CUPRINS ARGUMENT 3 CAPITOLUL I –CADRU TEORETICĂ 8 1.1. Educaţia pentru sănătate în rândul adolescenţilor 8 1.2.Comportamente sănătoase şi de risc 7 1.3.Omului modern şi fumatul 9 1.4.Consecintele fumatului asupra sănătăţii 12 1.5. Indici comportamentali ai consumului de substanţe 16 1.6. Factorii fumatului în adolescenţă 16 1.6.1 Motive care conduc adolescenţii la fumat 16 1.6.2. Rădăcinile din copilărie ale dependenţei 18 1.7. Perceperea distorsionată al riscului personal 22 1.8. Beneficiile renunţării la fumat 27 CAPITOLUL II :MODELUL TRANSTEORETIC AL SCHIMBĂRII 29 2.1. Consideraţii generale 29 2.2. Stadiile schimbării :o dimensiune temporală 29 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CUPRINS
ARGUMENT 3
CAPITOLUL I –CADRU TEORETICĂ 8
1.1. Educaţia pentru sănătate în rândul adolescenţilor 8
1.2.Comportamente sănătoase şi de risc
7
1.3.Omului modern şi fumatul 9
1.4.Consecintele fumatului asupra sănătăţii 12
1.5. Indici comportamentali ai consumului de substanţe 16
1.6. Factorii fumatului în adolescenţă 16
1.6.1 Motive care conduc adolescenţii la fumat 16
1.6.2. Rădăcinile din copilărie ale dependenţei 18
1.7. Perceperea distorsionată al riscului personal 22
1.8. Beneficiile renunţării la fumat 27
CAPITOLUL II :MODELUL TRANSTEORETIC AL SCHIMBĂRII 29
Prin ardere tutunul îşi modifică compoziţia iniţială ,dând naştere la noi substanţe.
Specialiştii din domeniu grupează substanţele din tutun în trei fracţiuni :
neutră ( hidrocarburi )
acidă (substanţe iritante pentru mucoasa căilor respiratorii
alcalină ( nicotină şi alcaloizi )
13
Tutunul conţine trei agenţi principali (printre alte câteva sute) care au efecte negative
asupra organismului şi sănătăţii (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M., 2004):
nicotină
monoxidul de carbon (CO)
gudronul
Nicotina este o componentă specifică a tutunului, absorbită rapid la nivelul
mucoaselor. Extrasă din tutun ea este un lichid incolor când este proaspătă, colorându-se în brun la
aer şi lumină. Este amară, iritantă, având miros slab la rece şi asfixiant la căldură. Nicotină
creează la fumători dependenţa de tutun. Nicotină este un alcaloid ce se absoarbe în
proporţie de 90% în plămâni când provine din arderea ţigării. Gheorghe Marinescu (1912) a
evaluat rolul toxic al nicotinei asupra sistemului nervos, cu dereglarea ritmului respirator,
scăderea temperaturii corporale, tremor, convulsii. Odată ajunsă în sânge, nicotină migrează,
împreună cu oxigenul şi substanţele nutritive către celulele organismului şi modifică
funcţionarea acestora (determină modificări metabolice). Nicotina stimulează activitatea
cardiacă şi respiratorie crescând riscul pentru dezvoltarea unor boli de natură cardiacă şi
respiratorie ca urmare a suprastimulării.
Monoxidul de carbon rezultat în urma combustiei tutunului şi hârtiei în care a fost rulat,
se fixează în sânge în globulele roşii, ocupând locul oxigenului, formând carboxihemoglobina.
Pe seama anoxiei instalate (hemoglobina nu-şi mai poate îndeplini rolul de transportor de
oxigen în ţesuturi) cel mai mult suferea creierul şi cordul. Este un compus gazos letal prezent
în fumul de ţigară într-o concentraţie de 400 de ori mai mare decât limitele normale (impuse la
unele locuri de muncă cu noxe) care distruge corpii ciliari din plămâni cu rol în protecţia
virală şi bacteriană, crescând riscul pentru îmbolnăviri respiratorii. Gudronul este o substanţă cancerigenăasemănătoare cenuşii,produsă prin arderea hârtiei
de ţigară şi care inhalată cu împreună cu fumul de şigară ,se depune pe căile respiratorii şi creşte
riscul apariţiei cancerului la aceste nivele.
1.4. CONSECINŢELE FUMATULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII
Problemele efectelor tutunului sau ale dependenţei tabagice sunt foarte adesea trecute
pe planul al doilea faţă de implicaţiile economice ale consumului sau faţă de costurile
fumatului în termeni de sănătate publică. Ca şi cafeaua, tutunul este o substanţă lipsită de
14
interes nutritiv, dar care joacă un rol important în schimburile internaţionale şi în economia
interioară a majorităţii ţărilor de la producţie la vânzarea en detail.Industria tutunului ar fi în
Franţa o sursa directă a aproximativ 50 000 de posturi, încasările fiscale legate de tutun ar
reprezenta, pe de altă parte, 2,3% din bugetul de stat (Hirsch şi colab., 1988). În termeni de
sănătate publică, însă, fumatul constituie un flagel considerabil, fiind responsabil de numeroase
maladii:
maladiile cardio-vasculare: hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale şi
mai ales tulburările coronariene (angină pectorală şi infarct miocardic) sunt în mod clar mai
frecvente la tabagici; această corelaţie ar fi esenţialmente legată de acţiunea nicotinei asupra
vaselor şi circulaţiei,
maladiile respiratorii (bronşită cronică, emfizem) şi mai ales cancerele căilor
respiratorii sunt o consecinţă azi bine cunoscută a fumatului cronic.
Fumatul reprezintă o cauză principală a mortalităţii în România şi în Europa în general.
Cifrele arată că, în anul 2000, au existat la noi în ţară 667,8 decese datorate acestei cauze la
100.000 de locuitori, comparativ cu doar 257,8 decese la 100.000 de locuitori în Uniunea
Europeană în 1999.
În 1993, la persoanele între 35 şi 74 de ani, aproximativ 380 din 10.000 de decese la
bărbaţi şi 150 din 10.000 de decese la femei s-au datorat bolilor cardiovasculare.
Se estima astfel că în Franţa, în 1982, numărul morţilor direct sau indirect legate de fumat
a fost de 54.000 (din care 32.000 decese prin cancer şi 11.000 prin maladii cardio-vasculare).
Lupta contra acestui flagel capătă uneori aspecte de cruciadă şi multe ţări încearcă în mod din ce în
ce mai draconic să limiteze consumul de tutun. Accentul este pus pe victimele inocente ale
fumatului celorlalţi: fumat pasiv prin inhalarea de fum sau prin influenţa asupra fetusului
(prematuritate, hipotrofie) în timpul gravidităţii unei femei tabagice. O consecinţă marginală a
acestor cruciade este redescoperirea tutunului fără fum, noi forme de prizare sau de
mestecare, periculoase însă în continuare pentru individ (ele sunt forme posibile de dependenţă
de nicotină şi pot provoca tumori canceroase ale mucoaselor ) .
Între 1983 şi 1993 ,România a înregistrat cea mai mare creştere a numărului de decese
datorate acestor boli , comparativ cu alte state europene şi anume o creştere de 43 % pentru bărbaţi şi
25 % pentru femei ( potrivit unui studiu din 1993 – Alimentaţie , nutriţie şi prevenirea bolilor
cardiovasculşare în Uniunea Europeană ) .
15
Consecinţe ale fumatului, pe termen scurt (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R.,
Nistor, M., 2004):
provoacă o stare de relaxare, prin stimularea secreţiei anumitor sub
stanţe chimice la nivelul creierului
scade cantitatea de aer inhalată şi ca urmare creşte numărul de respiraţii pe minut
stimulează secreţia mucusului la nivelul glandelor tractului respirator şi apare tusea
tabagică
nicotină inhibă contracţiile stomacale şi ca urmare scade pofta de
mâncare
provoacă insomnii;scade acuitatea vizuală, mai ales noaptea
creşte nivelul zahărului în sânge
scade cantitatea de urină produsă de rinichi şi ca urmare substanţele toxice eliminate în
mod normal prin urină sunt reţinute într-o mai mare măsură în organism
pielea se îngălbeneşte şi apar cearcănele deoarece nicotină stimulează vasoconstricţia
periferică şi pielea nu este oxigenată şi hidratată corespunzător
Consecinţe ale fumatului, pe termen lung (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R.,
Nistor, M., 2004):
creşte riscul apariţiei bolilor cardiovasculare (hipertensiune, artrite, atac de cord)
imboldului de a se angaja într-un comportament specific în mijlocul unei situaţii dificile. Este un
34
efect , o conversie a autoeficacităţii astfel că acelaşi set de itemi poate fi măsurat de ambele ,
folosind formate de răspunsuri diferite .
