Suport Curs Istoria Dreptului Romanesc an I Sem. II 12-13

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

Asist. univ. dr. Dan Constantin MÂłĂ

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

Asist. univ. dr. Dan-Constantin MÂłĂ

- SUPORT CURS -

Anul I

Semestrul II

2012-2013

CUPRINS

Partea I – Instrumente juridice în Antichitate şi Evul Mediu.......................................................................1

Capitolul I.......................................................................................................................................................1

Dreptul geto-dac............................................................................................................................................1

§1. Geto-dacii ............................................................................................................................................1

§2. Organizarea social-politică a geto-dacilor ..........................................................................................2

§3. Instituţii juridice la geto-daci ..............................................................................................................4

Capitolul al II-lea............................................................................................................................................8

Dreptul în Dacia Romană ..............................................................................................................................8

§1. Dacia Romană......................................................................................................................................8

§1.1. Organizarea administrativă .........................................................................................................9

§1.2. Organizarea financiar-vamală....................................................................................................10

§2. Dreptul în Dacia Romană ..................................................................................................................12

§2.1. Izvoarele formale ale dreptului roman în Dacia........................................................................12

§2.2. Tăbliţele cerate...........................................................................................................................12

§2.3. Instituţii juridice .........................................................................................................................13

Capitolul al III-lea.........................................................................................................................................18

Vechiul drept cutumiar românesc ..............................................................................................................18

§1. Structuri sociale şi politice în „mileniul tăcut” .................................................................................18

§2. Ius Valachicum...................................................................................................................................20

§3. Instituţii juridice cutumiare ..............................................................................................................22

Capitolul al IV-lea ........................................................................................................................................24

Dreptul statelor medievale româneşti .......................................................................................................24

§1. Organizarea Ţării Româneşti şi a Ţării Moldovei .............................................................................24

§1.1. Instituţiile centrale ale puterii ...................................................................................................24

§1.2. Organizarea administrativă şi fiscală.........................................................................................28

§1.3. Organizarea fiscală .....................................................................................................................31

§2. Izvoarele formale ale dreptului medieval românesc .......................................................................31

§2.1. Pravile şi nomocanoane .............................................................................................................32

§2.2. Carte românească de învăţătură ...............................................................................................34

§2.3. Îndreptarea legii.........................................................................................................................35

Partea a II-a .................................................................................................................................................36

Dezvoltarea ştiinţei juridice în epoca modernă .........................................................................................36

Capitolul I.....................................................................................................................................................36

Precursorii ştiinţei juridice româneşti (1814 – 1860) .................................................................................36

§1. Proiecte de coduri şi „Manuale de legi” ...........................................................................................36

§2. Influenţe iluministe şi primele lucrări de doctrină...........................................................................37

§3. Profesori şi doctori în drept ..............................................................................................................41

Capitolul al II-lea..........................................................................................................................................47

Ştiinţa juridică în perioada statului român modern (1860 – 1918) ...........................................................47

§1. Premise instituţionale .......................................................................................................................47

§2. Dreptul privat ....................................................................................................................................48

§3. Dreptul public ....................................................................................................................................57

§4. Culegeri de legi şi reviste juridice .....................................................................................................65

1

Partea I – Instrumente juridice în Antichitate şi Evul Mediu

Capitolul I

Dreptul geto-dac

§1. Geto-dacii

Geto-dacii reprezintă denumirea convenŃională a triburilor nord-tracice care au locuit în

spaŃiul carpato-dunărean. Denumirea de geŃi a fost folosită cu predilecŃia de scriitorii greci pentru

a desemna populaŃia de ambele maluri ale Dunării de Jos, de la MunŃii CarpaŃi până la Marea

Neagră şi MunŃii Balcani1. Pentru prima dată, în secolul al V-lea î.Hr. Herodot arată în Istoriile

că „geŃii care se cred nemuritori” au încercat să se opună înaintării armatelor persane ale regelui

Darius „dar fură supuşi îndată, cu toate că sunt cei mai distinşi şi mai drepŃi dintre traci”2.

Denumirea de daci este mai târzie şi a fost folosită în textele scriitorilor latini începând cu

mijlocul secolului I î.Hr. pentru a identifica triburile de origine tracă situate în partea de vest a

spaŃiului carpato-dunărean. Primul autor cunoscut este chiar Julius Caesar care în Commentarii

de Bello Gallico care descriind pădurea Hercynia arată că „ea începe de la hotarele helveŃilor, ale

nemeŃilor şi ale rauracilor şi se întinde, urmând cursul fluviului Dunărea, până în Ńara dacilor şi

anarŃilor” 3.

Autorii moderni folosesc însă denumirea de geto-daci sau daco-geŃi pentru a desemna

întregul grup tracic de la nord de Balcani, majoritatea preferând primul termen care fiind

corespunzător ordinii cronologice a apariŃiei acestor noŃiuni în sursele antice4. Identitatea etnică,

comunitatea de limbă şi teritoriu a geto-dacilor este confirmată de mărturiile izvoarelor literare

antice şi de rezultatele investigaŃiilor arheologice. La începutul primului secol creştin geograful

grec Strabo explică ambele denumiri printr-o veche împărŃire a teritoriului astfel că „geŃi se

numesc cei din răsărit, care sunt la mare, iar numele de daci se dă populaŃiunilor de la apus, la cei

1 Constantin Preda (coordonator ştiinŃif ic), Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. II, D-L, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p. 178. 2 Herodot, Historiae, IV, 1, 93 apud G. Popa-Lisseanu, Dacia în autorii clasici, I. Autorii latini clasici şi postclasici, II. Autorii greci şi bizantini, EdiŃie îngrijită de prefaŃată de I. Oprişan, Bucureşti, Editura Vestala, 2006, p. 201. 3 C. Julius Caesar, Commentarii de Bello Gallico, VI, 25, apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 16. 4 Al. Vulpe, Dacia înainte de romani, în Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Alexandru Vulpe (coordonatori), Istoria românilor, vol. I, Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 419.

2

care locuiesc alături de germani şi de izvoarele Istrului”5. El nu uită să precizeze în paragraful

următor al Geografiei sale că „geŃii vorbesc absolut aceeaşi limbă ca dacii”. În acelaşi secol un

autor latin, Trogus Pompeius, scrie în Historiae Philippicae că „şi dacii sunt din neamul

geŃilor” 6. În Istoria romană Dio Cassius mărturiseşte că „eu numesc acest popor daci, după cum

se numesc şi ei, şi precum îi numesc şi romanii, cu toate că ştiu că unii greci îi numesc geŃi, pe

drept sau pe nedrept”7.

Descoperirile arheologice atestă o cultură materială şi spirituală relativ unitară

manifestată printr-o ceramică locală lucrată la roată, printr-o bogat inventar funerar, prin

numeroase obiecte de metal, aşezări şi fortificaŃii în întreg spaŃiul carpato-dunărean.

§2. Organizarea social-politică a geto-dacilor

Izvoarele literare referitoare la organizarea politică a societăŃii geto-dace sunt puŃine şi

fragmentare. Diverşi autori menŃionează sub denumirea de „regi” sau „basilei” o serie de

personaje în contextul conflictelor militare din zonă. Aceştia sunt mai degrabă conducătorii unor

uniuni de triburi care prin diplomaŃie sau forŃă au reuşit să realizeze formaŃiuni politico-militare

ce au supravieŃuit uneori iniŃiatorilor. În secolul I î.Hr. sub presiunea celŃilor din nord-vestul

Ńinuturilor carpatice şi al legiunilor romane din Peninsula Balcanică s-a constituit o asemenea

formaŃiune politică sub conducerea lui Burebista.

Caracterul acesteia constituie încă subiect de controversă opiniile variind între o

puternică uniune de triburi, un stat embrionar sau chiar un stat centralizat. Deşi ultima variantă

pare exagerată, ea reprezentând mai degrabă o proiecŃie modernă asupra tipului de formaŃiune

politică realizat de Burebista decât o realitate demonstrabilă prin surse, nu se poate nega o

anumită organizare social-politică bine consolidată. Doar în acest mod se poate explica vasta

întindere a stăpânirii lui Burebista de la oraşele greceşti de Ńărmul occidental al Mării Negre şi

până în Ńinuturile Europei Centrale, fapt ce presupunea prezenŃa unor comandanŃi militari,

împuterniciŃi şi cu atribuŃii administrative de către o autoritate centrală. Se adaugă argumentele

legate de o puternică armată, pe care Strabo o evidenŃiază cu uriaşa sumă de 200.000 oameni,

5 Strabo, Geographia, VII, 3, 12, apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 240. 6 Trogus Pompeius – Justinus, Historiae Philippicae, XXXII, 3, 16 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 70. 7 Dio Cassius LXVII, 6 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 266.

3

preocuparea pentru „ascultarea poruncilor” regelui şi dezvoltarea unor iniŃiative diplomatice8.

Toate acestea fac rezonabilă susŃinerea că Burebista a realizat un stat care trebuie însă încadrat

obligatoriu în tiparele antichităŃii precreştine, fiind mai apropiat de modelul unei monarhii

elenistice.

Tot Strabo (Geographia, VII, 3, 11) ne spune că după moartea violentă a lui Burebista,

statul său s-a fărâmiŃat în patru şi, ulterior, în vremea lui Augustus în cinci părŃi. Este de

presupus că măcar una dintre aceste părŃi a continuat modelul politic al statului lui Burebista

până în timpul regelui Decebal care a reuşit să aşeze statul geto-dac pe coordonate superioare.

Regele reprezenta instituŃia centrală a statului geto-dac. Începând cu Burebista regalitatea

depăşeşte funcŃia militară şi religioasă dobândind resorturi executive, legislative şi judiciare9.

Autorii antici au reŃinut că „Burebista, get de naŃionalitate, după ce a luat puterea peste poporul

său, s-a apucat să-l refacă în urma deselor sale nenorociri. Şi prin muncă necontenită, prin

cumpătare şi disciplină a făcut ca în scurt timp să întemeieze un imperiu mare şi să supună

geŃilor cele mai multe popoare din vecinătate”10. Despre unul din succesorii săi, regele

Comosicus, Iordanes scrie că „era socotit la ei, pentru priceperea sa, şi ca rege şi ca cel mai mare

preot şi ca judecător care împărŃea poporului dreptatea la scaunul său de judecată” 11.

Succesiunea la putere în cadrul regatului geto-dac a cunoscut un sistem mixt ereditar-

electiv12. Despre Decebal, istoricul roman Dio Cassius, ne spune că a dobândit conducerea

statului de la regele Duras „de bunăvoie”13, iar sofistul grec din secolul I d.Hr. Dio Chrysostomul

sublinia că dintre aristocraŃii geto-daci „se alegeau regii şi preoŃii” 14.

Pentru îndeplinirea atribuŃiilor sale regele era ajutat de marele preot şi de un consiliu.

Atunci când nu cumula calitatea de rege cu aceea de mare preot, astfel cum s-a întâmplat în cazul

lui Comosicus, marele preot se bucura de o autoritate morală deosebită şi de competenŃe

jurisdicŃionale. Exemplul lui Deceneu este elocvent: „Burebista, primind pe Deceneu, i-a dat o

putere aproape regească… Deceneu transmiŃând aceste cunoştinŃe şi alte multe goŃilor le-a apărut

8 I. Glodariu, Caracterul formaŃiunii politice a lui Burebista, în Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Alexandru Vulpe (coordonatori), op. cit., pp. 649-651. 9 Vasile Popa, Adrian Bejan, InstituŃii politice şi juridice româneşti, Bucureşti, Editura All Beck, 1998, p. 12. 10 Strabo, Geographia, VII, 3, 11 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 239. 11 Iordanes, Getica, XI, 73 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I, Bucureşti, Editura de Stat pentru literatură economică şi juridică, 1955, p. 46. 12 Maria Dvoracek, Curs de istoria dreptului românesc, vol. I, Iaşi, Editura FundaŃiei „Chemarea”, 1992, p. 34. 13 Dio Cassius LXVII, 6, 6 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 266. 14 Iordanes, Getica, XI, 73 apud Vladimir Hanga, op. cit., pp. 42-43.

4

ca o fiinŃă aparte şi a ajuns să poruncească nu numai oamenilor de rând dar şi regilor”15. În

cadrul consiliului, constituit din cei mai importanŃi reprezentanŃi ai aristocraŃiei geto-dace, se

recunoştea inevitabil şi o anumită ierarhie bazată pe merit sau pe relaŃia de rudenie cu regele.

Relatând conflictul dintre împăratul DomiŃian şi regele Decebal, istoricul roman Dio Cassius îl

menŃionează pe Diegis (despre care unii afirmă că era fratele regelui)16 trimis să poarte tratativele

şi pe Vezina „care ocupa al doilea loc după Decebal”17.

Alături de aceste organe ale puterii centrale se poate bănui şi prezenŃa unor organe locale

care asigurau în teritoriu autoritatea regelui şi aveau atribuŃii administrativ-fiscale. În Lexiconul

bizantinului Suidas se arată că „unii erau puşi mai mari peste treburile agricole, iar alŃii, din jurul

regelui, erau împărŃiŃi la paza cetăŃilor” 18. Deşi este controversată problema dacă situaŃia descrisă

de Suidas după informaŃiile medicului Criton înfăŃişează un aparat administrativ permanent sau

doar o situaŃie excepŃională determinată de pregătirea războiului cu romanii19, este greu de

acceptat că un stat precum cel geto-dac nu avea nici o formă de gestionare a puterii centrale în

teritoriu.

§3. InstituŃii juridice la geto-daci

Izvoare juridice formale. Singurul izvor juridic formal cunoscut de societatea geto-dacă a

fost cutuma. Spre această concluzie ne îndreaptă realităŃile lumii antice de la sfârşitul erei vechi

şi începutul primului mileniu creştin şi, mai ales, lipsa oricăror informaŃii rezonabile care ar

atesta o altă situaŃie. SusŃinătorii ideii că geto-dacii ar fi cunoscut şi legea scrisă au ca argument

scrierile a doi autori târzii: Iamblichos şi Iordanes.

Primul dintre aceştia a fost un neoplatonician grec care într-o scriere din secolul al III-lea

d.Hr. susŃine că: „Zalmoxe, tracul, devenind sclavul lui Pitagora şi îmbrăŃişând învăŃătura

acestuia, a fost eliberat şi ajungând la geŃi le-a dat legi…şi a îndemnat pe locuitori la bărbăŃie,

convingându-i că sufletul este nemuritor….şi astfel povăŃuind pe geŃi şi dându-le legi scrise, a

15 Iordanes, Getica, XI, 67 şi 71 apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 46. Precizăm că Iordanes, got de origine alană, a scris la jumătatea secolului al VI-lea d.Hr. lucrarea De origine actibusque Getarum (Getica) în care face o confuzie voită între geŃi şi goŃi. 16 Constantin C. Petolescu, Dacia şi Imperiul Roman, Bucureşti, Teora, 2000, p. 97. 17 Dio Cassius LXVII, 6, 7 şi 10 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 267. 18 Suidas, Lexicon, I apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 42. 19 Constantin C. Petolescu, op. cit., p. 98.

5

ajuns la aceştia cel mai mare zeu”20. Lăsând la o parte natura mitizată a personajului Zalmoxis,

arătăm că analiza atentă a lucrării lui Iamblichos a învederat compilaŃia mecanică realizată de

acesta şi faptul că ea „aparŃine integral imaginarului grec, fie el referitor la nemurire sau la

primele legislaŃii, la originea credinŃelor în zei sau la destinul singular al lui Pitagora şi al

ucenicilor săi veniŃi de dincolo de zare”21.

Trei secole mai târziu Iordanes ne dă o altă informaŃie referitoare la posibilitatea uzitării

legilor scrise de către geto-daci: „Iar el <Deceneu> observând înclinarea lor spre de a-l asculta

întru toate şi că ei sunt în fire inteligenŃi, i-a instituit aproape în toate ramurile filozofiei, căci în

aceasta el era un meşter iscusit. El i-a învăŃat morala, dezbărându-i de obiceiurile lor cele

barbare; i-a deprins cu ştiinŃele fizicei, făcându-i să trăiască potrivit naturii, după legile date de

el: legi pe care transcriindu-le, le păstrează până astăzi, numindu-le bellagines…”22. Astăzi este

de notorietate confuzia pe care a făcut-o Iordanes în secolul al VI-lea d.Hr. între goŃi şi geŃii care

ar fi locuit într-o Ńară numită Gothia. În plus, termenul bellagines este de origine gotică (bi-

lagineis) încorporând vechea rădăcină nordică lög23.

Persoanele. Regimul juridic al persoanelor este în directă legătură cu stratificările

existente în societatea geto-dacă. Conform mărturiilor lui Dio Cassius şi Iordanes se făcea

distincŃie între „bărbaŃii cei mai nobili şi mai înŃelepŃi” numiŃi tarabostes sau pileati şi „restul

poporului” format din capillati sau comati. DiferenŃierea de statut era vizibilă şi prin faptul că în

timp ce primii aveau capetele acoperite cu o bonetă de tip frigian lucrată din lână sau piele

(pileus)24 iar cei din urmă avea capetele descoperite numele lor însemnând „pletoşi” 25. Mai multe

izvoare narative pomenesc de existenŃa sclavilor dar se apreciază că structura sclavajului în

cadrul societăŃii geto-dace a fost una patriarhală26.

Familia. Deşi unii autori antici se referă la poligamie atunci când prezintă structura

matrimonială a triburilor trace, se consideră că în faza clasică a dezvoltării societăŃii geto-dace

familia era monogamă. Acest lucru este menŃionat expres de către poetul HoraŃiu care

20 Iamblichos, De vita Pythagorica, XXX, 173 apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 61. 21 Zoe Petre, Practica nemuririi, O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geŃi, Iaşi, Polirom, 2004, p. 170. 22 Iordanes, Getica, XI, 69 apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 61. 23 Vl. Hanga, InstituŃii juridice la geto-daci în Ioan Ceterchi (coordonator), Istoria dreptului românesc, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, p. 63 nota 6. 24 I. Glodariu, Structura socială, în Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Alexandru Vulpe (coordonatori), op. cit., p. 776. 25 Constantin Preda (coordonator ştiinŃif ic), Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. I, A-C, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994, p. 336. 26 Dan łop, Olivian Mastacan, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2009, p. 15.

6

menŃionează şi instituŃia dotei (dotata coniunx) întărită şi de faptul că în limba română cuvântul

„zestre” este de origine geto-dacă. Familia geto-dacă era patrilocală, soŃia locuind la bărbat, şi

patrilineară, deoarece descendenŃa se stabilea după tată, iar copiii rămâneau în familia acestuia,

chiar şi după moartea mamei lor27. Cu privire la ritualul căsătoriei Pomponius Mela ne spune că

fetele de măritat erau „vândute” nefiind sigur dacă aceasta nu se făcea pentru că „aşa e datina”28.

Cu adevărat îngrijorător era însă obiceiul geto-dacilor (menŃionat de Ştefan din BizanŃ şi

Eustathius)29 de a sacrifica soŃia peste trupul bărbatului decedat.

Proprietatea. Proprietatea individuală se exercita asupra pământului, casei, turmelor de

animale şi a bunurilor personale. Descoperirile arheologice reflectă certe diferenŃieri de avere

identificabile în dimensiunea locuinŃelor, poziŃionarea şi inventarul lor30. Alături de formele

individuale de stăpânire a pământului în cadrul societăŃii geto-dace a existat şi proprietatea

obştească. În acest sens, poetul latin Horatius scrie în versurile sale despre „mănoasele ogoare

fără Ńărmuri stăpânite” al geŃilor31. Pe baza acestei informaŃii s-a presupus că în cadrul obştilor

sătenii aveau în proprietate privată casa şi anexele ei, dar terenurile arabile, păşunile, pădurile,

apele rămâneau în stăpânirea comunităŃii. Acestea erau împărŃite anual, fie prin tragere la sorŃi

fie prin decizia sfatului obştii, tuturor membrilor colectivităŃii pentru a fi cultivate32. Prin

analogie cu alte tipuri de regate din antichitate s-a admis şi posibilitatea ca în teorie regii să fie

consideraŃi proprietarii întregului pământ care era lăsat în folosinŃa obştilor în schimbul unor

contribuŃii diferite33.

Dreptul penal. Fără îndoială că în cadrul societăŃii geto-dace existau şi cutume de drept

penal care să sancŃioneze faptele penale îndreptate împotriva persoanelor şi a patrimoniului. În

mod rezonabil, aceste cutume penale erau specifice unei anumite comunităŃi obşteşti dar nu este

exclusă posibilitatea ca odată cu fenomenul de centralizare a puterii să se manifeste şi un interes

pentru controlul represiunii penale. Rămânem însă la nivelul supoziŃiilor deoarece sursele legate

de materia dreptului penal în lumea geto-dacă sunt puŃine şi fragmentate. În aceleaşi Ode ale lui

27 Vladimir Hanga, Istoria dreptului românesc, Dreptu cutumiar, Iaşi, Editura FundaŃiei „Chemarea”, 1993, p. 18. 28 Pomponius Mela, Chorographia, II, 2, 21, apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 63. 29 Ştefan din BizanŃ, GeŃia, şi Eustathius, Commentarii, 304 apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 63. 30 I. Glodariu, op. cit., p. 777. 31 Quintus Horatius Flaccus, Ode, III, 24 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 27. 32 Vladimir Hanga, Istoria dreptului românesc, Dreptu cutumiar…, p. 16. 33 I. Glodariu, op. cit., pp. 777-778.

7

Horatius găsim sancŃiunea pedepsei cu moartea aplicată soŃiei adulterine34, iar în versurile lui

Ovidius apare practica răzbunării private: „Apoi dreptatea aicea prin sabie-şi fac, cu de-a sila;

Însă adesea în for până la sânge se bat”35.

Organizarea instanŃelor judecătoreşti şi procedura de judecată. În materie jurisdicŃională

influenŃa factorului religios era covârşitoare. Ea rezultă din atestarea rolul deosebit pe care l-a

avut marele preot Deceneu în organizarea statului geto-dac de către Burebista. CompetenŃe

jurisdicŃionale aveau atât preoŃii cât şi şefii politico-militari nefiind exclus ca toate aceste calităŃi

să fie acoperite de o singură persoană. Este semnificativ în acest sens exemplul lui Comosicus,

unul dintre succesorii lui Burebista, care „era socotit la ei, pentru priceperea sa, şi ca rege şi drept

cel mai mare preot şi ca judecător care împărŃea poporului dreptatea la scaunul său de

judecată” 36.

34 Quintus Horatius Flaccus, Ode, III, 24 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., pp. 27-28. 35 Publius Ovidius Naso, Tristium, V, 10 apud G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 54. 36 Iordanes, Getica, XI, 73 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 46.

8

Capitolul al II-lea

Dreptul în Dacia Romană

§1. Dacia Romană

Înfrângerea definitivă a dacilor în vara anului 106 a dus la dispariŃia statului condus de

Decebal şi înfiinŃarea la nordul Dunării a unei provincii romane. Provincia Dacia deja exista la

data de 11 august 106, astfel cum reiese din interpretarea unei diplome militare din anul 110

descoperită la Porolissum. Legea specială prin care împăratul Traian a organizat noua provincie

(lex provinciae) nu s-a păstrat, dar din mai multe emisiuni monetare se poate afla numele noii

provincii: Dacia August(i) Provincia. Din cuprinsul ei făceau parte Oltenia de la vest de cursul

Jiului, Banatul şi Transilvania, fără colŃul ei de sud-est şi fără bazinul Ciucului şi al

Gheorghenilor37. Dacia Augusti Provincia era o provincie imperială de rang consular, având în

frunte un guvernator (legatus Augusti pro praetore), numit dintre membrii ordinului senatorial,

cu rang consular (vir consularis).

În anul 118, noul împărat roman Hadrian a procedat la o amplă reorganizare a provinciei

în contextul conflictelor militare cu sarmaŃii iazigi. Cea mai mare parte a Daciei traiane a intrat

în cuprinsul provinciei Dacia Superior, iar teritoriile dacice ce fuseseră anexate încă din anii

101-102 provincia Moesia Inferior (estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei şi o parte din nord-

vestul Munteniei) au constituit Dacia Inferior. Începând cu anul 123 în nordul Daciei traiane este

atestată o a treia provincie, Dacia Porolissensis, despre care se crede că a fost creată tot în anul

118. Dacia Superior devine o provincie imperială pretoriană fiind condusă de un legatus Augusti

pro praetore de rang pretorian, care era secondat de un procurator imperial (procurator Augusti)

provenind din ordinul ecvestru. Tot câte un procurator Augusti numit şi praeses se afla şi în

fruntea celorlalte două provincii, Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis, care aveau statutul de

provincii imperiale procuratoriene38.

Creşterea pericolului sarmatic şi germanic la Dunărea de Mijloc a determinat o nouă

reorganizare a Daciei romane în scopul consolidării militare prin aşezarea sub o comandă unică.

