-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
1/12
L'rf
*,t'.rT
L
r^
i
t
';"
't
fy' e
L-
g
"-6
Metode
gi
direcfii
in
studiul
literaturii.
Orientiri
in critica
literari /
metode
critice
Definifie:
Critica literari disciplini
care
se
ocupd cu
analiza, interpretarea
Si
evaluarea textelor literare (cele
3
functii esentiale ale criticii).
Prin
extensie,
sintagma
,,critici
literari"
este
sinonimi
cu
,,studiul
textelor".
Funcfionarea
sa
ca instanfd
care
stabilegte
ierarhii canonice
permite
definirea ei,
in
egali
mdsurd,
co
,,institutie
literard".
Functiile
criticii.
Tipuri de abordare
a
operei
literare
1
.
Funclia analiticd
gi
interpretativd.
Analiza
gi
interpretarea
(ca
demersuri complementare)
pot
viza:
,&
o abordare
(lecturd)
de
tip
intrinsec,
urmirind
exclusiv
structurile
interne
ale
textelor:
intentiile, semnificatiile, modalitatile
formale
(procedee
retorice
gi
stilistice,
vocabular
etc.)
-
aceasta
corespunde
unei viziuni
asupra
textului ca
operd
inchisd
(v.
formalismul rus,
New
Criticism,
Werkinterpretation,
critica
stilisticd etc.)
',,,1"
o abordare
(lecturd)
de
tip
extrinsec,
vizlnd textul /
opera ca
,,recipient"
pentru
o
serie de structuri care
ii
sunt exterioare
(biograficul,
istoricul,
socialul,
psihologicul,
structurile imaginarului
-
individual
gi
colectiv
etc.),
gi
cireia
ise
subordo
neazd
urmdtoarele
metode
critice:
*
critica biograficd
postuleazi
existenta
unor
raporturi
directe
Tntre
operi
gi
circumstantele
vietii
autorului
(v.
Sainte-Beuve
-
sec. al
XIX-
lea);
*
critica istoricd
(v.
istoricismul
/
noul
istoricism)
pornegte
de la
o
infelegere
a operei ca
mdrturie
a
epocii in
care este
publicatd,
al
cdrei
*;i';[:7':i,:tr;;21fl
;$#:"J""iffi'f
:t"l""iJJH?51];""'lJ;:lili3;,,
autorului
(obsesiile,
frustririle,
trdsdturile de caracter
etc.
;
v.
psihologia
literaturii);
din aceasti
direcfie
se
nasc:
critica
existen[iald
alui
Georges
Poulet
gi
a
$colii
de
la
Geneva
(M.
Raymond,
J. Starobinski,
J.
Rousset);
critica universului imaginar
gi
mitic
al
unui
anurnit scriitor
(G.
Bachelard
tematismul arhetipal;
J.-P. Richard;
G. Durand
v.
mitocritica
gi
mitanaliza; P.
Brunel
etc.)
sau a
tematicri abordate
(R.
Trousson)
gi,
fundamentatd
psihanalitic,
critica
psihanalitica
(de
la
Freud
la O.
Rank,
M.
Bonaparte,
Ch.
Baudouin)
gi
psihocritica
(Ch.
Mauron);
*
critica sociologica
/
sociologia
literaturii
/
sociocritica
-
igi
propune
si
explice
producerea
9i
structura
textului
literar in lumina
contextului
sdu
istoric
Ai
social
(M.
Weber,
G. Luk6cs,
L.
Goldmann
etc.)
2. Functia
evaluativd.
Evaluarea
se
?ntemeiazi
pe
o
serie de
criterii
vizAnd
canlinutul operelor
(principii
etice, religioase,
politice)
sau
forma
acestora
(principii
estetice).
Acestor 3
funcfii majore
li
se adaugd,
in
opinia
unor teoreticieni
(J.
Slawinski), alte
trei:
3.
Functia
operativd
decurge
din
pozitia intermediari
a
criticului
-
lector
,,privilegiat"
gi
,,initiat",
plasat
intre
autor
gi
cititor.
Aceasti
functie
conferd
criticului
autoritatea
de
a alege, de
a transforma
gi
de a explicita
materialul
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
2/12
literar,
pdnd
in
punctul
in
care
el
este
in
mdsurd
sd
impuni
lectorului
o
anumitd
interpreiare
gi
evaluare
a textului.
Aceasta
se
manifestd
adesea
in
c6tica
jurnalistica
(uni
dintre
categoriile
criticii,
care
mai
poate
fi
clasificatd,
Tn
funcliede
scopurile
sale,
Tn:
criticd
jurnalistica
(v.
cronicile
gi
recenziile);
criticd
intuitivd
/
impresionistd
-
ex.
critica
realizatd
de
unii scriitori;
critici
academicd
/speciatizatd
(v.
revistele
de specialitate).
4. Funclia
postulativa
-
se
exercitd
ori
de
cdte
ori
un critic
stabilegte
ca
pe
un
postulat
o
anumitd
definilie
a
literaturii
sau
a
unui
gen
particular.
Ea
conduce
de
la studiul
unei
anumite
la
opere
la
o
formi
de
generalizare teoreticd,
fiind
strAns
legatd
de
functia
evaluativd.
S.
Funclia
metacriticd
-
intervine
de
fiecare
datd
cAnd
criticul
enunti
o
judecatd
asupra
propriului
demers
sau
asupra
actului
critic
Tn
general. Aceastd
functie
se
manifesti
cu
preponderenta
in
critica
academici.
Abordiri
de
tip
intrinsec
* Formalismul
rus
($coala formali
rusi)
in
sens
general
,
formalismulpresupune
un
tip
de demers
care
cauti
specificul
literaturii
Tn trisiturile
formale
ale
textelor,
excluzAnd
analiza
factorilor
istorici,
(auto)biografici,
psihologici, ideologici,
sociologici
etc.
in
abordarea
acestora.
Formiatismutrus
reprezinii
o,,gcoali"
critici
apdruti
in
Rusia
inceputului
de
secol
XX
(anii
'20),
cu
doud
centre
importante:
,,Cercul
lingvistic
de
la
Moscova"
(1915
condus
de
R.
Jakobson)
gi
,,societatea
pentru
studiul
limbii
poetice"
(Opojaz,
1916).
