The cultural dimension of metallurgy - The case of ancient Israel

Metallurgy and New Materials Researches, Vol. XXI, No. 3/2013

Metallurgical Research Institute & Bucharest Chamber of Commerce and Industry & Transilvania University

T

P

T

T

DIMENSIUNEA CULTURALĂ

A METALURGIEI:

CAZUL VECHIULUI ISRAEL

THE CULTURAL DIMENSION

OF METALLURGY:

THE CASE OF ANCIENT ISRAEL

N. AMZALLAG

Department of Bible, Archaeology and Ancient Near East

The Ben-Gurion University in the Negev, Israel

Person contact: [email protected]

REZUMAT / ABSTRACT

eşi la ora actuală metalurgia este abordată aproape exclusiv din punct de vedere tehnic, în trecut ocupa din

punct de vedere cultural un loc central. Această idee este subliniată aici prin ancorarea profundă a cultului

lui YHWH, al Dumnezeului biblic, în metalurgie. Aceasta se poate pune în evidenţă prin statutul excepţional al

metalurgului în Vechiul Israel, prin importanţa deosebită a metalurgiei în mitul originar al Bibliei, prin simbolismul

templului din Ierusalim şi afinităţile puternice cu metalurgia ale lui YHWH, revelate în teofania sa vulcanică, în

prezenţa sa în zonele miniere şi sălaşul său celest închipuit ca un cuptor gigantic.

Aceste date demonstrează că religia israelită a apărut întregului popor ca fiind inspirată din credinţele iniţiale

aparţinând prelucrătorilor canaaniţi de metale. Aceasta înseamnă că o parte substanţială a valorilor noastre culturale

îşi au rădăcina în tradiţiile metalurgice, spaţiu ce trebuie redescoperit, cercetat şi clarificat.

hough metallurgy is approached today as no more than a technical domain, it had a central cultural

importance in the past. This point is illustrated here by the deep metallurgical background of the cult of

YHWH, the god of the Bible. This is reflected by the outstanding status of the smiths in Ancient Israel, by the central

importance of metallurgy in the Biblical myths of origin, by the symbolism of the Jerusalem temple, by the strong

metallurgical affinities of YHWH, revealed by his volcanic theophany, his residence in mining areas and his

celestial domain envisioned as a giant furnace. These features reveal that the Israelite religion emerged as the

extension to an entire people of beliefs previously belonging to the Canaanite metalworkers. This means that a

substantial part of our cultural values are rooted in metallurgical traditions that remain to be rediscovered,

investigated and clarified.

Keywords: pre-Israelite cult of YHWH, smelting god, metallurgical beliefs, Bronze Age religion, Jerusalem temple

1. INTRODUCERE 1. INTRODUCTION

Astăzi, tehnologia nu este mai mult decât un ansamblu

de procese fiabile, eficiente şi de forţă. Într-un astfel

de context, tehnologia nu se poate intersecta cu

credinţele noastre, cu etica şi universul de valori. Din

acest motiv, tehnicile din vechime sunt considerate a fi

un izvor de spiritualitate.

Oricum, reducţionismul ce limitează tehnologia la

rolul de forţă care supune materia este de data recentă.

Aceasta este o consecinţă a revoluţiei promovate în

epoca modernă, în care universul a fost redus la

materie inertă, care ascultă orbeşte de legile ştiinţei.

Nu poate servi la evaluarea importanţei culturale a

tehnicilor, în general şi a metalurgiei în particular.

Today, technology is no more than an ensemble of

processes which are reliable, efficient and powerful.

In such a context, technology is thus in no way

assumed to interfere with our beliefs, ethics and

universe of values. For this reason, ancient techniques

are hardly expected to be a significant source of

spirituality.

However, this reduction of technology to the art of

domestication of matter is recent. It is a consequence

of the revolution promoted by modernity, in which the

universe became reduced to an inert matter blindly

obeying scientific laws. It cannot be used to evaluate

the cultural importance, in pre-modern time, of

techniques in general and metallurgy in particular.

D

mailto:[email protected]

N. Amzallag

62

Această importanţă culturală este documentată clar de

istoricii religiilor. De exemplu, Mircea Eliade pretin-

dea că…”Manipularea metalelor nu a contribuit

semnificativ numai la cucerirea lumii materiale de

către om, de asemenea, acesta şi-a creat un nou

univers mitologic şi religios”.1

Această părere este

confirmată de cercetări ale culturilor Epocii de Bronz

din Vechiul Orient Apropiat şi vechea Europă şi Asie,

toate acestea evidenţiind o constantă: statutul deosebit

atribuit în toate aceste culturi, metalurgului.

Conform autorilor Kristianssen şi Larsson, în civiliza-

ţiile Epocii de Bronz, "Metalurgii se bucurau

frecvent de o poziţie privilegiată, fiind considerat

un Erou cultural, iar metalurgul celest este fiul,

mesagerul şi colaboratorul zeului suprem, a

Dumnezeului creator, care îl ajută să îşi desăvâr-

şească opera ".1

Aceste consideraţii sunt confirmate de importanţa

deosebită a zeului-metalurg în vechime. Memphis,

prima capitală regală a Egiptului Antic, era patronată

iniţial (circa 3000 î.d.H) de către Ptah, zeul-metalurg

egiptean. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în Meso-

potamia, unde cetatea Eridu (al cărei nume provine,

probabil, de la urud = cupru), cel mai vechi oraş

renumit al civilizaţiei mesopotamiene, a fost patronată

de către Enki, o zeitate a meseriilor, în speţă legată de

metalurgie. Mai târziu, oraşul Tyr, inima unui imperiu

maritim de-a lungul coastelor Mării Mediterane, era

patronat, de asemenea, de către Melqart, zeul-

metalurg2. Hefaistos, fierarul divin era patronul Atenei

împreună cu Atena, care era echivalentul său feminin,

zeiţa artelor şi a înţelepciunii. Chiar şi Roma a fost

fondată sub auspiciile zeului-metalurg Vulcan, ”tatăl”

primului rege Caeculus şi căruia i s-a dedicat primul

cult oficial al Cetăţii.3

Importanţa culturală a metalurgiei nu s-a pierdut după

Epoca Antică. În Europa medievală, fierarul era

asemănat cu omul capabil să coopereze cu Creatorul

prin iscusinţa sa.4 Această opinie se reflectă chiar şi

în exegeza creştină, unde tatăl lui Iisus este asemănat

cu un forjor, apoi acesta a fost relaţionat direct cu

Dumnezeul creator.5 O astfel de credinţă prezintă o

asemănare cutremurăttoare cu acele credinţe atestate

cu două mii de ani înainte în Europa, unde

"Consilierul-metalurg continuă şi completează

opera lui Dumnezeu prin aceea de a facilita

dezlegarea misterelor. Prin urmare se poate

evidenţia rolul metalurgului în ceremonia de

This cultural importance is clearly acknowledged by

historians of religions. Mircea Eliade, for example,

claimed that ... "Not only did the manipulation of

metals contribute considerably to man's conquest of

the material world; it also opened for him a new

mythological and religious universe".10

This opinion

is confirmed by an overview of Bronze Age cultures

from the Ancient Near East and Europe and Asia, all

devoting to the smith an outstanding status.

According to Kristianssen and Larsson, in the Bronze

Age civilizations, "Smiths often enjoy a privileged

position linked to the role of the smith as a Culture

Hero, and the Heavenly smith is the son, messenger

and collaborator of the Supreme god or creator god,

and helps him to complete his work".11

These considerations find confirmation in the central

importance of the smith-god in the past. Memphis, the

first king's city of Ancient Egypt, was patronized from

its origin (about 3000 BCE) by Ptah, the Egyptian

smith-god. The same situation is encountered in

Mesopotamia, where the city of Eridu (whose name

probably comes from urud = copper), the earliest

prestigious city of the Mesopotamian civilization, was

patronized from its origin by Enki, the crafty god

specifically related to metallurgy. Later, the city of

Tyre, the heart of a maritime empire extending over

the whole Mediterranean coast, was also patronized

by Melqart, the smith god.12

Hephaestus, the divine

smith, was the patron of Athens, together with his

female counterpart Athena, the wise goddess of

arts and crafts. Even Rome was founded under the

auspices of the smith-god Volcanus, the "father" of the

first king, Caeculus, and the first god to be officially

worshipped in the city.13

The cultural importance of metallurgy did not

disappear after Antiquity. In Medieval Europe, the

smith was approached as the man able to cooperate

with the creator through his skill.14

This opinion is

even reflected in the Christian medieval exegesis

that approached Joseph, the father of Jesus, as a

blacksmith, then relating him directly to the creator

god.15

Such a belief displays a striking parallel with

those attested about two millennia before in Europe,

where "The Smith-Counsellor continues and

completes the work of God by making man capable

of understanding mysteries. Hence the role of the

1 Vezi Kristianssen şi Larsson, ”Naşterea societăţii Epocii de Bronz”, p. 52.

2 În ceea ce priveşte identificarea lui Melqart ca zeu-metalurg, vezi Amzallag, 2012, paginile 128-131.