37 D. Protase, Începuturile stăpânirii romane în nordul Dunării, în Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu (coordonatori), Istoria românilor, vol. II, Daco-romani, romanici, alogeni, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 38. 38 Constantin C. Petolescu, op. cit., pp. 165-166.

9

Reorganizarea făcută de împăratul Marcus Aurelius în anul 168 a rămas neschimbată timp de

aproape un secol până în timpul împăratului Gallienus. Cele trei Dacii au rămas în aceleaşi limite

teritoriale dar a fost schimbată denumirea Daciei Inferior în Dacia Malvensis şi a Daciei Superior

în Dacia Apulensis. Conducerea unică era asigurată de un legatus Augusti pro praetore trium

Daciarum numit dintre foştii consuli. El avea în subordine pe procuratorii (procurator Augusti)

celor trei provincii care aveau preponderent atribuŃii financiare. Începând cu epoca Severilor

procuratorul Daciei Apulensis (procurator Augusti Daciae Apulensis) îl putea înlocui pe

guvernatorul general avânt titlul de agens vice praesidis39.

Stăpânirea romană în Dacia a încetat în timpul împăratului Aurelian (270-275) ca urmare

a unei abandon strategic al administraŃiei, armatei şi a unei părŃi din populaŃia civilă. Data exactă

şi mai ales caracterul retragerii aureliene de la nordul Dunării rămân încă subiect de controversă

datorită incertitudinii surselor literare şi a precarităŃii izvoarelor epigrafice şi numismatice.

§1.1. Organizarea administrativă

Deoarece se găsea la frontiera Imperiului roman provincia Dacia făcea parte din categoria

provinciilor imperiale. Conducerea centrală a provinciei Dacia era exercitată în numele împăratului de:

guvernatorul provinciei şi adunarea provinciei.

Guvernatorul provinciei (legatus Augusti pro praetore) era trimisul împăratului în regiune şi

exercita plenitudinea puterilor administrative, militare şi jurisdicŃionale. În acest sens jurisconsultul

Ulpian ne spune că „guvernatorul provinciei are în acea provincie o putere mai mare decât toŃi afară de

împărat”40. Cele mai importante atribuŃii ale guvernatorului erau următoarele: dreptul de a emite edicte

(jus edicendi), dreptul de a pronunŃa pedeapsa capitală (cum jure gladii) şi dreptul de a conduce unităŃile

militare din provincie41. Ca semn exterior al puterii lor guvernatorii erau precedaŃi de cinci lictori

purtători de fascii. Până în timpul împăratului Marcus Aurelius durata medie a mandatului unui legatus

Augusti pro praetore a fost de cinci ani42.

Adunarea provinciei (Concilium trium Daciarum) a fost recunoscută în timpul împăratului

Severus Alexander şi cuprindea delegaŃii oraşelor din cele trei provincii. Se întrunea anual la Ulpia

Traiana Sarmizegetusa sub preşedinŃia marelui preot al cultului imperial (sacerdos arae Augusti) numit şi

39 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific), op. cit., p. 18 40 Ulpian, Libro trigesimo nono ad edictum, Digesta Iustiniani 1, 84, 4 apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 113. 41 Dumitru V. Firoiu, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1976, p. 24. 42 Mihail Macrea, ViaŃa în Dacia romană, ediŃia a II-a, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, p. 24.

10

coronatus trium Daciarum43. Puterile administrative şi jurisdicŃionale ale adunării provinciale erau

limitate, ea având ca principală atribuŃie apărarea intereselor oraşelor şi provincialilor faŃă de

administraŃia imperială.

În cuprinsul Daciei romane au fost atestate 11 oraşe, colonii şi municipii, care erau organizate în

general după modelul Romei. Cu excepŃia oraşului Romula toate aceste aşezări urbane au nume dacice

preluate, cu mici modificări fonetice, de la aşezările autohtone desfiinŃate în timpul celor două războaie de

cucerire sau imediat după aceia44. Coloniile erau cele mai importante aşezări urbane fiind locuite de

cetăŃeni romani sau latini cu drepturi depline.

Conducerea oraşelor romane din Dacia a fost reprezentată de un organ colegial (ordo

decurionum) constituit din aproximativ 20 de decurioni aleşi anual dintre persoanele care exercitaseră o

magistratură. Consiliul avea atribuŃii multiple privind administrarea, apărarea şi aprovizionarea oraşului.

Din rândul decurionilor se alegeau magistraŃii superiori în număr de doi (duumviri) în colonii şi de patru

(quattourviri) în municipii. Aceştia aveau în principal atribuŃii executive şi judecătoreşti (jure dicundo).

La intervale de cinci ani se alegeau duumviri quinquennales care aveau misiunea de a efectua censul şi a

întocmi lista decurionilor45. În cadrul coloniilor şi municipiilor funcŃionau şi edili, magistraŃi de rang

inferior, care se ocupau cu organizarea spectacolelor şi jocurilor publice, precum şi aprovizionarea şi

administrarea pieŃelor. Jurisconsultul Gaius ne spune expres că în provinciile imperiale nu se trimiteau

questori46.

În jurul oraşelor se organizau şi aşezări rurale după model roman numite pagi sau vici. Prima

denumire era rezervată comunelor rurale de pe teritoriul unei colonii, iar a doua tuturor satelor romane

locuite de cetăŃeni, peregrini şi autohtoni. Micile aşezări în care se organizau posturi fiscale, vamale şi de

poştă se numeau stationes. O categorie aparte de aşezări erau canabae întemeiate pe lângă castre şi

cuprinzând meşteşugarii, negustorii, familiile militarilor şi toate persoanele care aveau interese legate de

trupa respectivă47.

§1.2. Organizarea financiar-vamală

Organizarea fiscală şi vamală a Daciei romane nu se deosebea de cea din alte provincii ale

imperiului. În timpul împăratului Traian exista un singur procurator financiar cu sediul al Ulpia Traiana

care păstra registrele de impozite şi venituri ale întregii provincii (tabularium provinciae) şi administra

finanŃele Daciei. Ulterior, doar Dacia Superior a avut un procurator financiar (procurator Augusti), în

43 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific), op. cit., p. 18. 44

D. Protase, Organizarea administrativă, în Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu (coordonatori), op. cit., p. 67. 45 Constantin C. Petolescu, op. cit., p. 212. 46 Gaius, Institutiones, 1, 6 apud apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 113. 47 Mihail Macrea, op. cit., pp. 122-124.

11

cazul Daciei Inferior şi a Daciei Porolissensis guvernatorul (praeses) cumulând şi funcŃia de şef al

finanŃelor. În urma reorganizării administrative a împăratului Marcus Aurelius fiecare din cele trei

provincii avea un procurator financiar48.

Impozitele din cadrul provinciei Dacia erau de două feluri: impozite directe şi impozite

indirecte49. În prima categorie intrau impozitul funciar (tributum soli) plătit de toŃi cetăŃenii proprietari de

teren provincial şi impozitul personal (tributum capitis) plătit de toŃi locuitorii provinciei. Exista şi un

impozit pentru locuinŃe, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din data de 6 mai 159 scris

pe una din tăbliŃele cerate de la Alburnus Maior. Astfel, deşi cumpărătorul (Andueia al lui Bato) a primit

prin mancipaŃiune o jumătate dintr-o casă din Alburnus Maior, în satul piruştilor, s-a convenit ca

vânzătorul (Veturius Valens) „să plătească el dările pentru acea casă până la noul recensământ”50.

CetăŃenii coloniilor care se bucurau de jus Italicum (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum,

Potaissa, Napoca şi Dierna) nu plăteau impozitul funciar în baza ficŃiunii care considera teritoriul acestor

oraşe ca fiind teren roman. ComercianŃii plăteau din timpul împăratului Alexandru Sever şi un impozit

special numit aurum negotiatorum.

A doua categorie de impozite nu cunoştea scutiri sau facilităŃi şi cuprindea: impozitul pe

succesiuni (vicesima hereditatum) constând în 5% din valoarea moştenirii, impozitul pe eliberarea

sclavilor (vicesima manumissionum sive libertatis) reprezentând 5% din valoarea sclavului eliberat,

impozitul pe vânzarea sclavilor în cuantum de 4% (vicesima quinta mancipiorum), impozitul de 1%

pentru vânzările de mărfuri (centesima rerum venalium) şi impozitul de 2,5% din valoare pe circulaŃia

mărfurilor şi a persoanelor (quadragesima)51. Impozitele directe erau administrate de fiscul provincial în

vederea acoperirii necesităŃilor locale, iar impozitele indirecte erau vărsate fiscului imperial de la Roma

(officium orationibus)52.

După cucerirea ei de către Traian Dacia a devenit parte în circumscripŃia vamală Illyricum

(Publici Portorii Illyrici ) alături de Dalmatia, Raetia, Noricum, Pannonia şi Moesia53. Taxele vamale

(portorium) se încasau pentru mărfuri şi persoane la intrarea în provincie sau în oraşe, la trecerea peste

poduri şi folosirea principalelor drumuri pe uscat şi pe apă. În general, taxa vamală pentru mărfuri era de

2,5% din valoare şi pentru colectarea ei a fost organizat un serviciu special (publicum portorium). Până la

sfârşitul secolului al II-lea serviciul de încasare a taxelor vamale a fost concedat unor particulari

48 D. Protase, ViaŃa economică, în Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu (coordonatori), op. cit., p. 202. 49 Paul Gogeanu, Istoria dreptului românesc, Bucureşti, Tipografia UniversităŃii din Bucureşti, 1986, p. 10. 50

Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 945, tab. VIII apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 212. 51 Maria Dvoracek, op. cit., p. 76. 52

Mihail Macrea, op. cit., p. 135. 53 LucreŃiu Mihăilescu-Bîrliba, Sclavi şi liberŃi imperiali în provinciile romane din Illyricum (Dalmatia, Pannonia, Dacia şi Moesia), Iaşi, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, p. 48.

12

(conductores) care puteau forma şi o societate (societas) cu acest scop, dar ulterior acest serviciu a intrat

în atribuŃiile procuratorilor financiari imperiali54.

§2. Dreptul în Dacia Romană

§2.1. Izvoarele formale ale dreptului roman în Dacia

Principalele izvoare scrise au fost edictele guvernatorilor şi constituŃiunile imperiale. În calitate

de reprezentant al împăratului în provincie, guvernatorul emitea un edict la intrarea în funcŃie. Edictul

provincial (edictum provinciale) stabilea în prima parte normele dreptului roman aplicabile cetăŃenilor

romani din provincie, iar în a doua parte normele dreptului roman aplicabil peregrinilor.

ConstituŃiile imperiale (constitutiones principis) erau deciziile luate de împărate şi după

aprecierea jurisconsultului Gaius aveau valoare de lege. Din cele patru categorii de constituŃii imperiale,

pentru aplicarea dreptului roman în Dacia cele mai importante sunt edictele şi mandatele. Edictul imperial

(edicta) sunt asemănătoare cu edictele magistraŃilor, cu diferenŃa că erau aplicabile întregului imperiu şi

în tot timpul vieŃii împăratului. Prin edictele sale împăratul introducea noi principii de drept sau lua

dispoziŃiuni privind o anumită categorie de persoane55. În acest sens amintim edictul împăratului Antonin

Caracalla din anul 212 prin care s-a acordat cetăŃenia romană tuturor peregrinilor cu excepŃia celor

deditici. Mandatul (mandata) erau instrucŃiuni date de împărat guvernatorilor provinciilor imperiale şi

proconsulilor şi nu erau obligatorii decât pentru destinatar.

Alături de normele dreptului scris, în Dacia romană au fost aplicate şi acele norme ale dreptului

autohton cutumiar (consuetudo) care nu intrau în conflict cu principiile dreptului roman. În relaŃiile dintre

peregrini, dar mai ales în cazul raporturilor comerciale dintre cetăŃenii romani şi peregrini se aplica

dreptul ginŃilor (ius gentium).

§2.2. TăbliŃele cerate

Principalul izvor care atestă aplicarea dreptului roman în Dacia îl reprezintă tăbliŃele cerate

ascunse în minele de aur de la Alburnus Maior (Roşia Montană) în preajma anului 167 d. Hr. Ele sunt

formate din câte trei tăbliŃe de brad, legate împreună. FaŃa primele tăbliŃe şi spatele celei de a treia nu au

nimic scris pe ele. Celelalte patru feŃe sunt uşor scobite şi acoperite de ceară peste care s-a scris cu un vârf

ascuŃit cu litere cursive. Din cele 25 de tăbliŃe cerate care au fost descoperite în urma campaniilor

arheologice succesive din perioada 1786 – 1855, doar 14 au putut fi descifrate celelalte fiind iremediabil

deteriorate. 54 D. Protase, op. cit., p. 203. 55 Constantin Stoicescu, Curs elementar de drept roman, Bucureşti, Universul Juridic, 2009, p. 58.

13

S-au găsit astfel patru contracte de vânzare-cumpărare (emptio-venditio), două contracte de

împrumut (cautio-crediti), trei contracte de locaŃiune (locatio-conductio), un contract de societate

(societas), un contract de depozit (depositum), un proces verbal prin care se constată desfiinŃarea unui

colegiu funerar, lista cheltuielilor pentru organizarea unui banchet şi obligaŃia unei persoane de a plăti o

datorie56. ImportanŃa lor pentru cunoaşterea dreptului roman provincial este covârşitoare, deoarece analiza

acestor texte ne arată numeroase abateri de la formalismul şi rigiditatea dreptului roman clasic şi modul

concret de receptare al instituŃiilor juridice romane în provincia Dacia.

§2.3. InstituŃii juridice

Persoanele. Locuitorii liberi din Dacia romană au fost până în momentul edictului împăratului

Caracalla împărŃiŃi în trei categorii: cetăŃeni, latini şi peregrinii. CetăŃenii locuiau în majoritatea lor în

colonii şi municipii şi se bucurau de aceleaşi drepturi civile şi politice ca şi un cetăŃean de la Roma:

dreptul de încheia o căsătorie valabilă (ius conubii); dreptul de a încheia acte juridice (ius commercii);

dreptul de a se înrola în legiuni (ius militiae); dreptul de a fi ales în magistraturi (ius honorum); dreptul de

vot (ius sufragii). Exista o excepŃie în privinŃa proprietăŃii funciare, deoarece nu aveau dreptul de

proprietate quiritară decât acei cetăŃeni care locuiau în cele cinci oraşe care în baza unei ficŃiuni juridice

erau socotite sol roman (ius Italicum): Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca şi Dierna57.

Peregrinii alcătuiau marea masă a populaŃiei libere din Dacia şi erau peregrini obişnuiŃi sau

peregrini deditici. Peregrinii obişnuiŃi puteau să intre în raporturi juridice cu cetăŃenii romani în baza

normelor de ius gentium sau ca urmare a acordării beneficiul lui ius commercii. Peregrinii deditici erau

locuitori ai fostelor cetăŃi desfiinŃate prin cucerire de statul roman, nu puteau deveni niciodată cetăŃeni

romani şi aveau o libertate precară (pessima)58. Edictul din anul 212 al împăratului Caracalla a acordat

cetăŃenia romană tuturor peregrinilor ordinari în scopul lărgirii sferei de impozitare a cetăŃenilor care

plăteau impozitul (vicesima) de 5%, majorat acum la 10%, pentru dezrobiri şi moşteniri. Reforma

împăratului Caracalla este contestată sub aspectul eficienŃei sale în condiŃiile în care şi după anul 212 au

continuat să existe numeroşi peregrini59.

Latinii ocupau o poziŃie intermediară între cetăŃeni şi peregrini, se bucurau de aceleaşi drepturi

patrimoniale ca şi cetăŃenii romani, însă nu se puteau căsători conform legii romane şi nici nu aveau

56 Emil Cernea, Emil MolcuŃ, Istoria statului şi dreptului românesc, EdiŃia a VI-a, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă „Şansa”, 1998, p. 28. 57 „Şi în Dacia colonia Dierna întemeiată de împăratul Traian, cel trecut între zei, se bucură de ius Italicum. Şi Sarmizegetusa se bucură de acelaşi drept; de asemenea colonia Napoca şi Apulum şi satul Potaissa, care a dobândit de la împăratul Sever, cel trecut între zei, dreptul de colonie” (Ulpian, Libro primo de censibus, Digesta Iustiniani, 50, 15, 1, 8 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 153). 58 Vladimir Hanga, Dreptul roman pe teritoriul Daciei, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., p. 96. 59 Constantin Stoicescu, op. cit., p. 58.

14

plenitudinea drepturilor politice60. Puteau deveni cetăŃeni romani fie printr-un act individual de

naturalizare fie prin ridicarea municipiului latin (oppida Latina) la rangul de colonie.

InscripŃiile romane descoperite în Dacia pomenesc deseori de sclavi şi de coloni. Conform

dreptului roman sclavul nu avea personalitate (caput) şi aparŃinea precum un lucru stăpânului său, care îl

putea vinde, închiria sau ucide. Principalul izvor al sclaviei era naşterea, astfel încât copilul sclavei

devenea sclav dacă nu putea dovedi că măcar un singur moment până în momentul naşterii a fost femeie

liberă. O altă sursă a sclaviei a fost captivitatea şi dată fiind istoria politică agitată a provinciei Dacia este

posibil să fi fost şi cea principală.

Colonii reprezentau o categorie a oamenilor liberi care aveau obligaŃii faŃă de stăpânul moşiei pe

care se aflau. Colonul se putea căsători, avea unele drepturi patrimoniale şi trebuia să plătească o

redevenŃă stăpânului ogorului pe care-l lucra. El era însă un adevărat servus terrae neavând libertatea să

se mute la un alt proprietar, putând fi chiar urmăriŃi de stăpânul terenului abandonat printr-o acŃiune reală.

Familia. Căsătoria cetăŃenilor romani era guvernată de normele dreptului civil roman, în vreme ce

în cazul peregrinilor se aplicau cutumele locale (secundum leges moresque peregrinorum). Atunci când

un cetăŃean roman se căsătorea cu o peregrină ce primise ius conubii căsătoria lor era recunoscută de

legea romană (justum matrimonium) iar progeniturile lor deveneau cetăŃeni romani. A fost o situaŃie

frecventă în Dacia romană unde, la fel ca şi în celelalte provincii, militarii eliberaŃi din funcŃie primeau

dreptul de a încheia o căsătorie legitimă cu o femeie peregrină sau latină. În schimb atunci când femeia nu

primise ius conubii sau atunci când uniunea se realiza între un peregrin şi o femeie cetăŃean roman copii

rezultaŃi nu dobândeau cetăŃenia romană. Cu titlu de excepŃie se recunoştea statutul de cetăŃean şi acestor

copii atunci când se demonstra o eroare scuzabilă (erroris causae probatio) cu privire la statutul personal

al unuia dintre soŃi61.

Celelalte instituŃii legate de organizarea familiei romane, precum adopŃia, adrogaŃia, legitimarea,

tutela şi curatela, cunoşteau o fizionomie similară cu aceea din lumea romană peninsulară, cu unele

particularităŃi caracteristice dreptului roman provincial62.

Sclavii nu puteau încheia o căsătorie (matrimonium) deoarece nu erau considerate persoane în

sensul juridic al noŃiunii. Ei realizau o simplă uniune (contubernium) care de multe ori căpăta în fapt

trăinicia unei veritabile căsătorii. ExistenŃa familiei la sclavi rezultă din menŃionarea copiilor, a fraŃilor şi

surorilor sau din formula pro salute sua suorumque în inscripŃiile votive63.

Proprietatea. În Dacia romană principale forme ale dreptului de proprietate au fost proprietatea

provincială şi proprietatea peregrină. Proprietarul provincial nu exercita deplina proprietate asupra 60 Dan łop, Olivian Mastacan, op. cit., p. 26. 61 Vladimir Hanga, op. cit., p. 100. 62 Paul Gogeanu, op. cit., p. 12. 63

Mihail Macrea, op. cit., p. 235.

15

fondului funciar ci doar o posesie specială. El putea înstrăina acest bun socotit o res nec mancipi doar prin

tradiŃiune. Deoarece întregul pământ din provincie era socotit proprietatea împăratului proprietarul

provincial plătea un impozit funciar (vectigal) şi nu putea beneficia de acŃiunea în revendicare ci doar de

o acŃiune utilă creată după modelul acestuia. În mod evident, nici proprietarul peregrin nu avea acŃiunea

reală rezervată doar cetăŃenilor romani titulari ai proprietăŃii quiritare însă pe baza unei ficŃiuni juridice

putea folosi acŃiunea de furt şi acŃiunea legii Aquilia.

Proprietarea quiritară (dominium ex jure Quiritium) era în sistemul juridic roman forma propriu-

zisă de proprietate deoarece oferea titularului stăpânirea deplină asupra unui lucru (plena in re potestas).

Ea nu se întâlneşte însă în Dacia romană decât cu titlu excepŃional în cazul celor cinci colonii romane care

primiseră ius Italicum.

ObligaŃii şi contracte. Desfăşurarea raporturilor juridice obligaŃionale în Dacia romană ne este

relativ bine cunoscută datorită interpretării celor 14 tăbliŃe cerate descoperite la Alburnus Maior. În cazul

contractelor de vânzare-cumpărare se poate observa că s-a folosit procedura mancipaŃiunii deşi aceasta

era un mod formalist de dobândirea a proprietăŃii accesibil doar cetăŃenilor romani sau peregrinilor care

aveau ius comercii. Cu toate acestea într-un contract de vânzare-cumpărare din data de 17 martie 139 cum

anume Maximus al lui Bato cumpără de la Dassius al lui Verzo, „de neam pirust din Kavietum”, prin

mancipaŃiune un copil sclav64. Într-un alt contract de vânzare-cumpărare, datat 16 mai 142, alŃi doi

peregrini, Dassius Brecusu şi Bellicus, tranzacŃionează prin mancipaŃiune un sclav grec65. În aceste

contracte de vânzare-cumpărare s-a evidenŃiat obligaŃia vânzătorului asumată prin stipulaŃiune de a

restitui cumpărătorului dublul preŃului plătit în caz de evicŃiune.

Acestea nu sunt singurele exemple unde sunt evidente ocolirea rigorismului excesiv al dreptului

roman. De pildă, în cadrul unui contract de împrumut din data de 20 octombrie 162 a fost inserată şi o

convenŃie menită să nască pentru debitor obligaŃia de a plăti dobânzi de 1% pentru fiecare zi (centessimae

singulae)66, deşi în dreptul roman clasic simpla convenŃie nu putea genera o asemenea obligaŃie67.

Printre tăbliŃele referitoare la contractele de locaŃiune găsim şi una, din data de 20 mai 164, care

se referă la o locatio operarum prin care o persoană liberă se obligă să muncească în mina de aur în

schimbul unei remuneraŃii. Particularitatea este dată de faptul că deşi la acea vreme dreptul roman

recunoştea obligaŃia patronului (conductor) de a plăti preŃul muncii în caz fortuit sau în caz de forŃă

64 Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 937, tab. VI apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… pp. 212-213. 65 Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 940, tab. VII apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 213. 66 Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 935, tab. V apud Vladimir Hanga, op. cit., p. 215. 67 Emil Cernea, Emil MolcuŃ, op. cit., pp. 28-29.

16

majoră, în Dacia romană s-a acceptat situaŃia ca salariul lucrătorului (locator) să fie redus proporŃional cu

timpul în care mina va fi inundată68.

Contractul de societate era acela prin care două sau mai multe persoane se obligau să pună ceva

în comun spre a atinge un scop determinat. În cazul contractului de societate din data de 28 martie 167

descoperit la Roşia Montană se poate observa cum doi cetăŃeni romani (Cassius Frontinus şi Iulius

Alexander) au încheiat o societas danistarias cu scopul de a oferi celor interesaŃi împrumut cu dobândă.

Deşi aportul lui Iulius Alexander a fost de 500 denari, „bani număraŃi sau în venituri”, iar cel al lui

Cassius Frontinus a fost de 200 denari s-a convenit „orice se va câştiga sau se va pierde va trebui să se

împartă în părŃi egale”. Pentru a se evita orice neînŃelegeri între asociaŃi s-a stabilit că „dacă cineva va fi

prins că va fi făcut vreo înşelăciune prin viclenie… va trebui să dea celuilalt pentru un as un denar…

<iar> pentru un denar 20 de denari, şi după ce va trece termenul <pentru care a fost făcută asocierea>, vor

trebui sau să primească suma mai sus scrisă, sau de va prisosi ceva să împartă”69.

Succesiunea. CetăŃenilor romani din Dacia li se aplicau regulile succesiunii testamentare şi a

succesiunii legale (ab intestat) din dreptul roman. Peregrinii nu aveau capacitate testamentară (factio

testamenti) şi, prin urmare, nici nu puteau testa şi nici nu puteau fi instituiŃi ca moştenitori sau gratificaŃi

ca legatari. Cu titlu de excepŃia se accepta ca militarii să poată institui ca moştenitori persoane peregrine

sau latine70.