Migcarea
se
dizovd
prin
1930,
sub
presiunea
evenimentelor
politice.
Cdtiva
dintre
,e[re=entanfi
igi
continud
atunci
cercetdrile
in
cadrul
structuralismului
ceh.
Viktor
$klovski,
Roman
Jakobson,
luri Tinianov,
Boris Eichenbaum, Boris Tomagevski
au
pu"
bazele
aplicirii
lingvisticii
?n
studiul
literaturii,
cu
accent
pe
studiul
formei,
care
nu
mai
e
vazutA
ca
o
,,expresie
a
conlinutului";
dimpotrivd,
acesta
din
urmd
ar
fi doar
,,motiva
rea"
formei, o ocazie
sau
un
pretext
pentru
un
anume
tip
de
exercitiu
formal.
Formalismul
rus
afirmi,
impotriva
pozitivismului
biografist
gi
a
interpretdrilor
de
tip
ideoloqic.
cd
studiui
literaturii
trebuie
si
vizeze
specificul
literar
al
textelor,
titeraritate-a1
acestora
(titeraturnost).
Aceasta
din
urmi
se intem
eiazd
pe
principiul
singularizdrii
I defamiliarizdrii
I
insalitdrii
(ostranenie) care
funclion
eazd
in
toate
protedeele
artistice:
limbajul
literar
are
drept
functie
abolirea
automatismului
percepliilor
convenf
ionale
vehiculate
de
limbajul
curent,
cdrora
le substituie
o
percepfie
,,esteticd".
lnteresul pentru procedee
(priem),
capabile
sd
converteascd
materialul neutru
al
limbii
curente
Tn
text
literar, este
dublat
de
acela
pentru
evolutia
'
Concept
lansat de
$coala
formala
rusi
Tn cadrul
unui
demers
al cirui
obiect
este
determinarea
specificitdfii
textului
literar
Tn
raport
cu
alte
tipuri de text.
in
termenii
utilizati de
R.
Jakobson
care
pune
in
circulalie
termenul
de literaturnost',
abordAnd
problema
dintr-o
perspectivd
lingvisticd,
literaritatea,
ca
efect al
funcfiei
poetice
a
limbajului,
este
adeviratul
obiect
al
gtiintei
literaturii.
Refuzind
primatul
acordat
(in
definirea
operei
literare)
determinirilor
social-istorice
gi
biografice
Tn
demersurile
istorico-literare,
formaligtii
asociazd
literaritatea
cu aspectele
formale,
intrinseci
operei.
Teoriile
formaliste
au
constituit
punctul
de
plecare
pentru
o
serie Tntreagd
de
redimensiondri
ale
conceptului,
din
perspectiva
semioticii
literare
(care
descoperd
trei
dimensiuni
ale
literaritifii:
sintaciicd,
pragmaticd
gi
semanticd),
din
perspectiva
retoricii
(grupul
U),
a
stilisticii
structuraliste
care
definegte
literlritatea
iin
unghiulpragmaticii
receptirii
(ca
efect de
lecturd)
etc.
Pentru M.
Raffatere,
literaritatea
(poeticitatea)
este
condilionati
de
supradeterminarea
care
actioneazi.
in
.sfera
combinirii
regulilor
de
funclionare
a
trei
coduri:
codul
lingvistic,
structura
tematicd
9i
sistemul
descriptiv.
J
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
3/12
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
4/12
detractorii
structuralismului
gi
ai formalismului.
Ea
reprezintd
pentru
structuralistul
praghez
un
tot
unitar
in
care
fiecare
element
igi
are
un
rost
gi
o
funcfie,
ierarhizatd
temporar,
fiecare
in
cadrul
sdu relativ.
Problemele
de
estetici generald
se referi
la
situa{ia
operei
de
artd
in
special
Tn
context
fenomenologic, aborddnd
de asemenea
o perspectivd
social6.
Subiectele care
f-au
preocupat
au
fost
Tn
primul
rdnd
func[ia,
norma
gi
valoarea
esteticd
a
productiei
artistice.
Situ
area
acestora
in
sfera
socialului
se
pare
cd
a fost
una
dintre
cerin{ele
vremii.
Concepliile
lui
F.
Vodick6,
care
crede
cd
orice
operd
este
cititd
in
raport
cu
un canon,
ceea
ce ii
conferd
sau
nu
valoare
esteticd,
vor
inspira
gcoala
semioticd de
la
Tartu,
ca
gi
teoriile
receptdrii.
*
Structuralismul
francez
(1950-1970),
al
cdrui
principal
organ
a fost
revista
lel
Quel
(Ph.
Sollers,
R.
Barthes,
J.
Kristeva
etc.)
,
a
dtazvoltit
o teorie
a
sensului
ca
interacfiune
a
mai
multor
coduri:
lingvistic,
retoric,
psihanalitic,
social,
cultural.
Gruparea
s-a
ficut
cunoscutd
indeosebi
in
domeniul
naratologiei.
Pornind
de
la
studiile
lingvistice
ale
lui E.
Benveniste
gi
de la
Morfol6gia
basmului
a
lui
V.
Propp, naratologii
Cl.
Bremond,
G.
Genette,
T.
Todorov au
propus
diverse
formalizilrt
ale
legilor
care
organizeazd povestirea
sau
ale
logicii
actiunilor
(v.
indeosebi
studiile
lui
Genette
asupra
categoriilor
timpului,
vocii
gi
modului
narativ).
Structuraligtii
francezi
incearci
sa impund
o
teorie
a
operei
ca
Text
(v.
textualismul)
aflat
mereu
in
relalie
cu
alte
texte
(v.
intertextualitatea
,,
deveniti
Text,
practicd
fexfu
criticd,
o
interogare
a
numeroase
teorii,
metode
gi
concepte
vehiculate
de
lingvisticd, precum
9i
de
critica literard
de
dupi
cel
de-al
doilea
rdzboi
mondial
(
)
Literatura
este,
gi pentru
grupul
Tel
Quel,
in
primul
rAnd,
limbaj:
de
la
Saussure
incoace,
ed
este
condiderati
un sistem
de
semne.
Dar
in
cadrul
semioticii
literatura
nu
mai
ocupi
un
loc
aparte.
Valorizdrile
estetice
sau
de
alt
gen
dispdrAnd,
literatura
e
consideratd
o
(..
