Subiecte Povestile Cangurului Cls 5-12 2010-2011

8/13/2019 Subiecte Povestile Cangurului Cls 5-12 2010-2011

http://slidepdf.com/reader/full/subiecte-povestile-cangurului-cls-5-12-2010-2011 1/71

5

P o v e º t i l e

C a n g u r u l u i – c l a s e l e V - V I

Pipãruº-Petruadaptare prescurtatã dupã un basm popular

A fost ce-a fost, cã de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odatã o femeievãduvã, îi murise adicã bãrbatul ºi rãmase cu trei copii: doi feciori ºi-ofatã. ªi nu era sãracã vãduva, cã bãrbatu-sãu, fie iertat ºi odihneascã-seîn pace, fusese un om foarte harnic. Avea o moºioarã bunã, avea boi ºi plug de putea ara ea singurã, fãrã de a se mai întovãrãºi cu alþii, ºi maiavea ea câte ceva, ºtii... cum au femeile care rãmân dupã oamenii harnici.Cum era timpul aratului, toatã lumea ara ºi semãna, deci se pun ºi fecioriiei într-o zi sã meargã la plug, sã are un loc într-o poianã, bunãoarã. Pleacãdeci feciorii într-o dimineaþã la plug, dar nu-ºi iau merinde, cãci nu secopsese încã pâinea, ºi îi spun mamei lor sã le trimitã la amiazã acolo.

– Bine, dragii mamei, zise vãduva, dar cine sã vã aducã vouã deamiazã, cã eu nu pot merge, vedeþi voi bine cã sunt beteagã, iar soravoastrã nu ºtie unde-i locul nostru în poianã. Ea n-a fost niciodatã acoloºi, nu de alta, dar mã tem cã s-ar prãpãdi prin pãdurea cea neumblatã oria nimeri chiar la curþile zmeului, apoi atât ne-ar mai lipsi!

– Nu te teme, mamã, zic feciorii,nu te teme, vom trage noi o brazdã cu plugul de cum ieºim din sat ºi pânã laloc, de nu poate greºi, numai tot pe brazdã sã vinã.

Se duserã deci feciorii ºi se

apucarã de lucru ºi ararã pânã laamiazã, dar nici pomenealã sã le vinãsora cu ceva de gustare. Lãsarã boii la pãºune ºi, dupã ce se sãturarã boii, iarîi înjugarã, ºi ararã pânã spre searã.Atunci nu mai puteau feciorii de foame.

Se hotãrârã deci sã meargã acasã. Nu ºtiau ei ce s-a putut întâmpla:rãtãcitu-s-a sora lor prin pãdure? Ori ce poate sã fie de-i lãsã o zi de primãvarã fãrã mâncare?

Cum ajung în curte, întreabã pe muma lor:– Ei bine, mumã, da’ cum de n-ai trimis pe sora noastrã cu gustarea,

de ne laºi sã venim în sat dupã merinde?

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja.

Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes! Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21

la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu.

Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil.Dacã te-ai rãzgândit în privinþa unui rãspuns bifat deja, le poþi bifa pe celelalte trei pe care le

consideri rãspunsuri greºite ºi lãsa nebifat numai cerculeþul rãspunsului considerat bun.

Dacã eºti un cititor experimentat, poþi trece peste întrebãrile 1-10 (ai la dispoziþie 50 de întrebãridintre care se puncteazã numai 40); nu neglija, însã, textul de pe primele pagini.

Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia de

rãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza

rãspunsurilor tale.

1. Femeia vãduvã are ....... .A) douã fete ºi un feciorB) doi feciori ºi o fatãC) trei fecioriD) trei feteE) doi feciori ºi douã fete

2. Când urma sã le ducã fatamerinde fraþilor ei?A) la apusul soarelui

B) la prânzC) noapteaD) a doua ziE) dis-de-dimineaþã

3. Ce înseamnãcuvântul beteagã ?A) bãtrânãB) leneºã

C) infirmãD) oarbãE) bãnuitoare

4. Care este elementul fantasticmenþionat pe aceastã paginã?A) rãtãcirea feteiB) muncile câmpuluiC) brãzdarea câmpului cu plugulD) existenþa zmeuluiE) existenþa lupilor

CLASELE V-VICLASELE V-VICLASELE V-VICLASELE V-VICLASELE V-VI



6

P o v e º t i l e


Auzind biata lor mamã vorbele acestea, cãzu ca lovitã de trãsnet.Cãci ea trimisese pe fatã cu gustarea, deci ºtia cã altã pricinã nu poatesã fie decât cã s-a rãtãcit prin acea pãdure, cine ºtie unde? Dupã ce-ºimai veni în fire, le spuse copiilor tot plângând:

– Spusu-v-am sã nu mergeþi la plug, dacã n-am avut ce vã punemerinde? N-am zis cã s-a pierde biata copilã prin pãdure? Iatã cã s-auîmplinit vorbele mele; mai bine nu s-ar mai fi împlinit! Vai de mine ºide mine, copila mea, sufletul meu, nãdejdea mea! A dat zmeul de ea,ori au mâncat-o lupii?!

Auzind feciorii plânsul ºi vãietarea mamei lor, se puserã pe gândurice-ar fi de fãcut. Se sfãtuiesc, se gândesc, dau în dreapta, întreabã-nstânga... sora nu-i, ºi pace! Deci zice feciorul cel mai mare:

– Mamã, nu mai plânge, bun e Dumnezeu ºi eu gândesccã trebuie s-o gãsesc pe sorã-mea; plec mâine dimineaþã, plec, mamã, ba nici nu stau pânã dimineaþã. Cum iese luna plec, ºi fãrã ea nu mã mai întorc. Mã tot duc pânã dau de ea,ori vie, ori moartã, ºi þi-o aduc acasã, ori cã-mi pun capu’.

Auzind biata mamã vorbele acestea hotãrâte, semâhni ºi mai tare, presimþea ea cumva cã într-un ceas

rãu pleacã feciorul de acasã. Încercã sã-l înduplece sãrãmânã acasã, începu sã plângã, cã doar l-ar putea opri,dar toate furã în zadar. Feciorul ºi-a jurat sã nu se opreascã pânã nu va da de sorã-sa. Plecã deci la drum, iar mumã-sarãmase plângând numai cu copilul cel mic acasã. ªi plângea ºi se vãieta cât o þinea gura. ªi cum sã nu plângã biata femeie; nu mai departe de ieri dimineaþã, avea trei copii, acum numai are decât unul; fata e pierdutã, iar feciorul cel mare a plecat pe ocale de unde nu-i chip sã se mai întoarcã! Nu-i trebuia bietei femeimâncare, nu bãuturã, nu hodinã, nici lucru, ci tot ieºea pânã afarã în poartã, plângând ºi frângându-ºi mâinile, ºi iar intra în casa rãmasã pustie, unde sta sã moarã de urât fãrã copiii ei, cã afarã n-aflã pe nimeni

care sã o mângâie. Cât era ziulica de mare tot plângea; de era în casã,era tot cu ochii la fereastrã, doarã îºi zãreºte fata ori feciorul cel maimare; dacã ieºea afarã, în curte, în drum, întreba pe toþi cãlãtorii: „Numi-aþi vãzut fata? Nici feciorul?” Dar nimeni nu ºtia sã-i spunã ceva despreei de la plecarea lor. În sat se duse faima cã zmeul a furat pe fata vãduvei,cã feciorul cel mai mare s-a dus s-o caute ºi nu s-a mai întors.

Aºa ºi era. Feciorul cel mai mare se duse sã-ºi afle pe sora-sã. El s-atot dus pânã în pãdure; acolo a dat de-o brazdã proaspãtã ºi s-a dus tot peea, pânã a nimerit la niºte curþi, la curþile zmeului. ªi erau întãrite curþilezmeului, ca la zmei, tot cu stânci de bolovani, dar el nu se sperie deloc, cisui treptele celea de piatrã gândindu-se: „Ce-o vrea Dumnezeu, aceea a ficu mine, dar eu intru; de nimeresc la sorã-mea, bine, de nu, chiar la zmeusã fie, tot c-o moarte-s dator, dar necãutate nu las aceste curþi.”

Aºa ºi fãcu. Intrã ºi aflã pe sorã-sa gãtitã, Doamne!, ca o boieroaicã, ºifãcând de mâncare în vreme ce doinea de-þi înmuia inima, de fier sã-þi fi fost:

N-ar fi ea, pe lume, doina Îmi spunea odatã buna, Pace-n suflet n-ai gãsi Când soarta þi-a hãrãzi De robie sã ai parte,

De ai tãi sã fii departe...– Bunã ziua, sorã!– Sã-þi deie Dumnezeu bine, frate, dar tu cum ai ajuns aici?

– Eu? Cum mã vezi; dar tu cum ai ajuns?

6. În structura „în sat se duse

faima”, cuvântul faimã are sensul de:A) explicaþieB) cântecC) zvonD) renumeE) scrisoare

7. Care este cauza tristeþii bãtrânei?A) Este bolnavã.B) ªi-a pierdut cei trei copii.C) A rãmas singurã.D) ªi-a pierdut un copil.E) Nu mai ºtie nimic de fata ei ºi de

bãiatul cel mare.

8. De ce poate înmuia inimacântecul fetei?A) Pentru cã se poate dansa pe acestcântec.B) Pentru cã transmite dorul de ceidragi.C) Pentru cã este un blestem.D) Pentru cã este un cântec de nuntã.E) Pentru cã transmite optimism ºiveselie.

5. Identificã expresia care ilustreazãdurerea vãduvei la aflarea veºtii cãfata s-a rãtãcit pe drumul spre câmp:A) „mã tem cã s-ar prãpãdi prin pãdure”B) „atâta ne-ar mai lipsi”C) „iatã cã s-au împlinit vorbele mele”D) „mã tot duc pânã dau de ea”E) „cãzu ca lovitã de trãsnet ”



7

P o v e º t i l e


– Oh! Frate dragã, bine zicea mama sã nu mergeþi voi la plug fãrãmerinde, cã iatã m-a trimis la voi cu mâncare ºi eu am venit tot pe brazdã,gândind cã dau de voi, când colo nimerii unde mã vezi. Acum ce va fi cutine, cã îndatã vine zmeul ºi poate sã te omoare, de nu ne-ar omorî încã pe amândoi!? Mai bine rãmâneai acasã, cã de scãpat tot nu mã poþi scãpa,iar de te omoarã zmeul, biata mamã o sã se prãpãdeascã de supãrare.

Atunci numai vãzurã cã se deschid uºile ºi un buzdugan intrã încasã, se învârte de trei ori deasupra mesei ºi se agaþã într-un cui pe perete.

– Ce e asta, sorã? întrebã fratele.– O, frate, acesta e semnul zmeului. Când vine buzduganul, e semn

sã pun mâncarea pe masã, cã îndatã-i aici. Dar oare unde sã te ascunddinaintea zmeului? Ia hai ºi te bagã colea, sub covatã1 .

De-abia avu biata sorã atâta timp cât sã punã covata pe frate-sãu,ºi zmeul fu aici:

– Tu, mândruþo, parcã-mi miroase a om! Cine-i aici?Biata fatã dãdu sã mintã cã mâncãrurile miros, ba una, ba alta, dar

zmeul – tot zmeu – nu crezu nimic, ci o fãcu sã spunã cine a venit ºi cãe sub covatã.

– Aºa! zise zmeul. Atunci de ce se teme de mine? Hai, cumnate,afarã, sã te omenesc, dacã veniºi la casa mea!

ªi scoase pe fecior de sub covatã ºi-l puse la masã ºi porunci fetei:– Mie sã-mi pui nouã coaste de porc, lui frate-tãu douã, mie nouã

cupe de vin, ºi lui frate-tãu, douã. ªi, mãi cumnate, la noi e datinã cãcine terminã mai iute de mâncat sã arunce ciolanele în capul cui întârzie.Acum hai la mâncare!

ªi se pun pe mâncare: pânã mâncã feciorul oleacã de carne de pe coastã,zmeul mâncã toatã porþia ºi prinse a arunca ciolanele în capul feciorului.Vãzând zmeul cã feciorul nu se apãrã, cã se teme ºi tremurã, îi zise:

– Hai cumnate, afarã, sã vãd mai bine ce cumnat am, dar sã-mi spui pe unde vrei sã mergi, pe horn, ca mâþele, ori pe uºã, precum câinii?

– Eu mã duc pe uºã ca oamenii, zise feciorul.

ªi ieºi pe uºã, dar zmeul ieºise pe horn, ca mâþele ºi se repeziasupra lui ºi-i tãie capul.Vãzând biata vãduvã cã trece o zi, trec douã ºi trei, ºi nu-i mai

nimereºte nici fata, nici feciorul în curte, era sã se arunce în fântânã desupãrare, dar iarã-ºi întãreºte firea ºi zice: „Doamne, fie voia Ta!”

Dar feciorul cel mai mic îºi pierduse rãbdarea, nu mai putea de jaleamamei ºi de dorul fratelui ºi al surorii lui. Deci, într-o dimineaþã zice:

– Mamã, ce a rânduit Dumnezeu, aceea sã fie cu mine. Darã eun-am pace pânã nu dau de sorã-mea ºi de frate-meu. De aceea, nu tesupãra, cã eu trebuie sã merg pânã când voi da de ei.

Atunci, biata mamã iar începu a plânge ºi a boci:– Nu te duce, cui mã laºi? ªtiu cã nici tu nu te vei întoarce, fie-þi milã

de bãtrâneþile mele ºi stai baremi tu aici, dacã de ei n-am avut parte.Dar feciorul era chinuit de dorul fratelui ºi al surorii lui ºi trebui sã

plece. ªi se duse ºi nimeri nici mai bine, nici mai rãu de cum o nimerisefrate-sãu cel mai mare.

Acum biata vãduvã nu mai avea niciun copil, nicio bucurie, niciomângâiere, niciun ajutor; rãmãsese singurã cuc. Multã vreme o fi tot plâns, biata de ea, multe nopþi le-o fi petrecut fãrã somn ºi zile fãrã mâncare,dar în urma urmelor îi întãri Dumnezeu inima ºi începu a-ºi veni în fire.

„Sã mã prãpãdesc e pãcat de moarte, trebuie sã trãiesc ºi necãjitã,cum am trãit fãrã de griji pânã aveam bãrbat ºi copii” îºi zise vãduva ºi prinse a mai lucra câte ceva ºi a mânca, sã nu moarã de foame cât o maiavea zile de la Dumnezeu.

1 covatã – albie, copaie

10. Unde ºi-a ascuns fata fratele?A) sub pat B) sub cuverturãC) sub masã D) în dosul stâniiE) sub copaie

9. Cum îºi anunþã zmeul sosirea?A) aruncând buzduganulB) asmuþind câiniiC) ciocãnind la fereastrãD) fluierândE) trântind portiþa

11. Câte coaste de miel mãnâncã,împreunã, zmeul ºi cumnatul sãu?A) douã B) nouã C) zeceD) unsprezece E) niciuna

12. De ce pleacã al doilea bãiat de

acasã?A) Este chinuit de dorul fratelui ºi alsurorii.B) Doreºte sã se îmbogãþeascã.C) Îl trimite mama sã-ºi caute fraþii.D) Cautã aventura.E) Doreºte sã-ºi demonstreze curajul.

13. Rãmânând singurã cuc, sãrmanafemeie ........... .A) ºi-a luat lumea în cap

B) s-a recãsãtoritC) ºi-a rãzbunat copiii pierduþiD) s-a resemnatE) s-a cãlugãrit

14. Ce înþeles are formularea „ p p p p pr r r r r iiiiinnnnnssssseeeee

a ma ma ma ma maaaaai l i l i l i l i l uuuuuc c c c c r r r r r a c a c a c a c a c ââââât t t t t e c e c e c e c e c eeeeev v v v v aaaaa”?A) A încetat sã lucreze.B) A continuat sã lucreze.C) A început sã lucreze.D) A învãþat sã lucreze.

E) A refuzat sã lucreze.



8

P o v e º t i l e


Într-o dimineaþã, cum mãtura prin casã zicând rugãciunile, iatã cãvãzu un bob de piper pe jos. Se aplecã sã-l ridice ºi-l puse pe masã. Dar bobul se rostogoli de pe masã ºi cãzu iarã jos. Ea, ca femeie strângãtoare,nu lãsa sã se prãpãdeascã niciun bob de piper, deci se aplecã ºi,ridicându-l, îl bãgã în sân. Boaba de piper nu stãtu în sân: nu se ºtiecum, boaba ieºi din sân ºi cãzu chiar înaintea ei. Ea iarã se aplecã ºi-lridicã de jos ºi-l bãgã în gurã, ºi, zicând rugãciunile, îl scãpã pe grumazla vale. Din acel moment, vãduva rãmase grea ºi, dupã nouã luni, fãcuun drag de fecior de nu te mai sãturai sã-l priveºti.

Ea chemã pe preotul satului, îl botezã ºi-i puse numelePipãruº-Petru, cãci dintr-o boabã de piper era zãmislit. ªicreºtea copilul, de parcã avea udãturã la rãdãcinã. Cândera de o lunã, era ca alþii de un an, când era de douã luni,era ca alþii de doi ani, când era de trei luni, era ca alþii detrei ani, ºi tot aºa; ºi începu a umbla pe uliþã ºi-a vorbitoate cele. El tot auzea pe oameni vorbind: ce mai fecior, pãcat cã nu-i trãiesc fraþii, cã ei trei ar bate un sat întregcând s-ar mânia bine. Aºa azi, aºa mâine, aºa ziceauoamenii în toate zilele. Când era Pipãruº-Petru de doi

ani, era cel mai frumos ºi mai voinic fecior din tot satul.Într-o zi, el întrebã pe mumã-sa:– Mamã, mai avut-am eu fraþi?– Da, ai avut doi fraþi ºi-o sorã; pe sorã-ta a furat-o zmeul, iar fraþii

s-au dus s-o caute ºi de atunci nu i-am mai vãzut.Atunci Pipãruº-Petru îi zise mamei sale:– Mamã, scoalã-te ºi fã-mi o azimã2 de grâu curat, frãmântatã cu

lapte, cã eu am semne cã trebuie sã dau de ei ºi sã-i aduc.Auzind vorbele acestea, biata mamã iarã începu a plânge ºi a se

vãita: „Dar cum te lasã inima sã mã laºi acum, la bãtrâneþe, slabã, beteagã, singurã? N-am fost ºi nu sunt destul de mâhnitã dupã cei trei,acum te mai prãpãdeºti ºi tu printre strãini, nu de alta, dar va da zmeulde tine, de nici de nume nu-þi voi mai auzi. Rãmâi, dragul mamei, aici,nu te mai duce nicãieri: fie ce va rândui Dumnezeu de noi, numai numerge; rãmâi ºi te însoarã, mãcar de tine sã am parte.”

Ei, dar Pipãruº-Petru era voinic, lui îi trebuiau vitejii, deci nu scãpãmumã-sã de gura lui pânã ce nu-i fãcu o azimã de fãinã de grâu curat.Dupã ce i-a copt-o bine, Pipãruº ºi-o puse în traistã ºi zise:

– Rãmâi sãnãtoasã, mamã, nu te supãra, cã nici trei zile nu vortrece ºi eu o sã fiu înapoi, ori cu veste bunã, ori rea, dar mai degrabãcred cã voi veni cu vestea bunã.

ªi se luã Pipãruº-Petru la drum ºi merse pânã ajunse în pãdure, ºiacolo nimeri o brazdã mai astupatã. „Hai sã merg pe ea”, îºi zise Pipãruº,

ºi se duse tot pe ea pânã ajunse la curþile zmeului. ªi acolo intrã înãuntru.O fatã frumoasã, Doamne!, ºi îmbrãcatã ca o împãrãteasã, era singurãºi fãcea de mâncare.

– Bunã ziua, sorã!– Sã trãieºti feciorule, dar de ce-mi zici sorã?– Îþi zic sorã fiindcã-þi sunt frate, de nu crezi, ia hai de mãnâncã

din azima asta.ªi scoase Pipãruº-Petru azima din traistã ºi-i dete fetei sã mãnânce.

Dar cum mânca ea, o datã zise:– Asta e azimã fãcutã de mama mea. Acum cred cã-mi eºti frate,

dar nu pricep cum! Cã tu eºti fecior holtei3 , iar eu, când am ajuns în robia

15. Copilul a primit numelePipãruº-Petru, pentru cã ....... .A) avea ochii negri ca piperulB) s-a nãscut de Sfântul-PetruC) s-a nãscut miraculos dintr-o boabãde piperD) era iute la mânieE) îi plãceau condimentele

17. Care este motivul pentru care

Pipãruº pleacã în cãutarea surorii ºi afraþilor sãi?A) Vrea sã-ºi aducã înapoi sora ºi fraþii.B) Doreºte sã se îmbogãþeascã.C) Îl trimite mama sã-ºi caute fraþii.D) Este dornic de cunoaºtere ºi îmbo-gãþire.E) Vrea sã plece în lume cu aceºtia.

2

azimã – pâine de aluat nedospit3 holtei – bãrbat necãsãtorit, burlac, celibatar, fecior bun de însurãtoare

18. Ce o sfãtuieºte Pipãruº-Petru pe mama sa la plecare?

A) Sã fie încrezãtoare.B) Sã fie precautã.C) Sã fie milostivã.D) Sã gãteascã bucate alese.E) Sã meargã zilnic la bisericã.

19. Cum îi demonstreazã Pipãruº-Petru fetei cã sunt fraþi?A) Îi aratã un act.B) Îi spune un secret de familie.C) Aduce un martor.D) Îi preparã o azimã.E) Îi dã sã guste pâine nedospitã.

16. Cât crescuse Pipãruº-Petru la1 an de la naºtere?A) cât un copil de 1 anB) cât un copil de 6 aniC) cât un copil de 15 aniD) cât un copil de 18 aniE) cât un copil de 12 ani



9

P o v e º t i l e


zmeului, numai doi fraþi am avut, pe care zmeul i-a ºi omorât, iar nusunt mai mult de cinci ani de când sunt eu aici. Deci nu pricep, dacã-mieºti frate, când te-ai putut naºte? Tu pari sã ai cel puþin 20 de ani!

– Nu am atâþia, sorã, ci doar 2 ani ºi ceva, dar aºa mi-e felul. Sã-mispui acum, sorã, ce semne face zmeul când vine?

– Vai, frate, bine ar fi sã mergi de aci pânã nu vine semnul lui, cãcidupã semn soseºte ºi el îndatã. Cã are un buzdugan, frate, un buzdugan

de fier, mare cât o bute de 50 de ferii4

, ºi-l aruncã departe, cale de douãceasuri ºi drept în uºã nimereºte cu el. Dar du-te frate, nu sta, cã acume vremea sã vinã ºi, de te aflã aici, teomoarã ºi pe tine ca ºi pe ãilalþi doi.

– Lasã-l sã vie, sorã, sã vãd ºieu cum sunt zmeii, cã ºi aºa pânãacum n-am vãzut niciunul.

Atunci auzirã buzduganultrosnind în uºã; uºa se deschise ºi buzduganul dãdu sã se punã în cui.Dar Pipãruº-Petru nu-i dãdu rãgaz,îl luã de toartã ºi zvârr! înapoi cu el

de unde a venit. ªi cu aºa putere aaruncat el, de chiar pe lângã zmeu atrecut ºi s-a tot dus cale de trei zile ºis-a înfipt într-un munte de piatrã.Nouã zile a trebuit sã scobeascãzmeul pe lângã buzdugan pânã l-a putut scoate din munte, ºi-a venitapoi cu el pe umãr necãjit. Când ajunse acasã, zise din curte încã:

– Cine-ºi bate joc de buzduganul meu, Florea-Înflorit ori Pipãruº-Petru, viteazul de cumnatu-meu?

– Eu sunt, cumnate, Pipãruº-Petru, dar de unde mã cunoºti?

– Eu? Nu mã mai întreba, cã doar o sãptãmânã întreagã m-au totscuturat frigurile când te-a nãscut mumã-ta. Dar bine c-ai venit la casamea, hai sã trãim puþin ºi bine. Adu, drãguþã, mâncarea pe masã, mienouã coaste fripte de porc ºi fratelui tãu douã, mie nouã cupe cu vin ºilui douã, sã ne punem la ospãþ...

– Adicã... sã fie vorba întoarsã, zmeule, zise Pipãruº. Adã-mi, sorã,mie nouã coaste de porc ºi nouã cupe de vin, iar zmeului adu-i douãcoaste ºi douã cupe de vin; dar sã ai grijã, zmeule, care cum terminãmde mâncat carnea de pe os, osul îl aruncãm în capul celui ce n-a terminatîncã, cã parcã pe aici aºa e obiceiul.

– Cam aºa a fost, zise zmeul, dar, de vrei, putem strica obiceiul.

– Ba nu vreau sã stric obiceiurile þãrii, las’ cum a mai fost ºi hai lamasã.Se puserã la masã, ºi cum apucã Pipãruº o coastã în mânã, o bãgã

în gurã ºi smulse carnea de pe ea, iar cu oasele – pleosc! la zmeu înfrunte. Zmeul se cam necãji, dar ce sã facã? Trebuia sã rabde, cã ºi-adat de om. ªi Pipãruº luã altã coastã, apoi alta, ºi alta, pânã mâncãcarnea de pe toate nouã coastele, iar oasele le dãdu de capul zmeului,de toate se zdrobeau.

20. De ce nu ºi-a recãpãtat imediatzmeul buzduganul?A) Pentru cã era „mare cât o bute de

50 de ferii”.B) Pentru cã nu mai ºtia unde se aflã.C) Pentru cã s-a rãtãcit pe drum.D) Pentru cã îl ascunsese fata.E) Pentru cã rãmãsese înfipt într-unmunte de piatrã.

21. Afirmaþia zmeului „ M-au tot

scuturat frigurile când te-a nãscut

mumã-ta” sugereazã cã:A) Zmeul a fost emoþionat la naºterea lui

Pipãruº.B) Zmeul a primit un semn bun.C) Pipãruº s-a nãscut iarna, când erafoarte frig.D) Pipãruº-Petru este o ameninþare pentru el.E) Zmeul s-a bucurat de naºterea luiPipãruº-Petru.

22. Invitaþia „la ospãþ” adresatã luiPipãruº de cãtre zmeu reprezintã:A) o dovadã de afecþiuneB) o viclenieC) o provocare la discuþiiD) o dorinþã de împãcareE) un semn de zgârcenie

23. Expresia „ ºi-a dat de om” areurmãtoarea semnificaþie:A) A dat norocul peste el.B) ªi-a gãsit naºul.C) A dat de fundul sacului.D) A dat de mâncare.

E) A dat în bobi.4 ferie – mãsurã de aproximativ 15 litri



10

P o v e º t i l e


Când terminã Pipãruº coasta cea din urmã ºide bãut cea din urmã cupã de vin, atunci terminãºi zmeul de mâncat cea dintâi coastã ºi dãdu sãarunce cu oasele în capul lui Pipãruº. Dar acestanu-i dãdu rãgaz, se repezi la zmeu ºi pleosc! cu o palmã peste obrazul cel gras al zmeului, de-i mutão falcã din loc, apoi se încãierarã la luptã, latrânteli, de gândeai cã nu alta, ci se omoarã unul pe-altul. De la o vreme, zmeul nu mai putea deostenealã, cã ostenit era ºi de cale, ºi nu putusenici sã se sature baremi cumsecade, omeneºte, cãPipãruº nu-i dãduse rãgaz.

Deci, ostenit cum era, zise bietul zmeu:– Lasã-mã în pace, cã-þi înviu pe cei doi fraþi.– Hai de mi-i învie, zise Pipãruº.ªi merse zmeul ºi-i dezgropã, ºi le puse inimile la loc, ºi-i stropi cu

apã vie ºi se scularã mai frumoºi de cum au fost.„Vai, cã greu dormii!” zise unul. „Dar aºa ºi eu!” zise celãlalt.– Dormit, dormit! zise zmeul, cã de nu venea fratele vostru ãst mic

sã vã trezeascã, mai dormeaþi voi un somn lung!– Dar nu sta de sfaturi, zise Pipãruº, hai sã ne luptãm, cã de aici eu

nu merg pânã ce nu rãmâne unul mort – ori eu, ori tu, cã aºa e firea mea.ªi se puserã a se bate în sãbii ºi se tãiarã, de curgea sângele la vale.

Atunci se repezi Pipãruº o datã ºi bine, voiniceºte, ºi-i tãie capul zmeului.Apoi zise cãtre fraþi:– Fraþilor, hai sã ne ospãtãm oleacã ºi apoi sã mergem cãtre casã,

cã mama ºtiu cã nu mai poate de dorul nostru, o fi gândind cã ne-am prãpãdit cu toþii, de nu mai nimerim niciunul casa.

ªi se ospãtarã feciorii mei, sorã-sa le fãcu de mâncare ºi ei aduserãvin de cel bun, ºi bãurã ºi se desfãtarã, pânã ce începu a prinde beþia pePipãruº. Atunci se gãtarã de drum, încãrcarã carele de bunãtãþi ºi plecarã.

Mergând ei aºa cãtre casã, dau de o fântânã în cale, iarã boii trãgeaucãtre ea, semn cã le era sete.

– Adãpaþi boii, zise Pipãruº cãtre fraþi, cã eu mã dau oleacã lângãstejarul acesta umbros sã mã odihnesc, cã aºa-s de obosit!

ªi cu vorbele acestea se apropie de un stejar mare ºi se rezemã deel, aºa, stând în picioare, ºi cum se rezemã, cum adormi ca mort.

Dupã ce fraþii lui adãparã boii ºi-i înjugarã din nou ca sã purceadãmai departe, merse sorã-sa la Pipãruº sã-l trezeascã, dar îi fu cu neputinþãde a-l mai trezi. Atunci zise fratele cel mare:

– Mãi, dragii mei, oare facem noi bine cã ducem pe strãinul acesta cunoi? Bine, cã el zise cã ne este frate, dar se poate una ca aceea? ªtiþi voi bine

cã numai noi trei am fost la pãrinþi; mai întâi te-ai pierdut tu sorã, de acasã,apoi eu, ºi în urmã tu, frate, dar atunci mama nu mai avea alþi copii. De l-ar fiavut dupã înstrãinarea noastrã, ar fi iatã aºa, un bãietan, dar el e la fel de mareca ºi noi, ºi de tare... Oh, îi mai tare chiar decât Ucigã-l toaca! Poate cã-ivreun strigoi, ori doarã chiar zmeu, cã vãzurãþi cum omorî pe zmeu, ca pe un pui de gãinã?! Eu gândesc cã n-ar fi bine sã mai mergem cu dânsul pe cale.

– Sã nu mai mergem, zise celãlalt frate, sã-l lãsãm dormind, iar noisã ne pãzim drumul.

– Aºa e, zise cel mai mare din fraþi, dar dacã se trezeºte tot neajunge din urmã; nu vedeþi ce urme adânci lasã carele astea cu povarã?Tot pe ele vine pânã ce ne ajunge ºi ne face pe noi bucãþi zmeul acesta,iar cu sora noastrã fuge cine ºtie unde, de nu mai aude mama nici de

ea, nici de noi. Darã, de vreþi voi, eu ºtiu ce-ar fi de fãcut: haideþi sã

27. Fraþii nu doresc sã continuedrumul cu Pipãruº-Petru, pentru cã........ .A) le este fricã de elB) acesta bãuse prea multC) îl considerã leneºD) acesta este ordonatE) nu au loc în car

26. Zmeul a promis sã îi învie pefraþii lui Pipãruº-Petru, pentru cã ....... .A) era bolnav

B) adormise la masãC) nu ºtia sã se duelezeD) nu mâncase delocE) obosise foarte tare

25. Care este succesiunea corectãa acþiunilor din timpul ospãþului?1. Pipãruº-Petru terminã de mâncattoate coastele ºi bea ultima cupã de vin.2. Cei doi se încaierã.3. Pipãruº-Petru mãnâncã o coastã ºiaruncã osul în capul zmeului.

4. Zmeul primeºte o palmã de laPipãruº-Petru.A) 3, 1, 2, 4B) 2, 1, 4, 3C) 3, 1, 4, 2D) 1, 3, 2, 4E) 1, 4, 2, 3

24. Câte coaste de porc a mâncatzmeul, în total, la ospeþele cucumnaþii sãi?A) 9

B) 11C) 18D) 19E) 27



11

P o v e º t i l e


luãm lanþurile, atunci ºtiu cã nu mai vine sã se laude cã el a scãpat pesora noastrã de la curþile zmeului, iar pe noi chiar din morþi ne-a înviat.

– Sã-l legãm, zise feciorul mijlociu, sã-l legãm, cã în carele asteaavem destulã bogãþie, nu mai avem nevoie de el.

ªi-l legarã de stejar cu lanþurile, îl legarã straºnic, de-i auzeai oasele pârâindu-i, ºi el tot nu se trezi, dormea ca mort de ostenit ºi beat ce era.

Sorã-sa, bucuroasã l-ar fi deºteptat, dar nu putea; apoi, sã facãîmpotrivire celor doi fraþi, încã nu putea. Deci se uita lãcrimând cum îlleagã pe binefãcãtorul ei ºi-ºi zicea: „Doamne, scapã-l!”

Dupã ce-l legarã de stejar, îºi fãcurã cruce, ziserã un „Doamne ajutã!”ºi începurã a plesni boii, mânându-i: „Cea Surilã! Ho, Bourean, ho!”

Sorã-sa se gândea singurã mergând îndãrãtul carelor: „Cum maicuteazã fãþarnicii aceºtia a-ºi face cruce ºi a zice Doamne-ajutã, dupãce numai acum sãvârºirã o faptã din cele mai miºele?” Dar iarã îºi zice:„Bag seamã cã ºi hoþul când merge la furat zice Doamne-ajutã, necumãºtia, care cred cã un lucru bun au sãvârºit!”

ªi ajunserã acasã. Mama lor îi cunoscu ºi vãrsã lacrimi de bucurie,dar îi întrebã:

– Pipãruº-Petru n-a dat de voi? Frãþiorul vostru cel mai tânãr?

– Nu, mamã, rãspund feciorii, n-am vãzut niciun fel de Pipãruº.Iat-o pe sora noastrã pe care a prins-o zmeul sã o ia de nevastã ºi deatunci pânã acum ne tot luptarãm amândoi cu el pentru sora noastrã,dar niciun fel de Pipãruº n-a venit sã ne ajute. De-abia am putut omorîzmeul ca sã-þi aducem fata. Acum bucurã-te împreunã cu noi, cã iatã cecomori am adus de la zmeu; uitã pe Pipãruº, cã de-ar fi vreun viteaz canoi, trebuie sã vinã, cât de târziu.

ªi se puserã, frate, pe ospãþ, aduserã carne ºi vin, ºi lãutari, ºiadunarã tot satul sã se bucure ºi sã se mire de vitejia lor, cã au omorât pe zmeu ºi i-au luat comorile celea scumpe.

Într-un târziu se trezi ºi Pipãruº-Petru ºi dãdu sã se scoale, dar sesimþi legat de stejar cu lanþuri peste piept ºi peste mijloc, peste grumazºi peste picioare.

– M…hm! Dragii mei fraþi, zise el, dar bine mai ºtiþi voi sã rãsplãtiþi bunãtatea ce v-o fãcui! Bine-a zis cine a zis: fã bine ºi aºteaptã rãu! Darlãsaþi, cã v-o fac eu, de nici dracu’ nu v-o mai desface!

ªi numai o datã se umflã ºi lanþurile cad rupte, zalã de zalã, degândeai c-ar fi fost împletite numai din fire de iarbã. „Acu’ sã mai dormun pic pe pajiºte, îºi zise Pipãruº, cã am eu vreme sã ajung acasã; cu câtaº merge mai iute, cu atât ar fi bucuria fraþilor mai scurtã.”

Se puse deci sã se odihneascã, dar nu mai vru somnul sã se apropiede el, cã nu-i putea ieºi din cap purtarea fraþilor sãi. Începu a se gândi latoate cele petrecute de când a plecat de acasã. „Mãi, îºi zice, adicã

zmeul nu ºtia, de bunã seamã, cine i-a zvârlit buzduganul îndãrãt: euori Florea-Înflorit. Trebuie cã viteaz om îi Florea acela; cât aº vrea sã-lcunosc! Dar l-oi cunoaºte acuºi. Acum sã merg sã vãd ce face biatamama, apoi sã caut pe Florea-Înflorit, sã mã prind cu el frate de cruce.”

S-a luat darã sã plece, dar uitându-se la stejarul cel mare de care-llegaserã fraþii, îºi zice: „Biata mamã, nici lemne de foc n-o fi având, cãharnicii de fraþi nici lemne nu i-or fi dus; hai sã-i duc eu un copac tânãr”.

ªi merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pãmânt ca peun morcov, îl luã pe umãr, cum iei o greblã, bunãoarã, ºi hai cu el spresat. Când tocmai era ospãþul în toi, când jucau ºi beau pe întrecute încurtea casei pãrinteºti, cã înãuntru nu mai încãpeau, atunci nimeri ºiPipãruº-Petru cu stejarul pe umãr.

28. Cei doi fraþi mai mari pleacã sprecasã fãrã Pipãruº-Petru, dupã ce ....... .A) îl lasã pe acesta la curþile zmeuluiB) îl leagã cu sfoarã de o fântânãC) îl lasã sã doarmã liniºtit pe iarbã,la umbra copaculuiD) îl leagã cu lanþuri de un copacE) îl închid în pivniþa palatului

29. Ce o supãrã cel mai mult pefatã în comportamentul fraþilor ei?A) zgârceniaB) indiferenþaC) fãþãrniciaD) onestitateaE) violenþa

31. Pipãruº ia cu el stejarulgândindu-se cã ......... .A) se va lãuda cu puterile lui supra-naturaleB) îºi va face din el buzduganC) îl va putea folosi mama lui pentrua face foculD) îl va planta în faþa caseiE) îl va duce în dar lui Florea-Înflorit

32. Ce anume l-a determinat pePipãruº-Petru sã doreascã sã-l cunoascã pe Florea-Înflorit?A) invidiaB) renumele de viteaz al acestuiaC) dorinþa de rãzbunareD) sentimentul de neputinþãE) hotãrârea de a-l omorî

30. În care dintre urmãtoarele basme eroul / eroina nu a venit pe lumeîn urma unei naºteri miraculoase?A) Neghiniþã

B) Degeþica

C) Pipãruº-Petru

D) Povestea lui Harap-Alb

E) Fãt-Frumos din lacrimã



12

P o v e º t i l e


Tot satul îl cunoscu, cã doarã numai de câteva zile plecase deacasã, dar fraþii lui nu ºtiau ce sã facã, unde sã se ascundã, vãzându-lcum vine cãtre ei, ºi se gândirã cã acum are sã-i omoare.

– Bun ospãþul la dumneavoastrã, zice Pipãruº, intrând cu stejarulcel mare pe umãr.

– Bunã sã-þi fie inima, ziserã sãtenii, pe când fraþii lui o luarã la sãnãtoasa.– Oho! strigã Pipãruº, încotro, cinstiþilor? Ia staþi oleacã de vorbã

cu mine, cã avem o þâr’ de rãfuialã! Frumos fu sã mã lãsaþi dormind în pãdure, ºi încã legat cu lanþuri ca pe-un hoþ? Asta-i rãsplata fiindcãv-am aflat, am bãtut zmeul care vã omorâse, pânã v-a înviat, l-am omorât pe el sã scap satul nostru de urgia lui, v-am umplut de averi ºi v-am pus pe drumul cãtre casã, eu, fratele vostru, aºa rãsplatã am fost vrednic sãaflu de la voi?