Dreptul penal şi procedura de judecată. Guvernatorul provinciei exercita plenitudinea atribuŃiilor

judecătoreşti, deoarece „toate plângerile ce la Roma se îndreaptă la diferiŃi judecători, Ńin de îndatoririle

guvernatorilor”71. El dispunea de drept de viaŃă şi de moarte asupra tuturor locuitorilor provinciei

(imperium gladii). În cazul cetăŃenilor romani acest drept era limitat dreptul de a face apel la judecata

poporului roman (ius provocationes populum)72.

În conformitate cu procedura formulară cetăŃeanul roman trebuia să se adreseze pentru început

guvernatorului sau reprezentantului său (legatus) care le dădea formula pentru a merge la un judecător

pentru a statua in iudicio. Treptat s-a generalizat procedura extra ordinem în baza căreia guvernatorul sau

reprezentantul său judeca personal pricinile fără a le mai trimite la judecător73. Pentru litigiile mai puŃin

68

Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 948, tab. X apud Vladimir Hanga, op. cit., pp. 213-214. 69

Corpus inscriptionum Latinarum, III, p. 951, tab. XIII apud Vladimir Hanga, op. cit., pp. 214-215. 70 Vladimir Hanga, Dreptul roman pe teritoriul Daciei…, p. 107. 71 Marcianus, Libro tertio institutionum, Digesta Iustiniani 1, 18, 11 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I… , p. 114. 72 Dan łop, Olivian Mastacan, op. cit., p. 32. 73 Vladimir Hanga, op. cit., p. 115.

17

importante magistraŃii orăşeneşti aveau iuris dictio şi prin urmare aveau şi „libera putere de a judeca şi de

a constrânge”74.

Peregrinii erau judecaŃi de guvernatorul provinciei sau reprezentantul acestuia. În litigiile dintre

cetăŃenii romani şi peregrini se considera printr-o ficŃiune juridică că pe durata procesului peregrinul avea

calitatea cetăŃean roman (ac si civis Romanus esset): „De asemenea dacă peregrinul intentează un proces

de furt, i se dă printr-o ficŃiune calitatea de cetăŃean roman. La fel dacă un peregrin face o plângere de

daune potrivit legii Aquilia, sau este chemat la judecată pentru acelaşi temei, este socotit la judecată

printr-o ficŃiune <ca fiind> cetăŃean roman”75.

74 Siculus Flaccus, De conditione agrorum, apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 63. 75 Gaius, Institutiones, IV, 37 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 179.

18

Capitolul al III-lea

Vechiul drept cutumiar românesc

§1. Structuri sociale şi politice în „mileniul tăcut”

Retragerea autorităŃilor romane din provincia Dacia a avut drept consecinŃă imediată

dispariŃia focarelor de civilizaŃie urbană în spaŃiul de la nordul Dunării. Fenomenul a fost

accentuat în perioada următoare şi de valurile masive de migratori (goŃi, huni, gepizi, avari, slavi,

bulgari) care s-au abătut peste fosta provincie romană. Oraşele înfloritoare din trecut au decăzut

fie ca urmare a distrugerilor provocate de aceşti migratori fie ca urmare a abandonării lor de către

populaŃia autohtonă care s-a retras spre zone mai ferite.

Forma primară de organizare a populaŃiei daco-romane devine satul, termen ce derivă din

cuvântul latin fossatum prin care se înŃelegea o aşezare apărată printr-un şanŃ întărit cu

palisade76. Mobilitatea demografică şi mai ales necesitatea unei protejări mai eficiente a

membrilor acestor aşezări rurale a determinat gruparea lor în cadrul unor obşti teritoriale săteşti.

Comunitatea obştească era construită, astfel cum arată un document patristic din anul 374, pe o

serie de instituŃii de bază precum: adunarea satului, sfatul bătrânilor, jurământul de veritate şi

solidaritatea dintre membrii săi77.

Creşterea demografică şi dezvoltarea economică au constituit principalele premise care

au dus la transformarea comunităŃii obşteşti în direcŃia personalizării funcŃiei de coordonare şi

reprezentare. În consecinŃă, o serie de atribuŃii obşteşti sociale, juridice şi militare au fost

încredinŃate spre rezolvare unora dintre membrii oştii numiŃi în documente „mai mari ai satelor”

(seniores villarum) sau „jupani” (quos linqua sua supanos vocant)78. Aceştia reglementau

raporturile dintre membrii comunităŃii obşteşti, tot mai divizaŃi de diferenŃierile sociale şi de

consolidarea proprietăŃii funciare privare, şi dintre obşte în ansamblul său şi forŃa militară

dominantă a migratorilor.

Termenul de jupan este de origine slavă şi se întâlneşte la mai multe popoare care au

intrat în contact cu slavii o perioadă mai îndelungată de timp. Pe teritoriul românesc, acest 76 Dan łop, Olivian Mastacan, op. cit., p. 40. 77 Şt. Olteanu, Eugenia Zaharia, R. Popa, RealităŃi sociale (obştea sătească teritorială: instituŃii caracteristice şi funcŃii sociale; procesul de diferenŃiere socială), în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), Istoria românilor, vol. III, Genezele româneşti, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 64. 78 Ibidem, p. 67.

19

termen are semnificaŃia de conducător politico-militar şi este echivalent cu alte denumiri care se

regăsesc în izvoarele narative, precum duce, cneaz, jude sau voievod79. În jurul lor s-a structurat

un aparat de ordine care şi-a asumat funcŃii publice permanente atât în avantajul conducătorului

politic cât şi al comunităŃii în ansamblu. Pentru întreŃinerea acestui aparat administrativ, aflat

încă în faza sa embrionară, erau necesare venituri sigure astfel că darurile obişnuite din trecut nu

au mai fost suficiente şi s-au impus dări şi prestaŃii cu caracter social obligatoriu80.

Perioada secolelor VIII-XI a reprezentat şi momentul relansării vieŃii urbanistice în

spaŃiul de la nordul Dunării. Noile structuri teritoriale, care se vor consolida treptat odată cu

dobândirea statului de reşedinŃă pentru liderii politico-militari locali şi cu îndeplinirea unor

funcŃii administrativ-fiscale, vor dezvolta o terminologie specifică precum urbs, civitas, oppidum

şi forum în documentele de limbă latină, iar mai târziu târg în documentele cancelariilor Ńărilor

române81.

În secolele XIII-XIV toate aceste prefaceri demografice, socio-economice şi politice au

condus spre un proces de constituire a unor formaŃiuni prestatale. Ele s-au format prin

confederarea obştilor săteşti tradiŃionale sub forma unor uniuni de obşti denumite în vechile

izvoare scrise „Ńări” ( terrae, zemlja). Aceste „Ńări” româneşti nu erau simple unităŃi geografice, ci

entităŃi politice şi de drept corespunzătoare unui teritoriu. De multe ori corespundeau unui cadru

geografic natural şi aveau ca principale componente teritoriul, populaŃia şi structurile lor politice,

militare şi ecleziastice82.

Diploma ioaniŃilor din data de 2 iunie 1247 prezintă mai multe astfel de entităŃi politice

în spaŃiul dintre CarpaŃi şi Dunăre: „Ńara Severinului” (terram de Zeurino), „cnezatele lui Ioan şi

Farcaş” (kenazatibus Joannis et Farcasii), „Ńara cnezatului voievodului Litovoi” (terra kenazatus

Lytuoy woiauode), „Ńara lui Seneslau, voievodul românilor” (terra Szeneslai, woiavode

Olahorum)83. Şi pentru spaŃiul est-carpatic izvoarele scrise atestă prezenŃa unor „Ńări” sau

79 Şt. Olteanu, R. Popa, M. Rusu, Structuri politice (uniuni de obşti, „Romanii” populare, voievodate şi „ Ńări” româneşti, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., pp. 99-100. 80 Şt. Pascu, M. Rusu, Şt. Olteanu, R. Popa, FormaŃiuni politice româneşti şi lupta lor pentru neatârnare, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., p. 240. 81 Şt. Olteanu, Începuturile vieŃii urbane medievale, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., p. 228. 82 Şerban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea, Între Cruciată şi Imperiul Mongol, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993, p. 58.

83 Şt. Pascu, N. Constantinescu, V. Spinei, R. Popa, Cnezatele, voievodatele „Ńările” româneşti şi tendinŃele lor de autonomie şi de unificare, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., pp. 368-369.

20

aminteşte de o serie de conducători militari, ceea ce presupune existenŃa unor uniuni de obşti

consolidate. Astfel, misionarul Pian di Carpine aflat în drum spre curtea hanului mongol scrie de

ducele Olaha, cel mai probabil un eponim, iar istoricii arabi de la începutul secolului al XIV-lea

Baibars şi an-Nuwari vorbesc despre „Ńara românilor”84.

În interiorul arcului carpatic mai mult de 20 de „Ńări” româneşti şi-au dezvoltat în secolele

al XII-lea şi al XIII-lea forme superioare de organizare social-politică. Ele au continuat să existe

şi în secolul următor chiar în condiŃiile diminuării autonomiei lor interne ca urmare a măsurilor

de unificare politico-administrativă şi juridică promovate de regii unguri din dinastia angevină85.

Astfel cum se observă din izvoarele narative, din documentele regalităŃii maghiare sau ale

cancelariei papale formele tradiŃionale de organizare politică a societăŃii româneşti în secolul al

XI II-lea au fost cnezatul şi voievodatul. Cnezatul a reprezentat puterea politică exercitată asupra

unui grup de sate sau a unor uniuni de sate, în general în cuprinsul unor regiuni delimitate natural

de mediul geografic. Avea în frunte un individ sau un grup familial care exercita atributele

puterii politice şi judecătoreşti şi avea beneficiul economic al funcŃiei sale. Voievodatul era o

instituŃie direct politică, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către

cnejii unui grup de cnezate, asociaŃi în exerciŃiul funcŃiunii lor războinice, şi al celor politice

legate de acestea. În secolul al XIII-lea, atât cnezatul cât şi voievodatul erau instituŃii statornicite

ereditar în mâinile unor familii, între membrii cărora se făcea alegerea în funcŃie86.

§2. Ius Valachicum

În cadrul obştilor săteşti teritoriale relaŃiile sociale erau reglementate de o serie de

rânduieli ce s-au perpetuat în comunitate şi care au căpătat valoare obligatorie. Acest drept

cutumiar asigura un minim de echitate socială absolut necesară oricărui sistem de drept87 şi

cuprindea atât reguli de drept privat cât şi reguli de drept public88. Fizionomia sa primară a fost

îmbogăŃită odată cu transformările de natură feudală din societatea românească medievală, dar în

reperele sale fundamentale el a rămas neschimbat. Oferind întotdeauna soluŃii juridice pentru 84 Victor Spinei, Moldova în secolele XI – XIV, Chişinău, Universitas, 1994, p. 275. 85 Şt. Pascu, N. Constantinescu, V. Spinei, R. Popa, op. cit., p. 376. 86 Şerban Papacostea, op. cit., p. 58. 87

Vladimir Hanga, Istoria dreptului românesc, Dreptu cutumiar…, p. 38.

88 Andrei Rădulescu, Note privitoare la obiceiul pământului, în Pagini din istoria dreptului românesc, EdiŃie îngrijită, comentarii şi note, studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1970, p. 128.

21

toate aspectele vieŃii publice şi private, dreptul cutumiar a fost acceptat şi în statele medievale

româneşti ca o firească completare a dreptului scris oficial.

Originea acestui sistem juridic cutumiar care s-a dezvoltat şi s-a transmis în societatea

românească timp de aproape un mileniu rămâne încă subiect de controversă. Deşi este unanim

acceptată ideea că desăvârşirea dreptului cutumiar cunoaşte un proces complex de influenŃări

reciproce între generaŃii şi chiar între comunităŃi diferite, s-au exprimat opinii diverse cu privire

la elementul precumpănitor în acest univers juridic. S-a încercat identificarea acestui element fie

în dreptul roman, aculturat mai cu seamă în forma sa răsăriteană89, fie în fondul juridic preroman

de esenŃă geto-dacă sau chiar tracă90. AlŃi autori au supradimensionat influenŃa popoarelor

migratoare, în special a slavilor, în construirea unui sistem juridic ce a devenit ulterior propriu

comunităŃilor de autohtoni.

Opiniile mai recente au abandonat această idee a identificării unui element primordial şi

definitoriu al dreptului cutumiar românesc şi au propus o teorie a unei sinteze suprastructurale.

Conform acesteia edificarea dreptului cutumiar este privită ca un lung proces de cristalizare

instituŃională, grefat pe elementele autohtone geto-dace şi pe cele romane cuceritoare la care s-au

adăugat influenŃe migratorii91.

Denumirea sub care a fost cunoscut acest sistem juridic diferă în funcŃie de izvorul în

care a fost consemnată şi de modul de raportare al autorului documentului faŃă de ansamblul

normelor cutumiare româneşti. În documentele latine ale cancelariei regale maghiare se folosesc

denumirile specifice diplomaticii medievale cu evidenŃierea caracterului etnic: ius Valachicum,

ius Valachorum, modus Olachorum, lex terra, consuetudo terra etc. În documentele scrise în

limba slavonă apar expresiile echivalente de voloskoi zakon, zakon Vlahom sau voloskie pravo.

Pentru documentele scrise în limba română termenul preponderent este acela de obicei („obiceiul

de veac”, „obiceiul pământului”, „obiceiurile pământeşti”) urmat de cel de lege („legea Ńării”,

„l egea pământului”)92.

89 Ibidem, p. 132. 90 Emil Cernea, Emil MolcuŃ, op. cit., pp. 45-46; Mihai T. Oroveanu, Istoria dreptului românesc şi evoluŃia instituŃiilor constituŃionale, Bucureşti, Editura CERMA, 1995, p. 15. 91 Vladimir Hanga, op. cit., p. 38; Ioana Vasiu, Istoria vechiului drept românesc, Cluj-Napoca, Casa de Editură Albastră, 2009, p. 82. 92 Vladimir Hanga, op. cit., pp. 41-42.

22

§3. InstituŃii juridice cutumiare

Persoanele. Principiul fundamental al obştii săteşti era egalitatea dintre membrii săi,

determinată de caracterul stăpânirii devălmaşe asupra pământului şi de participarea tuturor la

munca de producere a bunurilor93. Dezvoltarea proprietăŃii private în detrimentul stăpânirii

devălmaşe va avea drept consecinŃă disoluŃia solidarităŃii de obşte şi apariŃia relaŃiilor de

aservirea specifice societăŃii medievale.

Proprietatea. În cadrul obştii săteşti teritoriale a coexistat stăpânirea devălmaşă cu

proprietatea individuală. Prima formă a dreptului de proprietate a fost o lungă perioadă de timp

predominantă şi se exercita de către toŃi membrii obştii asupra fondului funciar din afara vetrei

satului. Acesta era împărŃit anual prin tragere la sorŃi şi fixarea semnelor de hotar în prezenŃa

bătrânilor satului sau ai satelor învecinate94. Tot în devălmăşie se stăpâneau şi pădurile,

islazurile, apele şi uneltelor agricole mai importante. Proprietatea individuală se exercitat asupra

casei, anexelor şi curŃii înconjurătoare, a uneltelor, animalelor de muncă şi a recoltei propriu-

zise. InvestigaŃiile arheologice asupra aşezărilor din această perioadă au arătat prezenŃa unor

familii-l ăstar (ale copiilor) în imediata apropiere a familiei nucleu, ajungându-se la concluzia

unei posesiuni individuale iniŃiale a suprafeŃei de terne din vatra satului pe care s-au construit

casele descendenŃilor în baza dreptului de moştenire95.

Familia şi rudenia. Familia se prezenta ca o „familie lăstar” fiind organizată în sistem

patrilinear şi patrilocal. Regulile comunitare presupuneau vârsta superioară a soŃului faŃă de soŃie

şi păstrarea ordinii vârstei la căsătorie. Căsătoria constituia sursa puterii părinteşti care oferea

tatălui prerogative extinse sub aspect corecŃional. TradiŃia impunea copiilor ca după căsătorie să

îşi întemeieze propriul cămin, cu excepŃia ultimului care trebuia să rămână în casa părintească96.

Rudenia era fie naturală fie convenŃională, creată prin anumite practici ce urmăreau efecte

patrimoniale sau consecinŃe de ordin moral, precum „înfrăŃirea pe moşie” sau „frăŃia de sânge”97.

93 Emil Cernea, Emil MolcuŃ, op. cit., p. 42. 94 George Fotino, Obiceiuri la fixarea hotarelor, în Pagini din istoria dreptului românesc, Antologie, introducere, note şi bibliografie de Gheorghe CronŃ şi Stanca Fotino, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1972, p. 30. 95 Şt. Olteanu, Eugenia Zaharia, M. Rusu, Şt. Pascu, EvoluŃia structurilor sociale (accentuarea diferenŃierilor sociale; stadiul raporturilor de aservire), în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., p. 218. 96 Vladimir Hanga, Le droit de la famille dans l’ancienne coutume roumaine, în Vladimir Hanga, Études d’histoire du droit, vol. II, Arad, Editura Servo-Sat, f.a., pp. 142-144 97 Idem, op. cit., pp. 36-37.

23

ObligaŃiile. În sistemul cutumiar românesc obligaŃiile aveau la bază reciprocitatea. Ele

luau naştere cu ocazia unor evenimente majore din viaŃa indivizilor (botez, nuntă, înmormântare)

când se făceau daruri sau se prestau diverse servicii, cu ocazia întrajutorării la edificarea unor

construcŃii sau la efectuarea muncilor agricole între rude sau între membrii întregii comunităŃi98.

Contractele se realizau prin simplul consimŃământ al părŃilor cele mai răspândite fiind cel

vânzare-cumpărare şi de schimb.

Dreptul penal şi procedura de judecată. În lumea satului predominau infracŃiunile contra

persoanei şi nu cele contra patrimoniului, ca urmarea a particularităŃilor dreptului de proprietate.

De pildă, însuşirea fructelor pentru consumul imediat nu era pedepsită, ci doar culegerea lor

pentru alte scopuri. În sistemul juridic vicinal pedeapsa maximă era nu moartea ci izgonirea din

cadrul obştii ceea ce echivala cu o veritabilă moarte civilă99.

Pentru judecarea cauzelor avea competenŃă generală conducătorul obştii (jude, cneaz

jupan etc) care era ajutat de „sfatul oamenilor buni şi bătrâni” în situaŃia fapte grave. În mod

excepŃional, puteau participa la judecată alături de conducătorul obştii şi acest sfat şi întreaga

comunitate masculină („grămada satului”)100. Principalele probe administrate erau martorii,

mărturia şi cojurătorii. În toate pricinile privitoare la determinarea şi fixarea hotarelor se folosea

un ancestral procedeu probatoriu cu evidente valenŃe simbolice numit jurământul cu brazda în

cap101.

98 Ioana Vasiu, op. cit., p. 122. 99 Vl. Hanga, L. P. Marcu, ViaŃa politico-juridică şi instituŃiile autohtone în perioada năvălirii populaŃiilor migratoare, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., p. 143. 100 Florin NegoiŃă, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, Universul Juridic, 2011, pp. 58-59. 101 George Fotino, op. cit., pp. 31-47.

24

Capitolul al IV-lea

Dreptul statelor medievale româneşti

§1. Organizarea łării Româneşti şi a łării Moldovei

§1.1. InstituŃiile centrale ale puterii

Domnul. Denumirea provine din cuvântul latin dominus şi desemna pe conducătorul

absolut al celor două łări Române. Domnul se intitula şi mare voievod ca o recunoaştere a

calităŃii sale de conducător suprem al întregii oştiri. În actele oficiale ambele titluri erau

precedate de particula Io care reprezenta forma prescurtată a numelui sfânt Ioan („cel ales de

Dumnezeu”). Această particulă sacră era atribuită domnului de către Biserică în cadrul unei

ceremoniei solemne a mirungerii şi sublinia caracterul de drept divin al domniei102. AtribuŃiile

domnului erau extrem de largi dar ele erau limitate de superioritatea „obiceiului pământului” şi

de obligaŃia de a consulta categoriile privilegiate reunite în Sfatul domnesc sau Adunările de

stări103 .

Domnul exercita toate puterile pe care le avea şeful unui stat suveran. În plan extern,

putea declara război şi încheia pace, negocia şi încheia tratate de alianŃă cu statele străine în

concepŃia feudală a noŃiunii care nu excludea relaŃia de vasalitate. În plan intern, era

conducătorul întregii administraŃii a Ńării, numea dregătorii sau înfiinŃa alte dregătorii. Singur sau

împreună cu Sfatul domnesc putea judeca orice pricină dar în acord cu „legea Ńării” sau

prevederile pravilelor. Avea dreptul de a face legi, exercita patronatul asupra bisericii şi

beneficia de dominium eminens asupra întregului teritoriu al Ńării 104.

Succesiunea la tron s-a bazat pe sistemul ereditar-electiv care acorda marii boierimi sau

unei adunări mai largi dreptul de a alege domnul dintr-o familie domnitoare. Nu exista şi un

sistem statornicit al categoriilor de succesori, astfel încât boierii puteau alege pe orice avea „os

domnesc”: fii legitimi sau naturali, alŃi descendenŃi sau fraŃi buni ori vitregi. Pentru a evita

102 T. Teoteoi, InstituŃii şi viaŃă de stat, în Ştefan Ştefănescu, Camil Mureşanu (redactori responsabili), Istoria românilor, vol. IV, De la universalitatea creştină către Europa „patriilor” , Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 167. 103 Gheorghe I. Brătianu, Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în Principatele române, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995, p. 30. 104 Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, InstituŃii feudale din łările Române. DicŃionar, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1988, p. 171.

25

această situaŃie, care de multe ori general lupte pentru tron şi instabilitate politică, domnii

preferau încă din timpul vieŃii să-şi asocieze un succesor la domnie105.

După instaurarea dominaŃiei otomane boierii au pierdut dreptul de a alege domnul, acesta

fiind numit direct de către Poartă. S-a încercat însă respectarea tradiŃiei istorice, astfel că şi în

această perioadă domnii erau numiŃi dintre succesorii vechilor familii domnitoare. Numirile şi

confirmările în domnie se făceau în schimbul unor sume de banii, ceea ce a încurajat venalitatea

şi a redus masiv durata domniei. În concepŃia otomană, domnii łărilor Române făceau parte din

ierarhia administrativă otomană fiind consideraŃi ca reprezentanŃi ai sultanului106.

Sfatul domnesc. A reprezentat instituŃia fundamentală a Ńării care-l ajuta pe domn în

exercitarea tuturor atribuŃiilor sale. În cadrul său intrau iniŃial marii stăpâni de pământ şi, în mod

subsidiar, dregătorii domneşti. Ulterior, ponderea s-a schimbat astfel că din a doua jumătate a

secolului al XV-lea erau membri ai Sfatului domnesc doar dregătorii sau foştii dregători. La

întrunirile Sfatului mai participau şi mitropolitul Ńării, egumenii marilor mănăstiri şi, eventual, fii

domnului. Numărul membrilor Sfatului domnesc a variat între 20 şi 30 în Moldova şi între 10 şi

15 în łara Românească107. Una dintre principalele atribuŃii era participarea la judecata

domnească, deoarece domnul chiar dacă era judecătorul suprem şi dădea în nume propriu

hotărârea se consulta de cele mai multe ori cu membrii Sfatului domnesc. Interesul politic era

evident deoarece în acest fel boierii erau solidarizaŃi cu hotărârile domneşti108. Începând cu a

doua jumătate a secolului al XVI-lea denumirea a fost înlocuită treptat cu termenul de origine

turcă divan, fără ca termenul Sfat să dispară vreodată cu totul.

Adunările de stări. Pentru rezolvarea unor situaŃii excepŃionale, precum alegerea noului

domn, declararea războiului, recunoaşterea suzeranităŃii, încheierea de tratate, plata tributului,

statutul Ńărănimii sau reforma dreptului scris, erau convocate adunările de stări. Apar în actele

vremii sub diverse denumiri precum sobor, mare sobor, soborul Ńării, soborul obştii, adunare

obştească, sfat de obşte, seim (doar în Moldova)109. Adunările de stări au fost organul

reprezentativ specific lumii medievale şi cuprindea boierimea mare şi mică, clerul înalt, curteni,

negustori şi întregul popor, expresie prin care se înŃelegea mai degrabă reprezentanŃi ai

105 T. Teoteoi, op. cit., pp. 174-175. 106 Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 169. 107 T. Teoteoi, op. cit., p. 185. 108 Mihai T. Oroveanu, op. cit., p. 128. 109

Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 6.

26

târgoveŃilor şi Ńăranilor liberi110. Convocarea se făcea formal de către domn care expunea

adunării nevoile şi dorinŃele sale şi urmau dezbaterile care uneori erau contradictorii. Hotărârea

luată era prezentată sub forma unui hrisov domnesc111.