3 Vezi Capdeville, Volcanus, pp. 50-58, Van Berchem, 1967, paginile. 308-311. Conexiunea dintre Melqart, Hercule şi

metalurgie, vezi Amzallag, 2012, pp. 128-131. 4 Pentru Europa Medievală, vezi Le Goff, Civilizaţia Medievală, pag. 206. Aceasta se reflectă, de asemenea, în implicarea

profundă a metalurgilor în ceremoniile de înmormântare din perioada Evului Mediu Timpuriu, fapt ce sugerează relaţia sa

privilegiată cu sufletul şi migraţiile acestuia. Vezi Williams, 2012, paginile 46-48. 5 Vezi Helms, 2006, paginile 461-462

Dimensiunea culturală a metalurgiei: cazul vechiului Israel

63

iniţiere a puberilor şi în cadrul societăţilor secrete

şi importanţa acestuia în viaţa religioasă a

comunităţii".6

O astfel de importanţă culturală a metalurgiei este

exprimată în mod explicit în cadrul societăţilor

africane tradiţionale. Şi aici, metalurgul este

caracterizat ca fiind într-o relaţie intimă cu universal

divin. Aceasta se evidenţiază prin funcţia sa de preot,

magician, vindecător, conciliator cât şi de poet şi

muzician inspirat.7 Acest statut deosebit este reflectat

de asemenea de dimensiunea sacrală a atelierului său:

"Legată de noţiunile de fecunditate, viaţă şi

libertate, forja este un sanctuar tipic al religiei

africane, singurul element, după vatră, cu arie de

răspândire maximă [...] Deşi comparaţia are un

caracter extrem, se poate afirma că forja este

biserica satului african".8

Această trecere în revistă relevă faptul că de-a lungul

mileniilor metalurgia a fost considerată în Lumea

Veche nu numai o profesie, ci şi o dimensiune

culturală fundamentală. 9 Aceasta înseamnă că multe

principii de bază, valori şi credinţe ale culturii noastre,

îşi au rădăcina în tradiţiile metalurgice, deşi această

evidenţă este total ignorată în zilele noastre. În această

lucrare intenţionez să subliniez acest fapt printr-o ex-

punere scurtă a fundamentelor religiei israelite vechi.

smith in the initiations at puberty and in secret

societies, and his importance in the religious life of

the community".16

Such a cultural importance of metallurgy is also

explicitly expressed in African traditional societies.

Here again, the smith is accounted for by his intimate

relation with the divine universe. This is expressed in

his function of priest, magician, healer, conciliator, as

well as inspired poet and musician.17

This outstanding

status is also reflected by the holiness of his

workshop: "Connected to the notions of fecundity,

life and liberty, [the forge] is the most typical

sanctuary of the African religion, the one which,

after the hearth, possesses the widest extension [...] If

the comparison were not so extreme, we could almost

say that the forge is the church of the African

village".18

This overview reveals that throughout millennia,

metallurgy was regarded in the Ancient World not

only as a craft, but also for its central cultural

dimension.19

This means that many fundaments of our

culture, values and beliefs are probably rooted in

metallurgical traditions, though this reality is totally

ignored today. In this paper, I intend to illustrate this

point by briefly exposing the metallurgical foundations

of the Ancient Israelite religion.

2. STATUTUL DEOSEBIT AL METALUR-

GILOR ÎN VECHIUL ISRAEL

2. THE OUTSTANDING STATUS OF

METALWORKERS IN ANCIENT ISRAEL

În textul ce evocă deportarea ierusalimiţilor la sfârşitul

Epocii primului templu, se relatează că Nabucodonosr,

regele Babilonului… "a luat toate comorile casei lui

YHWH, şi toate comorile casei regale şi a tăiat în

bucăţi toate vasele de aur făcute de regele

Israelului, Solomon pentru templul lui YHWH,

după cum poruncise YHWH. Şi a deportat întreg

Ierusalimul şi pe toţi prinţii şi pe toţi oamenii

puternici, de valoare, a luat chiar 10.000 prizonieri

şi pe toţi fierarii şi metalurgii, nemailăsând decât

In the text evoking the deportation of the Jerusalemites

at the end of the first temple period, it is related that

Nebuchadnezzar, the king of Babylon ... "carried out

thence all the treasures of the house of YHWH, and

the treasures of the king's house, and cut in pieces

all the vessels of gold which Solomon king of Israel

had made in the temple YHWH, as YHWH had said.

And he carried away all Jerusalem, and all the

princes, and all the mighty men of valor, even ten

thousand captives, and all the smiths and

10

Eliade, 1968, p. 76. 11

See Kristianssen and Larsson, The Rise of the Bronze Age Society, p. 52. 12

For identification of Melqart as the smith god, see Amzallag, 2012, pp. 128-131. 13

See Capdeville, Volcanus, pp. 50-58, Van Berchem, 1967, pp. 308-311. For the link between Melqart Hercules and

metallurgy, see Amzallag, 2012, pp. 128-131. 14

For Medieval Europe, see Le Goff, Medieval Civilization, p. 206. This is also reflected by the deep involvement of

smiths in burial ceremonies in early Medieval period, a feature suggesting his privileged relation to the souls and their

migrations. See Williams, 2012, pp. 46-48. 15

See Helms, 2006, pp. 461-462 6 Vezi Kristianssen şi Larsson, Naşterea societăţii din Epoca de Bronz, pag. 52.

7 Vezi Richards, 1981

8 Zahan, Religia Africii, pag. 30

9 Vezi Amzallag, Revoluţia cuprului, paginile 22-45.

16 See Kristianssen and Larsson, The Rise of the BA Society, p. 52.

17 See Richards, 1981

18 Zahan, Religion of Africa, p. 30

19 See Amzallag, The Copper Revolution, pp. 22-45.

N. Amzallag

64

pe cei mai săraci locuitori ai ţării" (2 Regi 24:13-

14). În legătură cu fierarii menţionaţi, este nevoie de o

clarficare. Poate ţine de domeniul anecdotei faptul că

fierarii Ierusalimului erau meseriaşi apreciaţi, lucru

suficient pentru ca duşmanii să îi ia în captivitate. În

schimb, această categorie este evidenţiată ca făcând

parte din elita societăţii, ceea ce reflectă prestigiul de

care se bucurau în societatea israelită. Această din

urmă explicaţie este confirmată de următoarele

consideraţii:

metalworkers; none remained, save the poorest sort

of the people of the land" (2Kgs 24:13-14). The

mention of smiths requires clarification. It may be a

simple anecdote revealing that the smiths from

Jerusalem were sufficiently appreciated for their skill

by the enemies to be taken as captives. Alternately,

their mention together with the elite of the society,

may also reflect their prestigious status in the Ancient

Israelite society. This latter explanation is confirmed

by the following considerations:

Apropierea de YHWH: Aflăm din cartea lui Isaia că

Dumnezeu se implică personal în activitatea metalur-

gului: "Iată, Eu am făcut pe meşterul care suflă

cărbunii în foc şi face o armă după meşteşugul lui.

Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme"

(Isaia 54:16). În Biblie nu există nici o menţiune

despre o implicare personală a lui YHWH pentru un

alt meşteşug. YHWH nu este evocat ca fiind creatorul

unei alte bresle sau activităţi profesionale. Aceasta

înseamnă că metalurgii erau priviţi în Vechiul Israel ca

având legături speciale cu Dumnezeu. Această uni-

citate poate explica de ce membrii tribului Qeniţilor,

metalurgii ce trăiau printre israeliţi, erau consideraţi ca

fiind o colectivitate devotată lui YHWH (vezi Ieremia

35:18-19, 2 Regi 10:15-16).

Inspiraţie divină: Bezalel, meşteşugarul, care a

realizat toate artefactele din tabernacol (Exod 25-30)

este considerat ca fiind inspirat direct de YHWH:

"Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Să ştii că am

ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din

seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui

Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune,

pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări"

(Exod 31:1-3). Această afirmaţie îl ridică la rangul

excepţional de ”prooroc-meşteşugar” traducând inspi-

raţia sa divină prin intermediul artefactelor pe care la

crează. Bezalel nu este, cel puţin aparent o excepţie.

Aceeaşi situaţie apare mai târziu în ceea ce priveşte

Hiram, fierarul, care a construit propriu-zis templul din

Iersualim şi a realizat toate artefactele cultice. Nu

există nici o menţiune scrisă că acesta ar fi primit

instrucţiuni fie de la Solomon fie de la vreun prooroc

de-al lui YHWH. Nu aflăm nici mai departe de vreun

proiect preexistent. Această tăcere este ciudată, mai

ales având în vedere faptul că Hiram era originar din

Tir (1 Regi 7:13-14). Această situaţie reflectă faptul că

Hiram era considerat de către israeliţi ca fiind inspirat

în lucrarea sa de edificare a templului şi artefactelor

acestuia, de către YHWH, independent de legământul

încheiat cu israeliţii.