Atunci fraþii începurã a plânge ºi a se ruga de iertare, zicând cãnumai au glumit, cã bine ºtiau ei cã el atâta-i de tare, de cu stejar cu tot poate veni acasã. Se mai rugã ºi muma-sã, ºi sorã-sa, ºi tot satul sã-iierte, iar el, fiind om cu inima bunã, i-a iertat ºi s-a pus ºi el la ospãþ.

Când a fost a doua zi de dimineaþã, dupã ce s-au sculat toþi voioºiºi sãnãtoºi, Pipãruº-Petru se gãtã de cale.

– Darã unde vrei sã mergi iarã, Petre, puiul mamei? îl întrebã mamã-sa.– Mã duc, mamã, mã duc departe, pânã unde voi da de Florea-Înflorit, dar de cumva l-oi putea aduce sã fie soþ surorii mele, cã amauzit cã e un voinic de om ºi ar fi pãcat sã nu ne cunoaºtem.

– Nu te duce, stai acasã, aveþi voi destulã avere, însuraþi-vã, dragii mamei,iar pe sorã-ta vom mãrita-o noi dupã cineva, cã doarã sunt destui feciorizdraveni în sat, ce sã mai baþi calea þãrii? Stai tu aici, în satul tãu, între neamuri,aproape de mine, acum la bãtrâneþile mele, sã nu-þi mai duc dorul.

Multe vorbe bune ºi înþelepte îi spuse maicã-sa, dar el tot ca el,dacã îºi punea o datã carul în pietre pentru ceva, apoi nu mai era omsã-l opreascã. Îºi luã darã rãmas-bun ºi se cam mai duse, multãlume-mpãrãþie, Dumnezeu sã ne tot þie, cã din poveste mult mai este,

mândrã ºi frumoasã, s-o ascultaþi ºi dumneavoastrã, cã cine-o asculta,o învãþa, iarã cine o dormi, se va odihni ºi povestea n-o va ºti.

S-a dus, s-a dus, pânã a nimerit într-o pustietate mare de nu vedeanimic, numai cerul în sus, ºi sub picioare pãmântul, nicio frunzã, niciunfir de iarbã, dar nimica, doar nimica.

A mers el mult prin pustietatea aceea pânã a dat de un bãtrân, dar bãtrân nu glumã, alb la pãr ºi la barbã ca o oaie bãlaie. Stãtea cu o cârjãîn mâna dreaptã, iar cu cea stângã îºi tot ferea genele de pe ochi sãvadã înainte cã aºa-i erau de lungi ºi de dese, de-i veneau pânã la gurãºi se împreunau cu barba ºi cu mustãþile.

– Bunã ziua, moºule!

– Sã trãieºti cu bine, voinice, dar încotro vrei sã mergi?– Mã duc, moºule, pânã unde voi da de Florea-Înflorit, cã am auzit cãe un voinic mare ºi vreau sã-mi încerc puterile cu el. Nu ºtii unde l-aº gãsi?

– Oh, puiul moºului, în zadar mergi tu pe jos, cã nici în trei ani de zile nuvei ajunge la el, darã du-te îndãrãt la curtea zmeului, ºtii, unde þi-ai aflat sora ºifraþii! Acolo sã mergi ºi sã cauþi în fundul grajdului, cã-i gãsi un cal, un calsingur, ºi atâta-i este de urât singur, de stã sã moarã; de urât a slãbit, de numai pielea pe os i-a rãmas, cã de când ai omorât pe stãpânul sãu, pe zmeul, el dingrajd n-a mai ieºit, nici n-a mai mâncat, nici n-a bãut, numai tot a nechezat.Acolo sã mergi ºi sã-l iei, cã acela te poartã cât a purtat ºi pe stãpânul sãu, ba ºimai mult, de-i porunci, apoi sã vii iar pe la mine, înþelesu-m-ai?

– Te-am înþeles.

37. Expresia „a-ºi pune carul în

pietre pentru ceva” înseamnã:A) a fi hotãrât B) a se împotriviC) a fi de acord D) a fi dezamãgitE) a repara

38. Fraza îngroºatã în text reprezintã:

A) o formulã de început a basmuluiB) o formulã de sfârºit a basmuluiC) o formulã medianã a basmuluiD) o formulã magicãE) o formulã de politeþe

39. Sensul afirmaþiei „cine-o

asculta, o învãþa” este:A) Basmul trebuie învãþat pe dinafarã.B) Trebuie sã asculþi basme.C) Povestea nu este scrisã.

D) Poveºtile pot oferi învãþãturi de viaþã.E) Fãrã poveºti nu putem trãi.

35. „ Se gãtã de cale” înseamnã:

A) Puse þara la cale.B) Se gãti de petrecere.C) Se pregãti de drum.D) Fãcu cale întoarsã.E) Se duse sã se odihneascã.

36. Ce sfat îi dã mama lui Pipãruº-Petru când aude cã acesta vrea sã plece pentru a-l întâlni pe Florea-Înflorit?A) Sã cearã ajutor de la Sfânta Marþi.B) Sã rãmânã în sat ºi sã se însoare.

C) Sã ia suficiente merinde.D) Sã îºi ia calul nãzdrãvan.E) Sã nu plece singur.

34. De ce au fugit fraþii lui Pipãruº-Petru la vederea acestuia?A) Pentru a da alarma.B) Pentru a anunþa vecinii de sosirea lui.C) Pentru a o anunþa pe mama lor devenirea acestuia.D) Pentru cã le-a fost fricã de el.E) Pentru a o vesti pe sora lor.

33. Care este înþelesul expresiei „o

luarã la sãnãtoasa”?A) Au luat-o la goanã.B) S-au dus la medic.C) S-au ascuns.D) ªi-au luat medicamentele.E) Au plecat pe furiº.



13

P o v e º t i l e


ªi merse Pipãruº-Petru îndãrãt pânã la curþilezmeului ºi intrã în grajd. Acolo, într-un ungher, vãzu uncal mai mult mort decât viu, de-i puteai numãra coastelecale de-o poºtã, care de-abia se mai putea þine pe picioare.Cum vãzu calul cã intrã cineva în grajd, începu a fi voiosºi a prinde curaj, nu ºtia ce sã facã bietul de bucurie, dãdeacu picioarele în pãmânt ºi voia sã se dezlege de la iesle,dar nu putea, cã era legat cu lanþuri.

Pipãruº-Petru dezlegã calul ºi-l scoase afarã ºi seuitã la el. „Cu gloaba asta sã merg eu?” îºi zise. Mai sãnu-ºi creadã ochilor. Dar calul rãsuflã o datã ºi bine ºise scuturã de-ºi dezmorþi oasele, cã doarã stãtuse multãvreme acolo ca-ntr-o temniþã, legat scurt, fãrã nutreþ ºineadãpat. Pipãruº îl lãsã de pãscu oleacã, apoi îl adãpãºi se urcã pe el. Atunci calul începu a vorbi:

– Cum vrei, stãpâne, sã te duc, ca vântul ori ca gândul?– De m-ai putea duce numai precum caii, încã mi-ar pãrea bine,

aºa-i rãspunse Pipãruº, vãzându-l atât de slab.ªi prinse calul a merge, ºi merse tot în galop, pânã la un munte de

sticlã. Acolo nu mai putea de obosit. Dãdu sã suie pe el, la deal, darcalul nu putu sã mai meargã. Atunci zise Pipãruº:– Bag seamã cã de-acum te-oi mai duce eu în spate, precum m-ai

adus tu pe mine.ªi luã calul dupã cap ca pe-un miel ºi-l sui în vârful dealului ºi

acolo, huzdup! cu el pe pãmânt. ªi se ridicã calul de jos ºi se fãcu câtun munte de mare ºi zise lui Pipãruº:

– Îþi place cum sunt acuma?– Ba place-i câinilor ºi lupilor, fã-te tu cal ca toþi caii!ªi se fãcu calul precum caii noºtri, dar tot nãzdrãvan, ºi zise cãtre Pipãruº:– Cum sã te duc acum, stãpâne, ca vântul ori ca gândul?– Ba sã mã duci ca gândul!

ªi începu calul a merge iute ca gândul ºi într-o clipitã erau lamoºneagul cel alb ca oaia.

– Bunã ziua, moºule!– Bunã sã-þi fie inima, puiul moºului, da’ ajuns-ai abia?– Precum mã vezi, moºule.– Vezi aºa, acuma cred cã-i ajunge la Florea-Înflorit. Dar sã-þi dau ºi eu

trei lucruri: þine aici o ceterã5 , un pieptene ºi o cute6 . Þine minte, fãtul meu,zise moºneagul, vei tot merge pânã-i ajunge la câmpul cu dorul. Acolote va lovi un dor de maicã, de sorã, fraþi, prieteni ºi cunoscuþi, încât, denu vei cânta cu cetera asta, vei fi silit sã te întorci înapoi de dor. Deacolo, vei ajunge în pãdurea cu lupi; aceia te-ar mânca cu cal cu tot, cãsunt mulþi ºi flãmânzi, dar tu aruncã-le pieptenele. Scãpând, vei merge

pânã vei ajunge în þara ºoarecilor. Acolo vor fi ºoareci câtã frunzã ºiiarbã ºi vor vrea sã te tragã jos de pe cal sã te mãnânce, atunci aruncã-lecutea jos ºi vei fi mântuit de ei.

Dupã ce-a luat Pipãruº lucrurile acestea trei, a mulþumit bãtrânuluiºi s-a pus pe cal ºi s-a tot dus pânã a ajuns în câmpul cu dorul. Acolo îllovi un dor de satul lui, de mamã-sa, de sorã-sa, de fraþi, dar aºa dor, deera cât p-aci sã cazã de pe cal, ori sã se-ntoarcã de unde a venit. Atunciîi veni în minte cã are o ceterã de la moºneagul cel albit de vreme. ªiunde nu scoate cetera ºi unde nu începe a trage cu arcuºul pe strune, derãsuna câmpul ºi pe loc îi pieri tot dorul:

5 ceterã – vioarã, lãutã6 cute – piatrã de gresie folositã pentru ascuþirea coasei, a obiectelor tãioase

42. Ce obiecte primeºte Pipãruº-Petru de la moºneag?A) un pieptene, o ceterã ºi o cutieB) o ceterã, un cal ºi o cuteC) un telefon, un laptop ºi o maºinãD) un pieptene, o cute ºi un sacE) o ceterã, un pieptene ºi o cute

43. Moºneagul întâlnit de Pipãruº-Petru se dovedeºte a fi ........ .A) fãþarnic, deoarece îl minte pe bãiatB) rãuvoitor, deoarece îl alungã pe feciorC) credincios, deoarece se roagã laDumnezeuD) linguºitor, deoarece vrea sã-lînduioºeze pe feciorE) binevoitor, deoarece îi dã sfaturi bune bãiatului

44. Pentru a învinge obstacoleleîntâlnite în cale, Pipãruº-Petru foloseºteobiectele fermecate primite în dar, astfel:A) cetera în pãdurea cu lupiB) pieptenele în þara ºoarecilorC) cutea în câmpul cu dorD) piatra de gresie în codruE) lãuta în câmpul cu dor

40. Care afirmaþie nu este adevãratã?La vederea lui Pipãruº-Petru, calul .... .A) începu a fi voiosB) începu a prinde curaj

C) începu a da cu picioarele în pãmântD) voia sã se dezlege de la iesleE) începu a plânge

41. Cât de repede îi cere Pipãruºcalului sã meargã, dupã ce au trecutde muntele de sticlã?A) ca vântul B) ca gândulC) cu viteza luminii D) în galopE) cu viteza sunetului



14

P o v e º t i l e


Frunzã verde lãcrãmioare / Câte doruri sunt sub soare /

Toate-acum m-au nãpãdit, / De m-am pus pe jeluit! /

Jelui-m-aº ºi n-am cui / Cât e hãul câmpului... /

Dorul de ai mei mã doare / ªi nu aflã alinare!

Apoi merse mai departe pânã ajunse în pãdurea lupilor.ªi era acolo, Doamne!, era tot un lup ºi un copac, ºi toþi stãteau cu

gurile cãscate numai sã-l prinzã ºi sã-l mãnânce. Dar el aruncã pieptenele jos ºi îndatã se fãcu un bou gras ºi având lupii ce înhãþa, lãsarã pePipãruº sã meargã în pace.

Merse cât merse ºi deodatã se trezeºte în þara ºoarecilor. Dar nualtminterea erau ºoarecii, ci ca urºii de mari ºi mulþi ca furnicile înfurnicari. Aici începu a se înfiora Pipãruº-Petru, dar îi veni în mintecutea ºi, cum o aruncã jos, cum se fãcu între el ºi ºoareci un zid de piatrã, gros cât un munte, înalt pânã la nori. ªi se duse Pipãruº-Petru tot pe lângã zid, pânã ce ieºi din þara ºoarecilor.

Apoi nimeri într-un câmp plin cu flori, una mai frumoasã decâtalta ºi toate îl îmbiau sã le ia. Dar Pipãruº nu luã niciuna. Colo, departe,zãri un cal pãscând ºi trase acolo. Dupã ce se apropie, vãzu pe Florea-Înflorit dormind dus, calu-i pãºtea florile, iar paloºul îi juca în aer

deasupra lui. Se dãdu Pipãruº jos de pe cal ºi-ºi lãsã ºi el calul sã pascã,apoi îºi zise: „Cum doarme acum Florea-Înflorit, eu lesne l-aº putea prãpãdi; numai una de-i dau cu paloºul, e dus pe lumea cealaltã; da’aºa numai un miºel ar face; sã mã pun lângã el, sã aþipesc ºi eu oleacã”.

ªi-ºi aruncã ºi el paloºul în sus ºi acela începu a-i juca prin aer cacel al lui Florea-Înflorit, apoi se culcã jos pe flori. Cum era obositde-atâta amar de cale, dormi ca dus. Dar iatã cã se trezi Florea-Înfloritºi vãzu voinicul dormind lângã el, iar în flori, lângã calul lui, mai pãscândun cal ºi în aer, lângã paloºul lui, mai jucând un paloº.

„Oare cine sã fie? zise el. Hm! Oricine-i, e viteaz ºi e om de omenie;cum dormeam, mã putea face tot bucãþele; i-oi da deci pace pânã ce s-otrezi, cã te miri cine-i; ºtiu cã nu-i Pipãruº-Petru de care zmeii se tem!”

Apoi se puse ºi Florea-Înflorit ºi mai trase un pui de somn, iarcând se trezi a doua oarã, se trezi ºi Pipãruº cu el deodatã. Când sevãzurã voinicii faþã în faþã, nu se puteau mira destul unul de altul; unulmai voinic decât celãlalt, care de care mai spãtos ºi mai frumos.

– Ce vânt te-a adus p-aici, pe la mine, vere? zice Florea-Înflorit.– Am venit sã te vãd cã þi-am auzit de nume ºi nu am putut rãbda

sã nu ne cunoaºtem.– Doarã nu eºti tu Pipãruº-Petru de care ºi zmeii tremurã?– Ba ai ghicit; iar tu eºti Florea-Înflorit?– Eu, da, cã altul nici cã are drept a ºedea în þara mea; mult mã mir

de tine ce cap ai sã vii aici!– Eu am cap ca orice om, dar tu ce cap ai de mã întrebi atâta? De

nu-þi place cã þi-am cãlcat þara, hai la luptã dreaptã, luptã voiniceascã!ªi se prinserã voinicii la luptã ºi se luptarã o zi de varã ºi nu fu

chip sã se învingã, pânã mai cãzurã de pe picioare de obosiþi. Atuncizice Pipãruº-Petru:

– Hai, frate, sã schimbãm lupta în paloºe.ªi apucarã voinicii paloºele ºi se luptarã pânã când, în cele din

urmã, Florea-Înflorit tãie oleacã din degetul mic al lui Pipãruº-Petru.Atunci s-au lãsat de luptã ºi s-au prins fraþi de cruce, jurându-se pevârfurile paloºelor cã nu se vor mai lãsa unul de altul, nici în bine, niciîn rãu. ªi ajuns-au ºi în necaz ºi în bine, ca omul care trãieºte în astãsecretã de lume, dar ei unul de altul nu s-au lãsat.

47. Felul în care s-a comportatPipãruº-Petru în timp ce Florea-Înflorit dormea, indicã:A) laºitate B) fãþãrnicieC) cinste D) încãpãþânareE) dãrnicie

48. Gãseºte ordinea corectã a sceneicare ilustreazã întâlnirea celor doi eroi:1 - odihna voinicilor;2 - realizarea frãþiei de cruce;3 - lupta dreaptã;4 - deºteptarea voinicilor ºi confrun-tarea lor verbalã;5 - lupta cu paloºele;

A) 1, 2, 3, 4, 5B) 4, 3, 5, 2, 1C) 4, 3, 2, 5, 1D) 1, 4, 3, 5, 2E) 3, 5, 1, 4, 2

49. Cum s-a terminat lupta dintrePipãruº-Petru ºi Florea-Înflorit?A) Florea-Înflorit a fost rãnit.B) Pipãruº-Petru a învins.C) Au devenit fraþi de cruce.

D) Au rãmas duºmani.E) Florea-Înflorit a fost gonit din þara lui.

50. Ce element nu este specific basmului?A) Apar personaje fantastice.B) Personajele folosesc obiecte magice.C) Eroul luptã de partea binelui.D) Rãul învinge întotdeauna.E) Apar animale cu trãsãturi umane.

SFÂRªIT CONCURS

45. Pipãruº-Petru a început sãcânte la ceterã ......... .A) ca sã se facã auzit în pustietateB) ca sã nu-i mai fie fricãC) ca sã-ºi alunge mistuitorul dor deai luiD) ca sã aibã spor la lucru în pãdureE) ca sã amãgeascã foamea ºoarecilor

46. Expresia „era tot un lup ºi un

copac” subliniazã ideea de:A) pustietate B) mulþimeC) rãutate D) laºitateE) rãzbunare



15

P o v e º t i l e


Umblând ei odatã la vitejii, nimerirã la o casã în mijlocul codrului ºi intrarã înãuntru. Acolo era o fatã careþesea la rãzboi. Fata frumoasã era chiar Ileana-Cosânzeana cu cosiþele-i mândre, ºi cum þesea, de câte ori bãteacu bragla7 , totdeauna ieºeau câte douã cãtane8 îmbrãcate ºi-narmate. Mult se mirarã voinicii noºtri de aceastãvedenie, dar Pipãruº-Petru nu stãtu mult pe gânduri ºi începu a se drãgosti cu fata, ºtiþi dumneavoastrã, mai a o prinde, mai a o sãruta, cum fac tinerii.

Fata, nu-i vorbã, se ferea ºi nici prea, ca toate fetele, ci se cam temea de tatã-sãu; deci le spuse:– Dragii mei, bãgaþi de seamã, cã de vine tata, vã omoarã.– ªi cine-i tatãl dumitale? o întrebarã voinicii.– Tata e Ciutã-Nevãzutã ºi încã niciun om nu i-a ieºit în cale pe care sã nu-l omoare.– Ei bine, dragã, dar ce nãrav are când vine acasã?– El, rãspunse fata, are nãrav cã, de cum intrã în casã, mai întâi se bagã dupã cuptor ºi de-acolo ia o ulcicã

cu leacuri ºi toatã o bea, iar de leacurile acelea atâta se întãreºte, de-ar bate ºi zece ca voi.– Aºa? zise Pipãruº-Petru, atunci adã încoace leacurile sã le bem noi.ªi le dãdu Ileana leacurile, iar voinicii le bãurã ºi, din ce erau tari, mai tari se fãcurã. Dar chiar atunci sosi

ºi Ciutã-Nevãzutã acasã ºi se repezi dupã cuptor la leacuri; ei, dar acelea erau lecuite!Vãzându-se astfel înºelat, într-atâta s-a tulburat de-i purta în palme ca pe niºte mere pe amândoi voinicii ºi,

de n-ar fi apucat sã bea ei leacurile, nu era bine de ei; dar aºa îl apucarã voinicii amândoi, apoi lasã cã l-auademenit! Nici ferfeniþã nu s-a ales din el.

Apoi Pipãruº-Petru se cãsãtori cu Ileana-Cosânzeana ºi se încãrcarã de averi ºi plecarã de acolo. Dar pe

lângã toatã prietenia ce era între Pipãruº-Petru ºi Florea-Înflorit, acesta din urmã nu se uita cu ochi buni laPipãruº vãzându-l cu nevastã, iar el nu. Dar Pipãruº pricepu gândurile lui Florea-Înflorit, de aceea îi zise:

– Frate, sã lãsãm nevasta mea acasã, ºi sã mergem sã-þi aflãm ºi þie una.– Bine ar fi, zise Florea-Înflorit, dar oare unde vom da de una?– Nu fi îngrijorat frate, zise Pipãruº, mergem în lumea noastrã ºi, de nu s-o fi mãritat sorã-mea, numai bunã

ar fi de tine.– Apoi, hai s-o vedem! zise Florea-Înflorit.ªi lãsarã pe Ileana-Cosânzeana singurã acasã ºi ei se luarã la drum, ºi du-te, du-te, pânã ce ajunserã într-o

pãdure; niciunul nu mai fusese în pãdurea aceea. Mergând ei prin pãdure, vãzurã o casã.– Hai sã vedem cine e în casã, zise Pipãruº.– Hai, dacã chiar vrei, zise Florea-Înflorit.ªi intrarã înãuntru. Acolo aflarã numai o babã stând cu picioarele la foc.– Bunã vremea, mãtuºã!– Sã trãiþi, dragii mãtuºii. Haideþi, ºedeþi oleacã ºi vã hodiniþi, pânã vã aduce mãtuºa ceva de mâncare; iatã,

mã urc în pod sã vã aduc niºte slãninã.Feciorii ºezurã pe-o laviþã, iar baba se urcã în pod, ca sã le aducã slãninã; dar cum ieºi baba din odaie veni

un ºoarece la feciori ºi le zise:– Nu staþi, dragii mei, cã nu-i de-a sta; mergeþi în plata lui Dumnezeu sfântul, cã doarã baba nu s-a dus în

pod sã vã aducã de mâncare, ci sã-ºi ascutã dinþii, ca sã vã poatã mânca; cã are în pod o piatrã mare de moarãde care-ºi toceºte dinþii, n-o auziþi?

– Ei, cine-i baba asta?– Hm! Asta-i Muma-Pãdurii, zise ºoarecele. A fost drãguþa lui Ciutã-Nevãzutã ºi, de când l-aþi omorât, tot

descântã sã-i cãdeþi în mâini. Acuma de nu fugiþi, nu mai scãpaþi vii din colþii ei.

– Dacã-i aºa, hai la drum, ziserã voinicii.ªi se luarã feciorii mei la drum, nu mergeau, ci rupeau locul, de gândeai cã-i alungã cineva din urmã;

bãgarã de seamã ºi ei, cu toate cã erau viteji, ºtiau de fricã. Dupã ce-ºi ascuþi baba dinþii, coborî din pod ºi intrãîn casã, dar feciorii nu erau nicãieri. ªi se cãtrãni ºi se înfiorã, de gândeai cã toatã þara se preface în fãrâme.Atunci dãdu cu ochii de ºoarece:

– Aha! Numai tu, miºelule, le-ai spus sã se ducã.– Numai eu, de nu te-ai supãra, rãspunse ºoarecele glumind. Ia hai de mã prinde, ca sã te rãzbuni!ªi se puse baba a fugi dupã ºoarece; el se sui pe cuptor, ea îºi stricã cuptorul; se sui pe un perete, ea stricã

ºi peretele; el se sui pe alt perete, ea stricã ºi acel perete, ºi tot aºa stricã câte un perete, umblând dupã ºoarece,

7 braglã – parte mobilã a stativelor de þesut, care susþine spata8 cãtanã – soldat



16

P o v e º t i l e


pânã ce-ºi stricã toatã casa ºi tot nu putu prinde ºoarecele, cã, vedeþi dumneavoastrã, ºoarecele-i ºoarece ºi pace,nu stã sã-l prindã chiar o babã, sã fie aceea chiar Muma-Pãdurii.

Dar pânã umblã ea dupã ºoarece, feciorii îºi pãzirã drumul ºi când plecã baba dupã ei, ei erau hãt departe.Se pune deci baba la fugã, du-te, du-te, pânã ce mai ajunse pe feciori. Atunci au ajuns ei la casa Martolii, careera mãtuºa lui Florea-Înflorit.

– Bunã vremea, mãtuºã!– Sã trãiþi, copiii mãtuºii! Dar ce-i nepoate, ce vânt te poartã pe la mine? Cine-i voinicul ãsta cu care vii?– Hei, mãtuºã, zise Florea-Înflorit, am plecat cu voinicul acesta care se cheamã Pipãruº-Petru la sorã-sa în

peþit, dar ne urmãreºte Muma-Pãdurii, cãci am omorât pe Ciutã-Nevãzutã, drãguþul ei, ºi acum ne pare bine cãam nimerit la dumneata, doar ne vei scãpa de colþii ei.

– Nu vã temeþi deloc, dragii mãtuºii, haideþi numai în casã ºi vã hodiniþi.ªi ieºi Martolea (Marþi-Searã) afarã sã aºtepte pe Muma-Pãdurii. ªi cum ajunse aceasta, cum se încãierarã,

apoi sã fi vãzut bãtaie de babe; se încinse între ele o luptã, dar luptã ca de doi lupi turbaþi, iar nu ca de douã babe;ºi se mâncarã în dinþi, ºi-ºi smulserã pãrul, de gândeai cã sunt douã zmeoaice. Iar feciorii, când vãzurã cã suntmai înfierbântate, de erau oarbe de mânie, pornirã încetinel, iar, dupã ce se depãrtarã, merserã mai tare, sã nu lemai vazã. Care a fost mai tare? Care pe care a învins? Nu pot sã vã spun pentru cã nu ºtiu; ºtiu însã cã voiniciiau mers aþã acasã la mama lui Pipãruº-Petru. ªapte ani nu fusese Pipãruº-Petru acasã; ºapte ani nu-l vãzurã fraþiiºi sora, ºi neamurile, ºi sãtenii, ºi totuºi îl cunoscu care cum îl vãzu.

Florica, sora lui Pipãruº-Petru, nu era încã mãritatã, se þinuse de vorba ce i-o dãduse lui frate-sãu la plecare. ªiera mândrã Florica, mândrã ca o scânteiuþã de câmp ºi cum o vãzu Florea-Înflorit, zise cãtre frate-sãu de cruce:

– Asta þi-e sora, frate?– Asta.– Dacã þi-e sorã ºi dacã vrea, eu chiar azi mã cunun cu ea.ªi Florica a vrut, fraþii ºi mamã-sa încã n-au zis ba, apoi au fãcut o nuntã româneascã care a þinut douã

sãptãmâni ºi, dupã ce s-a gãtat nunta, ºi-a luat Florea-Înflorit nevasta ºi s-a cam mai dus cu ea ºi cu Pipãruº-Petruîn þara lui, unde aºtepta Ileana-Cosânzeana, nevasta lui Pipãruº.

Când s-au vãzut aceste douã cumnate laolaltã, mult s-au bucurat, iar bãrbaþii lor se bucurau ºi ei de bucurialor, iar florile câmpului înflorit se bucurau ºi ele, împreunã cu cele douã perechi vesele. Dar ºi eu mã bucur cãv-am putut spune povestea pânã-n capãt.

(Poveste din Sãlaj, spusã de Bene din Supurul de SusIoan Pop-Reteganul, Poveºti ardeleneºti,

partea a V-a, Braºov, 1888, p. 21-44)



17

P o v e º t i l e C a n g u r u l u i – c l a s e l e V I I - V I I I

Primii paºi spre luptã

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja.Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes! Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21

la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu. Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil.

Dacã te-ai rãzgândit în privinþa unui rãspuns bifat deja, le poþi bifa pe celelalte trei pe care leconsideri rãspunsuri greºite ºi lãsa nebifat numai cerculeþul rãspunsului considerat bun.Dacã eºti un cititor experimentat, poþi trece peste întrebãrile 1-10 (ai la dispoziþie 50 de întrebãridintre care se puncteazã numai 40); nu neglija, însã, textul de pe primele pagini. Bifeazã „Sigur” dacã eºti sigur de rãspuns. Dacã rãspunsul dat este corect, vei obþine încã 1

punct în plus faþã de punctajul întrebãrii; dacã însã rãspunsul este greºit, vei pierde încã 2 punctepe lângã un sfert din valoarea întrebãrii. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia de

rãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale.

Împlinisem treisprezece ani, când, în cancelaria ªcolii nr. 3 din Brãila,domnul director Moisescu, înmânând mamei certificatul meu de absolvirea patru clase primare, o întrebã:

– Ce-ai de gând sã faci cu bãiatul?– Apoi... ce sã fac... domnule director! O sã-l dau la stãpân, ori la

vreun meºteºug, rãspunse mama, dupã un oftat adânc.Rezemat cu spatele de fereastrã, bunul domn Moisescu îºi chinui

„cioculeþul” cãrunt, frãmântându-l între degete. Se uitã la mama, se uitã la

mine, privi în pãmânt ºi zise, ca pentru sine însuºi:– Pãcat...Iar dupã o pauzã:– ... N-ai putea sã-l dai la liceu?– Nu... domnule director: îs femeie sãrmanã... o biatã spãlãtoreasã vãduvã!– Pãcat...Mi-aduc bine aminte cã nu vedeam niciun fel de „pãcat”; dimpotrivã,

mã simþeam uºurat. Ba chiar cãinam pe foºtii mei camarazi, care, mai„norocoºi” decât mine, aveau „s-o ia de coadã” în liceu.

Prea mult am iubit libertatea; prea mi-a fost drag sã fac totul din proprie pornire, pentru ca sã pot îndura cea mai micã silnicie. ªi, Dumnezeu sã mã

ierte, dar ºtiinþa instrucþiunii publice n-a descoperit încã mijlocul de-a facecartea dragã copilului.

2. Mama bãiatului este ...... .A) o vânzãtoare cãsãtoritãB) o croitoreasã vãduvãC) o casnicã necãsãtoritãD) o spãlãtoreasã vãduvãE) o florãreasã necãsãtoritã

3. Enunþul „ ºtiinþa instrucþiunii

publice n-a descoperit încã mijlocul

de-a face cartea dragã copilului ”exprimã ideea cã:A) Copiii nu aveau cãrþi preferate.B) Cãrþile erau vechi ºi rupte.C) ªtiinþa, în þara noastrã, nu era dez-voltatã în raport cu þãrile europene.D) Profesorii nu descoperiserã carecarte le era dragã elevilor.E) Elevii nu mergeau cu plãcerela ºcoalã.

I. LA STÃPÂN

CLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIII

1. Indicã pe harta urmãtoarenumãrul corespunzãtor oraºuluimenþionat ca loc al acþiunii:A) 1. (Iaºi) B) 2. (Braºov)C) 3. (Brãila) D) 4. (Bucureºti)E) 5. (Timiºoara)

de Panait Istrati



18


Aºa cã, în drum spre casã, împãrtãºeam durereamamei, care, plângând în batistã, rostea mereu:

– O fi pãcat... Da’ ce pot sã fac eu, sãraca de mine!...– Lasã, mamiþicã... Sã vezi cum am sã gãsesc, eu

singur, un stãpân pe gustul meu!ªi l-am gãsit... Eu singur... Poate nu tocmai pe

gustul meu.Restul verii aceleia l-am petrecut, ca de obicei,

la Baldovineºti, alãturi de unchii mei, Anghel ºiDumitru. Cu cel dintâi mã pregãteam de „crâºmãrit”.Cu cel de-al doilea mã îmbãtam de ultimele pâlpâiriale unei libertãþi care avea sã treacã în domeniulamintirilor ce nu se mai pot uita. Hoinãream prin vii,þinându-mã tiptil dupã moº Dumitru, care trãgea cu puºca în grauri. Seara,coceam porumb ,,de lapte” ºi ascultam þârâitul greierilor, orãcãitul broaºtelordin baltã ºi lãtratul câinilor. Noaptea dormeam pe câmp înfãºurat în ghebaunchiului, pe când caii pãºteau în preajma noastrã, iar unchiul, tãcut, „bea”tutun ºi cãta din când în când la cerul înstelat. Ziua, pe arºiþã, forfoteam prin crâºma lui moº Anghel, rãcoroasã ca o hrubã. Stropeam lutul, mãturam,

spãlam pahare ºi învãþam cum se rãsuceºte o canea1 când vrei sã scoþi vin.– Deh, mã bãiete! îmi zicea unchiul, privindu-mã; eu te-aº pãstra lângã

mine, dar nu prea e fapt înþelept: când „copchilul” se ºtie la neamuri îºi ianasul la purtare ºi se stricã. Numai printre streini te faci om. Dar sã nu intrislugã la dârloagã2 ! Sã cauþi un stãpân „ajuns”. ªi sã-l slujeºti cu cinste, mã!Sã nu ,,piºti”! „Piºcãtura” e lucru rãu în negustorie: dã omul îndãrãt. Dacã þi-e poftã de un covrig, sã te duci drept la stãpânul tãu, sã te uiþi în ochii lui, cusufletul deschis ºi sã-i spui: „Domnule Vlad, mi-e poftã de un covrig!” Dacã-þidã „un cinci”, cumpãrã covrigul ºi mãnâncã-l. Dacã nu, rabdã!

Pe-o zi tristã de octombrie, îndatã dupã plecarea mamei la lucru, ieºeamºi eu. Fãceam primii mei paºi spre muncã, spre luptã, dupã o copilãrie pecare aº putea s-o numesc rãsfãþatã ºi eram conºtient cã anii zburdãlnicieifãrã de griji au luat sfârºit, cã sosise momentul de a veni în ajutorul truditeimele mame.

Gândul de a-i uºura sarcina, de a-mi câºtiga singur hrana ºi îmbrãcã-mintea, precum ºi o micã sumã de bani ,,pe care sã i-o pun în poalã” – gândulacesta îl nutream de mai bine de un an. Tot timpul cât am urmat clasa a IV-a,mã uitam zilnic la „bãieþii de prãvãlie” cu inimile degerate ºi încinºi cu un ºorþde sac. Vorbeam adesea cu unii dintre dânºii, în timpul cumpãrãturilor, leºtiam pãsurile ºi-i consideram superiori mie: „Ei îºi câºtigã pâinea”, îmi ziceam.„Pãrinþii lor trebuie sã fie mulþumiþi. La anul, am sã fac ºi eu la fel.”

Anul acesta dorit venise. ªi, neºtiutor de câtã durere se ascundea într-un piept de ,,bãiat de prãvãlie”, încins cu un ºort bãþos, cãlcam mândru pe

calea Cãlãraºilor, mândru de „bucuria” pe care aveam sã i-o fac mamei,spunându-i cã m-am „tocmit”.

Nu mergeam la întâmplare. ªtiam precis ce voiam: ochisem demult o prãvãlie, care îmi convenea din toate punctele de vedere. Întâi: era crâºmãgreceascã. (Moº Anghel îmi spusese sã intru la „greci, cã sunt oamenifilotimi3 nu ca românul nostru, zgârie-brânzã”.) Al doilea: crâºmarul nuera însurat. (Aveam groazã de nevestele stãpânilor, care bãteau pe bãieþiºi-i puneau sã spele scutecele scârnave ale pruncilor.) ªi al treilea: prãvãliaera situatã în imediata vecinãtate a scumpei mele Dunãri!1 canea – þeavã de lemn prevãzutã cu un robinet, fixatã într-un vas pentru a scoatelichidul2 dârloagã – (aici) om neînsemnat, nevrednic3 filotim – generos, darnic

5. Recunoaºte personajul careîl sfãtuieºte pe bãiat sã nu fure:A) directorul ºcoliiB) moº DumitruC) moº Anghel

D) domnul VladE) mama

6. Construcþia „bãieþi de prãvã-

lie cu inimile degerate” semnificã:A) bãieþi angajaþi sã lucreze înmediu umed ºi receB) bãieþi angajaþi sã lucreze întimpul iernii

C) bãieþi cãrora nu le pasã de frigul

ierniiD) bãieþi care nu-i suferã pe ceilalþicopii din jurul lorE) bãieþi cu sufletele împietrite deviaþa durã dusã la stãpâni rãi

4. Ce îºi propune bãiatul, odatãterminatã ºcoala?A) Sã urmeze liceul.B) Sã intre la stãpân.

C) Sã se mute la þarã cu unchii sãi.D) Sã stea acasã.E) Sã se angajeze la o fermã.



19


Fãceam ºi eu nazuri: voiam ca vaca sã fie grasã, lãptoasã ºi devremeacasã. O întrecusem pe românca din Ardeal, care, trimiþându-ºi feciorul laBucureºti, îl sfãtuia:

– Sã nu te bagi, maicã, la „schiþãrie”, cã umbli cu lucruri„otrãghicioase”; nici la cai, cã zvârle cu „chicioarele”; ci sã intri acolounde se fac „de halea multe ºi mãrunte, ºi dulci, ºi bune de mâncat!”.

Mie nu-mi era fricã de cai, nici de lucruri otrãvicioase, dar n-aº fiintrat cu niciun chip la bãcãnii, ori la stãmbãrii, unde bãieþii se deºelau cusute de kilograme de marfã, scoþând dimineaþa pe trotuar o jumãtate dinconþinutul prãvãliei ºi bãgându-l seara înapoi. Pe lângã aceastã trudã maierau obligaþi sã rãcneascã toatã ziua dupã muºterii ºi sã-i tragã de mânecã,ceea ce n-aº fi fãcut nici sub ameninþarea foamei.

E drept cã ºi meseria de crâºmar pe care o alesesem avea o altã trudã. Oaltã sperietoare era teribila hrubã, adânc sãpatã în inima pãmântului, labirintumed ºi fãrã aer, unde trebuia sã cobori de sute de ori pe zi ca sã scoþi unui beþiv „un pahar cu aburu’ pã el”. Se spunea cã adesea, pe la miezul nopþii,stafiile se ascundeau printre butoaiele acestor beciuri. Ele îþi suflau înlumânare ºi-þi sãreau în spinare. Mulþi copii au fost gãsiþi leºinaþi.

Auzisem de toate aceste rele. Moº Anghel însã avusese grijã sã mã previnã:

– Nu sunt stafii! Lumânarea se stinge din lipsã de aer. Cautã sã întreþiirãsuflãtorile destupate. Iar ca sã nu goneºti mereu în hrubã, pãstreazã ascuns,în pivniþa de sub prãvãlie un urcior cu vin: coboarã cu paharul, zãboveºteniþel, ca sã creadã muºteriul cã te-ai dus în hrubã ºi trânteºte în pahar unstrop de sifon, ca sã înlocuieºti „presiunea” de la canea. Dar sã ai ochi: sãnu joci un asemenea renghi muºteriului care „se cunoaºte”.

Strada Malului, al cãrei nume se poate sã se fi schimbat astãzi, era,acum treizeci de ani, acel coridor scurt care începe din calea Cãlãraºilor,aproape în faþa strãzii Sfântul Nicolae, ºi se terminã la malul Dunãrii, deunde ºi numele. Se aflã situatã în plin „Carachiu” (Karakioi), cartier înmajoritate grecesc, chefliu ºi guraliv, dar nu bãtãios ca „Atârnaþii” ºi„Comorofca” pomenite în nuvela Codin.