Atât ,autoeficacitatea şi tentaţiile au aceeaşi structură . O serie de cercetări relevă trei
factori care reflectă cele mai frecvente forme de situaţii tentante : emoţiile negatice sau distresul
emoţional ,situaţii sociale pozitive şi dorinţa . Acetse măsuri sunt sensibile la schimbările
care sunt implicate în progresul la un stagiu superior şi pot fi considerate un bun predictor al
recăderilor.
2.4. MĂSURI ALE SCHIMBĂRII
Măsurii dependente ale schimbării . Procesele schimbării .
Procesele schimbării se referă la acţiunile ascunse şi vizibile pe care indivizii le
desfăşoară pentru a progresa de la un stagiu la altul. Procesele schimbării sunt în fapt un
bun ghid de intervenţie,deoarece procesele schimbării sunt variabile independente pe care
indivizii trebuie să le aplice, sau să se anjajeze în ele pentru a trece de la un stagiu la altul. Au
fost identificate zece procese în cadrul diferitelor studii empirice (Prochaska & DiClemente,
1983; Prochaska, Velicer, DiClemente, & Fava, 1988). Primele cinci fiind clasificate ca procese
experienţiale şi care sunt utilizate în tranziţiile din stagiile primare, următoarele cinci
fiind considerate procese comportamentale fiind utilizate de regulă în avansarea în stagii
superioare.
Conştientizarea - implică creşterea conştientizării cauzelor, consecinţelor şi
tratamentului problemelor de comportament particulare. Intervenţia poate poate creşte
conştientizarea prin feedback, educaţie, confruntare, interpretare, biblioterapie şi campanii media;
Descărcarea dramatică (reacţia emoţională) - produce iniţial o creştere a
experienţei emoţionale urmate de reducerea afectelor dacă o acţiune imediată poate fi realizată.
Eficiente sunt pentru aceste procese psihodrama, jocul de rol, mărturiile personale,
campaniile media pot avea impact emoţional asupra subiecţilor.
Reevaluarea mediului - combină evaluarea afectivă şi cognitivă a modului în care
prezenţa sau absenţa unui obicei personal afectează mediul social ca de exemplu efectul
fumatului asupra nefumătorilor.
Degajarea socială – cere o creştere a oportunităţilor sociale sau al alternativelor în
mod special pentru persoanele care sunt relativ deprivate sau oprimate.
35
Autoreevaluarea - combină de asemenea aspectele evaluării emoţionale şi
cognitive a propriei imagini cu sau fără comportamente particulare nesănătoase ca de
exemplu o persoană dependentă de televizor sau o persoană activă. Esenţiale pentru acest
proces sunt: clarificarea valorilor, modele de rol sanogen, tehnici de imagerie mentală pot
determina subiecţii la reevaluare.
Controlul stimulilor - reduce indicii pentru comportamentele de risc şi îndeamnă la
alternative comportamentale sanogene. Evitarea, replanificarea mediului, grupuri de autoajutor
pot furniza stimuli de a schimba comportamentele şi de a reduce riscurile recăderilor.
Relaţiile de suport – combină atenţia , încrederea , deschiderea şi acceptarea ca
suport pentru schimbare comportamentală . Esenţiale sunt construirea de realaţii , alianţă
terapeutică , contactarea consilierului , sistemul de prieteni reţeaua socilaă care pot furniza
suport social .
Contracondiţionarea - reclamă învăţarea de comportamente sanogene care pot
substitui comportamentul problemă. Relaxarea poate contracondiţiona stresul, asertivitatea
poate contracondiţiona presiunea grupului, terapia de înlocuire cu nicotină poate substitui
consumul de ţigări sau alimentele fără grăsimi pot fi substitute sigure în bulimie.
Managementul întăririlor - furnizează consecinţe pentru realizarea de paşi într-o
anumită direcţie, putând include şi pedepsele deşi s-a constatat că recompensele sunt mai
eficiente, mai ales că în cadrul acestui model aceste recompense sunt încurajate ca modalităţi de
schimbare naturală a comportamentului.Contractul de contingenţe , referitor la întăririle
ascunse şi transparente , autoafirmările pozitive , recunoaşterea grupului sunt modalităţi de
creştere a întăririlor şi a probabilităţii de repetare a răspunsului comportamental sanogen.
Autodegajarea - se refera la două planuri, cel al credinţelor, convingerilor şi cel al
obligaţiilor asumate pentru a acţiona în planul acelor convingeri. Rezoluţiilor, mărturiile
publice alegerea mulriplă în defavoarea celei singulare poate creşte autodegajarea sau ceea ce se
numeşte motivaţie. Cercetările vis a vis de motivaţie indică faptul că indivizii care au
alternative ( cel puţin doua ) au o implicare superioară celor cu o singură alternativă cei cu
trei alternative au o implicare chiar mai mare ,iar în cazul a patru alternative ,nu s-a constat o
creştere a nivelului implicării sau a motivaţiei. În cazul fumătorilor trei alternative de
comportamente care pot fi furnizate sunt : Renunţarea de-o dată la comportamentul adictiv,
scăderea nicotinei , înlocuirea nicotinei .
36
Pentru încetarea fumatului , fiecare proces este relaţionat cu stagiile schimbării într-
o funcţie curbiliniară . utilizarea proceselor schimbării etse minimă în stadiul
precotemplativ , creşte în stadiile mijlocii şi descreşte în stadiile finale.În mod tipic,se
consideră că procesele experenţiale domină stagiile inferioare iar procesele
comportamentale ating nivele ridicate în stagiilşe ulterioare .
Modelul transteoretic, furnizează instrumente sensibile de măsură al progresului. Modelele
tradiţionale furnizează modalităţi singulare de evaluare a progresului, orice progres care a
intervenit dar care nu atinge criteriile stabilite nu este recunoscut. Această particularitate
este specifică stadiilor timpurii, care implică schimbări greu observabile în comportament.
Spre deosebire de aceste neajunsuri modelul transteoretic include un set de măsuri a consecinţelor
programelor de intervenţie care sunt sensibile la întregul paliere de modificări la nivel emoţional,
comportamental şi cognitiv, recunoscând şi întărind şi paşi mai mărunţi în progres decât în
abordarea tradiţională orientată acţionai.
Modelul transteoretic poate facilita analiza mecanismelor intermediare ,fiind eficient şi
discriminativ . Oferind contructe multiple şi relaţii bine definite , modelul facilitează procesul de
analiză şi orientează modificarea de comportament , de dezvoltare şi derulare a intervenţiei .
Se poate spune chiar că modelul transteoretic susţine o evaluare mai acurată a consecinţelor
. Intervenţia poate fi evaluată în termenii impactului pe care-l are asupra populaţiei ţintă. Are o
înaltă eficienţă dar şi o rată ridicată de recrutare , ceea ce conduce la creşterea dramatică a
impactului asupra populaţiei ţintă , a persoanelor cu comportamnte de risc pentru sănătate.
2.5. MODALITĂŢI EFICIENTE DE COMUNICARE A INFORMAŢIILOR
PRIVIND COMPORTAMENTELE DE RISC ÎN CAZUL COPIILOR ŞI
ADOLESCENŢILOR
Comunicarea consecinţelor negative ale comportamentelor nesănătoase ( de risc ) a fost
principala activitate în programele de educaţie pentru sănătate . Astfel , a face prevenţia fumatului
sau a consumuli de alcool a însemnat în fapt a oferi copiilor şi adolescenţilor informaţiii despre
consecinţele negative ale acestor comportamente de risc. Experienţa specialiştilor şi mai ales a
profesorilor a arătat că aceste informaţii nu sunt suficiente pentru a determina schimbarea atitudinii
copiilor şi adolescenţilor faţă de aceste comportamente de risc.
37
Copiii învaţă comportamentele sănătoase şi cele de risc de la membrii familiei , prieteni ,
persoane smnificative din jurul lor şi din mass-media ( reclame TV, articole di reviste ,panouri
publicitare ,emisiuni radio ).
Atitudinea faţă de fumat ,de exemplu , se formează de la vârsta de 6-7 ani . de la această
vârstă copiii înţeleg normele sociale legate de consumul de nicotină şi chiar alcool ( a consuma
alcool sau a fuma înseamn comportamente de adult ) , dar nu au încă formată o opinie depsre
aceste consumuri. În consecinţă , o bună prevenţie a comportamentelor de risc trebuie să înceapă
de timpuriu.