Dregătoriile. Pentru administrarea Ńării domnul era ajutat de către dregători. Aceştia

aveau întotdeauna sarcini specifice chiar dacă domnul era liber să delege fiecăruia orice sarcini

dorea. Dregătorii erau numiŃi şi revocaŃi de către domn, nu erau retribuiŃi ci răsplătiŃi prin „mila

domnească” prin danii de sate şi scutiri de dări112. În cadrul dregătoriilor exista o ierarhie bazată

pe importanŃa activităŃii lor în administrarea curentă a Ńării şi care a variat în timp. Majoritatea

dregătoriilor au fost comune celor state româneşti medievale şi sunt atestate în documente din

primul veac după întemeierea lor. Ulterior au apărut noi dregătorii, astfel că în primele decenii

ale secolului al XVI-lea sunt cunoscute aproximativ 18 dregătorii113.

Principalele dregătorii erau cele care asigurau desfăşurarea normală a vieŃii de stat prin

exercitarea atribuŃiilor civile sau militare. Ele sunt numite dregătorii publice, dregătorii ale Ńării

sau dregătorii de stat şi îi cuprind pe următorii114:

1. Marele ban. A fost o dregătorie complexă care se întâlneşte doar în „łara de peste

Olt” cu denumirile de ban al Severinului, ban al Craiovei sau mare ban al Olteniei.

Marele ban era principalul reprezentant al domnului în această regiune şi beneficia de

ample atribuŃii administrative, militare şi jurisdicŃionale, inclusiv de dreptul de a

pronunŃa pedeapsa cu moartea pentru hiclenie. Unii bani au considerat această

dregătorie specială ca fiind ereditară, au adoptat un formular diplomatic similar cu al

cancelariei domneşti sau au constituit un sfat bănesc. Domnii łării Româneşti au

stopat aceste încercări separatiste numit şi revocând pe marele ban sau delegând alŃi

mari dregători pentru executarea poruncilor domneşti. În perioada de vacanŃă a

funcŃiei atribuŃiile marelui ban erau îndeplinite de un ispravnic de scaun.

110 Gheorghe I. Brătianu, op. cit., p. 30. 111 Val. Al. Georgescu, Al. Herlea, Adunările de stări. CongregaŃiile nobiliare. Dietele transilvănene, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., p. 274. 112 Mihai T. Oroveanu, op. cit., pp. 133-134. 113 T. Teoteoi, op. cit., p. 186. 114 P. Strihan, Vl. Hanga, Val. Al. Georgescu, Dregătoriile centrale. Bănia Craiovei, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., pp. 291-296, 300-304; Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 9-10, 25, 34-35, 217-218, 277-279, 369, 371-372, 449-450, 502-503, 511-512.

27

2. Marele vornic. În łara Românească a avut iniŃial atribuŃii militare, ulterior

precumpănitor judecătoreşti. Judeca atât în materie penală cât şi în materie civilă

singur sau prin intermediul unui alt dregător sau a unui subaltern. Pentru łara

Românească a existat un singur mare vornic până în anul 1716 când Constantin

Mavrocordat a mai creat o dregătorie similară. În Moldova marele vornic a avut

atribuŃii militare, administrative şi judecătoreşti. Din a doua jumătate a secolului al

XVI-lea a existat un mare vornic al łării de Jos cu reşedinŃa la Bârlad şi un mare

vornic al łării de Sus cu reşedinŃa la Dorohoi. Avea în subordine alŃi vornici, globnici

şi şugubinari.

3. Marele logofăt. În łara Românească avea ca atribuŃii păstrarea marelui sigiliu al

statului, redactarea şi semnarea documentelor domneşti. În Moldova avea aceleaşi

atribuŃii, la care se adăugau cele referitoare la judecarea pricinilor privind stăpânirea

pământului, hotărniciile şi mutarea pietrelor de hotar. Marele logofăt avea în

subordine alŃi logofeŃi şi mai mulŃi slujbaşi de cancelari (dieci şi grămătici).

4. Marele vistier. În ambele łări Române marele vistier era cel care strângea veniturile,

controla bugetul, păstra obiectele de lux vestimentar şi cele de protocol, judeca toate

pricinile în legătura cu impunerea şi perceperea dărilor. În Moldova era obligat ca

trimestrial să prezinte Sfatului domnesc socoteala veniturilor şi cheltuielilor visteriei.

Marele vistier era ajutat de vistieri, logofeŃi de vistierie, dieci de visterie, cămăraşi de

vistierie, birari şi globnici.

5. Marele postelnic. Această dregătorie s-a conturat târziu o dată cu transformarea

dregătorului de curte care presta servicii personale domnului, într-un dregător al Ńării

care mijlocea relaŃia dintre domn şi ceilalŃi dregători sau dintre domn şi trimişii

statelor străine. Din secolul al XVII-lea a avut şi atribuŃii jurisdicŃionale restrânse

asupra personalului din curtea domnească.

6. Marele portar. Avea ca principală atribuŃie obligaŃia de ai primi şi găzdui pe soli

străini, în special pe cei turci, la curtea domnească. Era totodată şi reprezentantul

domnului la pronunŃarea şi executarea hotărârilor privind stăpânirea pământului. În

Moldova această dregătorie s-a numit şi mare uşar.

7. Marele spătar. A fost multă vreme dregător de curte cu misiunea de a purta sabia

domnului la ceremoniile oficiale. În łara Românească din secolul al XVII-lea a fost

28

comandant al armatei, ulterior al cavaleriei. Avea atribuŃii de poliŃie şi de justiŃie

penală faŃă de subalternii săi.

8. Hatmanul. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea această dregătorie a existat doar în

Moldova unde comanda întreaga oştire şi avea atribuŃii administrative şi judecătoreşti

faŃă de cei aflaŃi în subordinea sa.

9. Marele armaş. Avea ca principale atribuŃii cercetarea şi întemniŃarea celor vinovaŃi

de crime, precum şi punerea în executare pedepsei cu mutilarea sau a pedepsei

capitale. Aveau sub comandă temniŃele şi mai mulŃi subalterni la curtea domnească

sau în teritoriu, numiŃi armăşei, care erau înarmaŃi şi organizaŃi milit ăreşte.

10. Marele agă. A fost o dregătorie care apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea în

ambele łări Române. În timp de război comanda pedestrimea, iar în timp de pace

asigura ordinea internă în oraşe şi judeca pricinile civile şi penale de o importanŃă mai

redusă.

Alături de aceste dregătorii care presupuneau exercitarea în mod direct a prerogativelor

autorităŃii de stat, existau şi serie de dregătorii a căror activitate principală era aceea de a se afla

în serviciul personal al domnului sau al curŃii domneşti. Dintre aceşti dregători amintim pe

marele paharnic (aproviziona pivniŃele domneşti şi administra viile domneşti), marele stolnic

(organiza servirea mesei domnului şi aproviziona curtea domnească cu alimente), marele comis

(avea grija hergheliilor şi a grajdurilor domneşti), marele clucer (aproviziona curtea domnească

cu alimente), marele jitnicer (colecta grânele cuvenite domniei şi le depozita în magazia

domnească), marele pitar (asigura pâinea curŃii domneşti), marele cămăraş (cumpăra şi păstra

lucrurile de preŃ necesare pentru fastul curŃii) etc115.

§1.2. Organizarea administrativă şi fiscală

Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale statelor medievale româneşti au precedat

întemeierea acestora, au avut o configuraŃie similară şi o longevitatea ce a depăşit limitele

temporale ale epocii medievale. În łara Românească aceste structuri administrative s-au

organizat în cadrul unor unităŃi geografice naturale (văi, cursuri de râuri) şi au purtat denumirea

de judeŃe. Prin excepŃie, subdiviziunea administrativă din dreapta Oltului a fost cunoscută sub 115

P. Strihan, Vl. Hanga, Val. Al. Georgescu, op. cit., pp. 296-298.

29

numele de Banatul de Severin şi, ulterior, de Banatul Olteniei şi s-a bucurat de o largă

autonomie în raport cu judeŃele. În Moldova unităŃile administrative corespunzătoare au fost

Ńinuturile, a căror denumire era dată de numele oraşelor sau al cetăŃilor de reşedinŃă din

cuprinsul lor116.

Numărul judeŃelor şi al Ńinuturilor din cele două Ńări române a variat în condiŃiile în care

domnul avea libertatea ca prin hrisov să înfiinŃeze sau să desfiinŃeze asemenea unităŃi

administrativ-teritoriale. Se apreciază că în secolele XVI-XVII erau 24 de Ńinuturi în Moldova şi

16 judeŃe în łara Românească117. În fruntea lor se găseau reprezentanŃi ai autorităŃii centrale care

aveau atribuŃii administrative, fiscale, militare şi judecătoreşti. În łara Românească ei se numeau

sudeŃi, sau bani pentru judeŃele din Oltenia, şi aveau în subordine un aparat complex în care

intrau diferiŃi slujbaşi (globnici, birari , podvodnicari), curteni şi slujitori organizaŃi militar sub

comanda marilor vătafi. łinuturile din Moldova care aveau pe teritoriul lor cetăŃi erau conduse

de pârcălabi, iar celelalte de sudeŃi. În mod deosebit, doar Ńinuturile de margine din sud (Putna)

şi nord (CernăuŃi) aveau în frunte staroşti118. De la sfârşitul secolului al XVII-lea judeŃele au fost

împărŃite în plăşi şi plaiuri , iar Ńinuturile în ocoale119.

Oraşele medievale din łările Române erau unităŃi administrative complexe care în afară

de centrul urban propriu-zis (vatra târgului) cuprindea şi o regiune dependentă numită ocol în

Moldova şi hotar sau moşie în łara Românească. Satele din această regiune nu depindeau de

administraŃia fiscală, militară sau judecătorească a Ńinutului sau judeŃului în care se aflau ci se

cârmuiau deosebit prin autorităŃile orăşeneşti120.

Comunitatea oraşelor şi târgurilor era autonomă deoarece avea drept de judecată proprie,

îşi administra veniturile şi îşi alegea conducătorii. Date fiind însă realităŃile vieŃii politice

medievale autoritatea domnului se exercita în mod plenar şi în aceste comunităŃi urbane prin

intermediul funcŃionarilor care exercitau atribuŃii fiscale şi judiciare. Raporturile cu domnia,

drepturile şi libertăŃile comunităŃii erau fixate într-un privilegiu acordat prin uric sau hrisov121.

116 Maria Dvoracek, op. cit., pp. 194-195. 117 T. Teoteoi, op. cit., p. 197. 118 Vl. Hanga, P. Strihan, L. P. Marcu, Organizarea teritorial-administrativă. Dregătoriile locale, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., p. 307. 119 Mihai T. Oroveanu, op. cit., p. 142. 120 P. P. Panaitescu, Interpretări româneşti. Studii de istorie, economică şi socială, EdiŃia a II-a, PostfaŃă, note şi comentarii de Ştefan S. Gorovei şi Maria Magdalena Székely, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994, p. 122. 121 Ibidem, p. 128.

30

Conducerea oraşelor din łara Românească era asigurată de un judeŃ, iar a celor din

Moldova de un şoltuz sau de un voit. Aceştia erau aleşi pe o perioadă împreună cu un consiliu

format din 12 membri numiŃi pârgari de adunarea generală a târgoveŃilor122. AtribuŃiile lor

constau în judecarea litigiilor civile şi penale ale orăşenilor, asigurarea poliŃiei oraşului, încasarea

veniturilor, stabilirea cheltuielilor, păstrarea arhivei oraşului etc.123

O categorie importantă de oraşe o reprezentau reşedinŃele domneşti ca fiind principalele

centre politice şi administrative ale Ńării. Din diverse motive, mai ales politice şi militare, aceste

reşedinŃe domneşti s-au schimbat de-a lungul timpului. În łara Românească de la Curtea de

Argeş reşedinŃa domnească s-a mutat la Târgovişte şi la Bucureşti. În Moldova prima reşedinŃă

domnească a fost la Baia iar ulterior s-a mutat la Suceava124. Începând cu a doua domnie a lui

Alexandru Lăpuşneanu în Moldova s-a introdus un sistem de conducere cu două reşedinŃe

domneşti, la Suceava şi la Iaşi125.

Satele din cele două state medievale româneşti puteau fi libere sau aservite126. Primele

erau locuite de moşneni, în łara Românească, sau de răzeşi, în Moldova. Obştea sătească şi-a

păstrat autonomia iar la conducerea ei se afla un organ colectiv („sfatul oameni buni şi bătrâni”).

Pentru legătura dintre sat şi domnie exista un reprezentant al obştii, ales de săteni, numit

pârcălab de sat (łara Românească) sau vătăman (Moldova). Satele aservite erau domneşti,

boiereşti şi mănăstireşti şi erau conduse în mod direct de un reprezentant (pârcălab, vornic,

ureadnic, vornicel) al stăpânului feudal pe al cărui domeniu se aflau. Acesta transmitea poruncile

stăpânului, veghea la efectuarea muncilor, exercita jurisdicŃia în pricinile mărunte şi strângea

dările.

122 Maria Dvoracek, op. cit., p. 200. 123 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 129. 124 Mihai T. Oroveanu, op. cit., p. 144. 125 Gh. Pungă, łara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, 1994, pp. 130-132. 126

Vl. Hanga, P. Strihan, L. P. Marcu, op. cit., pp. 315-318.

31

§1.3. Organizarea fiscală

Pentru consolidarea internă şi externă a statelor medievale româneşti a fost nevoie de

asigurarea unui sistem de colectare a unor venituri regulate. Principalul izvor al acestor venituri

l-au reprezentat dările plătite de locuitori, urmate de vămi, ocne şi amenzi. Dările erau în natură

reprezentând de obicei 10% din produse, în munca pentru nevoile statului sau ale domnului şi în

bani, proporŃional cu averea contribuabililor. O importantă categorie de venituri era reprezentată

de vămile interne şi de la hotar, de gloabele (amenzile) de orice fel, de ocne şi mine, în special

cele de sare şi aramă127.

În oraşe, pentru folosinŃa caselor şi a curŃilor se plătea domnului o dare specială. În

Moldova se numea bezmen şi consta în plata unor „pietre de ceară” 128. Specific pentru sistemul

fiscal medieval a fost răspunderea solidară a contribuabililor. Începând cu secolul al XVI-lea în

nomenclatorul fiscal al ambelor łări Române a apărut noŃiunea de cislă ce reprezenta obligaŃia

fiscală globală faŃă de domn a unei categorii fiscale sau chiar a întregii comunităŃi. Plata cislei se

efectua în bani şi rareori în natură şi era constituită din cote-părŃi repartizate pentru fiecare

contribuabil individual129.

§2. Izvoarele formale ale dreptului medieval românesc

Dreptul medieval românesc a cunoscut două categorii de izvoare formale: cutuma şi legea

scrisă. Cutuma,element fundamental al sistemului juridic vicinal, a rămas multă vreme

principalul izvor formal şi în condiŃiile organizării societăŃii româneşti în state centralizate.

Apare în documentele medievale sub denumirile zakon, obicei sau lege130 şi este adesea invocată

în găsirea unei soluŃii juridice atunci când legea scrisă se dovedea insuficientă.

Procesul de consolidare a autorităŃii domneşti a impus legea scrisă ca expresie oficială şi

generală a voinŃei domnului în reglementarea raporturilor juridice dintre indivizi sau dintre

indivizi şi stat. IniŃial s-a urmărit adaptarea la realităŃile societăŃii româneşti a normelor dreptului

romano-bizantin care au fost receptate, într-o formă sintetică, prin intermediul unor traduceri sau

127 T. Teoteoi, op. cit., pp. 206-207. 128 P. P. Panaitescu, op. cit., pp. 126-127. 129 Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 101-103. 130 Vl. Hanga, V. Şotropa, Val. Al. Georgescu, Izvoarele dreptului feudal, structura generală şi trăsăturile lui stilistice, în Ioan Ceterchi (coordonator), op. cit., pp. 202-203.

32

compilaŃii în limba slavă sau română. Majoritatea acestor scrieri au avut un conŃinut religios şi

nesistematizat şi au fost lipsite de caracterul oficial. La jumătatea secolului al XVII-lea au apărut

în spaŃiul medieval românesc primele legiuiri civile care au fost tipărite în limba română şi au

beneficiat de autoritate legală.

§2.1. Pravile şi nomocanoane

NoŃiunea de pravilă a avut sensul fundamental de lege scrisă şi defineşte orice scriere cu

un conŃinut juridic copiată sau tipărită în limba slavonă sau în limba română. Pravilele cuprind

nu doar norme juridice, civile sau bisericeşti, dar şi elemente de istorie ecleziastică, lexicoane,

calendare şi biografii. Ele reprezintă atât traduceri, într-o formă adaptată, a unor izvoare ale

dreptului romano-bizantin cât şi compilaŃii cu privire la anumite instituŃii juridice civile sau

penale. Nomocanonul a fost o alcătuire de reguli de drept conŃinând atât canoane bisericeşti cât şi

norme civile (nomoi) cu implicaŃie canonică. Structura nomocanonică a textului de lege a fost

forma dominantă până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind folosită pe scară largă

atât de biserică cât şi de stat131.

Unul din cele mai cunoscute nomocanoane pentru întreaga lume răsăriteană a fost

Sintagma alfabetică a scrisă în anul 1335 de călugărul bizantin Matei Vlastarie. Este considerat

unul dintre monumentele juridice bizantine şi cuprinde canoane, norme civile şi penale

sistematizate după cele 24 de litere ale alfabetului grec. Materia corespunzătoare fiecărei litere

este împărŃită în „capete” ajungându-se la 320 de asemenea subsecŃiuni. După 12 ani de la

momentul apariŃiei Sintagma lui Matei Vlastarie a fost tradusă în limba slavă din ordinul regelui

sârb Ştefan Duşan132. Această formă a circulat şi în łările Române timp de trei secole fiind

copiată sau tradusă în limba română şi constituind unul din principalele izvoare ale

monumentelor dreptului scris.

Primele copii ale Sintagmei lui Matei Vlastarie au fost realizate în a doua jumătate a

secolului al XV-lea de grămăticul Dragomir din Târgovişte (1452) şi de călugărul Ghervasie de

la NeamŃ (1474). La această ultimă traducere au fost adăugate şi alte traduceri slavoneşti după

operele lui Ioan Pustnicul, Nichita Critul, Nichifor al Constantinopolului, Ioan Critul precum şi

131 Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 320.

132 Şt. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, I. Izvoarele, Iaşi, Tip. Goldner, 1933, pp. 124-128.

33

un scurt vocabular de termeni latini explicaŃi. O copie identică acesteia a fost realizată şi în anul

1636 la mănăstirea BistriŃa din porunca soŃiei lui Matei Basarab133.

În secolul al XVI-lea şi primele decenii ale celui următor în ambele state româneşti au

fost lucrate în manuscris mai multe pravile în limba slavonă. Multe nu s-au mai păstrat dar avem

cunoştinŃă de cele apărute în marile mănăstiri din Moldova: Pravila de la Bisericani (1512),

Pravila de la NeamŃ (1567), Pravila de la Putna (1581) şi Pravila de la BistriŃa (1618)134.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea datează şi primele pravile în limba română. În

anii 1570-1580 diaconul Coresi a tipărit la Braşov un nomocanon bizantin tradus în Moldova,

cunoscut astăzi sub numele Pravila de la Ieud deoarece unul dintre exemplare a fost descoperit

în acest sat maramureşean în anul 1921. Acelaşi nomocanon a reprezentant sursa şi pentru

Pravila de ispravă apărută în Moldova primei jumătăŃi a secolului al XVII-lea135. Tot aici a

apărut în anul 1632 din iniŃiativa logofătului Eustratie Pravila aleasă ce are ca principală sursă

Nomocanonul lui Manuil Malaxos. Textul cuprinde în principal dispoziŃii de drept canonic

(reglementarea raporturilor dintre clerici şi dintre clerici şi mireni), dispoziŃii de drept civil

(logodna, gradele de rudenie, căsătoria, divorŃul, zestrea, darurile logodnă, moştenirea etc.) şi

câteva dispoziŃii de drept penal136.

În łara Românească a apărut în anul 1640 din porunca lui Matei Basarab Pravila de la

Govora cunoscută şi sub numele de Pravila cea mică pentru a o deosebi de „Pravila cea mare”

din 1652. La fel ca şi celelalte pravile are atât prevederi de drept canonic, cât şi prevederi laice

civile şi penale. Semnificativ pentru circulaŃia textului de lege în spaŃiul românesc este faptul că

această legiuire a apărut în două ediŃii, una pentru łara Românească şi una pentru Transilvania.

Ele sunt identice ca fond cu singura deosebire că în ediŃia transilvăneană a fost înlocuit numele

lui Teofil, mitropolitul Munteniei, cu Ghenadie „arhiepiscop şi mitropolit a toată Ńara

Ardealului”137.

133 Vl. Hanga, V. Şotropa, Val. Al. Georgescu, op. cit., p. 207. 134 Paul Gogeanu, op. cit., pp. 47-48. 135 Ion Toderaşcu, Legiuirile feudale scrise în spaŃiul românesc medieval, Extras din volumul Profesorului Constantin Cihodaru la a 75-a aniversare, Iaşi, f.e., 1983, pp. 49-50. 136 Şt. Gr. Berechet, op. cit., pp. 160-164. În opinia acestui autor manuscrisul pravilei datează din perioada 1640-1646. 137 Ion Toderaşcu, op. cit., p. 50.

34

§2.2. Carte românească de învăŃătură

Prima pravilă laică şi oficială din spaŃiul românesc a apărut în anul 1646 în tiparul

domnesc al mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi sub titlul Carte românească de învăŃătură de la

pravilele împărăteşti şi de la alte giudeŃe cu zisa şi toată cheltuiala lui Vasile Voievodul şi

domnul łării Moldovei din multe scripturi tălmăcite din limba elinească pe limba românească.

Astfel cum reiese din acest titlu, lucrarea a apărut din iniŃiativa domnului moldovean Vasile

Lupu însă realizarea ei s-a datorat eforturilor logofătului Eustratie, autorul Pravilei alese din anul

1632.

În structura pravilei pot fi identificate două mari părŃi138. Prima parte este împărŃită în 16

pricini şi acestea în 252 articole. Cuprinde dispoziŃii privitoare la raporturi juridice dintre săteni

sau dintre stăpânii de moşii şi vecini (încălcarea hotarelor, schimburile de pământuri,

pământurile părăsite, împărŃirea roadelor, furtişaguri, răspunderea pentru vite, pentru pomi,

incendii, situaŃia semănăturilor şi construcŃiilor pe locuri străine, pentru mori etc., prevăzându-se

sancŃiuni pentru abateri)139, la furt şi tâlhărie, la vama domnească şi la „semnele furtişagului”.

A doua parte se numeşte generic Pravile împărăteşti pentru şi este împărŃită în 77 glave

cu un total 902 articole. Sunt cuprinse atât dispoziŃii de drept penal (suduirea dregătorilor,

falsificarea de monedă, uciderea, răpirea, bigamia, adulterul, proxenetismul, incestul, raptul,

ierosilia, violul, sodomia, injuria) cât şi de drept civil (moştenirea, căsătoria, despărŃenia,

pierderea zestrei, repudierea soŃiei, obligaŃia soŃiei de coabitare cu soŃul, găsirea comorii,

atribuirea către mănăstire a averii călugărului fugit)140. Există şi reguli de drept canonic (hulirea

patriarhului, hiclenirea cinului călugăresc, abateri călugăreşti) însă sancŃionarea faptele clericilor

nu formează capitol separat ci sunt integrate printre cele referitoare la mireni care reprezintă

majoritatea141.

Sursele acestei pravile au fost reprezentate de compilaŃiile romano-bizantine şi bizantine,

în special cea realizată în secolul al VIII-lea de împăraŃii Leon şi Constantin Isauricul referitoare

la reglementarea relaŃiilor agrare. Elementele de drept penal din cuprinsul pravilei au fost

138 Şt. Gr. Berechet, op. cit., pp. 165-166. 139 Carte românească de învăŃătură, Introducere, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1961, p. 13. 140 Ibidem. 141 Şt. Gr. Berechet, op. cit., p. 166.

35

inspirate de lucrarea Praxis et Theorice criminalis (1616) aparŃinând celebrului jurist italian

Prosper Farinaccius142.

§2.3. Îndreptarea legii

În anul 1652 din porunca domnului łării Româneşti, Matei Basarab, a fost tipărită la

Târgovişte pravila Îndreptarea legii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească şi

împărătească de toate vinile preoŃeşti şi mireneşti. Şi această lucrare are două părŃi însă, astfel

cum se observă chiar din titlu, dispoziŃiile de drept canonic sunt mult mai numeroase în

comparaŃie cu pravila similară din Moldova.