Preoţia metalurgică: Metalurgii erau implicaţi

aparent în cultul lui YHWH. Iethro, socrul lui Moise,

era un preot aparţinând tribului Qeniţilor (metalurgi).20

Fidelitatea faţă de YHWH se reflectă în faptul că trăia

Closeness to YHWH: We read in the book of Isaiah

that the god is personally involved in the activity of

the metalworker: "Behold, I have created the smith,

I blow the fire of coals, and I bring forth the tool for

his work" (Isa 54:16). A similar involvement of

YHWH is not mentioned in the Bible for any other

craft. YHWH is no longer evoked to create any other

guild or professional activity. This means that the

metalworkers were regarded in Ancient Israel as

being especially close to the god. This singularity may

explain why the members of the tribe of Qenites, the

Canaanite metalworkers living among the Israelites,

were collectively approached as faithful servants of

YHWH (see Jer 35:18-19, 2Kgs 10:15-16).

Divine inspiration: Bezalel, the craftsman making all

the artifacts of the tabernacle (Exodus 25-30) is

considered as being directly inspired by YHWH:

"YHWH spoke to Moses, saying: See, I have called

by name Bezalel the son of Uri, the son of Hur, of

the tribe of Judah; and I have filled him with the

spirit of God, in wisdom, and in understanding, and

in knowledge, and in all manner of workmanship" (Ex. 31:1-3). This claim promotes him to the singular

rank of 'craft-prophet' expressing his divine

inspiration via the artifacts he creates. Bezalel is

apparently not an exception. Exactly the same

situation is encountered later concerning Hiram, the

smith building the Jerusalem temple and making all its

cultic artifacts. It is in no way specified that Hiram

received instructions either from Solomon or from any

prophet of YHWH. We do not know further about a

pre-existing plan for this project. This silence is

especially intriguing when one takes into account the

fact that Hiram originated from Tyre (1Kgs 7:13-14).

This situation reveals that Hiram was considered by

the Israelites as being specifically inspired by YHWH

in the construction of the temple and its artifacts,

independently of his engagement with regards to the

Israelite alliance.

Metallurgic priesthood: Metalworkers were appa-

rently involved in the cult of YHWH. Jethro, the

father-in-law of Moses is a priest belonging to the

tribe of Qenites (metalworkers).21

His attachment to

20

Jethro, socrul lui Moise, este supranumit "Qenitulthe" Judecători 1:16.


65

în vecinătatea Muntelui Sacru (Horeb), unde YHWH

i-a apărut lui Moise (Exod 3:1). Acest fapt este

confirmat prin binecuvântarea lui YHWH şi sacrificiile

făcute acestuia în prezenţa lui Aaron, preotul Israelului

(Exod 18:10-12).

Moise ”întâlneşte” pe YHWH pentru prima oară, după

ani şi ani petrecuţi cu Iethro (Exod 3). Se specifică

faptul că lui Moise i s-a relevat adevărata identitate a

lui YHWH, care a fost ascunsă până atunci israeliţilor.

(Exod 6:3). Aceste detalii sugerează faptul, că înainte

de exod şi de legământul de pe Sinai, atât cunoaşterea

profundă a lui YHWH cât şi revelarea acestuia erau

aparent rezervate elitei metalurgilor, care erau consi-

deraţi ca fiind în relaţie strânsă cu YHWH.

YHWH is revealed by the fact that he lived at the

vicinity of the holy mountain (Horeb) where YHWH

revealed himself to Moses (Ex. 3:1). It is confirmed by

his action of blessing YHWH and offering of sacrifices

to him in presence of Aaron, the priest of Israel (Ex.

18:10-12).

Moses "encountered" YHWH for the first time after

years spent in company of Jethro (Exodus 3). It is

specified that Moses discovered there the genuine

identity of YHWH, which was previously hidden to the

Israelites (Ex. 6:3). These details suggest that before

the Exodus and Sinai covenant, the deep knowledge of

YHWH, and his revelation were apparently reserved

for the elite of metalworkers, who were considered to

Metalurgia era un meşteşug foarte apreciat în

Antichitate. Astfel, noi nu credem că un individ

neexperimentat ar fi putut crea sponatan artefacte

metalice complexe.

În Exod 32:4, se menţionează că artizanul, care

prepara forma de turnat şi turna viţelul de aur (probabil

prin utilizarea tehnologiei de turnare a metalului cu

model de ceară ” lost-wax technique”) nu era altul

decât însuşi Aaron, preotul suprem al isra-eliţilor, care

era astfel şi fierarul-şef.

Fierarii ca eroi şi eliberatori: Moise, de asemenea,

eroul de frunte al tradiţiei israelite, avea cunoştinţe de

practică metalurgică. Aceast fapt a fost evidenţiat

atunci când YHWH i-a cerut acestuia să facă el însuşi

un şarpe din cupru (Numeri 21:8). Se menţionează că

Moise a forjat cu succes artefactul său cultic fără

întârziere (v. 9) şi fără a fi ajutat de un artizan

profesionist. Astfel, autorul cărţii Numeri este convins

că Moise era sufucient de familiarizat cu domeniul

metalurgiei pentru a duce la bun sfârşit această

misiune. Unii judecători şi eliberatori ai Israelului de

mai târziu proveneau din breasla metalurgilor. De

exemplu, Caleb şi Othoniel, doi eroi menţionaţi în mod

explicit ca fiind plini de ”duhul lui YHWH"

(Numeri14:24; Judecători 3:10), aparţineau clanului lui

Qenaz, o ramură a breslei metalurgilor canaaniţi.

O astfel de implicare a metalurgilor la conducere nu se

reduce la faza timpurie a istoriei Israelului, când încă

nu se formase regatul. Chiar în viitorul îndepărtat,

liderii ce aveau să fie trimişi de YHWH pentru a salva

Israeliţii din robie erau din breasla metalurgilor.

Această problemă este revelată în mod explicit în

Cartea lui Zaharia: "YHWH mi-a arătat patru

fierari. Apoi am zis: 'ce trebuie să facă aceştia?' Şi

el a zis: 'Aceste buciume, care au răvăşit Iuda,

astfel încât nici un om nu şi-a mai putut ridica

capul, acestea vor veni să semene spaima printre ei,

să arunce buciumele neamurilor, care au răvăşit

ţara lui Iuda" (Zaharia 2:3-4).

be in close relation with YHWH.

Metallurgy was a highly specialized skill in Antiquity.

So that we do not expect that a non-experimented

individual could spontaneously produce complex

metallic artifacts. In Ex. 32:4, it is mentioned that the

artisan preparing the mould and casting the golden

calf (probably through the lost-wax technique) was no

other than Aaron himself. This reveals that Aaron, the

first chief-priest of the Israelites, was also a master

smith.

Smiths as heroes and liberators: Moses, the most

famous hero of the Israelite tradition, also displays

metallurgical skill. This is revealed by YHWH

requesting him to make by himself a copper artifact of

serpent shape (Numb 21:8). It is mentioned that Moses

successfully forged this cultic artifact without delay (v.

9), and without the help of any professional artisan.

So there is no doubt for the author of the book

of Numbers, that Moses was familiar enough with

metallurgy to succeed in this task. Further judges and

liberators of Israel also originated from the meta-

llurgical horizon. For example, Caleb and Othoniel,

two heroes explicitly mentioned as being filled of the

"spirit of YHWH" (Numb 14:24; Judg 3:10), belonged

to the clan of Qenaz, a branch of the Canaanite guild

of metalworkers.

Such an involvement of metalworkers in leadership is

not restricted to the early phase of Israel history, when

kingship was not yet established. Even in the far

future, the leaders to be sent by YHWH to emancipate

the Israelites from oppression are approached as

metalworkers.

This point is explicitly revealed in the book of

Zechariah: "YHWH showed me four smiths. Then

said I: 'What come these to do?' And he spoke,

saying: 'These, the horns which scattered Judah so

that no man did lift up his head, these then are come

to frighten them, to cast down the horns of the

nations, which lifted up their horn against the land

of Judah to scatter it" (Zech 2:3-4).

21

Jethro, the father-in-law of Moses, is specifically called "the Qenite" in Judg 1:16.

N. Amzallag

66

Emisarul lui YHWH ca fierar divin: O anume fiinţă

divină, considerată ca fiind emisarul lui YHWH

(malak-YHWH) este menţionată în mod frecvent în

Biblie. Ea este atât de asemănătoare patronului său,

încât nu este totdeauna uşor să le poţi distinge în textul

biblic. Identitatea emisarului lui YHWH este, în

general, ascunsă în Biblie şi se menţionează explicit că

israeliţii nu se închinau la el (Judecători 13:17-20).

Oricum, această persoană se autodefineşte în Cartea

lui Maleachi ca fiind fierarul divin: "Iată, voi trimite

pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi

deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L

căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că

vine – zice Domnul oştirilor. Cine va putea să

sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în

picioare când se va arăta El? Căci El va fi ca focul

topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va şedea, va

topi şi va curăţa argintul; va curăţa pe fiii lui Levi,

îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi

vor aduce Domnului daruri neprihănite" (Mal 3:1-

3). O analiză comparativă a celorlalte menţiuni cu

privire la emisarul lui YHWH confirmă faptul că

acesta era considerat de către isareliţi ca fiind un fierar

divin.22

Nu este cu nimic surprinzător că reprezentanţii

tereştri ai Divinităţii, metalurgii, erau consideraţi

mesagerii lui YHWH pentru muritori.

