Decizie si proces decizional - cig.ase.rocig.ase.ro/prof/ivancenco/resurse/CIG_SIAD Cursul 2.pdf · Decizie si proces decizional DECIZIA Def.O activitate constienta de alegere a unei

Decizie si proces decizional

DECIZIA

Def. O activitate constienta de alegere a

unei anumite cai de actiune din mai multe

posibile.

Aceasta alegere implica utilizarea unor

resurse si apartine unei persoane sau

grup de persoane care au autoritatea si

responsabilitatea acestei alegeri.

CLASIFICAREA DECIZILOR

• in functie de nivelul decizional: – D.strategice (determina obiectivele, resursele,

politicile organizatiei);

– D. tactice (urmaresc eficienta si eficacitatea cu care sunt utilizate resursele);

– D.operationale (determina modalitatile in care se executa efectiv sarcinile de la nivelul superior);

– D. privind cunostintele (urmaresc modul in care se gestioneaza cunostintele la nivelul organizatiei; eficienta; de ex. evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a noilor cunostinte si de difuzare a inf. in cadrul organizatiei)

CLASIFICAREA DECIZILOR

• in functie de gradul de

structurabilitate (programabilitate) a

deciziilor:

– D.structurate

– D. nestructurate

– D. semistructurate

Decizii structurate(programbile):

• au obiective si scopuri precise;

• exista un algoritm pentru rezolvarea lor;

• elementele deciziei sunt preponderent

cantitative;

• se regasesc in cazul problemelor de

rutina.

Decizii nestructurate

(neprogramabile) :

• nu exista un algoritm de rezolvare ;

• elementele deciziei sunt preponderent

calitative ;

• obiectivele si scopurile nu sunt precise.

Decizii semistructurate:

• doar pentru anumite parti exista un algoritm de rezolvare;

• mai multe elemente cantitative decat calitative;

• obiectivele si scopurile nu sunt precise;

• cele mai multe decizii; necesita un asistent

Precizare.Aceasta clasificare are caracter subiectiv.

Obs. Gradul de structurabilitate creste pe masura ce descreste nivelul decizional.

Procesul decizional.

Procesul de adoptare a deciziilor constă în esenţă în alegerea unei anumite căi de acţiune din mai multe căi posibile în vederea atingerii unui anumit obiectiv.

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activităţi pe care le desfăşoară un individ/grup, confruntat cu un eveniment ce generează mai multe variante de acţiune, obiectivul fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului/grupului.

Fazele procesului decizional

(identificate de Herbert Simon din 1960)

INFORMARE GENERALĂ (Intelligence)

Problema

CONCEPTIE (Design)

Soluţii

ALEGERE (Choice)

Decizie

IMPLEMENTARE

Precizare. Fazele sunt neliniare, cu revenire. Fiecare din aceste faze

au mai multe etape.

Informare generală În această etapă, se analizează problemele care apar în

organizaţie, în scopul identificării cauzelor care au condus la o anumită situaţie precum şi a consecinţelor acesteia.

Activităţi: 1. Identificarea problemei (sau a oportunităţii)

2. Clasificarea problemei

3. Descompunerea problemei în subprobleme

4. Stabilirea responsabilităţilor pentru problema respectivă.

Etapa de informare generală are drept rezultat o descriere formală a problemei identificate, a categoriei din care face parte precum şi a responsabilităţilor implicate.

1. Identificarea problemei

se face prin compararea rezultatelor cu

obiectivele propuse si daca exista

diferente semnificative atunci avem o

problema de decizie; important este

identificarea clara a problemei, a

simptomelor ale si contextul acesteia.

2. Clasificarea problemei : conceptualizarea sa in scopul de a o incadra intr-o anumita categorie, pentru a o putea aborda printr-o metoda standard.

Clasificarea se face in functie de cele 2 niveluri, in primul rand in functie de nivelul de structurare.

a. probleme structurate (programabile) .

• există un proces cunoscut şi explicit care permite prelucrarea informaţiilor de intrare pentru alegerea alternativelor.

b. Probleme nestructurate

(neprogramabile)

• sunt acele probleme care fac apel la

judecata şi intuiţia decidentului în definirea

problemei respective;

• sunt probleme care conduc la decizii

importante, cu un caracter inovator şi

deseori atipice pentru organizaţie,

neexistând proceduri prestabilite pentru

adoptarea lor.

c. Problemele semistructurate

• sunt acele probleme pentru rezolvarea cărora

se poate apela doar parţial la proceduri

cunoscute.

3. Descompunerea problemei : daca e posibila.

4. Stabilirea responsabilitatilor.

Trebuie sa existe clar o persoana responsabila.

De ex.

o anumita problema poate fi rezolvata doar daca

organizatia are autoritatea sa o rezolve (ex.

Inflatia; sau sal cadrelor didactice din ASE).

CONCEPEREA În această etapă, se stabilesc diversele

modalităţi de acţiune pentru rezolvarea problemei identificate anterior.

