INFORMATICĂ APLICATĂ 1 NOTE DE CURS – INFORMATICĂ APLICATĂ CUPRINS CAPITOLUL I. ....................................................................................................................................... 3 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ................................................................................................................ 3 1.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII CALCULATOARELOR ................................................ 3 1.2 SISTEME INFORMATICE............................................................................................................ 4 1.3 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE CALCUL ........................................................................... 7 1.4 NOTIUNI DE BAZA PENTRU WINDOWS ................................................................................ 8 CAPITOLUL II ..................................................................................................................................... 13 PROCESOARE DE TEXTE: MICROSOFT WORD ....................................................................... 13 2.1 Noţiuni de tehnoredactare ............................................................................................................. 13 2.2 Elementele ecranului Word........................................................................................................... 14 2.3 Comenzi si operaţii fundamentale ................................................................................................. 16 2.3.1 Introducerea textului ........................................................................................................... 16 2.3.2 Selectarea textului ................................................................................................................ 17 2.3.3 Formatarea avansată a textului ......................................................................................... 18 2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire ................................................................................................... 19 2.4 Formatarea textului ....................................................................................................................... 22 2.4.1 Formatarea caracterelor ..................................................................................................... 22 2.4.2 Formatarea paragrafelor .................................................................................................... 23 2.4.3 Formatarea paginii .............................................................................................................. 25 2.5 Lucrul cu tabele ............................................................................................................................. 25 2.5.1. Crearea unui tabel ............................................................................................................... 25 2.5.2 Modificarea unui tabel ....................................................................................................... 27 2.5.3 Formatarea unui tabel .......................................................................................................... 29 2.5.4 Convertirea unui text in tabel ............................................................................................. 29 2.5.5 Despartirea unui tabel ......................................................................................................... 30 2.5.6 Table AutoFormat ............................................................................................................... 30 2.6. Meniul Insert ................................................................................................................................ 30 2.6.1 Inserarea unui final de pagina ........................................................................................... 30 2.6.2 Numerotarea paginilor ........................................................................................................ 31 2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol .......................................................................... 31 2.6.4 Inserarea simbolurilor.......................................................................................................... 32 2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document ....................................................... 32 2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document ............................................................................ 32 2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document ........................................................................... 33 2.6.8 Inserarea unui document in alt document ........................................................................ 33 2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte ....................................................... 33 2.7 Lucrul pe coloane .......................................................................................................................... 34 2.8 Lucrul cu documente lungi ........................................................................................................... 35 2.8.1 Crearea cuprinsului ............................................................................................................. 35 2.8.2 Crearea unui index .............................................................................................................. 36 2.8.3 Creearea bibliografiei ............................................................................................................. 37 2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor ...................................................................................... 38 2.9 Spell Checker ................................................................................................................................ 38 2.10 Obiecte legate sau împăturite ...................................................................................................... 39
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
INFORMATICĂ APLICATĂ
1
NOTE DE CURS – INFORMATICĂ APLICATĂ
CUPRINS CAPITOLUL I. .......................................................................................................................................3 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ................................................................................................................3
1.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII CALCULATOARELOR................................................3 1.2 SISTEME INFORMATICE............................................................................................................4 1.3 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE CALCUL...........................................................................7 1.4 NOTIUNI DE BAZA PENTRU WINDOWS ................................................................................8
CAPITOLUL II.....................................................................................................................................13 PROCESOARE DE TEXTE: MICROSOFT WORD.......................................................................13
2.1 Noţiuni de tehnoredactare .............................................................................................................13 2.2 Elementele ecranului Word...........................................................................................................14 2.3 Comenzi si operaţii fundamentale.................................................................................................16
2.3.1 Introducerea textului ...........................................................................................................16 2.3.2 Selectarea textului ................................................................................................................17 2.3.3 Formatarea avansată a textului .........................................................................................18 2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire...................................................................................................19
2.5 Lucrul cu tabele.............................................................................................................................25 2.5.1. Crearea unui tabel ...............................................................................................................25 2.5.2 Modificarea unui tabel .......................................................................................................27 2.5.3 Formatarea unui tabel ..........................................................................................................29 2.5.4 Convertirea unui text in tabel .............................................................................................29 2.5.5 Despartirea unui tabel .........................................................................................................30 2.5.6 Table AutoFormat ...............................................................................................................30
2.6. Meniul Insert ................................................................................................................................30 2.6.1 Inserarea unui final de pagina ...........................................................................................30 2.6.2 Numerotarea paginilor ........................................................................................................31 2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol ..........................................................................31 2.6.4 Inserarea simbolurilor..........................................................................................................32
2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document.......................................................32 2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document ............................................................................32 2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document...........................................................................33 2.6.8 Inserarea unui document in alt document ........................................................................33 2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte .......................................................33
2.7 Lucrul pe coloane..........................................................................................................................34 2.8 Lucrul cu documente lungi ...........................................................................................................35
2.8.1 Crearea cuprinsului .............................................................................................................35 2.8.2 Crearea unui index ..............................................................................................................36
2.8.3 Creearea bibliografiei.............................................................................................................37 2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor......................................................................................38
2.9 Spell Checker ................................................................................................................................38 2.10 Obiecte legate sau împăturite ......................................................................................................39
INFORMATICĂ APLICATĂ
2
CAPITOLUL III ...................................................................................................................................40 UTILIZAREA MEDIULUI DE LUCRU MICROSOFT EXCEL ...................................................40
3.1 Registrul de calcul tabelar.............................................................................................................40 3.2 Tabele Pivot .................................................................................................................................58 3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis..............................................................................................63 3.4 Tendinţe şi prognoze .....................................................................................................................65 3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL.......................................................................................66
În ultimii 70 de ani calculatoarele au evoluat continuu, specialiştii în domeniu împărţind
această perioadă în cinci etape, denumite generaţii de calculatoare. Criteriile care au stat la baza
acestei clasificări includ: arhitectura sistemelor; tehnologia de construcţie a componentelor,
modalităţile de procesare a programelor, caracteristicile sistemelor de operare, limbajele de programare
folosite.
Prima generaţie în evoluţia calculatoarelor (1938-1953) a fost caracterizată de utilizarea
tuburilor electronice iar calculatoarele erau destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale. În această
perioadă se încadrează calculatoarele Harvard Mark 1 şi ENIAC.
Generaţia a doua (1954 - 1963) a fost caracterizată de folosirea tranzistorului pentru realizarea
circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaţie aveau în jur de 100 de instrucţiuni
complexe, memorie de tip magnetic şi dispozitive periferice.
Limbajul de programare Fortan a apărut în anul 1956 iar limbajele Algol şi Cobol (Common
Business Oriented Language - limbaj orientat spre aplicaţiile de afaceri) au apărut după anul 1960. În
anul 1955 a devenit operaţional primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (Transistor Digital
Computer).
Generaţia a treia de calculatoare (1964 - 1980) se caracterizează prin utilizarea circuitelor
integrate pe scară mică (SSI - Small ScaleIntegration) şi medie (MSI - Medium Scale Integration).
Generaţia a patra de calculatoare (1981 - prezent) se caracterizează prin construcţia de
calculatoare ce utilizează circuite integrate pe scară mare(LSI -Large Scale Integration) şi foarte mare
(VLSI - Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului şi a microprogramării a oferit
calculatoarelor posibilitatea utilizării unui set complex de instrucţiuni şi asigură un grad sporit de
flexibilitate.
În această perioadă a fost scos pe piaţă primul calculator personal (PC- Personal Computer) de
către firma IBM în anul 1981. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior şi au păstrat
arhitectura originală IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC avea
următoarele caracteristici: Microprocesor pe 16-biţi 8088, Memorie ROM BASIC; Floppy-disc de
360KB; Sistem de operare DOS 1.0. În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul membru
pe 32-biţi din familia 80x86). În 1986 firma Compaq introduce primul sistem bazat pe 80386. În 1989
Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic. În 1992 apar procesoarele
Intel Pentium (cu 64-biţi pentru magistrala de memorie), AMD şi Cyrix (procesoare compatibile -
INFORMATICĂ APLICATĂ
4
„clone”). În 1996 apare Intel Pentium Pro. În 1998 apare Intel Pentium II. În 2000 apare Intel Pentium
IV la 1.5 GHz. În 2003 este depăşită graniţa de 3 Ghz de funcţionare a procesoarelor comerciale.
Calculatoarele din cea de-a cincea generaţie (prezent - viitorii ani), sunt încă în faza de
dezvoltare. Ele se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a circuitelor integrate specializate şi a
procesării paralele. Există unele aplicaţii ale celei de-a cincea generaţii de calculatoare care sunt deja
utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii. Utilizarea procesării paralele şi a superconductorilor
face viabilă inteligenţa artificială. Scopul principal al celei de-a cincea generaţii de calculatoare este
acela de a dezvolta echipamente capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie capabile de
învăţare şi organizare proprie.
Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem
economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte şi sisteme pentru prelucrarea
automată a informaţiei. Din acest punct de vedere informatica este definită ca fiind ştiinţa care se
ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de
calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea, realizarea şi
exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor
umane.
1.2 Sisteme informatice
Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de elemente dependente între ele, formând un tot
organizat care pune ordine în gândirea teoretică sau activitatea practică dintr-un domeniu sau altul. Un
sistem economic reprezintă un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul cărora se
realizează obiectul de activitate al unei unităţi economice. În analiza structurii organizatorice şi
funcţionale a unui sistem economic se disting următoarele componente: sistemul decizional; sistemul
operaţional; sistemul informaţional.
Sistemul decizional este format din ansamblul de specialişti care, prin metode şi tehnici
specifice prognozează şi planifică, decid, organizează, coordonează, urmăresc şi controlează
funcţionarea sistemului operaţional, cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Sistemul operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane, materiale şi financiare precum şi
întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional, care asigură realizarea efectivă a obiectivelor
stabilite prin deciziile transmise de sistemul decizional.
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea datelor necesare sistemului decizional. Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor
informaţiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.
Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut, frecvenţă, calitate, volum, formă,
INFORMATICĂ APLICATĂ
5
suport), necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi
de lucru, formează un flux informaţional.
Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea parte a
acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare şi prezentare a
datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor. Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele
categorii:
· cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci activitatea care face obiectul
sistemului informatic şi datele primare vehiculate în cadrul acesteia;
· metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;
· ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează culegerea, verificarea,
prelucrarea, memorarea şi transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrării,
reunite sub denumirea generică de HARDWARE;
· sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor hardware precum şi
rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite sub
denumirea de SOFTWARE;
· baza informaţională;
· ansamblul de resurse umane implicate.
Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional constă în operaţii de
culegere, transmitere, prelucrare şi stocare.
Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment datele se numesc date primare.
Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în rezultate finale, în
urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor, specificul
echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare,
către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.
Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe suporturi de memorie
specifice, în scopul unor consultări şi prelucrări ulterioare.
Sistemele informatice moderne utilizează reţelele de calculatoare ca suport hardware şi
sistemele de gestiune a bazelor de date ca suport software, baza de date fiind nucleul informaţional al
oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de
calculatoare implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai mari, soluţia cea mai viabilă
INFORMATICĂ APLICATĂ
6
şi cea mai des aplicată pentru valorificarea eficientă în procesul de manangement a performanţelor
remarcabile oferite de performanţele PC-urilor de astăzi.
Marea varietate a calculatoarelor a impus clasificarea lor după diferite criterii: cost, capacitate,
complexitate, aplicaţii.
Calculatoarele sunt, în general, grupate în patru categorii de bază: microcalculatoare,
minicalculatoare, calculatoare mainframe şi supercalculatoare. Tipul calculatorului se determină
după următoarele criterii:
· tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP) sau al microprocesorului – cele mai mari
calculatoare tind să utilizeze unităţi centrale de prelucrare constituite separat, de mare viteză, cu
componente complexe;
· cantitatea de memorie principală pe care microprocesorul opoate utiliza – un calculator
echipat cu o memorie principală de mare capacitate poate memora programe mai complexe şi
chiar mai multe programe diferite în acelaşi timp;
· capacitatea de stocare a memoriei auxiliare – sistemele de calcul tind să fie echipate cu
dispozitive periferice de memorare de mare capacitate;
· viteza perifericelor de ieşire este o altă caracteristică – cele mai mari calculatoare sunt dotate
cu dispozitive de ieşire rapide, a căror viteză se măsoară, de exemplu, în sute de mii de linii
care pot fi tipărite pe minut;
· viteza de prelucrare exprimată în milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS - Millions of
Instructions Per Second) variază de la 3 - 4 MIPS la cele mai mici calculatoare, până la mai
mult de 200 MIPS pentru supercalculatoare;
· numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp – calculatoarele
personale admit numai un singur utilizator, alte tipuri acceptă mai mult de doi sau trei
utilizatori în acelaşi timp, iar cele mai mari calculatoare suportă sute de utilizatori simultan;
· costul sistemului care poate varia foarte mult.
Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC – Personal Computer), reprezintă tipul
de calculator care utilizează un microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi
folosit numai de o singură persoană la un moment dat. Există un mare număr de variante, în ceea ce
priveşte dimensiunea, de la calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staţii de lucru
(desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereşti şi ştiinţifice. Staţiile de lucru
utilizează sistemele de operare UNIX sau Windows NT/2000/XP şi sunt echipate cu procesoare
puternice (cum ar fi Digital Alpha, PowerPC sau MIPS) sau cu procesoare Intel Pentium.
Calculatoarele personale lucrează folosind sistemul de operare Windows sau un alt sistem de
operare similar, fiind folosite pentru aplicaţii standard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu uşurinţă
de neprogramatori datorită numărului mare de pachete de programe de aplicaţii disponibile.
INFORMATICĂ APLICATĂ
7
1.3 Arhitectura unui sistem de calcul
Sistemul de calcul dispune pe lângă componenta fizică (hardware) şi o componentă logică
(software) alcătuită din ansamblul programelor şi procedurilor care asigură îndeplinirea funcţiilor
sistemului de calcul şi din programele aplicative care asigură prelucrarea automată a datelor
(software). Mulţimea datelor care urmează a fi prelucrate este organizată în fişiere sau baze de date.
Principalele componente ale unui sistem de calcul pot fi sistematizate astfel:
La nivelul unui sistem de calcul există două categorii de programe:
· programe de sistem care coordonează activitatea componentelor fizice ale sistemului şi asistă
utilizatorul la dezvoltarea programelor de aplicaţii (software de bază), cel mai important fiind
sistemul de operare;
· programe de aplicaţii care sunt destinate să rezolve probleme specifice unei clase de probleme
(software de aplicaţii).
Sistemul de operare constă dintr-o colecţie integrată de programe de sistem, ce oferă
utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul (memorie internă, timp
UCP, control magistrală, dispozitive periferice), concurând la dezvoltarea programelor de aplicaţie.
Arhitectura unui sistem de calcul se defineşte ca fiind ansamblul integrat de unităţi
funcţionale, în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi
având ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă.
Componentele funcţionale ce formează arhitectura unui sistem de calcul sunt:
· unitatea centrală (UC) care cuprinde: unitatea de comandă-control (UCC), unitatea aritmetico-
logică (UAL), memoria internă (MI);
· unităţi de memorie (memoria externă);
· unităţile de intrare- ieşire.
INFORMATICĂ APLICATĂ
8
Unităţile de intrare, unităţile de ieşire şi unităţile de memorie externă se mai numesc şi unităţi
periferice. La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea standard
de ieşire este monitorul. Hard-discul şi floppy-discul fac parte din unităţile de memorie externă.
Unitatea aritmetico- logică (UAL) efectuează operaţiile aritmeticologice, iar unitatea de
comandă-control dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator. Cele două unităţi
alcătuiesc împreună unitatea centrală de prelucrare (UCP)- denumită şi procesor. Tehnologia actuală
de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a conferit acestuia denumirea de microprocesor.
1.4 Notiuni de baza pentru Windows
În mod normal taskbar este asezata la marginea de jos a desktop-ului. Poti face clic pe taskbar
si tinand apasat misti mouse-ul la o alta margine si taskbar se va muta acolo. In taskbar se gaseste
butonul Start, diferite icon-uri pentru accesare rapida a programelor respective, precum si cat este ora
(eventual data).
Icon-ul My Computer iti da acces la continutul computerului. Poti ajunge la drive-re (=discuri)
si la altele, facand dublu clic pe acest icon.
Cand stergi un obiect (fisier, dosar, etc) Windows XP il trimite in acest dosar (Recycle Bin = Cosul de
gunoi). Poti reface (restore) aceste obiecte sau, daca le stergi de aici, le vei pierde permanent.
Icon-urile programelor, dosarelor (folderelor) si documentelor care nu au sageata in coltul
dreapta reprezinta obiectul respectiv, avand astfel acces direct la el.
(Obs.: Daca stergi un shortcut icon, obiectul respectiv ramane nesters, el fiind in alta parte in computer
(va dispare doar icon-ul shortcut de pe desktop), dar daca stergi un icon al unui obiect atunci se va
sterge obiectul respectiv, deoarece acesta este salvat aici pe desktop si nu in alta parte ca in cazul icon-
ului shortcut (cu sageata stanga-jos)).
INFORMATICĂ APLICATĂ
9
Icon-uri cu o sageata in coltul stanga-jos reprezinta shortcut (scurtatura = o cale mai rapida sa
accesezi obiectul respectiv (program, document, dosar, etc)).
Drive-rele sunt folosite pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au
cel putin doua: un hard drive (hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD
drive, care stocheaza un volum mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la
altul. Hard drive-ul este de obicei C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de
multe ori hard drive-ul este impartit in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va
fi pentru drive-ul CD. Daca exista un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca
exista un DVD drive (acesta poate citi un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze
informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi notat cu urmatoarea litera F:\, etc. Drive-rele sunt folosite
pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au cel putin doua: un hard drive
(hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD drive, care stocheaza un volum
mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la altul. Hard drive-ul este de obicei
C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de multe ori hard drive-ul este impartit
in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va fi pentru drive-ul CD. Daca exista
un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca exista un DVD drive (acesta poate citi
un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi
notat cu urmatoarea litera E:\, mamory stick-ul va fi notat cu F:\, etc.
Dosarele (folders) sunt folosite pentru a organiza informatia pe drive-re. Toate fisierele ce formeaza
un program sunt stocate impreuna in dosarul lor special. Fisierele pe care tu le faci vei dori, de
asemeni, sa le salvezi in mod organizat folosind dosarele. Tu vei dori sa pastrezi fisiere care au aceeasi
tematica, de exemplu, in acelasi dosar.
Pentru a crea un nou folder:
1. In partea stanga faci clic pe drive-ul sau dosarul in care vrei sa creezi un nou dosar.
2. Clic dreapta in orice zona libera din partea dreapta. Va apare un meniu.
3. Alege New.
4. Clic Folder.
5. Tipareste un nume pentru dosarul acesta.
Pentru a sterge un fisier sau un dosar:
1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l stergi. Va apare un meniu.
2. Clic Delete. Windows Explorer te va intreba Are sure you want to send this object to the
recycle bin? (Esti sigur ca vrei sa trimiti acest obiect la Cosul de Gunoi?)
3. Clic Yes.
Pentru a copia un fisier sau un dosar:
1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l copii. Va apare un meniu.
2. Clic Copy. Acum fisierul sau dosarul respectiv va fi in memoria Clipboard.
INFORMATICĂ APLICATĂ
10
Windows Explorer este un loc unde tu poti vedea driver-ele (discurile C:\.(eventual D:\, care
reprezinta hardiscul computerului) discheta A:\, discul E:\ si poti manipula dosarele si fisierele (adica
sa vezi unde sunt, si eventual sa le muti in alta parte. Folosind Windows Explorer, tu poti taia (Cut),
copia (Copy), lipi (Paste), shimba numele (Rename), si sterge (Delete) dosarele sau fisierele.
Windows XP te poate ajuta sa gasesti rapid un fisier sau dosar aflat in driver-ele computerului (pe hardiscul
computerului ( C:\ eventual si D:\ ) sau pe CD-ul care il pui tu in computer). Pentru o cautare rapida a unui
fisier sau a unui dosar:
1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.