Toate aceste consideraţii relevă faptul că înaltul statut

al fierarilor din societatea antică a Israelului nu deriva

din natura lor de artizani, ci mai degrabă era o

consecinţă a apropierii acestora de YHWH. Apropierea

aceasta de Divinitate, prin activitatea lor, i-a transfor-

mat în preoţi, lideri şi profeţi printre israeliţi.

The emissary of YHWH as divine smith: A divine

being termed the emissary of YHWH (malak-YHWH)

is frequently mentioned in the Bible. He is so close to

his "patron" that it is not always easy to distinguish

between them in the Biblical text. The identity of this

emissary of YHWH is generally hidden in the Bible,

and it is explicitly mentioned that the Israelites should

not worship him (Judg 13:17-20). However, he reveals

himself in the book of Malachi as a divine smith:

"Behold, I send My Emissary, and he shall clear the

way before Me ... But who may abide the day of his

coming? And who shall stand when he appears? For

he is like a refiner's fire, and like fullers' soap; And

he shall sit as a refiner and purifier of silver; and

he shall purify the sons of Levi, and purge them a

gold and silver..." (Mal 3:1-3). A comparative

analysis of the other mentions of the emissary of

YHWH confirms that he was truly approached by the

Israelites as a divine smith.23

It is not surprising,

therefore, that his terrestrial counterparts, the metal-

workers, were also regarded as the messengers of

YHWH among the mortals.

All these considerations reveal that the high status of

the smiths in the Ancient Israelite society did not

originate from their nature as artisans, but rather as

a direct consequence of their specific closeness to

YHWH.

This latter, intimately related to their activity,

transformed them into priests, leaders and prophets

among the Israelites.

3. METALURGIA IN TIMPURILE MITICE 3. METALLURGY IN TIME OF ORIGIN

Miturile originare sunt elemente fundamentale ale

culturii. În mod corespunzător, în condiţiile în care

metalurgia deţinea un rol prestigios şi chiar central în

cultura Vechiului Israel, se aşteaptă ca acest domeniu

să fie prezent şi în miturile originare. În Biblie,

”începutul” istoriei omenirii este evocat de două

relatări interconectate: expulzarea lui Adam şi Eva şi

naşterea lui Cain. Aceasta constituie o invitaţie de a

descoperi afinităţile acestor relatări cu metalurgia.

Alungarea din Eden: Expulzarea din Grădina

Paradisului este evidenţiată în Cartea Genezei ca fiind

evenimentul-cheie prin care a început istoria. O astfel

de metamorfoză este provocată de descoperirea

Şarpelui, o făptură, care i-a stimulat pe Adam şi pe

Eva să depăşească un tabu. Dar şarpele încolăcit pe

pom nu este un şarpe în înţelesul obişnuit al cuvân-

tului, deoarece nici un şarpe nu se hrăneşte cu praf,

spre deosebire de cele afirmate privitor la animalul

Myths of origin serve as the most fundamental

elements of a culture. Accordingly, if metallurgy holds

a prestigious and even central status in the Ancient

Israelite culture, we expect to encounter it in the myths

of origin. In the Bible, the 'beginning' of mankind's

history is evoked through two interrelated stories: the

expulsion of Adam and Eve from the Garden of Eden,

and the birth of Cain. This invites one to look for their

affinities with metallurgy.

The expulsion from the Garden of Eden: The

expulsion from the Garden of Eden is presented in the

book of Genesis as the key event by which the history

started. Such a metamorphosis is provoked by the

discovery of the serpent, a feature stimulating Adam

and Eve to transgress a taboo. But the serpent

surrounding the tree of knowledge is not truly an

ophidian, because, in contrast to waht is claimed

concerning the mythical animal, no snake is fed by

22

Vezi Amzallag (2012). 23

See Amzallag (2012).


67

mitic (Gen 3:14). Pentru a afla ceea ce mănâncă în

realitate acest ”şarpe”, este necesar să se facă referire

la celălalt înţeles al cuvântului, 'afar, un termen, ce

semnifică, în general, praful. În Biblie, substantivul

'afar se referă de asemenea şi la mineurile metalice.24

Astfel, dacă şarpele se hrăneşte cu minereu (şi apoi

excretă zgură), trebuie să tragem concluzia că animalul

este de natură metalică şi trăieşte într-un cuptor.

Această ipoteză este confirmată de substantivul ce

desemnează şarpele în această naraţiune, nahaš, care

înseamnă şi cupru.

dust (Gen 3:14). To identify what this 'serpent' is

really eating, it is necessary to refer to the other

meaning of 'afar, the term generally translated as

dust. In the Bible, the noun 'afar also designates

metallic ores.25

So if the serpent eats ore (and then

excretes slag), we may conclude that this animal is of

metallic nature and that he lives in a furnace. This is

confirmed by the noun designating the serpent in this

story, nahaš, which also means copper.

Într-un astfel de context, întâlnirea bruscă cu şarpele

în Grădina Edenului şi consecinţele acestei întâlniri,

relevă faptul că descoperirea metalurgiei a transformat

radical existenţa umană. Această interpretare este

confirmată prin textul în care se face aluzie la faptul

că omul a descoperit puterea propriei sale inteligenţe,

(Geneză 3:7)26

şi că fiinţele divine au constatat că

"omul a devenit unul de-ai noştri" (Geneză 3:22).

Acest fapt evidenţiază faptul că mitul fundamental al

Bibliei se referă la desoperirea metalurgiei şi stimu-

larea evoluţiei mentale: una din puterile demiurgice

acreditată exclusiv zeilor, este acum în stăpânirea

omului.

Prin metalurgie, umanitatea descoperă propria sa

capacitate de a interacţiona cu mediul, independent de

cerinţele tradiţiei şi de limitările impuse de zei.27

Cain topitorul: Cain este primul născut din istoria

umanităţii, conceput imediat după alungarea lui Adam

şi Eva din Paradis. În general, trăieşte în amintirea

oamenilor ca ucigaş al lui Abel, crimă interpretată ca

fiind, în stadiul copilăriei omenirii, expresia luptei

dintre agricultori şi păstorii nomazi. Oricum, în spatele

interpretării ”oficiale” avem o realitate complexă.

Acest fapt este oglindit de numele Cain, care în ebraica

biblică înseamnă prelucrător de metale (şi probabil

în special topitorul).28

Deoarece prelucrarea metalelor

şi în special, topirea acestora, erau considerate meserii

în Antichitate, nu trebuie să luăm ad-literam conflictul

dintre Cain şi Abel. Mai degrabă este vorba de

In such a context of meaning, the sudden encounter

with the serpent in the Garden of Eden and its

consequences reveals that the discovery of metallurgy

radically transformed the human condition. This

interpretation finds a confirmation in the text: the man

discovered the power of his intelligence (Gen 3:7)29

and the divine beings acknowledged that "the man is

become as one of us" (Gen 3:22).

This reading reveals that the most fundamental myth

of the Bible is therefore related to the discovery of

metallurgy and the change in mind stimulated: some

of the demiurgic powers previously exclusively

reserved to the domain of gods are now mastered by

mankind.

Through metallurgy, mankind discovers his own

capacity to interfere with his milieu, independently of

the traditional requests and limitations laid down by

the gods.30

Cain the smelter: Cain is the firstborn of mankind,

engendered immediately after the expulsion from the

Garden of Eden. He is generally remembered as the

murderer of Abel, a crime interpreted as the

expression of the struggle, at the earliest stages of

civilization, between sedentary agriculturists and

nomadic breeders. However, a complex reality is

hidden behind this "official" interpretation. This is

revealed by the name Cain, which in Biblical Hebrew

means the metalworker (and probably more

specifically the smelter).31

Since metalworking, and

especially smelting, was a specialized craft in

Antiquity, we may guess that the conflict between Cain

24

Vezi Isaia 65:25; Proverbe 8:26; Iov 22:24, 28:2,6. 25

See Isa 65:25; Prov 8:26; Job 22:24, 28:2,6. 26

În ebraica biblică, adjectival 'arum nu înseamnă numai nud ci şi intelligent. Acesta este exact înțelesul cuvântului 'arum

din Geneză 3:1, unde se afirmă că ”şarpele era mai subtil ('arum) decât oricare altă fiară de pe câmp" 27

O poveste similară apare în mitologia greacă, când interdicția cu privire la proliferarea pe pământ a focului

(= metalurgie), încălcată de Prometeu şi urmată de o rebeliune împotriva zeilor şi de ”pedepsirea” omenirii via creării

Pandorei, opusul grecesc al Evei. 28

Vezi Mondriaan, 2011, pp. 417-418 29

In Biblical Hebrew, the adjective 'arum means not only nude, but also intelligent. This is exactly the meaning of 'arum

in Gen 3:1, when it is said that "the serpent was more subtle ('arum) than any beast of the field" 30

A similar story is encountered in the Greek mythology, where the forbidden transfer to the earth of the divine fire

(= metallurgy) by Prometheus is followed by rebellion against the gods and 'punishment' of mankind via the creation of

Pandora, the Greek counterpart of Eve. 31

See Mondriaan, 2011, pp. 417-418

N. Amzallag

68

interdicţia strictă impusă metalurgilor de a cultiva

pământul, fapt menţionat explicit în Ieremia 35:7.