Prima parte referitoare la Pravilele împărăteşti cuprinde în 417 glave (capitole)

preponderent reglementări de drept laic. Sunt incriminate mai multe fapte penale (ajutarea

vinovatului, amestecarea de sânge, calpuzănia, furtişagul, hainia, hiclenia, ierosilia, lovirea,

otrăvirea, răpirea, uciderea etc.) şi sunt prevăzute faptele care micşorează sau exclud pedeapsa

(dolul, mânia, vârsta, beŃia, nebunia, obiceiul locului, ascultarea de cel mai mare, slăbiciunea

fi rii, somnul, dragostea, schimbarea firii, necunoaşterea pravilei). DispoziŃiile de drept civil nu

beneficiază de o reglementare unitară, astfel încât printre glavele referitoare la sancŃiunile de

drept penal se regăsesc prevederi referitoare la bunuri, camătă, capacitate juridică, căsătorie,

găsirea comorii, donaŃie, despărŃenie, dijmă, filiaŃie, putere părintească, logodnă, succesiune,

testament, obligaŃii agrare. Nu lipsesc dispoziŃiile de drept canonic, la care se adaugă norme de

organizare bisericească, formulare de scrisori şi de cărŃi eliberate de clerici, literele alfabetului

grec, chestiuni de geografie generală şi alte cunoştinŃe „de tot folosul”143.

A doua parte din Îndreptarea legii corespunde exclusiv dreptului bisericesc şi cuprinde

canoanele sfinŃilor apostoli, ale sinoadelor ecumenice şi ale sfinŃilor părinŃi. Este în fapt o

traducere după nomocanonul lui Alexie Aristines, nomofilax al marii biserici din Constantinopol,

întocmit din porunca împăratului Ioan Comnenul în secolul al XIII-lea144.

În afară de acest izvor canonic, alte surse ale pravilei muntene au fost Cartea românească

de învăŃătură şi nomocanonul lui Manuil Malaxos din anul 1562. Datorită conŃinutului său

extrem de vast, care răspundea eficient diverselor probleme de drept laic şi bisericesc, pravila lui

142 N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, PrefaŃă de Dan Horia Mazilu, EdiŃie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române, 1996, pp. 184-185. 143 Îndreptarea legii, 1652, Introducere, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1962, pp. 12-13. 144 N. Cartojan, op. cit., p. 166.

36

Matei Basarab s-a bucurat de un mare succes nu doar łara Românească ci în întreg spaŃiul

românesc medieval145.

Partea a II-a

Dezvoltarea ştiinŃei juridice în epoca modernă

Capitolul I

Precursorii ştiinŃei juridice româneşti (1814 – 1860)

§1. Proiecte de coduri şi „Manuale de legi”

La cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, influenŃa ideilor iluministe se manifesta

cu hotărâre şi în łările Române. Secolul fanariot, mai ales în a doua parte a existenŃei sale, a

facilitat circulaŃia ideilor şi a cărŃilor. Unii domni fanarioŃi, înzestraŃi cu o cultură superioară,

precum MavrocordaŃii a căror bibliotecă era celebră în epocă146, şi-au manifestat interesul pentru

modernizarea societăŃii sub aspect instituŃional şi legislativ. Juriştii vremii au fost chemaŃi să

participe la acest efort. ŞtiinŃa dreptului din această perioadă a avut o puternică încărcătură

practică, ea constând în proiecte de coduri, îndreptare teoretice şi practice, „manuale de legi”, în

fapt compilaŃii după cele mai importante legiuiri bizantine. Autorii lor erau învăŃaŃi greci

pregătiŃi în şcolile constantinopolitane şi stabiliŃi apoi în łara Românească sau Moldova unde au

îndeplinit importante funcŃii jurisdicŃionale.

Mihail Fotino Photinopoulos (circa 1730-1781)147 este autorul mai multor sinteze

legislative (1765, 1766 şi 1777), având ca principal izvor Basilicalele. Deşi elaborate ca nişte

proiecte de coduri, acestea nu au fost ratificate de domnie şi au circulat în ambele Ńări româneşti

sub forma unor Manuale de legi148. Dumitrache Panaiotache Catardzi-Fotiade (circa 1730-

1807), în łara Românească, finalizează, în 1793, Arta judecătorească – o lucrare de drept

145 Ion Toderaşcu, op. cit., pp. 52-54. 146 Andrei Rădulescu, Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865, Bucureşti, Institutul de editură şi arte grafice „Flacăra”, 1913, p. 5. 147 Pentru alŃi autori, anul morŃii lui Mihail Fotino este 1789 (Gheorghe CronŃ, Mihail Fotino, în Din gîndirea politico-juridică din România, Figuri reprezentative, PrefaŃă de Ioan Ceterchi, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974, p. 61) 148 Ibidem, pp. 58-66.

37

procedural149, iar în Moldova pravilistul Toma Carra redactează, în anul 1806, prima parte,

referitoare la persoane, dintr-un amplu proiect de cod general intitulat Pandecte.

Toate aceste lucrări sunt expresia efortului de adaptare a dreptului romano-bizantin la

realităŃile româneşti, uşor sesizabil prin încercarea valorificării normelor cutumiare româneşti.

Redactate în limba neogreacă, ele folosesc tradiŃia bizantină în privinŃa sistematizării şi expunerii

materialului.

§2. InfluenŃe iluministe şi primele lucrări de doctrină

În primii ani ai secolului al XIX-lea se accentuează influenŃa ideilor juridice din Occident

şi în spaŃiul românesc. Monumentele juridice ale dreptului roman erau receptate nu doar pe

filieră bizantină, considerată a fi depăşită, ci şi prin intermediul comentariilor pandectiste ale

juriştilor francezi şi germani. În consecinŃă, spiritul juridic apusean, iluminist şi iusnaturalist îşi

găseşte tot mai mulŃi adepŃi şi în łările Române. În plus, ecourile mutaŃiilor politice determinate

de RevoluŃia franceză şi de regimul napoleonian au influenŃat şi gândirea politico-juridică. În

speranŃa unei mai largi difuzări a principiilor şi cunoştinŃelor juridice, ştiinŃa dreptului a început

să fie scrisă şi în limba română, rezultând primele încercări de construire a unui limbaj juridic

modern.

Înscriindu-se în spiritul acelor ani, Introducerea la Manualul juridic (1814) al lui

Andronache Donici (1814), DisertaŃia despre temniŃe (1827) a lui Constantin Moroiu şi a doua

lecŃie de deschidere a lui Christian Flechtenmacher sunt considerate „cele mai importante

producŃii teoretice ale culturii noastre juridice de la începutul secolului al XIX-lea”150. Prin

limbajul juridic utilizat, ce demonstrează pregătirea superioară a autorilor lor, şi prin efortul de

diseminare a ideilor juridice occidentale aceste lucrări reprezintă primele manifestări moderne

ale ştiinŃei juridice româneşti.

Andronache Donici (1760/1765-1829) a fost una din personalităŃile de marcă ale

Moldovei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor. Având studii la

Academia Domnească din Iaşi (unde erau predate de cunoscuŃi învăŃaŃi ai timpului limbile

149 Radu Dimiu, ExistenŃa literaturii juridice române, în „Pandectele Române”, Anul XXI, Caietul 1-3, Partea a IV-a, 1942, p. 33. 150 Valentin Al. Georgescu, Andronache Donici, în Din gîndirea politico-juridică din România, Figuri reprezentative, PrefaŃă de Ioan Ceterchi, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974, p. 87.

38

străine, dreptul romano-bizantin, dreptul natural şi filozofia) şi la şcolile constantinopolitane151,

beneficiar al unei solide culturi umaniste şi vorbitor al mai multor limbi străine, el a fost

judecător şi a îndeplinit importante demnităŃi administrative în timpul mai multor domni

fanarioŃi152. A făcut parte din comisiile pentru redactarea Codului Calimach (1817) şi a Codului

penal şi de procedură penală din 1820-1826.

Între anii 1804 şi 1805, Andronache Donici a redactat o primă variantă (cuprinzând 40 de

titluri şi 313 paragrafe) a unui Manual de legi153. Un deceniu mai târziu, în anul 1814, a publicat

o altă variantă mult îmbogăŃită, care datorită operei de codificare oficială a domnului Scarlat

Calimach (1812-1819) a rămas un cod privat. Folosind surse din dreptul roman şi cel romano-

bizantin, din dreptul cutumiar românesc şi din hrisoavele domneşti, ediŃia tipărită la Iaşi în anul

1814 este o lucrare complexă structurată în 43 capitole şi 509 paragrafe. Sunt cuprinse dispoziŃii

de drept civil (contracte, drepturile reale, persoanele şi relaŃiile de familie, moştenirea

testamentară şi legală), dar şi de drept penal, organizare judecătorească şi procedură154.

Spre deosebire de alte lucrări de acest gen, Manualul juridic al lui Andronache Donici are

meritul de a fi „prima legiuire mai mare scrisă în româneşte”. Din perspectiva dezvoltării ştiinŃei

juridice româneşti, deosebit de importantă este Introducerea (Predoslovia) Manualului juridic,

aceasta fiind considerată „prima operă originală de doctrină juridică în limba română”155.

Dovedind o bună cunoaştere a surselor dreptului roman şi bizantin, dar şi a ideilor iluministe şi

jusnaturaliste, Andronache Donici a realizat o scurtă expunere a legislaŃiei romane şi bizantine de

la Legea celor XII Table până la Hexabiblul lui Constantin Armenopol şi a arătat principiile

după care s-a călăuzit şi sursele pe care le-a folosit.

Christian Flechtenmacher (1785-1843) a ocupat în perioada 1819 – 1841 a funcŃia de

„j urisconsult al statului” în Moldova 156. În toată această perioadă s-a manifestat ca un personaj

151 Andrei Rădulescu, Doi pravilişti români. Logofătul Nestor Craiovescu. Andronache Donici, Craiova, Institutul de Arte Grafice „Ramuri”, 1923, pp. 32-33; Tudor Crăciun, Andronachi Donici, în „Revista română de drept”, nr. 10, 1972, p. 65. 152 Valentin Al. Georgescu, op. cit., pp. 73-74. 153 Valentin Al. Georgescu, De la proiectele de codificare ale prinŃului de Ligne pentru Moldova la Manualul de legi al lui Andronache Donici, Dubla versiune (1805-1814), Geneza şi semnificaŃia istorică a acestui manual, în lumina unui nou manuscris datat, în „Studii şi cercetări juridice”, anul 14, nr. 2, 1969, pp. 324-328. 154 Andrei Rădulescu, Juristul Andronache Donici, în Pagini din istoria dreptului românesc, EdiŃie îngrijită, comentarii şi note, studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1970, pp. 316-317. 155 Valentin Al. Georgescu, op. cit., p. 327. 156 Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Christian Flechtenmacher, ContribuŃii la viaŃa şi activitatea sa, Cu o prefaŃă de P. Dragomirescu, Iaşi, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1931, p. 3.

39

important în toate marile acŃiuni în vederea modernizării legislaŃiei şi ştiinŃei dreptului din acest

Principat. A fost unul dintre principalii autori ai Codului Calimach (1817), fapt sesizabil după

masiva influenŃă austriacă157, a tradus în româneşte din legislaŃia romano-bizantină, a elaborat

mai multe proiecte de legi şi a oferit ample şi argumentate consultaŃii juridice autorităŃilor sau

particularilor.

Împreună cu pravilistul Anania Cuzanos a tipărit, la data de 16 septembrie 1815, primul

dicŃionar juridic românesc ce cuprinde 120 de cuvinte din materia dreptului civil, având la sfârşit

echivalentul lor în greceşte şi latineşte158. Timp de mai mulŃi ani a lucrat la un alt dicŃionar de

drept civil (Lexicon juris civilis), de proporŃii mai vaste, cuprinzând pe lângă definiŃie şi o scurtă

descriere a instituŃiilor. Însă manuscrisul acestui dicŃionar, cuprinzând şi o serie de consultaŃii, nu

a mai fost tipărit159.

Lui Christian Flechtenmacher i se datorează şi prima încercare de editare a unei reviste

juridice în limba română. În condiŃiile multiplelor transformări în direcŃia modernizării dreptului

din primele decenii ale secolului al XIX-lea, o astfel de revistă „ar fi însemnat pentru cei de

atunci o stea călăuzitoare în materia ştiinŃei şi mai ales a aplicării dreptului”160. Proiectat să apară

lunar, începând cu data de 1 ianuarie 1838, sub denumirea de Jurnal juridic (Jurnal al legilor),

acest periodic era destinat, în primul rând, informării magistraŃilor dar şi tuturor celor pasionaŃi

de ştiinŃa legilor. Lista de subscripŃie deschisă de Flechtenmacher pentru finanŃarea revistei, prin

plata anticipată pe un an de zile a abonamentului, a fost completată de un număr insuficient de

persoane, astfel că şi acest interesant proiect a fost abandonat161. DificultăŃile financiare au făcut

imposibilă şi apariŃia, în anul 1838, a unei ample lucrări în mai multe tomuri (Condica civilă a

românilor, scrisă în limba naŃională), care ar fi avut o bună rezonanŃă în rândul practicienilor162.

De numele lui Christian Flechtenmacher sunt legate şi primele încercări de dezvoltare a

învăŃământului juridic în limba naŃională. Valoroasa sa iniŃiativă, din data de 10 ianuarie 1830,

de realizare a unui Institut privat pentru învăŃătura Dreptului roman nu s-a realizat. Însă în

157 Andrei Rădulescu, Pravilistul Flechtenmacher, în Pagini din istoria dreptului românesc, EdiŃie îngrijită, comentarii şi note, studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1970, p. 321; C. Bucşan, op. cit., p. 100. 158 Gh. Ungureanu, op. cit., pp. 23-38. 159 C. Bucşan, Christian Flechtenmacher, în Din gîndirea politico-juridică din România, Figuri reprezentative, PrefaŃă de Ioan Ceterchi, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974, p. 105. 160 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 6. 161 Ibidem, pp. 7-14; Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu, Stele de primă mărime ale presei juridice româneşti, Bucureşti, Lumina Lex, 2005, p. 5. 162 Andrei Rădulescu, op. cit., pp. 328-329.

40

acelaşi an a fost numit profesor extraordinar de ştiinŃa legilor la Gimnaziul Vasilian. Ulterior,

după înfiinŃarea Academiei Mihăilene, la data de 16 iunie 1835, Christian Flechtenmacher a

predat cursurile de legi până în anul 1837 când, urmare a opiniilor sale în favoarea dezvoltării

învăŃământului academic în limba naŃională nu în limba franceză, a fost înlăturat de la această

catedră163.

Deşi cariera didactică a lui Flechtenmacher a fost scurtă, ea este una emblematică

deoarece de la el ne-au rămas primele lecŃii de drept în limba naŃională. Cele două lecŃii de

inaugurare a cursurilor de legi (Istoria dreptului românesc sau a pravilelor româneşti, 1830;

Cuvânt către cinstiŃii ascultători de legi, 1836) reprezintă, în esenŃă, expresia gândirii juridice a

lui Christian Flechetnmacher164. Prin discursul său în favoarea romanităŃii dreptului românesc, în

prima lecŃie, şi prin ampla deschidere spre şcoala dreptului natural şi spre ideea manifestării

Dreptului ca garant al armoniei sociale, în cea de a doua, el a dovedit o vastă cultură juridică,

fundamentată pe lectura surselor juridice şi a autorilor moderni.

În Principatul łara Românească o activitate relativ similară a exercitat Ştefan Nestor

Craiovescu (1766-1838)165. Boier erudit, bun cunoscător al legilor Ńării şi al dreptului romano-

bizantin, el a îndeplinit timp de peste trei decenii cele mai importante funcŃii administrative şi

jurisdicŃionale şi a contribuit la dezvoltarea învăŃământului juridic prin reorganizarea Şcolii

Domneşti din timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea (1812-1818). A făcut parte din toate

comisiile pentru elaborarea proiectelor de legi şi coduri şi a avut, alături de Atanasie Hristopol,

un rol important în redactarea Legiurii Caragea (1818). Proiectul din anul 1816 al acestui act

normativ, cu dispoziŃii de drept civil şi drept penal, rămâne „cea mai însemnată lucrare a lui”166.

Nestor Craiovesu nu a scris şi lucrări teoretice, însă prin întreaga sa activitate judecătorească şi

didactică a fost considerat cel mai important jurist al vremii sale, care a contribuit decisiv „la

răspândirea cunoştinŃelor de Drept şi la pregătirea primei generaŃii de jurişti din secolul al XIX-

lea”167.

Unul dintre aceşti juriş ti, discipol al lui Nestor Craiovescu, a fost Constantin Moroiu

(1800-1847). Cu studii de drept la Universitatea din Pisa, unde a obŃinut şi titlul de doctor,, acesta

163 Ibidem, pp. 323-327. 164 Andrei Rădulescu, Două lecŃii de drept Ńinute în anii 1830 şi 1836 de Christian Flechtenmacher, Bucureşti, Editura „Curierul judiciar”, 1930, pp. 7-22. 165 I.C. Filitti, Juristul Nestor, în „Revista arhivelor”, nr. 4-5, 1927-1929, p. 234. 166 Andrei Rădulescu, Doi pravilişti români..., p. 15. 167 Ibidem, p. 14.

41

este considerat „întemeietorul învăŃământului dreptului în łara Românească” 168. La Colegiul

„Sfântul Sava” a predat din anul 1825 şi până la sfârşitul vieŃii cursul de Drept roman precum şi

cursuri de Drept penal şi Drept comercial. În jurul anului 1830 a elaborat un curs de drept

criminal şi a realizat traduceri din InstituŃiile lui Iustinian şi din legislaŃia comercială franceză169.

Constantin Moroiu a rămas cunoscut în istoria ştiinŃei juridice româneşti mai ales printr-o

interesantă lucrare asupra regimului penitenciar (DisertaŃie pentru îndreptarea puşcăriei din

Bucureşti). Acest manuscris, de 29 de pagini, începe cu un istoric al închisorilor din Europa şi

America şi continuă apoi cu prezentarea situaŃiei catastrofale a temniŃei din Bucureşti. Extrem de

interesante sunt soluŃiile propuse de Constantin Moroiu cu privire la remedierea acestei situaŃii

(construirea unui nou local, separarea arestaŃilor preventivi de cei condamnaŃi, gruparea lor după

natura infracŃiunii, munca în închisoare, accentul pus pe educaŃia morală şi religioasă), acestea

arătând interesul autorului faŃă de cele mai moderne teorii din doctrina penitenciară170.

§3. Profesori şi doctori în drept

Un solid impuls în dezvoltarea ştiinŃei juridice româneşti din prima jumătate a secolului

al XIX-lea a fost dat de practica trimiterii unor tineri valoroşi la şcolile de drept din străinătate.

ÎnvăŃarea tradiŃională a dreptului prin casele boiereşti, cu profesori greci ce predau dreptul

romano-bizantin, nu mai era de actualitate ca urmare a penetrării ideilor juridice moderne din

Apus. Se simŃea o uriaşă nevoie de specialişti în aparatul judiciar şi administrativ şi de oameni

capabili să ocupe catedre pentru a predea ştiinŃa dreptului. În mod firesc, autorităŃile au încurajat

acest fenomen selectând tineri studioşi şi oferind burse celor care studiau în străinătate. Mai

numeroase erau însă cazurile tinerilor trimişi în străinătate cu ajutorul financiar al familiei sau al

unor filantropi. Datorită afinităŃii lingvistice şi a curentului francofil din Principate, majoritatea

s-au îndreptat spre FranŃa, dar unii au plecat şi spre universităŃi din spaŃiul german şi italian171.

La Universitatea din Paris, cei mai silitori dintre ei şi-au aprofundat studiile după

obŃinerea licenŃei prin susŃinerea doctoratului în drept cu lucrări ce au produs o bună impresie în

168 Constantin C. Angelescu, Cei dintâi români doctori în Drept de la Paris, Extras din „Dreptul”, Nr. 28 şi 29 din 1928, FundaŃia Culturală Regele Mihai I, 1928, p. 16. 169 Andrei Rădulescu, Cultura juridică românească în ultimul secol, Bucureşti, Cultura NaŃională, 1923, p. 22 170 Ovid Stănciulescu, Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX-lea. Cu un studiu necunoscut al lui Constantin Moroiu, Cluj, Tip. Fondul CărŃilor Funduare, 1933, pp. 24-28. 171 Andrei Rădulescu, Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865..., pp. 39-40, 63.

42

mediul academic francez. Până la înfiinŃarea facultăŃilor de Drept din Bucureşti şi Iaşi,

aproximativ 11 tineri, majoritatea din łara Românească, au devenit doctori ai celebrei facultăŃi

juridice din capitala FranŃei: Petre Manega (1820), Dumitru Gr. Filipescu (1833), Dumitru

Mavrocordat (1847), Gheorghe Costaforu (1850), Constantin Bosianu (1851), Vasile Boerescu

(1857), Gheorghe Grigore Cantacuzino (1858), Dumitru Paul Vioreanu (1858), Constantin

Darvaris (1859), Gheorghe I. Vernescu (1860), Aristide Pascal (1860)172.

Reîntorşi în Ńară ei au activat în administraŃie sau în magistratură, confirmând prin

activitatea lor ulterioară încrederea şi sprijinul acordat. Unii dintre ei vor avea şi preocupări

ştiinŃifice contribuind la dezvoltarea învăŃământului şi a doctrinei juridice româneşti. Aportul lor

a fost decisiv în direcŃia organizării facultăŃilor moderne de drept şi în dinamizarea unei culturi

juridice autohtone. Astfel, Constantin Bosianu (1815-1882) şi Gheorghe Costaforu (1820-

1876) au fost multă vreme singurii profesori ai şcolii de drept din Bucureşti. Începând cu anul

1851, primul a predat cursuri de Drept roman la Colegiul „Sfântul Sava”, iar al doilea cursuri de

Drept civil, Drept penal, Procedură civilă şi Procedură penală. Amândoi au avut o contribuŃie

esenŃială la organizarea FacultăŃii de Drept şi a UniversităŃii din Bucureşti, unde au îndeplinit

cele mai importante funcŃii de reprezentare academică173.

Bogata lor activitate din sfera publică a avut însă repercusiuni în consistenŃa operei

ştiinŃifice. Rolul lui Constantin Bosianu în dezvoltarea literaturii romaniste din România este

minor. Teza sa de doctorat în drept despre acŃiunea pauliană (De l’action Paulienne, 1851)

susŃinută la Facultatea de Drept din Paris a fost apreciată pozitiv şi dar nu a fost urmat de lucrări

esenŃiale. Cursul de drept roman intitulat InstituŃiunile dreptului roman nu s-a păstrat. În parte, el

a fost recuperat prin notele de curs (Elemente de drept roman) publicate de foştii studenŃi

Roşianu şi Drăghicescu, în anul 1865, unde el este frecvent citat174.

În privinŃa lui Gheorghe Costaforu semnificativă rămâne încercarea lui de a pune bazele

unui periodic juridic. Interesat de aplicabilitatea practică a cunoştinŃelor juridice, el a fondat, în

anul 1855, Magazinul judecătoresc, primul volum dintr-o serie ce se dorea o veritabilă

172 Constantin C. Angelescu, op. cit., pp. 4-26; Idem, Gheorghe Costa-Foru, doctor în drept de la Paris (1850), în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»”, Tom XXIII/2, 1986, p. 907. 173 Andrei Rădulescu, op. cit., pp. 46-62; Victoria Popovici, Gheorghe Costaforu (1820-1876), primul rector al UniversităŃii bucureştene, în „Palatul de JustiŃie”, Serie nouă, nr. 1, 1998, p. 3. 174 Valentin Al. Georgescu, Dezvoltarea învăŃământului juridic în Principatele Române în perioada Unirii. Cu prilejul a 100 de ani de la înfiinŃarea facultăŃilor juridice din Bucureşti şi Iaşi, în „Studii şi cercetări juridice”, anul IV, nr. 2, 1959, p. 529.

43

enciclopedie juridică care să cuprindă studii, comentarii de legi şi practică judiciară. Numărul

inaugural colaŃionează mai multe broşuri juridice având teme diferite: Despre drept şi dreptate,

NoŃiuni istorice asupra legislaŃiunilor noastre, Principii de drept public şi administrativ, Un

proiect de lege pentru căsătorii , ConvenŃia pentru organizarea Principatelor Unite încheiată la

Paris la 7/19 august 1858175. Deşi a primit o bună apreciere în epocă Magazinul judecătoresc nu

a avut periodicitate, cel de-al al doilea număr apărând în anul 1872.

Un alt doctor al UniversităŃii din Paris, Vasile Boerescu (1830-1883) a ocupat catedra de

Drept comercial din Bucureşti, începând cu anul 1857176. Cercetările din perioada studiilor la

Facultatea de Drept din Paris s-au concretizat în teza sa de doctorat (Traité comparatif des délits

et de peines au point de vue philosophique et juridique, 1857), o amplă lucrare cu o evidentă

influenŃă beccariană. În cele trei părŃi ale lucrării sale, el a urmărit principiile generale,

fi losofico-istorice, ale dreptului penal şi a insistat asupra clasificărilor şi conŃinutului delictelor şi

pedepselor177. A adus numeroase argumente, de natură morală şi de politică penală, pentru

desfiinŃarea pedepsei cu moartea. În calitate de ministru al JustiŃiei, în anul 1860, a publicat în

prestigioasa Revue critique de législation et de jurisprudence (XVII) anteproiectul unui cod

penal. Studiile sale, cu numeroase elemente de originalitate, şi activitatea sa în domeniul

codificării penale îl recomandă pe Vasile Boerescu drept „cel mai mare penalist al României din

veacul al XIX-lea”178.