)
Devalo
rizarea
conceptului
de
>
se
?nso[egte
cu
aducerea
in
prim
plan
a
scriiturii,
a
ynui
text
(indiferent
de
clasificdrile
retoricii
clasice)
considerat
ca
producere.
Distincfia
genurilor
este
gi
ea
aboliti.
(...)
Ca
practicd
semnificanti,
ca
muncd
pre-comunicativd,
pre-sens,
Textul
considerat
ca
producere
este,
pentru
cei
de
la
Tel
Quel,
scriiturd
Problema
central5
nu
mai
este
autorul gi
opeia,
ci scnTtura
9i
lectura. (
)
Lectura
-
in
viziunea
celor
de la
Tel
Quel
-
este
un
proces
teoretic
ce
nu
cautd
si
giseascd
un
sens
devin
astfel
momentele
simultane
ale
aceleiagi produceri
in
cadrul
unui
nou
spaliu
textual
in
care
scriitura gi
lectura
sunt inlelese
ca
reciproce
9i
simultane.
(
i
f,f
u
existd
scriiturd
pre
lecturd gi
nici
lecturi
fdtrd
scriiturS.
in
aiest
spaliu
al
'dublei
scriituri/lecturi,
Textul
evidentiazd
ceea
ce
se
petrec
in
interiorul
seriei
literare,
textura
sa;
precum
9i
ceea
ce
se
^petrec
Tn
articularea
acestei
serii
cu
celelalte
serii
culturale,
social-istorice.
in
aceastd
articulare,
Textul
apare
ca
intertextualitate.
(.'.)
lntertextualitatea
devine in
viziunea
J.
Kristeva
(.
.)
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
5/12
*
New
Griticism
Este numele
dat
unei
gcoli
anglo-saxone
care
gi-a
desfdgurat activitatea
indeosebi
in
Statele
Unite,
in anii
'20.
,,Noua
criticd"
vizeazd dep5girea
schemelor
traditionale
(problematica
genurilor,
istoria literard,
rapodurile
operei
cu
biografia etc.)
gi
instaurarea unei
critici
literare
obiective, care
se intereseazi
doar
de
aspectele
particulare
ale
operei
in sine.
in
acest scop,
opera
trebuie
izolati
de autorul
gi
de
circumstantele
producerii
ei,
cAt
gi
de
contextul lecturii
gi
al
receptirii
(inclusiv
al
celei
avizate).
Demersul se
intemeiazd
pe
o,,lecturd
inchisd"
(c/ose
reading),
in mdsuri
sd
reveleze
textul
ca
rezultat
al unei
utilizdri complexe
$i
particulare
a
limbii,
Tn
cadrul
cdreia
cuvintele,
simbolurile
gi
figurile de
stil au
o
importanfd mult
mai
mare decAt
ideile
sau
caracte
rizarea
psihologicd
a
personajelor,
de
pilda.
,,Noua
critic5"
manifesti
un
interes
aparte
pentru
poezie,
in detrimentul
prozei
gi
teatrului.
Reprezentanli:
l. A.
Richards,
W.
Empson, T.
S.
Eliot, J.
C.
Ransom,
A, Tate,
Cl.
Brooks,
Y. Winters.
*
Werkinterpretation
Orientare
in critica
literard
germand,
care constd
in
abordarea textului
ca
un
tot
autonom,
cu excluderea
datelor
biografice
9i
a
celor legate de istoria
ideilor.
Reprezentanti:
E. Staiger,
W.
Kayser,
G. MUller
(v.
revistele Helicon
-
1939-1943
gi
Trivium
-
1942-1951).
Abordiri de tip extrinsec
* Critica
biografici
Este
o
metodd
iniliati, in
prima
jumdtate
a
secolului
al
XIX-lea, de
Charles
Augustin Sainte-Beuve, considerat
,,intemeietorul
criticii moderne
(cel putin
al
celei
biografice
gi
psihologice)".
Demersul
lui
Sainte-Beuve
se
Tntemeiazd
pe
o
,,anchetd"
biografici
al cdrei rezultat este
un,,portret literar" al
scriitorului:
miza,,anchetei"
este,
de
fapt, reconstituirea
,,genezei"
operei.
Cercetirile
recente asupra
criticii sainte-
beuviene
dernonstreazA
cd
reprogul
adus
metodei
de
Proust,
in
celebrul
eseu
Contre
Sainte-Beuve,
sunt nefondate:
la
fel
ca Proust,
care
considera cd
,,o
carte
este
produsul
unui
alt eu, altul decdt acela
pe
care
il
manifestdm
in
obiceiurile
noastre,
Tn
societate,
Tn
viciile noastre"
(eul
profund
llvsll
eul biografic
/
socia[), Sainte-Beuve
este
congtient de distan{a care
separi
omul
(eul
biografic)
de
scriitor.
in
opinia lui
Savin
Bratu,
existd
mai
multe etape
in
demersul criticului
(revelAnd
adesea
un
,,Sainte-Beuve
impotriva lui
Sainte-Beuve"),
demers
orientat
intr-o
dubli
direcfie:
,,(...)
criticul
pornegte
mai rar de
la
date
biografice
exterioare vreunui
text,
(...)
dimpotriv5,
reface
o biografie
din textele scrise
ale
unui
autor
(uneori
acesta
poate
fi autorul
exclusiv
al
unei
coresponden[e
sau al unor
memorii)
(...)."
Dincolo
de
pledoaria
pentru
aplicarea
,,metodei
naturale
in
literaturi", demonstrAnd
afilierea
sa
la
critica
pozitivistd
(H.
Taine), Sainte-Beuve
contestd,
de
fapt,
,,ideea
explicirii unei
opere
prin
cauze
exterioare",
pundnd
accent
pe
,,unicitatea
talentului":
,,Nu
existd
decAt un
singur
exemplar
din
fiecare
poet
adevirat."
,,(...)
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
6/12
sufletul
unic
al
artistului,
acest
suflet
Beuve
la noua
criticd,
Bucuregti,
Univers
,
1974,
pp.
s5-56)
Critica
biograficd
va
constitui
franceze
(nouvelle
critique), pentru
care
,,opera
de
artd
este
aceea
care
stabilegte
importanfa
faptelor
9i
a evenimentelor,
in
mdsura
in
care le indicd
sau
le insereazd
in
fesdtura
sa.