Activităţi:

1. Modelarea

2. Alegerea unui criteriu de selecţie

3. Generarea alternativelor

4. Stabilirea rezultatului fiecărei căi de acţiune (alternative)

Rezultatul: un model pentru reprezentarea problemei şi adoptarea unei decizii, testarea şi validarea acestuia.

1.MODELAREA

Conceptualizarea problemei respective şi

abstractizarea ei în expresii cantitative şi/sau

calitative.

Procesul de modelare este o combinaţie între artă

şi ştiinţă: decidenţii dezvoltă de cele mai multe

ori modele mentale care îi ajută să încadreze

problema respectivă într-o anumită clasă de

modele.

Exista clase de modele standard, o persoana cu

experienta putand alege modelul potrivit pentru

o a numita situatie reala.

2. ALEGEREA CRITERIULUI

Def. Un criteriu de selecţie este acel criteriu care descrie gradul de acceptabilitate al unei soluţii sau căi de acţiune.

Principii de alegere: normativ şi descriptiv.

Normativ (modele normative) – alternativa aleasă este demonstrabilă ca fiind cea mai bună din toate alternativele posibile. Presupune sa avem neaparat o solutie optima.

Acest proces este cunoscut sub numele de optimizare.

Descriptiv (modele descriptive) –

• descriu o situaţie reală şi sunt deosebit de utile

pentru analiza consecinţelor diverselor acţiuni în

funcţie de anumite ipoteze.

• nu există nici o garanţie că o acţiune selectată

cu ajutorul unei metode descriptive este optimă.

În cele mai multe cazuri, ea este doar

satisfăcătoare; cu alte cuvinte ne multumim cu o

solutie suficient de buna.

• una din cele mai des utilizate metode descriptive

de modelare este simularea.

3.Generarea alternativelor Generarea poate fi automata (pentru

probleme puternic structurate) sau

manuala (realizata de decident).

În modelele de optimizare (de exemplu

programarea liniară) acestea sunt

generate automat de către model.

În cele mai multe situaţii, însă, acestea

trebuie generate manual, ceea ce poate

presupune un proces îndelungat, dificil,

care implică intuiţie şi creativitate.

4.Stabilirea rezultatului fiecarei

alternative

Presupune cuantificarea rezultatului fiecarei alternative. Evaluarea se face in functie de informatiile referitoare la evolutia viitoare atat a elementelor pe care le putem controla, dar mai ales a celor necontrolabile. Se poate face in urmatoarele conditii:

• certitudine (am toate inf)

• risc (am doar o parte din informatii sau am informatii probabile)

• incertitudine (nu dispun de informatii)

Pentru a evalua şi compara diferite alternative este necesară previzionarea rezultatelor fiecărei alternative în parte.

Alegerea (Choice)

Aleg efectiv o anumita alternativa, se ia decizia.

Functie de criteriile(normative sau

descriptive) care au stat la baza alegerii, se

pot identifica mai multe metode de cautare:

• analitice

• de cautare exhaustiva(incrementala)

• euristice

a. Metodele analitice

• utilizeaza formule matematice pentru a obtine o solutie optima;

• se aplica pentru probleme structurate, aflate la nivel tactic sau operational (de ex. alocarea resurselor, gestiunea stocurilor)

• Intotdeauna exista un algoritm la aceaste metode.

Concluzie. Aceste metode se pot aplica pentru probleme structurate, criteriul este normativ, deci presupune obtinerea unei solutii optime si generarea alternativelor posibile precum si stabilirea rezultatului fiecarei alternative se face automat de catre calculator.

b. Cautare incrementala

(totala sau partiala) • Totala: criteriu normativ; se obtine solutia

optima; se inspecteaza fiecare alternativa posibila fara sa existe garantia ca la fiecare pas obtin o solutie mai buna decat cea precedenta.(posibilitatile de cautare sunt limitate inevitabil ca timp, spatiu de memorie)

• Partiala: presupune criteriu descriptiv-solutie stisfacatoare; se analizeaza la intamplare mai multe variante din cele posibile si se alege in final acea varianta care conduce la obtinerea unei solutii suficient de bune pentru sistemul de valori al decidentului.

c. Cautare euristica.

Cautarea se face progresand de la o situatie la alta.

Decidentul alege între diferitele acţiuni pe care a fost capabil să le identifice şi să le construiască.

În această etapă se caută cea mai bună acţiune de adoptat din mai multe acţiuni posibile pentru rezolvarea unei probleme.

– sunt testate doar variantele promitatoare;

– se obtine tot o solutie suficient de buna;

– alegerea var. se face pe baza unor functii de evaluare. Evaluarea trebuie sa tina seama de faptul ca problemele economice prezinta de regula multiple scopuri pentru care se cauta valori optime (sau cat mai aproape de optim)

Precizare. Indiferent de metoda ea

trebuie cuplata cu evaluarea

rezultatelor ce corespund solutiei

respective.

Implementarea Se implementeza decizia si in functie de

rezultat se poate reveni la o alta faza.

Implementarea consta in declansarea

efectiva a actiunii alese.