Karakioiul mã atrãgea prin voioºia lui paºnicã, prin latura-i cosmopolitã:când mã plimbam prin Karakioi ori prin Cetãþuia descrisã în Chira, îmiînchipuiam cã sunt pe malurile Bosforului, cunoscut din gravuri ºi atât dearzãtor dorit. Greci visãtori ºi berbanþi; turci cu feþe severe; grecoaicesprâncenate ºi melancolice; cadâne indolente, sfioase, privind printre uluciºi gata sã-ºi coboare vãlul aruncat pe creºtet: neamuri strãine, plecate dupã procopsealã, dar reduse acum la lupta pentru trai, veºnic muncite de nostal-gia patriei, nãdãjduind mereu s-o revadã într-o zi ºi sfârºind întotdeauna prin jalnice þintirimuri. Cam pe la mijlocul acestei stradele, trona, ca o reginãa zaiafeturilor4 eroice de altãdatã, crâºma lui kir Leonida, reputatã prin vinurileºi mâncãrurile ei. Aici îmi era scris sã fac cunoºtinþã cu primul meu stãpân. Aci aveam sã-mi petrec un an ºi jumãtate de eroicã servitudine, sã mãnânc „pâine strãinã,udatã cu lacrimi” ºi... sã învãþ limba greacã!...

Era ora opt dimineaþa. Intrai cu îndrãznealã.Miros de rasol ºi de þelinã cu carne. Un bucãtar

bãtrân – mustaþã albã-colilie – da în vânt dupã treburi.Tejghetarul, faimosul „tejghetar”, oroarea bãieþilor decârciumã, citea într-o gazetã, dindãrãtul tejghelei. Doicopilandri, ceva mai în vârstã decât mine, curãþaucartofi pe-o masã lungã, încãrcatã cu tot felul dezarzavaturi: linte, fasole, praz, gutui de fãcut cu carne.Ici-colo, pe mese, pahare de vin ºi de rachiu, goale.

4 zaiafet – petrecere, chef, ospãþ

7. Bãiatul îºi alege meseria decrâºmar, având însã inima strânsãatunci când se gândeºte la „teribila

hrubã ” în care avea sã intreuneori. Ce înseamnã oare hrubã ?A) Galerie subteranã care traverseazãun masiv muntos.B) Groapã cilindricã sãpatã în pãmânt pânã la nivelul unui strat de apã.C) Încãpere subteranã care serveºtela depozitarea unor produse.D) Grãmadã de obiecte aranjate înformã de piramidã.E) Cavitate subteranã naturalã dedimensiuni mari.

8. De ce se sting lumânãrile în beci?A) Pentru cã suflã stafiile.

B) Pentru cã ceilalþi bãieþi facglume proaste.C) Pentru cã nu este suficient aer.D) Pentru cã mediul este prea umed.E) Pentru cã lumânãrile nu sunt decalitate.

9. Pe ce stradã se afla crâºma luikir Leonida, din cartierul grecesc?A) Strada Sfântul NicolaeB) Calea CãlãraºilorC) Strada BosforD) Strada CetãþuiaE) Strada Malului

10. Copilul cunoºtea Bosforul din:A) pliantele turisticeB) gravuriC) excursiile organizate de ºcoalãD) istorisirile mameiE) cãrþile de geografie



20


Niciun client. ªi nici kir Leonida, pe care-l cunoºteam din vedere.Dãdui bunã dimineaþa. Tejghetarul mã luã în primire:– Pe cine cauþi... „mândreþe”?– Pe domnul Leonida.– Nu-i aici. Da’, ce-ai cu el?– Aº vrea sã-i vorbesc...– Poþi sã-mi vorbeºti mie!– Nu, domnule. Am sã-l aºtept.Gãliganul îºi reluã gazeta. Ieºii în stradã. Dacã aº fi ºtiut ce fiarã crudã

se ascundea sub pielea acestui om fãrã inimã, aº fi rupt-o la fugã, ca draculde tãmâie.

Câtva timp mã plimbai îngrijorat: cârciuma avea doi bãieþi ºi petejghetar; cu stãpânul fãceau patru. Se putea foarte bine sã nu fiu primit.

Dar grija asta fu imediat spulberatã de un alt sentiment cu totulcontrariu: mã aflam la capãtul dinspre Dunãre al strãzii Alaiului, punctulcel mai înalt al platoului Brãilei ºi apariþia vastei priveliºti a fluviului-prietenmã fãcu sã mã cutremur de ideea pierderii apropiate a libertãþii mele.Presimþãmânt funebru de moarte nãprasnicã... Groazã inexplicabilã...Rupere de echilibru sufletesc... Halucinaþie...

Mi se pãrea cã cineva se þinea gata sã mã înºface ºi sã mã despartã pevecie de mama, de lume, de viaþã. Sãlciile pletoase ale bãlþilor mã tânguiaumohorâte. Sirenele vapoarelor ºuierau alarmate. Huruitul ghiociurilor5 din port: glas cobitor. Dunãrea mocnea. Picura de ploaie...

Într-o clipã, uitai de truda mamei, cãreia voiam sã-i viu în ajutor, ºi,fãrã sã mai stau la îndoialã, o ºtersei spre casã. – „Acasã!” În tindã, încoºar, în pod – dar: „acasã”! „la mama!”...

Coborâi malul mai mult pe-alunecatelea.În port, mã surprinse ploaia. Cum mã aflam printre vagoanele de

cereale, sãrii într-unul gol. Aci, mã pomenii cã nu eram singur. O fetiþã, devreo opt-nouã ani, sta zgribulitã pe duºumeaua vagonului ºi îºi cosea o bucatã a rochiþei ei peticite. Lângã dânsa, un sãculeþ

cu vreo baniþã de gozuri6 , o mãturicã ºi un fãraº.Apariþia mea neaºteptatã o înlemnise. Nu mai

cosea, mã privea cu ochii sticliþi ai unei pisiciîngrozite de câini.

Ca sã n-o sperii ºi mai tare ºi sã n-o fac sã fugã pe ploaie, mã oprii la intrarea vagonului ºi îi întorseispatele fãcându-mã cã privesc cum plouã. N-aveamnevoie sã ºtiu ce-i cu ea, nici s-o iscodesc prea mult.Trãiam, doar, în lumea ei ºi ºtiam, de pe atunci, tot cese poate ºti despre mizeria copiilor, cu sau fãrã cãpãtâi.

Totuºi, din vreme în vreme, o cercetam cucoada ochiului. Îºi reluase cusutul. Pãrul îi cãdea

pe ochi. Degetele îi erau înmãrmurite de fr ig.Tremura din tot corpul.

Ploaia se oprise. Dând sã plec, o întrebai:– De ce coºi aici? N-ai pe nimeni?Ea mã privi cu ochi mai încrezãtori.– Am mamã... Da’ nu mai vede... ªi p-aici, printre vagoane, m-agãþ

mereu când adun gozuri.Iar, dupã o clipã, surâzând uºor:– Tu n-aduni gozuri?

5 ghiociu – cãruþ pentru transport6 goz – rãmãºiþe rezultate din treieratul cerealelor

12. Ce simte bãiatul în legãturãcu hotãrârea sa de a se angaja lastãpân, în timp ce îl aºtepta pe kirLeonida?A) Se bucurã cã, în sfârºit, va aveao meserie.B) E fericit cã va pleca de lângã

mama sa.C) Este îngrijorat cã nu va câºtigadestui bani.D) Se cutremurã de ideea pierderiilibertãþii sale.E) Este revoltat cã nu a putut vorbicu stãpânul.

13. De ce bãiatul stã cu spatelela fetiþa din vagonul de tren?A) N-o observã.B) Numãrã vagoanele de cereale.C) Dispreþuieºte copiii orfani.D) Se teme sã n-o sperie.

E)Îi este teamã de ea.

11. Cine se aflã în crâºma luikir Leonida atunci când bãiatulintrã pentru prima datã acolo?A) Nu este nimeni în crâºmã.B) Kir Leonida ºi bucãtarul.C) Tejghetarul, bucãtarul ºi doicopilandri.D) Un bãtrân ºi doi copilandri.E) Tejghetarul ºi câþiva clienþi.



21


– Ba da... zisei ruºinat.ªi am plecat pe fugã. Dar, nu „acasã”, nu „la mama” – ci drept la

crâºmã, la kir Leonida.*

Jupânul era acum în prãvãlie, proaspãt ras ºi frezat, cu mustaþa rãsucitãºtrengãreºte, cu paltonul aruncat pe umeri — holtei cãlcând pe al treizecileaan, plin de sãnãtate, plin de bani. Râdea zgomotos în tovãrãºia a doi prieteni,cu care sta la un pahar.

Nefiind sigur cã voi fi primit ºi cum mã jenam sã-i vorbesc faþã detoatã lumea, rãmãsei pe-afarã, în aºteptarea unui moment prielnic. El ieºidupã puþin timp în uºa prãvãliei ºi, vãzându-mã aºteptând, mã întrebã:

– Tu m-ai cãutat azi-dimineaþã?– Eu, domnule Leonida.– Ce vrei?– Aº vrea sã intru la stãpân, la dumneata.– Sã intri la mine?! fãcu el cu mirare. ªi vii

aºa, singur-singurel!? Bãieþii la stãpân sunt aduºide mânã. Ce sã vorbesc eu cu tine? N-ai pãrinþi?

Kir Leonida privea la om cu mândrie

greceascã, vorbea rãspicat ºi fãrã accent strãin, fiindnãscut în þarã. Tatãl sãu, bãtrân cârcotaº ºi încã verde,deschisese crâºma din strada Malului cu zece aniînainte de venirea pe lume a odorului sãu unic.

Mi-aduc aminte cã, deºi copil, am ºtiut sã mirosorgoliul naþional al grecului ºi l-am exploatat cu onebãnuitã îndemânare. I-am spus cã mama e româncã,dar cã tatãl meu, mort pe când eram în leagãn, fusesegrec. ªi precizai: chefalonit ! Iar ca sã-i speculez ºimai bine îngâmfarea patrioticã, adãugai:

– Viu fãrã ºtirea mamei. Vreau sã intru la greci ºi sã învãþ greceºte.Cã voiam sã învãþ greceºte, era tot aºa de adevãrat cum e adevãrat cã

aº vrea astãzi sã vorbesc toate limbile din lume. Dar cã aº fi dat întâietateunei naþii, în dauna ori spre umilirea alteia, de-o asemenea schilodirecerebralã nu m-am fãcut vinovat în niciun moment al vieþii mele, nicichiar în copilãrie; am fost cosmopolit din nãscare...

Kir Leonida, gâdilat la infirmitate, se umflã ca un curcan.– Bine, drãguþule, bine: am sã te primesc ºi ai sã înveþi limba tatãlui

tãu, dar nu pot sã stau la tocmealã decât cu mama ta. Vino mâine cu dânsa!...A plâns biata mamã, în seara acelei zile, pânã i s-au rupt rãrunchii:– La ce a folosit cã mi-am închis tinereþele... c-am trãit în vãduvie...

c-am muncit ca o roabã, numai ºi numai ca sã te feresc pe tine de „mânãstrãinã”, dacã tot pe „mânã strãinã” a trebuit sã intri!... Sã nu mai lase

Dumnezeu inimã de mamã pe pãmânt!...A doua zi — era tocmai într-o duminicã — ne-am înfãþiºat la uºa

„strãinului”. Mama pãrea bunã de pus în coºciug. Mie, mi se zvârcoleainima ca o vrabie în mâna unui copil: mã credeam pe punctul de-a fiînmormântat de viu. Mama credea acelaºi lucru.

Explicaþia trebuie cãutatã nu numai în faptele cã o mamã îºi fãcuseun idol din copilul ei, iar acest copil îºi fãcuse un idol din dragostea pentrulibertate. Mai era ceva: era acea nesuferitã teroare care face pe om sclavul pãrerilor altora ºi care se numeºte „gura mahalalei”. „Gura mahalalei”cere unui copil sã fie statornic, „cuminte”, sã rãmânã la stãpânul unde afost dat, nu sã umble din „stãpân în stãpân”. Sã sufere barbaria ºi sã devinã

la rându-i barbar. Concepþia asta de slugãrnicie a fost împinsã de „gura

14. Identificã varianta corectãcare ilustreazã portretul lui kirLeonida:A) Kir Leonida este un tânãr bogat,care deþine un vapor.B) Jupânul Leonida este un holtei bogat, mândru, în vârstã de 20 deani.C) Jupânul Leonida vorbeºte cuaccent grecesc.D) Kir Leonida este tânãr, bogatºi cãsãtorit.E) Stãpânul crâºmei este un bãrbattânãr, îngrijit, cu o privire mândrã.

15. Aflând cã bãiatul intrã slugãla un grec, mama este nefericitãdeoarece ......... .A) bãiatul nu va mai fi liber sã se joaceB) bãiatul va fi exploatat de cãtreun strãinC) plata este prea micãD) va rãmâne singurãE) condiþiile de muncã sunt grele

16. Ce credea „gura mahalalei”

despre un copil dat la stãpân?A) Cã se va putea mândri cu faptulcã face avere.B) Cã poate oricând sã aleagã liber-tatea, dacã nu mai îndurã barbariilestãpânului.C) Cã duce o viaþã uºoarã ºiîndestulatã.D) Cã îºi face familia de ruºinedacã intrã sã lucreze la stãpân.E) Cã trebuie sã rãmânã la acelaºistãpân, indiferent câte greutãþi arîntâmpina.



22


mahalalei” pânã s-a concretizat în faimoasa, în odioasa zicãtoare: Palma stâpânului îngraºã obrazul slugii.

Trecând pragul crâºmei lui kir Leonida, eram amândoi, atât eu cât ºimama, conºtienþi de teroarea pe care mahalaua o va face sã apese pe umeriinoºtri: intrând la stãpân, trebuia sã rãmân, sã sufãr, sã înghit ºi sã n-o dau pe mama „de ruºine”. Mama nu trebuia sã audã spunându-se de fiul eiceea ce se spunea aºa de des de ai altora: „Iar a fugit de la stãpân!”...

O, stãpâni! Pânã ºi de sclavii voºtri sunteþi susþinuþi în opera voastrãde universalã robie!

În general, mamele nu sunt prea conºtiente de agonia sufleteascã acopilului care se vede pe cale de-a fi întemniþat. Copilul însã – fiinþã încãneîmbâcsitã de prejudecãþi ºi care se conduce numai prin instincte – simtegroapa ce i se deschide în faþa primilor paºi ce-i face în viaþã, se rãzvrãteºteîn sufletul lui ºi contracteazã o urã înverºunatã, atât împotriva stãpânului,cât ºi a propriei sale familii.

Orice copil e un revoluþionar. Prin el, legile firii calcã în picioare totce omul matur a ridicat împotriva lor: moralã, prejudecãþi, calcule, interesemeschine. Copilul e începutul ºi sfârºitul lumii. El singur înþelege viaþa,fiindcã se conformeazã ei. Ieºit din copilãrie, omul devine cel mai

dezgustãtor dintre animale: animalul calculat.Învãþat-a omenirea asta ceva din tot ce i se spune de veacuri?Tare îmi vine sã mã îndoiesc!Cãci astãzi, ca ºi în anul 1400, niciun stat n-a înþeles ce e viaþa, nicio

legislaturã n-o aparã cu pricepere; bunul plac ºi nerozia domnesc maistraºnic ca oricând.

Fãpturã plãpândã, vibrândã de emotivitate, dornicã de viaþã, copilul edat ºi azi pe mâna aceloraºi brute, îndopate cu mulþumiri trupeºti, care îifrâng junghietura de îndatã ce le intrã pe mâini. Habar n-are stãpânul-ani-mal al acestei lumi cât de setos este copilul de lumina zilei, de vântul care bate, de frunza care foºneºte, de ciripitul pãsãrilor, de libertatea câinilor ºi a pisicilor care umplu strãzile, de mirosul þãrânei umede ºi de tot ce firea ne-a pus la îndemânã nouã, oamenilor, ca sã ne facã traiul fericit. Habar n-are bruta-stãpânã a inocenþei cã, copilãria e cel mai dulce dintre anotimpurilevieþii ºi cã numai în vremea copilãriei se pot pune temeliile bunãtãþii, fundaþiemenitã sã suporte lungi ani de luptã, o întreagã uzinã de frãmântãri ºi dechinuri, care dau omenirea de râpã, dacã baza nu e fãcutã din bunãtate.

ªi cum s-ar putea ca baza vieþii sã fie bunãtatea, când marea majoritatea omenirii îºi petrece copilãria în bãtãi ºi privaþiuni, în mortificãri ºi ucigãtoare puºcãrii îngãduite de legi? Cum sã nu fie lumea asta plinã de oameni rãi, dehoþi, de tembeli ºi de rãsturnãtori de „ordine”, când „ordinea” voastrã, o!stãpâni, nu e întemeiatã decât pe cruzimi neîngãduite de legile naturii?

ªi voi sunteþi legislatori – o, cãpcãuni ai copilãriei! o, crâºmari, bãcani,

stãmbari, cârnãþari, mari proprietari de glod negru ca inima voastrã — ºivoi aveþi academii pline cu vite încãlþate! ªi voi aveþi catedre de moralã, ºi biserici cu clopote asurzitoare, ºi parlament care face legi, cum ai face o plãcintã; ºi voi habar n-aveþi ce e viaþa, cât ar putea sã fie de frumoasã ºicât de groaznic o schingiuiþi!

– Al dumitale e feciorul, lele?............................................................................................................Bietule kir Leonida! Bieþilor kiri Leonizi ai vremurilor noastre!... De

unde sã ºtiþi voi ce înseamnã o lele ºi un fecior ?!... Cum aþi putea voi bãnui câte lumi miºunã într-o razã de soare; câte lupte se dau într-o gaurãcu furnici; câte dureri ascunde o inimã de mamã truditã ºi câte doruri se pot naºte într-un suflet de copil!...

...............................................................................................

17. Conform textului, un copileste „un revoluþionar ” pentru cã:A) îºi urãºte propria familieB) participã la o revoluþie împo-triva stãpânilorC) este vizionar, înþelege care esteviitorul omeniriiD) se revoltã împotriva moralei, a prejudecãþilor ºi a intereselor mes-chineE) vrea sã lupte pentru þara lui

18. Numeºte figura de stil prezentã în sintagma: „cãpcãuni

ai copilãriei!”:A) epitet metaforicB) hiperbolãC) personificareD) metaforãE) inversiune

19. Bãiatul merge împreunã cu

mama lui sã se angajeze la prãvãlialui kir Leonida. Cât timp va lucraacolo?A) 6 luniB) 1 anC) 1 an ºi jumãtateD) 2 aniE) 19 ani

20. Secvenþa „ Bie þi lo r ki ri

Leonizi ” se referã la:A) grecii sãrmaniB) cârciumarii care au dat falimentC) slugile grecilorD) stãpânii care sunt cruzi cuslugile lorE) toþi negustorii care se numescLeonida



23


O sutã de lei pe an, un rând de haine, o pereche de ghete, o pãlãrie, ozi slobodã la Paºti ºi încã una la Crãciun!...

...............................................................................................Nouãsprezece ceasuri de goanã zilnicã, adicã de la ºase dimineaþa

pânã la unu dupã miezul nopþii.Cuvinte aspre, înjurãturi obscene, palme cu nemiluita.ªiroaie de lacrimi, suspine de nimeni auzite, visuri spulberate.Dor de ducã!..................................................................................................ªi cum? Nicio mângâiere? Niciun ochi prietenesc? Nimic care sã aline

aceastã copilãrie jalnicã? Ba da!

II. „CÃPITAN” MAVROMATI

Un zid chinezesc, nevãzut decât de ochii mei îngroziþi, se înãlþã înuºa cârciumei lui kir Leonida ºi mã despãrþi de lume de îndatã ce încinseiºorþul stãpânului.

Puºcãriei i se spune puºcãrie: omul închis într-însa ºtie cã i s-a rãpitlibertatea. Ce trebuie sã ºtie copilul dat la stãpân? Cã e pus acolo sã

slujeascã? Nu. El trebuie sã ºtie, el va afla-o singur, cã în afarã de-o muncã pe care legile n-o îngãduiesc nici oamenilor maturi, dreptul sfânt de a pleca dupã terminarea muncii, de-a ieºi în stradã, de a se confunda cuîntunericul nopþii ºi cu propriile-i gânduri — acest drept îi e suprimat lui,copilului; lui, visãtorul setos de libertate; lui, debutantul în viaþã!...

Mã uitam la muncitorii care se întorceau seara acasã, cu pâinea lasubsuoarã, rupþi de obosealã, înecaþi în praf ori înotând în noroi, ºi-mi ziceam:„ªi eu mã scol ca ei, la ºase dimineaþa, ºi trudesc nu pânã seara, ci pânã-nmiez de noapte: n-am ºi eu dreptul sã mã duc acasã, ca ei, la patul meu, lamama mea?”

Nu! Eu, noi, bãieþii de prãvãlie, trebuia sã facem douã zile de muncãneîntreruptã într-o singurã zi! Iar când era întreruptã timp de douã ceasuri,

la trei dupã prânz ºi la zece seara, nu o dreaptã ºi binemeritatã odihnã neaºtepta, ci groaznica ºi neînvinsa moþãialã, cu cortegiul ei de torturiinchizitoriale.

Destinat sã-mi fac ucenicia crâºmãreascã la spãlatul vaselor, maitrebuia, între timp, „sã învãþ hruba”, nemãrginitul labirint al celor douãsute de butoaie cu vinuri ºi rachiuri, pierdute în inima pãmântului; sã învãþ pe dinafarã zecile de calitãþi ale bãuturilor ºi sã le recunosc mai târziudupã culoare ºi miros.

Ah! n-am sã uit niciodatã lipsa de omenie a tejghetarului, care mãîmbrâncea de-a lungul celor optzeci de trepte ale scãrilor, umede ºi rupte,ale pivniþei ºi hrubei, pe care le coboram cu frica în sân de-a nu-mi frânge

gâtul la fiecare pas! ªi de câte ori voi vedea un bãiat de prãvãlie, am sã-miaduc aminte de câinescul procedeu al tejghetarului fãrã inimã, care credeacã mã ,,învaþã”, când într-un întuneric beznã ºi alergând printre vase,de-abia murmura între dinþi:

– Numerele unu, doi, cinci, paisprezece, douãzeci: vinuri noi! Numerele...cutare, cutare: vinuri de un an, de doi, de cinci, de zece, de douãzeci de ani!Butoaiele astea au „presiune”: fac sã sarã caneaua! Vinul de aici are iz! Ãstãlaltare „floare”! Sã bagi de seamã, cã dracu te-a luat! Acum culorile: astea-svinuri albe; astea, negre; ghiurghiuliu; vin pelin; vin tãmâios.

La cramã, acelaºi lucru, aceeaºi rea-voinþã:– Þuicã, drojdie, secarã, tescovinã, ºliboviþã, rom, coniac, piperment,

ananas, masticã simplã, masticã de Hio. De-aici sã scoþi numai când þi-oi

spune eu! Când îþi „fac cu ochiu’ ”, sã nu scoþi! Astea-s rachiuri vechi!

21. Pentru bãieþii angajaþi lacrâºma lui kir Leonida, o zi demuncã înseamnã ......... .A) sã lucreze opt ore pe zi servindclienþiiB) sã plece acasã în fiecare searãcu o pâine la subsoarãC) sã facã trei zile de muncã neîn-treruptãD) sã munceascã noaptea în schimbula douã sute de lei pe an, zile liberela Paºti ºi la CrãciunE) sã lucreze câte nouãsprezece ore pe zi, suportând vorbe urâte ºi bãtãi

22. Enunþurile scrise îngroºat întext nu au predicat exprimat. Acestfapt are drept consecinþã stilisticã:A) amplificarea emoþiilor transmisecãtre cititorB) scurtarea alineatelorC) citirea mai rapidã a fragmen-tuluiD) prezentarea în ritm alert a vieþiide slugãE) trecerea la capitolul urmãtor

23. Fãcându-ºi ucenicia prinlabirintul din pivniþã, copilul este

revoltat fiindcã ......... .A) butoaiele sunt prea mari, preamulte ºi ocupã mult locB) bãuturile au denumiri ciudate,de care copilul nu auziseC) este nevoit sã coboare cele 88de trepte umede ºi rupteD) tejghetarul se dovedeºte a filipsit de sufletE) tejghetarul nu-i lasã pe copii sãse joace printre butoaie



24


Astelalte noi! Sã nu te puie naiba sã le amesteci ori sã te înºeli! ªi când tetrimit în beci, ori la cramã, sã-mi vii „într-un nechezat de cal”!

Dar teroarea asta a ucenicului crâºmar (voi povesti într-o zi ºi pe aceeaa ucenicului meºteºugar), chinul acesta, plãtit cu sute de palme, mai poateavea o umbrã de îndreptãþire în ochii unei lumi nedrepte: „Aºa e pânãînveþi o meserie”, spune lumea asta.

Ce justificare, însã, pot avea suferinþele produse din pofta de-a batjocori ºi chinui un copil care cade din picioare de somn ºi ostenealã?

În plinã muncã, în lupta cu teancurile de farfurii, oale, cuþite, linguriºi furculiþe, aduse cu duiumul ºi respingãtor de slinoase, oboseala ºi somnulîmi erau învinse de urletul asurzitor al prãvãliei în fierbere ºi de iuþeala cucare eram nevoit sã alerg ºi sã lucrez, dacã nu voiam sã fiu „cârpit” de bucãtar, de tejghetar, ori de zevzecul de „barba” Zanetto, tatãl stãpânului,un nebun care era gata, în orice clipã, sã-þi arunce o farfurie în cap. Dar, deîndatã ce zarva se ostoia, fie dupã prânz, fie seara, veneau orele cele maicumplite, venea nemilostivul supliciu al aþipelii de-a-n picioarelea, cândmii de ace îþi furnicã prin vine ºi când trupul e gata sã se prãbuºeascã la pãmânt. Îngãduit le era atunci bucãtarului ºi stãpânilor sã se trânteascã pecanapeaua din odaia prãvãliei, sã se lungeascã pe un pat sau sã se aºeze pe un scaun. Nouã nu ne era îngãduit. Noi eram de fier, de piatrã!

„Smirna!” în picioare, aveam ochii þintã la tejghetar, în picioare ºi el,dindãrãtul tejghelei, cu urechile ciulite ºi atenþia încordatã cãtre cei doi-trei beþivani sau palavragii fãrã cãmin ºi fãrã milã, gata sã dãm buzna la cel maiuºor ciocãnit. ªi amarnic de copilaºul care începea sã închidã pleoapele-igrele de somn! Bobârnacul, odiosul bobârnac oriental, pe care nu l-am întâlnitla niciun popor apusean, venea sã plesneascã brutal nasul celui care moþãia.ªi nu era o glumã. „Þoapa” — dupã cum îl porecliserã pe tejghetar cei doi bãieþi mai vechi ca mine — ne trimetea o ciocniturã de deget atât de violentã,încât, de multe ori, sângele ne þâºnea imediat din nas.

Adesea, profitând de-o mânã încremenitã pe un colþ de masã, de carene sprijineam capul ºovãitor, cãci picioarele nu ne mai þineau, nemerniculne punea aºa-numita „poºtã”, adicã ne agãþa între degete o fâºie de gazetãºi-i dãdea foc de la distanþã. Sau ne presãra dupã ceafã faimosul „praf descãrpinat”, care fãcea sã ne scãrpinãm cu unghiile de ne sângera pielea totrestul serii, ba chiar ºi noaptea prin somn.

De toate aceste barbarii, el râdea, lichelele cârciumii râdeau, patronul nuºtia nimic sau închidea ochii. Dacã vreunul dintre noi bombãnea ori plângea,atunci venea rândul înjurãturilor grosolane, al palmelor ºi al corvezilor inutile,ca mãturatul hrubei ori „deretecatul” prin pivniþã ºi prin ºoproane.

Acestea erau Rãsplata muncii.Ne istoveam copilãria ca sã slujim o puzderie de cheflii mâncãcioºi ºi

bãutori; dam în brânci, din zori ºi pânã dupã miezul nopþii; ne culcam în palme ºi ne trezeam dimineaþa în palme. Existau duminici ºi sãrbãtori, cu

lume gãtitã care se plimba pe-afarã, care cânta, râdea, benchetuia în prãvãlie,cu flaºnete ºi cu lãutari. Exista un pãmânt cu soare, cu nori, cu pãduri ºi cuvoioºie, noi nu existam pentru nimeni; nimic nu exista pentru noi. Noi eramceva asemãnãtor paharului cu care se bea, ori furculiþei cu care se mãnâncã:cine ia seama la aceste obiecte? Cine se întreabã ce au devenit, dupã cete-ai servit de ele? Care ochi are vreme sã se uite la un bãiat de prãvãlie?

ªi, totuºi, exista un ochi care lua seama la noi.

*Dupã întâia sãptãmânã de plâns ºi de buimãcealã, bãgai de seamã cã

un om intra în prãvãlie odatã cu deschiderea ºi nu mai pleca decât laînchidere. ªi în tot lungul acestui timp amarnic de nouãsprezece ceasuri,sta înþepenit pe un scaun, într-un colþ ferit dinspre tejgheaua bucãtãriei, se

mai ridica, când nu încurca pe nimeni, mai aduna un pahar, mai ºtergea o

26. În alineatul „ Ne istoveam

copilãria...” verbele sunt folosite,cu precãdere, la persoana I,numãrul plural, cu scopul ....... .A) de a contura ideea cã bãieþiiaveau o viaþã mai grea decât afetelorB) de a sugera nepãsarea pãrinþilorfaþã de propriii copii

C) de a ilustra viaþa grea a tuturorcopiilor sãraciD) de a accentua mila clienþilor bogaþi faþã de copiii sãraciE) de a exprima sentimentul demândrie al copiilor harnici

27. De ce considerã autorul cã bã ie þi i de prãvãl ie sunt „ceva

asemãnãtor paharului cu care se

bea, ori furculiþei cu care se

mãnâncã ”?A) Sunt indispensabili ºi valoroºi.B) Deºi utili, nimãnui nu-i pasã cuadevãrat de soarta lor.C) Au rezistenþa ºi duritateametalului.D) Sunt apreciaþi de fiecare datã pentru efortul depus.E) Sunt admiraþi de clienþii crâºmei.

24. Sinonimul frazeologic alexpresiei „într-un nechezat de

cal ” este:A) cu o falcã în cer ºi cu una în pãmântB) în ruptul capuluiC) cât ai bate din palmeD) cu noaptea-n capE) pe nepusã-masã

25. În text cuvântul „ Smirna!”înseamnã:A) Liniºte!B) Drepþi!C) Aprinde lumina!D) La rugãciune!E) În picioare!



25


masã, mai aþâþa jarul grãtarului, mai dãdea cu mãtura pe ici, pe colo. Dar pe toate le fãcea cu încetinealã, aºa, în treacãt, ºi repede fugea la scaunullui când îl apuca o tuse înecãcioasã, de care se vedea cã suferã cumplit.

Era un om aproape bãtrân. Înfãþiºarea-i rãpciugoasã, jigãritã ºi molaticãî1 îmbãtrânea ºi mai tare. Purta un palton ca vai de el, iar pe cap, o ºapcãde marinar grec, pe care o rânduia cu mare chivernisealã, o corconea7 ca pe un copil. ªapca asta, mustaþa rãsucitã ºi barba lui pieptãnatã cu îngrijireerau toatã preocuparea lui. Nu mai vãzusem un astfel de om. ªi ce se petrecea cu el era aºa de nou pentru mine, cã nu-l mai slãbeam din vedere.

La-nceput, l-am luat drept vreo rudã a stãpânului. Într-adevãr, tatãllui kir Leonida, moºneagul fãrã somn ºi fãrã obosealã, ,,barba” Zanetto,cãruia îi ziceam „Ghizuroiul”, venea dimineaþa drept la el ºi cu multãcurtenie îi dãdea mâna ºi un „bunã ziua”... la plural:

– Kalimérasas, cãpitan Mavromati!Apoi se aºezau faþã-n faþã, la cafea, ºi se porneau sã vorbeascã

greceºte, cu þiþiri-piþiri, din care nu înþelegeam nimic. Îmi ziceam, privin-du-l cum vorbea ca un palicar8 :

– A fost cãpitan de vapor... ªi-l cheamã Mavromati... Da’ de ce-o fiscãpãtat aºa de rãu, sãracul?

În curând, însã, vãzui cã birtul lui kir Leonida era plin numai ºi numaide „cãpitani” de vapoare: „cãpitan” Valsamis, „cãpitan” Papas, „cãpitan”Smirniotis – cãpitani ºi iar cãpitani. Rar îºi dãdeau mâna doi muºterii, fãrã sãse intituleze „cãpitani”. Mã miram de ofiþerime în locanda lui kir Leonida ºimã întrebam cum se face cã nu vedeam ºi marinari de rând. Mai târziu, amînþeles cã pentru a fi „cãpitan” pe strada Malului, nu e nevoie sã comanzi unvapor, un remorcher, un caic9 ori chiar ºi un ºlep, ci e de-ajuns sã ai numaio barcã: orice grec, pe apã, e un „cãpitan”.

Aceºti „cãpitani” se cunoºteau bine între ei, ºtiau sã se stimeze, precumºi sã se dispreþuiascã. Adevãraþii comandanþi de vapoare erau gravi, veneaurar ºi se închideau ca sã petreacã în odaia prãvãliei. Iar când cãpitãnaºiidãdeau peste ei ºi-i asaltau cu chestiuni „profesionale”, un zâmbet ironic

flutura pe feþele lor arãmii, bãtute de vânturile mãrilor. Înainte chiar de-ale învãþa limba ºi de-a ºti ce vorbeau, ajunsesem sã le cunosc gradul ºicãpitãnatul numai dupã chipul cum se purtau unii faþã de alþii. Celorautentici parcã li-era greu ºi de-a mai asculta când droaia de barcagii îi pisa neîncetat cu „cãpitane” în sus, „cãpitane” în jos.

Niciodatã, însã, nu i-am vãzut batjocoritori cu „cãpitan” Mavromati,oricât îmi pãrea de ridicolã apropierea aceasta. Îi dãdeau mâna, îl numeaucu cordialitate „cãpitan” ºi se cinsteau împreunã. În momentele acelea bãtrânul se aprindea, vorbea ca de la mare la mare, ocãra, gesticula, apoise îneca cu tusea ºi se aºeza pe scaun. Nu ºtiam despre ce era vorba. Ochiisãi negri scânteiau de mânie, barba îi tremura. Îmi era milã de el. ªi tocmaiatunci, ca o strivire a propriei lor striviri, interveneau caiacciii, care nu

vãzuserã niciodatã marea, ºi-l zeflemiseau cu cruzime.Chiar cãzut în cerºetorie, „cãpitan” Mavromati li se pãrea mai cãpitan

decât dânºii. El nu le da luare-aminte. Cu capul în mâini, tuºea pânã la potolirea accesului, apoi se ridica dârz, îºi potrivea ºapca cu demnitate ºiîncepea sã se plimbe, cu mâinile dindãrãt, cu fruntea sus, ca pe puntea decomandã. Bucãtarul îi da mâncarea pe care o dorea, iar tejghetarul, sticluþacu vin. El mânca ºi bea în colþul lui. Era o umilire, dar el n-o lua în seamã; privea afarã, în stradã, în gol, ca ºi cum s-ar fi aflat în largul mãrii.

Nu l-am vãzut vreodatã scoþând sau bãgând un cinci în buzunar.Nu ºtiam ce-i cu el.

7 a corconi – a alinta, a rãsfãþa, a cocoloºi8

palicar – voluntar grec în rãzboiul pentru independenþa Greciei (1821)9 caic – luntre pescãreascã

28. Portretul personajului Mavromati este:A) detaliat (cu foarte multe

amãnunte asupra cãrora naratorulzãboveºte îndelung)B) caricatural (naratorul accentu-eazã trãsãturile comice ale perso-najului)C) de tip crochiu (schiþat dincâteva trãsãturi bine precizate)D) de tip gros-plan (naratorul insistãdoar asupra ºepcii de marinar pecare o poartã personajul)E) de tip fiºã biograficã (sunt no-tate cronologic toate aspectele ºi

etapele vieþii acestui personaj)

29. Cine primea în crâºma luiLeonida apelativul „cãpitane”?A) Doar Valsamis ºi Papas.B) Numai cei care deþineau unvapor.C) Tatãl lui kir Leonida.D) Doar bãtrânul Mavromati.E) Orice grec care avea o barcã.

30. Construcþia ,, Nu ºtiam ce-i

cu el ” exprimã ideea cã:A) Bãiatul nu-i înþelege pe adulþi.B) Mavromati îºi pierduse memo-ria.

C) Bãiatul nu ºtia unde a plecatcãpitanul.D) Jupânul nu-l lasã pe bãiat sãvorbeascã cu cãpitanul.E) Bãiatul nu înþelege compor-tamentul cãpitanului Mavromati.



26


*Cam la o lunã de la intrare am început sã ºtiu: „Þoapa” îl ura de

moarte ºi ne aþâþa ºi pe noi împotriva lui. Zicea cã e „ochiu’ stãpânului”,care-l hrãnea „ca sã ne spioneze”.

– Sã mã spioneze? îmi ziceam eu. ªi ce sã spunã jupânului? Cã spãlvase? Cã frec tingiri? Cã pic de somn ºi sunt bãtut?

Voia laºul de tejghetar sã-i facã viaþa nesuferitã ºi sã-l goneascã din prãvãlie, dar nu fãþiº, ci indirect, cu mâinile noastre.

Nu intrai în conjuraþie. De altfel, nu fãcusem niciun fel de camarade-rie, nici cu tejghetarul, nici cu cei doi bãieþi. Pe cel dintâi aº fi dorit ,,sã-lumfle Dunãrea”, cum spuneau tovarãºii mei întru asuprire când erau bãtuþi;iar cu aceºtia n-aveam ce vorbi ºi nu-i simpatizam, fiindcã se pârau dinlinguºire. Ba chiar mã pârau ºi pe mine, deºi îmi vedeam de treabã. Vinamea era cã citeam, pe furiº, jurnale ºi fãceam fiºe cu cuvinte greceºti(exact aceleaºi fiºe pe care le reluam, douãzeci de ani mai târziu, în Elveþia,învãþând limba francezã!)

În dupã-amiezile liniºtite, când n-aveam mese ºi duºumele de frecat,când bâzâie musca ºi vinul se trezeºte în oale, când „Þoapa” o ºtergea la„amureaza” lui ºi pe când colegii mei pândeau „tabacheruºa” lui Mavromati

ca sã-i „trânteascã chiper în tabac”, eu îmi trânteam în cãpãþânã noutãþivoluptoase: fãceam cunoºtinþã cu o lume descoperitã odatã cu ziarul zilnic pe care-l luam pentru prima oarã în mâini, minunatã poezie atotºtiutoarecare-mi spunea cã existã un parlament, un guvern, miniºtri ºi deputaþi carefac legi ºi se ceartã; cã un anume Filipescu a strãpuns cu sabia, în duel, peadversarul sãu Lahovary; cã grecii se bat cu turcii, burii10 cu englezii ºispaniolii cu americanii; cã existã o „afacere Dreyfus” ºi cã în afacerea astaun mare romancier, care se chema Zola, ridicase Franþa în picioare. Aflamcã pe tot pãmântul oamenii se sinucid din mizerie ºi din patimi. ªi, maiales, aflam cã nu-mi cunoºteam limba: erau sumedenii de cuvinte pe carenu le vãzusem scrise în nicio carte ºcolarã.

Faptul acesta mã disperã: cum se poate sã nu pricep eu scrisulromânesc? Ce-i de fãcut? Pe cine sã întrebi?

Înþelegeam sã-i cer lui „cãpitan” Mavromati sã-mi traducã, cu chiu, cuvai, cuvinte greceºti: pomelnic de verbe, de substantive, de tot ce se vedeaºi auzea în jurul nostru, dar sã-i cer sã mã înveþe ºi limba mea, asta mi se pãrea o ruºine: el era strãin, pe când eu, pãmântean, de-abia ieºit din ºcoalã!