Multe programe educaţionale de prevenire a comportamentelor de risc au rezultate scăzute
, pentru că pornesc de la convingerea că informarea copiilor despre aceste comportamente îi
determină pe aceştia să len respingă. Unele comportamente de risc sunt prezentate de companiile
producătoare ca fiind “ numai pentru adulţi” ,lucru care determină creşterea atractivităţii pentru
copii şi adolescenţi .
Copiii îvaţă mai eficient când li se prezintă nu doar informaţii despre consecinţele negative
ale unui comportament de risc ( fumatul ) ,ci şi când sunt şi implicaţi în luarea unei decizii proprii
cu privire la comportament cu privire la acest comportament . Ei respectă regulile care au fost
negociate împreeună cu ei şi nu cele impuse de adult.
Campaniile de prevenţie care moralizează , provoacă frică sau accentuează consecinţele
negative pe termen lung ale unor comportamente de risc , au în general efecte opuse şi foarte
limitate în eficienţă . Mult mai eficiente sunt campaniile focalizate pe dezvoltarea deprinderilor
cognitive şi sociale care faciliteazăă formarea unui stil de viaţă sănătos , cum ar fi negocierea ,
asertivitatea , abilitatea de a face faţă presiunii grupului , luarea de decizii.
Se recomandă ca programele de educaţie pentru sănătate să integreze perspectiva copilului
asupra sănătăţii şi să prezinte atât efectele comportamentale de risc pe termen scurt cât şi pe termen
lung, dar şi consecinţele socila e relevante pentru copil.
Studii din psihologia sănătăţii ,arată că este semnificativ mai eficient să se focalizeze pe
consecinţele pe termen scurt ale unui comportament de risc şi mai puţin pe consecinţele pe termen
lung . Copiii şi adolescenţii sunt interesaţi în special de consecinţele unui comportament de risc
asupra aspectului fizic ( fumatul produce un miros urât al gurii şi mâinilor şi îngălbenirea pielii ) şi
de relaţiile sociale care interferează cu fumatul ,şi sunt mai puţin preocupaţi de faptul că pot
dezvolta peste câţva ani cancer polmonar .
38
Orice strategie de comunicare a riscului trebuie să fie însoţită de oferirea oportunităţii
dezvoltării de abilităţi de reducere riscului respectiv .
2.6.PROGRAMELE DE PREVENŢIE ŞI PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII
Programele educaţionale de prevenţie sunt de 3 tipuri: prevenţia primară, secundară
şi terţiară. Recunoaşterea importanţei prevenţiei pentru sănătatea publică reprezintă cel mai
semnificativ aspect al promovării sănătăţii fizice şi mentale.
1.Prevenţia primară are ca obiectiv reducerea riscului de dezvoltare a unor probleme
emoţionale sau comportamentale prin adoptarea unor comportamente protectoare a sănătăţii.
Prevenţia primară se realizează mai ale în familie şi şcoală. Programele de prevenţie primară
se focalizează pe dezvoltarea strategiilor eficiente de coping - comunicare asertivă,
rezolvare de probleme, luare de decizii, exprimare emoţională şi pe dezvoltarea stilului de viaţă
sănătos.
2. Prevenţia secundară implică reducerea factorilor de risc la grupurile cu risc
crescut pentru dezvoltarea unor tulburări afective, comportamentale sau somatice (ex. anxietate,
depresie, obezitate, boli cu transmitere sexuală). Prevenţia secundară se realizează în
situaţiile în care este identificat un grup de risc care sunt mai susceptibili să dezvolte tulburări
emoţionale sau somatice, în dezvoltarea unor programe de prevenţie secundară este necesară
cunoaşterea următorilor indicatori (Adelman, et al, 1999): factorii de risc pentru problema
idenificastă , factorii protectori, tipul de prevenţie, grupurile ţintă, metodele de prevenţie,
metode de evaluare a eficienţei proiectului de prevenţie şi monitorizarea progresului
participanţilor.
3. Prevenţia terţiară are ca obiective reducerea duratei îmbolnăvirii şi creşterea
calităţii vieţii persoanelor cu diverse tulburări cronice. De exemplu, în şcoală pot fi dezvoltate
programe de integrare şi adaptare a copiilor şi adolescenţilor cu tulburări emoţionale şi
comportamentale: organizarea de grupuri de suport pentru copiii care au dezvoltat reacţii
depresive în urma divorţului părinţilor, grupuri de suport pentru copiii cu stres posttraumatic
după un accident de maşină sau care au o afecţiune somatică cronică. Este esenţială colaborarea
dintre şcoală prin consilierul şcolar şi specialiştii din domeniul clinic - psihiatru, psiholog clinician.
39
2.7.ABORDAREA PSIHOFARMACOLOGICĂ A RENUNŢĂRII LA FUMAT
Adicţia tabagică este caracterizată ca fiind o tulburare care se manifestă prin control redus
al utilizării substanţei psihoactive şi al comportamentului relaţional. Clinic are manifestări
sau dimensiuni biologice, psihologice, sociale şi spiritual .Avantajul cel mai important este
cel relaţionat cu schimbarea de dispoziţie , eliberarea unei emoţii negative ,furnizarea de
plăcere şi preocuparea pentru utilizarea substanţei respective. De asemeneea pot apărea
comportamente ritualice concomitent cu continuarea consumului ,în ciuda consecinţelor
fizice , sociale , profesionale , psihologice .ca orice afecţiune cronică poate evolua
progresiv , cu recăderi frecvente sau cu consecinţe fatale.
Nicotina este o substanţă psihoactivă cu proprietăţi de întărire şi reîntărire a
comportamentului adictiv conducând la dependenţă şi la sindrom de sevraj în cazul
renunţării. Dependenţa de nicotină se dezvoltă rapid după aproximativ 6 săptămâni de consum
regulat.
Severitatea depinde de:
Dificultatea de a renunţa
Severitatea simptomelor de sevraj
Reacţiile de sevraj sunt mai intense la fumătorii mai dependenţi
Tratamentul specific :
Poate include terapia de înlocuire a nicotinei ( TIN ) mai ales pentru dependenţa
intensă şi pentru simptomele severe de sevraj
Se poate utiliza concomitent sau separat cu bupropionă ,dozele fiind gradual reduse în
cocncordanţă cu confortul subiectului
Tratamentul farmacologic al dependenţei de fumat se adresează doar simptomelor
biofizice ale dependenţei sau renunţării la fumat.
Comportamentele asociate cu dependenţa de fumat ar putea fi:
Manipularea permanent a ţigaretelor
Senzaţia că fumatul este în gură şi în gât
Senzaţia de „pauză „ sau „confort” asociate cu fumatul
Asocieri pozitive diverse legate de fumat
40
Recuperarea din dependenţa de nicotină presupune o schimabre drastică a stilului de viaţă , a
valorilor , acircuitelor sociale , a patternurilor cognitive şi comportamentale , şi mai ales cu
nostalgia fumatului care conduce la recăderi.
Fumătorul care a renunţat la fumat poate dveni frecvent : nagativist , mânios , negociator ,
întristat ,dar în final poate să accepte aceste situaţii.
Dependenşa de fumat poate fi concetualizată în termeni de afecţiune cronică care poate fi
condusă spre remisie cu un tratament adecvat : farmacologic , cognitiv- comportamental.
Comorbiditatea cu ,consumul de alcool sau dependenţa de alte substanţe psihoactive ,face ca
renunţarea la fumat să fie mult mai dificilă ,rămânând în cazul renunţării un risc major de recădere
de-a lungul înmtregii vieţi.
Instrumentele psihofarmacologice în abordarea dependenţei de tutun ar putea fi:
Bupropionă (Zyban);
Guma de mestecat cu nicotină
Nicotine pat eh Anxiolitice (buspirona)
Antidepresive (nortriptilina)
Antagonişti opoizi (naltrexona )
Clonidine* etc
Acestea sunt considerae medicamente de linia a doua în tratamentul farmacologic .
De asemenea se mai utilizează sprayul nazal cu nicotină şi inhalatorul cu nicotină. În
abordarea farmacologică a dependenţei de tutun se urmăresc cu necesitate:
preferinţele elevului sau pacientului
experienţa anterioară a acestuia
contraindicaţiile medicamentoase
monoterapia este mai redusă ca eficienţă comparativ cu terapia asociată (gumă cu
nicotină + tratament farmacologic.)
41
Tabelul. 1. Terapia farmacologică a dependenţei de tutun
Preparat
farmacologic
Mod de acţinune Mod de administrare Durata tratamentului
Guma cu Nicotina este O gumă la 2 h. Câtevanicotina
(Nicorette)
absorbită la nivelul
mucoasei bucale .Efectul
maxim in
De 2 mg pentru mai
puţin .de 20 ţigări pe zi
săptămâni până la
câteva luni.