Opera
este
aceea
care
absoarbe
istoria,
nu
istoria
este
cea care
o
resoarbe
pe
ea."
(Serge
Doubrovsky,
Corneille
et
ta
diatectique
du
heros,
1g63)
FAri
si
nege
importanfa
biografiei
autorului
in
Tn[elegerea
sensurilor
operei,
noii
critici
aratd
ci
,,Circuitul
comprehensiunii
merge de
li
operi
la
autor
pentru
a
se
?ntoarce sPIe
oper5,
9i
nu
de la
autor
spre
operd
pentru
a
se Tnchide
asupra
autorului." (Serge
Doubrovsky,
Pourquoi
la
nouvelle
critiquez
1966)
t?.
Nouvelle
Critique
(fmbini
abordarea
intrinseci
cu
cea
extrinsecd)
Sintagma
desem
neazd
un
grup
foarte
heterogen
de
critici
literari
francezi
ai
anilor '60,
care,
in
numele noilor
gtiinle umane
(lingvisticd,
psihana
ltzd,
sociotogie
etc.),
resping
critica
universitard
tradilionalS
gi
canoinele
ei
(niografism,
pozitivism,
sens
unic
al
textului).
ValorificAnd
punctele
de vedere
ale
unor
reprezentan[i
ai
New
Criticism,
ai_Werkinterpretation
gi
ai
formalismului
rus,
unii
dintie
acegti
critici
(R.
Bafihes,
S
.
Doubrovsky,
G.
Genette)
pledeazi
pentru
autonomia
textului
literar,
pe
care
il
studiazd
mai
mult
ca
pe
un fapt
de limbaj,
inspirdndu-se
direct
din
lingvistica
structuralistd'
Altii
se
opresc
mai
curAnd
asupra
procesului
genezei
textelor,
arializate
din
perspectiva
dimensiunii
ror
personale
gi
sociale.
Primei
direclii
i
se
subordoneazl
o metodd
care
constd
in
suprapunerea
textelor
unui
autor
?n
vederea
inventarierii
temelor gi
motivelor
recurente,
cdrora
li
se
pune
Tn
eviden{d
sensul
prin
apelul
la
teoriile
fenomenologice gi psihanalitice
(J.-p.
Sartre
9i
Ch. Mauron, urmafi
de
G.
Poulet,
J.
Starobinski gl'1.-p.
Richard
(v.
$coala
de
la
Geneva).in
cea
de-a
doua
direcfie,
accentul
cade
pe
modul
?n
care
structurile
operei
reflectd,
incongtient,
o
,,viziune
asupra
lumii"
elaboratd,
intr-un
anumit
context
istoric,
de
cdtre
grupul
social
cdruia
ii
aparline
autorul (L.
Goldmann).Meritul
,,noii
critici"
franceze
std
in
evidenfierea
polisemiei
constituiive
a
textului
literar,
care
reclamd
o
,,lecturd
plurali".
ComentAnd
dernersul
lui
Serge
Doubrovsky,
exponent
important
al
noii
critici,
Romul
Munteanu
aratd
ci,
in
viziunea
acestuii,
,,comunicarea
literari
are
drept
premisi
virtualS
convertirea
eului
scriitorului
in
sinele
cititorului.
Astfel
cifrut
scriitorului,
destinat
si
reliefeze
existen
a
ca
totalitate
printr-un
lirnbaj
total,
devine
cifrul
asumat
de
cititor.
Mediat
de
actul
imaginar,
acest
proces
este
posibil,
eul
simbolic
al
autorului
fiind
dezvdluit
prin
analizaimanentd
a
operei,
al
cdrei
discurs
se
bazeazd
pe
dialectica
inchiderii
gi
deschiderii
textului."
liomui
Munteanu,
De
la
teoria
criticd
la
praxis,
in
Serge
Doubrovsky,
De
ce
noua
criticd?
Critica
gi
obiectivitafe,
Bucuregti,
Univers
,
1gTT,
p.25)
{.
Critica
sociologici
Perspectiva
care
definegte
demersul
specific
criticii
sociologice
presupune
raportarea
structurilor
literare
la
structurile
sociale.
Spre
deosebire
dl
sociologie,
al
cdrei
obiect
nu
este
literatura
?n
sine,
critica
sociologici
nu
exclude
dintre
obiectele
sale de
investigalie niciunul dintre elementele
pe
l"re
se
bazeazd
via{a
literari.
structurile
textuale
(limbaje,
coduri,
subiecte,
tematic5,
tradi[ii
etc.),
valori
sbu
condilii
de
producere
9i
schimb (pia[a
literard,
procesul
recunoagterii
unui
autor
etc.)
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
7/12
prezente
in
discursul
criticii
pozitiviste din
secolul
al
XIX-lea
(H.
Taine,
G.
Lanson),
reflecliile
asupra
raporturilor
dintre
literatura
gi
spaliul
social
se regdsesc
in teoriile
unor
reprezentanli
ai
formalismului
rus
(1.
TTnianov),
apoi
in
studiile
lui
M.
Bahtin
9i,
mai
ales,
in
cels
ale
criticilor
de
formalie
marxisti
(G. Luk6cs,
criticii
$colii
de
la
Frankfurt:
Th. W. Adorno, Leo
Lowentai etc.).
in
spaliul francez,
Lucien
Goldmann
incearcd
sd
impund,
sub
influenla
structuralismului,
o
metodd
,,structuralist-genetic6"
al
c6rei
obiectiv
este
,,si
efectueze
grupdri
provizorii de
scrieri
9i,
plecAnd
de
la
ele,
si
caute
Tn
viala
intelectuald,
politic5,
socialS
gi
economici
a epocii
grupdri
sociale
structurate,
in
care
operele
studiate
vor
putea
fi
integrate
ca
elernente
parfiale,
stabilind
Tntre
ele
gi
ansambtu
relalii
inteligibile
gi,
Tn
cazurile
cele
rnai
fericite,
omologii."
(pentru
o
sociologie
a
romanului,
1964,
p.
