CELULE PROCARIOTECELULE EUCARIOTE
INTRODUCERE
• Celula este o unitatea morfo-funcţională elementară a tuturor organismelor procariote şi eucariote.
• Ea reprezină un prim nivel de organizare al materiei vii, dotat cu capacitatea de autoreglare, autoconservare şi autoreproducere
• Karyo (gr.) – nucleu.
• Nucleus (lat.) – sâmbure
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Pro (gr.) – înainte de
• Karyo (gr.) – nucă sau miez sau nucleu
• Procariote – “înainte de nucleu” sau celule fără nucleu
• O celulă procariotă diferă foarte mult de una eucariotă.
• Principala diferenţă este absenţa nucleului
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Celula procariotă prezintă la exterior un perete rigid lipoproteic - conţine sacul mureinic (inexistent în celulele eucariote)
• Se mai numeşte şi învelişul celular sau peretele celular
• Plasmalema sau membrana plasmatică este cel de-al doilea înveliş al celulei, de natură lipoproteică
• Citoplasma care ocupă aproape tot spaţiul celular• Celula nu posedă organite înconjurate de
membrane • Celula nu posedă înveliş nuclear şi implicit nici
nucleu
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Plasmalema îşi poate mări suprafaţa prin invaginare şi pliere sub formă de mezozomi.
• Mezosomii au rol în respiraţia celulară şi în ancorarea moleculelor de ADN.
• Plasmalema nu este permeabilă pentru macromolecule, dar este permeabilă pentru fragmente de ADN şi enzime extracelulare
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Citoplasma este o mixtură complexă de soluţii perfecte şi coloidale al unor substanţe minerale şi organice, dizolvate în apă.
• Celula procariotă nu are citoschelet proteic şi nu prezintă curenţi plasmatici.
• Se caracterizează printr-o stare coloidală de gel permanent, stare care exclude existenţa curenţilor citoplasmatici şi asigură menţinerea structurii nucleului care este lipsit de membrană limitantă
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• La bacteriile fotosintetizante se observă mici vezicule cu pigmenţi asimilatori, înconjurate de membrane - cromatofori.
• În citoplasma cianobacteriilor se găsesc veziculele aplatizate, înconjurate de membrane - tilacoide.
• În tilacoide se află pigmenţi clorofilieni, iar pe suprafaţa lor sunt plasaţi pigmenţi proteici - ficocianina şi ficoeritrina
• În citoplasmă se gasesc numeroşi ribozomi, mai mici decât la eucariote, cu aceaşi funcţie de sinteză proteică.
STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Materialul genetic este constituit dintr-o singură moleculă de ADN
• Această molecula reprezintă cromozomul sau genomul bacterian, cunoscut sub denumirea de nucleoid.
• Are aspect circular şi se găseşte liber în citoplasmă
• Multiplicarea celulelor se face prin sciziparitate, o forma primitivă de diviziune directă
IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIE
• Celulele procariote sunt împărţite în două domenii: bacteriile şi Archea.
• Archaea au fost recunoscute ca un doeminu de viaţă numai în 1990.
• Celulele procariote sunt de obicei mult mai mici decât celule eucariote, pe care adesea le parazitează
• Celulele procariote au un raport suprafaţă/volum mai bun faţă de eucariote
• Rezultă o activitate metabolică mai bună, o rată mai mare de creştere şi un timp mai scurt de regenerare
IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIEMORFOLOGIE
• Celule procariote au forme diferite• Există patru forme de bază:
• Coci (coccus) – formă sferică, exemplu Staphilococcus (ciorchine de strugure) sau Streptococcus (lanţuri)
• Bacili (bacillus) - în formă de tijă sau bastonaş, GRAM pozitivi sau negativi, exemplu Bacillus anthracis
• Spirochete sau treponeme - în formă de spirală, exemplu Treponema pallidum
• Vibrio – formă de virgulă, exemplu Vibrio cholerae sau Kommabacillus
IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIE
• Deşi au o organizare relativ simplă, posedă un potenţial metabolic imens, comparabil cu cel al celuleor eucariote
• Pot meboliza substanţe dintre cele mai diverse, organice sau anorganice: cauciuc, asfalt, petrol, detergenţi, metale, lemn, etc.
• Anumite etape ale ciclului azotului şi sulfului sunt realizate în exclusivitate de celulele procariote (bacteriile fixatoare de azot)
• O altă carectesistică a metabolismului bacterian este plasticitatea: bacteriile pot trece cu usurinţă de la aerobioză la anaerobioză, de la autotrofie la heterotrofie, ceea ce la conferă o mare capacitate adaptativă
STRUCTURA CELULEI EUCARIOTE
• Eu (gr.) – adevărat • Karyo (gr.) – nucă sau miez sau nucleu• Eucariote – “nucleu adevărat” sau celule
cu nucleu• O celulă eucariotă diferă foarte mult de
una procariotă. • Principala diferenţă este prezenţa
nucleului
CELULA EUCARIOTĂMembranaCitoplasma şi componentele subcelulare
• Citoschelet• Organite citoplasmatice delimitate de membrane:
– Reticul endoplasmic, neted şi rugos– Ribozomi– Complex Golgi– Lizozmi– Peroxizomi– Mitocondrii– Vacuole, incluzii– Centrozom
Nucleul şi materialul genetic• Membrană nucleară dublă• Nucleol(i)
CARACTERISITICI
CELULA PROCARIOTĂ
CELULA EUCARIOTĂ
VEGETALĂ ANIMALĂ
1. Mărime - diametru 0.5 - 5 µm 40 µm 15 µm
2. Perete celularDa
(conţine peptidoglicani)Da
(conţine celuloză)Nu
3. Materialul geneticADN liber în citoplasmă.
O singură moleculă circulară
ADN liniar, asociate cu proteine – histone, se găseşte în nucleu, învelit de membrană
nucleară
4. Ribozomi Mici – 70S Mari – 80S
5. Reticul endoplamsmic Nu Da
6. Aparat Golgi Nu Da
7. Mitocondrii
Nu (respiraţia se realizează prin
invaginări ale membranei - mezozomi)
Da
8. Cloroplaste Nu Da Nu
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎNTRE CELULA PROCARIOTĂ ŞI CEA EUCARIOTĂ
CELULE PROCARIOTECELULE EUCARIOTE