În domeniul Dreptului comercial, Vasile Boerescu a publicat primul tratat din doctrina

românească: Explicarea Condicei comerciale române (1859). Pornind de la prevederile Codului

de comerŃ al łării Româneşti, din anul 1840, lucrarea este structurată în trei părŃi: participanŃii la

activitatea comercială, falimentul şi procedura comercială179. Materia a fost abordată comparativ,

fi ind subliniate elementele de apropiere dintre legea comercială română şi legile altor state, în

175 Ilie Stoenescu, Gheorghe Costaforu, Alexandru Şendrea, George Tocilescu, Demetru Negulescu şi Eugen Herovanu, în „Revista română de drept”, anul XXIII, nr. 6, 1967, p. 71. 176 Radu Dimiu, Basile Boerescu, în „Pandectele Române”, Anul XXV, Caietul 3, Partea a IV-a, 1946, p. 21; Emil Cernea, Figuri de jurişti din trecut: Vasile Boerescu (1830-1883), în „Analele UniversităŃii Bucureşti”, Seria ŞtiinŃe sociale, ŞtiinŃe juridice, anul XVI, 1967, p. 117. 177 Petre Ionescu-Muscel, Istoria dreptului penal român. Studiu comparat. Istorie, filosofie, drept, Bucureşti, Editura „Revista positivă penală şi penitenciară”, 1931, pp. 159-161. 178 Ibidem, p. 162. 179 I.L. Georgescu, Vasile Boerescu, cel dintâi profesor de drept comercial muntean şi câteva cuvinte despre Scarlat N. Ghica, în Protagonişti ai dreptului comercial român, ediŃia a doua adăugită şi îngrijită de Ion Băcanu, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2002, pp. 53-54.

44

special Codul comercial francez din anul 1807180. Interesantă este şi partea introductivă a

lucrării, în care Vasile Boerescu a făcut o incursiune în istoria comerŃului, a explicat natura

preponderent agrară a comerŃului românesc şi a recomandat dezvoltarea sectorului industrial, ca

remediu la dinamizarea activităŃii comerciale şi la modernizarea vieŃii economice româneşti.

Alături de aceste nume proeminente, în ambele Principate Române găsim în această

perioadă şi alŃi jurişti care au contribuit la dezvoltarea ştiinŃei juridice româneşti. Activitatea lor

trebuie înŃeleasă în contextul deceniilor cinci şi şase a secolului al XIX-lea, perioadă de

complexe mutaŃii social-politice şi pentru societatea românească. Efortul construirii unei

identităŃi naŃionale s-a fundamentat şi pe contribuŃia acestor pioneri. Chiar dacă lucrările lor nu

se remarcă prin originalitate şi spirit critic, aportul lor este semnificativă prin efortul de a utiliza

o terminologie juridică modernă şi de a crea o cultură juridică modernă.

În Moldova, Damaschin T. Bojincă (1802-1869) a fost, începând cu data de 1 aprilie

1833, cel de-al doilea jurisconsult al statului alături de Christian Flechtenmacher. A ocupat

această funcŃie până la desfiinŃarea acestei instituŃii, în anul 1861, fiind pentru o scurtă perioadă

de timp şi ministru al JustiŃiei (1860-1861)181. Începând cu anul 1841 a fost profesor la Academia

Mihăileană din Iaşi, unde a predat cursuri de Drept roman, Drept civil general şi Drept civil al

Moldovei.

În calitate de jurisconsult a realizat, împreună cu Christian Flechtenmacher, un dicŃionar

de termeni juridici publicat la sfârşitul variantei în limba română a Codului Calimach. Între anii

1833 şi 1834, a redactat un amplu manuscris (ÎnvăŃătura legilor împărăteşti) ce cuprinde

elemente de istorie a dreptului roman, consideraŃii cu privire la importanŃa ştiinŃei dreptului

roman, precum şi analiza instituŃiilor din materia dreptului persoanelor şi a dreptului

lucrurilor182. În sprijinul activităŃii didactice a elaborat şi un curs de Drept penal din care reiese

influenŃa ideilor iluministe şi beccariene, idei ce animau şcoala penală europeană în primele

decenii ale secolului al XIX-lea183.

Ca urmare a reorganizării studiilor juridice din capitala Moldovei, la jumătatea deceniului

al şaselea, a crescut numărul cursurilor elaborate de profesorii Academiei Mihăilene. Cursul de

180 Emil Cernea, op. cit., pp. 117-118. 181 Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă, ContribuŃii la viaŃa şi activitatea sa, Iaşi, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1930, pp. 1-26. 182 Ibidem, pp. 20-21. 183 Gheorghe Ciulei, Damaschin Bojincă, în Din gîndirea politico-juridică din România, Figuri reprezentative, PrefaŃă de Ioan Ceterchi, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974, pp. 133-134.

45

statistică al profesorului Alexandru Papiu-Ilarian (1827-1877), doctor în drept al UniversităŃii

din Padova, are o structură mai complexă fiind apreciat drept „cea mai valoroasă lucrare produsă

de învăŃământul superior înainte de 1859 în Academia Mihăileană” 184. În anul 1866, din poziŃia

de Procuror general al României, Alexandru Papiu-Ilarian a publicat un interesant studiu asupra

responsabilităŃii ministeriale în care analizează comparativ principalele dispoziŃii de drept public

românesc, francez şi britanic. Concluziile sale referitoare la cazurile de responsabilitate a

miniştrilor, la dreptul de porni acŃiunea şi la competenŃa CurŃii de CasaŃie, au constituit repere

pentru reglementarea printr-o lege specială a acestei probleme185.

Simion BărnuŃiu (1808-1864) a desfăşurat timp de aproape un deceniu o extraordinară

activitate în planul vieŃii ştiinŃifice şi sociale din Iaşi. Cursurile sale de Drept natural, de Drept

public şi de Drept al ginŃilor susŃinute la Academia Mihăilenă şi, ulterior, la Facultatea de Drept

din Iaşi, au avut o puternică rezonanŃă în epocă. Între anii 1867 şi 1870, discipolii şi simpatizanŃii

lui Simion BărnuŃiu au publicat postum notele de curs în care se oglindeşte gândirea juridică a

acestuia (Dreptul public al românilor, 1867; Dreptul natural privat, 1868; Dreptul natural

public, 1870)186. Alte cursuri ale lui Simion BărnuŃiu s-au păstrat sub formă litografiată: Codul

civil, partea I (1858-1859); Dreptul ginŃilor. Institutele dreptului roman privat (1859);

IntroducŃiune în ştiinŃa dreptului. NotiŃă preliminară (1858-1859); Istoria legislaŃiei romane

(nedatat), Storia del diritto maritimo (nedatat), Despre constituŃiuni (nedatat)187.

Teodor Veisa (1831-1880) a fost între anii 1858 şi 1860 profesor de Drept civil la

Academia Mihăileană188. LicenŃiat al FacultăŃii de Drept din Paris (1856), el a s-a remarcat ca un

jurist erudit, adept al metodei comparative în cercetarea ştiinŃifică. Lucrarea sa intitulată

ConstituŃia, legea electorală şi organizaŃia judecătorească a Belgiei (1857) a exercitat o mare

influenŃă în epocă. În cuprinsul ei a fost tradusă adnotată ConstituŃia Belgiei din 1831, legea

electorală din acelaşi an şi trei legi privind organizarea judecătorească din anii 1832 şi 1834189.

Apreciată ca fiind cea mai liberală constituŃie europeană, legea fundamentală belgiană a

184 Valentin Al. Georgescu, op. cit., p. 538, nota 3. 185 Emil Cernea, Din concepŃiile politice şi juridice ale lui Alexandru Papiu Ilarian (1827-1877), în „Analele UniversităŃii C.I. Parhon”, Seria ŞtiinŃe sociale, ŞtiinŃe juridice, Anul VIII-IX, numerele 13-14, 1959-1960, p. 61. 186 Ion Vîntu, ContribuŃii la cunoaşterea gândirii politice şi juridice a lui Simion BărnuŃiu, în „Studii şi cercetări juridice”, Anul 9, nr. 4, 1964, p. 666. 187 Idem, Simion BărnuŃiu, în Din gîndirea politico-juridică din România, Figuri reprezentative..., PrefaŃă de Ioan Ceterchi, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974, p. 152, nota 50. 188 Constantin C. Angelescu, Un jurist moldovean uitat: Teodor Veisa, Extras din „Dreptul”, nr. 27-28, 1938, Bucureşti, Tipografia „Cuvântul românesc”, 1938, pp. 3-19. 189 Ibidem, pp. 14-15.

46

reprezentat principalul model pentru proiectul de ConstituŃie elaborat în anul 1859, şi pentru

ConstituŃia României din anul 1866. Cursul de drept civil susŃinut de Teodor Veisa la Academia

Mihăileană a apărut în formă litografiată sub titlul Comentariile Codicelui civil. Deşi incomplet,

deoarece tratează doar partea introductivă şi partea consacrată persoanelor şi lucrurilor, acest

curs este important prin modul comparativ de prezentare a instituŃiilor din Codul Calimach190.

În łara Românească, pe lângă cursurile susŃinute la Colegiul „Sfântul Sava” în perioada

1839 – 1843 de profesorii Ştefan Ferikide (Drept civil), Constantin Brăiloiu (Procedura civilă

şi Dreptul penal), Alecu RacoviŃă (Drept comercial)191, păstrate în manuscris, amintim lucrarea

de drept penal a lui Vasilake Petroni (Comentariile dreptului penal, 1857). Examinând fiecare

articol din Condica penală Ştirbei, această lucrare este mai interesantă în partea introductivă prin

reflecŃiile filosofice şi istorice asupra pedepsei şi a justiŃiei penale192.

190 Andrei Rădulescu, Un vechi curs de drept civil, în „Pandectele Săptămânale”, Anul XXI, nr. 12-14, 1945, pp. 177-178. 191 Idem, Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865..., pp. 36-39. 192 Petre Ionescu-Muscel, op. cit., pp. 157-159.

47

Capitolul al II-lea

ŞtiinŃa juridică în perioada statului român modern (1860 – 1918)

§1. Premise instituŃionale

Prima jumătate a deceniului şapte din secolul al XIX-lea a fost o perioadă plină de

semnificaŃii pentru întreaga societate românească. Realizarea statului naŃional român modern

prin unirea celor două Principate, la începutul anului 1859, şi activitatea efervescentă ce a urmat

în vederea fortificării instituŃionale a acestui act au înscris decisiv naŃiunea română pe traseul

modernizării şi a europenizării. ŞtiinŃa dreptului a participat la acest proces şi a cunoscut un

cadru mult mai favorabil dezvoltării decât în anii anteriori.

Organizarea învăŃământului juridic superior românesc într-o formulă universitară după

model occidental a oferit un puternic impuls ştiinŃei juridice. Facultatea de Drept din Bucureşti

(constituită ca structură aparte de învăŃământul gimnazial, la data de 25 noiembrie 1859, şi

integrată ulterior alături de alte facultăŃi în Universitatea înfiinŃată prin decretul nr. 765 din 4/16

iulie 1864), şi Facultatea de Drept din Iaşi (parte a UniversităŃii inaugurată la data de 26

octombrie 1860)193 au trecut peste dificultăŃile inerente începutului organizării studiilor

academice şi au oferit o amplă perspectivă progresului ştiinŃei juridice. A crescut vertiginos

numărul studenŃilor şi profesorilor, s-au îmbogăŃit disciplinele predate iar raportarea la marile

curente ale gândirii juridice din Europa a devenit mult mai coerentă. Aprofundarea studiilor

juridice la universităŃile din FranŃa, Germania şi Italia a continuat să fie o practică curentă, chiar

dacă organizarea studiilor doctorale în cele două universităŃi româneşti a încercat să ofere o

alternativă viabilă.

Consolidarea bazelor instituŃionale ale statului român modern a necesitat un amplu proces

legislativ, în cadrul căruia ideea fundamentală a fost aceea a specializării dreptului194. Au fost

elaborate şi promulgate coduri de ramură (Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă,

193 Ovidiu Bozgan, Din istoria UniversităŃii din Bucureşti în perioada 1864-1940 (I), în „Revista istorică”, Serie Nouă, Tom II, Nr. 3-4, p. 159; Gh. Platon, V. Cristian (redactori responsabili), Istoria UniversităŃii din Iaşi, Iaşi, Editura Junimea, 1985, pp. 51-53. 194 Alexandru Herlea, Dezvoltarea învăŃământului juridic românesc în epoca modernă, în Studii de istorie a dreptului, Volumul al III-lea, Drept civil. ÎnvăŃământ juridic. Figuri de jurişti. Traduceri, EdiŃie îngrijită, note şi comentarii de Valeriu Şotropa şi Liviu Marcu, PostfaŃă de Liviu Marcu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, pp. 129-130.

48

Codul de procedură penală) şi legi organice în toate marile domenii ale vieŃii sociale (legea

pentru organizarea judecătorească, legea pentru organizarea corpului de avocaŃi, legea

instrucŃiunii publice etc.)195. ConstituŃia din anul 1866 a oferit cadrul organizatoric şi instituŃional

al modernizării.

Toate instituŃiile juridice noi, majoritatea aculturate din legislaŃia apuseană, trebuiau

înŃelese pentru o aplicare eficientă, iar principiile moderne de drept au trebuit să fie asimilate.

Vocabularul juridic românesc a cunoscut în aceste decenii transformări radicale, realizându-se o

ruptură definitivă de terminologia de factură slavă sau bizantină.

§2. Dreptul privat

În domeniul dreptului civil, principala preocupare a fost explicarea instituŃiilor cuprinse

în Codul civil. Elaborat după modelul Codului civil francez din anul 1804, dar inspirându-se şi

din proiectul Codului civil italian elaborat de Pissanelli şi din legea belgiană asupra privilegiilor

şi ipotecilor din anul 1851, Codul civil român ridica importante dificultăŃi pentru o societate

obişnuită cu soluŃiile şi terminologia dreptului fanariot. Din acest motiv, primele lucrări de drept

civil sunt comentarii şi explicaŃii asupra codului promulgat în decembrie 1864. Treptat, o dată cu

maturizarea şcolii de drept civil din România apar lucrări cu un conŃinut mai complex şi cu o

fundamentare teoretică mai solidă. Necesitatea înŃelegerii aprofundate a instituŃiilor şi raportarea

permanentă la legislaŃia europeană au determinat ca majoritatea lucrărilor şi studiilor de drept

civil să conŃină o prezentare comparativă a instituŃiilor din Codul civil românesc cu prevederile

similare din legile vechi româneşti şi din legile străine, în special cele franceze.

Primele contribuŃii aparŃin unor magistraŃi care au înŃeles nevoia unor lucrări explicative

care să vină în sprijinul activităŃii din sala de judecată. Alexandru CreŃiescu (1825-1885) a

iniŃiat o serie de comentarii asupra noilor coduri şi primul volum este dedicat Codului civil:

Comentariu al Codurilor României Alexandru Ioan I: Codul civil (Bucureşti, 1865)196.

195 Grigore ChiriŃă, Organizarea instituŃiilor moderne ale statului român (1856-1866), Bucureşti, Editura Academiei Române, 1999, pp. 101-120; Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza et les institutions de la Roumanie moderne, în „Revue des études sud-est européennes”, Tome XXXV, nr. 1-2, 1997, p. 109. 196 Lucian Predescu, Enciclopedia României, Cugetarea, Material românesc, Oameni şi înfăptuiri, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, 1999, p. 234.

49

Constantin Eraclide (1819-1875), după un volum de drept penal, a publicat o amplă lucrare, în

trei volume, intitulată ExplicaŃiune teoretică şi practică a Codului civil (Bucureşti, 1873)197.

În acelaşi registru, Gheorghe Mârzescu (1834-1911), profesor de Drept civil la

Universitatea din Iaşi (1860) şi la Universitatea din Bucureşti (1896)198, a publicat mai multe

studii explicative asupra instituŃiilor de drept civil: Explicarea introducerii codului civil (Iaşi,

1865), Despre dreptul la succesiune al copiilor naturali (Iaşi, 1865), Le code Couza devant la

religion et la famille (Iaşi, 1870). Ulterior a publicat câteva monografii în care metoda

comparativă este dominantă: Efectul testamentelor şi donaŃiunilor între vii (Iaşi, 1870),

Căsătoria: studiu comparativ după dreptul civil, dreptul canonic şi dreptul civil internaŃional

(Iaşi, 1883).

Constantin Nacu (1844-1919), profesor de Drept civil la Facultatea de Drept din

Bucureşti (1879)199, a publicat prima lucrare ce tratează întreaga materie a Codului civil român

în comparaŃie cu modelul său francez (ComparaŃiune între Codul civil român şi Codul Napoleon,

Bucureşti, 1898-1901). Foarte bine apreciată în epocă, această lucrare surprinde în două volume

esenŃa legii franceze şi inovaŃiile legii române şi face consistente note explicative pe baza

chestiunilor controversate200. În lunga sa carieră didactică la Universitatea bucureşteană

Constantin Nacu s-a afirmat ca un remarcabil civilist. Teza sa de doctorat, susŃinută la

Universitatea din Paris (De certains effets de l’insolvabilité en droit romain et des effets du

jugement de la déclaration de faillite en droit français, 1870), a fost semnalul unei lungi şi

rodnice activităŃi de cercetare. Participarea sa cu studii, articole şi note în principalele reviste

juridice a fost constantă.

În anul 1901, Constantin Nacu a publicat un amplu studiu de 95 de pagini în revista

„Curierul judiciar” cu titlul ExplicaŃiunea titlului preliminar al codului civil. Apogeul muncii

sale l-a constituit masivul tratat în trei volume de Drept civil român (Bucureşti, 1901-1903).

Apreciat drept un comentariu „deplin al codului civil, într-o vreme în care profesioniştii erau

nevoiŃi să recurgă numai la tratatele franceze şi la codurile lacunar adnotate”201, acest tratat se

197 Dimitrie R. Rosetti, DicŃionarul contimporanilor din România (1800-1898), EdiŃia a II-a, EdiŃie îngrijită de dr. Dan Jumară, Iaşi, Editura Alfa, 2004, p. 99. 198 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1900-1901, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, s.a., p. 19. 199 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1912-1913, Bucureşti, Tipografia Profesională Dim. Ionescu, 1913, pp. 16-17. 200 Alex. Velescu, Constantin Nacu, în „Pandectele Române”, Anul XXVI, Caietul 8, Partea a IV-a, 1947, p. 86. 201 Ibidem, p. 86.

50

evidenŃiază prin studierea amănunŃită a evoluŃiei istorice a fiecărei instituŃii de drept civil, prin

sublinierea influenŃelor dreptului occidental şi prin accentul pus pe soluŃiile jurisprudenŃei. În

anii următori, explicaŃiile şi concluziile din acest tratat au fost îmbogăŃite de Constantin Nacu în

manuscrisul unui tratat de drept civil în şase volume. Din nefericire, acest manuscris a fost

pierdut în timpul ocupaŃiei germane a Bucureştiului (1916-1918).

Metoda comparativă a fost abordată şi de un alt clasic al ştiinŃei dreptului civil românesc,

Dimitrie Alexandrescu (1850-1925). Profesor de Drept civil la Facultatea de Drept a

UniversităŃii din Iaşi, începând cu anul 1890, după 15 ani de carieră în magistratură şi avocatură,

el a fost cel mai prolific autor din literatura juridică românească a acestei perioade. Cele mai

semnificative lucrări ale sale sunt ample exerciŃii comparative a legislaŃiei civile româneşti cu

legislaŃia din statele medievale româneşti şi din alte Ńări europene.

În anul 1886 a tipărit primul volum din monumentala lucrare ExplicaŃiunea teoretică şi

practică a dreptului civil român în comparaŃiune cu legile vechi şi cu principalele legislaŃiuni

străine. Până în anul 1915 vor mai apare alte 10 volume rezultând o amplă lucrare ce tratează, în

manieră exegetică, principiile dreptului roman, vechea legislaŃie românească, începând din

secolul al XVII-lea, şi legislaŃia contemporană franceză, italiană, germană, belgiană, spaniolă şi

austriacă202.

În această perioadă a semnat şi alte cărŃi şi studii care s-au bucurat de o bună apreciere în

mediul universitar şi în lumea practicienilor. Droit ancien et moderne dela Roumanie. Etude de

législation comparée (Louvain – Bucureşti, 1897) expune principiile şi instituŃiile dreptului civil

(mai puŃin materia obligaŃiilor), procedura civilă şi face o incursiune în istoria dreptului

românesc de la Pravila lui Vasile Lupu (1646) şi până la apariŃia Codului civil (1864). Datorită

publicării ei într-o limbă de circulaŃie europeană lucrarea a avut meritul de a face accesibile şi

comunităŃii ştiinŃifice din străinătate informaŃiile despre emergenŃa instituŃiilor civile

româneşti203. Metoda comparativă se observă şi în alte studii, de dimensiuni mai reduse, semnate

de Dimitrie Alexandrescu: ObligaŃiile vânzătorului (1893), DivorŃul în dreptul roman şi român

(1897), Despre contravenŃiuni (1906).

202 M. Hacman, Dimitrie Alexandresco (1850-1925), în „Pandectele Române”, Anul IV, Caietul 2, Partea a IV-a, 1925, p. 11. 203 I.Gr. PerieŃeanu, G.P. Docan, Dimitrie Alexandresco, în „Pandectele Române”, Anul XXV, Caietul 1, Partea a IV-a, 1946, p. 4; V.V. Loghin, Dimitrie Alexandresco, în „JustiŃia Nouă”, anul XXII, nr. 1, 1966, p. 68.

51

O bogată activitate publicistică în domeniul dreptului civil a desfăşurat, în ultimele

decenii ale secolului al XIX-lea, şi Alexandru Degré (1839-1900). După obŃinerea doctoratului

în drept la Universitatea din Iena, a început, în anul 1862, o extraordinară carieră în magistratură

pe care a continuat-o până la sfârşitul vieŃii 204. A fost unul dintre principalii animatori ai revistei

Dreptul în paginile căreia a publicat numeroase articole, note explicative şi recenzii. După

moartea sa, discipolii săi au sistematizat şi au adunat toate studiile sale într-o amplă lucrare în

patru volume. Întitulată modest Scrieri juridice (Bucureşti, 1900-1901) această lucrea cuprinde

Materii de drept civil (volumul I), Materii de procedură civilă, drept penal, procedură penală,

drept fiscal (volumul II), Materii de drept comercial, drept public, constituŃional şi administrativ

(volumul III), LegislaŃiune şi monografii juridice, istorice, filozofice (volumul IV)205. InfluenŃa

lui Alexandru Degré asupra literaturii juridice româneşti, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi

începutul celui următor, a fost semnificativă. ErudiŃia studiilor sale, expunerea argumentată şi

lectura critică a literaturii franceze şi germane au avut importante ecouri în doctrina şi

jurisprudenŃa românească.

Alături de dreptul civil, ştiinŃa dreptului roman a continuat să fie principalul reper în

construirea unei veritabile culturi juridice privatiste. Maturizarea şcolii de drept civil din

România a determinat depăşirea etapei când studiul dreptului civil se limita la analiza şi

interpretarea principalelor lucrări de drept roman şi drept romano-bizantin. Adoptarea legislaŃiei

civile moderne şi organizarea învăŃământului juridic au contribuit la conturarea conŃinutului şi

finalităŃii dreptului civil în raport cu studiul dreptului roman. S-au pus, astfel, bazele unei

literaturi romaniste propriu-zise care, pe lângă relevarea principiilor şi instituŃiilor dreptului

roman clasic şi postclasic, a subliniat romanitatea gândirii şi culturii juridice româneşti206.

George Danielopol (1837-1913), doctor al UniversităŃii din Paris şi profesor de Drept

roman la Universitatea din Bucureşti (1865)207, a fost autorul primelor lucrări aprofundate de

drept roman208: Des obligations divisible et indivisible en droit romain et en droit français (Paris,

1864), Diverse fragmente juridice, 4 volume (Bucureşti, 1891-1898), ExplicaŃiunea

204 Alex. Cerban, Alexandru Degré, în „Pandectele Române”, Anul XXV, Caietul 6, Partea a IV-a, 1946, p. 53. 205 Ibidem, p. 54. 206 E. Cristoforeanu, TradiŃia romanistă în conştiinŃa juridică a popoarelor europene, în „Pandectele Române”, Anul XXII, Caietul 3, Partea a IV-a, 1943, p. 54. 207 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1903-1904, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, s.a., p. 17; Mircea DuŃu, O istorie a Avocaturii române, vol. I, De la origini până la primul război mondial, Bucureşti, Editura Economică, 2001, p. 252. 208 Traian Ionaşcu, Istoria ştiinŃelor în România, ŞtiinŃe juridice, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1975, p. 27.