2. Clic optiunea Search.
3. Se va deschide fereastra de dialog Search Results.
4. Alege o optiune (Files or Folder, Computers, People sau Internet - vezi imaginea de mai sus).
5. Tipareste in casutele respective criteriile tale de cautare. Pentru ajutor vezi tabelul de mai jos.
6. Clic Search. Rezultatele cautarii vor apare in partea dreapta (initial acest spatiu este gol).
Pentru a schimba data si/sau ora:
1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.
2. Dublu clic pe Control Panel.
3. Se deschide fereastra Control Panel in care cauti si faci clic pe icon-ul Date and Time.
4. In zona Date , alege ziua, luna si anul, alegand optiunile dorite.
5. Alege ora dorita.
Un shortcut pe desktop, reprezentat de obicei ca un icon, este un mic fisier care face trimitere la un program,
dosar sau fisier. Facand dublu clic pe icon-ul shortcut se va deschide obiectul pe care-l reprezinta. Icon-ul
shortcut contine o mica sageata in partea stanga-jos. Icon-urile shortcut sunt ca niste indicatoare care te duc
direct la obiectul pe care-l reprezinta – deci stergandu-le (delete) de pe desktop nu inseamna ca se va sterge si
obiectul reprezentat de acestea, ci doar acel indicator de pe desktop
Pentru a face un shortcut pentru un obiect aflat intr-un meniu:
1. Clic Start. Va apare meniul Start.
2. Localizeaza obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut. Daca se afla intr-un submeniu mergi acolo.
3. Clic si, tinand butonul mouse-ului apasat, misti mouse-ul cu obiectul respectiv la dreapta, pana ajungi
pe desktop. Acolo eliberezi butonul mouse-ului.
Pentru a face un shortcut pentru obiecte aflate in Windows Explorer:
1. Deschide Windows Explorer (apasa simultan tasta Windows si E daca iti amintesti).
2. Micsoreaza fereastra Windows Explorer (astfel incat sa vezi desktop-ul).
3. Localizeaza in Windows Explorer obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut.
4. Clic buton dreapta si tinand apasat misti mouse-ul cu obiectul respectiv pe desktop. Va apare un meniu.
5. Clic Create Shortcuts Here.
O fereastra este o arie de pe desktop in interiorul careia programele pot lucra.
Daca ai cateva ferestre deschise in acelasi timp, fereastra de deasupre este fereastra activa. Tu poti lucra numai
in fereasta activa. Pentru a schimba fereastra activa, urmeaza una din caile de mai jos:
1. Clic oriunde pe fereastra care vrei sa o faci activa.
INFORMATICĂ APLICATĂ
11
2. Tinand apasata tasta ALT, apasa tasta Tab (de pe tastatura) pana ce selectezi fereastra dorita.
3. Toate ferestrele deschise sunt afisate pe taskbar. Faci clic pe butonul cu numele ferestrei ce vrei sa o
faci activa.
Meniurile iti ofera o cale sa trimiti comenzi computerului (sa-i spui ceea ce sa faca). Cand deschizi o
fereastra meniurile sunt listate de la stanga la dreapta sub bara de nume, in bara de meniu. Cand faci clic pe un
anumit meniu apare un meniu cu o lista de optiuni. Aici selectezi o optiune (o comanda) facand clic pe ea. Daca
se deschid alte submeniuri mergi pana gasesti ce doresti. In cazul in care in lista mai sunt si alte optiuni care nu
sunt afisate, in partea de jos a listei este o sageata (un v suprapus) si facand clic pe ea, se vor afisa toate
optiunile din meniul respectiv. Cand faci clic pe o optiune iti poate apare o fereastra de dialog unde tu trebuie sa
dai eventual niste detalii pentru comanda ta.
Daca in dreptul anumitor optiuni vezi niste caractere inseamna ca apasand pe tastele caracterelor respective
in acelasi timp, poti da computerului comanda respectiva. Deci e un mod mai rapid de a lucra.
Comenzile Cut, Copy si Paste sunt comenzi aproape universale. Acestea sunt aproape in toate programele
care lucreaza pe computer si au aceleasi functii. Le poti folosi cand lucrezi cu discuri, programe, dosare, fisiere,
text,etc.
Cut (a taia): Cand folosesti Cut la ceva tu stergi acel ceva din locatia respectiva si pui in memoria
Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau
Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea
ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din
Clipboard ori de cate ori doresti.
Copy (a copia):
Copy este similara cu Cut, doar ca originalul nu este sters ci ramane in continuare in locatia respectiva si in
acelasi timp aceeasi informatie este pusa in memoria Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria
Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut
sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy
asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din Clipboard ori de cate ori doresti.
Paste (a lipi):
Tu poti pune informatia din Clipboard oriunde vrei tu. Folosind comanda Paste (se citeste peist)
informatia asupra careia tu ai folosit ultima data comanda Cut sau Copy se poate pune oriunde este pozitionat
cursorul.
Clipboard:
Clipboard este o memorie in care este stocata informatia asupra careia s-a folosit comanda Cut sau
Copy. De fiecare data cand executi Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia veche din Clipboard cu ceea ce, cu
o clipa in urma, tu ai executat Cut sau Copy. Poti folosi Paste de cate ori doresti. Informatia din clipboard se
pierde odata cu oprirea calculatorului.
Intotdeauna cand vezi trei puncte (...) in continuarea unei optiuni dintr-un meniu, inseamna ca selectand
optiunea respectiva se va deschide o fereastra de dialog. Tu folosesti aceasta fereastra sa trimiti comenzi
computerului. In general toate ferestrele de dialog au un buton Ok si unul Cancel (anuleaza).
INFORMATICĂ APLICATĂ
12
Campurile (Field) cu meniu drop-down (cade jos) au in partea dreapta un buton (cu o sageata in jos).
Cand faci clic pe acest buton iti va apare o lista de optiuni unde tu poti alege. In cazul in care nu sunt afisate
toate optiunile, va apare in partea dreapta, a acestui tip de meniu, o bara de derulare pe verticala. Derulezi in sus
sau in jos pana gasesti optiunea dorita si faci clic pe ea. Meniul se va inchide si optiunea aleasa de tine, ramane
vizibila in acest camp.
Windows XP precum si alte programe folosesc butoanele radio pentru a putea alege anumite optiuni
in mod exclusiv, adica tu poti alege una dintre optiunile prezentate (ca la aparatele radio unde nu poti asculta pe
lungimi de unde scurte si in acelasi timp si pe lungimi de unde lungi). Butoanele radio sunt in general rotunde.
Pentru a selecta o optiune faci clic in interiorul cercului respectiv si iti apare un punct in cerc aratand care este
optiunea selectata.
Casutele Checkbox reprezinta o alta metoda de a selecta optiuni. In acest caz potem alege in acelasi timp
mai multe optiuni. Sunt reprezentate in general sub forma de un patratel gol. Daca faci clic in interiorul lui apare
acel semn v, eventual x aratand ca optiunea este selectata. Poti apasa din nou in patratel si optiunea nu mai este
selectata.
INFORMATICĂ APLICATĂ
13
CAPITOLUL II
Procesoare de texte: Microsoft Word
2.1 Noţiuni de tehnoredactare
Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a
începe operaţia de tipărire. Editoarele de texte permit, pe lângă tehnoredactare, combinarea textului cu
imagini, stabilirea de antete şi subsoluri, editarea de tabele, editarea de ecuaţii, etc. Documentul
reprezintă ansamblul de texte, imagini, grafice, etc, aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică
între ele.
Tehnoredactarea se realizează pe trei nivele:
1. Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, antete şi
subsoluri);
2. Nivelul paragraf: prin paragraf se înţelege textul cuprins între două <Enter>-uri succesive.
La acest nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre interior, modul de
aliniere al paragrafului;
3. Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea
unor efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor caractere speciale
(figuri, semne speciale) .
În etapa de tehnoredactare există şi operaţii care nu se încadrează în nici una dincele trei nivele:
încărcarea imaginilor, realizarea index-ului, a cuprinsului. Acestea se realizează, de obicei, după
trecerea prin cele trei nivele.
În cursul tehnoredactării trebuie avute în vedere elementele prin care se caracterizează o
porţiune de text: font, stil de afişare, efecte speciale, indici, dimensiune caractere, spaţiul dintre
caractere.
Un paragraf se caracterizează prin: aliniere, indentare (deplasare spre interior sau exterior) faţă
de marginea paginii, coloanei, cadrului, alineatul (pozitiv sau negativ) – deplasarea primei linii a
paragrafului spre interior sau exterior, spaţiul dintre liniile paragrafului, spaţiul de deasupra şi de
dedesubtul paragrafului, caracteristici suplimentare (încadrarea în chenar, umbrire, aranjarea, pe
coloane, etc).
După terminarea tehnoredactării se fac corecturile pe document, apoi urmează etapa de tipărire.
INFORMATICĂ APLICATĂ
14
2.2 Elementele ecranului Word.
Principalele elemente ale interfetei sunt:
Dintre toate barele de lucru, bara standard şi respectiv de formatare sunt cel mai des folosite:
Bara standard
Bara de formatare
New
Open
Close
Save
Print
PrintPreview
Spelling
Cut
Copy
Paste
Painter
Undo
RedoFormat
InsertHyperlink
WebToolbar
Tables& Borders
Insert Table
InsertExcelWorksheet
Columns
Drawing
DocumnetMap
Show/Hide
Zoom
OfficeAssistant
Stilul
Fontul
Marimeafontului
Bold
Italic
Subliniat
Superscript
Subscript
Aliniatstanga
Centru
Aliniatdreapta
Justify
Listanumerotata
Listanenumerotata
Descresteindent
Creste indent
Borduraexterioara
Marcare
Culoarefont
Zona de lucru
Bara de meniu
Bara standard
Bara de formatare
Bara de desenareBara de stare
INFORMATICĂ APLICATĂ
15
Bara standard şi respectiv de formatare ofera posibilitatea de a da comenzi programului pe o cale mai scurta (deci nu trebuie sa mai cauti optiunea dorita in bara de meniuri, ci facand doar clic pe o unealta din aceasta bara reprezentata de un icon). In cazul in care tu nu ai afisate bara de unelte standard si cea pentru text, urmeaza urmatorii pasi:
1. Clic meniul View. 2. Selecteaza optiunea Toolbars. Va apare un submeniu. 3. Verifica ca optiunile Standard si Formatting sa fie bifate (au un V in fata lor). Daca deja sunt
bifate apasa tasta Esc de trei ori (aflata in stanga-sus pe tastaturii), pentru a iesi din acest meniu.