223)
Demersul
lui
Goldmann
pr"rrp:rne,
in
termenii
lui
S]oounrovsky,
doud
etape:
,,un
prim
palier
al
interpretdrii
va
merge
(...)
de
la
examinarea
interni
a
textului
la
viziunea
asupra
lumii
pe
care
o
exprimi'
(etapa comprehensiunii
sau
a
studiului
fenomenologic),
cea
de-a
doua
etapd
fiind,,aceea
a
explicaliei
sau
a
studiului
genetic".
(op.cit.,
p.
172)
in
viziunea
lui
L,
Goldmann,
crealia artisiicd
este
o
,,crealie
a
unei lumi
a
cdrei structurd
este
analogi
cu
structura
esenliald
a
realitalii
sociale
in
mijlocul
cdreia
a
fost
scrisd
opera."
(Pentru o
sociologie
a
romanului,
p.209)
Exist6
doui
direcfii
majore
in critica
sociologicS:
sociotogia
literaturii(v.
studiile
lui
R.
Escarpit
gi
cele
publicate,
TncepAnd
cu
anii
'70,
de
Pierre
Bourdieu),
care
plaseazi socialll
gi
literarul
intr-un
raport
de
,,interacliune
dinarnici",
urmirind
indeosebi
conditionirile
impuse
textelor
de
contextul
social
(,,societatea
textului",
in
termenii
lui J.
Olnoisu)
Si
sociocritica
(de
inspiralie
maxistd),
care,,poate
fi
descrisd
ca
o
practicd
de
lecturd
marcatd
de
o atitudine
specifica
fata
de textul
literar:
[o
atitudinel
respectuoasi
fala
de
autonomia
textului
ca
formd
estetice
('..)
9i,
Tn egald
mdsur6,
-atentd
la
procedeele
prin
intermediul
cdrora
aceastd
formi
se
articuleazi,
intr-un
fel
sau
altul,
in
spafiul
social."6
Prima
direclie pune accent
pe
contextul
istoric,
cea
de-a
doua
pe
structurile
textuale.
Aceeagi
atenlie
pentru
analiza
structurilor
textului
se
manifesti
in
demersul
sociopoeticii(paul
Hamon,
Alain
Viata,
Alain
Montandon
etc.),
care
presupune
studiul
formelor
literare
in
raport
cu
contextul
istoric
Tn
care
se
plaseazd
ele
9i
cu codurile
sociate
aie
epocii:
liteiaritatea
apare
astfet
condilionati
de structurile
cArnpului
social,
caracterislce
unei
ep,:ci
cjat*.
"gociopnetica
(o
poeticd
arliculatfl
pe
o
,,sCI'ciologie
a
cAmpurilor"T,
cea
de-a
doua
fiind
inspiratd
de
studiile
lui
P.
Bourdieu)
este
fixatd
pe
,,schimbul
simbolic"
dintre
emi 5tor
(autor)
gi
destinatarii
(cititorii)
operei,
ca
actori
sociali.
*
Critica
psihologici
Constituiti
la cumpdna
secolelor
al
XIX-lea
gi
al XX-lea,
critica
psihologici
propune
o interpretare
a
operelor
in
funclie
de
o
conceptie
asupra
psihismului
uman,
iributard
psihanalizei.
Existi
doui
direclii
succesive
in
critica
psihologicS:
prima
este
critica
ps'ihanatiticd, al
cirei
punct
de
plecare
il constituie
studiile
lui
Freud
(asupra
lui
5
u
La
sociologie
de
la
litterature
>>,
in
Maurice
Delcroix
et Fernand
Hallyn
(coord.), Mdthodes
du
texte.
tntroduction
aux
iltudes
tittlraires,
De
Boeck
& Larcier,
Departement
Duculot,
Paris,
Bruxelles,
1995,
9ap.
XIX
-
Sociocritique,
P.
289.
t
i.
11lt"ni"u,
,,La
sociocritique
comme
pratique
de
lecture",
Tn
Maurice
Delcroix
et
Fernand
Hallyn
(coord.),
op.
cii.,
p.295. v
,i.
-
,Ca#pui"rt"
'un
spaliu
social
in
care
actorii
sunt
in concuren 5
cu
al i_actori
pentru
controlul
bunurilor
rare",
aceste
,,bunuri
rare"
reprezentOnd
,,diferite
tipuri
de
capital",
(P.
Bourdieu,
R6ponses'
Pour
une
anthropologie
r1flexive,
Paris,
Seuil,
1992,
pp'
73-75)'
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
8/12
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
9/12
*
Critica
imaginarului. Directii
Sensul atribuit
termenu lui
imaginar
Tn uzajul
curent
al
gtiinlelor
literaturii
gi
al
gtiin[elor
umane
se
referi
la
un
ansamblu
de
,,realitdti"
distincte,
degi
avAnd o o serie
de
trdsituri
comune: fantasma,
amintirea,
reveria,
visul, credinta neverificabild,
mitul,
romanul,
ficliunea
sunt, in termenii lui
J.-J. Wunenburger,
care
incearcd
si
ofere
o
sintezSt
asupra teoriilor
gi
metodelor
critice aplicate
la
domeniul in disculie, tot
atdtea
expresii
ale imaginarului
unui individ
sau al unui
culturi.
lmaginarul, inteles
ca
u((
muzeul
>
tuturor
imaginilor
trecute,
posibile,
produse
sau
pe
cale
si
fie
produse"e,
devine
in
a doua
jumdtate
a secolului
al XX-lea, concomitent
cu inregistrarea
declinului
unei anumite
psihologii
filosofice
care
il subordona
imagina[iei
(ca
facultate
psihologicd),
o
preocupare
constantd
pentru
teoreticienii
preocupati
de
viata
irnaginilor.
Termenul imaginar
intrd adesea in
concurentd
cu
alfii,
acoperind domenii
cu
care
lumea imaginilor interfereazd: mentalitate
(al
cirei
studiu
rimAne mai
abstract
decAt
descrierea ,,imaginariilor"),
mitologl'e
(una
dintre
formele cele mai
,,elaborate"
ale
imaginarului),
ideotogie
(adesea
grefatd pe
mit'o),
fic[iune,
tematicd
(care
permite
accesul
la imaginarul
unui text,
dar
fird
si-i atingi
toate
dimensiunile,
cu
atAt
mai
mult
cu cdt
tematica
se
limiteazd
la operele
scrise).
in termenii
lui
J.
