de a alunga duhurile rele.
În zilele noastre , mărţişorul este un simbol al primăverii,iar realizarea lui a devenit o
adevarată operă de artă. Chiar şi pentru cei mai mici este o mare bucurie realizarea acestora,
urmând a fi dăruite cu deosebit respect şi multă dragoste tuturor mămicilor, doamnelor şi
colegelor.
POEZII SI GHICITORI DESPRE INSECTE
Prof. Înv.preşc. Ciobanu Elena
FURNICA ŞI GREIERELE
O furnică mititică,
Firavă şi obosită,
Îşi ducea pe o cărare
Bobul mare în spinare .
La o umbră-mbietoare,
Ce-l ferea de mândrul soare,
Dar trecu plăcuta vară,
Vânturi s-au iscat şi ploi,
Greierele cu vioara
Era singur prin noroi.
Cânt-un greiere cu viaţă
Şi de muncă, nici că-i pasă!
Furnicuţă, hărnicuţa
Era acum la adapost.
Nu-şi mai făcea griji drăguţa,
Munca i-a fost cu folos!
DREPTATEA ALBINELOR
Un bondar, ce sta la soare
Cât era ziua de mare,
A-ndrăznit să se strecoare
În stupul albinelor
Ca să fure mierea lor.
Însă paza-n stup nu doarme
Şi de cum el a intrat,
Toate harnicele - albine
Degrabă l-au înţepat.
Necăjit şi plin de ace,
A scăpat bietul bondar
Şi-acum ştie cum se face
Mierea dulce din nectar.
Zboară, dând din aripioare, Cu rochiţa înfoiată,
Ca s-adune pentru noi Roşie, îmbulinată,
Tot nectarul de la flori. Stă pe-o frunză azi la soare
(Albina) Ce insectă este oare? (Buburuza)
TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR
Prof. înv. preşc. Radu Elena
"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete
umane, de călăuză a celor mai curate şi mai pline de energie mlădiţe"(D. Almaş). Să-i învăţăm
pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să
iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români. Să le sădim în suflet aceste
elemente definitorii ale identităţii neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde
venim şi cine suntem de fapt noi românii pe acest pământ.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de
vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială
oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile stramoşeşti au ramas neclintite
pastrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi
modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care
vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi
individuale şi sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din
viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi
terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este
nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu
preşcolarii reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi
rolul important pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste
tradiţii au dăinuit peste timp.Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleaga mesajul şi
conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor
artistice individuale.Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului,
dansului, poeziei,poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor
evenimente tradiţionale - Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae, - copiii având posibilitatea să
cunoască frumuseţea şi bogaţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti,
armonia limbii române.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează,
Paşte. Noi educatoarele încercăm s transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul,
obiceiurile şi datinile aşa cum le-am moştenit de la străbuni. O ocazie eficientă de valorificare
a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie serbările.
Pentru copii ele reprezintă o distracţie veselă, placută, iar pentru educator constituie
prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii Prin interpretarea
rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele "spectacole" urmărim atât un efect artistic
cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de
neasemuita frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de
zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific
sărbătorilor. Dansurile populare prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de
copii şi interpretate cu multă pasiune aproape la toate serbările.
Astfel, pentru sărbătoarea "Învierea Domnului" alături de dansuri populare, copiii au
mai pregătit colinde specifice Floriilor, rugăciuni, au încondeiat ouă pe care le-au oferit
invitaţilor la serbare.
Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează ,tonifică şi energizează
gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea , spiritul de disciplină, prietenia. Dacă
jocul şi cântecul nu este trăit, nu poate pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.
Când priviţi o serbare cu obiceiuri stravechi ale românilor, cu cântece şi dansuri
populare ,gândiţi-vă că priviţi un moment,oglinda şi sufletul acestui popor ce a considerat
păstrarea tradiţiei o datorie şi o onoare.
DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE, A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE CRITICĂ
A MESAJULUI ORAL ŞI SCRIS.
CREŞTEREA COPILULUI CU ÎNCREDERE ÎN FORŢELE PROPRII, ÎN PROPRIA
CAPACITATE DE DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂŢARE
Educatoare: Niţă Daniela Nicoleta
Gândirea îndeplineşte, în sistemul psihic uman, un rol central şi este definitorie pentru om
ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.
În timpul stadiului preoperaţional,(2-7 ani) copilul se eliberează parţial de limitele
acţiunilor motorii concrete, imediate şi le poate înlocui, în cadrul jocului, prin elemente
simbolice. Ex.: un băţ poate să reprezinte un cal, păpuşa poate fi pe rând ,,fetiţa cea cuminte”,
sau ,,bunica”.
Tot în acest stadiu se constituie operaţiile de scriere, ordonarea în şir crescător şi
descrescător a elementelor unei mulţimi. Apare conceptul de număr, pe baza unei grupări
operationale noi, care se realizează prin asocierea cantităţii la număr, fiind sintetizate aspectul
ordinal si cardinal Obiectele sunt schematizate reprezentativ în desen, iar odată cu însuşirea
cuvintelor şi structurilor gramaticale, gândirea îşi sporeşte mult posibilităţile de întindere şi
repeziciune.În timpul însuşirii unor termini noi, se realizează temeinicia deprinderilor,
capacitatea de a opera cu cunoştinţele însuşite, dezvoltându-se flexibilitatea gândirii.
La vârsta de 3-4 ani, cuvântul devine principalul instrument de realizare a transferului
acţiunii din planul extern în planul intern, principala achiziţie psiho- comportamentală, fiind
legată de consolidarea limbajului. Procesele afective sunt mai puternice şi atestă instabilitatea
echilibrului emoţional al copilului. Vârsta de 3-4 ani marchează momentul formării conceptelor.
Gândirea este prelogică, dar creşte capacitatea de intuire şi anticipare a unor acţiuni. Copilul
mai este legat de percepţie şi îşi concretizează atenţia pe etapa finală a unei transformări.
Copilul este în stare să detaşeze şi să identifice un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună
mental însuşirile unui obiect (analiza) şi să-l compună potrivit cu raportul părţilor componente
ale acestuia (sinteza). El învaţă să examineze obiectele operând cu diverse criterii - al formei,