4. Daca nu sunt bifate, clic Customize 5. Clic fila Toolbars 6. Pune cursorul in patratelul din fata optiunii nebifate si faci clic pentru a selecta acea optiune.
(Fasand clic in patratelul unei optiuni deja selectate, semnul bifat va disparea si optiunea nu va mai fi selectata.)
7. Clic Close pentru a inchide fereastra de dialog.
Rigla
Rigla este in general aflata sub bara de unelte si este folosita pentru a putea schimba rapid formatul documentului. Daca rigla nu este afisata urmezi urmatorii pasi:
1. Clic meniul View 2. Daca optiunea Ruler (rigla) este deja bifata, apasa tasta Esc sa iesi din acest meniu. 3. Daca Ruler nu este bifata, clic pe aceasta optiune. Acum rigla va apare in fereastra ta sub bara
de unelte.
Moduri de afisare
In Word, tu poti afisa un document in cinci feluri: Normal, Web Layout, Print Layout, Reading Layout sau Outline Layout.
Normal View – daca textul este pe mai multe coloane, in acest caz afisarea va fi pe o singura coloana, Web Layout – afisarea este ca si cum ar apare intr-un browser (Internet Explorer) Print Layout – afiseaza documentul cum arata cand este tiparit (optiunea mea preferata) Reading Layout – afisare mai confortabila cand vrem sa citim documentul
Verifica daca esti in Normal View:
1. Clic meniul View 2. Icon-ul din fata optiunii Normal ar trebui sa aiba marginea colorata. Daca este asa, apasa tasta
Esc sa iesi din meniu. 3. Daca acel icon nu are marginea colorata, clic pe optiunea Normal. Acum, documentul este in
Normal View.
INFORMATICĂ APLICATĂ
16
2.3 Comenzi si operaţii fundamentale
2.3.1 Introducerea textului
Textul se introduce folosind tastatura. Tasta "Caps Lock" vă permite să comutaţi între modurile
de scriere cu litere mici/mari. Tastele "Alt" si "Control" sunt folosite in combinatie cu o litera, de
obicei pentru a deschide un meniu, respectiv pentru a efectua o comanda (shortcut).
Combinaţia Alt+Shift (uneori Ctrl+Shift) vă permite să comutaţi intre scrierea în engleză şi
scrierea cu litere româneşti (sau o alta limbă selectată în computer).
În scrierea cu litere româneşti, acestea pot fi gasite pe tastatură, de obicei, astfel:
[ ® ă ]®î ;®ş ‘®ţ \® â
În scrierea cu litere româneşti, simbolurile (, ), {, }, [, ], @, %, . , ; : “ ‘ z, y - îşi schimbă
poziţia pe tastatură.
Elementele principale ale unui text sunt: caracterul, cuvântul (orice şir de caractere delimitat
de spaţiu), rândul, paragraful (orice şir de caractere delimitat de două apăsări ale tastei "Enter") şi
pagina.
Optiuni de setare
Inainte de a continua vei activa bara de stare, bara de derulare verticala, bara de derulare orizontala,
caracterele ce nu se tiparesc si lista cu ultimile documente deschise. Urmeaza urmatorii pasi:
1. Clic meniul Tools (=unelte).
2. Clic Options (=optiuni).
3. Clic fila View (=vedere).
4. In sectiunea Show (=arata), verifica daca sunt bifate (semnul v in interiorul patratelului din fata
fiecarei optiuni) Status Bar (=bara de stare), Horizontal Scroll Bar (bara de derulare
orizontala) si Vertical Scroll Bar (bara de derulare verticala).
5. Daca nu sunt bifate, pune cursorul in interiorul patratelului din fata fiecarei optiuni si faci clic.
(Daca faci clic in mod repetat semnul bifat va dispare si apoi apare din nou)
6. In sectiunea Formatting Marks (=caractere formatare), verifica sa fie bifata optiunea All
(=toate).
7. Daca nu este bifata aceasta optiune, faci clic in patratelul din fata pentru a o bifa (selecta).
8. Clic fila General.
9. Verifica sa fie bifata optiunea Recently Used File List (=lista ultimilor documente deschise).
Daca nu este bifata, faci clic in interiorul patratelului din fata, sa alegi aceasta optiune. In
dreapta verifica casuta Entries (=intrari) sa fie de minim 4 (cate documente sa arate in lista).
Nota: In cazul in care aceasta optiune apare scrisa in culoarea gri (scrisa mai “sters”) inseamna
ca nu se poate activa, deoarece este oprita in programul WindowsXP. Vezi in pagina
INFORMATICĂ APLICATĂ
17
WindowsXP cum se activeaza acolo lista cu ultimele fisiere deschise (acolo se face in general,
pentru toate programele). Apoi revenim in pagina noastra si folosind pasii de mai sus bifam
aceasta optiune pentru programul Word.
10. Verifica in casuta Measurement Units (= unitati de masura) sa fie Centimeters (= centimetri).
Daca nu, faci clic pe sageata de deschidere a meniului pull-down (= cade-jos) si clic
Centimeters.
11. Clic OK si fereastra se va inchide.
2.3.2 Selectarea textului
Pentru a efectua o operatie asupra unui text, acesta trebuie întâi selectat. Selectarea
textului se poate face cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului. Selectarea textului folosind tastatura se
face folosind aceleaşi combinaţii de taste ca pentru deplasarea în document, dar ţinând apăsată şi tasta
SHIFT+săgeţi. De exemplu, combinaţia SHIFT+HOME selectează textul de la poziţia cursorului, până
la începutul rândului.
Selectarea cu ajutorul mouse-ului se face urmand regulile de mai jos:
Pentru a selecta
Orice portiune de text Trageti mouse-ul peste text
Un grafic Clic pe grafic
O propoziţie Ţineţi apăsat CTRL, apoi faceţi clic oriunde în propoziţie
Un bloc larg de text Faceti clic la inceputul textului de selectat, derulaţi până la sfârşitul
selecţiei, ţineţi apasată tasta SHIFT şi faceţi clic.
Operaţii simple asupra textului selectat:
· Comenzile Cut, Copy, şi Paste.
Perechea de comenzi Cut-Paste are ca efect tăierea textului selectat şi inserarea lui în alt loc
din document. Perechea Copy-Paste funcţioneaza analog, dar are ca efect copierea textului selectat şi
inserarea lui în alt loc din document, cu păstratea textului selectat la locul iniţial. Butoanele
corespunzatoare acestor comenzi se gasesc în bara de formatare şi au shortcut-urile respectiv Ctrl-X,
Ctrl-C, Ctrl-V.
· Comenzile Undo şi Redo
Comanda Undo are rolul de a anula ultima operaţie efectuată. Comanda Redo reface comanda
anterior anulată. Ele se pot aplica succesiv anulând, respectiv refăcand nu doar ultima comanda ci şi
comenzi mai vechi.
Comenzile se gasesc fie in meniul Edit, fie in bara standard.
· Comenzile Bold, Italic, Underline
INFORMATICĂ APLICATĂ
18
Se pot aplica asupra unui text selectat în prealabil şi apăsarea butoanelor corespunzatoare din
bara de formatare sau se pot aplica asupra unui text ce urmează a fi introdus, caz în care se activează
(se apasă) butoanele corespunzatoare înainte de începerea scrierii. Efectul comenzilor ramâne activ
până la o nouă apăsare (pentru dezactivare) a acestor butoane.
2.3.3 Formatarea avansată a textului
Toate comenzile descrise mai jos se pot aplica fie asupra unui text selectat în prealabil, fie
asupra unui text care urmează a fi introdus:
· Schimbarea fontului
Un set de caractere se numeste font, iar pentru a putea deosebi fonturile intre ele, acestea au
primit nume, de exemplu Times New Roman sau Arial, etc.
· Mărimea caracterelor
Unitatea folosită pentru a desemna mărimea unui caracter este punctul (point, prescurtat pt).
Această unitate nu aparţine sistemului metric, dar se poate da o corespondenţă între această unitate de
măsur si sistemul metric: un inch (1") = 2.54 cm = 72 pt.
Mărimea de scriere a unui text obisnuit este de 12 pt = 4.23 mm.
· Stiluri de caracter
Stilul de character este definit de o combinatie de stiluri simple (bold, italic sau underline, un
font si o marime asociata, o culoare a textului, etc). Folosirea stilurilor de caracter este utilă atunci
când dorim să aplicăm în mod repetat această combinaţie. Efectuarea comenzii: Se apasa mica sageata
cu varful in jos din stanga zonei "Style" (Stil), iar din lista derulata se alege stilul dorit.
· Liste numerotate şi nenumerotate
Folosirea unei liste este utilă în cazurile în care se doreşte efectuarea unei numerotări.
Pentru aceasta, se apasă butonul corespunzator listei simple sau numerotate din bara de formatare.
Comanda este activă atât timp cât este apasat butonul, şi se deactivează la o nouă apăsare a acestuia.
· Aranjarea textului in rand; comenzile Left, Center, Right, Justify
Comanda Left aliniaza textul in rand faţă de marginea stângă a rândului.
Comanda Center aliniaza textul faţă de mijlocul rândului şi este utilă în special în scrierea
titlurilor.
Comanda Right aliniaza textul faţă de marginea dreaptă a rândului şi se foloseşte de obicei la
introducerea antetelor, datelor, semnaturilor, etc.
Comanda Justify se foloseste pentru alinierea simultană a textului, atât faţă de marginea din
stânga, cât şi faţă de cea din dreapta.