Thomas,
imaginarul
este,,un sistem,
un dinamism
organizator
de
imagini,
care
le
conferi
acestora
o
profunzime
legdndu-le
unele de
altele."11
RezumAnd,
imaginarul
desemneazd
cAnd
,,produsul,
operele
imaginatiei ca facultate
mentald,
(...)
cAnd
confundd
produsele
cu
imaginatia
?ns5gi,
?n mdsura in
care
asociazd
acestei
facultdfi
un dinamism, o forld
poietici
a imaginilor,
simbolurilor
gi
miturilor"12.
in
opinia lui
J.-J.
Wunenburger,
patru
ar
fi
reperele
esenliale
ale
criticii
moderne
a imaginarului,
directiile
in
care
s-au inregistrat,
pe
rdnd,
inovatiile
care
au
condus,
Tn
anii
'90,
la
configurarea unei
,,mitodologii":
tematismul
lui
G.
Bachelard,
antropologia
imaginarului
a
lui
G.
Durand,
hermeneutica
lui
P. Ricoeur
gi
analiza
comparatd
a
religiilor
a
lui H. Corbin.
Convins
de
preexistenfa
in
psihismul
uman a
unor
reprezentiri
imaginare
incircate
de afectivitate,
care regleazd
raporturile
acestuia
cu
lumea
exterioard,
Gaeton
tsachelard
aratd
ci
formarea
eului
se
poate
realiza
in
doui
direc[ii
dlferite.
fie
in
sensul epuririi
imaginilor
de orice
incirciturd
simbolicd
in
scopul
forrndrii
unei
rafionalitdti
abstracte,
fie in
acela al transformdrii
imaginilor,
deformate
gi
imbogalite
la
nivelul
reveriei
poetice.
Analiza imaginarului
ar
putea
urma,
agadar,
fie
o
cale
negativi,
a
gtiinfei,
care
percepe
imaginea
mai degrabi
ca
pe un
obstacol
epistemologic,
fie
una
pozitivi,
sub
formd
de
poetici
generalS,
pentru
care imaginea
este
o sursi
creatoare.
Demersul filosofic
al lui Bachelard
aspird
la
o conciliere
a
poeziei
gi
a
gtiinfei,
ale cdror
axe,,sunt de
la
bun
inceput
inverse"13,
modelat
fiind
de
ll
-.l.Wunenburger,
L'lmaginaire,
Paris,
PUF,
coll.
,,Que
sais-je?", 2OOg.
n
G.
Durand,
L'liaginaire, Faris,
Hatier,
1gg4,
p.
3
(irad.
noasiri).
'"
Ph.
Araujo
distinge,
intre
mit
gi
ideologie,
un
,,ideologem"
ca,,unitate
semnificativi
$i
mobilizatoare a
energiilor
semantice,
la
nivelul
imaginarului social,
capabilS
sd traducd
gi
si
articuleze
ideile-forfe
(dimensiune
ideologic5)
gi
urmele
mitice
(dimensiune
mitici: mitologeme,
mituri
directoare) a-le
discursului
analizat."
(Ph.
Araujo,
in
J.
Thomas
(sous
la
dir.), tntrodiction
aux m1thodologies
de
l,'imaginaire,
Paris,
Ellipses,
1998,
p.
302,
apud
J.-J. Wunenburger,
op.
cit.,pp.T
-8,
trad.
n.)
''
J.
Thomas (sous la dir.), lntroduction aux mdthodotogies
de l'imaginaire,
ed. cit.,
p. 15, apud
J.-J.
Wunenburger,
op. cit.,
p.
13
(trad.
n.).
j:
J
-J
Wunenburger,
ibidem,
p.
15
(trad.
n.).
tt
G.
Bachelard,
Psihtanaliza
focului,' Bucuregti,
Univers,
1989,
p.
2.
q
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
10/12
convingerea
ce
,,reveria
reia
fdrd
intrerupere
temele
primitive,
aclioneazd
in
perm"ienld
ca un
suflet
primitiv,
in
pofida
succeselor
gAndirii
elaborate
9i
impotriva
instrucliei
fnsegi
desprinsd
din
experienlele
gtiinlifice"14 .
i;
opinii
lui
Bachelard,
riddcinile
imaginilor
s-ar
afla,
conform
unei conceptii
situate
in
vecinitatea
celei jungiene,
Tn
tiparele
incongtiente
(arhetipurile),
la
nivelul
cdrora
tratamentul
imaginilor
uimeazd
fie un
sens
voluntarist
al luptei,
fie unul
mai
pacifist,
al
reconcilierii,
iensuri
corespunzdtoare
celor
doi
poli,
masculinul
(Animus)
9i
iemininul
(Anima). Departe
de
a
fi
refulate
,
ca
la
Freud,
aceste
1mgS.i|i
sunt
apoi
transformate
de
o
congtiinla
perceptivi,
la
contactul
cu
lumea
materiali,
in
imagini
noi,
susceptibile
de
a
ie
Tncerca
uiterior
de
semnificalii
non-subiective,
la
intAlnirea
cu
substanlele
materiale.
Astfel,
pe
urmele
filosofiilor
primitive,
care
asociau
principiilor
lor
formale
unul
din
cele
patru
elemente
fundamentale,
G,
Bachelard
incearcd
sd
schileze
o
filosofie
a
imaginaliei
materigle,
preocupatd de
raporturile
d intre,,cauzaIitatea
materiald"
9i,,cauzalitate-a
formald"1
5.
pe
urmele
poeticii maestrului
sdu,
Bachelard,
gi
ale
antropologiei
lui
Ernst
Cassirer,
Gilbert
Durand
va
pune
bazele unei
veritabile
gtiinte
a
imaginarului,
plasAnd
in
inima
psihismului
activitatea
unei
,,fantastici
transcendentale".
DetagAndu-
se
de
modelul
bachelardian
ciruia
Ti
contestd
antagonismul
imaginar
-
ralionalitate,
G.
Durand
continui
orientdrite
acestuia
ardtand
ci
imaginile
se
grefeazd
pe,,trasee
antropologice",
ai
cdror
poli
ar
fi
planul
neuro-biologic
ai
planul
cultural.
Situdndu-se
declarat,
iu teoria
traseului
antropologic,
in
continuarea
studiilor
lui Bachelard
(Aerul
gi
visele)
gi
Roger
Bastide
(Sociologie
et
psychanalyse),
G.