Corelând naşterea lui Cain cu cunoaşterea lui YHWH

(Geneză 4:1), ni se sugerează că metalurgia este

profund implicată în ”revelarea” lui Dumnezeu.

Aceasta subliniază faptul că YHWH este implicat activ

în prelucrarea metalelor (vezi mai sus), astfel încât el

poate fi revelat prin acest gen de activitate. Protecţia

divină de care se bucură Cain (Geneză 4:15), garantată

veşnic urmaşilor acestuia (Geneză 4:23-24), este

probabil expresia apropierii privilegiate a metalurgilor

de YHWH. Cain este, de asemenea, considerat ca fiind

primul om care înfiinţează un oraş (Geneză 4:17),

primul erou biblic civilizator. Din nou trebuie să

amintim că această trăsătură se potriveşte perfect cu

funcţia universal de patron al celor mai vechi oraşe

dedicate zeului-fierar din Vechiul Orientul Apropiat.

Statutul exceptional al lui Cain (şi al descendenţilor

acestuia) nu este legat direct de producţia de unelte

metalice. Crearea de artefacte utile este evocat numai

la o distanţă de câteva generaţii, odată cu naşterea lui

Tubal-Cain (Geneza 4:22). Aceasta înseamnă că

metalurgia nu este o activitate apreciată ca generatoare

de unelte eficiente. Se pare că metalurgia, per se,

producţia de metale din minereuri cu ajutorul unui

cuptor, este o caracteristică importantă ce dă naştere la

un nou orizont cultural.

Aceste două mituri originare dovedesc că metalurgia

este considerată în Biblie ca un eveniment

fundamental cu dublu efect în timp şi anume,

determină transformarea metalurgului în erou

civilizator şi contribuie la descoperirea lui YHWH.

and Abel should not be considered in its literal

meaning. It rather accounts for the strict interdiction

of the metalworkers to cultivate the land, a feature

explicitly mentioned in Jer 35:7.

Linking the birth of Cain to the 'knowledge' of YHWH

(Gen 4:1) suggests that metallurgy is deeply involved

in the 'discovery' of the god. This feature agrees with

the claim that YHWH is actively involved in

metalworking (see above), so that he may be revealed

through this activity. The divine protection of Cain

YHWH (Gen 4:15), which is even extended forever

to his descendants (Gen 4:23-24), is probably an

expression of this privileged closeness of the metal-

workers to YHWH. Cain is also related as the first

man founding a city (Gen 4:17), a feature

transforming him into the first Biblical civilizing hero.

Here again, this characteristic fits perfectly the

widespread function of patron of the earliest cities

devoted to the smith god in the Ancient Near East.

The outstanding status of Cain (and his lineage) is not

directly related to the production of metallic tools. The

making of utilitarian artifacts is evoked only a few

generations later, with the birth of Tubal-Cain (Gen

4:22). This means that metallurgy is not an activity

appreciated here for production of efficient tools. It

seems, rather, that metallurgy per se, the production

of metals from ore in a furnace, is the important

feature leading to the emergence of the new cultural

horizon.

These two myths of origin reveal that metallurgy is

approached in the Bible as the most fundamental

event both in time transforming the metalworker in a

civilizing hero and specifically promoting the

discovery of YHWH.

4. TEMPLUL DIN IERUSALIM,

UN CUPTOR SIMBOLIC

4. THE JERUSALEM TEMPLE

AS A SYMBOLIC FURNACE

Metalul era considerat un element preţios în

Antichitate. Din acest motiv, prezenţa metalelor în

temple este interpretată, în general, ca o cale de slăvire

a zeilor prin mărirea altarelor închinate acestora. În

acest context este tentant să se interpreteze cantitatea

excepţională de aur, argint şi cupru descoperită

templul din Ierusalim ca fiind o cale de amplificare a

cultului lui YHWH şi de exprimare a ”bunăstării”

oferite de acesta poporului ”său”. Oricum, suntem

invitaţi să reconsiderăm acest punct de vedere. În

Cartea lui Isaia, YHWH îl evocă pe regele lui Assur

după cum urmează: "Stânca lui se va topi de groază,

şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului –

zice Domnul, care Îşi are focul în Sion, şi cuptorul,

în Ierusalim” (Isaia 31:9). Acest oracol sugerează că

templul din Ierusalim era identificat în mod simbolic

cu un cuptor. Această viziune este sprijintă mai întâi

de prezenţa unui foc perpetuu în templu şi ulterior, de

alte date.

Metal was a precious matter in Antiquity. For this

reason, the presence of metals in temples is generally

interpreted as a way to praise the gods by magnifying

their shrines. It is therefore tempting, in this context,

to interpret the outstanding amounts of gold, silver

and copper found in the temple of Jerusalem as a way

to magnify the cult of YHWH and to express the wealth

he provides to "his" people. However, an indication

invites us to reconsider this view. In the book of

Isaiah, YHWH evokes the king of Assur as follows:

"his rock shall pass away by reason of terror, and his

princes shall be dismayed at the ensign, says YHWH,

whose fire is in Zion, and His furnace in Jerusalem"

(Isa 31:9). This oracle suggests that the temple of

Jerusalem was symbolically identified as a furnace.

This view is supported by the perpetual fire burning at

the temple, and by further evidences.


69

Simbolul cazanului: Numeroasele bazine de cupru şi

”marea de cupru” prezentă în temple (1 Regi 7:23-39)

era legată aparent de simbolismul cuptorului. Aceasta

sugerează, înainte de toate, omologia cu cazanele de

cupru, artefacte cultice corelate intim cu focul şi cu

starea lichidă a materiei.32

Dimensiunea metalurgică a

bazinelor de cupru din temple este explicit revelată

atunci când Ezechiel descrie templul ca pe un imens

cazan de cupru în care are loc retopirea completă a

materiei prime (Ezek 24:3-14).

Coloanele de cupru gigantice: La intrarea în Templul

din Iersualim erau amplasate două coloane de cupru.

Aceste artefacte, de mai mult de zece metri înălţime

(vezi Ieremia 52:21-23; 1 Regi 7:13-22) erau evident

impresionante. Fiind deconectate de la edificiu, aceste

coloane nu sprijineau acoperişul şi nici nu contribuiau

la stabilitatea edificiului. Aceste coloane, purtau prin

urmare nume specifice (Yakhin and Boaz pentru

coloana dreaptă respective cea stângă, vezi 1 Regi

7:21), fapt ce sugerează că ele erau total intergrate în

cultul practicat în Ierusalim.

Neavând nici o funcţie arhitectonică, aceşti doi stâlpi

gigantici de cupru, fiecare de 59 tone,33

subliniau,

înainte de toate, importanţa fundamentală a cuprului

în cultul lui YHWH. Prin dimensiunile, masivitatea

şi greutatea acestora, aceste două coloane imense

evidenţiau în primul rând cuprul ca materie primă.

Aceasta sugerează că ele simbolizau două lingouri

imense la intrarea în templu. În consecinţă, ele reflectă

rezultatul operaţiei de topire ce avea loc în edificiu, în

prezenţa perpetuă a focului şi fumului intens. Aceasta

îndeamnă la identificarea templului cu un cuptor, loc

de elaborare a cuprului, mai degrabă decât un atelier

de forjă.

The cauldron symbolism: The many copper basins

and the "sea of copper" present in the temple (1Kgs

7:23-39) were apparently related to furnace

symbolism. This is suggested first of all by their

homology with copper cauldrons, the cultic artifacts

intimately related to fire and to the liquid state of

matter.34

This meta-llurgic dimension of the copper

basins of the temple is explicitly revealed when Ezekiel

represents the temple as an immense copper cauldron

in which a complete re-melting of matter is operated

(Ezek 24:3-14).

The giant copper columns: Two columns of copper

were positioned at the entrance of the Jerusalem

temple. These artifacts of more than ten meters in

height (see Jer 52:21-23; 1Kgs 7:13-22) were

obviously extremely impressive. Being disconnected

from the edifice, these columns did not support any

part of the roof, and they did not contribute to its

stability. These columns were specifically named

(Yakhin and Boaz for the right and left columns

respectively, see 1Kgs 7:21), a feature suggesting that

their presence was fully integrated in the cult

performed at Jerusalem.

Devoid of any architectural function, these two giant

pillars of 59 tons of copper each35

stressed first of all

the central importance of copper in the cult of YHWH.

By their size, massive shape and weight, these two

immense columns evoked first of all copper as raw

material. This suggests that they symbolized two

immense ingots of copper at the entrance of the

temple. Consequently, they reflect the result of a

smelting operation occurring within the edifice

characterized by the constant presence of fire and

intense smoke. This invites to identify the temple as a

furnace, the site of copper production, rather than a

smith's workshop.

Şarpele de cupru: Un artifact de cupru având formă de

serpentine, denumit Nehushtan, era prezent în templu.