INFORMATICĂ APLICATĂ
19
2.3.4 Vizualizarea unui document
Un document poate fi vizualizat la diferite scări de mărime. Scara obişnuită este de 100%,
indicată în bara standard, în casuta "Zoom". Această scară poate fi uşor modificată în modul următor:
se face clic pe săgeata ataşată acestei căsuţe, apoi din lista derulată se alege procentul dorit. Alte trei
opţiuni utile sunt :
a. opţiunea "Page Width" prezintă pagina în întreaga sa lăţime pe ecran.
b. opţiunea "Whole Page" prezintă pe ecran întreaga pagină,
c. opţiunea "Two Pages" prezintă pe ecran două pagini simultan.
2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire
Salvarea unui document (Save) Salvare a unui document constă în depozitarea acestuia pe un mediu (de regulă un mediu
magnetic -discheta, disc hard, etc) astfel încât să poată fi regăsit, modificat, tipărit, etc, la o dată
ulterioară datei creării. Comanda respectivă poate fi găsita în meniul File, sau în bara standard. La
apelarea ei se deschide o fereastră de dialog cu utilizatorul, pentru a- i permite acestuia să specifice
parametrii salvării: numele fişierului, calea (litera unitatii de disc şi directorul unde este stocat), tipul
documentului. Fereastra are urmatorul aspect:
La sfârşit se apasă butonul "Save" şi se incheie operaţiunea.
Această procedură nu se repetă la fiecare salvare a documentului. Calculatorul are nevoie de
datele anterioare doar la prima salvare, ele ramânând implicite pentru urmatoarele salvări. Dacă se
Calea unde se salveaza
Numeledocumentului
Tipul documentului
INFORMATICĂ APLICATĂ
20
doreste salvarea documentului cu unul dintre parametrii anteriori modificaţi (ex: salvarea sub alt nume
sau în alt director) se foloseşte comanda "Save As" din meniul File.
Deschiderea unui document existent (Open)
Dacă se doreşte încărcarea pentru lucru a unui document salvat anterior pe disc, se foloseşte
comanda Open din meniul File. Se pot deschide mai multe documente deodată, dar doar unul este
documentul curent. Documentele deschise pot fi gasite pe bara cea mai de jos.
Inchiderea unui document (Close)
Apelarea comenzii Close din meniul File provoacă închiderea documentului. Dacă acesta nu a fost în
prealabil salvat, înaintea închiderii apare o fereastră care interoghează utilizatorul în acest sens. Se
· Operatorii aritmetici, care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca rezultat tot valori
numerice sunt: + (adunare), - (scădere), * (înmulţire), / (împărţire), % (procent, trebuie plasat
după o valoare) şi ^ (ridicare la putere).
· Operatorul pentru texte &, care combină prin concatenare, două sau mai multe valori de tip
text într-o singură valoare de tip text.
INFORMATICĂ APLICATĂ
52
· Operatori relaţionali, care compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică
TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), sunt următorii: = egal cu..., < mai mic decât..., > mai mare
ca..., <= mai mic sau egal decât..., >= mai mare sau egal ca..., <> diferit de...
· Operatorii pentru referinţe la celule sau domenii de celule, care combină două referinţe la
celule într-o singură referinţă compusă, sunt următorii: domeniu (produce o referinţă la toate
celulele dintre cele două referinţe - inclusiv), spaţiu intersecţie (produce o referinţă la celulele
comune celor două referinţe sau o valoare de eroare #NULL! Atunci când cele două referinţe
nu au nimic în comun);
Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori constante, referinţe la celule sau
domenii de celule, nume şi funcţii predefinite sau definite de utilizator.
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele
precizează locul unde va căuta Excel valorile pentru evaluarea formulelor. Referinţele sunt
asemănătoare cu adresele din memorie. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la
bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţele acceptate de Excel
sunt de 6 tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi
registru), externe (care adresează date din alt
registru) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii):
· Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru
a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei sau/şi a rândului (de
exemplu $F$11 indică celula aflată la intersecţia coloanei F cu rândul 11).
· Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată plecând de la celula
care conţine formula. Se foloseşte notaţia: literă coloană, număr rând. Este recomandată când
dorim să păstrăm distanţa faţă de celula referinţă.
· Referinţe mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe relative
pentru cealaltă. De exemplu: $B1 este o referinţă mixtă, în care referinţa coloanei este absolută
şi cea a rândului este relativă.
Formulele sunt memorate în celulele foilor de lucru. Excel afişează în aceste celule rezultatele
evaluării formulelor. Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex
(financiar, statistic sau stiintific), dar intotdeauna este introdus ca o formula ce incepe cu semnul egal
(=). Daca se schimba numere din celule care asigura valorile pentru formula, rezultatul calcului se
modifica instantaneu.
În timpul construirii unei formule, puteti introduce valorile sau selecta referintele de celule
din orice loc al unui registru de lucru. Pentru a construi o formula simpla:
1. În celula destinata formulei scrieti semnul egal
2. Dati click pe prima celula a carei adresa o doriti in formula
INFORMATICĂ APLICATĂ
53
3. Scrieti un operator (+, -, *, /)
4. Dati click pe urmatoarea celula a carei adresa o doriti in formulă, etc.
În concluzie, atunci când introduceţi o formulă, trebuie să respectaţi următoarele reguli:
· Introduceţi formulele, la fel ca şi datele primare, în bara de formule sau direct în celulă;
· Începeţi întotdeauna formulele cu semnul egal (=) sau cel puţin cu caracterul (+);
· Folosiţi operatorii două puncte (:), spaţiu ( ) şi virgulă (,) pentru construcţia referinţelor la
celule şi domenii de celule; Formula apare în bara de formule pe măsură ce este introdusă de la
tastatură.
· În momentul confirmării, prin acţionarea tastei ENTER, introducerea este efectuată. Excel-ul
evaluează formula şi produce automat rezultatul sau modifică rezultatul anterior.
Pentru a insuma o coloana sau un rand:
1. Dati click in celula goala de sub ultima intrare in coloana, ori in dreapta ultimei intrari din rand
2. Dati click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard
3. Apasati tasta Enter pentru a valida formula ce apare in celula
Pentru a insera o funcţie într-o formulă:
1. Scrieţi semnul egal în celula în care doriţi să apară rezultatul, apoi scrieti numele funcţiei şi
deschideti o paranteză;
2. Selectaţi cu mouse-ul coloana (sau linia) de numere care trebuie însumate;
3. Apasati tasta Enter pentru a incheia formula.
Nu este necesar sa scrieti paranteza de inchidere inainte de a apasa tasta Enter, deoarece Excel
o va face automat. Daca formula utilizeaza doar o portiune dintr-un domeniu, dati click pe marcajul de
eroare (triunghiul verde), aflat in coltul din stanga sus al celulei pentru a vedea optiunile Trace Errors(
urmarirea erorilor) pentru formula.
Pentru a construi o formula prin inserarea unei functii:
1. Dati click pe celula destinata formulei;
2. Din meniul Insert, alegeti comanda Functions;
3. In caseta de dialog Insert Functions selectati categoria şi apoi funcţia dorită şi faceţi click pe
OK;
4. Utilizati caseta de dialog Function Arguments pentru a va asista in completarea formulei;
5. Dati click pe OK cand aţi terminat.
Copierea formulelor in celule adiacente
Pentru a copia o formula in celule adiacente:
INFORMATICĂ APLICATĂ
54
1. Dati click pe celula care contine formula;
2. Trageti reperul de manevrare de ce completare din coltul din dreapta jos al celulei peste
celulele adiacente in care doriti sa copiati formula
Funcţiile Excel utilizate în statistică:
a. SUM - Suma
b. AVERAGE - Media aritmetică.
c. MEDIAN - Mediana
d. MODE - Modulul
e. VARP - Variaţia populaţiei
f. VAR - Variaţia de selecţie
g. STDEVP - Abaterea standard a populaţiei
h. STDEV - Abaterea standard de selecţie
i. STDEVP/AVERAGE - Coeficientul de variaţie
j. QUARTILE- Cvartila 1,2,3,4
k. AVEDEV – media deviaţiei de la media aritmetică
l. CONFIDENCE – intervalul de confidenţă pentru media aritmetică
m. DEVSQ – suma de pătrate a deviaţiilor valorilor de la media aritmetică
n. GEOMEAN- media geometrică
o. HARMEAN – media armonică
p. KURT- boltirea sau kurtosis-ul
q. LARGE – returnează al k-lea element mai mare
r. MAX – maximul
s. MIN – minimul
t. PERCENTILE – returnează a k-a percentilă
u. SKEW – asimetria
v. SMALL – returnează al K-lea element mai mic
În cazul în care intenţionăm să prevenim modificarea anumitor formule importante, putem să le
ascundem, în aşa fel încât ele să nu fie afişate în bara pentru formule. Astfel, pentru ascunderea unei
formule:
1. Selectaţi celula gazdă.
2. Executaţi comanda Cells, din meniul Format.
3. În caseta pentru dialog Cells, în fila cu eticheta Protection, selectaţi caseta de control Hidden.
4. Acţionaţi butonul OK.
INFORMATICĂ APLICATĂ
55
După ce am selectat, în acest fel, toate celulele care urmează să fie ascunse, activăm ascunderea lor
efectivă, prin folosirea următorului procedeu:
1. Executaţi subcomanda Protect Sheet a comenzii Protection, din meniul Tools.
2. În caseta pentru dialog Protect Sheet, selectaţi butonul de opţiune Contents şi eventual specificăm
o parolă.
Depistarea erorilor: atunci cand aplicaţia Excel sesizează o eroare într-un calcul, afişeaza un
indicator de eroare în colţul din stânga sus al celulei care conţine calculul respectiv. Dacă doriti să
găsiţi erorile din toată foaia de calcul, utilizati optiunea Trace Error. Pentru a depista erorile dintr-o
foaie: in meniul Tools alegeti comanda Error Checking. In caseta de dialog Error Checking, vi se ofera
optiuni de reparare pentru prima eroare gasită.
Crearea unei diagrame folosind utilitarul de asistenta Chart
O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagramele convertesc datele
din rândurile şi coloanele foii de lucru într-un limbaj vizual. Utilitarul de asistenţă Chart vă ajuta in
luarea unor decizii generale in timpul configurarii unei diagrame – de exemplu, sa alegeti tipul de
diagrama, sa- i adaugati un titlu si sa determinati plasarea legendei si a etichetelor.