Durand
plaseazA
la
originea'formarii
imaginilor
trei
sisteme
reftexologice
care
traseazd
infrastructura
siniaxei
imaginilor:
rLflexele,,posturale"
(care
regleazi
pozitia verticald),
cele
,,digestive"
(dE
ingestie
gi
expulzie
a
substanlelor)
gi
cele
,,sexuale"
(determinate
de
ritrnica corporald).
lmaginarui, avAndu-gi
originea
intr-un
subiect complex,
non-reductibil
la
propriile
perceplii,
nu
se
dezvotti
totugi
in
jurul
unor
imagini
libere,
ci
le
impune
o
iogicd, o
structurare,
ceea
ce
face
din
el o,, ume"
de reprezentdri.
PlasAnd
in sfera
imlginarutui
ansamblut
reprezentdritor
culturale
(opere de
artd, mituri
colective
etc'),
Durind,
care
incearci
si
propund o a
treia
metodd,
situatd
Tntre structuralismul
lui
Levy-strauss
gi
hermeneutica
lui
Ricoeur,
identifici
la nivelul
imaginarului
o
legiturd
ind[solub la
?ntre,
pe
de
o
pafte,
structurile
figurative
care
permit
reducerea
producliilor
imaginare
diverse
la cdteva
ansambluri
izomorfe
gi,
pe
de
altd
parte,
semnificaliile
slmbolice,
reglate
de
un
numdr
finit
de
scheme,
arhetipuri
9i
simboluri.
Expresia
firivilegiatd
a imaginilor
ar
fi
mitul(care
existd
prin
determinirile
sale
verbale
gi
epitetice),
in
interiorul
ciruia
imaginile
urmeazd
o
logici
dinamicd,
configurAndu-se
Tn
iuncfie
'de
doud
regimuri
-
diurn
gi
nocturn
-,
generatoare
a
trei
structuri
polarizahte'
o structurd,,misticd"
(Tn
care
intre
imagini
se
stabilesc
relatii
fuzionale),
una
,,eroicd"
sau
,diaireticd"
(stabilind clivaje
gi
opozilii
trangante
intre
elementele
imaginarului)
gi
una
,,ciclicd",
,,sinteticd"
sau
,diseminatarie"
(care
conciliazi
toate
antagonismele).
Metodele
adecvate
exploririi
acestor
structuri
ale
imaginarului
ar
fi,
in opinia
lui
Durand,
mitocritica
gi
mitanaliza.,,
sau
Tnlelegerea
citiioruiui
gi
universul
mitic ce
iese
la iveald
din
lectura
cutdrei
opere
determinaie.
Centrul
de
greutate
al
acestei
metode
se
afld
la confluenta
dintre
ceea
to
lbidem
.
o.4.
tu
G.
g""'h'"t"r
d,
Apa
gi
visele.
Eseu despre
imagina[ia
materiei,
Bucuregti,
Univers,
1999,
p.
7.
fp
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
11/12
ce
este
citit
gi
cel
care
citegte
(...)."'u
Demersul
vizeaz6,
mai
intAi,
sd
repereze
in
operele
de art5,
recurgdnd,
la
nevoie, la metode
de cuantificare
a
mitemelor, figurile
mitice
dominante,
decorurile
9i
temele redundante,
in
scopul
de
a decela
rnitul
director
subiacent.
in
opinia
lui
G.
Durand,,,ih
miezul mitului,
ca gi
al
mitocriticii
se
situeazi
(
mitemul
>
(adicd
cea
mai
micd
unitate de discurs
cu
semnificatie
rnitici);
acest
mitic este
de
naturd structuralS
(<
arhetipali>
?n sens
jungian,
<
schernatici
>
dupd
G. Durand)
gi
conlinutul
sdu
poate
fi
un
<
motiv
),
o
<
temi
),
uff
<
decor
mitic
)
(C.
Durand),
o
i,
embleme
>>,
o
<
situalie
dramaticd
>
(E.
Souriau)
(
.) Un
mitern
poate
sd se
manifeste
gi
sd
actioneze
semantic
in
doud
moduri diferite
-
Tn
mod
gi
in
mod
<
latent
>:
- Tn
mod
patent,
prin
repetarea
expliciti
a
continutului
sau continuturilor
sale
(situa[ii,
personaje,
embleme
etc.)
omologe;
-
in
mod
latent,
prin
repetarea
schemei
sale
intentionale
implicite
intr-un
fenomen
foarte
apropiat
de'<
deplasirile
>
studiate
de Freud
Tn
vise."17
Dacd
redundanla
patentd
a
mitemelor conduce
la
,,aplatizarea"
mitului
(prin
,,supravalorizarea
descriptivului
in detrirnentul
sensului"),
la
transformarea
lui
Tntr-o
,,simpta
referin 5
stereoiipe",
la
,,sintem
atizarea"ls
lui, redundanla schemei
mitice
latente
face
ca
povestirea
sd
tinda spre
apolog
sau
parabold (caz
in
care
,,transformarea
se
face
printr-un
soi de
trddare
a intentiei
in
detrimentul
semnalmentului
descriptiv
al
numelui
propriu".
t')
BazAndu-se
Tntotdeauna
pe
o
serie
de
mitocritici,
,,mitanaliza
sociologici
(G.
Durand),
inspirAndu-se
din
lucririle
de
structuralism
ale
lui
Levy-Strauss,
dar
deopotrivd
(
.)
gi
din toate
cercetirile
tematice
sau din
analizele
semantice
de
continut,
Tncearcd
sd contureze
marile
mituri
directoare
ale momentelor
istorice
gi
ale
tipuiilor de
grupuri gi
de
relalii
sociale.
>>20
Ambele metode
,,subsum
eazd,
dupd
modelul
ireversibil
al
psihanalizei
gi
al psihologiei abisale,
o
denivelare_antropologici
intre
patent gi
latent,
intre congtientul
antropologic
ai
incongtient"2l.
Mitan
aliza
opereazd,
agadar,
un soi de
psihanalizd
a imaginilor dominante
in
scopul
schitdrii
unei
topici spatio-temporale
a imaginarului.