Ştim de existenţa sa, deoarece regele Hezekiah l-a

exclus din cultul lui YHWH (2 Regi 18:4). Oricum, nu

există vreo informaţie aici, care să specifice că acest

şarpe de cupru realizat de Moise, ar fi fost o ”zeitate

străină”. Nu se menţionează nici faptul că tămâierea

pentru Nebushtan de către israeliţi ar fi fost o practică

păgână. Deci trebuie să tragem concluzia că acea Carte

a regilor evocă exercitarea cultului lui YHWH prin

şarpele de cupru. În Canaan, un astfel de cult impli-

când un şarpe de cupru, era aparent legat de metalur-

gie. Acest fapt a fost demonstrat de descoperirea unui

şarpe de cupru în altarul localizat în interiorul minei de

cupru din Timna (aproximativ secolele 13-12 î.H.).36

The copper serpent: A copper artifact of serpentine

form, termed Nehushtan, was present within the

temple. We know about its existence because King

Hezekiah excluded it from the cult of YHWH (2Kgs

18:4). However, it is in no way specified there that this

copper serpent made by Moses was a 'foreign deity'. It

is neither mentioned that the burning of incense to the

Nehushtan by the Israelites was an idolatrous

practice. So we have to conclude that the book of

Kings evokes here a worship of YHWH through

the copper serpent. In Canaan, such a cult involving

a copper serpent was apparently deeply related to

metallurgy. This is revealed by the discovery of a

copper serpent in the shrine located within the copper

mining area of Timna (about 13-12th century BCE).

37

32

Vezi Suhr, 1967, 1971. 33

Vezi Moisa, Biblia şi Metalurgia, paginile 174-187. 34

See Suhr, 1967, 1971. 35

See Moisa, Biblia şi Metalurgia, pp. 174-187. 36

Vezi Rothenberg, ”Templul egiptean al mineritului”, pag. 147.

N. Amzallag

70

Aceste observaţii confirmă faptul că metalele nu au

fost introduse în templul din Ierusalim din raţiuni de

estetică, ci mai degrabă pentru a servi ca elemente de

cult YHWH.

These observations confirm that the metals were not

only introduced in the Jerusalem temple for esthetical

purposes, but rather as essential components of the

cult of YHWH.

5. SFERA DIVINĂ ŞI METALURGIA 5. DIVINE DOMAIN AND METALLURGY

Altarele erau considerate în Antichitate ca locaţii de

întrepătrundere a universului terestru cu cel celest. Din

această cauză, altarul dedicat unei zeităţi era conceput

în relaţie strânsă cu sfera sa celestă. Astfel, templul din

Ieruslaim fiind conceput ca un cupotr, se poate afirma

in extenso că atât sfera terestră a lui YHWH şi sfera sa

celestă au fost create în mod similar. Anumite elemen-

te sprijină această ipoteză.

Zeul zonelor miniere: Cunoaştem din psalmul lui

Deborah, că YHWH este originar din regiunea Seir:

"Doamne, când ai ieşit din Seir, când ai plecat din

câmpiile Edomului, pământul s-a cutremurat,

cerurile au picurat, şi norii au turnat ape cu

găleata" (Judecători 5:4). Această regiune muntoasă se

află în Sudul Mării Moarte, în vecinătatea minei de

cupru din Punon (Valea Arabah), caracterizată printr-o

intensă activitate metalurgică în Antichitate.38

Deoare-

ce nici o altă activitate nu a fost consemnată în această

regiune deşertică, este posibil ca menţiunea că YHWH

vine din Seir să fie o indicaţie clară a faptului că el

locuia în aceste zone miniere cu zăcăminte de cupru şi

topitorii de cupru. Această concluzie este susţinută de

viziunea lui Zaharia, care evidenţiază venirea lui

YHWH din zona munţilor de cupru (Zech 6:1).

Afinitatea lui YHWH cu zonele miniere este

confirmată în Deuteronom prin menţiunea că ţara

israeliţilor este "o ţară a căror pietre sunt din fier şi

din dealurile căreia se poate extrage cupru"

(Deuteronom 8:9). Menţiunea că Pământul Făgăduit

este o zonă minieră uriaşă este imaginară, deoarece nu

s-a exploatat niciodată serios minereul de fier şi de

cupru. Aceasta înseamnă că la baza acestei descrieri se

află mai degrabă considerente teologice decît de ordin

practic: YHWH locuieşte printre israeliţi, ceea ce

implică faptul că ţara lor trebuie considerată ca fiind o

zonă minieră uriaşă.

Shrines were regarded in Antiquity as sites where the

terrestrial and celestial universes interrelated. This is

why the shrine devoted to a deity was conceived in

close relation with his celestial domain. So if the

Jerusalem temple was likened to a furnace, we may

assume, by extension, that both the terrestrial

dominion of YHWH and his celestial universe were

conceived in a similar fashion. Some elements support

this assumption.

The god of mining areas: We learn in the song of

Deborah that YHWH originates from the region of

Seir: "YHWH, when you did go forth out of Seir,

when you did march out of the field of Edom" (Judg

5:4). This mountainous area is located south of the

Dead Sea, at the vicinity of the copper mining area of

Punon (the Arabah valley) characterized by an intense

metallurgical activity during Antiquity.39

Since no

other economic activity characterizes this desert

region, it is likely that the mention of YHWH coming

from Seir was a clear indication of his dwelling in

areas of mining and copper smelting. This conclusion

is supported by the vision of Zechariah evoking

YHWH coming from mountains of copper (Zech 6:1).

This affinity of YHWH with mining areas is confirmed

in the Deuteronomy by the mention of the land of the

Israelites as "a land whose stones are iron, and out

of whose hills you may dig copper" (Deut 8:9). This

mention of the Promised Land as a giant mining area

is imaginary, because neither iron nor copper ore

were substantially extracted from it at any time. This

means that this description is motivated by theological

rather than realistic considerations: assuming that

YHWH dwells among the Israelites implies that their

land has to be considered as a giant mining area.

Teofania vulcanică: Cea mai cunsocută teofanie

biblică a lui YHWH este revelarea sa pe muntele Sinai.

Acest eveniment este identificat în mod explicit cu o

erupţie vulcanică, manifestată prin fumul de pe munte,

cutremure, foc intens în crater şi zgomote ciudate,

generate de eliminarea gazelor (Exod 19:16-19).40

The volcanic theophany: The most famous theophany

of YHWH in the Bible is undoubtedly his revelation at

Sinai. This event is explicitly identified as a volcanic

eruption by the smoke of the mountain, earthquakes,

intense fire at the crater and strong noises generated

by gas release (Ex. 19:16-19).42

37

See Rothenberg, The Egyptian Mining temple, p. 147. 38

Vezi Barlett, 1989, pag. 36; Levy şi colab., 2004, pag. 867. Această producţie de cupru s-a dezvoltat în special în

perioada israelită veche (vezi Levy şi Najjar, 2006), astfel încât a fost, din păcate, ignorată de autorii Bibliei. 39

See Barlett, 1989, p. 36; Levy et al., 2004, p. 867. This copper production was especially developed at the early Israelite

period (see Levy and Najjar, 2006), so that it may hardly have been ignored by the Biblical authors. 42

For identification of the Sinai revelation as a volcanic eruption, see Bentor, 1990, p. 336, Humphreys, 2004, p. 84-87


71

Realismul acestui tablou vulcanic contrastează cu

absenţa totală a unor vulcani activi în Sinai, Canaan şi

Egipt în acea perioadă istorică. Aceasta înseamnă că

manifestările vulcanice ce însoţesc apariţia lui YHWH

în Sinai, reflectă înainte de toate relaţia de ordin

teologic dintre YHWH şi vulcanism. Acest fapt este

confirmat de numeroase menţiuni a topirii inevitabile

a munţilor, proces indus de ”venirea” lui YHWH: El

"atinge munţi şi ei fumegă" (Psalmul 104:32).40

Această legătură esenţială este confirmată de către

psalmist, care îl cheamă pe YHWH să coboare pentru

a topi munţii: "Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-

Te! Atinge munţii, ca să fumege!" (Psalmul 144:5).

În Antichitate, vulcanismul avea o corelaţie specifică

cu zeii metalurgiei. Hefaistos, zeul grec al fierarilor,

este supranumit prinţul Etnei, iar vulcanii erau

denumiţi la Roma după numele zeului-fierar Vulcan.

Această legătură esenţială este lesne de înţeles:

metalurgia este singura activitate umană, care topeşte

piatra (minereul) şi o transformă într-o materie

similară lavei (zgura).41

Astfel, dacă YHWH îşi

manifestă prezenţa prin topirea munţilor (erupţie

vulcanică), se poate ajunge la concluzia, din nou, că

există o legătură specifică cu topirea minereului

într-un cuptor.

The realism of this volcanic description contrasts with

the total absence of active volcanoes in Sinai, Canaan

and Egypt at the historical period. This means that the

volcanic representation of the revelation of YHWH at

Sinai reflects first of all the existence of a theological

link between YHWH and volcanism. This is confirmed

by the many mentions of the inevitable melting of

mountains induced by the "coming" of YHWH: "He

touches the mountains, and they smoke" (Ps.