ªi n-aveam nicio altã fiinþã cãreia sã-i pun o întrebare de acest gen.Greci sau români, toþi muºteriii lui kir Leonida mi se înfãþiºau ca o lume fãrãinimã, dornicã de petrecere, indiferentã faþã de un copil, pe care nici nu-l luaîn seamã. Lumea asta îmi era duºmanã. Eram bucuros când nu venea ºi num-aº fi supãrat sã aud cã a luat-o dracul pe toatã, cãci nu era ochi care sãvadã truda noastrã, nici suflet care sã se înduioºeze

de un sãrman bãiat de prãvãlie, þinut în picioaredin zori ºi pânã în miez de noapte.

Singur, „cãpitan” Mavromati mã auzeauneori suspinând. Fiind blând cu el, era ºi el buncu mine:

– Te dore piþorele more11. Ah, caimnei!12

Chind ziþi stipun, ziþi totu! Omini sinta unavarvaria!

10 bur – populaþie în Africa de Sud constituitã din urmaºiicoloniºtilor europeni11

Mãi (n. red.).12 Vai de noi! (n. red.).

32. Când citeºte ziarele, bãiatuleste enervat pentru cã ......... .A) existã un parlament, un guvern,miniºtri ºi deputaþi care fac legi ºise ceartãB) grecii se bat cu turcii, burii cuenglezii ºi spaniolii cu americaniiC) pe tot pãmântul oamenii sesinucid din mizerie ºi din patimiD) romancierul Zola a ridicatFranþa în picioareE) nu înþelege unele cuvinte, deºisunt româneºti

31. Numele politicienilor români(Filipescu; Lahovary), precum ºi alromancierului francez Zola suntfolosite în text pentru ........ .A) a arãta vastele cunoºtinþe poli-tice ale copiluluiB) a numi câþiva dintre clienþiifideli ai cârciumiiC) a stabili reperele geografice(România; Franþa...) ale acþiuniiD) a fixa reperele temporale aleacþiuniiE) a explica dorinþa copilului de acãlãtori în Franþa

33. Care dintre urmãtorii anieste cel mai apropiat de perioadaîn care are loc acþiunea?A) 1600B) 1750C) 1800D) 1900E) 1950



27


Compãtimirea e un mare rãscolitor de suflete. Durerile ascunse alefostului comandant de vapor trezirã în mine mila ºi impuserã tãcere propriilormele chinuri.

Viaþa de spãlãtor de vase ºi de geamuri, de frecãtor de tacâmuri, detingiri, de mese ºi de duºumele; viaþa asta nemaipomenitã care-mi interziceasã mã depãrtez mai mult de zece paºi de uºa crâºmei începu sã-mi devinãsuportabilã, îmi întorsei ochii ºi bãtãile inimii spre acela pe care toatã lumeaîl numea „edecul13 prãvãliei”.

ªi în vreme ce camarazii mei de suferinþã, imitând pe tejghetar, îi puneau „poºta” pe când aþipea, îl cãtrãneau cu piper, îi turnau apã în buzunare ori îl presãrau cu „praf de scãrpinat”, — eu, cel mai slab printrecei slabi, luam fãþiº apãrarea celui învins ºi batjocorit, îl înºtiinþam de toaterenghiurile ce se puneau la cale împotriva lui, mã certam cu bãieþii ºimâncam chelfãnealã de la „Þoapã”.

Astfel, ne împãrþirãm în douã tabere adverse ºi inegale. Tejghetarulfu mai puþin sever cu linguºitorii lui, iar mie îmi fãgãdui sã facã totul ca sãfiu dat afarã. Fusei poreclit „caþaonul14 ”. ªi în loc sã ne odihnim oasele,când rãmâneam singuri, acum înºiºi colegii mei se þineau gata de bãtaie.Uneori, chiar ne bãteam.

Dar, lupta e un semn de viaþã, dacã o primeºti cu plãcere. Sã lupþi pentru o idee, sã lupþi pentru un sentiment, pentru o patimã sau pentru onebunie, dar sã crezi în ceva ºi sã lupþi, asta e viaþa. Cine nu simte nevoiaunei lupte, nu trãieºte, ci vegeteazã.

Vegetasem ºi eu. La început, timp de câteva sãptãmâni, copleºit degolul ce se fãcuse în mine prin rãpirea libertãþii, nu mai eram în stare sãcuget la altceva, decât la redobândirea acesteia. Mi-aduceam aminte defaimoasele versuri care caracterizau pe copilul dezgustat de ºcoalã:

Nu vreau sã învãþ carte, vreau sã fiu cioban,Orice-o fi mai lesne, ba chiar ºi marinar.

În fiecare searã mã culcam cu gândul sã fug a doua zi, sã nu mai dau pe acasã ºi sã trãiesc din mãturatul vagoanelor cu grãunþe, sã mã fac„gozorar”, ca atâþia copii care foiau prin port. În clipa, însã, de-a pune planul în aplicare, îmi apãrea figura de sfântã a aceleia care ar fi murit deîntristare, dacã m-ar fi vãzut „gozorar”. ªi renunþam. ªi iar reveneam laideea fugii. ªi din nou mã mustra cugetul.

Zbuciumul acesta, dacã ar fi continuat, m-ar fi împins cu siguranþã lavreun act de disperare. Dar, iatã cã un ziar îmi cade în mânã ºi-mi povesteºtetot felul de fapte. Setea mea de cunoºtinþe bea ºtirile cu nesaþ. Neologismeleîmi dau de furcã, în acelaºi timp, primele cuvinte greceºti încep sã-mizbârnâie cu stãruinþã în urechi. Le pun pe hârtie. Dorinþa de-a le rosti înfraze mã face sã cat în ochii plini de depãrtãri ai lui „cãpitan” Mavromati,„stâlpul cârciumii”.

Atunci, bag de seamã cã „stâlpul” acesta era o ruinã, în care loveamai ales omul cel mai nesuferit mie: tejghetarul. Revolta se aprinse înmine: „cãpitanul” îmi pãrea un om bun, suferea în tãcere toate umilinþeleºi era singurul meu binevoitor într-o lume de streini. Ce avea „Þoapa” cudânsul? În ce consta „spionajul” bãtrânului? Toatã lumea ºtia cã tejghetarulavea în vecinãtate o drãguþã, zisã „brutãreasa”, o leliþã fãrã cãpãtâi, la caredãdea fuga în orice clipã liberã. Nu cumva se petreceau lucruri „necurate”cu femeia asta?

Mã pusei la pândã ºi-l surprinsei, cãrând la ea vinuri ºi rachiuri vechi,fripturi, ouã, pui de gãinã.

13 edec – (aici) persoanã indispensabilã14 caþaon – grecotei

37. Ce sentimente are bãiatul

pentru cãpitan ºi pentru tejghetar?A) Simpatie pentru cãpitan ºi re-spect pentru tejghetar.B) Lipsã de consideraþie pentruamândoi.C) Simpatie ºi admiraþie pentruamândoi.D) Nepãsare pentru cãpitan ºi urã pentru tejghetar.E) Simpatie pentru cãpitan ºiantipatie pentru tejghetar.

34. Imitând pe tejghetar, ceilalþiucenici îl batjocoresc pe cãpitan...... .A) turnându-i vin în buzunareB) murdãrindu-i hainele cu pastãde dinþiC) presãrându-i praf de scãrpinatD) turnându-i sare în mâncareE) furându-i þigãrile

35. Bãiatul îi ia apãrarea „celui

învins ºi batjocorit ” pentru cã:A) vrea sã obþinã bunãvoinþa luikir LeonidaB) îi era fricã de tejghetarC) e revoltat de comportamentulcamarazilor sãi

D) se simte puternicE) vrea sã se dea bine pe lângãcãpitan Mavromati

36. Enunþul „Cine nu simte

nevoia unei lupte, nu trãieºte, ci

vegeteazã ” este, în operã, o devizã pentru un om care ......... .A) pune ma i presus de or iceconfruntarea fizicã

B) instigã la violenþãC) considerã cã viaþa este o provocare continuãD) propune o viaþ ã lini ºt it ã ºisedentarãE) considerã cã viaþa adevãratãînseamnã sport extrem, adrenalinãla cote maxime



28


Acum l-aveam la mânã. El voia sã mã dea afarã. Eu prinsei gust destat. Uitai de toate necazurile. Un câmp de activitate plãcutã se deschideaînaintea mea: dor de rãzbunare, sete de citit, prilej de-a învãþa o limbãstrãinã, nevoie de-a iubi un om nenorocit ca ºi mine.

Mã trezii ca dintr-un vis urât. Viaþa începu sã aibã un sens. ªi de pe-ozi pe alta, aspectul cârciumii se schimbã.

*

– Cãpitan Mavromati, ce o fi asta: „suspensiune”? îi zisei într-odupã-amiazã, arãtându-i ziarul.

– Nu ºtiu more niþi eo. .. Ma este una vivlio care ºtie totu limbarumuneasca...

Ce „biblie” sã fie asta, care „sã ºtie toatã limba româneascã”, mãgândeam eu în zilele urmãtoare, când spre marea mea uimire, „cãpitanul”apare într-o dimineaþã cu ea sub braþ ºi mi-o depune în mâini:

— Oriste15 , Panaiotachi!... Asta ºtie mai mult de chit un dascalos...Citii pe copertã: Dicþionar universal al limbii române.Nu înþelesei numaidecât ce puteau sã însemne cuvintele: Dicþionar

universal ; dar, deschizându-l la întâmplare, simþii obrajii îmbujorân-du-mi-se de plãcerea descoperirii: neologisme ºi expresii, citite prin ziare,îmi erau tãlmãcite pe înþelesul meu. ,,Biblia” asta avea deci sã-mi explicetoate cuvintele acelea peste care treceam cu amarnicã întristare. Ba, totrãsfoind volumul, vãd cã-mi dã ºi o mulþime de citate din autori ca AntonPann, Creangã, Alecsandri, pe care îi cunoºteam din ºcoalã.

Ne aflam singuri în prãvãlie: bucãtarul era la piaþã, cu un bãiat;tejghetarul ºi celãlalt bãiat dereticau prin hrubã; „barba” Zanetto nu veniseîncã, iar kir Leonida se scula totdeauna târziu.

Luai mâna dreaptã a „cãpitanului” Mavromati ºi i-o sãrutai curecunoºtinþã, apoi, beat de bucurie, incapabil sã pronunþ o vorbã, mã repeziiîn odaia de dormit ºi ascunsei „biblia” în rufele îngrãmãdite sub pernã.

De-acum încolo, cartea sfântã a adolescenþei mele — aceea pe care

n-am mai lãsat-o din mânã timp de zece ani — aveasã devinã izvorul tuturor bucuriilor ºi al surprizelorunei vieþi de copil chinuit. Ea avea sã fie, nu un„dicþionar”, ci o zânã a copilãriei mele care-þiatinge fruntea cu mâna ºi-þi alinã durerile. Nicioobosealã, nicio maltratare, niciun gând negru,nimic n-avea sã-mi mai învingã voinþa de a munciºi suporta viaþa. Un om înfrânt îmi pusese în mâinio comoarã: fiecare paginã cuprindea o lume decunoºtinþe; fiecare cuvânt cãutat îmi deschideaorizonturi nebãnuite. Uitam cã voiam sã cauttãlmãcirea unui termen; uitam cã timpul mi-era mãsurat; uitam de lume ºide ticãloºiile ei ºi alunecam de la un cuvânt la altul, de la o paginã la alta,de la o ºtiinþã la altã ºtiinþã, de la un univers de gânduri la alt univers degânduri, mã îndopam în chip inconºtient ºi nu ajungeam sã mã mai satur.Chiar ºi vremea somnului o sacrificam, adesea, în bunã parte, pe cândcolegii mei sforãiau, în patul lor, rupþi de trudã, încovrigat sub o umbrelãdeschisã, peste care mai aruncam ºi surtucul, ca sã nu se vadã de afarãlicãrirea lumânãrii ce-mi pâlpâia sub nas, citeam, citeam tot ce-mi cãdeaîn mânã, cãutam în dicþionar ºi-l ascundeam repede, ca pe-un tezaur. ªi decâte ori n-am vãzut uºa odãiþei deschizându-se ca împinsã de vijelie ºi petejghetar care mã turtea cu câte un pumn în biata umbrelã, zbierându-mi:

– Dormi, fir-ai al naibii! Dormi, cã trebuie sã munceºti mâine!

40. Alege din lista de mai josasocierea corectã autor – operã:A) Anton Pann – PasteluriB) Ion Creangã – Povestea lui Harap-AlbC) Vasile Alecsandri – PovesteavorbeiD) Ion Creangã – Sfârºit detoamnã E) Vasile Alecsandri – Amintiri dincopilãrie

15 poftim (n. red.)

38. Ce motiv îl determinã pe bãiat sã rãmânã la cârciumã?A) Dorinþa de îmbogãþire.B) Ataºamentul faþã de stãpân.C) Dorinþa de a-i ajuta pe ceilalþiucenici.D) Hotãrârea de a se rãzbuna.E) Visul de a-l ruina pe stãpân.

39. „Biblia” adusã de cãpitanulMavromati conþine multeneologisme. Îþi aminteºti care suntacestea? Selecteazã seria corectãde neologisme din rãspunsurileurmãtoare:A) weekend, job, cuvântB) prieten, baclava, voleiC) carismã, opinie, curechiD) spahiu, iatagan, flintãE) favorabil, eternitate, seism



29


Nu fãceam nimic. Continuam sub trânteli ºi buºeli, fericit sã adormcu capul pe dicþionar, ca un copil în poala mamei.

Bucuria asta nemãrginitã avu un efect fizic imediat: începui sã mã îngraº!Corpul îmi deveni dolofan. Munceam þeapãn. Mâncam ºi beam þeapãn.Farfurii, tacâmuri, tingiri, mese, uºi, ferestre, devenirã un fel de sport: leîntorceam, le rãsuceam ºi le dãdeam gata într-o clipitã. Micii mei adversari, pe care nu-i duºmãneam deloc, de altfel, nu mai puturã sã-mi þie piept nici lagâlceavã, nici la trântealã — ba, într-o zi, furios cã „Þoapa” îmi pusese piedicãdin bun senin ºi fãcu sã mã lovesc cu capul de o masã, îl plesnii în piept cufãraºul pe care-l aveam în mânã. Apoi alergai la patron, mã plânsei ºi avuicâºtig de cauzã. Astfel, începui sã dau brânci ºi sã-mi fac loc.

Pe de altã parte, mama, vãzându-mã gras ºi voios, fu fericitã. Ea venea înfiecare duminicã seara ca sã-mi aducã primenelile, sta,cu îngãduinþa jupânului, un ceas de vorbã cu mine ºi pleca. Uneori mã gãsea cu o vânãtaie pe obraz, provenitãdin loviturile barbare ale tejghetarului ºi se speria bunamamã, ca ºi cum aº fi fost ucis:

– Sãraca de mine! Ori te bat ãºtia aºa de tare?!– Da’ de unde, mãicuþã! M-am izbit, umblând fãrã

lumânare prin beci!ªi-l luam martor pe „cãpitan” Mavromati despre

care-i vorbisem cu înflãcãrare. Mama ºtia greceºteaproape ca o grecoaicã ºi, acum în urmã, nu lipseaniciodatã sã cheme pe „cãpitan” la întâlnirile noastre,sã-i mulþumeascã de simpatia cu care mã învãluia ºi sãvorbeascã îndelung cu dânsul.

Lucru ciudat: vorbind cu mama, Mavromati se înverºuna la cuvânt, caîn momentele când sta la un pahar cu câte un comandant de vapor; pãrea cãtot blesteamã pe cineva. Intrigat ºi doritor sã aflu, mã amestecam în vorbã:

– Ce-i cu „cãpitanu’ ” mamã? Ce are?– Eh, maicã, ce sã aibã... Ia, pãcate lumeºti! Cicã a avut ºi el casã,

gospodãrie, femeie, vapor... ªi numai prietenii l-au adus în starea asta...– Da, more pedaki!16 rãcnea bietul om, holbând ochii aprinºi de urã. Mi-aluatu fumia si vaporia! M-a lasatu cu camaºa, pezevenghi! Eo n-amu fostototo una padochioso come azi!... Douazeþi ani amu fosto capifanos pestevaporia meo! Ah! afilotimi17 gainari! mamaligari! pusti! Hrima18 , more, hrima!

Se ridica, cu barba în vânt, cu ºapca îndesatã pe frunte, scrâºnea dinmãsele ºi se plimba cu paºi repezi prin odaie, pânã-l apuca tusea, care punea capãt tuturor crizelor sale de mânie. Atunci, mama îºi lua noapte bunã ºi se retrãgea, clãtinând din cap. Plecarea ei mã lãsa întotdeauna trist,dar mai ales când „cãpitanul” îºi dezvãluia trecutu-i atât de misterios pentrumine. Îmi reluam munca ºi plãcerile mele intime. El îºi relua locul pe scaunºi calvarul durerilor sale neºtiute.

ªi lunile treceau. Crãciunul îmi aduse o zi de libertate – cu sarmale, piftie ºi caltaboºi, „acasã, la mama”, cu duioºii negrãite ºi cu pãreri de rãu– o zi scurtã ca durata unei stele cãzãtoare în nopþile de varã.

„Cãpitanului”, iarna îi aduse chinuri lungi ca torturile Inchiziþiei: uºiînchise împotriva crivãþului; prãvãlie plinã de tembeli ºi de fum; batjocuri pe îndelete ºi, ceea ce fu mai înspãimântãtor, ardei roº ars pe plita maºiniide bucate, supliciu nãscocit de nemilosul tejghetar, care se distra în lipsastãpânilor, asfixiindu-ne pe toþi ºi mai ales pe sãrmanul Mavromati.

Aceastã nouã nelegiuire avea sã-i fie fatalã tejghetarului, dar nu chiaraºa curând cum aº fi dorit-o.16 mãi, bãiatule (n. red.)17

rãi, lipsiþi de generozitate (n. red.)

18 bani (n. red.)

42. Cunoºti deja bine personaje le . Câ t de mult e ºt ii desp retrecutul cãpitanului Mavromati?A) Cãpitanul avea un trecut miste-

rios, vorbind cu tristeþe despre el.B) Cãpitanul avusese un vapor, darnu aducea niciodatã vorba despre el.C) Cãpitanul avea soþie ºi copii,vorbind cu drag despre ei.D) Cãpitanul îºi deschisese un res-taurant.E) Cãpitanul fusese timp de zeceani pe un vas de croazierã.

41. Bãiatul o minte pe mamalui cã s-a lovit cãzând, pentru cã:A) se teme sã nu fie certatB) nu vrea ca mama lui sã se certecu kir LeonidaC) nu vrea ca mama lui sã-ºi facãgrijiD) nu vrea ca mama sã-l dea în judecatã pe tejghetarE) nu vrea sã meargã la spital

43. Pentru cãpitan, iarna repre-zintã:A) petrecerea sãrbãtorilor împre-unã cu prieteniiB) o ocazie de a pleca alãturi defamilie cu vaporulC) perioada de platã a chiriei ºi acãlduriiD) o perioadã de chinuri ºi supãrãriE) o ocazie de a se distra în lipsatejghetarului



30


*S-ar pãrea lucru de necrezut ca un servitor, fie el chiar ºi atotputernic tejghetar, prins cu mâþa-n sac, bãnuit

de toatã mahalaua ºi de stãpân, sã poatã teroriza pe niºte copii subalterni ºi pe un bãtrân bolnav, iarã niciunadintre victime sã n-aibã curajul sã-l dea în gât. ªi cu toate astea, aºa este: o autoritate instituitã capãtã o puterenemãrginitã în ochii celor slabi, care o acceptã, i se supun ºi-o îndurã. Aºa se explicã fenomenala rãbdare a popoarelor faþã de asupritori: nu vreo presupusã valoare moralã a acestora le dã autoritatea de-a stãpâni lumea,ci laºitatea stãpâniþilor.

În cârciuma lui kir Leonida lucrurile se petreceau la fel. Stãpânul de fapt era tejghetarul, brutã din speciaacelora care în armatã ucid în bãtaie pe fraþii lor þãrani, de îndatã ce s-au vãzut cu un galon 19 de fir cusut lamâneca hainei lor odioase.

Kir Leonida instalase pe vremea aceea, tot pe strada Malului, o fabricã de limonadã ºi apã gazoasã. Cevamai sus de cârciumã, meºteri zidari refãceau niºte acareturi ale sale, cãzute în ruinã. ªi ambele întreprinderimergeau rãu: la fabricã, maºinile funcþionau defectuos, spãrgeau sticlele, rãneau pe mânuitori, produceau avariiºi daune; pe ºantier, lucrãtori de adunãturã ºi fãrã conducere destoinicã modificau a doua zi ceea ce construiserãîn ajun. Jupânul ºi tatãl sãu, „barba” Zanetto, forfoteau toatã ziua dintr-o parte în cealaltã. „Þoapa” trona ca un paºã peste dugheanã ºi peste nenorocirile ei. Se afla „mândreþea” într-un sat fãrã câini, se plimba fãrã ciomag,fura din gros, asuprea ca sã-ºi rãzbune sclavia secularã care-i mocnea în sânge ºi aºtepta ceasul mântuitor când –liberat de serviciul militar pe care-l fãcea „cu schimbul” ºi nu-l fãcea deloc – avea sã deschidã, la rându-i, ocârciumã mai dihai decât a stãpânului... „slujit cu cinste timp de ani îndelungaþi!”...

19 galon – ºiret de lânã, mãtase, cusut ca podoabã pe haine; (aici) ºiret/ panglicã de lânã prinsã pe epoleþi sau pe mânecile unei uniforme20 Dinu Pãturica – personaj central din romanul „Ciocoii vechi ºi noi” de NiculaeFilimon

45. Identificã personajul care îlcaracterizeazã pe Dumitru astfel:„îl vãzuse intrând sfios ºi ciufulit,

îmbrãcat cu cojocel zdrenþuit ºi

încãlþat cu opinci netãbãcite”.A) kir LeonidaB) barba ZanettoC) cãpitanul MavromatiD) tatãl lui DumitruE) tejghetarul

46. Bãiatul devine chelner încrâºma lui kir Leonida pentru cã:A) nu se descurca la spãlatulvaselor ºi al paharelorB) învãþase bine greceºte ºi ledevenise simpatic tuturor clienþilorC) intrase în conflict cu tejghetarul,acesta cerând avansarea luiD) se rugase de kir Leonida sã-lscape de hruba cea întunecatãE) mama lui insistase la kir Leonida

sã îi uºureze munca copilului

44. Identificã relaþia corectãdintre personaje:A) „barba” Zanetto – unchiul bãiatuluiB) moº Anghel – tatãl bãiatuluiC) „Þoapa” – leliþa tejghetaruluiD) „caþaonul” – tatãl lui kirLeonidaE) „ochiu’ stãpânului” – Mavro-mati, protectorul bãiatului

Dar, iatã cã uneori, tocmai când sã zici „Doamne ajutã!”, te împiedicide un ciot ºi cazi cu nasul într-o baligã. Accidentul acesta urma sã i seîntâmple ºi tejghetarului, iar ciotul, douã victime ale sale: „cãpitan”Mavromati ºi eu.

Bãtrânul astmatic cunoºtea pe Dumitru tejghetarul din ziua când tatãlacestuia, þãran din Cotu Lung, îl adusese de mânã la kir Leonida; îl vãzuseintrând sfios ºi ciufulit, îmbrãcat cu cojocel zdrenþuit ºi încãlþat cu opincinetãbãcite: îl dãdãcise în toate treburile locandei ºi-l învãþase greceºte,limbã pe care, dupã doisprezece ani de dibuire, o vorbea „ca o vacãspaniolã”, cum se spune în Franþa.

Acest etern Dinu Pãturicã 20

al ciocoismului universal a urmat din in-stinct calea prototipului sãu, creat în chip definitiv de Niculae Filimon: a linsmâna pe care nu putea s-o muºte ºi s-a fãcut indispensabil stãpânului, apoia început sã se ridice în douã picioare, a pierdut pe drum sfiiciunea ºi umilinþaºi s-a aºternut pe dãrâmarea tuturor acelora care pãreau sã-i împiedice mersulspre avere. Din „binefãcãtor”, „cãpitan” Mavromati deveni pentru el „ochiu’ jupânului”; iar bãieþii, care aveau aerul sã se pripãºeascã în locandã, sã înveþegreceºte ºi sã-i surpe locºorul, furã priviþi ca niºte rivali care trebuiauîndepãrtaþi înainte de-a prinde rãdãcini; niciunul n-a putut sta la kir Leonidamai mult de un an. Astfel, stãpânul fu nevoit sã pãstreze în slujba sa pesingurul servitor „care cunoºtea” vinurile, rachiurile, pe clienþi, rostul prãvãlieiºi limba greacã, aceasta absolut necesarã cartierului.

Cu mine, paºalâcul „Þoapei” avea sã fie zdruncinat din temelii.La ºase luni dupã intrare, graþie prieteniei lui „cãpitan Mavromati”,

ºtiam greceºte mai bine ca tiranul nostru, fapt ce-l aruncã în turbãricaraghioase. Imediat fui înconjurat de simpatia grecilor, care-mi vorbeaunumai în limba lor ºi cereau patronului sã fie serviþi numai de mine. KirLeonida o îngãdui cu bucurie, mã scoase de la spãlatul vaselor ºi mã trecula chelnãrit. De-acuma, adio leºie usturãtoare ºi lãturi scârboase! Adio, în parte, ºi tu hrubã nemiloasã cu ale tale optzeci de trepte!



31


47. Cum reuºeºte bãiatul sãobþinã patru ore de libertate pe zi,dincolo de uºile prãvãliei?A) Pleacã din prãvãlie, inventândde fiecare datã un motiv.B) E nevoit sã plece acasã pentrua-ºi vizita mama.C) Este învoit de tejghetar pentrua-i rezolva acestuia diferite treburi.D) Merge la abonaþi pentru a le luaºi duce comenzile.E) Cere învoire pentru a puteaadmira Dunãrea ºi a-ºi gãsi liniºtea.

48. Identificã figura de stil do-minantã în fragmentul scrisîngroºat în text:A) personificareB) comparaþie

C) hiperbolãD) enumeraþieE) metaforã

49. Pentru copil, cele patruceasuri sunt sfinte deoarece:A) le petrecea în zilele de duminicãB) putea sã meargã acasãC) avea timp sã citeascãD) era trimis la bisericãE) putea admira oraºul ºi Dunãrea

Cu „cãrarea” pe-o ureche, curat îmbrãcat ºi încins cu un ºorþ alb cazãpada, aveam sã strig, ca moº Anghel: „vineee!”, dar pe greceºte amesos!21,erhetel22, oriste, kirie!23

Trebuia sã-mi dovedesc destoinicia la purtatul serviciilor ºi sã înþeleg„dintr-un cuvânt” ce mâncare ºi ce bãuturã mi se cer, sã cunosc preþurile, sãdisting calitãþile consumaþiilor ºi sã am „ochii în patru” la fãcutul socotelilor,îmi dãdui toatã osteneala sã fiu fãrã patã ºi reuºii sã-mi atrag toate laudele,afarã bineînþeles de-ale tejghetarului, care le pãstra pentru el.

Noua mea stare ferici pe „cãpitan” Mavromati, ca ºi cum aº fi fost fiulsãu, iar mama avu lacrimi de bucurie.

Dar nu fu numai atât. Se spune cã o nenorocire nu vine niciodatã singurã.Eu cred cã ºi mulþumirile se þin uneori lanþ, altfel viaþa n-ar mai putea fi suportatã.

O crâncenã brutalitate a „Þoapei” veni sã-mi modifice din nou situaþiaºi sã mi-o facã aproape idealã: cei doi bãieþi, fiind surprinºi de tejghetar pecând gustau împreunã o picãturã de rachiu, furã închiºi de acesta în odaia prãvãliei ºi bãtuþi pânã la sânge. Amândoi nenorociþii fugirã de îndatã ce-iscãparã din mâini; ºi pânã la gãsirea altora ºi instruirea lor, trebuia sã iauasuprã-mi o parte din munca celor plecaþi. Atunci cunoscui, pe lângã truda pivniþei ºi ajutatul la bucãtãrie, fericirea de a duce, la abonaþi, sufertaºele24

cu mâncãruri ºi sticlele de bãuturi — muncã idealã, atât de îndelung jinduitãde mine, singura care îngãduia bãieþelului-servitor sã calce în stradã, în cartier,în oraº, în viaþa asta ,,de-afarã”, pe care o doream mai aprig decât întemniþatul.

Din octombrie ºi pânã în aprilie nu vãzusem calea Cãlãraºilor decâtde douã ori, când fusesem trimis sã cumpãr þigãri, iar mândra mea Dunãre,o singurã datã: la Crãciun. ªi eu, care eram atât de obiºnuit sã dau drumul privirii pe luciul ei, pe pãdurea ei de sãlcii, pe furnicarul ei plutitor!...

Ca sã þin piept acestei nostalgii, mari binefaceri trebuie sã-mi fi adus prietenia lui „cãpitan” Mavromati ºi minunata sa „biblie”. Acum, deodatã,mã trezii liber: scurtã ºi drãmuitã libertate, dar cu atât mai gustatã!

Dimineaþa, între orele nouã ºi zece, trebuia sã mã duc pe la abonaþi ca sãle prezint lista de bucate ºi sã iau comenzile, apoi, între unsprezece ºidouãsprezece, sã port mâncãrurile ºi bãuturile. Seara, acelaºi lucru. Patru orede hoinãrealã! Patru sfinte ceasuri de visãri, de beþie a ochilor, a simþurilor:arbori ºi copaci cu muguri ºi pãsãrele; strãzi mãturate de vânt, udate deploaie, pline de câini ºi de pisici; ferestre deschise, împãnate cu ghiveciuride muºcate, garoafe, cerceluºi ºi busuioc creþ; curþi cu femei de-abia ieºitedin pat, cu copii veseli, cu chiote ºi cu ocãri. Dar, mai presus de tot ºi de toate,Dunãrea avea sã-mi umple ochii ºi sã-mi îmbete inima, cum niciodatã nuºtiusem sã vãd ºi sã simt. Dunãrea veºnicã a copilãriilor milenare!

50. Titlul textului este Primii paºi spre luptã pentru cã ........ .A) acþiunea are loc în timpulRãzboiului de Independenþã alRomânieiB) personajul principal se înro-leazã voluntarC) acþiunea are loc în timpulrevoluþiei lui Tudor VladimirescuD) personajul principal parcurgedrumul greu al iniþierii în viaþãE) cãpitanul Mavromati îi declarã

rãzboi tejghetarului

SFÂRªIT CONCURS

21Îndatã (n. red.).22Vine (n. red.).23Poftim, domnule (n. red.).24 sufertaº – ansamblu de vase suprapuse cu care se transportã mâncarea



32


25 zaraf – persoanã care se ocupã cu schimbul banilor, cãmãtar26 Trãiascã (n. red.).

ªi cum slujba asta am pãstrat-o timp de un an ºi jumãtate, cât am slujit la kir Leonida, „cãpitan” Mavromatiavea sã mã însoþeascã adesea în colindãrile mele ºi sã-mi vorbeascã în limba lui despre lucruri ºi fapte pe caredezgustul de-o literaturã ipocritã mã opreºte de-a le reda în dialoguri seci ºi cu pretenþie de exactitate. Îi voitranspune aici gândurile, aºa cum îmi revin din bezna unor amintiri, doar de inimã pãstrate:

– Sunt nãscut pe apã ºi n-am crezut niciodatã c-am sã pot trãi ºi muri în altã parte decât pe apã. Tata aveacorabie în marea Egee; îºi purta familia cu el; împreunã cunoºteam liniºtea ºi zbuciumul vieþii de marinar.

Dupã moartea lui, am cãutat sã devin singurul stãpân al corãbiei ºi am reuºit, dar cu preþul unor nedreptãþi fãcuteunei surori ºi unui frate, ambii mai mici decât mine. ªi, de!... Poate cã dacã trag astãzi pãcatele; dacã am ajuns la

bãtrâneþe sã fiu batjocorit de slugi ºi afumat cu ardei iute, se poate sã fie o rãsplatã a strâmbãtãþilor mele de-atunci!...Iatã de ce tac ºi înghit. Aº putea, oricând, sã prind pe tejghetar ºi sã-l fac sã fie aruncat în puºcãrie, cãci a

furat nu vinuri ºi rachiuri, cum crezi tu, ci mii de lei. Dar, de ce s-o fac? Cine nu furã? N-am furat eu? N-a furatZanetto? Nu furã toatã lumea? Cu douã braþe nimeni nu poate sã facã o corabie, nici o fabricã de ape gazoase,chiar dacã ar munci o viaþã întreagã!

ªi-apoi, ce-aº câºtiga sã denunþ pe un om care urmeazã exemplul tuturora? Pentru kir Leonida, tot un pãduchiosam sã rãmân. El nu vrea sã ºtie cã dacã s-a trezit moºtenitor de mare avere, în parte mie mi se datoreazã: eu l-amscos de la stãpân pe tatãl sãu ºi eu i-am dat bani ca sã deschidã locandã la Brãila, unde veneam cu corabia ºivedeam cã e pâine de mâncat. O avere am lãsat în prãvãlia lui Zanetto, eu ºi prietenii mei!...

Ah! Prietenii!... Prietenia!... Nu-i blestem; n-o blestem. Dar de mari crime suntem capabili, tot fiind prieteniºi tot slãvind prietenia!...

Eram tânãr... Ambiþios... ªi am voit sã am un cargobot, nu corabie. Un zaraf 25 din Pireu, amic din copilãrie,îmi dãdu banii ce-mi lipseau dupã vânzarea corãbiei ºi iatã-mã cãpitan pe vaporul meu!...

Atunci, m-am crezut stãpân pe tot pãmântul. Chefuri ºi generozitate, fanfarondã care te face sã uiþi cã maiai ºi datorii de plãtit:

– Bravo, Mavromati!– Zito26, Mavromati!– Ura, Mavromati!– Na se heso, Mavromati!Aveam o nevastã spaniolã, care nu voia sã se urce pe cargobot, ca mama pe corabie, ºi am aflat de ce: îi era

mai comod sã fugã în lume cu zaraful, prietenul meu!... Ah! sã n-ai niciodatã prieten zaraf!...Ne-am smuls amândoi bãrbile, am amanetat vaporul, i-am plãtit datoria ºi mi-am luat nevasta. Mai bine i-o

lãsam ºi nu-i plãteam, cãci tot a trebuit s-o pierd mai târziu, ba chiar ºi vaporul!...Femeia, more Panagaki, e ca soarele: sã nu te depãrtezi prea mult de ea, dar nici sã te apropii prea tare. În

orice caz, nu poþi sã ai, în acelaºi timp, femeie ºi vapor: unul din doi te îneacã cu siguranþã!Dupã ce am rãmas pe uscat, m-am gândit la Zanetto, pe care-l procopsisem. Am venit la Brãila. Aveam ºi

ceva parale. I-am propus sã ne facem tovarãºi. Mi-a rãspuns cã „douã sãbii nu intrã în aceeaºi teacã”, dar, ziceael, „dacã vrei, poþi sã trãieºti pe lângã mine”.

Am închis ochii ºi am trãit pe lângã el. La început, mai credeam în viitor, ºi în prieteni. Mâncam cu toþii lao masã, petreceam, eram stimat de colegii mei, comandanþi de vapoare, care-mi fãgãduiau Marea Neagrã ºiSfântul Munte.

Au trecut zilele ºi anii. Unul dupã altul, au dispãrut mai toþi vechii prieteni care puteau sã facã ceva pentrumine. În vremea asta, Zanetto devenea puternic. Eu slãbeam ºi mã îmbolnãveam. Cheltuind toate economiile,nu mai putui plãti nici eu la câte o masã mare ºi, vezi tu, când într-o prietenie plãteºte numai unul, se ducestima... ºi prietenia cu dânsa. Asta e o lege de la care puþini oameni se abat.

În curând, ajunsei ºi zdrenþãros. Atunci nu mai rãmase nimic din mândrul Mavromati! Pânã ºi titlul meu de„cãpitan” fu pus la îndoialã de tinerimea veselã a prãvãliei ºi luat în batjocurã. Devenisem o legendã. Urmândexemplul dat, Dumitru tejghetarul îmi servea vin trezit, ori îndoit cu sifon ºi punea copii nevinovaþi sã râdã de mine.

Nu m-am plâns nimãnui ºi nu m-am revoltat. Mi-am zis:– Haide, cãpitan Mavromati: Kalo taxidi!... (cãlãtorie bunã!) Adio, mavra matia (ochi negri!)!...Varã cu cãlduri cotropitoare, cu alergãturã de cal de tramvai ºi cu sudori de sânge.– Bãiete! Un pãhãrel cu aburii pã el!– Un cinzec de vin cu brumã pã pahar!ªi cu cãmaºa leoarcã de nãduºealã, haide în hruba îngheþatã, sã satisfacem pe muºteriu ºi sã pregãtim teren

tuberculozei, care ne aºteaptã pe la douãzeci de ani!ªi mereu înjurãturi ºi bãtãi: ºase bãieþi furã schimbaþi; de ºase ori trebui sã le iau corvada în spinare.



33


Cârciuma nu era o cârciumã, ci o gheenã27. Valuri de cheflii28 cu stomacuri de balaur. Butoi de douã sute devedre golit într-o zi ºi o noapte. Zeci de pui de gãinã. Pârjoale, fleici, mititei, scrumbii de Dunãre – sute ºi sute.

Toamna veni: pastramã ºi vin nou.Cu toamna veni ºi al doilea an de slujbã. Tocmealã nouã. Fui ridicat în grad: „ajutor de tejghetar”, douã

sute de lei pe an, îmbrãcãminte, o pereche de ghete, o pãlãrie, o zi liberã de Paºti ºi alta la Crãciun.ªi iatã ºi iarna a doua. Bucurii ºi drame.„Þoapa”, sã mã mãnânce de viu, nu altceva! Nu trecea zi fãrã sã nu fiu bãtut.– Ori tu ai sã ieºi de-aici, ori eu!... îmi striga el necontenit.

Ba vãzând prietenia sufleteascã ce mã lega de „cãpitan” Mavromati, îi fãcea bãtrânului atâtea chinuri cuardeiul ars ºi alte rele, încât, într-adevãr, ajunsese sã-l goneascã din prãvãlie. Bietul om, foarte slãbit de boalã,tuºea afarã, în ger ºi zãpadã, pânã ce se aerisea cârciuma de fumul otrãvicios.

Stãpânii ºtiau, dar, ocupaþi cu afaceri grase în oraº, treceau cu nepãsare ori cu o observaþie uºoarã. Ce le pãsa lor? Tejghetarul era alfa ºi omega. El conducea uzina asta pe care dânºii nici n-o mai cunoºteau.

Eram aºa de disperat, cã de n-ar fi fost iubirea pe care o aveam pentru bunul Mavromati, aº fi plecat, aºacum o dorea mizerabilul.

Destinul a voit sã plec altfel. A voit acest destin ca plecarea mea sã fie precedatã de o victorie ºi înecatã într-oînfrângere, aºa cum mi-au fost apoi toate nesfârºitele mele plecãri ºi sosiri prin lumea largã.

Într-o zi de decembrie, cu toatã prudenþa pe care o depuneam întotdeauna, fusei surprins de tejghetar cudicþionarul în mânã. N-ar fi fost nimic, bineînþeles, dacã aº fi avut de-a face cu un om, dar cum duºmanul meunu cãuta decât pricini, o gãsi pe cea de faþã care se întoarse împotriva lui.

– Ce-i asta? urlã el, smulgându-mi preþiosul volum; de unde ai tu „cartea” asta nouã? Furi bani din tejghea,hoþomanule!