Pentru a crea o diagrama folosind utilitarul de asistenta Chart:
1. Selectati datele din viitoarea diagrama
2. Dati click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente standard şi urmaţi cei patru
paşi ai utilitarului de asistenta Chart, pentru a selecta un tip de diagramă, a confirma sursa
datelor, a adauga
3. Specificati daca diagrama este inglobata in foaia de lucru existenta sau este creata intr-o foaie
separata
4. Dati click pe butonul Finish
Modificarea unei diagrame
1. Dati click pe diagrama
2. Din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type
3. In caseta de dialog Chart Type selectati un tip de diagrama
4. Dati click pe OK
Optiunea Chart Type din meniul Chart ofera mai multe optiuni decat lista Chart Type aflata
pe bara de instrumente Chart.
Pentru a modifica suprafaţa diagramei:
1. Dati dublu-click pe suprafata diagramei
INFORMATICĂ APLICATĂ
56
2. In caseta de dialog Format Chart Area, dati click pe tabul Patterns si introduceti valori noi
pentru a modifica elemente ca bordura ce inconjoara suprafata diagramei, culoarea ei si orice
efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini
3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifica atributele fonturilor din
etichetele axelor, din legende si titlul diagramei.
4. Dati click pe OK
După ce o diagrama a fost creata, este posibil sa doriti s-o extindeti pentru a include mai multe
date. Pentru a adauga date la o diagrama:
1. Selectati diagrama şi daţi click dreapta pe ea
2. Alegeti comanda Source Data
3. Adaugati mai multe randuri utilizand tabul Series sau extindeti domeniul de date, pentru a
include mai multe coloane, utilizand tabul Data Range
4. Dati click pe OK
Schimbarea tipului de grafic
O dată efectuat un grafic, putem să alegem unul din celelalte tipuri de grafice existente, fără a mai
parcurge toate etapele şi formatările efectuate, pe care dorim să le menţinem. Pentru aceasta selectăm,
având activat graficul în cauză, din meniul contextual comanda Chart Type, ceea ce va duce la
apariţia ferestrei de dialog Chart indentică cu fereastra ca apărea la pasul 1/4 din Chart Wizard.
În majoritatea cazurilor, butoanele paletei Chart Type, vă oferă orice tip de grafic de care aveţi
nevoie. Uneori, s-ar putea să căutaţi un tip de grafic diferit. Înainte de a consuma timp cu ajustarea
formatului unui tip de grafic existent, ar trebui să vedeţi care sunt subtipurile afişate în pagina Custom
Type a casetei de dialog Chart Type. Parcurgeţi următorii paşi:
1. Graficul fiind selectat, alegeţi Chart Type din meniul contextual şi executaţi clic pe eticheta
Custom Type
2. Parcurgeţi lista, executând clic pe oricare dintre opţiunile prezente şi care vi se par interesante,
observând efectul în caseta Sample din partea dreaptă a ferestrei.
3. Când aţi terminat de explorat, selectaţi opţiunea dorită şi executaţi butonul OK.
Sortarea bazei de date
Informatiile dintr-o baza de date pot fi sortate alfabetic si numeric, utilizand pana la trei campuri
pentru sortare. Pentru a sorta o baza de date:
1. Dati click in orice celula din baza de date
2. Din meniul Data, alegeti comanda Sort
3. In caseta de dialog Sort, alegeti un nume de camp din lista autoderulanta Sort By
INFORMATICĂ APLICATĂ
57
4. Pentru a sorta in continuare datele utilizand intrarile din al doilea si al treilea camp, alegeti alte
campuri din cele doua liste autoderulante Then By
5. Pentru fiecare lista autoderulanta Sort By, dati click pe optiunea Ascending pentru a sorta de la
mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dati click pe optiunea Descending pentru a
sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A
6. Dati click pe OK pentru a vedea datele sortate
Sortarea după mai mult de trei câmpuri
Cu toate că în caseta de dialog Sort se pot specifica doar trei nivele de sortare, sortarea se poate face
după oricâte câmpuri. Se poate face o resortare după câmpuri suplimentare oricât de des este necesar,
fără a pierde rezultatul ordonării sortărilor precedente. Regula de sortare după mai mult de trei chei
este de a sorta întâi după nivelurile inferioare mergând în sus către nivelul superior.
De exemplu, să presupunem că avem de făcut o sortare pe 6 nivele în care coloana A este
folosită ca primă cheie de sortare, B ca a doua, C ca a treia, D ca a patra, E ca a cincea şi F a şasea
cheie. Deşi Excel permite specificarea doar a trei chei de sortare se pot sorta toate cele şase coloane. Se
sortează mai întâi coloanele de nivel inferior: D, E ,F. Coloana D va fi prima cheie de sortare, E a
doua, F a treia. O a doua sortare fectuează operaţia după coloanele de nivel superior A, B, C. Coloana
A va fi prima cheie de sortare, B a doua şi C a treia.
Filtrarea datelor
Filtrarea datelor dintr-o listă
Filtrarea datelor dintr-o listă este o operaţie prin care sunt afişate doar acele înregistrări din listă care
corespund unor criterii specificate şi ascunderea celorlalte înregistrări care nu mai sunt afişate. În
Excel există două metode de filtrare: comanda Auto Filter pentru a efectua o filtrare rapidă a datelor
din listă =i comanda Advenced Filter pentru a filtra pe baza unor criterii suplimentare.
Pentru a filtra o listă cu comanda Auto Filter se execută următorii paşi:
1. Se selectează o celulă din lista ce trebuie filtrată.
2. Din meniul Data se aplică comenziile Filter, Auto Filter.
Excel va insera săgeţi de derulare în dreptul fiecărei celule din capul de tabel.
3. Se aplică un clic pe săgeata de derulare din coloana în care se va introduce criteriul. Se selectează
criteriul pentru coloana respectivă. Sunt posibile următoarele opţiuni: All Permite afişarea tuturor
înregistrărilor cu acest câmp. (Top 10) Permite selectarea unui subset de înregistrări pornind de sus sau
de jos într-o listă. Se poate specifica fie numărul de elemente, fie procentul de elemente ce vor fi
filtrate. La selectarea acestei opţiuni apare caseta de dialog Top 10 Autofilter.
INFORMATICĂ APLICATĂ
58
Din prima listă derulantă se selectează Top /Bottom, în funcţie de direcţia în care se va face filtrarea
de sus (Top) sau de jos
(Bottom). În a doua listă
derulantă se introduce sau
se selectează un număr care
indică câte înregistrări
(dacă în a treia listă
derulantă este selectată opţiunea Items) sau ce procent din numărul total de înregistrări (dacă în a treia
listă derulantă este selectată opţiunea Percent) vor rezulta din filtrare.
Custom Permite crearea unor criterii definite cu condiţii şi/sau. La selectarea acestei opţiuni apare
caseta de dialog Custom AutoFilter
Pentru a introduce criterii
comparative se selectează un
operator din prima listă derulantă,
apoi se introduce o valoare în
caseta alăturată.
Dacă există un al doilea criteriu
se selectează una din opţiunile
AND (şi) sau OR (sau) şi se introduce în mod similar al doilea criteriu.
Blanks Afişează toate înregistrările cu spaţii în acest câmp. Non Blanks afişează toate înregistrările
care nu conţin spaţii în acest câmp
(înregistrări ce conţin date). În plus apare o listă cu toate valorile distincte din coloana curentă.
3.2 Tabele Pivot
Tabelul pivot este folosit pentru rearanjarea, filtrarea, rezumarea şi analizarea interactivă a
datelor din liste şi tabele. El este foarte util atunci când aveţi un volum mare de date pe care
este greu să le sintetizaţi.
Etape de creare ale unui tabel pivot
În prima etapã se indicã tipul de date de care se dispune, şi anume: date dintr-o singurã bazã
de date Excel, date dintr-o sursã externã cum ar fi Microsoft Acces, date care urmeazã a fi adunate la
un loc din mai multe foi de lucru sau alte surse, sau un tabel pivot ori o diagrama pivot deja existenta.
INFORMATICĂ APLICATĂ
59
De asemenea, se specificã dacã se doreşte crearea unui tabel pivot sau a unei diagrame pivot
(PivotChart) cu un tabel pivot.
În această etapă se efectuează următoarele operaţii:
1. se selectează datele din listă.
2. din meniul DATA se alege comanda Pivot Table and PivotChart Report se va deschide o
fereastră de dialog ce va permite selectarea opţiunii: listă sau bază de date Microsoft Excel şi
tipul de raport creat: PivotTabel
3. pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL)
În cea de-a doua etapã se verificã domeniul bazei de date. În jurul domeniului de celule
sugerat va apãrea o linie clipitoare. Se vor folosi barele de derulare pentru a verifica dacã este selectatã
intreaga bazã de date (inclusiv numele câmpurilor). Dacã nu este selectat nici un domeniu, sau dacã
domeniul selectat este incorect, se selecteazã domeniul corect înainte de a efectua clic pe butonul Next.
Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi
completat automat în fereastra de dialog următoare.
Pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL) din partea de jos a
ferestrei, se va obţine o altă fereastră de dialog. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în
principal, stabilirea locului unde va fi amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul
rezultat.
Tabelul folosit.
INFORMATICĂ APLICATĂ
60
Destinaţia prestabilitã este o foaie de lucru nouã. Dacã se doreşte amplasarea tabelului pivot
într-o foaie de lucru existentã se efectueazã clic pe butonul Existing Worksheet (foaie de lucru
existentã). Apoi se introduce în caseta de text (care devine activã) o adresã de celulã pentru colţul din
stânga – sus al tebelului pivot, dupã care se executã clic pe butonul Finish şi Microsoft Excel va genera
tabelul pivot.
Acţionarea butonului Layout ne oferă posibilitatea stabilirii coloanelor, liniilor şi valorilor din
tabelul rezultat, deci se defineşte structura tabelului pivot. Un tabel pivot conţine patru regiuni:
numãrul de pagina (Page), etichetele de coloanã (Column), etichetele de linie (Row) şi datele (Data).
Fiecare regiune are o zonã corespunzãtoare în caseta de dialog.