20-30 min . Înlocuieşte
ingerarea nicotinei prin
fumat .
De 4 mg pentru mai mult
de 20 de ţigări pe zi.
Timp mai
îndelungat dacă este
nevoie.
Bandaj cu
nicotina
Absorbţietransdermală.
Efect maxim în 2-3 ore.
Pentru mai puţin de 20 de
ţigări se începe cu 14-7mg.
Pentru mai mult de
8-12 săptămâni sau
cât este necesar .
( Nicoderm )
Înlocuieşte
fumatul .Uşurează
simptomele de
20 de ţigări se incepe cu21
de mg pentru4-8 săptămâni
Sevraj.
42
Buspirona
(Ziban)
Antidepresiv cu
efecte şi în
ADHD
Efect dopaminergic ,cu
efect asupra simptomelor
de sevraj .
Reduce senzaţia de poftă.
Se începe cu 150 mg,cu 7-
14 zile înaintea de data
renunţării la fumat ,apoi se
decide asupra duratei
tratamentului.
7 – 12 săptămâni sau
cât este necesar.
Tabelul2. Efectele secundare şi contraindicaţiile tratamentului farmacologic
Efecte secundare posibile
Contraindicaţii Precauţii Avantaje Costuri
NICORETTE • Sarcina şi • Se poate controla Costuri• Senzatţia de alăptarea cât, când se iau relativarsura în gât • Angină dozele de nicotina reduse• Sughit dacă severă • Recompensareeste • Aritmii gratificare pentrumestecat cardiace abstinentaprea repede • Infarct • Întârzie creşterea• Probleme miocardic în greutatedentare în ultimele 2
săptămâni
NICODERM • sarcina si • Aplicare odată pe
• Reacţii alăptarea zi Relativcutanate • Angină • Nu se mestecă leftinălocale severă • Poate controla• Tulburari de • Aritmii Dorinţa pentru 24 hsomn cardiace• cosmaruri • Infarct • Întârzie creşterea
43
miocardic în greutate
in ultimele 2săptămâni
ZYBAN • sarcina şi • monitorizare • costuri reduse
• Uscăciune a alăptarea a presiunii • compensatgurii • anorexia- sangvine • ajută la controlul
• Insomnie bulimia • dependenţa reacţiilor
• alergii la de alcool emoţionalesubstanţa • alte asociateactivă dependenţe sevrajului• asocierea • micşoreazăcu IMAO reactia de
Fiecare item evaluează concomitent autoeficacitatea şi tentaţiile şi este evaluat pe o scală
Likert cu 5 puncte astfel:
1. = Nu sunt tentat de loc
2. = Nu sunt foarte tentat
3. = Sunt moderat tentat
4. = Foarte tentat
5. = Extrem de tentat
Consistenţa internă a probei este foarte bună: a>0.95 pentru toate cele trei subscale
(Prochaska, et al., 1985).
50
6. Scala de depresie Beck
Depresia a fost evaluată cu Inventarul de Depresie al lui Beck ( elaborat de Beck şi
colab. -1961) care este o scală de autoevaluare a depresiei. Conţine 21 de itemi (în variantă
lungă) care ilustrează prin intermediul unor afirmaţii principalele simptome specifice depresiei,
indiferent de determinismul etiologic al acestuia: tristeţe, pesimism, sentimentul eşecului,
nemulţumire, vinovăţie, sentimentul pedepsei, neplăcerea faţă de sine, autoacuzare,
autoagresiune, plâns, iritabilitate, izolare socială, nehotărâre, modificări în imagine despre
aspectul corporal, dificultăţi în muncă, tulburări de somn, oboseală, pierderea apetitului, pierdere
în greutate, preocupări pentru starea de sănătate, pierderea libidoului.
Fiecare item este apreciat pe o scală de la O la 3, scorurile putând fi cuprinse între O şi
63. Mărimea indică profunzimea subiectivă a depresiei, care dă o estimare cantitativă a
intensităţii simptomatologiei subiective a depresiei:
9 - stare normală;
10 -14 - depresie borderline;
15 - 20 - depresie uşoară;
21 - 30 - depresie moderată;
31 - 40 - depresie severă;
41 – 63 - depresie foarte severă.Indicele α cronbach = 0.82 - 0.95 cu o fidelitate test-retest de 0.9
Varianta scurtă 13 itemi:
Versiunea prescurtată a chestionarului Beck este o măsură a depresiei.
Fiecare item este construit din 4 propoziţii corespunzând a 4 nivele de intensitate progresivă,
ce caracterizează simptomele. Această măsură este o autoevaluare.
Utilizare:
Se cere subiectului să completeze chestionarul încercuind numărul care corespunde
propoziţiei alese.
Subiectul poate încercui mai multe numere în cadrul unei serii, dacă mai multe propoziţii îi
sunt pe plac.
51
Cotare: Se ţine cont de cota cea mai mare aleasă de subiect în aceeaşi serie. Scorurile celor 13
itemi se însumează.
Date normative:
1. Studiul lui 1. Collet & J. Cottraux
Media =18.02
Abaterea standard = ± 6.19
Valori extreme = 4-33
Interval = 0-39
2. Studiul lui Lemperiere & Colab.
Scorul mediu = 22.4 .
Validare:
1. Studiul lui Collet şi Cottraux a fost realizat pe 50 pacienţi deprimaţi, ce urmau
tratament ambulator şi care au fost selectaţi după criteriul lui Feighner (31 bărbaţi şi 19 fete /
femei în vârstă de 18-68 ani).
Scorul total la scala Beck a fost corelat cu scorul global obţinut la scala Hamilton (26 itemi) şi
cu scorul global al scalei de încetinire aparţinând lui Widlocher. Cele două corelaţii nu diferă
semnificativ.
2. Studiul lui Lemperiere & Colab. a fost realizat pe 79 subiecţi deprimaţi; era vorba de o
depresie severă / foarte severă în cele mai multe din cazuri. Pacienţii erau spitalizaţi în 2/3 din
cazuri. Compararea diferitelor instrumente de evaluare a arătat că, capacitatea chestionarului Beck
de a discrimina între cele 7 stadii de gravitate reţinute de criterii, apare ca inferioară scalei
Hamilton(17 itemi), scalei Montgomery şi Asberg (MADRS).
4.3. PROCEDURA CERCETĂRII
Pentru început am aplicat chestionarul de evaluare a Stadiilor schimbării (chestionarul
nr.2) cuprinzând 3 itemi, la un număr de 123 de elevi din clasele IX-XII de la Grupul Şcolar
‚Alexandru cel Bun’ Gura Humorului. Aceasta ne-a permis pe de-o parte să identificăm elevii
fumători iar pe de altă parte să stabilim stadiul schimbării în care se află în acest moment. Din
cei 123 elevi 85 (69%) sunt fumători (au răspuns afirmativ întrebării „momentan fumezi ?") .Din
52
cei 85 de fumători 53 (62%) se află în stadiul de precontemplaţie, 22 (26%) se află în stadiul de
contemplaţie , 8 (9%) în stadiul de preparaţie şi 2% în stadiul de acţiune sau menţinere.
Din aceşti 85 de elevi au fost selectaţi randomizat 43 de elevi pentru a participa la
programul de consiliere propus. Ceilalţi elevi 42 au urmat programele obişnuite de consiliere
la nivelul orelor de dirigenţie (toate cadrele didactice participând la formări pe linia
consilierii şi orientării - necesar pentru diriginţi) urmând obiectivele curriculei de consiliere şi
orientare.
Programul de consiliere s-a derulat de-a lungul unui semestru şcolar (2009-2010) cu
şedinţe săptămânale fiind create trei grupe de consiliere două pentru precontemplatori (2x14) şi o
grupă cu contemplatori (n=15). În cadrul acestor şedinţe au fost dezbătute teme propuse în
programul de intervenţie iar elevii de regulă au primit sarcini pentru întâlnirea următoare (de
automonitorizare comportamentală, de dezbatere a credinţelor şi miturilor legate de fumat,
crearea de postere pe diferite teme legate de fumat, materiale informative etc.)
'Consilierea s-a bazat pe dinamica grupului iar întâlnirile s-au realizat prin respectarea
unor serie de reguli (reguli ale grupului) clare stabilite împreună.
La începutul programului au fost aplicate probele: de dependenţă, scala Beck, scala
proceselor schimbării, cea a autoeficacităţii şi scala balanţei decizionale. La sfârşitul
programului aceste probe au fost reaplicate cu scopul de a evidenţia eventualele diferenţele
între grupele investigate. Probele care evidenţiază eficienţa programului, şi au fost aplicate
ambelor grupe (experimentală si de control) sunt: stadiul schimbării, proba de dependenţă,
balanţa decizională, şi autoeficacitatea.