ªi nici una, nici douã, îmi cârpeºte un pumn în nas, de-am cãzut grãmadã pe duºumea.În clipa asta, iatã ºi kir Leonida, care vãzându-mã plin de sânge, se înfurie:– Ce-i Dumitre, ori eºti nebun? Ce înseamnã barbaria asta?– A furat bani din tejghea, dom’le Leonida! îndrãzni sã afirme bruta. Uite, a cumpãrat „romanu’ ” ãsta gros!Înãbuºit de sângele care-mi curgea, nu putui sã rãspund pe loc; mã uitam de la unul la altul, ºi mai ales la

„cãpitan” Mavromati, care se ridicase, palid, voise sã vorbeascã ºi fusese cuprins de un teribil acces de tuse.Stãpânul respinse dicþionarul pe care i-l oferea sluga odioasã ºi mã ajutã sã mã spãl de sânge. În vremea

asta, celãlalt repeta întruna:– A furat bani din tejghea! Da, simþisem eu de mult cã el furã bani din tejghea!– Tu furi! Tu furi! reuºii în sfârºit sã strig din toþi plãmânii. Te-am prins eu cãrând sticle de vin înfundat la „brutãreasã”!...În faþa acestei declaraþii categorice, kir Leonida tresãri ca muºcat de ºarpe, iar tejghetarul se îngãlbeni ca ceara.„Sticlele cu vin înfundat” aveau o valoare inestimabilã. Formau un stoc de vreo mie de butelii, pãstrate de

treizeci de ani în fundul hrubei ºi nu erau de vânzare, ci se întrebuinþau în familie, în cazuri de boalã. Stãpâniispuneau cã nu le-ar da nici dacã li s-ar oferi „greutatea lor în aur”.

– Minte, minte! Domnule Leonida! Vrea sã se scape el! începu sã zbiere „Þoapa”, dezmeticindu-se.– Vom vedea dacã minte, spuse jupânul; dar dacã nu minte, ai pãþit-o, chiar dacã aþi fi furat amândoi bani

din tejghea. Sticlele sunt numãrate. ªi þin la vinul ãsta mai mult ca la bani.– Toate sticlele sunt la locul lor! fãcu vinovatul, cu un aer de siguranþã.– Da, zisei, „la locul lor”, dar cincizeci dintre acelea care sunt în rândurile de jos ºi întoarse cu dopul spre

perete sunt goale!... Te-am pândit printre butoaie, te-am vãzut cum deºertai sticla ºi o puneai la loc!„Cãpitan” Mavromati interveni:

– Asta, eu nu o ºtiam, dar ce ºtiu e cã Dumitru are zece mii de lei depuºi la Casa de Depuneri. Nu cred sã-i fiagonisit din lefuºoara lui. Cât despre Dicþionarul bãiatului, eu i l-am dat anul trecut.O lunã mai târziu, eram stãpân-slugã pe tejghea, pe prãvãlie ºi pe bãieþi, trataþi cu milã de frate.Mama era în nori; un „viitor strãlucit” se deschidea înaintea mea:

Viitor de aur þara noastrã areªi prevãd în secoli a ei... sângerare!

Bucurie pe toatã lumea. Mahalaua, care n-are inima rea, se bucurã ºi ea: — Sã-þi trãiascã, Joiþo! Ce mai bãiat!Da! „Ce mai bãiat! Sã-þi trãiascã!”Numai atât cã bãiatul acesta îndurase totul ºi progresase, nu ca sã ajungã „Þoapã” la rândul lui, ci numai

graþie unui ºurub care se învârtea cu mãiestrie în complicata lui maºinã.

27

gheenã – infern28 chefliu – petrecãreþ, vesel



34


Într-o zi, ºurubul sãri: „cãpitan” Mavromati sucombase în odaia lui, pe o laviþã cu zdrenþe, singur, fãrãmângâierea mãrii, fãrã cuvântul cald al lui Panagaki.

...............................................................................................Ne aflam pe la sfârºitul lui februarie, în ziua înmormântãrii aceluia cãruia îi datoram „biblia” unei vieþi,

ieºii sã iau comanda unui abonat care nu se înþelegea cu bãieþii de curând intraþi în slujbã. Când sã mã întorc în prãvãlie, iatã Dunãrea purtând sloiuri! Rãmãsei înþepenit pe marginea râpei. Nu visam, nu gândeam, nu vedeam.Neant sufletesc. Sloiuri, coºciuge, albe depãrtãri.

Întârziat-am peste mãsurã? Trecut-au minute sau ceasuri? Nu ºtiu. Dar, ceea ce ºtiu, ceea ce e adevãrat ºi

controlabil, e cã nebunul de „barba” Zanetto – care, chiar ºi acum când eram tejghetar, îmi arunca farfuria cumititei în cap – veni sã mã caute, furios cã lipseam. Mã vãzu privind în gol, se apropie tiptil ºi, mai frumos decât„Þoapa”, îmi dãdu brânci în râpã, pe când eu nu mai aparþineam lumii acesteia.

M-am dus de-a berbeleacul pânã la vale, alunecând pe panta înzãpezitã. Dac-aº fi murit, aceeaºi treabã arfi fost: habar n-aveam de ce se petrecuse cu mine. Dar, sculându-mã teafãr, vãd pe nebun urlând ºi gesticulândsus pe muchie:

– Ah, kerata29 ! Aºa! Laºi prãvãlia!... De un ceas te caut! Vino repede, ticãlosule! Avem lume multã!Nu-mi venea sã-mi cred ochilor. Desfãcui ºorþul, îl aruncai cât putui mai în nasul turbatului ºi zisei, mai

mult pentru mine:– Oi fi având tu „lume multã”, dar nu mai ai pe „cãpitan” Mavromati! Na-þi ºortul! ªi rãmâi sãnãtos cu

lumea ta; eu mã duc spre a mea!Peste câteva ceasuri, urcând dealul ºi trecând pe calea Cãlãraºilor, vãd apãrând ca din pãmânt dricul care

ducea pe prietenul meu acolo unde nu sunt zarafi, nici spaniole, nici „Þoape” ºi nici prieteni buni.Vreo zece inºi plictisiþi îl petreceau.Adio, mavra matia!Adio, copilãria mea!

Excursie în Croaþia, 30 iunie - 9 iulie 2010

Excursie în Grecia, 16 - 28 iunie 2010

POPA RAZVAN – Galaþi, GalaþiCIOBANU IOANA – sector 2, BucureºtiPLESCA LIVIA – Vlãdeni, IaºiBILDIGAU KARINA – Comãneºti, BacãuNEGULESCU ANCA – sector 5, BucureºtiBALUNA MONICA – sector 2, Bucureºti

NEDELCU STEFAN – Galaþi, GalaþiZGLIMBEA DANIEL – sector 5, BucureºtiIONITA RADU TEODOR – sector 5, Bucureºti

BRINZOIU ANA MARIA – Pucioasa, Dâmboviþa

PALADE CATALIN – Galaþi, GalaþiTOFAN FLORINA – Sângeorz-Bãi, Bistriþa NãsãudPUIU ANA MARIA – Târgu-Mureº, MureºVODITA STEFAN – Slatina, OltCHIRNIUC ANNA – sector 3, BucureºtiCOZMA ALEXANDRA – Tulcea, TulceaCOSTESCU IOANA – sector 5, BucureºtiPADURARU ANDREEA – Oneºti, BacãuCHIRIECI STEFAN – 1 Decembrie, IlfovMANU RADU – sector 6, Bucureºti

ANDY CANDET – sector 3, BucureºtiCENTEA TIMOTEI – Oradea, Bihor TODEA MARIUS – sector 3, Bucureºti

NICA ALEXANDRU – Buzãu, BuzãuVLAD COSTIN – Ploieºti, Prahova

Tabãra Poiana Pinului, 23 iunie - 21 iulie 2010

Premii în cãrþi

IARU IOANA – Râmnicu-Sãrat, Buzãu; ANDREI ANDREEA – Buzãu, Buzãu; CORTITA OCTAVIAn – sector 3,Bucureºti; ENACHE AURORA – sector 2, Bucureºti; CHIRIAC MARIA – Slatina, Olt; RAPEANU MIRUNA –Râmnicu-Sãrat, Olt; POP STEFAN – Cluj-Napoca, Cluj; STANCIULESCU DIANA – sector 6, Bucureºti; MATEI

ANA MARIA – Pucioasa, Dâmboviþa; OPREA CAMELIA – Sibiu, Sibiu; GHEORGHE TEODORA – sector 6,Bucureºti; BOROGHINA GABRIEL – Slatina, Olt; ION ALEXANDRA – Feteºti, Ialomiþa; NAGIT VLAD –Roman, Neamþ; TACHE ALIN – Cãlãraºi, Cãlãraºi; CHIRALI ANA ELENA – Fãget, Timiº; PRANGATE BIANCA –Galaþi, Galaþi; POPESCU OANA – sector 2, Bucureºti; GIUPANA COLETA – Agnita, Sibiu; DOGARU ALEX –Berca, Buzãu; LOGA RÃZVAN – sector 6, Bucureºti; PETRILÃ CRISTINA – Oradea, Bihor; ALBU RAMONA –

sector 6, Bucureºti

29 piºicher (n. red.)

C~{TIG+TORII CONCURSULUIC~{TIG+TORII CONCURSULUIC~{TIG+TORII CONCURSULUIC~{TIG+TORII CONCURSULUIC~{TIG+TORII CONCURSULUI „POVEPOVEPOVEPOVEPOVE{{{{{TILE CANGURULUITILE CANGURULUITILE CANGURULUITILE CANGURULUITILE CANGURULUI” – 20092009200920092009



5CONCURSUL PO VEªTILE CANGURULUI

C L A S E L E

I X - X

Spre Franþa

Clasele IX-X

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja.Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes!

Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu. Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil.


punct în plus faþã de punctajul întrebãrii; dacã însã rãspunsul este greºit, vei pierde încã 2 punctepe lângã un sfert din valoarea întrebãrii. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia de

rãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale. Lui Charlie Chaplin — umanului „Charlot”,

pe care nu-1 cunosc decât din filme, îi dedic acest film al vieþii mele.

Ca sã ajungã în Franþa – vãzutã dintotdeauna de cei din Orient ca peo iubitã idealã – mulþi vagabonzi visãtori au alergat nebuneºte la chemareaei, în loc sã-ncerce sã o cucereascã; dar majoritatea, poate cei mai buni, au plãtit scump înainte sau dupã ce au cunoscut-o, ceea ce-i cam acelaºi lucru.Pentru cã nu existã frumuseþe în absenþa iluziei. Fie cã ajungi sau nu la

capãtul drumului, amãrãciunea are aproape acelaºi gust. Finalurile suntmereu aceleaºi. Ceea ce conteazã, pentru omul cu dorinþe nemãsurate,este lupta cu el însuºi. Atâta timp cât dureazã aceste dorinþe, asta-i esenþaîntregii vieþi a visãtorului.

ªi eu sunt tot un visãtor. ªi-am dorit cândva, printre altele, sã ajung pe pãmânt francez. Vã voi povesti una dintre aceste tentative nenorocoase, pe cea mai frumoasã.

*Mã aflam la Pireu (au trecut exact douãzeci de ani de atunci) alãturi

de cel mai bun tovarãº de drum pe care l-am avut vreodatã, singurul prietena cãrui inimã a rãmas de-a pururi ºi total alãturi de-a mea. ªi totuºi, urmasã ne despãrþim: o suferinþã ascunsã, care-i sfâºiase brusc inima, îl smulgeade lângã mine ºi-l obliga sã se zãvorascã un timp într-o mânãstire de pemuntele Athos.

IL DIRETTISSIMO

1. Unde se gãsesc cei doi prieteni?A) în FranþaB) în AustriaC) în GreciaD) în RomâniaE) în Germania

2. Pentru narator, încercarea pecare o relateazã a fost:A) urâtã, dar norocoasãB) urâtã ºi tristãC) nenorocoasã ºi urâtãD) norocoasã ºi frumoasãE) nenorocoasã, dar cea mai fru-

moasã

de Panait Istrati

traducere din limba francezã – Alexandra Viºan



CONCURSUL POV EªT ILE CANGURULUI6

C L A S E L E

I X - X

Dupã ce-am debarcat la Pireu, ne-am plimbat trei zile, tãcuþi ºi triºti, printre ruine glorioase care nu fãceau decât sã sporeascã suferinþa din bietelenoastre inimi. A venit apoi clipa când a trebuit sã ne îmbrãþiºãm, poate pentruultima oarã. Ah! ce tristã este despãrþirea de cineva care þi-e drag!

N-am putut înghiþi aproape nimic la ultima noastrã masã împreunã – pâine ºi mãsline întinse pe un ziar. Cãmãruþa de hotel ne pãrea un cavou.

Ne-am strâns fiecare lucrurile, ne-am împãrþit averea comunã, vreoºaizeci de drahme, ºi am plâns cu lacrimi amare.

Voiam sã plec în Franþa. Prietenul meu nu era de acord ºi-mi spuse pentru ultima oarã:

– Nu te duce... Fii înþelegãtor. Ai o mamã caretremurã pentru viaþa ta. Dacã rãmâneam împreunã,mai treacã-meargã. Sunt mai descurcãreþ decât tineºi vorbesc mai multe limbi. Dar singur ai sã suferi ºimai mult. ªi-apoi, Occidentul, cu toate azilurile lui denoapte, este mai dur pentru vagabonzi decât Orientul,chiar dacã aici nu sunt aziluri. Lasã naibii Marsilia:de-ai ºti cât m-a costat oraºul ãsta. Întoarce-te acasã,însoarã-te cu o prostuþã plinã de bani, gãseºte-þi o

slujbã sigurã ºi mori în pace. Visurile? Lasã-le sãmocneascã în focul sobei, cãci sunt mult mai puþindureroase decât cele care-þi înfierbântã sângele: înziua morþii, faþa ta va purta mult mai puþine urme.Crede-mã, Panait... Toate visurile trãite aievea setransformã în dezastre. ªi-i drept sã fie aºa: altfel,n-ar mai fi pe lume decât visãtori. Haide… Promite-micã mâine vei lua vaporul spre Constanþa.

Prietenul meu îmi vorbea strângându-mi mâinile ºi frumoºii sãi ochiumezi, faþa sa frumoasã de frate dezvãluiau o tandrã falsitate: nu credeadecât pe jumãtate ceea ce spunea; minþea din dragoste.

Îl minþii ºi eu, promiþându-i cã o sã-i urmez sfaturile, iar el plecãconvins cã n-o voi face; nu degeaba eram fraþi într-ale simþirii ºi gândirii.

Imediat ce rãmãsei singur, lumea se goli de sens, oamenii mi se pãrurãabsurzi. A doua zi, pe chei, cu urechile zumzãind de frumoasele versurifranþuzeºti pe care prietenul mi le recita seara, lãsai ultimele bãrci sãacosteze vaporul românesc, apoi vaporul însuºi luã drumul Constanþei.Un vas al Companiei Mesageriilor maritime, Saghalien1 , pleca spreMarsilia, via Neapole, douã zile mai târziu.

Îmi fãcui valiza.

*Cât de tragicã este aceastã corvoadã când eºti vagabond, sãrac ºi

pãrãsit de prietenul tãu, dar lumea habar n-are. Nu ºtie câtã durere se poateascunde într-o valizã, când a fost pregãtitã prima oarã de o mamã cu mâinile bãtãtorite de muncã, plângând în hohote; nu ºtie nici ce poate fi în sufletulunui fiu bun când toatã mahalaua schelãlãia cã s-a înhãitat cu un„derbedeu”; n-are habar de deºertul pe care un asemenea „derbedeu” îl poate lãsa în sufletul unui adolescent nechibzuit când îl pãrãseºte pentru anu-l mai vedea poate niciodatã, dupã ce i-a vorbit cu atâta disperare. Ceºtie lumea despre toate astea? ªtie mãcar cum e sã-þi faci valiza când eºtisigur cã nu-þi poþi plãti biletul de drumul?

Nenumãrate sunt resursele pe care viaþa le pune la dispoziþia pasiuniinoastre, iar curajul pe care-l naºte dorinþa este de nezdruncinat.

4. Ce plãnuieºte personajuldupã despãrþirea de prietenul sãu?A) Sã plece în Franþa.B) Sã se întoarcã în România.C) Sã rãmânã la Pireu.D) Sã plece în India.E) Sã se retragã pe muntele Athos.

5. A doua zi dupã despãrþirea de prietenul sãu, Panait îºi aminteºte.......... .A) o poezie din copilãrieB) frumoasele versuri franþuzeºti pe care le recita seara prietenul sãuC) un cântec fredonat de prietenulsãuD) ce credea prietenul sãu desprevisuriE) ce a servit la masã împreunãcu prietenul

1 Nu sunt sigur de corectitudinea ortografiei (N.a.)

3. Prietenul îl avertizeazã pePanait cã ....... .A) visurile trebuie împlinite cu orice preþB) nimeni nu are visuriC) întotdeauna visurile devin reali-tateD) visurile pot fi primejdioaseE) visurile nu se împlinesc niciodatã



7 CONCURSUL PO VEªTILE CANGURULUI

C L A S E L E

I X - X

În acest sfârºit de ianuarie 1907, dupã dezastrul plecãrii prietenului meu, puteam fi vãzut stând pe valizã în faþa debarcaderelor din Pireu ºi urmãrindmiºcarea vapoarelor. De douã zile studiam acel du-te-vino din port: observamcu atenþie obiceiurile, cãlãtorii, marinarii, navele. Asta pentru cã, în noua meaviaþã de vagabond începãtor prin strãinãtãþuri, fãrã bani ºi alungat brusc desub aripa protectoare a mentorului meu, se pregãtea o mare schimbare.

Aºa cã, cu inima cât un purice, mã gândeam adesea la moneda de aurcusutã în poalele cãmãºii – o jumãtate de lirã sterlinã – toatã averea ce-mirãmãsese dupã ce cumpãrasem ºi pusesem în valizã, între Viaþa lui Socrateºi Poeziile lui Eminescu, o pâine de douã kilograme, o jumãtate de kilogramde caºcaval grecesc, excelentul „cascaváli”. Mã gândeam ºi la ceasorniculmeu Roskopf, maºinãrie din nichel oxidat, precisã ºi simpaticã, plinã deamintirile celor patru ani în care o purtasem peste tot ºi bucuroasã cã scãpasede atâtea ori de la o moarte sigurã. Ceasul îl ascunsesem în poala dreaptã a paltonului, jos de tot, între stofã ºi dublurã, dupã ce gãurisem buzunarul. Casã-l gãsesc ºi sã vãd cât e ora, trebuia sã-mi vâr mâna pânã la umãr. Îmiamintea mereu de existenþa lui lovindu-mi genunchiul, la fiecare pas.

N-am lãsat în buzunar, în cazul unei scotociri zdravene, decât câtevadrahme, destinate bunului barcadji care, tolãnit pe fundul bãrcii cu mâinile

sub cap, mã pândea amabil de douã zile, de când pândeam ºi eu navaSaghalien. Îmi surâdea graþios ºi-mi spunea, la fiecare întoarcere din cursã,întinzându-se din nou pe fundul bãrcii: „ Kalosto patriotí!” (Salut!).

Singurul meu rãspuns era privirea goalã a unui om în pragul morþii, dar, cuo orã înainte de plecarea „Francezului” trebuii sã las deoparte dispreþul amar:

– Da, Kalosto patriotí ! Ia spune-mi, cât îmi iei sã mã duci la navaancoratã acolo, la intrarea în port?

Dintr-un salt fu în picioare ºi privi spre locul indicat, unde se aflaudouã vapoare.

– To Galiko sau to Ghermanico? („Francezul” sau „Germanul”)?– „Francezul”!Omul se bãtu peste ºolduri, jovial, mucalit.– Eh! Patriotí... ºtii foarte bine… treizeci de cenþi…. e cam departe,

kaïmeni! (bieþii de noi!).– Aºa e, spusei eu, e departe. ªi n-am nici bilet...Barcagiul nu mai putu de bucurie:– Dã-mi banii ºi þi-l cumpãr eu, exclamã el, sãrind pe chei.Mã-nþelegi, e acelaºi preþ, dar eu mã aleg cu cincizeci de bani în plus.– Cât costã pânã la Marsilia, katastromatos (pe punte)?– ªaizeci de drahme.– Mãcar de i-aº avea.... kaïmeni.Când auzi asta, barcagiul îºi schimbã ºi tonul, ºi atitudinea. Faþa lui

slabã deveni solemnã ºi vorba, gravã.

– Asta-i altã mâncare de peºte! Hai sã bem o cafea alãturi!Apoi, la cafea, cu mâinile încruciºate pe masã ºi apropiindu-ºi capul

de al meu:– Vrei deci sã faci pe palikaraki (micul viteaz)?– Pãi, cam asta aº vrea....– Ei bine, dã-mi douã drahme ºi te îmbarc!Îi dãdui cele douã drahme.– Acum, ascultã, matia-mu! (ochii mei!). O sã te duc pânã la scara

clasei întâi. Sã urci repede, mândru ca un cocoº. Dacã te opresc, spune îngreacã: „Conduc un prieten.” Eºti bine îmbrãcat, ei te vor lãsa sã treci. Maiales sã nu te ascunzi înainte de momentul plecãrii; ãia au ochiul format.Între timp, îþi voi strecura valiza printre cuferele celor de la clasa întâi. Aºteaptãsã o vezi pe punte, ia-o fãrã niciun cuvânt ºi… Domnul fie cu tine, copile.

7. O informaþie care apeleazãla cultura ta generalã. Lira sterlinãºi drahma erau folosite în:A) Anglia, respectiv FranþaB) Franþa, respectiv ItaliaC) Grecia, respectiv TurciaD) Italia, respectiv FranþaE) Marea Britanie, respectiv Grecia

6. Valiza tânãrului cuprinde:A) o jumãtate de lirã sterlinã, o pâine, caºcaval grecesc, Viaþa luiSocrate ºi Poeziile lui Eminescu

B) o pâine, caºcaval grecesc, Viaþalui Socrate ºi Poeziile lui Eminescu,ceasornicul „Roskopf”C) o pâine, caºcaval grecesc, Viaþalui Socrate ºi Poeziile lui EminescuD) Viaþa lui Socrate ºi Poeziile luiEminescu, ceasornicul „Roskopf”,o jumãtate de lirã sterlinã, o nucãE) ceasornicul „Roskopf”, o jumãtatede lirã sterlinã, o pâine, caºcavalgrecesc

8. Precizeazã rolul folosirii cu-vintelor greceºti în text.

A) Pentru a marca un limbaj con-venþional.B) Pentru a impresiona prin jargon.C) Pentru a marca snobismul par-ticipanþilor la dialog.D) Pentru a folosi un cod în prezenþastrãinilor.E) Pentru a reda culoarea localã.




C L A S E L E

I X - X

Totul se petrecu aºa cum spusese. Mã urcai fãrã nicio problemã, coborâi pe puntea inferioarã, ºi-l vãzui pe barcagiul meu fãcându-ºi loc cu coatele,certându-se cu ceilalþi barcagii. Apoi, dupã ce-mi aduse valiza pe punte ºise asigurã cã am luat-o, îmi repetã cu un gest larg de uºurare:

– De-acum încolo, sã te-ajute Dumnezeu!Da, sã te-ajute Dumnezeu, copile... pânã când te prinde controlul.Dar, în aºteptarea acestei teribile catastrofe, un om de spiþã aleasã are

voie sã ia parte la viaþa celor din jur. Iar viaþa pe Saghalien e impresionantã:patru sute de greci, din toate colþurile Greciei, Anatoliei, Macedonieis-au adunat aici, într-un amestec comic, tragic, pitoresc, mai mult decâtteatral ºi aproape neverosimil. Toate costumele, toate dialectele, toatecaracterele. Tineri, bãtrâni, copii. Celibatari ºi cupluri. Veseli, melancolici,triºti, indiferenþi ºi înþelepþi. Unii danseazã sau îºi pun copiii sã danseze.Alþii cântã, ciupesc corzile unui instrument sau joacã cãrþi. Sunt unii carediscutã atât de aprins, c-ai zice cã se ceartã. Unul suspinã într-un colþ, altulse plimbã pe punte gesticulând cu degetele rãsfirate ºi urlând cãtre ceruri:

– Oh, patrida-mu!… patrida-mu! (patria mea! patria mea!).Se mãnâncã ºi se bea. Puntea este presãratã cu sâmburi de mãsline,

capete de hering, coji de ceapã ºi de portocale. Miroase peste tot a tziri, a

brânzã fermentatã ºi a multe altele.De peste tot rãzbate un refren: Ehé, moré, éhé,Tha pami stin xantia! (Plecãm în strãinãtate!)

ªi-n acest vacarm, sirena lanseazã primul semnal, iar eu îmi aduc amintecã n-am bilet. Aproape uitasem, dar sunt atât de bine ascuns în mulþime, cãnu mi-e foarte fricã. Sirena-ºi terminã toate semnalele regulamentare ºivaporul pleacã, în delirul furnicarului omenesc care urlã din rãsputeri:

– Adio, patrida-mu!– Adio, prieteni!Cerul de deasupra noastrã rãsunã acum de éhé, moré, éhé, într-un cor

pe patru sute de voci:

Toatã lumea cântã Aºa-i pe vapor: Eºti vesel, eºti voios.Toatã lumea în afarã de evreu.Cãlãtoria evreului rãtãcitor nu-i veselã.

Saghalien ajunge în larg, pe o mare care ne stropeºte parcã în joacã.Pânzele pârâie în bãtaia vântului. Emigranþii, strânºi grãmadã, devin dince în ce mai îngrijoraþi. La fel ºi eu; am ºi de ce. Totuºi nu mã pot opri sãnu mã gândesc cu bucurie cã, peste câteva zile, voi fi la Marsilia... Ah, voiface orice – docher, spãlãtor de vase, cerºetor – numai sã ajung acolo. Mãvisez citind ºi eu cãrþi franþuzeºti în original, ca prietenul meu. Dar inima pãrãseºte visul ºi bate din ce în ce mai tare, se face din ce în ce mai micã.

În jurul meu, doar katastromatos, un vãlmãºag de oameni visând numaidolari. Ce legãturã e între mine ºi aceastã turmã?

Cu respiraþia duhnind a usturoi, un tânãr emigrant îmi aruncã în nas:– Eu merg la San Francisco… Tu?– La Tombuctu!– Unde-i asta?– În Canada.– E cam frig acolo…– Lasã-mã naibii în pace!Stau cu ochii aþintiþi spre comandantul care se plimbã în cabina lui de

ºef, ºi mã întreb: s-ar îndura de mine, dac-aº da de necaz?

Deodatã, o frazã scurtã, rãsunãtoare, strigatã în greceºte, îmi îngheaþãinima:

12. Pe puntea vaporului, cãlã-torii aruncaserã:A) hãrþi ºi coji de portocaleB) sâmburi de mãsline, struguri,coji de ceapãC) sâmburi de mãsline, roºii ºi cojide pepeneD) sâmburi de mãsline, capete dehering, coji de ceapã ºi portocaleE) haine, monede, coji de ceapã

10. Ce procedeu stilistic dominã

fragmentul subliniat în text?A) inversiuneB) invocaþia retoricãC) enumeraþieD) comparaþieE) epitet

11. Replica unui cãlãtor („ patriamea! patria mea!”) este însoþitã

de elemente nonverbale ºi para-verbale:A) se aºazã în genunchiB) duce mâna la inimãC) zâmbeºteD) gesticuleazã cu mâna ºi strigãspre cerE) tremurã din pricina emoþiei

9. Cum reuºeºte eroul sã ajungã pe vaporul cãtre Marsil ia, chiardacã nu avea bilet?A) Se descurcã singur, furiºându-se printre cãlãtori.B) Se ascunde printre bagajele

cãlãtorilor de la clasa întâi.C) Îl roagã pe cãpitanul vasului sãîl ia la bord.D) Se deghizeazã în negustor grec.E) Un barcagiu îl învaþã ce sã spunã pentru a se strecura printre cãlãtori.




C L A S E L E

I X - X

– Hé! Ta sitiria, pédia! (Hai! Biletele, copii!)Cel care a lansat acest ordin catastrofal este cafédji, bufetierul de la

clasa a treia, interpret ºi invariabil grec pe toate navele care strãbatMediterana. Lângã el se aflã un ofiþer de bord, cu o figurã severã.

Ah! Kaïméni palikaraki!Profitând de miºcarea care se produce în mulþime ºi de neatenþia

controlorilor, îmi iau tãlpãºiþa. Unde sã mã duc? Parcã ºtiu unde? Daudin colþ în colþ, o iau când la dreapta, când la stânga, cãutând din ochi ogaurã de ºoarece, în timp ce pipãi moneda de aur cusutã în cãmaºã, iarRoskopf-ul îmi tot loveºte genunchiul.

Sã mã strecor într-una din bãrcile de salvare? Au deasupra prelatefixate solid cu frânghii pe care ar trebui sã le tai. Sã cobor în sala cazanelor?Nu cunosc pe nimeni acolo: toþi sunt francezi. Un matelot îmi aruncã peascuns o privire ºi surâde. ªi-a dat probabil seama cã sunt un palikaraki!

Încep sã cred cã nu am scãpare ºi mã refugiez pe culoarele înguste careformeazã un adevãrat labirint în jurul coºului cel mare. Mã ghemuiesc deasupragrilajelor care protejeazã cazanele. Mã simt în siguranþã acolo, printre gurilede aerisire. Nu mã vor descoperi, e prea complicat. Doar n-or sã înceapã sãcaute prin miile de cotloane ºi colþuri ale navei! Poate – cine ºtie? Nu le cunosc

atât de bine ca un vagabond la prima lui încercare, nu-i aºa, palikaraki?ªi eternitatea, apãsãtoarea eternitate, trece, se scurge, cu incertitudinileei, cu ploaia finã care începe sã-mi ude umerii, cu cazanele a cãror cãldurãmã arde de sub grilaje, cu cenuºa care urcã ºi mã sufocã, cu tangajul cemã zgâlþâie îngrozitor... ªi cu valiza mea, lãsatã în voia piraþilor. Ce seîntâmplã, ce se întâmplã cu pâinea ºi brânza, din care aº vrea sã mã înfrupt puþin? Pentru cã m-a rãzbit foamea, fir-ar sã fie. Dar trebuie sã mai rabd,cu urechea la pândã, cu privirea în jos. Jumãtate îngheþat, jumãtate fript,mã mut mereu de pe un picior pe celãlalt, ca barza când se odihneºte.

Doamne, ce mult dureazã!ªi totuºi, nu prea mult!Se aude un zgomot de paºi, toc, toc, toc, pe punte.

Sunt doi... se opresc! De ce se opresc? Ce cautã pe aici? Risc o privireîn jurul meu sã vãd dacã pot gãsi ceva; nimic: mizerie ºi fiare prãfuite.

Dar paºii – acum, ai unuia singur – se apropie din nou, toc, toc, toc,ºi din nou se opresc, de data asta chiar în labirintul meu! Ah, Marsilia, n-osã te mai vãd! În schimb, vãd cascheta cafegiului, interpretul controlorului,de care nu mã mai desparte decât o gurã de aerisire. ªi disperarea-mi taierespiraþia, dar de ce-ai mai respira în faþa unei asemenea catastrofe? Pentrucã, iatã, încã un pas ºi cafegiul mã priveºte cu ochii lui de broscoi, cuobrazul lui buhãit: nu-mi spune nimic, dar de acolo de unde e îmi facesemn cu degetul arãtãtor: Vino aici!

Fireºte cã mã supun.... Mã prezint.... Palikaraki.. ..

*Pe punte, francezul ºi grecul schimbã câteva cuvinte pe care nu le

înþeleg. Primul mã priveºte calm. Cel de-al doilea îmi ordonã:– Urmeazã-ne!Mergeam în urma lui, ca o tânãrã mireasã, gândindu-mã cu drag la

jumãtatea de lirã ºi la Roskopf, care nu-ºi schimbaserã încã locul.Când convoiul funebru, din care fac parte, ajunse pe punte cu

katastromatos, toþi emigranþii erau în picioare. Mulþi dintre ei, agitaþi, neasaltarã cu întrebãri:

– Ce s-a întâmplat?– Ce a fãcut?

– N-are bilet?– Bietul de el! Kaïménos!

13. Treptat, eroul þi-a dezvãluitcâte ceva din gândurile, sentimen-tele, trãirile sale. Identificã motivulneliniºtii lui Panait, odatã urcat pevapor:A) Îi era teamã sã nu se îmbol-nãveascã.B) Se temea ca vaporul sã nu fieatacat de piraþi.C) Avea impresia cã este urmãrit.D) Se temea sã nu fie prins fãrã bilet.E) Îi era teamã sã nu izbucneascão furtunã puternicã.

14. Ce rol au interogaþiile retoricescrise îngroºat în text?A) Aratã nerãbdarea lui Panait.

B) Sugereazã panica eroului.C) Marcheazã bucuria eroului.D) Trãdeazã indiferenþa.E) Exprimã lipsa de iniþiativã.

16. Unuia dintre personaje i secontureazã un scurt portret fizic:„cu ochii lui de broscoi, cu obrazul lui buhãit ”. Cui îi aparþin acestetrãsãturi?A) lui PanaitB) comandantului naveiC) controloruluiD) interpretului grec

E) unui cãlãtor

15. Gãseºte varianta corectãcare indicã ascunzãtoarea gãsitãde Panait.A) Panait s-a ascuns într-o cãmã-ruþã de pe punte, printre bagaje.B) Panait s-a pitit între o gurã deaerisire ºi scarã.C) Eroul s-a ascuns într-un labirint,în sala de aºteptare, printre scaune.D) Personajul s-a ghemuit peculoarul întunecat de la clasa a treia, printre cazanele încinse ºi bagajele pasagerilor.E) Personajul s-a ascuns printregurile de aerisire, deasupragrilajelor de protecþie a cazanelor.




C L A S E L E

I X - X

Mã uit la cei doi judecãtori ai mei, la mare, la cer ºi tremur pentru micamea avere, pe care regret acum cã nu am ascuns-o în bucata de caºcaval.

Începe interogatoriul, condus de interpretul grec, ascultat cuindiferenþã de ofiþerul francez, dar cu mare interes de emigranþi:

– Ce fãceai în ascunzãtoare?– Vreau sã ajung la Marsilia.– Mda! ªi biletul?– N-am.Cafédji, roºu ca racul, mã ia de gulerul paltonului ºi mã zgâlþâie zdravãn:– Kérata! Te crezi pe vaporul lu’ tactu’?Se aude un strigãt din mulþime:– Haide, moré, nu face pe slugoiul! Suntem doar creºtini!Alte voci:– Da’ ce! Nici al lu’ tactu’ nu e!– ªi n-o sã fie mai greu vaporul din cauza acestui kaïménos!De peste tot se face simþitã ostilitatea faþã de interpret. Un emigrant îºi

scoate batista din buzunar, aruncã în ea câþiva bãnuþi, apoi, nervos, continuãcheta printre ceilalþi cãlãtori, scuturând banii ºi strigând cu voce ascuþitã:

– Fraþilor, fiþi milostivi! Daþi cât vã lasã inima! Hai sã adunãm ceva bani pentru nefericitul ãsta! Pentru el! Nu pentru vapor! Sã-l ia naiba de vapor!

Mã uit la tânãr ºi cred cã-l recunosc pe cel care spunea cã merge laSan Francisco ºi pe care l-am trimis la dracu’.

Pe când mulþimea continua sã vocifereze, cafédji-ul îºi întreabã dinochi ºeful. Acesta spuse ceva, dupã care grecul se apucã sã-mi scotoceascã buzunarele. Rezultatul: o mânã de bãnuþi. Mi-i lasã. Apoi îl aud pe ofiþer:

– La cãrbuni!ªi dã sã plece, dar se rãzgândeºte, se uitã la hainele mele curate ºi-ºi

schimbã sentinþa:– Nu... Supravegheaþi-l... Debarcaþi-l la Neapole...Interpretul mã aruncã într-o cãmãruþã ºi acolo, venind furios cãtre

mine, îmi urlã în faþã:

– Vodi! Gaïdouri! (Boule! Tâmpitule!) De ce nu m-ai cãutat înaintede plecarea navei? Þi-aº fi arãtat o ascunzãtoare bunã! Zoo! (Animalule!)– O sã ºtiu de-acum încolo...Într-adevãr, am ºtiut, ºi-am profitat din plin.

*Totul merse bine pânã când, în zare, apãru Messina. Emigranþii mâncau ºi

beau în continuare; puntea devenise un adevãrat grajd; cãlcai numai pe resturi.Cântecele, care amuþeau noaptea, reîncepeau cu ºi mai multã forþã dimineaþa:

Ehé, moré, éhé!ªi se bate din palme, ºi se danseazã:

O sã mâncãm ºi-o sã bemªi-o sã jucãm

éhé, moré, éhécând, din senin, se dezlãnþui o furtunã, ºi iatã-ne, lucruri ºi oameni, unii peste alþii, de-a valma. O palã de vânt neaºteptatã, grea, cu forþa a mii detone de apã se abãtu cu violenþã asupra pânzelor, le umflã, le smulse dintoate legãturile ºi le aruncã cãtre catarg, care scârþâi de jurai cã-i sfârºitullumii. Bãrbaþi, femei, copii, bagaje, sticle, pâini, þâri, cepe, portocale, toatese transformarã într-o masã informã pe care vaporul o rostogolea de latribord la babord, o zdrobea, o fãrâmiþa, în timp ce furtuna fãcea ravagii pe punte ºi comandantul striga de la postul sãu:

– Toatã lumea jos, în calã!Emigranþii au schimbat cântecul. Alunecând pe mâini ºi pe spate, uzi

leoarcã, cu priviri îngrozite, se agãþau de tot ce le ieºea în cale ºi-i invocau,urlând, pe cei doi sfinþi greci protectori ai mãrilor:

18. Atunci când mulþimea pro-testeazã, interpretul comunicã cuofiþerul:A) prin limbaj verbalB) din priviriC) prin gesturiD) prin intermediul altor persoaneE) prin telepatie

19. Cine sunt „judecãtorii”

personajului nostru prins fãrã bilet?A) interpretul ºi cafegiulB) ofiþerul francez ºi interpretulC) slugoiul ºi lacheulD) mulþimea revoltatã de pasageriE) cafegiul grec ºi un emigrant

20. Identificã valoarea expre-

sivã a enumeraþiei „ Bãrbaþi, femei,copii, bagaje, sticle, pâine, þâri,cepe, portocale”:A) Este sugeratã bogãþia cãlãtorilor.B) Marcheazã entuziasmul cãlãto-rilor.C) Exprimã dezastrul produs pe punte de furtuna dezlãnþuitã.D) Marcheazã ravagiile produsede furtunã în cala vaporului.E) Este sugeratã sãrãcia cãlãtorilor.

17. Panait este scos din ascun-zãtoare ºi interogat. Cum reacþio-neazã ceilalþi cãlãtori care asistã laîntreaga scenã?A) Sunt indiferenþi.

B) Îl incrimineazã.C) Dau dovadã de solidaritate ºi bunãvoinþã.D) Nu ºtiu cum sã reacþioneze.E) Sunt bucuroºi cã ar putea fi pedepsit.




C L A S E L E

I X - X

– Aghios Nicolas! Aghios Ghérasimos!Cafédji-ul supraveghea coborârea în pântecele navei, amuzat de

spectacol, ºi striga la bieþii katastromatos îngroziþi, cãlcând peste ei:– Aha! Uite naufragiul! Acum sã vã aud cântând éhé, moré, éhé!Îi aruncã pe toþi în calã ca pe niºte pachete, curãþând puntea de toatã

harababura.Eram singurul care prefera sã þinã piept furtunii decât sã coboare în

împuþiciune ºi miros de vomã. Vârât între balustradã ºi bucãtãrie, mã apãramcât puteam de valurile care mãturau puntea ºi, preþ de câteva secunde,crezui cu adevãrat cã vom naufragia. Adio, mamã! N-o sã mã mai revezi!