Această fereastră este utilizată pentru a răspunde cerinţelor din enunţ. În partea dreaptã a
casetei de dialog se aflã un grup de butoane de câmp, câte unul pentru fiecare nume de câmp din baza
de date. Se va proiecta structura tabelului pivot prin tragerea butoanelor de câmp, folosind tehnica
Drag and Drop, într-una dintre cele patru secţiuni ale zonei de proiectare. Se confirmă cu OK.
Se obţine următoarea interfaţă,
Rezultatul este plasat într-un nou sheet pe care-l crează
automat.
Foaia de calcul
curentă.
Adresa celulei de început.
1
2
3
4
INFORMATICĂ APLICATĂ
61
care conţine Listă de câmpuri PivotTable şi tabelul pivot cu cele 4 zone. Câmpurile din listă sunt
introduse în tabelul Pivot cu mouse-ul prin glisare.
Zonele tabelului pivot sunt:
· Zona paginii – conţine câmpurile cu care construiţi un criteriu de filtrare. Articolele
acestor câmpuri se găsesc în listele ascunse.
· Zona rândurilor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru rânduri, iar
informaţiile de pe un rând se vor referi la articolul respectiv.
· Zona coloanelor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru coloane,
iar informaţiile de pe coloană se vor referi la articolul respectiv.
· Zona datelor - conţine câmpurile pentru care se calculează.
Pentru a reprezenta datele din tabelul pivot sub formă de grafice ne alegem comanda Diagramă
din meniul Inserare.
Dacă doriţi să răspundeţi la o nouă întrebare după ce aţi creat un tabel pivot, după parcurgerea
paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a mai făcut o tabelă
pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.
INFORMATICĂ APLICATĂ
62
Perntru a realiza o analiză prin grafic a numărului de unităţi se realizează histogramele:
La primul pas alegem Pivot Chart report :
Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi
completat automat în fereastra de diaolog următoare:
După parcurgerea paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a
mai făcut o tabelă pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.
Această fereastră se prezintă astfel:
Pasul 3. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în principal, stabilirea locului unde va fi
amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul rezultat.
Tabelul folosit.
INFORMATICĂ APLICATĂ
63
3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis
Pentru prelucrarea unui set de date memorat într-un document Excel se pot utiliza atât funcţiile
statistice ale aplicaţiei, cât şi procedurile obţinute prin Tools – Data Analysis.
Pentru a folosi pachetul Data Analysis acesta
trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta deschideţi meniul
Tools. Dacă opţiunea Data Analysis nu apare în meniul
Tools atunci: se alege opţiunea Add-Ins şi se va bifa
prima opţiune Analysis ToolPak. Confirmaţi cu Ok. Apoi
alegeţi opţiunea Data Analysis din meniul Tools.
Comanda Tools – Data Analysis va
deschide dialogul Data Analysis din care sunt accesibile o
serie de prelucrări statistice conduse de dialogurile asociate.
Astfel Descriptive Statistics va produce indicatorii statistici
ai unei variabile continue, Random Number Generation va
genera secvenţe de numere aleatorii repartizate după o
funcţie precizată, Rank and Percentile realizează atribuirea
de ranguri, Sampling produce un eşantion din înregistrările
oferite etc.
De asemenea, Comanda Tools – Data
Analysis va deschide dialogul Data
Analysis din care se poate realiza o
histogramă. Din fereastra care apare clic
pe Histogram. Apoi Ok.
La Input Range selectaţi domeniul unde
se găsesc valorile variabilei pe care doriţi
să o reprezentaţi
La Bin Range selectaţi domeniul pe care se găsesc capetele intervalelor pe care dorim să se facă
tabelul de frecvenţă .
Bifaţi Labels dacă cele două domenii selectate conţin şi titlurile.
Opţiunile Output se referă la locul amplasării tabelului de frecvenţă.
Pareto Histogram ordonează crescător apariţia barelor în funcţie de frecvenţe.
Bifaţi Cumulative Percentage pentru a afişa în tabelul de frecvenţă şi frecvenţele cumulate.
Bifaţi Chart Output pentru a se afişa Histograma (graficul). Clic pe Ok.
INFORMATICĂ APLICATĂ
64
Mai jos aveţi fereastra Histogram cu setările descrise
În pagina Histograma Greutatii va fi afişat un tabel de frecvenţă şi o histogramă:
Pentru ca graficul să fie o histogramă trebuie ca între barele verticale să nu mai existe spaţii. Pentru aceasta clic dreapta pe una dintre bare. Va apărea următorul meniu contextual. Alegeţi opţiunea Format Data Series.
Se selectează tab-ul Options. Se modifică mărimea spaţiului dintre bare (Gap width) la 0.
INFORMATICĂ APLICATĂ
65
3.4 Tendinţe şi prognoze
MS Excel ne oferă posibilitatea creării unor serii de valori care să ilustreze tendinţele unor
fenomene despre care deţinem date sau care să permită să formulăm prognoze ale evoluţiei acestora.
Putem crea două tipuri de astfel de serii: liniare şi de creştere. Primul tip se poate crea prin metoda
antrenării mânerului unei selecţii, iar ambele se pot obţine cu subcomanda Series a comenzii Fill, din
meniul Edit.
Prima metodă nu modifică datele din selecţia iniţială, în timp ce o serie care ilustrează o
tendinţă creată cu comanda Series va produce o serie de tipul "cea mai potrivită" pentru domeniul
selectat şi va modifica datele selecţiei iniţiale. Pentru crearea acestei tendinţei, Excel foloseşte metoda
celor mai mici pătrate.
Pentru realizarea unei prognoze liniare:
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care ne vom baza prognoza.
2. Antrenaţi mânerul selecţiei (cursorul de umplere) în direcţia în care dorim să extindem seria. Datele
iniţiale nu vor fi modificate.
Pentru sesizarea unei tendinţe de tipul "cea mai potrivită":
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care dorim să ne bazăm tendinţa.
2. Executaţi subcomanda Series a comenzii Fill, din meniul Edit.
3. În caseta de dialog Series, precizăm parametrii seriei. În caseta de grup Series In, precizăm poziţia
seriei. În caseta de grup Type selectaţi tipul seriei
4. Dacă doriţi o serie de creştere precizaţi şi pasul de creştere în caseta Step.
5. Selectaţi caseta de control Trend. Apoi OK
INFORMATICĂ APLICATĂ
66
3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL
În continuare vom prezenta modul în care pot fi rezolvate problemele de programare liniară utilizând
foile de calcul (Microsoft Excel) folosind facilitatea SOLVER.
Un model de programare liniară transpus într-o foaie de calcul va conţine următoarele
elemente:
1. Celulele care conţin datele problemei.
2. Celulele pentru variabilele de decizie.
3. O celulă care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv.
4. Celulele care conţin formulele pentru calcularea părţii stângi a restricţiilor.
5. Celulele care conţin valorile părţii drepte a restricţiilor.
Transpunerea problemei într-o foaie de calcul presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Introducerea datelor problemei în foaia de calcul.
2. Definirea celulelor care vor conţine variabilele de decizie.
3. Definirea celulei care conţine formula pentru funcţia obiectiv.
4. Definirea celulelor care conţin formulele din partea stângă a resticţiilor.
5. Definirea celulelor care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor.
Pentru a putea fi folosit Solver-ul din MS EXCEL, trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta,
procedaţi astfel:
1. Se aplică comanda Tools, Add-Ins. Pe ecran apare caseta Add-Ins.
2. Se marchează opţiunea Solver.
3. Se selecteză butonul OK. Comanda Solver va aparea în meniul Tools.
Cu Solver-ul se pot rezolva tot felul de probleme de programare liniară şi neliniară: probleme
de maximizare a câştigurilor, probleme de transport, probleme de amestec, probleme de minimizare a
costurilor. Pentru utilizarea Solver-ului se vor efectua următorii paşi:
Pas 1. Se configurează foaia de calcul şi se stabileşte care sunt celulele care conţin variabilele
de intrare şi rezultatul.
Pas 2. Se aplică comanda Tools, Solvers. Pe ecran apare caseta de dialog Solver Parameters
În caseta text Set Target Cell se specifică celula care conţine formula cu rezultatul care trebuie
analizat (funcţia obiectiv). În secţiunea Equal To se specifică ce se urmăreşte pentru funcţia obiectiv:
- Dacă trebuie maximizată se selectează opţiunea Max.
- Dacă trebuie minimizată se selectează optiunea Min.
- Dacă funcţia obiectiv trebuie să atingă o anumită valoare se selectează opţiunea Value of, iar în
caseta text alăturată se introduce valoarea respectivă.
INFORMATICĂ APLICATĂ
67
Caseta de dialog Solver Parameters
În caseta text By Changing Cells se vor indica celulele sau domeniul de celule pe care Solver-
ul le va modifica pentru a obţine valoarea optimă.
Caseta Subject to the Constraints va conţine restricţiile problemei. Pentru a adăuga o
restricţie se aplică un clic pe butonul Add. Pe ecran apare o nouă casetă de dialog, Add Constraint în
care se pot introduce restricţiile problemei:
Caseta de dialog Add Constraint
Pas 3: Pentru a stabili o restricţie:
- În caseta text Cell Reference se va specifica celula care conţine formula pe care se bazează restricţia.
- Se aplică un clic pe săgeata de derulare pentru a vedea lista cu operatori pentru restricţii şi se
selectează operatorul corespunzător.
- În ultima casetă text se scrie valoarea restricţiei ce trebuie respectată.
- Se aplică un clic pe butonul Add pentru a introduce şi alte restricţii.
- Pentru a reveni în caseta de dialog Solver Parameters se aplică un clic pe butonul OK.
Restricţiile definite vor fi afişate în caseta Subject to the Constraints.
Pas 4. Se aplică un clic pe butonul Solver. Solver-ul va începe efectuarea calculelor pentru
soluţiile optime. După ce găseşte o soluţie, pe ecran apare casetă de dialog Solver Results:
INFORMATICĂ APLICATĂ
68
Excel introduce soluţiile în foaia de calcul:
- Dacă se alege opţiunea Keep Solver Results Excel va păstra în foaia de calcul soluţia calculată.