104:32).43

This essential link is confirmed by the

psalmist calling YHWH to come down to melt the

mountains: "YHWH, bow Your heavens, and come

down; touch the mountains, that they may smoke" (Ps 144:5).

In Antiquity, volcanism was specifically related to the

gods of metallurgy. Hephaestus, the Greek smith god,

is called the prince of the Etna, and the volcanoes

were designated at Rome by the name of the smith-

god, Volcanus. Such an essential link is easily

understandable: metallurgy is the single human

activity leading to the melting of stone (the ore), and

its transformation into something very similar to lava

(the slag).44

So if YHWH manifests his presence

through the melting of mountains (volcanic eruption),

we may conclude, here again, that he is specifically

related to the smelting of ore in a furnace.

Cuptorul celest: Cartea lui Daniel evocă o viziune cu

tronul celest aflat într-un râu de foc (Daniel 7:10).

Această descriere face o aluzie clară la fluxul de zgură

provenind de la un cuptor cu vatră deschisă, precum

cele utilizate în Orientul Apropiat în mileniul III î.H.

Prin urmare, aceasta sugerează că sfera celestă a lui

YHWH era reprezentată de un cuptor.

Această afirmaţie este sprijinită de viziunea lui

Ezechiel, în care se menţionează universul celest ca

fiind un spaţiu al focului intens şi cărbunilor aprinşi

(Ezechiel 1:4, 13), peste care se află tronul lui YHWH.

Această descriere este confirmată de viziunea cu o

fiinţă divină, care aruncă cărbuni celeşti peste oraşul

Ierusalim pentru a-l distruge (Ezechiel 10:2). În alte

viziuni, cărbunii celeşti sunt asociaţi cu minereu de

sulf arzând (gofrit)45

, fapt ce aminteşte aici de cone-

xiunea metalurgică cu procesului de ardere. Inter-

pretarea metalurgică a sferei celeste este confirmată de

descrierea cărbunilor aprinşi, pe care Ezechiel o

numeşte hašmal (Ezechiel 1:4, 27). Acest termen a fost

utilizat, în general, pentru aliajele de cupru-argint,

caracterizate prin culoarea lor galben-pal.46

The celestial furnace: The book of Daniel reports a

vision of the celestial throne positioned upon a flow

of fire (Dan 7:10). This description clearly points to

theflow of slag emanating from an open furnace, such

as those in activity in the Near East at the first

millennium BCE. It suggests, therefore, that the

celestial domain of YHWH was represented as a

furnace. This assumption is supported by the Ezekiel's

vision evoking the celestial universe as a domain of

intense fire and burning coals (Ezek 1: 4, 13), upon

which is positioned the throne of YHWH. This point is

confirmed by the vision of a divine being throwing

these celestial coals on the city of Jerusalem in order

to destroy it (Ezek 10:2). In other visions, these celes-

tial coals are associated with burning sulfide ore

(gofrit) 47

, a feature revealing, here again, the meta-

llurgical character of this firing reality. This meta-

llurgical interpretation of the celestial domain is con-

firmed by the description, among the burning coals, of

what Ezekiel calls hašmal (Ezek 1:4, 27). This term

was generally used to designate copper-silver alloys

characterized by their pale yellow color.48

40

Vezi, de asemenea Psalmii 46:7; 97:5. 41

Vezi Dieterle, 1985, pag. 5. 43

See also Psalms 46:7; 97:5. 44

See Dieterle, 1985, p. 5. 45

Vezi Geneză 19:24; Deuteronom 29:22; Ezechiel 38:22; Psalmu 11:6. 46

Acest înţeles derivă din traducerea hašmal ca elektron în Septuagintă şi prin desemnarea acestui aliaj ca hšmn (egipteană), ešmaru (akkadană) and išmalu (elamită). Vezi Bodi, ”Cartea lui Ezechiel” paginile 82-90. 47

See Gen 19:24; Deut 29:22; Ezek 38:22; Ps. 11:6.

N. Amzallag

72

Trebuie să ne îndoim de faptul că astfel de aliaje,

înconjurate de cărbuni aprinşi şi generând o căldură

intensă, pot fi în stare solidă. Mai curând, se pare că

Ezechiel descrie aici metalul aflat în stare lichidă prin

evidenţierea culorii galben-pal ce iradiază din metal.

Astfel, se confirmă încă o dată că sfera celestă a lui

YHWH era reprezentată de un cuptor uriaş, unde

metalul era redus continuu.

We may doubt, however, that such an alloy, being

surrounded by burning coals producing intense heat,

may be in a solid state. Rather, it seems that Ezekiel

describes here metal in liquid state through the pale-

yellow color radiating from it. Here again, this

confirms that the celestial domain of YHWH was

represented as a giant furnace where metal was

continuously reduced.

6. CONCLUZII 6. CONCLUSIONS

Această analiză furnizează suficiente informaţii, care

să confirme existenţa unui fundament metalurgic solid

al cultului lui YHWH.49

De asemenea, se sugerează că

religia Vechiului Israel derivă din credinţele breslei

metalurgilor canaaniţi. Cu siguranţă putem afirma că,

prin Biblie, dimensiunea culturală a metalurgiei repre-

zintă una din sursele de bază din care s-a născut

universul nostru de valori şi credinţe. Apare întrebarea

– de ce este ignorată această realitate în asemenea

măsură la ora actuală ? Se pot sugera trei răspunsuri.

This overview provides enough information to assume

the existence of a deep metallurgical background to

the cult of YHWH.50

It also suggests that the Ancient

Israelite religion emerged as an extension, to an entire

people, of beliefs previously reserved to the guild of

Canaanite metalworkers. So we may confidently

assume that, through the Bible, the cultural dimension

of metallurgy is one of the main fundaments that has

fashioned our universe of values and beliefs. This

conclusion invites us to ask why this reality is largely

ignored today. Three answers may be suggested.

1. Motivaţia israelită veche: Deşi numeroase

elemente evidenţiază fundamentele metalurgice

ale Yehovismului, realitatea nu a fost niciodată

redată în mod explicit în Biblie. În paralel cu

aceasta, cultul lui YHWH înainte de ridicarea lui

Israel nu a fost niciodată zugrăvit în detaliu.

Această tăcere poate fi lesne înţeleasă, dacă luăm

în considerare reformarea religiei israelite. Religia

reformată nu reprezintă numai o extensie a

vechiului cult rezervat metalurgilor, ci şi substi-

tuirea acestuia. Această înlocuire este menţionată

în mod explicit în capitolul transferării dreptului

de prim-născut al lui Esau, tatăl Edomiţilor (pre-

lucrătorii de metale ce locuiau în zona minieră

Seir), lui Iacob, tatăl Israelului. Evenimentul

dramatic este menţionat în Geneză 27, concluzia

fiind aceea că transferul ”autorităţii religioase” de

la Edomiţi la Israel nu a fost de departe unul

paşnic. Aceasta constituie probabil motivarea

profundă a tăcerii legate de fundamentul metalur-

gic al religiei Israelite, aceasta din urmă fiind

martorul reformei, promovată de cütre israeliţi şi

care a generat conflicte serioase.

2. Motivaţia din Antichitatea tîrzie: Statutul

prelucrătorilor de metale s-a depreciat continuu în

timpul primului mileniu î.H. Din eroul civilizator,

metalurgul a devenit meşteşugarul servil din epoca

elenistică şi romană. Această degradare este

1. The early Israelite motivation: Though many

elements reveal the metallurgical fundaments of

Yahwism, this reality is never explicitly claimed in

the Bible. Parallel to this, the cult of YHWH prior

to the rise of Israel is never explicitly detailed.

This silence is easily understandable as soon as

the Israelite religion is approached as a religious

reform. It represents not only an extension of

the ancient cult reserved to metalworkers, but also

its replacement. This substitution is explicitly

revealed by the story of the transfer of primo-

geniture rights from Esau, the father of the

Edomites (the people of metalworkers dwelling in

the mining area of Seir) to Jacob, the father of

Israel. By the dramatic way this event is related in

Genesis 27, we may conclude that the transfer of

'religious authority' from the Edomites to Israel

occurred far from peacefully. This is probably an

important motivation for silencing as much as

possible the metallurgical background of the

Israelite religion, the latter being a reminder of

the conflicting reform the Israelites promoted.

2. The late Antiquity motivation: The status of

metalworkers became progressively depreciated

during the first millennium BCE. From civilizing

hero, they became no more than servile craftsmen

during the Hellenistic and Roman periods. This

48

This meaning is deduced from the translation of hašmal as elektron by the Septuagint, and by the designation of such an

alloy as hšmn (egyptian), ešmaru (akkadian) and išmalu (elamite). See Bodi, The Book of Ezekiel, pp. 82-90. 49

Evidenţe ulterioare în ceea ce priveşte fundamental metallurgic al cultului lui YHWH sunt evidenţiate de către

Amzallag (2009). 50

Further evidences towards the metallurgical background of the cult of YHWH are exposed in Amzallag (2009).