Zãrindu-mã, cafédji-ul îmi strigã:– Coboarã, nefericitule! O sã te ia un val!– Las’ sã mã ia!A fost scris sã nu fie aºa.

*Într-o searã cu cerul împânzit de stele, Neapole îºi deschide mizeriei mele golful sãu unic în lume, îºi ridicã

pânã la nori luminile amfiteatrului, mã vrãjeºte într-atât, încât iert destinului cã s-a opus dorinþei mele de aajunge în Franþa.

Voi fi debarcat la Neapole... Dar sunt cuprins de admiraþie în faþa lui! Inima stã sã-mi plesneascã, iar ochiiscormonesc tenebrele în cãutarea siluetei întunecate a Vezuviului.– Ai sã cobori aici, îl aud pe interpret strigându-mi în larma asurzitoare din jur.Saghalien se opri, aruncã ancora. Cãlãtorii se îndesau în bãrcile care miºunau pe lângã vas. Cu valiza la

spinare, eram prins în gloata de emigranþi care coborau aici, de unde un transatlantic urma sã-i ducã în America.ªi iatã-ne, aidoma unei turme de oi, mânaþi cãtre o ºalupã trasã de un remorcher pânã la cheiul vãmii. Mãcarsunt în câºtig, îmi spun eu, gândindu-mã la cele trei lire pe care le cer de obicei barcagiii cãlãtorilor pentrudrumul de la vapor la chei. ªi fiindcã nimeni nu mã bãga în seamã, mã lasai în voia sorþii. Cine ºtie? O cinã ºi onoapte gratis, nu sunt de colo când eºti un palikaraki. Sã ne jucãm de-a emigrantul, cât o sã þinã!

Dar nu þinu; jocul luã sfârºit aproape imediat.Furãm conduºi la o baracã imensã, cu paturi aliniate ca mormintele într-un cimitir; îi vãzui pe greci apropiindu-

se de pereþi ºi citind inscripþiile lãsate de foºtii compatrioþi: Fraþilor! Aici am fost mâncaþi de vii de ploºniþe mari

cât bobul de linte!Mi-am luat valiza ºi am ºters-o de-acolo într-o clipitã!

Iatã-mã pe strãzi, singur, fãrã prieten, fãrã mentorul meu, eu,om de treabã din Brãila, aruncat în lume, fãrã sã bãnuiesc ce zilenegre mã aºteaptã. Adolescent mustind de viaþã ºi mulþumit cã segãseºte la Neapole, dacã tot n-a putut ajunge la Marsilia. Mulþumit deacest Neapole, cãruia, deocamdatã, nu i-a aflat decât poezia, mulþumitde moneda de aur cusutã în cãmaºã, de ceasul care ºi-a reluat locul în buzunarul jiletcii ºi de modesta sumã de cincisprezece drahme în

monedã mãruntã, pe care emigranþii au strâns-o pentru el.Dar deloc încântat de ce se întâmplã din senin, în timp ce se plimba pe strãzi visând cu ochii deschiºi. De el se apropie un individcare-i propuse sã-l conducã la un albergatore ºi, fãrã sã mai aºtepterãspuns, îi smulse valiza din mânã ºi-i porunci sã-l urmeze!

Doamne Dumnezeule, îmi zic eu, omul o muri de foamede face aºa ceva! Am fost debarcat într-un oraº mai sãrac decâtcele din Grecia!

Îl urmai. Via Duomo, apoi o strãduþã: iatã-ne la etajul al patrulea, la albergatore. E tânãr, negricios, cu o faþã asprã deluptãtor. Interiorul pare, la prima vedere, curãþel. Propunerea:cincizeci de centime pe noapte, douãzeci ºi cinci pentru o farfurie

21. O altã întrebare de culturãgeneralã: Cine era „zeul mãrilor”în mitologia greacã ?A) ApolloB) HermesC) PoseidonD) ArtemisE) Gherasimos

*




C L A S E L E

I X - X

de carne sau peºte cu legume. Perfect. Plãtesc hamalul: numai treizeci decentime. Apoi mã duc sã mã culc: casa se leagãnã cu mine ca ºi cum aº fiîncã în largul mãrii.

Patronul mã conduse în camerã, deschise uºa, ºi, dupã ce mã lãsã sãintru, se opri în prag, cu mâna întinsã. Mã uit la gura lui amarã, la ochii cusclipiri reci, la faþa-i bãrbãteascã ºi imobilã, ºi nu înþeleg nimic.

– Cincizeci de centime! zise el cu o voce asprã care-mi dãdu fiori.Plãtesc repede. Închid uºa. Rãmas în mijlocul camerei, îmi plimb privirea

de la patul jalnic la fereastra sinistrã ºi la pereþii al cãror tapet este pãtat desângele cãpuºelor strivite cu degetul. O tânguire jalnicã se ridicã din tranºeeaîntunecatã, adâncã, lugubrã care se numeºte strada, stradã occidentalã, stradãdin Neapole unde, pentru treizeci de centime, un om aproape cã mi-a sãritîn spinare ºi m-a adus la acest albergatore cu o figurã de cãlãu.

Mã cuprinde groaza. Inima mi se umple de presimþiri sumbre. Îmivine sã plâng. Prietenul mi-e departe. Departe, mama. ªi eu, ce caut euaici! Mã gândesc la cãminul nostru, umil, dar curat, primitor. Mã gândescla prietenii de vârsta mea, majoritatea însuraþi, fiecare cu familia ºi cuslujba lui. De ce acest blestem de a nu putea fi ca ei, ca toþi ceilalþi! Ce mã împinge mereu pe drumuri îndepãrtate, când în þara mea chiar ºi strãinii

îºi fac un rost ºi rãmân acolo? Ce vreau? Dupã ce alerg?Singur. La mii de leghe departe de orice suflet care sã mã poatã înþelege

ºi ajuta.Mã dezbrac repede ºi descos moneda de aur pe care o mângâi cu

dragoste: ea este cea care mã va apãra, ea ºi banii de la katastromatos,care au împreunã cam aceeaºi valoare. Mai e ºi Roskopf-ul; aºa amãrât, ºitot face doi-trei franci.

Îmi înºir comorile pe pat: ceasul, grãmãjoara de bãnuþi de aramã ºimicul nasture de aur. Împreunã, valoreazã o lirã sterlinã. E bine. Am cu cetrãi vreo cincisprezece zile; treizeci de bãnuþi pe zi, cu tutun cu tot. Dar încãde mâine dimineaþã, am sã caut de lucru, orice.

Gândul ãsta mã liniºteºte. Mã culc, spunându-mi: trebuie sã mãdescurc! Sunt singur pe lume!

Singur pe lume? Nu! Doar o searã în care m-am lãsat cuprins dedeznãdejde... A doua zi, la ora ºapte, Neapole este cu mine! Neapole,oraºul fãrã egal, colþul de lume despre care am auzit cã trebuie neapãrat sã-l vezi, apoi sã mori!

N-am murit, dar mi-am pierdut capul. Douã zile larând n-am fãcut altceva decât sã cutreier. Peste tot. Muzee,Vezuviu, Pompei, grãdini, bulevarde, monumente,înghiþite toate de-a valma.

În seara celei de-a doua zi, la întoarcerea acasã, nu

mai rãmãsese nimic din gologanii de cupru oferiþi de bieþii emigranþi.

Mã cuprinse teama. Acum, bãiete, trebuie sã te pui pe muncã! Atenþie ºi la bani! Þi se strecoarã printredegete. Gustai din faimoasa mâncare a hangiului, dincarne ºi legume, cu doar douãzeci ºi cinci de centime.

Se dovedi a fi un amestec apos de tãieþei, fasole uscatã,morun sãrat... pãrea a fi fost deja mâncat o datã. Nu mi-a plãcut: voi lãsa acest terci pentru zile mai negre, care poatenu vor veni. Deocamdatã, jumãtatea de lirã este intactã,chiar dacã deja schimbatã. ªi acum, fuga sã gãsim de lucru!

Sunt sigur cã o sã gãsesc. Nu am vãzut doar, în plimbãrile mele, magazine numite Latter ia Romana?

23. Modul de expunere prezentîn fragmentul scris îngroºat este:A) descriereB) monologC) naraþiuneD) autocaracterizareE) caracterizare

22. Ajuns în Neapole, eroul ..... .A) se bucurã de libertatea sa ºi îºicautã un hotel unde sã stea

B) este uºurat cã a ajuns ladestinaþie cu bineC) îºi reproºeazã impulsul de hoinarcare-l þine departe de cei dragiD) se bucurã cã are ocazia sã hoi-nãreascã prin lume fãrã þintãstabilitãE) este trist pentru cã prietenul luicel mai bun a rãmas pe vapor




C L A S E L E

I X - X

Sunt, cu siguranþã, lãptãrii... româneºti! Aceastã denumire, precum ºi pancartele agãþate pe zidurile tuturor caselor: si loca un piano2 m-au fãcutsã cred cã, la Neapole, toate lãptãriile sunt þinute de români ºi cã toatãlumea închiriazã... piane! Douã lucruri deosebite, care-mi atrag privirea întimp ce alerg dupã tramvaie ºi din care primul mã umple de bucurie. Nu,nu sunt pierdut. Lãptãrie Româneascã , asta înseamnã Latteria Romana!

Afurisitã limbã latinã: mi-ai fãcut-o! Încredinþat cã voi gãsi de lucrula aceºti români care nu mã vor lãsa sã mor de foame, am amânat momentulservituþii ºi m-am avântat încã trei zile în descoperirea acelor câmpiiminunate care împrejmuiesc Neapole. Colindai în port, cheiurile, bisericile.Îmi fãcui cunoºtinþe.

Sigur, cunoºtinþe!Una din ele m-a dus pe înserate într-o speluncã unde se danseazã pe muzicã

de acordeon. Multe fete tinere. Veselie, sinceritate, nimic nelalocul lui.

Cum nu ºtiu sã dansez, beau, glumesc, privesc. O fetiþã iese afarã cuo regularitate de ceasornic, îºi face mâinile pâlnie în jurul gurii ºi strigã, cuo voce divinã, spre o altã „divinitate” aflatã undeva, la etajul cinci:

– Na-a ni-i!Se deschide o fereastrã, sus. Rãspunde o altã voce divinã:

– Che vuoi? (Ce vrei?)– Scendi a basso! C’è un soldatiello, un pasquale che ti vuole!

(Coboarã! Te cautã un soldat!)ªi divinitatea coborî... „jos”, foarte jos, în infernul terestru, luând cu

ea pe soldatiello. Nu costa decât cincizeci de centime.Dar era destul de scump, credeþi-mã, pentru cã la uºa cabaretului un

„tatã de familie” fãcea o concurenþã teribilã acestei întreprinderi celeste.Gândiþi-vã ºi voi: acest tatã, cu un bici pe umãr, îi trage pe pasquale demânecã, le aratã pe cele douã fiice ale sale aflate într-o cãruþã cu atelajmixt: mãgar ºi vacã, ºi le oferã pentru o lirã, bãuturã, mâncare ºi … restul!

Un soldatiello se urcã în cãruþã. Apoi încã unul. Urc ºi eu. Tatãl iahãþurile în mânã. Vaca, mãgarul ºi marfa o iau din loc prin noapte. Un abonat

se cocoaþã din mers, salutã, împarte sãrutãri, strângeri de mânã, þigãri.Mahala. Casã de þarã. Dezordine. Mizerie. Pe o masã mare, mama ºi

o fetiþã aºazã pâine, brânzã, paste, vin. Mâncãm, bem ºi trecem într-o camerãalãturatã cu perdea în loc de uºã. Perechile intrã pe rând. Doi copilaºi,între cinci ºi ºapte ani, adevãraþi spiriduºi, aleargã de colo-colo, unul cuun lighean, altul cu un vas cu apã.

E veselie. Se râde. Toate grijile sunt lãsate deoparte.Stau la masã ºi mã uit la fetiþã. Are vreo doisprezece-treisprezece ani.

Când o sã-i vinã ºi ei rândul?La naiba, chiar acum. Mama crede cã o vreau, o împinge cu cotul,

arãtând spre mine:– Hé vai! (Da’ du-te odatã!)– Co dgio anda che non mi chiama!* (Cum sã mã duc, dacã nu mã

cheamã!) rãspunde jignitã copila.

*Da, fac cunoºtinþã cu Neapole.Ca s-ajung aici, am plãtit scump. Mai scump, mult mai scump decât

te costã sã cãlãtoreºti prost cu Thos, Cook and Son. Am ajuns sã cunoscNeapole înainte de sfârºitul primei mele sãptãmâni acolo. ªi am ºtiut cuadevãrat cã dupã asta pot sã ºi mor. Pentru mine, Neapole e sortit pierzaniei,aºa cum sunt ºi bunã parte din copiii sãi.

25. Care dintre enunþurile urmã-toare prezintã opinii/idei, nu fapte?A) „Gustai din faimoasa mâncarea hangiului, din carne ºi legume, cudoar douãzeci ºi cinci de centime.”B) „ Neapole, oraºul fãrã egal,colþul de lume despre care amauzit cã trebuie neapãrat sã-l vezi,apoi sã mori!”C) „Colindai în port, cheiurile,

bisericile.”D) „Cum nu ºtiu sã dansez, beau, glumesc, privesc.”E) „O fetiþã iese afarã cu o regula-ritate de ceasornic, îºi face mâinile pâlnie în jurul gurii ºi strigã.”

2 apartament de închiriat*

dialogurile în italianã sunt reproduse aºa cum le înþelegea personajul, fãrã a cunoaºteitaliana

24. Gãseºte enunþul careconþine una dintre cauzele pentrucare intenþia de a-ºi gãsi de lucru

,,primind orice-o fi” este amânatã:A) „Voi lãsa acest terci pentru zilemai negre, care poate nu vor veni.”B) „Voi gãsi de lucru la aceºtiromâni care nu mã vor lãsa sã mor de foame.”C) „ Mã cuprinse teama. Acum,bãiete, trebuie sã te pui pe muncã!”D) „ªi acum, fuga sã gãsim delucru!”E) „ Neapole, oraºul fãrã egal,

colþul de lume despre care amauzit cã trebuie neapãrat sã-l vezi,apoi sã mori!”




C L A S E L E

I X - X

Înspãimântat, cu ultimele trei lire în buzunar, bãteam cheiurile,debarcaderele, mã uitam cu atenþie la toate vapoarele care plecau spreMarsilia, numai cã aici nu era niciun barcadji grec care sã accepte sã-lstrecoare într-un alt Saghalien pe amãrâtul de palikaraki care a vãzutNeapole. Din zorii zilei pânã târziu în noapte, asistam la plecarea navelorcare mergeau, fãrã mine, spre tãrâmuri mai milostive. Continuam sã spercã voi ajunge ºi eu acolo.

Suntem în februarie, dupã opt zile de ºedere în oraºul celui mai frumosgolf din lume. Îmi iau inima-n dinþi ºi-l chem pe albergatore, deschidvaliza ºi i-o arãt:

– Uite: costum nou, lenjerie nouã, cizme noi, plus Socrate ºi Eminescu.Cât pot sã mangiare ºi dormire în schimbul lor?

– Una settimana. (O sãptãmânã.)Bun! Adio, valizã! Rãmân cu douã cãmãºi ºi cu doi pantaloni pe

mine; o pereche de ºosete, douã batiste, douã gulere false, un prosop ºi o bucatã de sãpun îºi gãsesc loc în buzunarele mele.

Sã nu uit sã vã vorbesc, în acest moment solemn când evoc aventura,ce i-a amuzat cel mai mult pe prietenii mei, de obiectul cel mai de preþ pecare l-am salvat de la dezastru: minuscula carte Ombra, a lui Genevray, în

traducere româneascã, publicatã într-una din acele colecþii populare careau hrãnit ºi instruit o întreagã generaþie ºi al cãrei editor, un evreu oarecaredin lumea largã, a dat faliment ºi ºi-a pus capãt zilelor.

Dedic memoriei sale aceastã paginã din viaþa mea, pentru tot binele pe care povestirea mi l-a adus în lungile zile de înfometare de la Neapole.

Am dat cu totul uitãrii lucrurile pe care o mamã îndureratã le-a cumpãratºi aºezat cu dragoste în valizã, prima valizã pe care am pierdut-o la începutulvieþii mele de vagabond, care n-a luat încã sfârºit. N-am sã uit însã niciodatãOmbra, singura hranã ºi singurul martor al unui suflet bântuit de nefericire.

Acum, când nu mai am nici moneda de aur, nici grãmãjoara de bãnuþi,încep o viatã nouã, care va dura o sãptãmãnã, pe socoteala valizei mele.N-am încotro ºi trec la regimul „tocãniþã” cu morun sãrat, fasole uscatã sitãieþei. Ca s-o pot înghiþi mestec repede, þinându-mã cu mâna de nas. Doamne,vor veni oare zile când voi fi fericit sã mãnânc o asemenea porcãrie?

Nu mai caut decât rareori de lucru, oricum, inutil. Îmi petrec mai tottimpul bântuind prin port, în cãutarea unui alt Saghalien. Mai sunt ºi altevapoare, da’ cine s-a fript cu ciorbã, suflã ºi-n iaurt ; nu mai vreau sã audde vapoare care fac escalã ºi te aruncã într-un alt Neapole. Nu existã vapoaredirecte, dar eu tot sper sã aparã unul.

Pânã atunci, trebuie sã fiu foarte atent sã nu mai gãsesc o „ocazie bunã” care sã mã lase fãrã cele douã lire absolut necesare plãþii unui barcagiucare sã mã ducã la Saghalien-ul visurilor mele. ªi Doamne, cât îmi e degreu! Sunt fumãtor ºi dau în fiecare zi treizeci de centime pe tutun. Cele

douã lire sunt deja ciuntite, dar mai am o micã comoarã: Roskopf-ul, uncuþitaº foarte frumos, un portofel drãguþ de piele ºi un portmoneu la fel dearãtos. Sacrificate la momentul oportun, aceste douã mãrunte obiecte mã puteau scoate din mizerie. Îmi fixez bine în minte acest lucru, ºi nu-mi permit niciun moment de slãbiciune: ºtiu cã sunt pierdut ºi cã m-au uitat ºiDumnezeu, ºi oamenii. Sunt singur pe lume, mai nefericit decât un câinevagabond, o biatã fiinþã umanã care nu mai are decât sã se întindã înmijlocul strãzii, printre mulþimea de trecãtori, ºi sã se lase pradã morþii.

În cele ºapte zile de morun mâncat pe socoteala valizei, se ivi o ocaziecare-mi procurã tutunul zilnic. O familie de armeni, în drum spre America,se opri la albergo. Mã oferii sã le fiu ghid, în momentele în care nu urmãreammiºcarea vapoarelor directe. Furã de acord, dar, încã o datã, ce meschini

26. Debarcat la Neapole, eroultrece prin alte aventuri. Alege ordineaîn care s-au petrecut evenimentele:1. Ajunge la un adãpost pentruemigranþi.2. Merge într-o casã de toleranþã.

3. Viziteazã muzee, Vezuviu ºiPompei.4. Este dus de un bãiat la unalbergatore.A) 1, 4, 3, 2B) 1, 2, 3, 4C) 2, 3, 4, 1D) 4, 2, 3, 1E) 2, 1, 3, 4

28. De la dezastru, eroul salveazã

o carte, Ombra de Genevraye. Dece crezi cã a fãcut acest gest?A) Era un dar de la mentorul sãu, primit la despãrþire.B) Îi va þine loc de hranã spiritualãîn zilele de foamete de la Neapole.C) Îi va fi de folos în deghizãrileviitoare.D) Era o carte primitã de la mamasa.E) Era o carte foarte scumpã,tipãritã în ediþie limitatã.

27. În enunþul „în acest mo-ment solemn când evoc aventura”se face referire la:A) Perioada în care Panait se aflaîn Neapole.B) Momentul în care Panait se aflaîn Marsilia.C) Perioada în care Panait se afla

pe vapor.D) Momentul în care Panait se aflaacasã, hotãrât sã plece în Franþa.E) Timpul povestirii, când nara-torul personaj, ajuns la maturitate,îºi aminteºte de aventurile tinereþii.




C L A S E L E

I X - X

sunt oamenii! Pentru o dimineaþã sau o dupã-amiazã de plimbare, de explicaþiiamãnunþite ºi de devotament de ghid profesionist, zgârciþii ãºtia nu-mi dãdurãdecât cincizeci de centime! O, omenire, câtã urâþenie ai în suflet!

ªi totuºi, familia de armeni, tatã, mamã ºi ºapte copii, este înstãritã.Jumãtate din zi se plimbã: cealaltã jumãtate o petrec în apartament, unde seîndoapã cu tot felul de dulciuri, mãnâncã, beau ºi fumeazã narghilele scumpe.Habar n-au de morun, ºi nici nu se gândesc sã mã-ntrebe pe mine, cãruia i sefãcuse lehamite de el. Îmi dau doar cincizeci de centime ºi mã privesc jovial,cu feþele lor dolofane, mai ales tatãl, un bãrbos cu o înfãþiºare frumoasã. Eînnebunit dupã mezinul familiei, un bãieþel de ºase ani care danseazã din buric în timp ce „papa” îl acompaniazã la tamburinã ºi cântã cu o frumoasãvoce de bas. Cântecul – mai degrabã refrenul – ale cãrui cuvinte mi-au rãmasîn minte, mã urmãreºte de atunci ca un vis dulce ºi trist al vieþii mele.

Transcriu aici aceastã amintire, cu cuvintele pe care n-am izbutit sã leînþeleg. O fac numai pentru mine... ºi poate ºi pentru a înduioºa acei oamenicu sufletul plin de cântece amare, care cunosc preþul amintirilor dureroase.Cântecul e una din aceste amintiri, de-a pururi de nedezlipit de sufletul meu:

Tambour, tambour!Yavasch, yavasch...Siga, siga, yécâché Haï, kyravéndi, karaghésléri.

*Gata cu sãptãmâna de morun! A plecat ºi familia de armeni! Totul s-a

terminat: adãpost, mâncare, tutun! Iatã-mã din nou în stradã, un amãrât de palikaraki!

Douã zile la rând dau târcoale albergo-ului, doar cu un colþ de pâineuscatã în stomac. Patronul se îndurã de mine ºi-mi dã, pentru ultima oarã,un blid de morun, pe care-l devorez. Apoi:

– Venga con me! (Vino cu mine!)– Unde?– La consulatul român!Rãmân mut de uimire: nu-mi trecuse prin minte. Dar nu-mi fac iluzii:

ce poate avea în comun cu mine consulul român?– Te-ar putea repatria, îmi spune italianul, târându-mã spre consulat,

ªi, mai ales, îmi poate plãti cele cinsprezece lire pe care mi le datorezi!Îmi zic: „Ar putea sã mã întrebe ce caut aici, sau, ºi mai rãu, sã-mi

cearã paºaportul, dar nu am!” Aºa cã-i spun albergator -ului, care mergerepede, cu fruntea încreþitã de gânduri:

– ªtii ce-i aia un palikaraki?– Nu.– Ei bine, ãsta-s eu, ºi n-o sã-i fiu deloc pe plac consulului!

Omul se opreºte, îºi vârã mâinile în buzunare ºi mã priveºte cu ciudã:– Porco Dio!Pentru o clipã, sper sã renunþe la ideea lui. Dar nu.– Andiamo sempre! (Sã mergem totuºi!)ªi începe chinul.Mai întâi la consul, care-i doar onorific ºi nu ºtie o boabã româneºte:– Uite... Domnule... Românul ãsta care a venit la mine, acum

cincisprezece zile... E sãrac lipit ºi-mi datoreazã ºi cinsprezece lire.– Nu pot sã fac nimic, eu dau doar vize.Coborâm, cam pleoºtiþi. Pe stradã, italianul stã puþin pe gânduri. Apoi:– Vino!– Unde?

– La prefecturã!

29. Cum este atitudinea pe carefamilia de armeni o are faþã dePanait?A) respectuoasã ºi foarte priete-noasãB) binevoitoare ºi ospitalierãC) indiferentã ºi egoistãD) generoasã ºi apropiatãE) agresivã ºi rece

30. De ce melodia fredonatã dearmean la Neapole îl va chinui maitârziu pe Panait „ca un vis dulce ºi trist al vieþii ” sale?A) Pentru cã nu-i plãcea melodia.B) Pentru cã armeanul nu aveatalent artistic.C) Pentru cã versurile melodieisunt triste.D) Pentru cã îi amintea de aven-turile din tinereþe.E) Pentru cã nu iubea muzica.

31. De ce rãmâne surprins eroulatunci când discutã cu albergatore?A) Pentru cã îºi dã seama cã nu poate sã-i plãteascã gãzduirea.

B) Pentru cã este uimit de îndrãz-neala patronului.C) Pentru cã el nu se gândise nicio-datã sã cearã ajutor la consulatulromân.D) Pentru cã patronul i se adre-seazã într-o limbã strãinã, pe carenu o cunoaºte.E) Pentru cã îi dispãruse ceasul din buzunar.




C L A S E L E

I X - X

– Fie-þi milã! Þi-am dat valiza! Nu-þi este de ajuns?– Ba da! Dar aº prefera sã iau banii ºi sã-þi dau înapoi valiza!Dragul de el!La prefecturã. Un ºef de birou care moþãie, cu mâinile împreunate pe

pântece. Napolitanul începe:– Scusate... Signore… Questo Romeno… otto giorni… non pagato…

quindici lire… (Mã scuzaþi... domnule... acest român... opt zile... nu a plãtit...cincisprezece lire)

– E un pungaº?– Nu, dar …– Aici nu ne ocupãm de datornici!Afarã, respir uºurat: în sfârºit!Nu existã „în sfârºit”. Napolitanul îºi scormone prin minte:– Vino!– Iar? … Mamã!– Apoi de’! Trebuia sã rãmâi la mã-ta! Aici: Napoli!– Vedi Napoli, poi mori?– Davvero! (Într-adevãr!)Îl urmez. De data asta, mã duce la primãrie:– Signore… Guardate… Questo Romeno... (Domnule... priviþi... acest

român...)Acelaºi monolog, în timp ce eu stau acolo, ca un câine bãtut. Acelaºi

rezultat ºi…Pe stradã, dupã ce-ºi freacã de douã ori bãrbia cu dosul palmei,

albergatore îmi aruncã în faþã:– Non c’è mangiare! Non c’è dormire!ªi pleacã.Om cumsecade, oricum... om care luptã, munceºte din greu ºi se

strãduieºte sã fie bun.Dar viaþa-ºi bate joc de toate astea.

* Rãmas locului pe trotuar, mã sprijin de clãdirea primãriei ºi închid

ochii ca sã pãstrez dincolo de ei imaginea hangiului care se îndepãrteazãgesticulând supãrat. Nu-i pot purta picã. De fapt, nu port picã nimãnui. Eusunt de vinã. Am dorit vreodatã sã fiu un om la locul lui? Nu. Aºa sunt decând mã ºtiu. ªi-atunci? Nu degeaba zice românul: „Ce-ºi face omul cumâna lui, nici dracu’ nu poate drege.”

Mã îndrept maºinal cãtre port. Am vãzut stive de cherestea, adãpostitesub un ºopron. Acolo am sã-mi petrec noaptea de-acum înainte. Ah! Bietelemele haine, încã noi! Dar o sã fiu atent… ªi-apoi, cheresteaua e curatã: elemn de tâmplãrie.

Curatã? Nici vorbã!Mã caþãr în patru labe, pe întuneric, ºi imediat dau de niºte picioare

care put de-þi vine sã verºi. Sunt tovarãºi, palikaraki, ca mine! Cel pe carel-am atins mormãie prieteneºte ºi-mi spune cã „e destul loc!”.

Îmi golesc buzunarele pe care le burduºisem cu tot felul de lucruri,îmi croiesc o pernuþã ºi mã întind, învelindu-mã cu paltonul. Dar nu potînchide ochii toatã noaptea. E frig… Tremur. ªi mai e ceva: tovarãºii meiîmi oferã cu generozitate pãduchii lor. Doamne, Dumnezeule! Nu e posibil!Ãºtia cu siguranþã nu se hrãnesc cu morun sãrat!

Dimineaþa plec, furios, în cãutarea a „orice altceva”. Cutreier tot oraºulºi portul: îmi ofer serviciile, pentru nimica toatã, oriunde vãd cã e ceva defãcut, dar îmi dau seama de inutilitatea eforturilor mele. Chiar ºi napolitaniisunt de prisos ºi crapã de foame mai rãu decât mine. Sunt câte zece care se bat pentru un loc, o orã de muncã, un cufãr de cãrat. Seara mã strecor subacelaºi acoperiº, fãrã sã fi mâncat nimic toatã ziua, mai degrabã de ciudã,cãci mai am câþiva gologani pãstraþi cu sfinþenie pentru tutun, singura mea

32. Ca sã-l ajute, dar ca sã-ºirecupereze ºi banii, albergatore îlduce pe Panait pe la diverse insti-tuþii. Alege ordinea în care s-au

petrecut evenimentele:1. Merg la primãrie.2. Merg la consulatul român.3. Merg la prefecturã.A) 1, 2, 3B) 2, 3, 1C) 3, 2, 1D) 3, 1, 2E) 1, 3, 2

33. Rãmas fãrã sprijinul hote-lierului, eroul ...... .A) decide sã se întoarcã în portB) rãtãceºte pe strãzile oraºuluiC) cere sprijin la consulatul românD) se duce la adãpostul pentru emi-granþi

E) se adãposteºte într-un canal

34. Cum stai la capitolul culturãgeneralã? Vezuviu ºi Pompei sunt,în ordine:A) un oraº în Italia ºi un vulcan

activB) un vulcan activ ºi un prosperoraº romanC) numele unui general roman ºiun vulcan activD) numele vechi al oraºului Neapoleºi numele unui general romanE) un prosper oraº roman ºi unvulcan activ




C L A S E L E

I X - X

consolare. Mã gândesc cã nu sunt acceptat nicãieri din cauza bastonuluimeu de bambus ºi-l las dimineaþã pe stiva de lemne, dupã încã o noapte încare n-am fãcut altceva decât sã mã scarpin. Alerg din nou peste tot, daudin coate, cer bucata mea de viaþã, oricât de amãrâtã. Nimic, nimic, nimic.

Aºa cã mã-mpac cu soarta. E zadarnic sã-þi toceºti pingelele. E înzadar sã încerci sã dãrâmi ziduri cu capul. Pace! Fac pace cu mine însumi!

Vlãguit, mort de foame, cu sufletul gol de-orice simþire, mã prãbuºii pe o bancã din piaþa publicã aflatã la ieºirea din port. În faþa mea, niºte

oameni fãrã cãpãtâi se înghesuiau în jurul unui cazan din care ieºeau aburi.Mã apropii ºi vãd cã un bucãtar ambulant distribuie mâncare. Ce? Morun?

Nu. ªi mai rãu! Bucãþi de ºorici ºi resturi de pâine rãmase de pe la restaurante.Pâinea ºi ºoriciul fierb în vreo cincizeci de litri de apã; bucãtarul le ia

cu ce poate, cu polonicul sau cu mâna, ºi le aruncã într-un blid de metaldin grãmada lãsatã de cei care au mâncat deja.

Cât costã? Un gologan porþia! ªi e mare! Ce bun e, Doamne! Se topeºteîn gurã. Dar trebuie sã te grãbeºti, cazanul se goleºte vãzând cu ochii…Nu trebuie sã faci nazuri în faþa acestei fierturi, în care parcã toþi palikarakidin Neapole ºi-au spãlat picioarele!

Ce dacã mai ceri o porþie, cu bãnuþul într-o mânã ºi cu blidul în cealaltã, ºiînghiþi totul, mormãind de plãcere. Apoi, cu mâinile în buzunare, cu pleoapelestând sã-þi cadã peste ochi, indiferent la toþi ºi la toate, mergi clãtinându-te pânãla tutungeria din colþ ºi-þi iei un pachet de ºase bani. Îþi rãsuceºti o þigare râgâindzdravãn ºi fumezi, stând la soare, cu mintea goalã. Neapole e un oraº minunat!

Fac ºi eu pace cu soarta ºi cu Neapole. Îmi îmbrac cãmaºa murdarã pe dos, aºa cã am acum douã cãmãºi curate, nu douã murdare!

Iatã omul care s-a împãcat cu soarta lui.Îmi pare însã rãu cã n-am putut niciodatã sã pãstrez aceastã pace mai

mult de un sfert de orã, nici omorându-mi gândurile, nici renunþând laorice acþiune, în ciuda promisiunii repetate de a privi viaþa la rece. „La ce bun” nu mi-a fost niciodatã prieten mai mult de un minut, chiar înmomentele de mare descurajare. Orice e bun dacã pune în miºcaremaºinãria umanã, chiar ºi greºeala de neiertat pe care am comis-o în ziuacând m-am îndopat cu ºorici pentru prima oarã.

Mã plimbam cu mâinile în buzunare, savurându-mi þigarea, când amdat peste un ºarlatan care-ºi lãuda jocul: „Dai doi gologani ºi câºtigi unfranc!” Jocul: pe o masã, o bilã suspendatã de un lãnþiºor. În faþa ei, un popic pe care bila, când îi fãceai vânt, trebuia sã-l rãstoarne.

ªmecherul ia bila în mânã:– Priviþi, domnilor: þinteºti bine ºi-i dai drumul; popicul cade! Câºtigi

un franc cu doi bãnuþi! Uite-aºa!ªi într-adevãr, dãrâmã popicul. ªi alþii – probabil complicii lui –

reuºesc de prima datã. E foarte uºor. Sã-mi încerc ºi eu norocul!Da, dar cu ce bani? Nu mai am nicio leþcaie. Ei bine, cu lira pe care

mi-o dã ºarlatanul în schimbul briceagului meu, pãstrat pentru zile negre!Ah! îmi spun eu, dacã reuºesc sã dobor popicul de douã-trei ori, câºtigcât sã rezist tot atâtea zile! Iau bila, ochesc, îi dau drumul ºi... idioata seduce spre stânga, fãrã sã atingã popicul. Gata, am pierdut doi bani!

Trebuie sã-i recapãt. Cu siguranþã, neîndemânarea mea provine dinfaptul cã nu ºtiu bine jocul. N-am ochit bine. E doar foarte simplu, am vãzut.

Iau din nou bila, ochesc cu atenþie, îi fac vânt: acum o ia spre dreaptaºi iar nu loveºte popicul. Am pierdut deja patru bãnuþi! Cum sã renunþ?

Continuu, þintesc, dau drumul bilei, ºi ea o ia mereu când la dreapta,când la stânga, ºi cu ea toþi bãnuþii mei ºi briceagul iau drumul altui buzunar.

Învins, cu inima bãtându-mi de parcã aº fi omorât pe cineva, mãîntorc la culcuºul meu, unde, de data asta, un somn de plumb mã împiedicã

sã simt ciupiturile insectelor ºi consecinþele greºelii mele de neiertat.

35. Dezamãgit, Panait se aºazã pe o bancã într-o piaþã publicã.Recunoaºte cauza stãrii eroului:A) Se certase cu tovarãºii sãi dinadãpost.B) Hotelierul îl ameninþase cã-l vada în judecatã pentru cã îi datora bani.C) Este singur, înfometat, fãrã oslujbã, într-un oraº strãin.D) Îi este dor de prietenul lui de pe vapor.E) Vrea sã-ºi cumpere o carte, darnu are bani.

36. Dupã pierderea briceagului, personajul conºtientizeazã cã afãcut o greºealã „de neiertat”. Înce constã aceasta?A) A pãrãsit þara, deºi prietenul îlsfãtuise sã rãmânã acasã.B) A cãlãtorit fãrã bilet.C) Nu ºi-a achitat datoria faþã de

hotelier.D) A pierdut banii la un joc de noroc.E) A refuzat ajutorul consululuiromân.

37. Reciteºte textul ºi alegevarianta completã: Cu ce rãmâne

naratorul din mica lui comoarã derezervã, dupã jocul cu bila?A) cu ceasornicul Roskopf, porto-felul, briceagul ºi portmoneulB) cu briceagul, portofelul ºi port-moneuC) cu ceasornicul Roskopf, porto-felul ºi portmoneulD) cu ceasornicul Roskopf, porto-felul ºi briceagulE) cu portofelul ºi portmoneul




C L A S E L E

I X - X

*La capãtul primei sãptãmâni petrecutã sub cerul înstelat, – a treia la Neapole – nu mai am decât Roskopf-ul,

destinat unei ultime încercãri disperate de salvare. De altfel, e aproape imposibil sã-l vând în acest oraº undenapolitanii îþi oferã, la orice colþ de stradã, ceasuri suflate cu aur ºi, între noi fie vorba, furate. Le oferã tuturorstrãinilor, dupã ce le-au frecat multã vreme de ºolduri, ºi chiar se gãsesc naivi sã le cumpere. Aceºtia sunt mai cuseamã englezii, veºnicii cãutãtori de chilipiruri de-a lungul continentului.

Aºa cã, aproape fãrã sã vreau, ceasul meu a fost salvat de aceastã concurenþã. Restul: portofelul ºi portmoneul,le-am vândut; banii au ajuns în buzunarul bucãtarului ambulant. ªorici, ºorici ºi iar ºorici!

Deºi lacom dupã ºorici încã din copilãrie, niciodatã n-am vãzut ºi n-am mâncat atât de mult! Ore întregimirosul lui mã urmãreºte, precum duhoarea de talpã arsã.

Foarte curând un alt miros, mai puþin substanþial, o sã-mi gâdile nãrile. Deocamdatã, sunt cu stomacul golde douã zile ºi dau târcoale prin port, unde-l întâlnesc pe fostul meu albergatore:

– Eh, nimic? mã întreabã.– Încã nimic.– Ai mâncat azi ceva?– Nu.– Hai acasã; îþi dau ceva bun!Acasã, înghit pe nemestecate o tocanã minunatã!– Ce e?

– Iepure de casã! îmi spune sugând un os ºi zâmbind misterios.Poate nu mi-aº fi dat seama, dacã plictisit de miorlãielile disperate ale unei pisici bãgate într-un sac, n-aº fi

întrebat, pe când ne desfãtam cu o cafea gustoasã:– Ce þi-a venit sã bagi amãrâta aia de pisicã în sac?– E tocana de mâine, îmi rãspunse solemn. ªi imediat se scoalã, apucã pisica, o leagã de gât cu o sârmã, îi

prinde un capãt într-o gaurã de scãunel, se suie pe el ºi trage de celãlalt capãt. Bietul animal se zvârcoleºteîngrozitor ºi moare sub ochii mei.

Mulþumesc pentru masã ºi ies. N-ajung bine în curte ºi vomit toatã tocana. Suntem noi un popor înapoiat,dar la noi nimeni nu mãnâncã nici pisici, nici broaºte, nici mãcar carne de cal.

*

39. Dupã trei sãptãmâni petre-cute la Neapole, eroul gãseºte însfârºit calea de salvare:A) Un vapor va pleca din Neapolespre Alexandria, în Egipt.B) Un vapor va pleca din Neapolespre Marsilia, în Franþa.C) Un vapor va opri la Neapole ºiva pleca apoi spre Constanþa.D) Un vapor va veni din Grecia ºiva pleca spre Egipt.E) Un vapor va pleca din Neapole

cãtre Grecia.

Acea minunatã carne de pisicã, pe care n-am putut-o pãstra în stomac,

a fost ultima mea masã la Neapole... Dar aveau sã treacã încã opt zile pânãsã sper într-o schimbare.