- Dacă se selectează opţiunea Restore Original Values, se va reveni la valorile iniţiale
Utilizatorul poate specifica tehnica utilizată de programul Solver pentru găsirea răspunsurilor, precizia
răspunsurilor şi perioada de lucru a programului Solver. Pentru a realiza acest lucru din caseta de
dialog Solver Parameters se selectează butonul Options. Pe ecran apare caseta de dialog Solver
Options
Folosind opţiunile din această casetă de dialog se poate stabili modulul în care va lucra Solver-ul:
- În caseta Max Time se specifică timpul maxim (în secunde) pe care programul Solver poate să
îl folosească pentru găsirea unei soluţii. În caseta Iterations se specifică numărul maxim de
iteraţii pe care le poate face Solver-ul.
- În caseta Precision se specifică cât de apropiate trebuie să fie două încercări de soluţie, înainte
de a declara găsită cea mai bună soluţie.
- În caseta Tolerance se specifică (în procente) cât de aproape de cea mai bună soluţie trebuie să
fie răspunsul, atunci când se lucrează cu probleme cu numere întregi. Stabilirea unei toleranţe
mai mari poate mări considerabil viteza de calcul atunci când se lucrează cu probleme
complexe cu numere întregi
- Opţiunea Assume Linear Model configurează Solver-ul să utilizeze o metodă de programare
liniară pentru găsirea soluţiei. Dacă foaia de calcul conţine o problemă neliniară, apare un
mesaj de avertisment.
INFORMATICĂ APLICATĂ
69
- Opţiunea Show Iterations Results permite afişarea soluţiilor intermediare. Continuarea se face
apăsând pe butonul Continue, oprirea pe butonul Stop.
- Opţiunile Tangent sau Quadratic sunt metode adiţionale folosite pentru găsirea soluţiei. Se
recomandă utilizarea opţiunii Quadratic dacă foaia de calcul conţine formule complexe care
sunt neliniare.
- Opţiunile din secţiunea Derivatives permit specificarea metodei de derivare parţială folosite.
- Opţiunile din secţiunea Search permit specificarea metodei de căutare folosită.
Exemplu
S.C. Solventul S.R.L produce o varietate de produse chimice. În cadrul unui proces de
producţie,
pentru a produce două produse (un aditiv şi un solvent) sunt necesare trei tipuri de materii prime.
Aditivul este vândut fabricilor de ulei şi este folosit la producerea a diverse tipuri de combustibil.
Solventul este vândut combinatelor chimice şi este utilizat la fabricarea detergenţilor.
Necesarul de materii prime pentru obţinerea unei tone de adidiv/solvent este:
- Pentru a obţine o tonă de aditiv se amestecă 0,4 tone din Substanţa 1şi 0,6 tone din substanţa 3.
- O tonă de solvent poate fi obţinută prin amestecarea a 0,5 tone de sustanţa 1, 0,2 tone din substanţa 2
şi 0,6 tone din substanţa 3.
Producţia este limitată de disponibilitatea celor trei materii prime. În prezent firma dispune de
20 tone de substanţa 1, 5 tone de substanţa 2 şi 21 tone de substanţa 3.
Prin natura procesului de producţie, materiile prime care nu sunt utilizate în procesul de
producţie curent sunt considerate deşeuri.
Fiecare tonă de aditiv aduce un profit de 40$, iar fiecare tonă de solvent aduce un profit de 30$.
După analiza cererii de pe piaţă, managementul firmei a decis că preţurile stabilite vor
determina vânzarea întregii cantităţii produse (aditiv şi sovent).
Pentru a fabrica aditivul şi solventul cele trei materii prime sunt amestecate în proporţiile
indicate în tabelul următor:
PRODUS MATERIALE:
ADITIV SOLVENT
Total
Disponibil (tone)
Substanţa 1 0,4 0,5 20
Substanţa 2 0 0,2 5
Substanţa 3 0,6 0,3 21
Profit ($) 40 30
Formularea problemei sau modelarea reprezintă procesul de transpunere a problemei într-un
model matematic. Primul pas este identificarea obiectivului şi a restricţiilor.
INFORMATICĂ APLICATĂ
70
În cazul exemplului anterior obiectivul este maximizarea profitului total. Restricţiile se referă
la cantităţile de materii prime disponibile, care limitează cantităţile de aditiv şi solvent ce pot fi
produse.
Restricţia 1: cantitatea de substanţă 1 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 1 disponibilă.
Restricţia 2: cantitatea de substanţă 2 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 2 disponibilă.
Restricţia 3: cantitatea de substanţă 3 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 3 disponibilă.
Următorul pas este definirea variabilelor de decizie. Cele două variabile de decizie sunt: numărul de
tone de aditiv produse şi numărul de tone de solvent produse. Notăm cu A = cantitatea de aditiv
(tone) şi cu S = cantitatea de solvent (tone), unde A şi S sunt variabile de decizie.
Se scrie obiectivul utilizând variabilele de decizie. Profitul total provine din vânzările de aditiv şi
vânzările de solvent. Dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de aditiv este de 40$, atunci prin
vânzarea a A tone profitul va fi 40*A. La fel, dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de solvent
este de 30$, atunci prin vânzarea a S tone profitul va fi 40*S.
Profitul total este P = 40A + 30S. Expresia matematică a obiectivului se numeşte funcţie
obiectiv. În cazul nostru obiectivul este maximizarea profitului total: Max ( 40A + 30S )
Se scriu restricţiile utilizând variabilele de decizie.
Pentru ca variabilele de decizie să nu aibă valori negative mai sunt necesare două restricţii:
A >=0 şi S >=0
Modelul matematic al problemei este acum complet. Atât obiectivul cât şi restricţiile au
fost transformate într-un set de relaţii matematice, set de relaţii definit ca model matematic.
PRODUS MATERIALE:
ADITIV SOLVENT
Total
Disponibil (tone)
Substanţa 1 0,4*A + 0,5*S <= 20
Substanţa 2 0*A + 0,2*S <= 5
Substanţa 3 0,6* A + 0,3*S <= 21
Profit ($) 40* A + 30* S se maximizează
Cantitate produsă A S
INFORMATICĂ APLICATĂ
71
Modelul matematic complet al problemei este:
(40 30 )
0,4 ,5 20
0,2 5
0,6 0,3 21
0
0
Max A S
A a S
A
A S
A
B
+
+ £ìï £ïï
+ £íï ³ï
³ïî
Pentru rezolvarea problemei trebuie găsită combinaţia optimă (de A şi S) care să satisfacă toate
restricţiile şi în acelaşi timp să conducă la o valoare a funcţiei obiectiv care să fie mai mare sau egală
decât orice valoare calculată cu o altă soluţie posibilă.
Dacă funcţia obiectiv şi restricţiile sunt funcţii liniare în raport cu variabilele de decizie
(variabilele de decizie apar numai la puterea I), atunci avem o problemă de programare liniară.
Pentru a determina soluţia optimă a problemei propuse ca exemplu, se va folosi Solver-ul din Excel:
Pasul 1. Se introduc datele din ipoteza problemei.
Se selectează meniul Tools şi se aplică comanda Solver.
Se defininesc celulelor care vor conţine variabilele de decizie. Iniţial scriem valoarea 0 în aceste
celule. După aplicarea solver-ului aceste celule vor conţine numărul de tone de aditiv şi solvent
produse.
Caseta Solver Parameters se completează în modul următor:
- Set Target Cell: dăm clic pe celula are conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv
- Se selectează opţiunea Max.
- By Changing Cells : se selectează celulele care conţin variabilele de decizie.
Completăm celulele care conţin formulele din partea stângă a restricţiilor.
Completăm celulele care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor. În problema analizată
valorile din partea dreaptă a restricţiilor reprezintă cantităţile de material disponibile
Pasul 2. Stabilim celula care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv: = profiul unitar
pe tona de aditiv * producţia de aditiv + profiul unitar pe tona de solvent * producţia de solvent.
Pasul 3: Se selectează butonul Add. Caseta Add Constraint se completează astfel:
- Cell Reference: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor consumate din
fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)
- Se selectează operatorul <=
- la Constraint: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor disponibile din
fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)
Se selectează butonul OK şi apare caseta Solver Parameters din care se selectează butonul Options.
În caseta Solver Options se selectează: Assume Linear Model şi Assume Non- Negative.
Apoi apăsăm butonul Ok.
Pasul 4. .Din caseta Solver Parameters apare din nou se selectează butonul Solve.
INFORMATICĂ APLICATĂ
72
În caseta Solver Results se selectează Keep Solver Solution. Se selectează butonul Ok pentru a
genera soluţia optimă, afişată în celulele care conţin variabilele de decizie.
Rezultatul obţinut este:
Soluţia optimă este: 25 tone de aditiv şi 20 tone de solvent şi profitul maxim este de 1600 lei.
Pentru sintetizarea rezultatelor găsite, Solver-ul permite generarea a trei tipuri de rapoarte :
1. Answer - în care sunt prezentate valorile iniţiale şi finale pentru celula rezultat;
2. Sensitivity - în care este prezentată o analiză a variabilelor de intrare şi modul în care variază
rezultatul la diferite modificări ale variabilelor de intrare;
3. Limits - se specifică între care valori pot varia limitelele impuse în restricţii astfel încât rezultatul
final să nu sufere modificări.
Pentru a crea un raport se selectează denumirea lui din lista Reports din caseta Solver Results. Pentru
a selecta mai multe rapoarte din listă, se alege primul raport, se ţine apăsată tasta Ctrl şi se aplică un
clic pe unul sau ambele rapoarte rămase. Se aplică un clic pe butonul OK. Excel va crea fiecare raport
într-o foaie de calcul separată.
INFORMATICĂ APLICATĂ
73
Bibliografie
1. Glenn Brookshear - Introducere în informatică, Editura Teora; 2. Gabriela Dima – PC - ABC-ul utilizăriii, Editura Teora; 3. Dan Marinescu, George Dimitriu – PC – manualul începătorului, ediţia II, Editura Teora; 4. JoAnne Woodcock – PC pentru începători, Editura Teora; 5. Winn Rosch – Totul despre hardware, ediţia II, Editura Teora; 6. Joe Habraken – Microsoft Office 8 în 1, Editura Teora.