52

InstituŃiunilor lui Justinian (Bucureşti, 1899), De la théorie des exceptions en droit romain

(Bucureşti, 1901).

Ioan Kalinderu (1840-1913), doctor în drept al UniversităŃii din Paris, magistrat şi

administrator al domeniilor Coroanei, a fost autorul mai multor lucrări de drept roman şi de

istorie a antichităŃii romane209. Deşi studiile sale nu se evidenŃiază prin originalitate ele sunt

importante din perspectiva încercărilor de conturare a unei doctrine romaniste (Essai sur les

sources du droit romain, 1864; Droit prétorien et réponse des prudents, 1885).

Principalul reprezentant al metodei ştiinŃifice de cercetare a dreptului roman a fost Ştefan

G. Longinescu (1865-1931). După ce a obŃinut titlul de doctor în drept Universitatea din Berlin

cu teza Gaius als Rechtsgelehrte (1896)210, a predat această disciplină la Universitatea din Iaşi

(1896)211 şi, ulterior, la Universitatea din Bucureşti (1907)212. Teza sa de doctorat a provocat o

puternică controversă în literatura de specialitate prin încercarea de a propune o nouă interpretare

asupra personalităŃii şi operei lui Gaius (secolul al II-lea d.Hr.) şi prin identificarea nucleului

celebrului manual de drept din epoca clasică în scrierea elementară (Decem libri iuris civilis) a

jurisconsultului sabinian Caius Cassius Longinus din secolul I d.Hr. Deşi această interpretare a

avut o slabă influenŃă asupra teoriilor tradiŃionale privind personalitatea şi opera jurisconsultului

Gaius, lucrarea lui Ştefan G. Longinescu a fost apreciată ca fiind „cea mai importantă şi

răsunătoare lucrare de drept roman de acest gen universitar din istoriografia noastră” 213.

În calitate de profesor de drept roman a publicat cunoscutul manual universitar în două

volume (Elemente de drept roman, Bucureşti, 1908), retipărit într-o amplă ediŃie în trei volume

între anii 1921 şi 1927, şi mai multe cursuri litografiate din materia drepturilor reale (1913), a

obligaŃiunilor şi succesiunilor (1920) şi a istoriei dreptului roman (1927). Considerat a fi prima

operă cu adevărat valoroasă din romanistica românească214, acest manual reprezintă o excelentă

209 Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române (1866-1999), DicŃionar, EdiŃia a doua, revăzută şi adăugită cu un Cuvânt înainte de Acad. Eugen Simion, Preşedintele Academiei Române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1999, p. 280. 210 Valentin Al. Georgescu, Profesorul Ştefan G. Longinescu, Romanistul: Teza de doctorat despre Gaius, Berlin, 1896, în „Studii de drept românesc”, Anul 2 (35), nr. 1, 1990, pp. 79-95; Nicolae Corodeanu, Ştefan Longinescu, în „Revista clasică, SecŃiunea de drept roman”, tom III-V, 1941-1943, pp. 168-171. 211 Iulian Teodorescu, Istoricul FacultăŃii de Drept din Iaşi, în „Anuarul General al UniversităŃii din Iaşi”, Tip ărit cu prilejul jubileului de cincizeci ani, Iaşi, Tipografia NaŃională I.S. Ionescu, 1911, p. CLXXII. 212 Valentin Al. Georgescu, Profesorul Ştefan G. Longinescu. Romanistul şi istoricul dreptului românesc. Dascălul, în „Studii şi cercetări juridice”, Anul 33, nr. 1, 1988, pp. 77-79. 213 Ibidem, p. 78. 214 Valentin Al. Georgescu, Ştefan G. Longinescu. Dascălul universitar. Profesorul gânditor. Romanistul, în „Studii de drept românesc”, Anul 1 (34), nr. 1 (4), 1989, pp. 385-386.

53

aplicaŃie a convingerii lui Ştefan G. Longinescu că direcŃia pandectistă trebuie să

precumpănească în primii ani de studiu a juristului modern, deşi nu lipsesc şi accentele critice ale

metodei istorice, aflată de la începutul secolului în plină expansiune.

Domeniul dreptului comercial a cunoscut un puternic impuls o dată cu adoptarea

Codului comercial din anul 1887, care a deschis noi perspective şcolii de drept comercial din

România. În elaborarea acestui cod a fost părăsit modelul Codului napoleonian din anul 1807 şi a

fost aculturat modelul Codului comercial italian din anul 1882, influenŃat, la rândul său, de

principiile inovatoare ale Codului comercial german din anul 1862. În faŃa provocărilor

determinate de rapida dezvoltare a sectorului industrial şi comercial după obŃinerea

independenŃei de stat (1878) şi proclamarea Regatului (1881), legea italiană a fost considerată

mult mai aptă prin caracterul dinamic al instituŃiilor sale. ÎnŃelegerea acestor instituŃii solicita noi

comentarii şi lucrări explicative deoarece contribuŃiile anterioare ale lui Vasile Boerescu şi

Scarlat Ghica nu mai erau considerate de actualitate. Ilustrativ pentru interesul generat de

aplicarea noii legi comerciale în societatea românească este şi faptul că aplicaŃiile doctrinare au

fost iniŃiate de cercetători ce nu făceau parte din mediul academic.

La doi ani de la adoptarea noii legi comerciale, Grigore Maniu215, redactor al revistei

juridice Dreptul, a publicat un succint comentariu asupra problemei falimentului (Noul cod

comercial. Falimentul şi bancruta. Comentariul cărŃii a treia, Bucureşti, 1889). Subiectul ales

este sugestiv prin interesul determinat în lumea comercianŃilor de aplicarea noilor proceduri în

materia falimentului. Vor urma trei volume dintr-un amplu tratat de drept comercial: Dreptul

comercial. ExplicaŃiuni teoretice şi practice asupra Codului de comerŃ român cuprinzând şi

legile speciale (volumele 1-2, Bucureşti, 1893), Legile speciale şi dreptul maritim (volumul 3,

Bucureşti, 1908). În primele două volume, după o valoroasă introducere în istoria dreptului

comercial şi a legislaŃiei comerciale, Grigore Maniu se ocupă de materia comerciantului, a

societăŃilor comerciale, a titlurilor de credit şi a contractelor comerciale. În ultimul volum, a

insistat asupra legilor speciale privitoare la profesiunea comerciantului, legea numelui, a

firmelor, a presei, a teatrului, a brevetelor de invenŃie, a mărcilor de fabrică şi de comerŃ.

215 I.L. Georgescu, Grigore Maniu şi C.N. Toneanu primii comentatori ai Codului comercial român. La împlinirea unui secol de la apariŃia operelor lor, în Protagonişti ai dreptului comercial român…, pp. 37-41.

54

Interesul trezit de adoptarea noii legislaŃii comerciale este dovedit şi de lucrările lui

Constantin N. Toneanu216. De profesie avocat, el este autorul unui Tratat de drept comercial:

după jurisprudenŃă şi doctrină asupra fiecărui articol în parte, în comparaŃie cu articolele

corespunzătoare ale legislaŃiunilor străine (GalaŃi, 1893). Metoda comparativă folosită de

Constantin N. Toneanu, bun cunoscător al doctrinei străine, o regăsim şi în celelalte lucrări ale

acestuia: Falimentul. Tratat sistematic după jurisprudenŃă şi doctrină asupra fiecărui articol în

parte, comparat cu articolele corespunzătoare ale legislaŃiunilor străine (GalaŃi, 1893),

AsociaŃia comercială în participaŃie şi societăŃile civile străine (GalaŃi, 1909), Despre bancrută

(GalaŃi, 1911).

În domeniul dreptului comercial numele de rezonanŃă din această perioadă rămâne cel al

lui Toma Stelian (1860-1925). A debutat în cercetarea ştiinŃifică cu o importantă teză de

doctorat susŃinută la Universitatea din Paris în anul 1885: La faillite, étude de législation

comparé et de droit international. Elaborată într-o perioadă în care în societatea franceză materia

falimentului era o problemă controversată, teza lui Toma Stelian s-a bucurat de o bună apreciere

în cercurile academice pariziene217. Fundamentându-şi cercetarea pe o consistentă bibliografie,

autorul a subliniat necesitatea generalizării procedurii falimentului sau includerea în cadrul

codului de procedură civilă a procedurii falimentare şi a insistat asupra conflictelor de legi în

materie de faliment şi asupra condiŃiei juridice a creditorilor străini.

În această calitate de profesor de Drept comercial la Universitatea din Iaşi şi la

Universitatea din Bucureşti218, a oferit prin amplele sale cursuri (Curs de drept comercial, 4

volume, Bucureşti, 1899; Drept comercial, 5 volume, Bucureşti, 1916; Drept comercial. Efectele

de comerŃ în comparaŃie cu legislaŃiile străine, Bucureşti, 1921), bogate explicaŃii şi interpretări

asupra faptelor de comerŃ, societăŃilor comerciale, titlurilor de credit şi falimentului219. Deşi

cursurile sale au rămas doar litografiate, prin spiritul analitic şi bogata bibliografie folosită Toma

Stelian se prezintă ca fiind „părintele adevărat al dreptului comercial”220 în România.

216 Ibidem, pp. 41-42. 217 Idem, Toma Stelian, în Protagonişti ai dreptului comercial român…, pp. 57-58. 218 Gr.L. Trancu-Iaşi, Toma Stelian, în „Pandectele Române”, Anul IV, Caietul 10, Partea a IV-a, 1925, pp. 83-84. 219 I.L. Georgescu, op.cit., pp. 59-61; Traian Ionaşcu, op. cit., p. 32. 220 Aprecierea aparŃine unui alt mare comercialist al vremii, Vasile Dimitriu, şi a fost rostită în cadrul comemorării morŃii profesorului Toma Stelian, în anul 1925, la Facultatea de Drept din Bucureşti (Cf. I.L. Georgescu, op. cit., p. 63).

55

Fără a avea anvergura lui Toma Stelian, Vasile Dimitriu (1859-1928) a fost unul dintre

cei mai importanŃi comercialişti români de la începutul secolului al XX-lea. A urmat lui Toma

Stelian la catedra de Drept comercial a UniversităŃii din Iaşi (1897) şi, ulterior, după o scurtă

perioadă petrecută la Universitatea din Cluj (1919-1924), a preluat catedra de la Universitatea

din Bucureşti (1925)221. Cele mai importante lucrări, care îl individualizează în istoria ştiinŃei

juridice româneşti, le-a scris în perioada ieşeană a carierei sale didactice222. Alături de un curs

li tografiat de Drept comercial (Iaşi, 1902) în care impresionează maniera originală de tratare a

materiei, a publicat o importantă monografie asupra unui contract comercial (Contractul de cont

curent, Bucureşti, 1906). În cele trei capitole ale lucrării a folosit o amplă bibliografie italiană

(Vidari, Vivante, Maghieri) şi franceză (Noblet, Merlin, Alauzet, Lyon-Caen) şi a prezentat în

manieră exhaustivă natura juridică, utilitatea, efectele şi încetarea acestui contract223.

Alături de aceste nume şi alŃi jurişti au contribuit prin lucrările lor la edificarea unei

li teraturi de drept comercial în România. Unul dintre aceştia este Constantin C. Arion (1855-

1923), doctor al UniversităŃii din Paris (De la puissance paternelle à Rome, en France et en

Roumanie, 1878) şi profesor al UniversităŃii din Bucureşti începând cu anul 1913224. În scurta sa

carieră didactică, el fost autorul unui Curs de drept comercial (Bucureşti, 1915) asupra

societăŃilor comerciale şi unor LecŃii asupra transporturilor (Bucureşti, 1913). Opera sa

reprezentativă este lucrarea Elemente de drept comercial (Bucureşti, 1920), în paginile căreia a

fost remarcată perspectiva matură asupra unor probleme controversate precum existenŃa unui

concept unic asupra actului de comerŃ225.

Un important aspect al modernizării societăŃii româneşti în ultimele decenii ale secolului

al XIX-lea l-a constituit ampla reformă în materia organizării judecătoreşti şi a procedurii de

judecată. Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865, după modelul Codului de procedură

civil francez (1806) şi al Codului de procedură civilă al Cantonului Geneva (1819), a creat cadrul

pentru dezvoltarea şi în România a unei justiŃii civile guvernate de principii moderne şi

221 Anuarul UniversităŃii din Iaşi, Anul şcolar 1903-1904, Iaşi, Tipografia Editoare „Dacia” Iliescu, Grosu&Comp., 1905, p. 41; Anuarul UniversităŃii din Cluj, Anul şcolar 1922/23, Cluj, Imprimeria dr. Bornemisa, 1924, p. 21; Universitatea din Bucureşti, 1927-1928, Craiova, „Ramuri”, s.a., p. 61; Vasile Dimitriu, în „Dreptul”, Anul LVI, nr. 28, 23 septembrie 1928, p. 224. 222 I.L. Georgescu, Un comercialist ieşean de la începutul secolului, Profesorul V. Dimitriu, în Protagonişti ai dreptului comercial român…, pp. 29-34; Constantin C. Angelescu, Din istoria învăŃământului românesc: Profesorul Vasile Dimitriu, în „Cronica”, Anul XXVII, nr. 15, 1992, p. 7. 223 I.L. Georgescu, op. cit., p. 33. 224 I.L. Georgescu, C.C. Arion, in Protagonişti ai dreptului comercial român…, pp. 71-72. 225 Ibidem, p. 73.

56

echitabile. În plan doctrinar, consecinŃa a fost desprinderea procedurii civile într-o materie

autonomă, cu un loc bine definit în programa universitară şi în ştiinŃa juridică românească.

Pionerii în acest domeniu au fost Alexandru Constantin Şendrea şi George Tocilescu.

Alexandru Constantin Şendrea a fost primul jurist român care s-a specializat în

procedura civilă226. A predat această materie la Universitatea din Iaşi (1860) şi, ulterior, la

Universitatea din Bucureşti (1881). În calitate de profesor a publicat în două volume un Curs de

procedură civilă şi principii de organizare judecătorească (Bucureşti, 1886-1888), în cadrul

căruia realizează o introducere istorică şi filosofică în dreptul de procedură civilă şi analizează

principiile şi instituŃiile codului. O mare parte din curs este dedicată organizării judecătoreşti,

Alexandru Şendrea făcând un istoric al tipurilor de justiŃie şi o descriere amănunŃită a corpului

magistraŃilor şi a competenŃei de judecată.

George G. Tocilescu (1852-1904) este considerat fondatorul studiului ştiinŃific al

procedurii civile în România şi „cel mai strălucit reprezentant al procedurii civile în tânăra

noastră civilizaŃie şi cultură modernă” 227. Doctor al FacultăŃii de Drept din Paris cu o teză de

drept civil comparat (Étude historique et juridique sur l’emphytéose en droit romain, en droit

français et en droit roumain: contenant un commentaire critique du projet de loi voté par le

Sénat et une étude de législation comparée, 1883), profesor la Universitatea din Iaşi (1884)228, el

a fost succesorul lui Alexandru Şendrea la catedra de procedură civilă a UniversităŃii din

Bucureşti (1889)229.

A predat această materie până la sfârşitul vieŃii, iar opera sa reprezentativă este Curs de

procedură civilă. Organizarea judecătorească. CompetenŃă şi procedură propriu-zisă, 3 volume

(Iaşi-Bucureşti, 1887-1895). Este o lucrare vastă, mărturie a unei solide cercetări ştiinŃifice,

apreciată ca fiind superioară unui curs destinat studenŃilor şi atingând proporŃiile unui adevărat

tratat teoretic şi practic de procedură civilă. În primul volum, structurat în două părŃi, a analizat

după o scurtă expunere a originii istorice a puterii judecătoreşti principiile organizării

judecătoreşti şi materia competenŃei jurisdicŃiilor civile. În celelalte două volume, George

Tocilescu a tratat sistematic şi cu spirit critic instituŃiile Codului de procedură civilă, insistând

226 Ilie Stoenescu, op. cit., pp. 72-73. 227 LaurenŃiu Preutescu, George G. Tocilescu, în „Pandectele Române”, Anul XXVI, Caietul 3, Partea a IV-a, 1947, p. 21. 228 Iulian Teodorescu, op. cit., p. CLXX. 229 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1903-1904, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, s.a., p. 18.

57

asupra unor probleme sensibile precum celeritatea procesului civil şi asistenŃa judiciară a

justiŃiabililor săraci. Ilustrative pentru cultura juridică a autorului sunt şi vastele incursiuni în

procedura de judecată din vechiul drept românesc şi din legislaŃiile moderne230.

Dintre noii jurişti care s-au îndreptat spre studiul procedurii civile după anul 1900, când

Codul de procedură civilă a suferit o amplă modificare, numele semnificativ este cel al lui

Demetru Negulescu (1875-1950). A devenit doctor în drept al UniversităŃii din Paris cu o teză

asupra persoanei juridice (Le problème juridique de la personnalité morale et son application

aux sociétés civiles et commerciales, 1900), şi a preluat catedra de procedură civilă după moartea

lui George Tocilescu231. ContribuŃia sa la dezvoltarea doctrinei procedurii civile româneşti este

importantă, deoarece el nu s-a limitat la cursurile universitare, care inevitabil au un caracter de

generalitate, ci a aprofundat o serie de probleme speciale în monografii care au avut o mare

influenŃă în practica judiciară.

În afară de primul volum dintr-un curs de Procedură civilă (Bucureşti, 1911), Demetru

Negulescu a publicat Teoria popririi (Bucureşti, 1904) şi ExecuŃiunea silită (Bucureşti, 1910).

EsenŃa reformei Codului de procedură civilă din anul 1900 a fost surprinsă în studiul Psihologia

juridică a Codului de procedură civilă, unele tendinŃe de socializare a dreptului (Bucureşti,

1907). În acest studiu, autorul a criticat formalismul excesiv al procesului civil român şi a

evidenŃiat tendinŃele de protejare pe cale judiciară a intereselor individuale sau colective232.

§3. Dreptul public

În ramura dreptului public, ştiinŃa juridică românească şi-a conturat direcŃiile de

dezvoltare pornind de la noua organizare a instituŃiilor publice precizată de ConstituŃia din 1 iulie

1866 şi de la modernizarea instituŃiilor reglementate de Codul penal şi Codul de procedură

penală din anul 1865. Proclamarea independenŃei de stat, în anul 1878, şi proclamarea Regatului,

în anul 1881, au oferit statului român o nouă poziŃie internaŃională într-o Europă ce trăia „secolul

naŃionalităŃilor”. În acest context, s-au amplificat preocupările pentru dreptul constituŃional şi

administrativ, dreptul penal şi de procedură penală, dreptul internaŃional. Au apărut, într-un ritm

rapid, numeroase lucrări şi studii care demonstrează interesul generat în lumea juridică

230 LaurenŃiu Preutescu, op. cit., p. 22; Ilie Stoenescu, op. cit., pp. 73-75. 231 Universitatea din Bucureşti, 1915/16-1923/24..., p. 64. 232 Ilie Stoenescu, op. cit., p. 76.

58

românească de aceste probleme. Etalonul l-a oferit şi în ramura dreptului public corpul

universitarilor care prin cercetările lor au contribuit la recuperarea decalajului dintre doctrina

românească şi doctrinele europene beneficiare ale unei îndelungi tradiŃii.

Primele lucrări de drept public au un caracter general cuprinzând atât elemente de drept

constituŃional cât şi elemente de drept administrativ. Majoritatea au formatul şi conŃinutul

unor manuale elementare, necesare în condiŃiile în care noŃiunile de drept public se predau nu

doar în învăŃământul superior ci şi în cel secundar şi chiar primar233. Amintim dintre aceste

lucrări cele semnate de Giorgie C. Alexandrescu-Urechea (Drept administrativ român, Iaşi,

1875), Christodul I. Suliotis (Elemente de drept administrativ, Bucureşti, 1881; Elemente de

drept constituŃional, Bucureşti, 1881), George D. Bildirescu (Elemente de drept public şi

administrativ, Craiova, 1885), Ioan B. Athanasiad (Dreptul public şi administrativ pus în

concordanŃă cu legile create de la 1860-1894, 2 volume, Bucureşti, 1894) şi Alexandru Al.

Pretorian (NoŃiuni de drept constituŃional şi administrativ, Bucureşti, 1899).

Autorul primului curs complet de drept public este Constantin G. Dissescu (1854-1932).

Doctor în drept al UniversităŃii din Paris cu o teză de drept civil (De la puissance du mari sur le

personne et les biens de la femme, 1877), după o scurtă carieră în magistratură, a devenit

profesor de Drept penal şi de Procedură civilă la Facultatea de Drept din Iaşi (1882). În acelaşi

an s-a transferat la catedra de Drept public a UniversităŃii din Bucureşti pe care a ocupat-o până

la retragerea din învăŃământ, în anul 1926234. Între anii 1890 şi 1891 a publicat Cursul de drept

public român, o vastă lucrare în trei volume în care sunt tratate principiile şi instituŃiile dreptului

constituŃional (volumele I şi II) şi ale dreptului administrativ (volumul al III-lea). Este o lucrare

care prin prezentarea sistematică a materiei dreptului constituŃional şi administrativ îi conferă lui

Constantin G. Dissescu statutul de fondator235. Cercetările lui se caracterizează printr-o

competentă incursiune în istoria principiilor dreptului public şi a formelor de organizare etatică şi

printr-o bună cunoaştere a dreptului comparat. Aceste aptitudini se observă în lucrarea

Introducere la studiul dreptului constituŃional (Bucureşti, 1911) şi, mai ales, în ultima ediŃie a

cursului său: Dreptul constituŃional. Istoria dreptului public, dreptul public comparat, teoria

generală a statului, dreptul constituŃional al României (Bucureşti, 1915). Totodată, Constantin 233 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Introducere. Organizarea administrativă. FuncŃia publică, Bucureşti, Editura All Beck, 2005, p. 212. 234 Universitatea din Bucureşti, 1924-1925, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „SperanŃa”, 1926, p. 72; Înmormântarea lui C.G. Dissescu, în „Curierul judiciar”, Anul XLI, nr. 28, 21 august 1932, pp. 442-444. 235 Mihai Oroveanu, Constantin G. Dissescu, în „JustiŃia Nouă”, Anul XXII, nr. 12, 1966, pp. 54-57.

59

G. Dissescu a fost unul dintre primii autori din ştiinŃa juridică românească care s-au ocupat de

problemele de teorie şi de filosofie a dreptului (Ce este enciclopedia dreptului, Bucureşti, 1915).

De la începutul secolului al XX-lea studiile de drept constituŃional au devenit autonome

în raport cu cele de drept administrativ. În materia dreptului constituŃional amintim cursul

profesorului de la Universitatea din Iaşi236, Constantin Stere (1865-1936). Introducere în

studiul dreptului constituŃional (Iaşi, 1903) a avut meritul de a introduce în peisajul juridic

românesc teoriile de drept constituŃional asupra organizării de stat, sistemului reprezentativ,

regimul votului etc., elaborate în spaŃiul german şi anglo-saxon, lărgind astfel orizontul literaturii

de specialitate româneşti, care preluase până în acel moment doar ideile şi explicaŃiile doctrinei

franceze237.

În materia dreptului administrativ, Paul Negulescu (1874-1946) şi Anibal Teodorescu

(1881-1971) au pus bazele şcolii româneşti de drept administrativ. Ambii erau doctori ai

FacultăŃii de Drept din Paris (Paul Negulescu în anul 1898 cu o teză despre Les institutions

romaines en Dacie şi Anibal Teodorescu în anul 1905 cu o teză având subiectul Les lois

roumaines et les étrangères)238 şi au devenit discipolii lui Constantin G. Dissescu la

Universitatea din Bucureşti. Lucrările lor din această materie, publicate în primele două decenii

ale secolului al XX-lea, dovedesc o cercetare solidă argumentată pe o bibliografie vastă şi pe

multe idei originale. Astfel, Paul Negulescu a publicat Tratat de drept administrativ român

(Bucureşti, 1904) şi studiul Les contentieux des actes administratifs en Roumanie (1910), iar

Anibal Teodorescu a redactat un curs (NoŃiuni de drept administrativ, Bucureşti, 1912) şi a

semnat mai multe studii (AsociaŃiile comune în dreptul administrativ, 1908; O nouă concepŃie a

actelor de guvernământ. Teoria legalităŃii , 1909; Principii de reorganizare a Senatului, 1914).

Spre deosebire de Constantin Stere care datorită activităŃii sale din timpul războiului a fost

suspendat din învăŃământ şi nu a mai publicat lucrări juridice, atât Paul Negulescu cât şi Anibal

Teodorescu îşi vor continua activitatea didactică şi ştiinŃifică în întreaga perioadă interbelică.