4.4. PROGRAM DE CONSILIERE PRIVIND RENUNŢARE LA FUMAT
I. Nu se gândeşte să renunţe (stadiul de precontemplare)
Obiective:
Să ajute elevii să reflecte asupra comportamentului de fumător
Să analizeze impactul fumatului asupra vieţii elevilor şi adolescenţilor
Stabilim conexiunea între afecţiunile care pot fi cauzate de fumat şi propriul
lui comportamente de fumător
53
Să ofere mesaje personalizate
Să încurajeze elevii să păstreze camera sau casa fără să fumeze
Să furnizeze material educaţionale relevante
II. Se gândeşte să renunţe (stadiul de contemplaţie)
Obiective:
Creşterea motivaţiei de a renunţa
Să ofere sprijin elevilor;
Să ofere răspunsuri la preocupările şi îngrijorările legate de renunţarea la
fumat
(avantajele şi dezavantajele renunţării la fumat)i
Furnizarea de material elevilor.
III. Elevul pregătit să renunţe (stadiul de preparatie)
Obiective:
Să ajutăm elevii să găsească alternative adecvată
Evaluarea nivelului de dependenţă, istoria încercărilor trecute de renunţare la
fumat;
Discuţii despre alţi fumători de acasă sau de la şcoală
Strategii de suport:
Oferire de suport şi de îndrumare optimistă;
Încurajarea elevilor de a cere ajutorul familiei, prietenilor;
Asigurarea elevilor că alunecarea şi recăderile sunt normale;
Strategii comportamentale:
Discutarea experienţelor anterioare de renunţare la fumat şi ce
putem învăţa din aceste recăderi;
54
Ajutarea elevilor în recunoaşterea barierelor în renunţarea la
fumat, al factorilor declanşatori - inclusiv cogniţiile negative - şi
modalităţi de a le evita;
Recomandarea exerciţiului fizic şi avantajele acesteia;
Încurajarea elevilor să aplice să practice strategiile de renunţare
convenite
Încurajarea şi asistarea fixării unei date pentru renunţare
Informarea elevilor referitor la simptomatologia renunţării
(disforie, depresie, insomnia, iritabilitate, frustrare, mânie sau
anxietate, dificultăţi de concentrare, oboseală, apetit alimentare
exagerat).
Discuţii despre tentativele anterioare de renunţare la fumat şi
oferirea de strategii adecvate pentru renunţarea la fumat
(farmacologice, nonfarmacologice)
Furnizarea de materiale semnificative elevilor şi implementarea
unei strategii de prevenire a recăderilor
IV. Elevii care au renunţat la fumat (stadiul acţionai şi de
menţinere)
Obiective:
Felicitarea elevului pentru efortul depus pentru renunţarea la fumat;
Încurajarea şi elaborarea împreună cu elevii a unui sistem de autorecompensare şi de
utilizarea a cogniţiilor sau a gândirii pozitive;
Să se acţioneze suportiv în vederea susţinerii eforturile de menţinere a renunţării la
fumat
Strategii comportamentale:
Consiliere privind strategiile de coping pentru simptomele de renunţare (sevraj),
impulsuri sau factori de declanşare a nevoii de fumat;
55
Consiliere privind strategiile de prevenire a recăderilor
Reevaluarea posibilităţii utilizării de preparate farmacologice dacă este cazul
Planificarea unei strategii de prevenire a recăderilor - cu întâlniri ordinare sau
extraordinare de folow-up dar şi contacte telefonice programate şi planificate
4.5. MANAGEMENTUL RECĂDERILOR
Majoritatea fumătorilor care renunţă la fumat experimentează câteva recăderi înainte de a
atinge un succes pe termen lung. Explicăm elevilor că recăderile şi oportunitatea învăţării de
tip încercare-eroare nu reprezintă semnul unui eşec. Chiar dacă simptomele sevrajului, trec riscul
recăderii rămâne ridicat mai ales datorită tentaţiilor, situaţiilor sociale sau altor factori declanşatori
Factori asociaţi frecvent cu recăderile:
consumul de alcool; dispoziţie emoţională negativă ; alţi fumători în locuinţă sau familie;
simptome de sevraj intense.
expunerea la situaţii cu risc ridicat (situaţii sociale, dispute şi alte surse de stes)
restricţii alimentare (dietă)
suport redus pentru renunţarea la fumat
probleme farmacologice (subdoza, supradozaj, efecte secundare, întrerupere prematură
a tratamentului etc.)
utilizarea recreaţională a unor subs
Strategii pentru evitarea recăderilor:
încurajarea elevilor să identifice situaţii tentante pentru fumat şi planificarea unor
strategii de a le face faţă
reframing-ul greşelilor ca oportunităţi de învăţare nu de eşec
managementul stresului - învăţarea unor tehnici de relaxare, reeducare respiratorie
adoptarea unui stil de viaţă echilibrat prin intermediul căreia presiunile (grupului),sa
nu aibă influenţă încurajarea controlului greutăţii prin alimentaţie echilibrată şi exerciţiu fizic
Controlul greutăţii si exerciţiul fizic
56
Problematica greutăţii corporale poate fi una din principalele bariere în menţinerea
deciziei de renunţare la fumat. Nu se neagă problemele de greutate corporală care pot să apară şi
nu limităm îngrijorările legate de această problem.
Obiective:
să furnizăm comportamente alternative pentru controlul greutăţii corporale
să conştientizăm necesitatea unei alimentaţii echilibrate
Aspecte de discutat:
nu este o relaţie semnificativă între creşterea în greutate şi recădere. De fapt restricţiile
calorice pot creşte riscul de recădere
recomandăm elevilor focalizarea pe efortul de renunţare la fumat concomitent cu
evitarea unui control riguros al greutăţii până în momentul în care autoeficacitatea legată de
menţinerea abstinenţei este suficient de mare;
consiliem elevii în legătură cu faptul că totuşi fumatul determină un control artificial al
greutăţii iar odată cu întreruperea fumatului treptat se va ajunge la controlul natural al
organismului (determinat genetic)
exerciţiul fizic regulat este de natură să conducă la un control natural al greutăţii
corporale concomitent cu facilitarea tendinţelor de menţinere a abstinenţei mai ales când este
asociat cu un program de consiliere cognitiv-comportamentală.
fumătorii cred că au nevoie de un program de control al greutăţii dar cercetările au
arătat că controlul greutăţii nu îmbunătăţeşte rata renunţării la fumat;
discutăm eventual posibilitatea intervenţiei farmacologice care ajută în astfel de situaţii asocierea bupropionei poate să ajute in aceasta situaţie
Depresia
antecedentele depresive pot fi markerul unei dependenţe severe de nicotină
fumătorii depresivi pot avea succese minore în renunţarea la fumat
în perioada de abstinenţă şi de sevraj poate să se manifeste o accentuare a
simptomatologiei depresive acesta conducând la risc ridicat de recădere
trebuie intervenit asupra simptomelor depressive
57
4.5.1. Strategia balanţei decizional
Avantajele şi dezavantajele renunţării la fumat
Cu scopul de a dezvoltarea motivaţia pentru renunţare la fumat, cerem copiilor, elevilor
să identifice pe o diagrame special creată pentru aceasta avantajele şi dezavantajele renunţării la
fumat. Această abordare creează posibilitatea de a evidenţia în mod personalizat aceste
avantaje şi dezavantaje în contextul balanţei decizionale (de tip costuri şi beneficii), acest demers
fiind esenţial în conceptualizarea transteoretică a renunţării la fumat.
Într-o diagramă de balanţă decizională special dedicată acestei activităţi elevii înregistrează
personalizat avantajele şi dezavantajele renunţării.