Ea
permite
stabilirea diagramei
miturilor
dominante / recesive
ale
unei
epoci, diversificarea
matricei mitice
in funclie de
,,bazinele
semantice"
(in
interiorul
cdrora miturile
dominante sunt supuse
unor
actualizi4ri
gi
potenlializdri
silcceslve,
la
un interval
de
aproximatlv trei
generalii).
Aborddrile
moderne ale
imaginarului datoreazd
mult
unei episteme
care
a
perrnis
redefinirea, din
perspectiva
receptdrii,
a
reprezentdrilor
estetice
ca
spatiu
al
dinamicii
sensurilor.
Hermeneutica
lui
Paul
Ricoeur, care
ageazd temeliile
operaliilor
reflexive
ale subiectului
intr-o
poetici
a
limbajului
-
,,metafora
vie"
-
gi
Tn
conduita
narativd
care
permite,
prin
intermediul
,,inscendrii"
mitice
(mimesis),
producerea
sensului
temporal al oricdrei
actiuni
umane, face din
accesul estetic la operi
ocazia
unei
reinterpretdri
a
sensului,
inlesnindu-i fiecdrui subiect reconstruirea
propriei
existenfe
investite
cu
dimensiuni
simbolice.
(Ricoeur
ageazd
aceastd activitate
de
reconstructie
a
realitdtii sub semnul
unei
poetici
a actiunii
sociale
gi
politice
a cirei
proieclie
,,estetic5"
ar
fi
utopia.)
in opinia
lui
Ricoeur,
imaginea
poeticd
sau
povestirea
16
G.
Duran d,
Figuri
mitice
gi
chipuri
ale
operei
-
De
la
mitocriticd
ta mitanalizd, Bucuregti,
Nemira,
1996
a.
302.
t]
tOloem,
pp.
303
-
304.
]:
Cf.
R.
Alleau,
De
la nature
du
symbole,
Flammarion, 1958, apud
G.
Durand,
op.cit.,
p.
20,304.
l:
G
Durand,
ibidem,
p.
305.
to
lbidem.
o.
'gog.
"
lbidem.
'
pt
-
8/18/2019 Teoria Literaturii C5-6
12/12
simbolicd
permit
performarea
semnificatiilor
proprii
doar
prin
apelul la
instrumentul
hermeneutic,
care
presupune
depdgirea
suprafetei
literale,
a sensului
imediat,
Si
dezvdluirea
sensului
indirect
gi
ascuns.
Pe
urmele hermeneuticii
lui
Heidegger
gi
ale
fenomenologiei
lui Husserl,
ale
cdrei
principii
le
aplici
in
sfera
reprezentdrilor religioase
ale
lumii
suprasensibile,
Henry
Corbin
redescoperd,
in
studiile sale
de
islamologie,
o formd
de
imaginalie
metapsihologicd,
prin
intermediul
cireia
congtiinla
ajunge
sd-gi
reprezinte
o
lume de
imagini autonome
(imaginalut)
ai
cdror
,,referenti"
apartin
lumii
inteligibile,
suprarealitdtii de ordin
spiritual, ale cirei
spafii
-
paradisuri
sau cetdfi
divine
-
sunt
populate
de
zei,
?ngeri,
maegtri
spirituali,
obiecte
sacre,
tot atdtea
epifanii
imaginale
ale
,,absolutului".
Descrierea
fenomenologici
a
acestor
viziuni
pune,
agadar, Tn
eviden{5, aldturi
de real
gi
ireal, o
lume
unde spiritul se
corporalizeaza
gi
trupul
se
spiritualizeazd
(mundus
imaginalis),
congtiin[a devenind,
din
aceastd
perspectivd
spafiul unei
experiente
interioare
de
ordin
spiritual.
Liniile
de
forli care
unesc cele
patru
demersuri
prezentate
mai
sus
sunt
puse
in
evidenld
de
J.-J.
Wunenburger
dupi
cum
urmeazd.
-
imaginarul
asculti
de
o
,,logicd"
proprie
gi
se
organizeazd
in
structuri
care
permit
formularea
unor
,,legi"
de functionare
(G.
Bachelard,
Cl. Levy-Strauss,
G. Durand),
regdsibile
in
structurile figurative
decelate
de
Durand;
-
imaginarul,
care
se
grefeazd
pe
infrastructuri
(corpul) gi
suprastructuri
(semnificaliile
intelectuale),
este
produsul
unei imaginatii
transcendentale,
independentd,
in mare
parte,
de
continuturile
accidentale
gi
de
perceplia
empiricd
(reveria
bachelardiand
gi
mitul
lui Durand
au
la
origine fo(a
figurativd
a unei
imaginatii
,,fantastica
transcendentaleu
-
care
depdgegte
cadrele
lumii
sensibile;
-
operele
imaginaliei
sunt
producdtoare
de reprezentiri
simbolice
la
nivelul
cdrora
sensul
figurat
original
animd
o
gAndire
deschisa
gi
complexi
(imaginalia
ca
activitate
conotativi
gi
figurativd, obiectul,
intre
altele,
al
demersului hermeneutic propus
de
Ricoeur)
situatd
la
antipozii
unui
ralionalism
care conduce
la
univocitatea
sensului;
-
irnaginarul
este inseparabil
de
opere,
mentale
sau materializate,
care servesc
fiecdrei
congtiin(e
in
^
construirea
unui
sens
al
existenfei,
al
acliunilor
gi
al
experien{elor
gdndirii.
in
termenii lui Bachelard
gi
ai
lui
Durind,
imaginil
e
vizuile
gi
lingvistice
contribuie
la
imbogitirea
reprezentdrii
lumii,
situAndu-se,
dupi
Ricoeur, la
originea
constructiei
irjentltare
a eu{ui;
astfel
inragina{ia
apare,
aga
curn
prevdzuse
Sartre,
ca expresie
a
liberldtii
umane
confruntate
cu
experienfa
morfii
(G.
Durand);
-
imaginarul
se
prezintd,
in fine,
ca o
sferi
de reprezentiri
gi
de
afecte
profund
ambivalente;
valoarea
sa nu
rezidd
doar
in
productiile
sale,
ci
gi
Tn
modul in
care
acestea
sunt
Tntrebuinfate
(existd
o
,,eticd",
b?
chiar o
,,in[elepciune"
a
imaginilor)z2.