73

evocată de mitologia greacă prin soarta tragică a

lui Prometeu, primul fierar şi erou civilizator, ce

avea să fie mai târziu legat în lanţuri de fier în

Caucaz. De asemenea, degradarea se reflectă şi

prin statutul inferior al fierarului în societatea

greacă din Perioada Clasică. Aristotel menţionează

aceast lucru atunci când afirmă: "Ba mai mult, în

timpuri străvechi în anumite oraşe-stat, din

clasa artizanilor făceau parte sclavi sau străini,

iar acum situaţia este aceeaşi. Nici cea mai bună

formă de guvernare nu va permite să li se

acorde acestora cetăţenia".51

O opinie similară o

împărtăşeau şi unii evrei cam în aceaşi perioadă de

timp. Ben Sirah evocă în mod explicit faptul că

artizanii erau ocupaţi exclusiv cu propriul meşte-

şug: "Totul se bazează pe munca lor manuală şi

fiecare este priceput în treaba lui. Fără aceşti

meşteşugari nu poate fi fondat un oraş, oamenii

neputând poposi sau trăi aiurea. Artizanul nu

este chemat pentru a face parte din Consiliul

poporului şi nici nu poate ajunge un personaj

eminent în Adunarea poporului. Ei nu stau pe

scaunul judecütoresc şi nici nu pricep sentinţa

judecătorului; ei nu pot avea disciplină sau

judecată şi nici nu fac uz de proverbe. Dar tot ei

vor menţine această ordine lumească, iar tot

ceea ce îşi doresc este exersarea meşteşugului

lor." (Sirah 38: 31-34). Într-un astfel de context,

este inoportun a se asocia YHWH, în calitate de

stăpân absolut al acestui univers, cu o activitate

redusă la rangul de tehnică. Câştigarea prestigio-

sului statut de Dumnezeu al lui Israel a însemnat

separarea sa profundă de metalurgie.

3. Naşterea modernităţii: Statutul excepţional de

care se bucura fierarul a dăinuit în ciuda degradării

la care a fost supus secole de-a rândul în perioada

elenistică şi romană. Acest fapt este atestat de

către funcţiile religioase ale fierarului în Europa

Medievală (vezi mai sus). În plus, exegeţii Bibliei

îl consideră încă pe YHWH ca fiind un metalurg

divin din primul mileniu î.H.52

YHWH era de

asemenea considerat a fi zeul ce patronează

alchimia, implicat fiind în transformările metalelor

ce au loc în attanore, cuptorul alchimic.53

Odată

cu epoca modernă au dispărut şi ultimile indicii

privind originea metalurgică a yehovismului.

degradation is evoked in Greek mythology by the

tragic fate of Prometheus, the first smith and

civilizing hero later bound with iron chains on the

Caucasus. It is also reflected by the relatively low

status of the smith in the Greek society at the

Classical period. Aristotle reveals this opinion

when he claims: "Nay, in ancient times, and

among some city-states the artisan class were

slaves or foreigners, and therefore the majority

of them are so now. The best form of state will

not admit them to citizenship".54

A similar

opinion is also held among the Jews at about the

same time. This is explicitly revealed by Ben

Sirah, evoking the artisans as being exclusively

busy with their own craft: "All these rely upon

their hands, and each is skilful in his own work.

Without them a city cannot be established, and

men can neither sojourn nor live there. Yet they

are not sought out for the council of the people,

nor do they attain eminence in the public

assembly. They do not sit in the judge's seat, nor

do they understand the sentence of judgment;

they cannot expound discipline or judgment, and

they are not found using proverbs. But they will

maintain the state of the world, and all their

desire is in the work of their craft" (Sir 38: 31-

34). In such a context, it became inopportune to

associate YHWH, acknowledged as the supreme

master of the Universe, with an activity reduced

to the rank of a technique. This is why the

prestigious status of the god of Israel required

disconnecting him as much as possible from his

metallurgical roots.

3. The rise of modernity: The outstanding status of

the smith has survived centuries of depreciation

during the Hellenistic and Roman periods. This is

attested by the religious functions of the smith

in Medieval Europe (see above). Furthermore,

many Biblical exegetes yet considered YHWH as

the divine metalworker at the first millennium

CE.55

YHWH was also explicitly acknowledged as

the god patronizing alchemy and specifically

involved in the metallic transformations operated

in the attanore, the alchemical furnace.56

All these

last traces of the metallurgical roots of Yahwism

disappeared with modernity. At a time the

51

Aristotel, Poliica. III, 5,3. 52

Vezi Helms, 2006, paginile 457-461. 53

Vezi Patai, Alchimistul evreu , în special capitolele 1-6. Rădăcinile alchimice ale cabalei Evreieşti (ibid, paginile 152-

172) confirmă existenţa unei tradiţii metalurgice ezoterice a cultului YHWH, în decursul mileniului întâi î.H., în paralel

cu religia evreiască oficială. 54

Aristotle, Polit. III, 5,3. 55

See Helms, 2006, p. 457-461. 56

See Patai, The Jewish Alchemist, especially chapters 1-6. The alchemical roots of the Jewish Kabbalah (ibid, pp. 152-

172) confirm the survival of an esoteric metallurgical tradition of YHWH, during the first millennium CE, beside the

official Jewish religion.

N. Amzallag

74

Deodată, misterele legate de metalurgie au fost

totalmente negate, asocierea YHWH cu metalurgia

nemaiavând nici un sens. În epoca modernă,

metalurgia a fost ruptă de prestigiosul ei trecut,

acesta fiind înlocuit cu o serie de ”poveşti”, care

reflectă universul modern al credinţelor.

mysteries relative to metallurgy became totally

denied, the association of YHWH with metallurgy

became meaningless, and even a non-sense. This

is the time metallurgy became disconnected from

its prestigious past, and replaced by a series of

'narratives' supporting the modern universe of

beliefs.

BIBLIOGRAFIE / REFERENCES

[1] N. AMZALLAG - The copper Revolution, Hameara, Livna (Israel), 2008.

[2] * * * - Yahweh, The Canaanite God of Metallurgy?, Journal for the Studies of the Old Testament 33, 2009,

pp. 387-404.

[3] * * * - The Identity of the Emissary of YHWH, Scandinavian Journal for the Old Testament 26, 2012,

pp. 123-144.

[4] J.R. BARLETT - Edom and the Edomites, Sheffield University Press, Sheffield, 1989.

[5] Y.K. BENTOR - Geological events in the Bible, Terra Nova 1, 1990, pp. 326-338.

[6] D. BODI - The Book of Ezekiel and the Poem of Erra, Vandenhoeck and Ruprecht, Gottingen, 1991.

[7] G. CAPDEVILLE - Volcanus-Recherches comparatistes sur les origines du culte de Vulcain. École Française

de Rome, Rome, 1995.

[8] R.L. DIETERLE - The Metallurgical Code of the Volundarkvida and its Theoretical Import, History of

Religions 27, 1987, pp. 1-31.

[9] M. ELIADE - The forge and the Crucible: A Post-Script, History of Religions 8, 1968, pp. 74-88.

[10] M.W. HELMS - Joseph the Smith and the Salvational Transformation of Matter in Early Medieval Europe,

Anthropos 101, 2006, pp. 451-471.

[11] C. HUMPHREYS - The Miracles of Exodus, Continuum International Publishing, London, 2004.

[12] K. KRISTIANSSEN, T.B. LARSSON - The rise of Bronze Age Society. Travels, Transmissions and Trans-

formations, Cambridge University Press, Cambridge, 2005.

[13] T.E. LEVY et al. - Reassessing the Chronology of Biblical Edom: New Excavations and 14

C dates from

Khirbat en-Nahas (Jordan), Antiquity 302, 2004, pp. 865-879.

[14] T.E. LEVY, M. NAJJAR - Edom and Copper. The Emergence of Ancient Israelite Rival, Biblical

Archaeological Review 32, 2006, pp. 24-35.

[15] J. Le GOFF - Medieval Civilization 400-1500, Basil, New York, 1988.

[16] S. MOISA - Biblia şi Metalurgia, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2011.

[17] M.E. MONDRIAAN - Who Were the Kenites?, Old Testament Essays 24, 2011, pp. 414-430.

[18] R. PATAI - The Jewish Alchemists, Princeton University Press, New Jersey, 1994.


75

[19] D. RICHARDS - The Nyama of the Blacksmith: The Metaphysical Significance of Metallurgy in Africa,

Journal of Black Studies 12, 1981, pp. 218-238.

[20] B. ROTHENBERG - The Egyptian Mining Temple at Timna, IAMS, London, 1988.

[21] E.G. SUHR - The Griffon and the Volcano, Folklore 78, 1967, pp. 212-24.

[22] * * * - The Tripod, Folklore 82, 1971, pp. 216-232.

[23] D. Van BERCHEM - Sanctuaires d'Hercule-Melcart: III Rome, Syria 44, 1967, pp. 307-338.

[24] M. WILLIAMS - Smith, Pits and Burials: the role of the smith in funerary rites in early medieval Ireland,

Trowel, 13, 2012, pp. 39-55.

[25] D. ZAHAN - The Religion, Spirituality and Thought of Traditional Africa. The University of Chicago Press,

Chicago 1979.

The cultural dimension of metallurgy - The case of ancient Israel

Documents