1. BALANŢA DECIZIONALĂ PENTRU FUMAT:
Avantajele: reduce tensiunea psihică
creşte capacitatea de concentrare
controlează apetitul alimentar
dezvoltă plăcerea şi starea de relaxare
furnizează oportunităţi de interacţiune socială
Dezavantaje: Imediate:
creşte ritmul respirator datorită scăderii cantităţii de aer inhalată
înrăutăţeşte astmul bronşic
risc pentru sarcină, infertilitate, impotenţă
apare tusea tabagică (datorită creşterii secreţiilor),creşte nivelul de zahăr din sânge
provoacă insomnii, scade acuitatea vizuală pe timp de noapte
Pe termen lung:
scade capacitatea excretorie a rinichilor şi deci scade capacitatea organismului de a
elimina toxinele
risc crescut pentru infarct miocardic şi atac cerebral;
58
cancer pulmonar şi alte cancere, BPOC
tulburări ale circulaţiei sangvine periferice
Ambientale:
creşterea riscului de cancere şi boli cardio-vasculare pentru membrii familiei
creşterea incidenţei copiilor fumători în familii de fumători
rată crescută a morţii subite infantile; astm infantil;infecţii respiratorii recurente la copii
risc crescut pentru incendii
2. BALANŢA DECIZIONALA PENTRU RENUNŢAREA LA FUMAT
Avantaje:
longevitate şi sănătate crescut, creşterea calităţii vieţii.,economii
creşterea performanţelor în activităţi sportive şi de loisir
un miros mai plăcut al casei, al maşinii, hainelor, al gurii, şi respiraţiei
modele pozitive pentru copii ;copii mai sănătoşi
evitarea adicţiilor
Dezavantaje:
simptome de sevraj
reacţii de mâhnire
pierderea prietenilor apropiaţi
plictiseală
absenţa pauzelor furnizate de fumat
pierderea prietenilor fumători şi activităţilor plăcute relaţionale cu comportamentul de
fumător
câştig în greutate
59
CAPITOLUL VREZULTATELE CERCETĂRII
5.1. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE
Obiectivul principal al prezentei lucrări este cel de a demonstra că o abordare
transteoretică a problemei renunţării la fumat la elevii adolescenţi este mai eficientă decât
abordarea clasică din prisma curriculum-ului şcolar (pentru consilieri şi diriginţi). Adaptarea
obiectivelor consilierii stadiului schimbării în care se află elevul este o necesitate
fundamentală şi este caracteristica esenţială a modelului transteoretic. Sigur că, o abordare
psihoterapeutică poate fi absolut necesară în unele cazuri, chiar o abordare combinată cu
intervenţia psihofarmacologică (cum s-a văzut în prima parte a lucrării).
60
Prezenta lucrare s-a orientat spre o intervenţie de consiliere şcolară sau cum mai este
numit de literatura anglo-saxonă „school based program".
Mai întâi am dorim să analizăm rezultatele probelor specifice modelului transteoretic pe
care ne-am bazat în elaborarea programului de intervenţie.
Situaţia subiecţilor, în ceea ce priveşte stadiul în care se află a fost deja prezentată în
partea de metodică a cercetării.
Pentru noi prezintă un interes deosebit situaţia proceselor schimbării întrucât acestea
pot constitui şi un „ghid de intervenţie" în procesul renunţării la fumat. Pe lângă celelalte
aspecte investigate procesele schimbării ne furnizează o „radiografie" a strategiilor şi a
dificultăţilor întâmpinate de elevi în procesul de întrerupere a adicţiei.
Tabelul 1. Indicii descriptivi pentru cele două categorii de procese ale schimbării
Paired Samples Statistice
Mean N Std. Deviation Std. Error Mean
Pair
COMP 1
EXPER
53.49 69.44
43 43 9.111 5.616 1.389 .856
Dar ce este mai important, se observă o deficienţă la nivelul proceselor comportamentale
în sensul că acestea prezintă în medie nivele mai reduse comparativ cu procesele
experienţiale
(t= | 11,871 |, p<0.001). Aceasta este oarecum explicabil prin faptul că, nivelul
experienţial depinde în mare parte de nivelul de informare a elevilor.
61
-
l precontemplare • contemplare • preparare
Figura 1. Prezentarea proceselor schimbării în funcţie de stadiul în care se află
Se pare că avem de a face cu una dintre marile deficienţe ale programelor de intervenţie clasice,
care pornind de la clasificarea dihotomizată a subiecţilor (fumători-nefumători) se adresează fumătorilor
sau adolescenţilor ca şi cum aceştia ar fi în stadiul acţionai ignorând caracteristicile elevilor din
stadiile inferioare şi mai ales „furnizând" doar informaţii,aceasta rezultând din figura 1 unde se poate
analiza distribuţia proceselor schimbării în funcţie de stadiul în care se află elevii.
Si la nivelul mass-mediei sunt numeroase campanii de combatere a consumului de tutun dar cu
toate acestea încasările producătorilor de tutun cresc vertiginos, iar numărul de adolescenţi şi
preadolescenţi care fumează este îngrijorător de mare.
-
62
, control post control pre experimentala post
.experimentala prepretontcntpfore
contemplarepreparare
l experimentala pre • experimentala post • control pre • control post
Figura 2.. Distribuţia subiecţilor din cele două eşantioane (experimentală şi de control) în
funcţie de stadiile schimbării
Astfel programul nostru de intervenţie a vizat consecvent şi procesele comportamentale,
fiecare temă abordată fiind corelată cu o strategie comportamentală alternativă opusă celei existente,
deseori luând forma trainingului în jocurile de rol utilizate.
Nivelul cel mai redus al proceselor schimbării se înregistrează la managementul
întăririlor, în cadrul programului nostru am vizat acest aspect, învăţarea elevilor să-şi
autorecompenseze succesele şi victoriile realizate.
In continuare vom analiza comparativ rezultatele obţinute de elevii din lotul experimental
şi cel de control în cele două etape ale măsurării (pretest şi posttest).
In figura 2 prezentăm comparativ stadiile schimbării în care se află subiecţii investigaţi
de noi în cele două momente ale măsurării (pretest şi posttest). Se poate observa din figura
prezentată că în cazul grupei experimentale a avut loc o avansare a unui număr de subiecţi
de la stadii inferioare la stadii superioare neînregistrându-se regresii la stadii anterioare, în
contrast în cazul grupului de control care nu a participat la program au avut loc unele progrese dar
şi multe cazuri de regres la stadii inferioare.
Pentru a vedea dacă diferenţele constatate sunt semnificative am apelat la analiza
diferenţelor între medii, în tabelul 2 prezentăm rezultatele acestei analize pentru diferenţele
la nivelul grupului experimental (pretest şi posttest). Constatăm că diferenţa dintre măsurarea
pretest şi postest este semnificativă statistic Z= | 3,00 | la p<0.003. în aceste condiţii putem
respinge ipoteza nulă şi să admitem ipoteza specifică constatând că efectul principal evidenţiat se
datorează intervenţiei realizate şi nu altor factori aleatori.
63
Tabelul 2. Testul diferenţelor între medii pentru stadiile schimbării (pretest-posttest) la
lotul experimental (Wilcoxon)lotul
Test StatisticiSTADpost -STADpre
ZAsymp. Sig. (2-tailed)
-3.0003 .003
3- Based on negative
ranks. b. Wilcoxon
Signed Ranks Test
În tabelul 3 constatăm că diferenţele la lotul de control nu sunt semnificative statistic,
însemnând că din acest punct de vedere intervenţia clasică la nivelul clase nu a produs
modificări semnificative sub aspectul stadiilor în care sunt subiecţii.
Concluzia pe care o putem desprinde din aceste date este că, intervenţia propusă de noi a
determinat modificări semnificative, din punct de vedere statistic la nivelul stadiilor schimbării
în etapa posttest. Astfel că au existat elevi care au progresat în urma intervenţiei realizate spre
stadii superioare, cei mai mulţi au progresat de la stadiul precontemplator la stadiul de
contemplare şi de pregătire.
Aceasta denotă ineficienţa programelor clasice de intervenţie la nivelul şcolii care
sunt concepute fie pentru prevenţia primară, şi astfel nu are efect asupra elevilor fumători, fie
că sunt concepute astfel încât se adresează doar subiecţilor din stadiul de acţiune ignorând
caracteristicile subiecţilor din stadiile inferioare, în acest fel programele şcolare destinate
renunţării la fumat sunt practic ineficiente la elevii aflaţi în stadiile precontemplator şi
contemplator. Programul propus de aoi se pliază mai bine pe caracteristicile şi nevoile elevilor
fumători din aceste stadii. Am observat în cazul analizei proceselor schimbării deficienţele şi
dificultăţile cu care se confruntă aceşti elevi sub aspectul proceselor comportamentale.
Tabelul 3. Testul diferenţelor între mediile grupului de control pentru stadiile schimbării
(Wilcoxon )
Test Statistics"
STADpost -STADpre
2 Asymp. Sig. (2-tailed) -1.7323 .083
64
a- Based on negative
ranks. b. Wilcoxon Signed
Ranks Test
În continuare analizăm evoluţia dependenţei de nicotină, cu scopul de a vedea dacă
programul de intervenţie a avut efect în ceea ce priveşte dependenţa percepută pe subiecţi
evaluată cu mFTQ.
În tabelul 4 putem constata că în ceea ce priveşte diferenţele la nivelul grupului
experimental analiza de variantă ANOVA ne relevă o diferenţă semnificativă statistic (F7,35=3.972
la p<0.003) ceea ce ne permite respingerea ipotezei nule si admiterea ipoteze specifice conform
căreia diferenţa constatată se datorează unui efect principal şi anume intervenţia de
consiliere realizată.