Pe când cutreieram fãrã o þintã anume pe lângã coasta Fillipo Santo, privirea îmi fu atrasã de un afiº mare, la a cãrui citire rãmãsei þintuit locului.

Între altele, afiºul anunþa cã:

IL MAGNIFICO VAPOREHOHENZOLLERN

va pleca (la data cutare)DIRETTISSIMO

DA NAPOLI AD ALESSANDRIA D’EGITTO

Asta se întâmpla pe la sfârºitul lui februarie 1907.Citesc ºi recitesc minunatul afiº ºi inima mi se umple de bucurie,

presimþind cã voi scãpa în curând de aici. Acest Magnifico, mai ales acestdirettissimo era exact ceea ce voiam! Asta-i salvarea mea! Trebuia sã fie,chiar de-ar fi fost sã mã agãþ de cârma lui sau sã fac o crimã!

ªi sigur de reuºitã, cu sufletul încãrcat de speranþã, alerg, dansez aproape, pe întreaga câmpie napolitanã, mã rostogolesc în iarbã, latru, cânt:

Tambour, tambour!Yavasch, yavasch...Siga, siga, yécâché Haï, kyravéndi, karaghésléri.

Cântam eu, cântam, dar se lãsã seara ºi odatã cu ea veni ºi foamea...Mi-e foame, bietul de mine ºi ºtiu cã vor mai trece încã opt zile înainte sã

38. Þi-ai dat seama ce ascunde

zâmbetul misterios al hangiului?A) Îºi aminteºte de o întâmplaredin tinereþe.B) Îl pãcãleºte pe erou cu o tocãniþãde pisicã.C)Este fericit cã îi poate oferi mâncarelui Panait.D) Se bucurã de compania lui Panait.E) Se amuzã de înfãþiºarea tânãrului.




C L A S E L E

I X - X

bag ceva în gurã; viitoarea masã o s-o iau ori pe Magnifico, pe direttissimoori nicãieri, nicãieri!... Sunt un om care nu mai mãnâncã. Nu mai am cevinde, afarã de Roskopf -ul meu, dar cu el o sã plãtesc barcagiul care, lamomentul potrivit mã va duce la „Hohenzollern”.

Aºa va fi, viteazul meu palikaraki, chiar de-ar trebui sã muºti dinþãrânã, sã paºti iarbã...

Adevãrul este cã mã aflu chiar în mijlocul unui câmp nesfârºit delãptuci, înalte pânã la genunchi! Smulg una, o dezvelesc pânã la miez ºi...Curaj, prietene! De morun, nu-þi mai arde. ªoriciul te îngreþoºa. Pisica aivãrsat-o. Ei bine, acum saturã-te cu iarbã ºi apoi aleargã, aleargã, ca gâºtele pe câmp, la venirea primãverii.

ªi aºa am fãcut: m-am îndopat cu lãptuci opt zile la rând ºi-am alergat precum gâºtele!

Nicio fãrâmã de pâine, în tot Neapole, pentru mine; niciun bãnuþ cas-o pot cumpãra, o sãptãmânã întreagã! Nu mãnânc decât lãptuci cu sare,furatã de prin bãcãnii, beau apã ºi alerg! Tutunul meu: chiºtoacele. Culcuºulmeu: tot pe stiva de scânduri din port. Arãt atât de rãu, cã nu mã mairecunosc când mã zãresc în geamurile vitrinelor.

Dar, „Mare e puterea lui Dumnezeu!” ºi aici, pe pãmânt, totul are un

sfârºit.Ziua plecãrii vaporului „Hohenzollern”! De pe chei, abia i se zãreºte

pavilionul, care fluturã în depãrtare. Bãrci elegante fac naveta între el ºidebarcader. Compania Cook umple vaporul cu domni bine, doamnefrumoase, cu nenumãratele lor bagaje.

ªi eu? Dar eu nu cãlãtoresc decât cu direttissimo.Curaj, palikaraki!Mã dezbrac pânã la vestã într-o toaletã plinã de femei: mã sãpunesc

zdravãn ºi, cu o oglindã de buzunar în faþã, mã bãrbieresc. Femeilechicotesc. Chicotesc ºi eu: e ziua îmbarcãrii mele pe Magnifico!

Dupã ce m-am ras, mi-am aºezat gulerul cum trebuie ºi mi-am fãcutnod la cravatã, ca odinioarã când eram ºi eu om. Apoi, cu periuþa de mustãþimi-am curãþat hainele, paltonul ºi mi-am lustruit ghetele.

Mã transform într-un tânãr cu înfãþiºare corectã, respectabilã. Fugrepede sã-mi iau înapoi bastonul, pe care nimeni nu l-a vrut. Adio, dragulmeu ºopron! Am gãsit vaporul care-mi trebuia!... Acum, e rândul ceasului.Cui sã-l vând? Pe legea mea, dacã n-o sã am noroc cu albergatorele, va fivai de capul meu!

Pornesc curajos ºi, înainte de-a intra, scot ceasul ºi mã uit la el:– Dragul meu Roskopf! ªapte lei m-ai costat, ºi sunt patru ani de

când eºti al meu! Iartã-mã cã te trãdez ºi ajutã-mã sã iau pe tine cele douãlire pentru barcagiu!

Intru. Italianul îºi bea cafeaua. Se holbeazã la mine, vãzându-mã atât

de dichisit:– Monneda?– Da, monneda, am nevoie de bani! Plec imediat, cãci de la ultima

noastrã masã n-am mai mâncat decât lãptuci, am ajuns un ierbivor! Uiteceasul meu: te implor, dã-mi douã lire!

Îi spun cu de-amãnuntul ce-am de gând sã fac.Bunul om mã ascultã, vizibil emoþionat, dã din cap fãrã sã scoatã o

vorbã ºi-mi întinde nu douã, ci trei lire, în schimbul nepreþuitei melemaºinãrii. Îi strâng mâinile ºi alerg spre þãrmul salvator!

Cu bastonul în mânã ºi trãgând din þigarã, mã postez în faþa barcagiuluicu un aer imperial ºi întreb, fãcând pe niznaiul:

– Unde-i „Hohenzollern”?

42. Alege enunþul adevãrat:A) Personajul nu mãnâncã broaºteºi carne de cal.B) Personajul mãnâncã broaºte,morun, ºorici, carne de pisicã ºilãptuci.C) Personajul nu mãnâncã morun,ºorici, carne de pisicã ºi lãptuci.D) Personajul mãnâncã carne decal, morun, ºorici, carne de pisicãºi lãptuci.E) Personajul mãnâncã broaºte,carne de cal, morun, ºorici, carnede pisicã ºi lãptuci.

41. Cum reuºeºte Panait sã su- pravieþuiascã la Neapole, opt zile,fãrã bani?A) Nu mãnâncã nimic.B) Hangiului i se face milã ºi îioferã mâncare în fiecare zi.

C) Mãnâncã lãptuci cu sare ºi beaapã.D) Furã mâncare dintr-un restau-rant.E) Este ajutat de tovarãºii dinadãpost.

40. Unde ai întâlnit cuvântul„Direttissimo”?A) Într-o carte pe care o citeaPanait.B) Într-o gazetã cumpãratã dePanait.C) Într-un afiº ce anunþa plecareaunui vapor.D) Într-un afiº ce anunþa un con-cert.E) Într-un afiº ce anunþa un spec-tacol teatral.

43. În ce an ºi-a achiziþionat

Panait ceasul?A) 1900 B) 1903C) 1905 D) 1907E) 1927

44. Cui îi cere Panait iertare pentru cã l-a trãdat?A) hangiuluiB) prietenului din þarãC) unui tovarãº din NeapoleD) ceasului, pe care doreºte sã îlvândãE) lui Dumnezeu




C L A S E L E

I X - X

– Acolo, dom’le!– E direttissimo?– ...Da Napoli ad Alessandria!– Cât iei pe cursã?– Douã lire.– Du-mã!ªi sar în barcã.Barca alunecã pe oglinda de smarald ºi fiecare loviturã de vâslã mã

duce din ce în ce mai departe de înspãimântãtoarea realitate ºi mã apropiede o alta, poate mai rea, dar la fel de nesigurã.

Barcagiul mã lasã la picioarele unei scãri pãzitã la capãtul de sus deun bersaglieri ºi de un ofiþer de bord.

Totul sclipeºte de curãþenie. Numai „lume bunã”. Nici vorbã dekatastromatos. ªi ce lux! Il Magnifico!

De jur-împrejurul vaporului, bãrci în care danseazã napolitani însunetul ghitarelor, mandolinelor, viorilor ºi armonicelor. E o larmãasurzitoare. Pasagerii de pe punte aruncã bãnuþi în bãrci ºi-n marea plinãde înotãtori. Aceºtia, cu gura plinã de bani, pândesc mâna care va aruncalira, plonjeazã ca o sãgeatã ºi o prind în cãderea ei ca de frunzã veºtedã.

Revin la suprafaþã ºi þi-o aratã între dinþi.Plãtesc barcagiul ºi mã urc pe navã... „Ca un cocoº”... Dar deja privirea

mi s-a împãienjenit, mi s-au înmuiat picioarele, respiraþia mi s-a îngreunat.Da, acum sunt în stare sã fac moarte de om!

La capãtul scãrii... Cei doi mã salutã politicos... Unul mi se adreseazã:– Biletul dumneavoastrã!Îmi impun sã rãmân nepãsãtor ºi rãspund plictisit:– Conduc un prieten...– Treceþi, domnule...Trec, ºi puþin mai lipseºte sã nu leºin.

*

Din aceastã clipã ºi pânã la plecarea vaporului, preþ de-o orã, amtrecut prin cele mai îngrozitoare, cele mai ucigãtoare momente din viaþamea. Nu cred cã existã ceva asemãnãtor acestui chin, nimic mai sângeros,nici foamea, nici închisoarea ºi nici rana cea mai dureroasã. Numaisuferinþa pricinuitã de iubirea carnalã înºelatã se poate mãsura cu aceastãsfâºiere a bietelor mãruntaie omeneºti.

Cãci, aºa se întâmplã: fâºii de viaþã se desprind din tine, ard ca meteoriifãrã voia ta ºi se duc în infinit, luând cu ele tot ce-i mai de preþ în sângeletãu: pofta de viaþã . Dupã care, tot ce rãmâne din tine este un pachet deoase, un schelet când rânjind, când gemând ºi care se numeºte: un biet omde treabã.

Sunt hotãrât sã-mi arunc fãrã zãbavã zdreanþa omeneascã peste balustrada babordului ºi-mi lipesc fruntea înfierbântatã de un stâlp. Deacolo pot sã vãd scara, cãci toatã viaþa mea depinde acum de aceastã scarã,spaima mea, atâta vreme cât nu este ridicatã, atâta vreme cât oricine mã poate înhãþa de ceafã ºi arunca, unde? Într-o barcã a poliþiei? Într-un oraºal suferinþei? Nu, nu; între lãptuci!

Nu e vorba aici de mizerie, care-i ceva suportabil, pe care o cunosc ºinu mã sperie, ci de lãptuci. Opt zile de lãptuci, dupã opt zile de ºorici ºi alteopt de morun sãrat! Asta nu-i o nenorocire: sunt un tânãr îndopat cu iarbã ºicare riscã, dintr-un moment într-altul, sã fie trimis din nou la pãscut. ªi maigroaznic e cã n-am niciun chef sã mã arunc în mare, care e la picioarelemele, nici sã mã gândesc la moarte: vreau sã trãiesc, îmi place viaþa, Neapole

ºi aceastã omenire neghioabã. Numai lãptucile nu-mi mai plac!

48. În citatul „ în sunetul ghitarelor, mandolinelor, viorilor ºi armonicelor ” apar:A) o imagine vizualã ºi o enumeraþieB) o imagine auditivã ºi o enumeraþieC) o imagine auditivã ºi o repetiþieD) o imagine vizualã ºi o repetiþieE) o repetiþie

45. Chiar înainte de a se îmbarca pe vapor, eroul nostru ........ .A) se aranjeazã într-o toaletã publicãB) se deghizeazã într-un negustorC) manâncã la bucãtarul ambulantD) se duce la casa de toleranþã

E) îi scrie prietenului sãu

46. Înainte de a pleca dinNapoli, Panait se comparã maiîntâi cu o gâscã, apoi cu un cocoº.De ce?A) Eroul are o pãrere proastã despresine.

B) Neavând bilet, s-a ascuns încalã printre pãsãri.C) Aºa fusese numit de cãtrehangiu.D) Ajunsese sã mãnânce lãptuci ºiacum, gata de a pãrãsi Neapole,este din nou încrezãtor.E) Se simþea legat de oraº ca pãsãrile de o gospodãrie.

47. Care este numele vaporuluicu care Panait vrea sã plece spreEgipt?A) MagnificoB) DirettissimoC) SaghalienD) HohenzollernE) Alessandria




C L A S E L E

I X - X

Orice bluzã albã care trece pe lângã mine, orice chipiu, orice miºcareîn apropierea cefei mele, fie cã e pentru a da un ordin, fie ca sã arunce omonedã în mare, fie chiar pentru a scuipa peste balustradã, sunt pentrumine tot atâtea mâini gata sã-mi facã vânt pe scara blestematã, azvârlin-du-mã în câmpul cu lãptuci.

Carnea de pe mine-mi pare cã se topeºte ca ceara pe care o apropii de jãratic. Pentru mine, viaþa s-a oprit, soarele nu se clinteºte din loc, aºa cumneclintitã rãmâne ºi scara.

Ca sã-mi ascund tulburarea scot din buzunar Ombra, pe care o ºtiu pe de rost, ºi mã prefac cã citesc, dar nu pot desluºi nimic. Nu am ochidecât pentru scara înþepenitã în poziþia ei, pentru coatele celor care mãating în trecere ºi pentru... lãptuci. Asta-i tot ce pot sã vãd.

Mã strãduiesc însã sã fixez cu privirea altã þintã, o þintã de vis: îmi apropiifruntea de stâlp, mã uit la Vezuviu ºi aºtept clipa când muntele se va urni, întâiîncet, apoi repede, din ce în ce mai repede, departe de aceste þãrmuri.

Aºtept. ªi nimic nu se clinteºte. Muntele, stâlpul meu, aceste trepte dearamã sclipitoare care duc direct cãtre lãptuci, totul este lovit de imobilitate.Numai eu, eu singur sunt mobil, numai inima mea vibreazã la toate grozãviiledin univers, numai eu pot fi miºcat dupã bunul plac al cuiva ºi trimis într-o

clipã pe câmpul cu lãptuci, unde trebuie sã redevin ierbivor, ºi, ca gâºtele, sãle pasc de o sutã de ori pe zi ºi sã mã deºert de tot atâtea ori.

Cu stâlpul în braþe, cu ochii aþintiþi spre Vezuviu, îmi dau seama cãþin încã în mânã Ombra, singurul meu tovarãº de drum, singurul confi-dent ºi prieten de-a lungul acelor zile ce pãreau a nu avea sfârºit. ªi mãîntreb: de ce oamenii scriu Ombre miºcãtoare, Ombre patetice, atâta vremecât pãmântul nu-i decât un imens câmp de lãptuci, în care putem cãdeafãrã sã ne mai ridicãm vreodatã?

Un bu-u-u formidabil zguduie cerul ºi marea ºi mã aruncã cu dinþiide stâlp.

Acum sunt un palikaraki aºa de uºor, cã aº putea fi apucat între douãdegete ºi pus oriunde: în cazanul cu ºorici sau în câmpia napolitanã. Numai respir, mã lipesc de balustradã ºi implor scara sã se ridice mai înaintesã devin un fulg purtat de vânt.

Nu ºtiu încã dacã pot sã mã bucur. Între primul ºi al treilea bu-u!eternitatea este aºa de chinuitoare încât pot fi mãturat de pe puntea acestuidezesperant direttissimo al salvãrii mele la cea mai uºoarã suflare ºi de miide ori într-o clipã.

Dar, iatã: al doilea ºuierat de sirenã, apoi al treilea ºi vãd cum braþe puternice trag scara blestematã ºi o leagã la babord. Nava porneºtemajestuos ºi pãmântul pare cã se învârteºte în jurul ei. La ieºirea din port,se opreºte, ºi pilotul coboarã în ºalupa lui. Un scurt bu! – salutul civilizat

adresat pilotului din Neapole ºi lãptucilor lui – ºi prindem vitezã, ieºind înlarg, în timp ce motoarele navei duduie cu toatã puterea, în timp ce vântulsuflã în frânghii, iar cãlãtorii îºi ridicã gulerele paltoanelor.

Abia atunci îndrãznesc sã-mi spun cu glas tare:– Ãsta-i direttissimo-ul meu!ªi umflându-mã în pene, cu þigarea în gurã, cu mâinile în buzunare,

cu bastonul de-a curmeziºul pieptului, mã plimb, semeþ, pe sub punteacomandantului, cãruia aº vrea sã-i strig:

– Hei! prietene!... Cum mai stai cu sãnãtatea?

49. Acum, dupã ce ai parcursmai multe pagini din cartea luiIstrati, te-ai familiarizat cu personajul ºi îi poþi contura un portretmoral. Care este varianta cea mai potrivitã?A) Profund ataºat de pãmântulnatal.B) Fãrã dorinþa de a cãlãtori, de acunoaºte oameni ºi locuri noi.C) Avar, dornic de a se înavuþi.D) Visãtor, aventurier, iubitor decãrþi.

E) Curajos, egoist, fricos.

50. Replica „– Ãsta-i direttissimo-ul meu!” face trimitere la:A) întâmplãrile petrecute pe vaporB) impresiile personajului princi- palC) numele vasului salvatorD) un nume italienesc, de vremece se afla în ItaliaE) ruta directã ºi salvatoare prinimposibilitatea debarcãrii

SFÂRªIT CONCURS




C L A S E L E

I X - X

Noapte. Noapte frumoasã meridionalã. Pachebotul îºi încetineºte mersul... Aºa dintr-o datã... În largulmãrii....

– Ce s-a întâmplat?Saloanele ºi cabinele s-au golit. Toatã lumea e pe punte, fiecare clasã la puntea ei, cei care au mâncat ºi cei

ce nu, fie cã nu se simt în stare, fie fiindcã nu i-a invitat nimeni.– Ce s-a întâmplat?Trecem pe lângã Stromboli! ªi cum prietenul meu, comandantul, e un tip de ispravã, a încetinit mersul lui

Magnifico ca sã putem admira pe îndelete acest etern aruncãtor de flãcãri. Priviþi-l! E la doi paºi de noi. De pecreºtetul sãu, þâºnitura ritmicã de lavã incandescentã lumineazã noaptea la intervale scurte. Cãrarea de foc, roºieîn pãrþile de sus, coboarã în ºerpuiri întrerupte pe alocuri, se întunecã din ce în ce ºi dispare la poalele munteluiîntr-un clocot care sparge liniºtea nopþii. Spectacol unic, de neuitat...

Vaporul îºi mãreºte din nou viteza.

Mã aºez ºi fumez în noaptea calmã. Mã gândesc la controlorul care va veni, dar... La dracu! O sã vadã el

cum am sã-l primesc! Sunt sau nu pe un direttissimo? ªi atunci? Cine eºti dumneata, de nu mã laºi în pace? Gatacu spaima! Acum vaporul merge ºi nu se va opri decât acolo unde-l am pe moº Binder, aºa cã puþin îmi pasã! Osã mã trimiteþi la cãrbuni: d-aia nu mai pot eu! Ca ºi cum aº fi refuzat vreodatã sã scot din minã partea mea decãrbuni! Da, sunt gata sã pun mâna pe roabã! Da, sunt gata sã fac orice fel de muncã, oricât de grea ºi demurdarã, ca sã-mi plãtesc drumul, dar pentru Dumnezeu, fiþi oameni, lãsaþi-mã sã ies din lãptuci; am dreptul ºieu la o bucatã de pâine!

În timp ce fumez ºi mã gândesc la ce ar putea sã mi se întâmple pe Magnifico, un domn mãrunt ºi bine legatfumeazã ºi el un trabuc, chiar în faþa mea, cu spatele rezemat de parapet. De ceva vreme, nu mã scapã deloc dinochi, dar nu mã sinchisesc!

Ce-o fi vrând de la mine omul ãsta cu figura seninã, cu ºapca pe ochi, cu impermeabilul lui ºi cu þigareacare licãreºte în noapte?

Nu vrea nimic. E un austriac: l-am auzit vorbind cu câþiva cãlãtori. Mã întreabã, deodatã, în italieneºte,chiar dacã suntem numai noi doi pe puntea de la clasa a treia:

– Ce cabinã ocupi dumneata?– Niciuna.– Cum? Toatã lumea are cabinã aici. Uitã-te la numãrul cheii dumitale.– N-am nicio cheie. La început se mirã, apoi înþelese. Zâmbi ºi se aºezã lângã mine:– Nu cumva, eºti, din întâmplare, un...– ...Da, un palikaraki!– ªi desigur cã n-ai mâncat?!...– Ba da! Numai lãptuci...– Hai cu mine!

În cabina lui, deschide o valizã cu miºcãri de buldog grãbit, scoate sandviºuri, tartine, banane, portocale, vinde Malaga, mã îndoapã, mã ghiftuieºte, îmi toarnã întruna de bãut. Apoi þigarete minunate, þigãri din cele bune.




C L A S E L E

I X - X

Ah! Palikaraki! Totul se rãsplãteºte pe lumea asta, ºi binele ºi rãul!– Sã n-ai teamã! îmi spune bravul vienez. Suntem pe un vapor de lux, niciun control pe drum! La intrare îþi

ia biletul ºi-þi dã cheia cabinei. Atât... Da’ cum dracu ai ajuns aici?– Pãi... din cauza lãptucilor!Acum, îmi trebuie un culcuº. Unde sã-l gãsesc? Pretutindeni!Mã lungesc pur ºi simplu pe marele pãtrat care acoperã sufrageria clasei a treia ºi adorm. Dorm tun, pânã

dimineaþa, când o mânã mã clatinã. Ridic capul, fãcând pe supãratul: o bluzã albã, o figurã tânãrã ºi voioasã seapleacã asupra mea: ....

– Fokista lei? (Eºti fochist?) ....– Fokista ...ªi-mi acopãr faþa, adormind din nou.Puþin mai apoi, aceeaºi mânã, aceeaºi figurã:– Passagiére lei?– Passagiére...Bãiatul pufneºte în râs:– Ha! Ha! Nu eºti nici fochist, nici cãlãtor, eºti vagabond! Hai cu mine!Aoleu! Ce-o sã-mi facã? Controlor? Cãrbuni? Adio Malaga, sandviºuri, þigãri!Nu! Nimic... Cu atât mai bine: am intrat în zodia huzurelii, dupã cea a nenorocirilor! Aºa-i viaþa!Mã duce în sufrageria deasupra cãreia dormisem. Acolo, micul dejun. Cãlãtorii au plecat ºi din trei porþii,

douã sunt neatinse.– Au rãu de mare ãºtia! Tu n-ai! Aºazã-te!Ca un lup într-o turmã de miei, mã arunc asupra untului, dulceþii, cornurilor calde, laptelui gustos, cafelei

aromate ºi le trimit sã-mi aline bietele maþe spãlate de atâtea lãptuci. Bãiatul mã privea cu braþele încruciºate, cuo privire în care strãlucea bucuria:

– Nu te grãbi! E voie! Toate astea ar fi mers în mare, la rechini! ªi fripturi, mari ca asta!... ªi kuglufuri, totaºa! În mare!...

În mare, pentru rechini... Iar pentru mine ºi atâtea alte milioane ca mine: lãptuci, ºorici, lãturi!Sãrmanã omenire! Cât eºti de îndobitocitã... Mai mult îndobitocitã, decât rea..........................................................................................................................Trei zile între cer ºi mare... O Mediteranã uneori voioasã, alteori arþãgoasã. Boltã cereascã generoasã, dar

uneori cu toane.

De la bucãtãria clasei a treia, unde, înþepenit pe douã picioare acum solide, cu mânecile suflecate, jonglezcu vesela, privesc prin hublou marea ºi cerul, care-ºi schimbã neîncetat locul ºi cânt în gura mare:Tambour, tambour!Yavasch, yavasch...

Deodatã, pe o mare dezlãnþuitã, în miezul zilei, Il Magnifico se opreºte! Ce s-a întâmplat? Toatã lumea dãnãvalã pe punte.

Un biet cargobot grec se aflã în primejdie. Complet gol, pluteºte în voia valurilor, cu cârma ruptã.„Hohenzollern” încearcã sã-l abordeze prudent. Se comunicã prin megafoane:

– Tot ce putem sã facem e sã vã luãm la bord! strigã ai noºtri pe italieneºte.– Nu puteþi sã ne remorcaþi? întreabã grecii.– Imposibil! Suntem vapor poºtal!

Strig, la rândul meu:– Imposibil! Suntem un direttissimo!ªi prietenul meu, comandantul, sunã în sala maºinilor: þârr!... þârr!... cu toatã viteza, înainte!...Înainte!... Fiecare cu soarta lui..........................................................................................................................În sfârºit!... Într-o dimineaþã însoritã: bu!... bu!... Hei, pilotule!Acostãm la Alexandria.Strâng mâna austriacului, apoi pe a bãiatului de treabã care-mi spune:– Lasã-mi amintire bastonul tãu de bambus!– Ia-l!... Adio!......Hei, Franþa!... Nimic de fãcut în 1907! Abia peste zece ani ºi... pe altã poartã!...Alerg la bãtrânul meu Binder... ”

Saint-Raphaël, martie 1927




C L A S E L E

X I - X I I

Clasele XI-XII

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja.Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes! Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21

la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu. Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil.


punct în plus faþã de punctajul întrebãrii; dacã însã rãspunsul este greºit, vei pierde încã 2 punctepe lângã un sfert din valoarea întrebãrii.

Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia derãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale.

VALÈRE – Élise, ai rãmas pe gânduri. Îþi pare cumva rãu de legãmântul pe care l-ai fãcut? Eu mã bucur nespus, iar dumneata suspini?ÉLISE – Nu, Valère. Dar, ca sã vorbim deschis, tare mã tem cã te iubescmai mult decât s-ar cuveni.VALÈRE – De ce?ÉLISE – Mânia tatãlui meu, dojana familiei, gura lumii. ªi mai mult decâtorice, Valère, mã tem cã îþi vei schimba inima, cum adesea o fac bãrbaþii.VALÈRE – Bãnuieºte-mã de orice, Élise, dar niciodatã de asta. Te iubesccu adevãrat. Pentru totdeauna.ÉLISE ( privindu-l în ochi) – Oh, Valère, te cred ºi îþi mulþumesc. Totuºi...VALÈRE – Totuºi? Élise, spune-mi, ce te neliniºteºte?ÉLISE – Nimic. Dacã toatã lumea te-ar vedea cu ochii mei! În fãpturadumitale, eu vãd frumoasele dumitale însuºiri ºi recunoºtinþa pentru felulîn care cerul mã leagã de dumneata. Nu e ceas în care sã nu-mi amintescde primejdia care ne-a fãcut sã ne întâlnim. Nu uit mãrinimia dumitale.Þi-ai pus în joc viaþa, ca sã o scapi pe a mea de furia valurilor. M-ai scos lamal ºi m-ai îngrijit. Ai uitat pentru mine de patrie ºi familie, ai ales sã stai

aici, de dragul meu te-ai ascuns sub o înfãþiºare de împrumut, pânã a primisã devii chiar servitorul tatãlui meu. Eu ºtiu toate acestea. Dar ce ne facemcu familia mea? Tare mã tem cã nu voi dobândi încuviinþarea tatei.VALÈRE – Nãdãjduiesc cã o sã-mi regãsesc odatã pãrinþii ºi o sã-i câºtigãmde partea noastrã. Cât despre tatãl dumitale, ai vãzut strãdaniile mele casã-i fiu pe plac ºi ce mai comedie joc ca sã-i intru în voie. Am izbutit pânãacum ºi am ajuns la convingerea cã, pentru a place semenilor tãi, cea mainimeritã cale este sã le mãguleºti cusururile ºi sã te arãþi încântat de tot cefãptuiesc. Trebuie sã treci fãrã teamã peste marginile linguºirii, fiindcãorice obrãznicie, ca ºi orice neghiobie, sunt înghiþite cu plãcere atuncicând te pricepi sã le dichiseºti cu laude. Sinceritatea mea e în suferinþã.Dar când ai nevoie de oameni, n-ai decât sã-þi faci gândul pe mãsura lor.Vina nu e a celor ce linguºesc, ci a celor ce vor sã fie linguºiþi.

ACTUL ISCENA 1

VALÈRE, ÉLISE

2. Cine sunt Valère ºi Élise?A) Doi tineri care s-au cãsãtorit ºisunt în luna de miere.B) Doi îndrãgostiþi care ºi-au juratiubire eternã.C) Doi fraþi care nu se înþeleg cutatãl lor.D) Doi servitori în casa Avarului.E) Doi tineri orfani care se iubesc.

3. Iatã trãsãturile de caracter alelui Valère, aºa cum le vede Élise.Identificã trãsãtura incorectã:A) hotãrât B) mãrinimosC) uituc D) curajosE) iubitor

4. Valère a devenit servitorultatãlui lui Élise pentru cã ........ .A) era foarte sãracB) este un om cãruia îi plac pri-mejdiileC) este un om fãrã patrie ºi familieD) este îndrãgostit de Élise ºi vreasã fie aproape de iubita luiE) este recunoscãtor tatãlui lui Élise

adaptare prescurtatã dupã MoliereAvarul

Acþiunea are loc la Paris.

1. Molière a fost un scriitorfrancez aparþinând secolului ..... .A) al XX-lea B) al XIX-leaC) al XVIII-lea D) al XVII-leaE) al XVI-lea

Sã facem cunoºtinþã cu perso-najele ºi frãmântãrile lor:




C L A S E L E

X I - X I I

ÉLISE – De ce nu încerci, atunci, sã câºtigi ºi încrederea fratelui meu? Cene facem dacã slujitoarea o sã-i dezvãluie taina noastrã?VALÈRE – Nu-i pot câºtiga ºi pe unul ºi pe celãlalt – firile lor sunt atât dedeosebite! Élise, ar trebui sã te foloseºti de dragostea fratelui dumitale pentru a-l atrage de partea noastrã. Uite-l cã vine! Vorbeºte-i de la inimã lainimã. Eu mã duc.

SCENA 2

CLÉANTE, ÉLISE CLÉANTE – Sunt bucuros cã te gãsesc singurã, fiindcã ardeam denerãbdare sã-þi mãrturisesc o tainã.ÉLISE – O tainã?CLÉANTE – M-am îndrãgostit. Sunt hotãrât ºi te rog sã nu întrebuinþeziniciun mijloc pentru a mã abate din drum.ÉLISE – Îþi par o fãpturã atât de nesimþitoare?CLÉANTE – Nu, dar tu nu iubeºti, ºi mã tem cã nu îmi înþelegi pornirile inimii.ÉLISE – Vai, sã nu vorbim despre asta! Cine este aceea pe care o iubeºti?CLÉANTE – Fata care s-a mutat alãturi. O cheamã Mariane ºi trãieºte subocrotirea unei mame cumsecade, dar mereu bolnavã ºi pentru care fatasimte o iubire ce nu se poate închipui. O mângâie, o scoate la plimbare...Ce mai... E o încântare s-o priveºti cu ce dibãcie îndeplineºte totul ºi, înfiecare miºcare a ei, descoperi o dulceaþã care te vrãjeºte, o bunãtate, onevinovãþie de înger. Am aflat, pe ascuns, cã nu trãiesc prea larg ºi cã totavutul lor izbuteºte cu greutate sã împlineascã nevoile pe care le au. Îþi daiseama, surioarã, ce bucurie simþi atunci când poþi veni în ajutorul fiinþeiiubite? Dar în acelaºi timp, pricepi suferinþa pe care o încerc din cauzazgârceniei tatãlui nostru?ÉLISE – Îmi închipui chinul tãu.CLÉANTE – Sper cã mã vei ajuta sã aflu ce gânduri nutreºte tatãl nostrufaþã de o asemenea dragoste. Dacã ne stã împotrivã, sunt gata sã plec dinlocurile acestea cu Mariane ºi cerul ne va hãrãzi amândurora noroc. Pânã

atunci, caut pretutindeni bani de împrumut. Dacã la fel se petrec lucrurileºi cu tine, atunci îl pãrãsim amândoi – scãpãm de robia în care de atâtavreme ne þine înlãnþuiþi nesuferita lui zgârcenie.ÉLISE – E adevãrat cã, pe zi ce trece, ne dã noi prilejuri s-o plângem pe buna noastrã mamã.CLÉANTE – Îi aud glasul. Haide în altã parte.

SCENA 3 HARPAGON, LA FLÈCHE

HARPAGON – Pleacã ºi sã nu te mai aud! Ieºi, sãmânþã afurisitã de tâlhar!LA FLÈCHE (aparte) – N-am pomenit mai afurisit zgripþuroi ca blestematulãsta de bãtrân ºi mã gândesc cã fãrã doar ºi poate are pe dracu’-n el!

HARPAGON – Ce mormãi acolo?LA FLÈCHE – Pentru ce mã daþi afarã?HARPAGON – Îndrãzneºti sã mai întrebi, ticãlosule? Ieºi, cã te fac fãrâme!LA FLÈCHE – Dar ce v-am fãcut?HARPAGON – Ce mi-ai fãcut, ce nu mi-ai fãcut, piei dinochii mei!LA FLÈCHE – Fiul dumneavoastrã mi-a poruncit sã-l aºtept aici.HARPAGON – Aºteaptã-l în stradã, ºi sã nu mai pui piciorulîn casa mea. M-am sãturat sã am mereu în preajma mea unîmpieliþat, ai cãrui ochi blestemaþi îmi urmãresc orice miºcare,cãutând ce mai e de furat.LA FLÈCHE – Cum naiba ar putea cineva sã vã fure? Pe

dumneavoastrã, care încuiaþi tot ºi faceþi de strajã zi ºi noapte?

6. Identificã relaþia dintre Cléanteºi Élise:A) stãpân – subretãB) servitor – stãpânãC) logodnic – logodnicãD) frate – sorãE) tãinuitor – duhovnic

7. Iatã portretul lui Mariane.Identificã enunþul incorect:

A) E vecina lui Élise ºi Cléante.B) E o tânãrã fermecãtoare.C) E o fiicã iubitoare.D) E înduioºãtor de stângace.E) E sãracã.

5. Valère a ajuns la concluzia cã, pentru a avea relaþii bune cu semenii:A) este important sã joci în comediiB) este esenþial sã fii sincerC) trebuie sã fii linguºitorD) este necesarã o atitudine de de-taºareE) este necesar un comportament prevenitor ºi blând

8. Printre indicaþiile scenice airemarcat prezenþa cuvântului: „aparte”.Care este rolul acestuia în text?A) Oferã informaþii despre depla-sarea personajelor pe scenã, într-oanumitã direcþie.B) Anunþã o secvenþã monologatã, încare personajul vorbeºte ca pentru sine.C) Explicã modul în care gesticu-leazã personajele.D) Evidenþiazã tonul ridicat alvocii personajelor.E) Atrage atenþia asupra atitudiniidistante a personajelor.

9. Care este varianta corectã pentru descrierea pe care o faceLa Flèche lui Harpagon?A) senil B) integru C) bolnavD) demonic E) deochiat




C L A S E L E

X I - X I I

HARPAGON – Încui ce-mi place ºi fac de strajã fiindcã aºa vreau eu! Ia teuitã, iscoada, cum a bãgat de seamã tot ce fac! (Aparte) Tremur de fricã sãnu-mi fi dibuit banii. (Tare) Ai fi în stare sã umpli oraºul cã am bani ascunºi.LA FLÈCHE – Va sã zicã, aveþi bani ascunºi?HARPAGON – Nu, ticãlosule, n-am spus eu asta! (Aparte) Îmi vine sãturbez! (Tare) Am spus cã afurisit cum eºti, o sã dai sfoarã cã am bani.LA FLÈCHE – Ei, stãpâne, fie cã ai, fie cã n-ai – nouã nu ne þine nici cald,nici rece.HARPAGON – Faci pe deºteptul? Îþi arãt eu þie, nemernicule! ( Ridicã mâna,ca sã-i dea o palmã ) Piei din ochii mei!LA FLÈCHE – Plec, uite cã plec!HARPAGON – Stai! N-ai luat nimic?LA FLÈCHE – Ce-aº putea lua de la dumneavoastrã?HARPAGON – Aratã-mi mâinile!LA FLÈCHE – Poftim.HARPAGON – Mai departe...LA FLÈCHE – Mai departe?HARPAGON – Da.LA FLÈCHE – Poftim, mai departe…

HARPAGON (arãtând buzunarul hainei lui La Flèche) – Aici?LA FLÈCHE – Cãutaþi-mã.HARPAGON ( pipãindu-i buzunarele) – Buzunare atât de adânci sunt cumnu se poate mai nimerite pentru ascuns lucruri de furat.LA FLÈCHE (aparte) – Ciuma sã-i ia pe zgârciþi, cu zgârcenia lor cu tot.HARPAGON – Cum? Ce-ai spus?LA FLÈCHE – Ce-am spus?HARPAGON – Da, ce-ai spus despre zgârciþi ºi despre zgârcenie?LA FLÈCHE – Am spus cã sã-i ia ciuma pe zgârciþi, cu zgârcenia lor cu tot!HARPAGON – Despre cine vorbeºti?LA FLÈCHE – Despre zgârciþi.HARPAGON – ªi care sunt… zgârciþii?

LA FLÈCHE – Zgripþuroii ºi nesimþiþii.HARPAGON – Ce înþelegi prin zgripþuroi ºi nesimþiþi?LA FLÈCHE – Da’ dumneavoastrã de ce vã supãraþi?HARPAGON – Treaba mea de ce mã supãr.LA FLÈCHE – Nu cumva ziceþi cã vorbesc despre dumneavoastrã?HARPAGON – Ce zic eu e treaba mea. Tu însã rãspunde-mi, cu cine vorbeai?LA FLÈCHE – Vorbeam... vorbeam cu scufia mea. Mã împiedicaþi sã-i blestem pe zgârciþi?HARPAGON – Nu, dar te împiedic sã trãncãneºti. Taci din gurã!LA FLÈCHE – N-am pomenit numele nimãnui…HARPAGON – Te omor în bãtaie dacã nu taci odatã!LA FLÈCHE – Cine are guturai sã-ºi sufle nasul.

HARPAGON – Gura!LA FLÈCHE (arãtându-i buzunarul de la piept) – Iatã încã un buzunar!Bucuraþi-vã!HARPAGON – Atunci, dã-mi înapoi, fãrã sã te mai caut.LA FLÈCHE – Ce?HARPAGON – Ce mi-ai luat.LA FLÈCHE – Nu v-am luat nimic.HARPAGON – Spui drept?LA FLÈCHE – Drept.HARPAGON – Adio! Du-te la toþi dracii!LA FLÈCHE – Frumoasã despãrþire, n-am ce zice!

HARPAGON (rãmas singur ) – Blestematã slugã. Mi-a scos sufletul, câinelerâios! Ah, ce ticãlos!

11. În cadrul dialogului dintreHarpagon ºi La Flèche ne sunt dezvã-luite gândurile pe care personajelenu doresc sã le facã publice. Cum?A) Prin intermediul unui al treilea personaj martor.B) Prin intermediul exclamaþiilorºi al interogaþiilor.

C) Prin intermediul apelativelor„nemernicule, ticãlosule”.D) Cu ajutorul influenþelor diabo-lice, ades invocate.E) Cu ajutorul indicaþiilor scenice.