236 Iulian Teodorescu, op. cit., p. CLXXIV. 237 Traian Ionaşcu, op. cit., p. 32; Stelian Neagoe, Triumful raŃiunii împotriva violenŃei (ViaŃa universitară ieşană interbelică), Iaşi, Editura Junimea, 1977, pp. 57-58. 238 Mihai Oroveanu, Paul Negulescu, în „Revista română de drept”, Anul XXIII, nr. 4, 1967, pp. 93-94; Sărbătorirea domnilor profesori G.G. Mironescu, Paul Negulescu, Al. Cerban şi Eugen Herovanu, în „Analele FacultăŃii de Drept din Bucureşti”, Anul I, nr. 4, 1939, pp. 392-393; Mihai T. Oroveanu, Anibal Teodorescu, în „Studii şi cercetări juridice”, Anul 26, nr. 1, 1981, p. 73.

60

La fel ca şi celelalte monumente legislative ale României moderne, Codul penal intrat în

vigoare la data de 1 mai 1865 a stabileşte o nouă ordine juridică. Inspirat de gândirea şcolii

clasice penale, conŃinând o împărŃire tripartită a infracŃiunilor, acest cod a fost elaborat după

modelul Codului penal francez din anul 1810 şi, într-o mai mică măsură, a Codului penal prusian

din anul 1851. Datorită necesităŃilor practicii judiciare, primele lucrări şi studii de drept penal

au avut un caracter general, introductiv, prezentându-se ca simple comentarii asupra noii legi

penale. Prima lucrare publicată în sistemul Codului penal a fost cea semnată de Constantin

Eraclide (1819-1875). În Studii practice asupra dreptului criminal (Bucureşti, 1865), acesta a

realizat o introducere filosofică în istoria dreptului penal, insistând pe legăturile dintre moravuri,

obiceiuri şi legea penală, şi prezentând teoriile cele mai importante din ştiinŃa dreptului penal239.

La fel ca în materia dreptului civil, Alexandru CreŃiescu (1825-1885) a încercat un

comentariu asupra codului penal la elaborarea căruia a contribuit în mod direct. Comentariu al

codurilor României: Codul penal (Bucureşti, 1866) nu este însă o lucrare completă, deoarece

autorul a analizat doar şase articole din cod240. În acelaşi registru practic se înscrie şi lucrarea lui

Ion I. Condeescu (Codul penal român – adnotat şi explicat, Bucureşti, 1883). Bine apreciată în

epocă datorită utilităŃ ii sale, această lucrare are avantajul de încerca în materia infracŃiunilor

contra proprietăŃii şi un studiu comparat între codul român şi codurile francez, prusian şi

belgian241. În anul 1872, la distanŃă de 17 ani după apariŃia primului volum, Gheorghe

Costaforu a publicat al doilea volum din Magazinul judecătoresc. În acest volum, subintitulat

Codul penal (Bucureşti, 1872), Gheorghe Costaforu a făcut o introducere istorică asupra

dreptului de a pedepsi şi a comentat 60 de articole din legea penală242.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, influenŃele şcolii pozitiviste penale şi ale curentului

antropologiei şi sociologiei criminale reprezentat de Cesare Lombroso şi Enrico Ferri s-au

observat şi în doctrina penală românească. Penalistul care a părăsit tradiŃia şcolii clasice şi a

aculturat în ştiinŃa juridică românească ideile şcolii pozitiviste243, devenind principalul

reprezentant al acesteia, a fost Ioan Tanoviceanu (1858-1917). Doctor în drept al UniversităŃii

239 Dimitrie R. Rosetti, op. cit., p. 99; Petre Ionescu-Muscel, op. cit., pp. 163-164. 240 Petre Ionescu-Muscel, op. cit., pp. 164-165. 241 Ibidem, pp. 167-168. 242 Ibidem, pp.165-166. 243 N.I. Tanoviceanu, ContribuŃia filosofică a lui Ioan Tanoviceanu la studiul dreptului penal, în I. Tanoviceanu, România sub raportul moral, Studii juridice şi istorice, Antologie, notă asupra ediŃiei, anexe şi bibliografie de Doina Rizea, Bucureşti, Editura Floare Albastră, 2005, p. 162.

61

din Paris cu o teză de drept roman (De l’Infantia. De l’intervention, 1884), acesta şi-a orientat

studiile spre dreptul penal fiind atras de disputa generată de desfăşurarea primului congres

internaŃional de antropologie criminală de la Roma (1885). După o scurtă carieră în magistratură,

a ocupat catedra de Drept penal, Procedură penală şi civil ă a UniversităŃii din Iaşi (1889) şi,

ulterior, pe aceea de Drept penal şi Procedură penală a UniversităŃii din Bucureşti (1901)244.

Spirit cultivat şi plurivalent, Ioan Tanoviceanu a fost autorul mai multor studii juridice,

istorice, lingvistice şi genealogice. În materia dreptului penal şi a procedurii penale a publicat

mai multe studii de atitudine, dovedindu-se preocupat de fenomenul creşterii criminalităŃii în

România245: Reforma legislaŃiunii penale în România (Iaşi, 1892), Un pericol naŃional.

Creşterea criminalităŃii în România. Cauzele şi mijloacele de îndreptare (Iaşi, 1896), România

sub raportul moral (Bucureşti, 1902), Criminalitatea în România după ultimele publicaŃiuni

statistice (Bucureşti, 1909). Aceste studii, fundamentate pe analiza datelor oferite de

jurisprudenŃa de după 1867, îl recomandă pe Ioan Tanoviceanu ca fiind şi juristul care a pus

bazele statisticii criminale în România. Totodată, el a fost promotorul metodei realist-pozitive

în cercetarea problemelor de drept şi procedură penală, considerând că doctrina penală este în

mod organic legată de practica judiciară246.

Opera sa reprezentativă este tratatul de drept penal şi procedură penală: Curs de drept

penal, în două volume (Bucureşti, 1912) şi Curs de procedură penală română (Bucureşti, 1913).

Această vastă lucrare a pus bazele studiului ştiinŃific al dreptului penal în România. Urmare a

contribuŃiilor lui Ioan Tanoviceanu, ştiinŃa penală românească a câştigat în consistenŃă, depăşind

nivelul comentariilor sintetice ale legii penale şi câştigându-şi autonomia în raport cu doctrina

franceză. Cele două volume consacrate dreptului penal conŃin, după o substanŃială introducere

istorică şi filosofică în studiul dreptului penal şi a legislaŃiei penale247, un studiu comparat asupra

infracŃiunilor şi pedepselor din Codul penal248.

244 Anuarul UniversităŃii din Iaşi, Anul şcolar 1898-1899, Iaşi, Tipografia Editoare „Dacia” Iliescu, Grosu&Comp., 1900, p. 131; Universitatea din Bucureşti, 1915/16-1923/24..., pp. 61-62; I. Gr. PerieŃeanu, Ioan Tanoviceanu, în „Pandectele Române”, Anul XXVI, Caietul 7, Partea a IV-a, 1947, p. 73. 245 Gr.Gr. Theodoru, ContribuŃia lui Ioan Tanoviceanu la dezvoltarea ştiinŃei penale în România, în „Revista română de drept”, Anul XXVI, nr. 9, 1970, pp. 69-70. 246 N.T. Buzea, Dezvoltarea învăŃământului dreptului penal şi al procedurii penale în Moldova, între 1830 şi 1948 (SchiŃă istorică), Iaşi, f.e., 1967, p. 21. 247 N.I. Tanoviceanu, op. cit., p. 163. 248 Petre Ionescu-Muscel, op. cit., pp.171-180.

62

S-au evidenŃiat ideile sale originale şi propunerile interesante în legătură cu clasificarea

infracŃiunilor, sancŃionarea tentativei, tipurile de pedeapsă, instituŃia prescripŃiei pedepsei şi a

reabilitării. Bun cunoscător al sistemului penitenciar, s-a pronunŃat în favoarea introducerii

instituŃiilor suspendării executării pedepsei şi a liberării condiŃionate sau anticipate în cazul

pedepselor de scurtă durată. Şi în materia procedurii penale a avut o viziune reformatoare

propunând specializarea magistraturii penale, desfiinŃarea CurŃilor cu juraŃi, deducerea timpului

detenŃiunii preventive din pedeapsă şi acordarea de despăgubiri în cazul abuzurilor şi erorilor

judiciare249. Mărturie a influenŃei deosebite a gândirii lui Ioan Tanoviceanu în doctrina penală

românească stă şi retipărirea postumă a cursurilor sale într-o formă completată şi actualizată în 5

volume: Tratat de drept şi procedură penală. Doctrina de Vintilă Dongoroz. ReferinŃe la

legislaŃiunile din Bucovina şi Ardeal de Corneliu ChiseliŃă şi Ştefan Laday. JurisprudenŃa de

Eugen C. Decusară (Bucureşti, 1924-1927).

Fără a avea anvergura predecesorului său, Iulian Teodorescu (1872-1935), profesor de

Drept penal şi Procedură penală la Universitatea din Iaşi (1905) şi la cea din Bucureşti (1920)250,

a contribuit prin studiile sale la dezvoltarea în România a unei doctrine penale de factură

europeană. Deşi a fost unul dintre profesorii apreciaŃi în specialitatea sa nu şi-a tipărit cursul.

Rămâne în istoria ştiinŃei juridice româneşti prin câteva studii de certă valoare: Chestiuni de

drept penal şi ştiinŃă penitenciară (Bucureşti, 1904), Minoritatea în faŃa legii penale. Studiu

statistic şi de legislaŃie comparată (Bucureşti, 1904), Judecătorul de ocol ca ofiŃer de poliŃie

judiciară (Iaşi, 1909), Problema libertăŃii individuale (Bucureşti, 1923).

În domeniul dreptului internaŃional studiile importante au apărut spre sfârşitul secolului

al XIX-lea, atunci când construirea unei poziŃii internaŃionale a României după confirmarea

independenŃei de stat de către Congresul de Pace de la Berlin (1878) a dat consistenŃă şi

cercetărilor din această materie. Alături de cercetările de drept internaŃional public s-au dezvoltat

şi cele asupra diferitelor probleme de drept internaŃional privat, de actualitate în condiŃiile în care

conflictele de legi din statutul persoanei erau destul de numeroase.

249 I. Gr. PerieŃeanu, op. cit., p. 74; Gr.Gr. Theodoru, op. cit., pp. 74-77; Constantin Tegăneanu, Juristul progresist Ioan Tanoviceanu, în „Studii şi cercetări juridice”, Anul IX, nr. 3, 1964, pp. 507-512. 250 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti, 1931-1932, Vălenii de Munte, Aşezământul Tipografic „Datina Românească”, 1933, pp. 80-81; N.T. Buzea, op. cit., p. 24.

63

Valerian Ursianu (1845-1915), doctor în drept al UniversităŃii din Roma (1876),

profesor de Drept internaŃional la Universitatea din Iaşi (1880)251 şi la Universitatea din

Bucureşti (1883)252, a fost unul dintre primii autori din această materie253. Scrierile sale iniŃiale

au fie un caracter programatic (Despre importanŃa dreptului internaŃional, Iaşi, 1881), fie se

ocupă de chestiuni de imediată actualitate (L’Autriche-Hongrie et la Roumanie dans la question

de Danube, Iaşi, 1882). Ulterior, cercetările vor deveni mai consistente Valerian Ursianu

publicând o monografie asupra personalului diplomatic (Despre agenŃii diplomatici şi consulari,

Bucureşti, 1904) şi două manuale universitare (Drept internaŃional public, Bucureşti, 1904;

NoŃiuni de drept internaŃional public, Bucureşti, 1913).

Petru Th. Missir (1856-1929) a fost unul dintre puŃinii universitari români cu o formaŃie

intelectuală de esenŃă germană. A făcut studii universitare la Viena şi Berlin, unde a obŃinut şi

doctoratul în anul 1879, şi a fost profesor de Drept internaŃional la Universitatea din Iaşi (1884)

şi la cea din Bucureşti (1912)254. A elaborat unul dintre primele cursuri de filosofia dreptului din

literatura juridică română (Filosofia dreptului, Bucureşti, 1886). În materia dreptului

internaŃional, atât public cât şi privat, a publicat un curs de drept internaŃional (Dreptul

internaŃional, Bucureşti, 1887) şi mai multe studii valoroase: Dreptul de succesiune al străinilor

la imobilele rurale în România (Bucureşti, 1885), Des donations entre-vifs en droit international

privé (Paris, 1900)255. Participant la ConferinŃele de drept internaŃional privat de la Haga, din anii

1893, 1900 şi 1905, Petru Th. Missir a publicat mai multe studii şi dări de seamă asupra acestor

manifestări: RezoluŃiunile ConferinŃei de drept internaŃional privat Ńinută la Haga în 1893:

Raport (Bucureşti, 1894), Codificarea dreptului internaŃional privat propusă de ConferinŃa de

la Haga: 28 mai-18 iunie 1900 (Bucureşti, 1901), Proiectele ConferinŃei a Patra de Drept

InternaŃional Privat de la Haga: 16 mai-7 iunie 1905 (Bucureşti, 1905) .

De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor s-a format şi în

România un curent în favoarea dezvoltării studiilor de istorie a dreptului. Discursul în favoarea

edificării unui drept naŃional modern a subliniat necesitatea aprofundării cercetărilor privind

evoluŃia vechilor instituŃii româneşti. Istoria dreptului românesc era chemată să contribuie nu

251 Iulian Teodorescu, op. cit., p. CLXX. 252 Universitatea din Bucureşti, 1915/16-1923/24..., p. 61. 253 Dimitrie R. Rosetti, op. cit., p. 246; Lucian Predescu, op. cit., p. 874. 254 Universitatea din Bucureşti, 1925-1926, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Răsăritul”, 1927, p. 108; Dorina N. Rusu, op. cit., p. 344. 255 Ion Vîntu, Dragoş Rusu, op. cit., p. 422; Traian Ionaşcu, op. cit., p. 32.

64

doar la construirea unei veritabile culturi juridice, ci la şi la descoperirea identităŃii româneşti în

istoria juridică a popoarelor europene.

Nicolae Moret Blaramberg (1837-1896), jurnalist şi om politic256, a fost autorul unei

prime sinteze asupra dezvoltării istorice a dreptului românesc: Essais comparé sur les institutions

et les lois de la Roumanie, depuis les temps les plus reculés jusqu’ à nos jours (Bucureşti, 1885).

Deşi apreciată în epocă pentru efortul de sintetizare şi pentru redactarea în limba franceză,

lucrarea lui Blaremberg neglijează instituŃiile dreptului cutumiar românesc.

O importantă contribuŃie la dezvoltarea cercetărilor asupra istoriei dreptului românesc a

fost adusă de către George Popovici (1863-1905). A devenit doctor în drept al UniversităŃii din

Innsbruck (1894) şi a fost influenŃat de istorismul şcolii germane de drept. A publicat mai multe

documente revelatoare pentru organizarea juridică din Evul Mediu românesc257 şi a elaborat un

valoros studiu asupra devoluŃiunii succesorale a moşiilor donative moldovene (Ordinea de

succesiune în moşiile donative moldovene în secolul al XIV-lea, Bucureşti, 1903). În această

lucrare a adus argumente pertinente în favoarea ideii că transmisiunea succesorală a moşiilor se

făcea la infinit fără diferenŃă în privinŃa sexului descendenŃilor258.

Alături de studiile de specialitate asupra dreptului scris şi cutumiar, investigaŃii cu privire

la emergenŃa istorică a instituŃiilor juridice au fost elaborate de majoritatea autorilor cu prilejul

redactării lucrărilor şi manualelor de drept modern. Constantin G. Dissescu a prezentat în mod

amplu dinamica instituŃiilor statale în cursul său de drept public şi a semnat un scurt eseu asupra

originilor dreptului românesc (Originile dreptului român, Bucureşti, 1899). Paul Negulescu a

debutat cu studii asupra istoriei dreptului românesc, insistând asupra instituŃiilor judiciare din

perioada daco-romană (Histoire du droit et des institutions de la Roumanie, Paris, 1898; Studii

de istoria dreptului român, Bucureşti, 1900)259.

Prima lucrare ştiinŃifică asupra istoriei dreptului românesc, care tratează într-o manieră

sistematică evoluŃia generală a instituŃiilor juridice, îi aparŃine lui Ştefan G. Longinescu (Istoria

256 Lucian Predescu, op. cit., 1999, p. 106; Dimitrie R. Rosetti, op. cit., pp. 46-47. 257 George Fotino, George Popovici, istoric uitat al dreptului românesc (1863-1905), în Pagini din istoria dreptului românesc, Antologie, introducere, note şi bibliografie de Gheorghe CronŃ şi Stanca Fotino, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1972, pp. 223-231; Constantin C. Angelescu, George Popovici, istoric al dreptului român (1863-1905), în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol» Iaşi”, Tom XX, 1983, pp. 221-229; Maria Dvoracek, ContribuŃii asupra operei lui George Popovici, în „Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii «Al.I. Cuza» din Iaşi”, d. ŞtiinŃe juridice, Tomul XXXVII, 1991, pp. 11-16. 258 George Fotino, op. cit., pp. 234-235. 259 Mihai Oroveanu, Paul Negulescu…, p. 95.

65

dreptului românesc din vremile cele mai vechi până azi, Bucureşti, 1908). A stabilit o nouă

perspectivă asupra raporturilor dreptului românesc cu sursele dreptului european medieval prin

identificarea unei variante în neogreacă a operei romanistului italian Prosper Farinaccius ca izvor

al primei legiuiri civile româneşti (Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius, romanistul

italian, Bucureşti, 1909).

În anul 1912, din dorinŃa de a pune în circuitul ştiinŃific european izvoarele vechiului

drept românesc, a iniŃiat o colecŃie bilingvă în care acestea să fie publicate şi comentate (Legi

vechi româneşti şi izvoarele lor. Anciennes lois roumaines et leurs sources). Din acest proiect

ambiŃios nu a rezultat decât un singur volum (Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu,

Bucureşti, 1912), care cuprinde textul pravilei din anul 1646, textul corespunzător din pravila lui

Matei Basarab din anul 1652, traducerea în limba franceză, izvoarele latineşti ale pravilei şi 1251

de note în care se fac referinŃe la sursele romane şi romano-bizantine260. A încercat fără succes

de a demonstra existenŃa unei pravile româneşti încă de la începutul secolului al XV-lea, ce s-ar

regăsi parŃial şi în pravila din secolul al XVII-lea (Părerile Dlor N. Iorga şi I. Peretz despre

Pravila lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1914; Pravila lui Alexandru cel Bun, Bucureşti, 1923)261.

§4. Culegeri de legi şi reviste juridice

Vasile Boerescu a publicat, în anul 1865, prima colecŃie de legi (Codurile române

Alexandru Ioan sau ColecŃie de legi a Principatelor Unite Române), republicată într-o formă

îmbunătăŃită în trei volume în anul 1873. În acelaşi an Ioan M. Bujoreanu (1834-1899),

magistrat şi director al „Monitorului Oficial”, a publicat ColecŃiune de legiuirile României vechi

şi noi, îmbogăŃită în anii următori cu mai mulŃi Appendice (1875, 1885). Această lucrare prezintă

avantajul de a cuprinde toate legile româneşti scrise începând cu secolul al XVII-lea, oferind

astfel un tablou complet al actelor normative din perioada medievală şi modernă.

În anul 1906 magistratul Constantin Hamangiu (1869-1932) a iniŃiat o amplă culegere

de coduri şi legi uzuale după modelul francez al codurilor lui L. Tripier şi H. Monnier262.

260 Valentin Al. Georgescu, Profesorul Ştefan G. Longinescu. Romanistul şi istoricul dreptului românesc. Dascălul…, pp. 80-81. 261 Idem, Ş.G. Longinescu, istoric uitat al vechiului drept românesc, în „Studii de drept românesc”, Anul 4 (37), nr. 1, 1992, pp. 60-63; C.A. Spulber, La zece ani dela moartea lui Şt. Longinescu (1931-1941), în „Revista clasică”, SecŃiunea de Drept roman, Tom III-V, 1941-1943, pp. 162-165. 262 Eugen Petit, ColecŃiile de legi, în „Pandectele Săptămânale”, Anul XIV, nr. 9, 1938, p. 194.

66

Actualizat periodic şi denumit, din anul 1907, Codul general al României, acest corpus va ajunge

în anul 1919 la 8 volume. Îşi va continua apariŃia în toată perioadă interbelică, chiar şi după

moartea iniŃiatorului, devenind cea mai cunoscută şi folosită culegere de legi din România.

Unul din principalele semnale ale maturizării ştiinŃei juridice româneşti l-a constituit

dezvoltarea presei de specialitate juridică. Pentru înŃelegerea dinamicii instituŃiilor juridice şi a

resorturilor vieŃii judiciare, lumea juridică românească a simŃit nevoia unor periodice în care pe

lângă studii şi articole să fie comentate ştiinŃific cazuri semnificative din practica judiciară.

Prima revistă juridică din România modernă a fost Gazeta Tribunalelor, realizată de Aristide

Pascal (1827-1900), magistrat, avocat şi profesor de Drept civil la Universitatea din Bucureşti263,

după modelul omonim francez (Gazette des Tribunaux). Deşi a avut un conŃinut interesant

(articole, practică judiciară, lecŃii de deschidere a cursurilor universitare) şi o periodicitate bună

(săptămânal şi, ulterior, de trei ori pe lună) această revistă şi-a încetat existenŃa după trei ani de

zile (24 decembrie 1860-17 februarie 1864)264.

La sfârşitul anului 1871, profesorii FacultăŃii de Drept din Bucureşti au constituit o

organizaŃie profesională, Societatea juridică, având drept scop „să dezvolte cunoştinŃele juridice

şi economice în România” şi să editeze o publicaŃie juridică de specialitate265. Primul număr al

revistei Dreptul (LegislaŃiune-Doctrină-JurisprudenŃă-Economie politică) a apărut la data de 16

decembrie 1871. Revista Dreptul a avut o apariŃie săptămânală şi a devenit în scurt timp cea mai

importantă tribună de difuzare a ideilor juridice din România. A beneficiat de aportul redacŃional

sau de colaborările celor mai ilustre nume din lumea juridică românească din ultimele decenii ale

secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea. A cuprins în paginile sale studii

asupra problemelor controversate, comentarii asupra practicii judiciare din Ńară şi din străinătate

şi informaŃii ce Ńineau de actualitatea vieŃii juridice.

Timp de un sfert de veac principalul artizan al revistei Dreptul a fost Grigore George

Păucescu (1842-1897). La 25 de ani de la moartea sa, încă se afirma că „niciodată revista

Dreptul nu a fost mai variată, mai substanŃială, mai interesantă” ca în perioada în care a fost

263 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1896-1897, Bucureşti, Stabilimentul Grafic I.V. Socecu, 1897, p. 9; Constantin C. Angelescu, Cei dintâi români doctori în Drept de la Paris…, pp. 25-26. 264 Radu Dimiu, Prima revistă juridică românească: Gazeta Tribunalelor, 1860-1863, în „Pandectele Române”, Anul XI, Caietul 3, Partea a IV-a, 1932, pp. 32-37. 265 N. Androne, Revista „Dreptul” în cultura juridică românească, în „Studii şi cercetări juridice”, An 17, nr. 2, 1972, pp. 325-326; Emil Nicolcioiu, 100 de ani de la apariŃia revistei „Dreptul”, în „Revista română de drept”, Anul XXVII, nr. 12, 1971, p. 56.

67

condusă de Grigore Păucescu266. Avocat de prestigiu al vremii sale el a fost şi un cercetător al

dreptului civil. Studiile şi comentariile de jurisprudenŃă le-a adunat într-o vastă lucrare în două

volume întitulată Tratatul obligaŃiunilor (Bucureşti, 1884-1891).

În anul 1892 ştiinŃa juridică românească a fost îmbogăŃită cu o altă revistă care va deveni

un nume de rezonanŃă în peisajul publicistic românesc: Curierul judiciar. Cu o apariŃie

bisăptămânală, această revistă a debutat cu scurte informaŃii de imediată actualitate, precum liste

de procese şi anunŃuri. Destul de repede însă şi-a conturat un profil ştiinŃific cuprinzând pe lângă

informaŃiile din viaŃa juridică articole din domenii variate ale ştiinŃei dreptului, recenzii, note

bibliografice şi un bogat material jurisprudenŃial adnotat şi comentat. Anual se realiza o tablă de

materii organizată alfabetic, pe nume de autori, pe materii şi pe articole de legi, cu un scurt

rezumat al speŃei şi menŃionarea adnotării 267. O importantă contribuŃie în consolidarea statutului

ştiinŃific al acestei reviste a avut-o marele jurist Dimitrie Alexandrescu care după anul 1900 s-a

aflat timp de un deceniu la conducerea acesteia.

266 C.D. Anghel, Grigore Păucescu, ConferinŃă Ńinută la Baroul de Ilfov, în ziua de 26 septembrie 1922, Bucureşti, Tipografia „Curierul judiciar”, 1922, p. 12. 267 Radu Dimiu, Revista şi Editura „Curierul judiciar” (1892-1948), în „Studii şi cercetări juridice”, An 18, nr. 4, 1973, pp. 686-688.

68

69