Tabelul 4. Rezultatele analizei de variantă ANOVA la grupa experimentală (pr e test şi
posttest - dependenţă de nicotină)
ANOVA Table
Sum ofSquare Means df Square F Sig.
mFTQpost * Between (Combine mFTQpre Groups d)
92.575 7 13.225 3.972 .003
Within Groups 116.542 35 3.330
Total 209.116 42
A
În tabelul 5 prezentăm indicele ANOVA şi pentru grupul de control, unde de asemenea
am constatat diferenţe, dar în sensul creşterii (tendinţă) dependenţei de nicotină. Indicele de
semnificaţie F este în acest caz este însă unul nesemnificativ statistic (F7,22=1.269 la p>0.10)
Tabelul 5. Rezultatele analizei de variantă ANOVA la grupa de control (pretest şi posttest
–dependenţă de nicotină)
ANOVA
mFTQpostSum of
Square Means df Square F Sig.
65
Between Groups
252.976 8 31.622 1.269 .310
Within Groups .000 33 .000
Total 252.976 41
Acest rezultate ne arată faptul că abordarea tradiţională, şcolară a întreruperii fumatului
nu are influenţă asupra adolescenţilor fumători ci dimpotrivă efectul în cazul grupului de control
este unul invers în sensul creşterii dependenţei. Abordarea tradiţională, a consilierii
educaţionale este predominant declarativă (informaţională) iar elevii aflaţi în stadiile
precontemplator şi contemplator au nevoie de un program pentru renunţarea la fumat, axat
de dezvoltarea de abilităţi de a înfrunta tentaţiile (predominant procedurală), simptomele de
sevraj etc.
În ceea ce priveşte autoeficacitatea datele obţinute (tab.6)sunt condensate putem
constata că la nivelul grupei experimentale există diferenţe notabile în timp ce la grupa de
control diferenţele sunt foarte mici.
Tabelul 6. Rezultatele analizei de variantă ANOVA pentru diferenţele mediilor
autoeficacităţii la grupa experimentală
ANOVA
autoeficpostSum of Squares
df Mean Square F Sig.
Between Groups
Within Groups
Total
2552.876
1315.914
3868.791
16 26 42 159.555
50.612
3.153 .005
În tabelul 6 prezentăm rezultatele analizei de variantă la nivelul grupei experimentale care confirmă faptul că diferenţele sunt seminificative statistic ( F=3.153,p=0.005).
În ceea ce priveşte diferenţele (tabelul 7) la nivelul grupului de control, constatăm că
acestea sunt nesemnificative statistic (F=1.065, p=0.442) iar în etapa posttest se observă chiar
o tendinţă de scădere a autoeficacităţii.
Tabelul 7. Rezultatele analizei de variantă ANOVA pentru diferenţele mediilor
autoeficacităţii la grupa de control
ANOVA
autoeficpost
66
Sum of Squares
df Mean Square F Sig^
Between Groups
Within Groups
Total
264.392
599.727
864.119
12 29
41
22.033 20.680 1.065 .422
Tabelul 8.. Matricea de corelaţii între simptomele depresive şi variabilele investigate
Correlations
afectivm Bpros Bcons situaţii negativ habitual/p
bdi FTQpre Pre Pre sociale a oftabdi Pearson Correlation
Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M., (2004). Cum să ne
dezvoltăm un stil de viaţă sănătos ?. Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE)
Prochaska, J. O., DiClemente, C. C., Velicer, W. F., & Rossi, J. S. (1993). Standardized,
individualized, interactive and personalized self-help programs for smoking cessation. Health
Psychology, 12, 399-405.
Prochaska, J. O., Velicer, W. F., DiClemente, C. C., & Fava, J. L. (1988).
Measuring the processes of change: Applications to the cessation of
smoking. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 56, 520-528.
Velicer, W. F., Fava, J. L. Prochaska, J. O., Abrams, D. B., Emmons, K. M., & Pierce, J.
(1995). )istribution of smokers by stage in three representative samples. Preventive Medicine, 24:
401-411.
Velicer, W. F., Rossi, J. S., Ruggiero, L., & Prochaska, J. O. (1994). Minimal interventions
apropriate for an entire population of smokers. In R. Richmond (Ed.), Interventions for smokers:
n internaţional perspective. Baltimore: Williams & Wilkins, (p. 69-92, 3, 347-355, 111, 23-41).
74
ANEXA I DEPENDENŢA DE NICOTINĂ (mFTQ)
DEPENDENŢA DE NICOTINĂ
1. Câte ţigări fumezi pe zi ?• Peste 26 pe zi 2• între 15-25 l• între 1-15 0• Mai puţin de l pe zi 0
2. Inhalezi fumul (tragi în piept) ?• Totdeauna 2
75
• Foarte des l• Rar l• Niciodată 0
3. La cât timp de la trezire fumezi prima ţigară• în primele 30 de min 2• în mai mult de 30 min dar înainte de amiază 0• După amiază 0• Seara 0
4. La care dintre ţigări ţi se pare că este cel mai greu să renunţi• La prima ţigară de dimineaţă l• La oricare alta înainte de amiază 0• La oricare alta de după amiază 0• La oricare alta seara 0
5. Ţi se pare dificil să te abţii să nu fumezi în locuri nepermise (biserică, bibliotecă, cinema)?• Da, foarte dificil l• Da, intr-un fel dificil l• Nu, de regulă nu 0• Nu, deloc 0• Nu 0• Da l
6. Fumezi chiar dacă eşti aşa de bolnav încât stai mare parte a zilei în pat ?• Da, întotdeauna l• Da, frecvent l• Nu, de regulă nu 0• Nu, niciodată 0
7. Fumezi mai frecvent în primele 2 ore de la trezire decât în restul zilei ?• Da l• Nu 00-2 - dependenţă foarte redusă de nicotină 3-5 - dependenţă medie sau moderată
6 + dependenţă puternică 13 max ANEXA II
SCALA BALANŢEI DECIZIONALE
Următoarele afirmaţii reprezintă diferite opinii despre fumat. Vă rugam să evaluaţi pe o scală de
cinci puncte importanţa fiecărei afirmaţii pentru decizia dumneavoastră de a fumat:
1. = neimportant2. = puţin important3. = moderat important4. = foarte important5. = extrem de important
76
1. Este plăcut să fumezi ţigări2. Fumatul meu afectează sănătatea celorlalţi3. îmi place imaginea de fumător de ţigări4. Cei apropiaţi mie vor suferi dacă mă voi îmbolnăvi din cauza fumatului.5. Sunt mai relaxat şi mai agreabil când fumez.6. Din cauză că continui să fumez, ştiu că unii gândesc că sunt prea lipsit de caracter pentru a
renunţa.7. Dacă încerc să renunţ la fumat, voi fi mai iritabil şi voi crea necazuri înjur.8. Fumatul ţigărilor este riscant pentru sănătatea mea.9. Familia şi prietenii mă apreciază mai mult când fumez şi sunt fericit decât dacă sunt mizerabil
încercând să renunţ.10. Sunt stingher când trebuie să fumez11. îmi place mai mult de mine când fumez12. Fumatul meu deranjează pe alţii13. Fumatul mă ajută să mă concentrez şi să lucrez mai bine14. Lumea crede că sunt nechibzuit pentru că ignor avertizările despre fumat15. Fumatul reduce tensiunea.16. Persoanele apropiate dezaprobă faptul că fumez.17. Continuând să fumez simt că am urmat propria decizie.18. Sunt nechibzuit pentru că ignor atenţionările legate de fumat.19. După ce nu fumez o perioadă mă simt minunat.20. Voi fi mai energic chiar acum dacă nu fumez.
Cotarea:
PROS: 1,3,5,7,9,11,13,15,17,19 (numerele impare)
CONS: 2,4,6,8,10,12,14,16,18,20 (numere pare)
ANEXA III
SCALA PROCESELOR SCHIMBĂRII
Următoarele experienţe pot afecta la unii oameni obişnuinţele de fumat. Gândiţi-vă la experienţe similar pe care le-aţi avut recent sau în ultima lună. Evaluaţi frecvenţa acestor experienţe pa o scală de 5 puncte.
1. = Niciodată2. = Rareori3. = Ocazional4. = Adesea5. = In mod repetat
1. Persoane speciale din viaţa mea mă acceptă în aceeaşi măsură dacă fumez sau nu.
77
2. Văd semne "Fumatul interzis" în clădiri publice. 3. Pot fi deschis cu cel puţin o persoană specială din viaţa mea despre experienţele mele legate de fumat
4. îmi spun că pot alege dacă fumez sau nu.5. în loc să fumez mă angajez în unele activităţi fizice.6. îmi amintesc articole legate de problemele încetării fumatului.7. Am reţinut faptul că locurile publice au secţiuni aparte pentru fumători.
