Tema 1. Analiza
microeconomia: obiect și
metodologie
Subiectele temei:
1. Principalele etape ale evoluției gândirii și
științei economice
2. Microeconomia componentă a teoriei
economice
3. Metode, tehnici şi instrumente de analiză
economică
4.Fenomenele, procesele şi legile
economice
LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Moldovanu D. Сurs de teorieeconomică, Chişinău, Editura ARC,2006;
2. Filip Nelly, Sorocean Olga. Teorieeconomică (curs universitar), Chişinău,tipogr. Primex Com, 2009, 364 p.
3. Tomşa Aurelia. Teorie economică.Vol. I Microeconomie. Chişinău,
Tipografia centrală, Chişinău, 2012, 408p.
1. Principalele etape ale evoluției gândirii și științei economice
EVOLUŢIA TEORIEI ECONOMICE:
I ETAPĂ – PREŞTIINŢIFICĂ
începe din Antichitate și durează până la sfârșitul secolului al XVI-lea
Curentele principale –Confucianismul, Mercantelismul;
Reprezentanții principali - Xenofon, Platon, Aristotel, D Aquino, Mun,
Petty.
II ETAPĂ – DE CONSTITUIRE PROPRIU-ZISĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE
Durează între anii 1750 -1870
Curentele principale – curentul fiziocrat şi liberalismul economic
Reprezentanții principali - Quesnay, Turgot , Smith, Ricardo, Malthus,
Mill, Say
III ETAPĂ – DE EVOLUȚIE A ŞTIINŢEI ECONOMICE
Durează între anii 1870 – 1930
Curentele principale – marxismul, neoclasicismul
Reprezentanții principali - Marx, Jevons, Menger, Walras, Pareto,
Marschall
IV ETAPĂ – DE ADÂNCIRE ȘI EXTINDERE A ŞTIINŢEI ECONOMICE
Durează între anii 1930-1970
Curentele principale – keynesismul, neokeynesismul, sinteza neoclasică,
socialismul;
Reprezentanții principali - Keynes, Harrod, Robinson, Galbraith,
Samuelson, Solow, Enghels, Lenin
V ETAPĂ – ŞTIINŢA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ
Sfârșitul anilor 1980 și până în prezent
Curentele principale – concepția noii economii…
Regionalizarea, Globalizarea, crizele economice, economie
informațională
Nr
Principalele
curente şi şcoli de
gândire economică
Obiectul de studiu
1
Mercantilismul,
Fiziocraţii,
Economia politică
clasică
Avuţia naţională
2 Marxismul Relaţiile de producţie
3 Şcoala istoricăEconomia naţională în
ansamblu
4
Marginaliştii
(microeconomia)
Comportamentul genţilor
economici, căile şi
mijloacele atingerii
scopurilor urmărite
5.Keynesismul
(macroeconomia)
Mecanismul funcţionării
economiei naţionale ca
un tot întreg
6.
Curentul
instituţional -
socialist
Institutele şi schimbările
instituţionale
7.Teoria sintezei
neoclasice
Avuţia naţională,
formele şi motivaţia
comportamentului uman
în condiţiile resurselor
limitate
Clasificarea științelor economice:
1. Științe economice fundamentale (microeconomia, macroeconomia);
2. Științe economice funcţionale (statistica finanțele, marketingul, managementul...);
3. Ştiinţe economice concrete (economia agrară, economia comerţului, economia mediului…);
4. Ştiinţe economice istorice (istoria economie naţionale, istoria gândirii economice);
5. Ştiinţe economice de frontieră (geografia economică,informatica, econometria …)
2. Microeconomia componentă a teoriei economice
Structura teoriei economice
Microeconomia
Mezoeconomia
Macroeconomia
Mondoeconomia
Microeconomia studiază
comportamentul consumatorului și al
producătorului, în rolul cărora poate
fi un individ, un menaj, o
întreprindere sau chiar statul,
concentrându-și atenția asupra
analizei pieței, a formelor principale
ale acesteia, precum și asupra
procesului de formare a prețului pe
diferite piețe.
Din punctul de vedere al modului de a
trata viața economică avem:
Economia
pozitivăEconomia
normativă
Microeconomia are un dublu
aspect:
- ca realitatefaptică
-ca știință
Microeconomia esteștiința opțiunilorraționale și eficienteconcretizate încomportamente șidecizii agențiloreconomici.
Obiectivele cursului :
formarea și dezvoltarea mentalității
economice contemporane care
reprezintă un sistem de idei și
concepții asupra fenomenelor
social economice;
cererea și modificarea abilitaților de
utilizare a teoriei economice în
practică.
Subiecții studiului microeconomic
Întreprinderile (firmele)
Gospodăriile casnice
Structura cursului de microeconomie
Consumator Producător
Teoria comportamen-
tului consumatorului
Teoria comportării
producătorului
Piaţa (formarea
preţurilor)
Mecanismul de adoptare a
deciziilor pe diferite tipuri
ale pieței
Microeconomia este acea componentă a ştiinţelor economice, care se ocupă de sistemul categorial specific economiilor de piaţă.
3. Metode, tehnici și instrumente de
analiză economică
Metoda este definită ca un
ansamblu de procedee
folosite în scopul
descoperirii, înțelegerii,
explicării realității economice.
METODELE ANALIZEI MICROECONOMICE
metoda abstracţiei ştiinţifice;
analiza şi sinteza;
inducţia şi deducţia;
principiul "caeteris paribus";
modelarea economică;
metoda analizei funcţionale.
4.Fenomenele, procesele şi legile
economice
Fenomenul economicreprezintă latura exterioarăa activității economice,relativ acele aspecte şiacte economice care aparşi se manifestă lasuprafaţa acestuia şi pot ficunoscute de oameni înmod direct.
Procesul economic exprimătransformările succesive,cantitative şi calitative, careintervin în structura activităţiieconomice, relevânddesfăşurarea acesteia în timp şispaţiu. Esenţa lui constă înmanifestarea interioară a activităţiieconomice, care nu poate ficunoscută decât pe caleacercetării ştiinţifice.
CLASIFICAREA LEGILOR
legi economice;
legile științei economice;
legile juridice;
legile naturale.
Particularitățile legilor economice:
acționează doar prin intermediul
activității economice ale oamenilor, prin
actele lor economice;
au caracter istoric (legi generale, legi
comune, legi specifice);
au caracter sintetic (acționează nu
izolat, ci în strânsă legătură);
comportă previziuni, însă actualmente
ele nu sunt suficient de sigure şi clare;
compatibilitatea legilor economice cu
iniţiativa şi activitatea individuală (nu
limitează libertatea ci este o condiţie
a unei activităţi eficiente);
orientarea generală pentru toţi agenţii
economici (lege nu obligă pe nimeni,
ci îi orientează pe toţi);
conţinutul legilor economice (exprimă
relaţii profunde, durabile, esenţiale).