8. îmi amintesc persoane care mi-au furnizat personal informaţii despre beneficiile renunţării la fumat.
9. Iau în considerare faptul că oamenii renunţând la fumat, ajută la progresul lumii.10. Mă gândesc la informaţii din articole sau clipuri publicitare despre renunţarea la fumat.11. îmi amintesc studii despre diferite boli cauzate de fumat.12. Alte persoane din viaţa mea cotidiană încearcă să mă facă să mă simt bine când nu fumez.13. îmi spun că sunt capabil să renunţ la fumat dacă îmi doresc acest lucru.14. 14. Am pe cineva care mă ascultă când simt nevoia să discut despre fumat.15. îndepărtez din casa/camera mea obiecte care îmi aduc aminte de fumat.16. îmi spun că m-am străduit suficient ca să mă ţin departe de ţigări.
17. îmi amintesc informaţii furnizate personal de unele persoane referitoare la modul cum să renunţ la fumat.
18. M-am obligat să nu fumez.19. Mă recompensez când nu fumez.20. Am înţeles faptul că nefumătorii îşi revendică drepturile.21. Am încetat să mă gândesc la faptul că fumatul poluează mediul.22. Aş putea să mă aştept din partea celorlalţi la o recompensă dacă nu fumez.23. Păstrez în jurul meu lucruri care-mi amintesc să nu fumez.24. Consider că societatea se schimbă în sensul favorizării nefumătorilor.25. Devin supărat când mă gândesc la fumat.26. Am descoperit că realizarea altor activităţi cu mâinile este un bun substitut pentru fumat.27. Când sunt tentat să fumez, mă gândesc la altceva.28. Fac altceva în schimbul fumatului atunci când simt nevoia să mă relaxez.29. îndepărtez din spaţiul meu de lucru, obiecte care-mi amintesc de fumat.30. Atenţionările legate de riscurile fumatului pentru sănătate m-au mişcat emoţional.31. Portretizarea dramatică a răului cauzat de fumat m-a afectat emoţional.32. Reacţionez emoţional la atenţionări legate de fumat.33. Sunt recompensat de alţii dacă nu fumez34. Analizez opinia că fumatul poate fi dăunător mediului.35. Reevaluez faptul că mulţumirea de sine include schimbarea obişnuinţei de a fuma.
36. Sunt conştient de faptul că fumatul contravine cu autoaprecierea mea de persoană grijulie şi responsabilă.
37. Pun în jurul căminului meu obiecte care să-mi reamintească să nu fumez.38. Dependenţa mea de fumat mă face să mă simt dezamăgit de mine.39. Analizez ideea conform căreia lumea înconjurătoare va fi un loc mai bun dacă nu fumez.40. Am pe cine conta atunci când am probleme cu fumatul.
Mai jos sunt prezentate câteva situaţii care determină oamenii să fumeze. Am dori să ştim cum eşti tentat să fumezi în fiecare situaţie. Răspunde te rugăm, respectând următoarea scală pe 5 puncte.
7. = Nu sunt tentat de loc8. = Nu sunt foarte tentat9. = Sunt moderat tentat10. = Foarte tentat11.= Extrem de tentat
1. Intr-un scaun la bar sau la un cocktail unde beau ceva.2. Când doresc o ţigară.
79
3. Când lucrurile nu merg cum îmi doresc şi sunt frustrat4. Cu partenerul sau cu prietenul meu apropiat care fumează.5. Când am dispute sau conflicte cu familia mea.6. Când sunt fericit şi sărbătoresc.7. Când sunt foarte supărat pe cava sau cineva.8. Când experimentez o criză emoţională, ca un accident sau pierderea cuiva foarte drag.9. Când văd pe cineva care fumează şi-i face plăcere.10. La o cafea în timp ce discut şi mă relaxez.11. Când realizez că renunţarea la fumat este o sarcină prea grea pentru mine.12. Când tânjesc la o ţigară.13. Când mă trezesc dimineaţă.14. Când simt că am nevoie de o ridicare de moral.15. Când devin dărâmat de nelinişte vizavi de sănătatea mea şi sunt mai puţin activ fizic.16. Cu prietenii la o petrecere.17. Când mă trezesc dimineaţa şi mă confrunt cu o zi grea.18. Când sunt extrem de deprimat.19. Când sunt extrem de anxios şi stresat.20. Când realizez că nu am fumat o vreme.
Tabelul 3. Rezultatele testului de semnificaţie t pentru diferenţele dintre mediile probelor investigate în funcţie de nivelul de depresie (pe întreg eşantionul)
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of Variances
t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2-tailed)
Mean Differen ce
Std. Error Differen ce
95% Confidence Interval of the Difference
Lower Upper
82
mFTQpre Equal variances assumed Equal variances not assumed
.349 .556
-5.346 -
5.491
83
82.870
.000 .000 -2.122 -
2.122
.397 .386 -2.912 -
2.891
-1 .333 -
1.353
m Equal FTQpost variances assumed Equal variances not assumed
.905 .344
-6.080 -
6.304
83
81.559
.000 .000 -2.617 -
2.617
.430 .415 -3.473 -
3.443
-1.761 -
1.791
BprosPre Equal variances assumed Equal variances not assumed
1.309 .256
4.814
4.872
83
82.110
.000 .000 6.136
6.136
1.275
1.260
3.601
3.630
8.671
8.642
Bcons Equal Pre variances assumed Equal variances not assumed
.000 .982
-2.538 -
2.534
83
78.868
.013 .013 -3.629 -
3.629
1.430
1.432
-6.473 -
6.479
-.785
-.779
Bpros Equal Post variances assumed Equal variances not assumed
4.031 .048
2.272
2.417
83
71.820
.026 .018 4.311
4.311
1.898
1.784
.537 .75
5
8.086
7.868
Bcons Equal Post variances assumed Equal variances not assumed
4.295 .041
-3.089 -
3.125
83
82.049
.003 .002 -5.411 -
5.411
1.752
1.732
-8.895 -
8.856
-1.927 -
1.966
autoeficp Equal re variances assumed Equal variances not assumed
2.415 .124
3.626
3.460
83
59.380
.000 .001 6.956
6.956
1.919
2.011
3.140
2.934
10.772
10.979
autoeficp Equal ost variances assumed Equal variances not assumed
4.950 .029
3.344
3.259
83
69.198
.001 .002 9.351
9.351
2.797
2.869
3.789
3.628
14.913
15.074
ANEXA VIIITabelul 4. Rezultatele testului de semnificaţie t pentru diferenţele dintre mediile probelor
investigate în funcţie de nivelul de depresie (grupul experimental)
Independent Samples Test
Levene's Test for Equal ty of Variances
t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2-tailed)
Mea n Differen ce
Std. Error Differen ce
95% Confidence Interval of the Difference
Lower Upper
83
mFTQpre Equal variances assumed Equal variances no assumed
2.248 .141
-5.349 -
5.525
41
40.934
.000 .000 -2.123 -
2.123
.397 .38
4
-2.924 -
2.899
-1.321 -
1.347
m Equal FTQpost variances assumed Equal variances no assumed
.206 .652
-5.607 -
5.447
41
33.469
.000 .000 -2.925 -
2.925
.522 .53
7
-3.979 -
4.017
-1.872 -
1.833
BprosPre Equal variances assumed Equal variances no assumed
9.329 .004
5.805
5.398
41
24.883
.000 .000 7.711
7.711
1.328
1.429
5.028
4.768
10.393
10.653
Bpros Equal Post variances assumed Equal variances no assumed
8.941 .005
2.594
2.314
41
18.705
.013 .032 7.985
7.985
3.079
3.451
1.767 .
754
14.202
15.215
Bcons Equal Pre variances assumed Equal variances no assumed
.035 .853
-2.712 -
2.718
41
39.072
.010 .010 -5.715 -
5.715
2.107
2.103
-9.970 -
9.967
-1.460 -
1.462
Bcons Equal Post variances assumed Equal variances no assumed
14.475 .000
-5.239 -
4.806
41
22.636
.000 .000 -9.917 -
9.917
1.893
2.063
-13.739
-14.189
-6.094 -
5.645
autoeficp Equal re variances assumed Equal variances no assumed
1.877 .178
2.607
2.738
41
39.580
.013 .009 7.029
7.029
2.696
2.567
1.583
1.838
12.474
12.219
autoeficp Equal ost variances assumed Equal variances no assumed