10. De ce se teme Harpagon deLa Flèche?A) Sã nu vândã lucrurile pe care ile-a dãruit.B) Sã nu îl fure.C) Sã nu îi spunã fiului sãu de averea pe care o deþine.D) Cã va trebui sã plãteascã daune pentru La Flèche.E) Cã va uita sã facã de strajã.

12. Pentru a te orienta mai bine,sã recapitulãm personajele ºi relaþiiledintre acestea. Alege varianta careare toate detaliile corecte:A) Harpagon – tatãl lui Valère ºial Élisei

Cléante – fiul lui Harpagon, iubitulMarianeiÉlise – fiica lui Valère, iubita luiLa FlècheB) Harpagon – tatãl lui Cléante ºial ÉliseiCléante – fiul lui Harpagon, iubitulMarianeiÉlise – sora lui Valère, îndrãgostitãde La FlècheC) Harpagon – tatãl lui Cléante ºial Élisei

Cléante – fiul lui Harpagon, îndrã-gostit de MarianeÉlise – fiica lui Harpagon, îndrã-gostitã de ValèreD) Harpagon – tatãl lui Cléante ºial ValèreiCléante – fiul lui Harpagon, iubitulMarianeiValère – fiica lui HarpagonE) Harpagon – tatãl lui Valère ºial Élisei

Cléante – fratele lui HarpagonÉlise – fiica lui Harpagon




C L A S E L E

X I - X I I

SCENA 4 HARPAGON, ÉLISE, CLÉANTE

HARPAGON – Ehei, nu-i uºor sã þii în casã o comoarã. De aceea e ºi binesã dai banii cu dobândã, pãstrând doar ce trebuie pentru cheltuieli mãrunte.E grozav sã ai bani, dar tare-i greu sã nãscoceºti mereu alte ascunzãtori.Mie nu-mi plac casele de bani ºi n-am nicio încredere în ele. Sunt doarispite pentru hoþi, ca sã se arunce asupra lor mai întâi. Totuºi, mã întreb

dacã a fost lucru cuminte sã îngrop în grãdinã cei zece mii de galbeni caremi-au fost înapoiaþi ieri. Zece mii de galbeni… ( Fratele ºi sora se ivesc,tãinuind împreunã ) Na! m-am apucat sã chibzuiesc ºi teamã mi-e cã amvorbit cam tare. Ce-i cu voi aici?CLÉANTE – Nimic, tatã.HARPAGON – Sunteþi de mult aici?ÉLISE – De-abia am sosit.HARPAGON – Aþi auzit?CLÉANTE – Ce sã auzim?HARPAGON – Adineauri…ÉLISE – Ce, tatã?HARPAGON – Ce am spus.CLÉANTE – N-am auzit.HARPAGON – Ba aþi auzit.ÉLISE – S-avem iertare, tatã.HARPAGON – Tot aþi auzit voi ceva. Iatã, îmi spuneam cât e de greu sãagoniseºti azi niºte bani ºi-l fericeam pe acela care are de pildã zece mii degalbeni în casã.CLÉANTE – Pentru numele lui Dumnezeu, tatã, toatã lumea ºtie cã eºtidestul de bogat. Nu te mai plânge.HARPAGON – Cum ai zis? Destul de bogat? Cei care spun asta sunt niºtemincinoºi neruºinaþi. Mã înþelegi? Niºte mincinoºi. Nimic nu e adevãrat. Niºteticãloºi care vorbesc ca sã se afle în treabã – de n-ar mai avea limbã, spurcaþii!

ÉLISE – Te rog, tatã, nu te mai înfuria.HARPAGON – Cum sã nu mã-nfurii? Tocmai copiii mei nu mã cred ºi trecde partea duºmanului.CLÉANTE – Înseamnã cã te duºmãnim, dacã spunem cã ai avere?HARPAGON – Da. Datoritã clevetirilor ãstora, o sã mã gãsiþi într-o bunãzi cu beregata tãiatã, fiindcã s-a dus vestea cã sunt cãptuºit cu aur. Ce sãmai zic de cheltuielile pe care mi le pricinuiþi!CLÉANTE – Ce cheltuieli?HARPAGON – Ce cheltuieli? Ia uite ce veºminte! Ieri o mustram pe sorata – dar tu eºti chiar mai rãu. E strigãtor la cer: cu cât preþuieºti, din cap pânã în picioare, ºi-ar putea face cineva o rentã! Þi-am mai spus de o miede ori. Purtãrile tale nu-mi plac deloc. Te gãteºti de parcã ai fi cine ºtie cenobil. Iar dacã umbli astfel îmbrãcat, înseamnã cã mã ciupeºti.CLÉANTE – Cum te … ciupesc?HARPAGON – ªtiu ºi eu? De unde iei atunci bani ca sã te împopoþoneziîn halul ãsta?CLÉANTE – Aflã cã joc cãrþi ºi mã îmbrac din ce câºtig.HARPAGON – Foarte rãu din partea ta. Dacã ai noroc la cãrþi, ar trebui sãtragi folos ºi sã dai banii cu dobândã, ca sã-þi faci un rost. Uitã-te la tine!Douã catarame nu sunt de ajuns ca sã-þi strângi pantalonii? E atâta nevoiesã iroseºti banii pe peruci, când te poþi mulþumi cu pãrul pe care þi l-a dat bunul Dumnezeu ºi care-i gratis? Mã prind cã ai risipit pe hainele astea,cel puþin douãzeci de galbeni. ªi douãzeci de galbeni aduc pe an optsprezece

livre, ºase franci ºi opt bani, chiar dacã-i împrumuþi cu opt la sutã.

15. Harpagon e foarte critic faþãde fiul sãu pentru cã:A) Acesta este un tânãr uºuratic ºizgârcit.B) Cléante îi seamãnã foarte multla comportament.C) Bãiatul se îmbracã prea elegant.D) Cléante e un îndrãgostit cu capulîn nori.E) Cléante s-a apucat de cãmãtãriefãrã sã îi spunã.

14 . La începutul scenei 4Harpagon dezvãluie unde sunt ceizece mii de galbeni. Alege rãspunsulcorect:A) Sunt puºi în casa de bani.B) Sunt daþi cu împrumut, cudobândã mare.C) Sunt ascunºi în grãdinã.

D) Sunt ascunºi în casã ºi pentruaceasta face de strajã zi ºi noapte.E) Este doar un zvon, în realitateHarpagon nu este bogat.

13. Cum sunt urmãtoarele douãafirmaþii? Harpagon este zgârcit.Cei doi copii ai lui Harpagon duco viaþã îmbelºugatã .A) Ambele afirmaþii sunt adevãrate,

existã legãturã cauzalã între ele.B) Ambele afirmaþii sunt adevãrate,nu existã legãturã cauzalã între ele.C) Prima afirmaþie este falsã, adoua este adevãratã.D) Prima afirmaþie este adevãratã,a doua falsã.E) Ambele afirmaþii sunt false.




C L A S E L E

X I - X I I

CLÉANTE – Ai dreptate, tatã. Te rog sã mã ierþi.HARPAGON – Acum, sã lãsãm asta ºi sã vorbim lucruri serioase. ( Zãrind cã Élise ºi Cléante îºi fac semne) Dar ce vãd? ( Încet ) Nu cumva îºi facsemne ca sã-mi fure punga? (Tare) Ei, ce sunt semnele astea?ÉLISE – Ne îndemnãm care sã înceapã, fiindcã avem sã-þi spunem ceva.HARPAGON – S-a nimerit foarte bine, cãci ºi eu am ceva sã vã spun.CLÉANTE – Vrem sã-þi vorbim despre cãsãtorie.HARPAGON – ªi la mine tot despre cãsãtorie e vorba.ÉLISE – Vai, tatã!HARPAGON – Pentru ce strigi? De ce te-ai speriat? De cuvânt sau de ceeace înseamnã?CLÉANTE – Ne temeam amândoi de cãsãtorie, fiindcã nu ºtim în ce fel oînþelegi, tatã.HARPAGON – Un pic de rãbdare! ªtiu eu prea bine ce vã trebuie, ºi þie, ºisurorii tale, ºi nu aveþi niciun prilej de a vã plânge de cele ce am de gândsã fac. Dar sã începem: aþi vãzut-o cumva pe o tânãrã care se numeºteMariane ºi care locuieºte nu departe de noi?CLÉANTE – Am vãzut-o, tatã.HARPAGON – ªi tu?

ÉLISE – Eu doar am auzit vorbindu-se de ea.HARPAGON – Cum þi se pare, fiule?CLÉANTE – O fiinþã fermecãtoare.HARPAGON – Înfãþiºarea? Purtãrile?CLÉANTE – Minunate.HARPAGON – Nu credeþi cã o fatã cu asemenea însuºiri meritã sã-þi atragãluarea-aminte?CLÉANTE – Bineînþeles, tatã.HARPAGON – Cã ar fi o fericire sã o iei în cãsãtorie?CLÉANTE – Absolut!HARPAGON – ªi cã acel bãrbat ar face o alegere excelentã?CLÉANTE – ªi încã cum!HARPAGON – Dar avem o piedicã: n-are zestre.CLÉANTE – Dragã tatã, nu trebuie sã te gândeºti la avere când e vorba sãte cãsãtoreºti cu aºa o fatã.HARPAGON – S-avem iertare, nu e de trecut cu vederea. E un cusur ºitrebuie îndreptat. Dacã venitul fetei nu e mulþumitor, cauþi sã te despãgubeºti pe alte cãi.CLÉANTE – Nimic mai uºor.HARPAGON – În sfârºit, sunt bucuros cã simþiþi la fel ca mine, cãci Marianemi-a cucerit inima ºi sunt hotãrât s-o iau de soþie, dacã dobândesc ºi ceva pe deasupra.CLÉANTE – Ce?

ÉLISE – Cum?HARPAGON – Mã însor cu Mariane.CLÉANTE – Dumneata … dumneata?HARPAGON – Da, eu … eu … eu! Dar ce-þi veni?CLÉANTE – Mi-a venit ameþealã. Dã-mi voie sã plec de-aici.HARPAGON – Nu e nimic. Du-te la bucãtãrie ºi bea un pahar cu apã rece.Ce þi-e ºi cu domniºorii ãºtia! N-au tãrie nici cât puii de gãinã. (Cãtre Élise) Bine cã mai sunt ºi bãrbaþi maturi ºi înþelepþi ca mine. Pe Cléante îlînsor cu o vãduvã despre care mi s-a vorbit chiar azi dimineaþã. Iar pe tine,te mãrit cu seniorul Anselme.ÉLISE – Seniorul Anselme?HARPAGON – Da. E un bãrbat adevãrat, care n-are mai mult de cincizecide ani ºi despre care se spune cã e foarte avut.

16. Cum se poartã Harpagon cucopiii lui?A) este devotat ºi prevãzãtorB) ca un tatã iubitor care se gân-deºte la binele copiilorC) cu mãrinimie ºi devoþiuneD) cu egoism ºi suspiciuneE) este condescendent ºi indiferent

18 . Cum trateazã Harpagonchestiunea cãsãtoriei copiilor?

A) Ca un pãrinte care respectãalegerile copiilor.B) Ca un îndrãgostit care pierdesimþul realitãþii.C) Ca un tatã grijuliu care doreºtesã îºi protejeze copiii.D) Ca pe o afacere din care vreasã obþinã cât mai mult profit.E) Ca pe o ocazie de a gãsi iubireaidealã.

17. Cum reacþioneazã copiii luiHarpagon la anunþul despre inten-þionata cãsãtorie a acestuia?A) cu dezinteresB) cu entuziasmC) cu tristeþeD) cu egoismE) cu stupoare




C L A S E L E

X I - X I I

ÉLISE (îi face o plecãciune) – Iartã-mã, tatã, dar nu vreau sã mã mãrit.HARPAGON (maimuþãrindu-i plecãciunea) – Iar eu, fetiþa mea, mititicamea dragã, am hotãrât – cu voia dumitale – sã te mãrit.ÉLISE ( fãcând iar o plecãciune) – S-avem iertare, tatã, dar nu e voia mea.HARPAGON (maimuþãrind-o pe Élise) – S-avem iertare, fata mea.ÉLISE – Slugã plecatã seniorul Anselme, dar cu învoirea dumitale ( fãcând iar o plecãciune), nu mã mãrit cu el.HARPAGON – Sluga dumitale preasupusã, dar (maimuþãrind-o pe Élise),te vei cãsãtori cu el chiar disearã.ÉLISE – Disearã?HARPAGON – Disearã. Chiar aºa cum îþi spun.ÉLISE – Ba nu!HARPAGON – Ba da!ÉLISE – Nu – am spus!HARPAGON – Ba da – am spus!ÉLISE – N-ai sã mã constrângi.HARPAGON – Am sã te constrâng.ÉLISE – Mai bine mã omor, decât sã mã mãrit cu el.HARPAGON – N-ai sã te omori ºi ai sã-l iei de bãrbat. Poftim îndrãznealã!

Cine a mai pomenit o fatã vorbind cu tatãl ei în felul ãsta?ÉLISE – Dar cine a mai pomenit ca un tatã sã-ºi mãrite fata în felul ãsta?HARPAGON – E o partidã fãrã de cusur. Toatã lumea va încuviinþa alegereamea. ( Zãrindu-l pe Valère) Uite-l pe Valère. Consimþi sã ne fie judecãtor în privinþa asta?ÉLISE – Consimt.HARPAGON – ªi ai sã te supui hotãrârii lui?ÉLISE – Am sã mã supun.

SCENA 5VALÈRE, HARPAGON, ÉLISE

HARPAGON – Vino, Valère. Fii judecãtor între fata mea ºi mine. Caredintre noi are dreptate?VALÈRE – Dumneavoastrã, fãrã doar ºi poate.HARPAGON – ªtii despre ce e vorba?VALÈRE – Nici n-am nevoie sã ºtiu. Dumneavoastrã aveþi întotdeauna dreptate.HARPAGON – Vreau sã o mãrit pe Élise cu un om pe cât de înþelept, peatât de bogat, iar ea îºi bate joc de alegerea mea. Ce spui de asta?VALÈRE – D-apoi…HARPAGON – Ce?VALÈRE – Spun cã e peste putinþã sã n-aveþi dreptate, dar cã ºi domniºoara,la rândul ei, dacã te-ai gândi bine…HARPAGON – Cum aºa? Seniorul Anselme este o partidã grozavã, nobil

de viþã veche, blând ºi liniºtit, bun ºi înþelegãtor.VALÈRE – Nimic mai adevãrat. Însã domniºoara v-ar putea rãspunde cãare nevoie de un pic de rãgaz, ca sã-ºi dea seama dacã într-adevãr simteceva pentru…HARPAGON – Care rãgaz? Doar n-o sã scap aºa noroc picat din cer!Dacã omul se hotãrãºte s-o ia fãrã zestre…VALÈRE – Fãrã zestre?HARPAGON – Da, fãrã zestre!VALÈRE – Atunci, nu mai spun nimic. Hotãrârea dumneavoastrã e îndreptãþitã.HARPAGON – Înseamnã pentru mine o economie, nu glumã.VALÈRE – Bineînþeles. Drept e, însã, cã ºi fata v-ar putea rãspunde cã ocãsãtorie e mai mult decât o afacere, cã de ea atârnã fericirea sau nenorocirea

unei vieþi întregi…

19. De ce o „maimuþãreºte”Harpagon pe Élise?A) Ca sã-ºi disimuleze deznã-dejdea faþã de încãpãþânarea fetei.B) Ca sã-ºi batã joc de iubirea ei pentru un maimuþoi de servitor.C) Ca sã-i arate cã dorinþele ei nuconteazã în faþa deciziei lui.D) Ca sã o înveseleascã pe Élise.E) Ca sã-ºi dovedeascã în faþa publicului calitãþile actoriceºti.

20. Care este atitudinea lui Élisefaþã de cãsãtoria cu Anselme?A) În ciuda prejudecãþilor vremii,fata îºi apãrã punctul de vedere cumare curaj.B) În ciuda aparenþelor, fata joacãteatru ca sã câºtige timp pentru a

fugi cu iubitul ei.C) Fata îºi urãºte tatãl ºi vrea sã-i provoace o crizã.D) Fata se preface cã refuzã pentrucã doreºte sã obþinã cât mai multîn urma acestui aranjament.E) Fata vrea, de fapt, sã se mãritecu un judecãtor.

21 . Harpagon susþine cãAnselme e o partidã fãrã cusur pentru Élise. Iatã câteva motive

pentru aceastã alegere. Identificã-l pe cel neconcordant cu textul:A) Anselme e nobil.B) Anselme e un bãrbat foarte bogat.C) Anselme e tovarãº de cãmã-tãrie cu Harpagon.D) Anselme are în jur de 50 de ani.E) Anselme e un bãrbat adevãrat.

22. De ce adoptã Valère o poziþielinguºitoare pe tot parcursul scenei 5?A) Vrea sã obþinã o mãrire asimbriei.B) Vrea ca Harpagon sã-l numeascã judecãtor la tribunal.C) Vrea sã-i deturneze atenþia luiHarpagon de la zgomotele de-afarã,unde complicii lui dezgroapã avereaavarului.D) Vrea sã-i câºtige încrederea luiHarpagon, pentru a-i putea dejuca planurile.E) Este un tânãr amoral, lipsit de

scrupule.




C L A S E L E

X I - X I I

HARPAGON – Fãrã zestre!VALÈRE – Aveþi dreptate. S-ar putea totuºi gãsi oameni care sã spunã cãtrebuie sã þineþi seama ºi de ce simte fata, ºi cã o nepotrivire atât destrigãtoare de vârstã, de obiceiuri ºi de gusturi poate...HARPAGON – Fãrã zestre!VALÈRE – ªtiu, pentru asta nu existã niciun rãspuns. Cine ar putea staîmpotrivã? Ce mai conteazã dacã mai sunt pãrinþi care se gândesc la fericireafetelor mai întâi decât la banii pe care s-ar cuveni sã-i dea? Care nus-ar învoi sã le mãrite pentru folosul lor, crezând cã o cãsnicie se clãdeºte pe cinste, înþelegere, bucurie ºi…HARPAGON – Fãrã zestre!VALÈRE – Cu asta le-ai închis gura la toþi. Fãrã zestre! Cum sã te maiîmpotriveºti?HARPAGON (cu ochii spre grãdinã) – Staþi pe loc! Latrã câinele! N-auvenit cumva sã-mi fure banii? Mã întorc îndatã. ( Iese)ÉLISE – De cine þi-ai bãtut joc, vorbind în felul asta?VALÈRE – N-am vrut sã-l întãrât. Dacã îl înfruntãm cu tãrie, stricãm tot,fiindcã sunt firi încãpãþânate pe care adevãrul le înrãieºte, care nu vor sãmeargã pe drumul drept, ºi pe care nu-i duci unde vrei, decât purtându-i

din colþ în colþ. Îþi vei atinge mai curând scopul ºi…ÉLISE – Dar de cãsãtorie ce spui, Valère?VALÈRE – O s-o zãdãrnicim cumva.ÉLISE – Cum? Doar trebuie sã mã mãrit astã-searã.VALÈRE – Ceri o amânare, spui cã eºti bolnavã.ÉLISE – O sã-mi descopere ºiretenia, dacã cheamã medicul.VALÈRE – Parcã medicul se pricepe la ceva? Zi-i ce boalã pofteºti, cã el osã spunã cã aia e.HARPAGON ( se întoarce) – Slavã Domnului, n-a fost nimic, doar o pãrere.VALÈRE – Iar, ca ultimã scãpare, fuga ne pune la adãpost de orice primejdie.Dacã dragostea e destul de puternicã... ( Îl vede pe Harpagon) Da, domniºoarã,o fatã trebuie sã asculte de tatãl ei! Ce dacã bãrbatul e frumos sau urât? ªi cândcuvântul hotãrâtor „fãrã zestre!” e rostit, se cuvine sã ia ce i se dã!HARPAGON – Ei bravo! Astea da vorbe înþelepte!VALÈRE – Stãpâne, iertaþi-mã dacã rostesc cu asprime…HARPAGON – Sã te iert? Dar sunt încântat! Da, Élise, degeaba fugi. Îidau lui Valère puterea asupra ta pe care cerul mi-a dãruit-o mie, ºi-þi poruncesc sã faci tot ce-þi spune.VALÈRE – Sã te prind eu, domniºoarã, cã nu-mi faci pe voie. Stãpâne, mãiau dupã ea ca sã urmez sfaturile dumitale…HARPAGON – Te rog, o sã-þi fiu recunoscãtor…VALÈRE – E bine sã nu dai drumul la hãþuri…HARPAGON – Aºa e… nu da drumul…

VALÈRE – N-aveþi nicio grijã, o potolesc eu… ( Iese)HARPAGON – Aºa, potoleºte-o! Ce bãiat cumsecade! Vorbeºte ca dincarte! Ferice de cine are un slujitor ca el!

ACTUL IISCENA 1

CLÉANTE, LA FLÈCHE

CLÉANTE – Lucrurile s-au încurcat rãu. De când nu te-am mai vãzut, amaflat cã taicã-miu ºi cu mine iubim aceeaºi fatã.LA FLÈCHE – Ia uite ce l-a gãsit! Sã se îndrãgosteascã! Dracu’ l-aîndemnat? Dar ce, dragostea a fost nãscutã pentru pociþi ca el? Nu i-ai putut mãrturisi cã iubeºti ºi dumneata aceeaºi fatã?

23. Urmãreºte dialogul dintreHarpagon ºi Valère. Care dintreenunþurile de mai jos este fals?A) Harpagon are un argumentdecisiv: Élise se mãritã fãrã sã-lcoste nimic.B) Repetarea sintagmei „fãrã zestre”este un indicator al caracteruluimercantil al cãsãtoriilor din epocã.C) Valère profitã de poziþia de ju-decãtor pentru a enunþa câteva prin-cipii revoluþionare referitoare lacãsãtoriile aranjate.D) Valère dã impresia cã judecã celedouã poziþii divergente.E) Harpagon a înþeles cã Valère oiubeºte pe Élise ºi de aceea i-o dãîn grijã.

24. Schimbul de replici dintreValère ºi Élise, dupã plecarea luiHarpagon, aratã cã:A) Élise e supãratã cã Valère avorbit despre ea ca ºi când ea n-arfi fost de faþã.B) Valère nu o mai iubeºte peÉlise.C) Élise se îndoieºte de un dezno-dãmânt fericit.D) Valère se teme pentru averea ºisãnãtatea lui.

E) Élise este o fatã ºireatã.25. Plecarea lui Harpagon în

timpul scenei 5 aratã:A) Cã este stãpân pe situaþie ºi cãdeznodãmântul discuþiei nu arenicio relevanþã pentru el.B) Cã este obsedat cã s-ar puteaca cineva sã-i fure averea.C) Cã îl bãnuieºte pe Valère cãvrea sã îi fure averea.D) Cã ºi-a pierdut argumentele în

faþa lui Valère.E) Cã bãnuieºte relaþia dintre Éliseºi Valère ºi vrea sã-i prindã înflagrant.

26. Care este sursa comiculuidin finalul scenei 5?A) Valère foloseºte limbajul cudublu sens, fãrã ca Harpagonsã-ºi dea seama.B) Valère spune o glumã.C) Harpagon se face de râs.D) Harpagon se preface fericit.E) Harpagon face un calambur.




C L A S E L E

X I - X I I

CLÉANTE – Nu vreau prilej de ceartã. Încerc sã împiedic, într-un fel saualtul, cãsãtoria asta nesãbuitã. Ei, ce rãspuns îmi aduci?LA FLÈCHE – Jupân Simon, mijlocitorul la care am fost îndreptat, spunecã s-a dat peste cap pentru dumneata ºi se jurã pe toþi sfinþii cã…CLÉANTE – O sã gãsesc ori nu cei cincisprezece mii de franci?LA FLÈCHE – Bineînþeles, dar cu anumite chiþibuºãrii. Uite o ciornã trimisãmijlocitorului nostru ca s-o cântãreºti înainte de a vã întâlni.LA FLÈCHE – „

Împrumutãtorul consimte sã primeascã o dobândã doar de cinci ºi jumãtate la sutã…”CLÉANTE – Numai cinci ºi jumãtate la sutã? Cinstit om, n-am ce spune!LA FLÈCHE – Asta cam aºa e.

„Dar cum împrumutãtorul de mai sus n-are asupra lui banii de care e nevoie, ºi e constrâns sã cearã ºi el de la altul cu douãzeci la sutã dobândã, urmeazã ca împrumutatul sã plãteascã dobânda de mai sus, pe deasupra celeilalte, ºtiut fiind cã împrumutãtorul s-a împrumutat numai pentru a face pe placul împrumutatului.”CLÉANTE – Cum? Ce cãmãtar! Asta face mai mult de douãzeci ºi cinci lasutã! Ce zgripþuroi! Dar, vai! Am nevoie de bani ºi trebuie sã primesc. Maie ceva?LA FLÈCHE – O adãugire de nimica toatã.

„Din cei cincisprezece mii de franci ceruþi, împrumutãtorul nu poate da decât zece mii de franci, în bani. Împrumutatul va primi pentru ce mai rãmâne mobile, stofe ºi scule, potrivit listei de mai jos ºi pe care împrumutãtorul de mai sus, de bunã-credinþã,i le-a preþuit cât mai puþin.”CLÉANTE – Ce înseamnã asta?LA FLÈCHE – Ascultã lista:

„ Mai întâi un pat de cinci coþi, împodobit pe margini cu horbotã de Ungaria, cusutã frumos pe o panglicã mãslinie, împreunã cu ºase scaune ºi o învelitoare la fel, cãptuºite cu mãtãsicã în ape roºii ºi albastre.”

„ Pe urmã, un brâu de jur-împrejurul patului, din borangic de Aumale, trandafiriu,încreþit ºi cu ciucuri la fel.”CLÉANTE – Ce sã fac cu toate astea?LA FLÈCHE – Aºteaptã.

„O masã mare de lemn de nuc, cu douãsprezece picioare rãsucite, care se lungeºte din douã pãrþi, ºi înzestratã cu douãsprezece scaune fãrã speteazã.”CLÉANTE – Dar ce-mi trebuie mie astea?LA FLÈCHE – Un pic de rãbdare.

„Un cuptor de cãrãmizi, cu douã vedre ºi trei cãldãri, foarte potrivit pentru cei ce se îndeletnicesc cu fiertul rachiului.”CLÉANTE – M-apucã nebunia!LA FLÈCHE – Uºurel, stãpâne!

„ Pe urmã, o piele de ºopârlã de trei coþi ºi jumãtate, umplutã cu paie – podoabã plãcutã de spânzurat în tavan…”

CLÉANTE – Ticãlosul, omul dracului, lovi-l-ar ciuma! Nu se mulþumeºtecu dobânda lui spurcatã, mã sileºte sã-i mai cumpãr, pentru trei mii delivre, boarfele ºi cioburile pe care le-a strâns? ªi eu trebuie sã primesc! Mi-aînfipt, nemernicul, cuþitul în beregatã! Uite la ce duce blestemata dezgârcenie a pãrinþilor! ªi se mai ºi mirã unii cã le doreºti moartea.LA FLÈCHE – E drept cã tatãl dumitale ar scoate din sãrite pe omul celmai potolit de pe lume. Eu nu mã pricep la meºteºugul hoþilor, darmãrturisesc cã moº Harpagon îmi dã o poftã nebunã sã-l jefuiesc, cãci ziccã asta ar fi o faptã bunã!CLÉANTE – Dã-mi lista, sã mã mai uit pe ea.

27. Care sunt „chiþibuºãriile” privind împrumutul pe care vreasã-l facã Cléante?A) O ciornã a acordului de împru-mut scrisã într-o limbã neinteli-gibilã.B) Obligaþia de a primi o parte asumei în obiecte, în loc de banilichizi, pe lângã dobânda de 25,5%.C) O dobândã de 5% majoratã la

20% dacã se întârzie scadenþa.D) Obligaþia de a primi un sfert dinvaloarea împrumutului într-o altãformã decât numerar.E) O scrisoare de valoare falsã ºio ciornã a împrumutului.

28. Identificã sursele comicu-lui din prima scenã a celui de-aldoilea act. Identificã enunþul greºit:A) Comicul de limbaj prin repe-tarea cuvintelor din familia verbului„a împrumuta”.

B) O listã lungã de obiecte inutilecontrastând cu disperarea luiCléante.C) Maniera ironicã prin care LaFlèche îi prezintã ciorna lui Cléante.D) Lipsa de reacþie a lui Cléante.E) Termenii sarcastici în care esteredactatã ciorna.




C L A S E L E

X I - X I I

SCENA 2 Jupânul SIMON, HARPAGON, CLÉANTE,

LA FLÈCHE, în fundul scenei

JUPÂNUL SIMON – Tânãrul are mare nevoie de bani, aºa încât e lacheremul nostru.HARPAGON – Nu e nimic de temut cu tânãrul acela? Îi cunoºti numele,averea, familia?JUPÂNUL SIMON – Ce ºtiu, e cã face parte dintr-un neam ales ºi bogat,cã nu are mamã ºi cã tatã-sãu o sã fie mort în opt luni de zile, cel mult.HARPAGON – Asta e ceva.LA FLÈCHE (încet, cãtre Cléante) – Ce înseamnã asta? Jupân Simon stãde vorbã cu tatãl dumitale?CLÉANTE (încet, cãtre La Flèche) – Nu cumva m-ai vândut ºi tu?JUPÂNUL SIMON (lui La Flèche) – Cum? V-aþi ºi înfiinþat? Cine v-a spuscã aici ºade? (Cãtre Harpagon) Sã nu bãnuiþi cumva, domnule, cã eule-am dezvãluit cine sunteþi. ( Arãtând spre Cléante) Dumnealui doreºte sãse împrumute…HARPAGON – Cum, spânzuratule, te dedai la asemenea ruºinoase îndeletniciri?CLÉANTE – Cum, tatã, întreprinzi asemenea ruºinoase negustorii?

(Jupânul Simon ºi la La Flèche se îndepãrteazã)HARPAGON – Vrei sã ajungi pe drumuri, prin aºa împrumuturi criminale?CLÉANTE – Dumneata vrei sã te îmbogãþeºti prin camãtã deºãnþatã?HARPAGON – Îndrãzneºti sã te arãþi în ochii mei?CLÉANTE – Dar dumneata, cum îndrãzneºti sã te arãþi în ochii lumii?HARPAGON – Nu þi-e ruºine sã te arunci în cheltuieli nebuneºti ºi sãrisipeºti avutul agonisit cu atâta trudã de pãrintele tãu?CLÉANTE – Iar dumneata nu roºeºti când îþi terfeleºti numele, jertfindcinste ºi faimã pentru setea de a strânge bani, întrecând ºmecheriile decare se folosesc cei mai ticãloºi cãmãtari?HARPAGON – Piei din ochii mei, pungaºule!CLÉANTE – Care e mai pungaº, dupã pãrerea dumitale? Cel care ia bani

fiindcã are nevoie, sau cel care furã banii cu care n-are ce face?HARPAGON – Pleacã, nu mã scoate din sãrite!

SCENA 3 FROSINE, HARPAGON

FROSINE – Domnule …HARPAGON – Aºteaptã o clipã. Mã întorc sã stãm de vorbã. (Aparte)Trebuie sã dau o raitã pe la banii mei.

SCENA 4 LA FLÈCHE, FROSINE

FROSINE – Tu eºti, La Flèche, sãracul de tine?LA FLÈCHE – Cum, tu eºti Frosine? Ce cauþi aici?

FROSINE – Ce fac în toate pãrþile: dau oamenilor o mânã de ajutor, ºi tragcât mai mult câºtig din darurile mele. ªtii ºi tu cã pe lumea asta trebuie sãtrãieºti cu dibãcie, ºi cã unora cerul nu le-a dat alte venituri decât prefãcãtoriaºi deºteptãciunea.LA FLÈCHE – Ai pus ceva la cale cu moº Harpagon? Þi-o spun verde cã banul lui nu-l vezi uºor. Oricât l-ai îndatora, nu e chip sã-l faci sã-ºi dezlege bãierile pungii. Laude, cinstire, bunãvoinþã la vorbe, prietenie – cât pofteºti.Dar bani, sã-þi iei nãdejdea!FROSINE – Da, dar sunt anumite trebºoare care aduc cât nu gândeºti.LA FLÈCHE – Vãd cã nu-l cunoºti pe Harpagon. Pun rãmãºag cã n-ai sã-lînduioºezi, când e vorba de bani. Poþi sã crãpi, cã nu-l clinteºti! Iubeºte banul mai mult decât bunul nume, cinstea ºi virtutea, ºi când vede pe unul

cerând, e ca ºi cum l-ai izbi de moarte… Dar uite-l; eu mã duc.

29. Identificã aspectul comic aldialogului dintre tatã ºi fiu:A) Apelativele pe care Cléante i leadreseazã lui La Flèche: „pun-gaºule”, „spânzuratule”.B) Modul în care Harpagon îºi prezintã familia: nu am mamã ºitata o sã fie mort în opt luni de zile,cel mult.C) Modul ironic în care fiul para-frazeazã replicile tatãlui.D) Indicaþiile scenice oferite de autor.E) Modul în care sunt descriºiCléante ºi tatãl sãu: Harpagon „ia bani fiindcã are nevoie”, iar Cléante„furã banii cu care nu are ce face”.

30. De ce este supãrat Harpagon pe fiul sãu?A) Pentru cã nu i-a spus cã arenevoie de bani.B) Pentru cã l-a minþit cã se vacãsãtori cu vãduva.C) Pentru cã voia sã ia bani de la uncãmãtar primejduindu-i astfel averea.D) Pentru cã e hoþ.E) Pentru cã l-a ameninþat cumoartea.

31. De ce e supãrat Cléante petatãl sãu în scena 2?A) Pentru cã Harpagon este un

cãmãtar fãrã scrupule.B) Pentru cã îl sileºte sã secãsãtoreascã pentru bani.C) Pentru cã îi face moralã.D) Pentru cã vrea sã-i sufle iubita.E) Pentru cã îl þine nemâncat.

32. Facem cunoºtinþã cu Frosine,cea care mijloceºte cãsãtoria lui Har- pagon. Care afirmaþie este corectã?A) Frosine se autocaracterizeazãcu onestitate.

B) Frosine este circumspectã în privinþa succesului ei în afacerea cuHarpagon.C) Frosine vrea sã-l cucereascã peHarpagon ºi sã-l determine sã o iade nevastã.D) Frosine seamãnã cu Cléante prin aceea cã încearcã sã-ºi atingãscopurile prin linguºirea luiHarpagon.E) Frosine seamãnã cu La Flèche

prin aceea cã nu se dã în lãturi sãspeculeze pe oricine are ocazia.




C L A S E L E

X I - X I I

SCENA 5 HARPAGON, FROSINE

HARPAGON (încet) – Totu-i la loc! (Tare) Ei, Frosine, ce veste?FROSINE – Doamne, ce bine arãtaþi. ªi aveþi un obraz care plesneºte desãnãtate! De când vã ºtiu, n-aþi arãtat atât de falnic. Cunosc bãieþi de treizecide ani care aratã mai bãtrâni ca dumneavoastrã!HARPAGON – Am ºaizeci bãtuþi pe muchie.

FROSINE – Ia uite vorbã! Sunteþi în floarea vârstei.HARPAGON – Dar douãzeci mai puþin n-ar strica, dupã pãrerea mea.FROSINE – Glumiþi, domnule. Sunteþi fãcut dintr-o plãmadã specialã; o sãtrãiþi pânã la o sutã de ani. Aveþi toate semnele. Uite, dunga de viaþã lungã,între sprâncene.HARPAGON – Cum merg treburile noastre?FROSINE – Ce mai întrebaþi? Ce-am pus eu la cale ºi n-a mers? Mamafetei e bucuroasã sã se înrudeascã cu dumneavoastrã. Am poftit-o pe fiicã-saazi la cununia lui Élise, ºi a primit imediat, dac-o aduc eu.HARPAGON – Ai adus vorba de zestre? C-apoi sã mã-nsor fãrã sã primescnimic, nu se face!FROSINE – Fãrã grijã! Mariane v-aduce douãsprezece mii de livre venit.HARPAGON – Douãsprezece mii?FROSINE – Mai întâi e crescutã în sãrãcie ºi nu e mofturoasã la mâncare.E obiºnuitã sã se hrãneascã cu salatã, cu lapte, cu brânzã ºi cu cartofi, ºiasta înseamnã o economie pe an de cel puþin trei mii de franci. Pe lângãasta, nu se gândeºte decât sã fie curat îmbrãcatã, nu-i plac veºminteleîmpodobite; prin urmare, încã patru mii de livre puse deoparte. Mai apoiare groazã de jocurile de cãrþi, lucru deloc obiºnuit azi. E una la noi înmahala care a pierdut la cãrþi douãzeci de mii de franci! Dar sã nu luãmdecât pe sfert! Cinci mii de la joc, patru mii de la îmbrãcãminte ºi giuvaeruri,asta face nouã mii de livre. Cu cei trei mii de fraci economisiþi de la mâncare, poftim cã s-au fãcut douãsprezece mii de franci!

HARPAGON – Socoteala ta n-are niciun temei. N-am sã m-apuc sã dauînscris pentru ce n-am primit. Aºa cã ceva tot trebuie sã mi se dea.FROSINE – Vi se dã îmbelºugat. Mi-au pomenit amândouã de o þarã încare au avere.HARPAGON – Asta rãmâne de vãzut. Mã mai neliniºteºte ºi tinereþea fetei.Tare mã tem cã n-o sã-i fiu pe plac la vârsta mea.FROSINE – Sã ºtiþi cã nu-i poate suferi pe tineri! Bãtrânii o farmecã cudeosebire ºi nu care cumva sã faceþi pe tânãrul cu ea. Acum patru luni arupt logodna cu un bãrbat, fiindcã aflase cã n-are decât cincizeci de ani ºin-a pus ochelarii ca sã semneze actul de cãsãtorie.HARPAGON – Numai din pricina asta?FROSINE – Numai.HARPAGON – Asta-i minunat! Nici nu ºtii ce bucuros sunt. Drept sã spun,dacã eram femeie, nici mie nu mi-ar fi plãcut tinerii!FROSINE – Vã cred! Mã întreb cum s-ar putea sã te îndrãgosteºti deasemenea lighioane lipsite de înþelepciune ºi de adevãratã frumuseþe?HARPAGON – Gãseºti cã arãt bine?FROSINE – Cum, dar sunteþi minunat. Nu se poate ceva mai frumos. Faceþicâþiva paºi... Poftim, trup bine legat, mlãdios, fãrã niciun beteºug.HARPAGON – D-asta m-a ferit Dumnezeu. Doar din când în când mãþine-n coºul pieptului...FROSINE – Ah, sã ºtiþi cã tusea dumneavoastrã e plinã de gingãºie!HARPAGON – Chiar aºa?

33. Harpagon are douã temerireferitoare la plãnuita lui cãsãtorie.Identificã-le!A) Nu se încrede în dibãcia luiFrosine ºi nu-i convine onorariul

piperat al acesteia.B) Este neliniºtit pentru urâþeniaºi pentru beteºugurile fetei.C) E suspicios cã Mariane ar vreasã punã mâna pe averea lui ºi cã artrebui sã-i întreþinã întreaga familie.D) Nu-i convine cã Mariane nu arezestre ºi cã, fiind tânãrã, ar puteasã nu-l accepte din cauza dife-renþei de vârstã.E) Se teme cã Élise ºi Cléante n-o

vor accepta pe tânãra mamã vitregãºi vor fugi de lângã el înainte de a learanja niºte cãsãtorii avantajoase.

34. În dialogul cu Harpagon,Frosine încearcã sã-ºi obþinã banii pent ru se rv ic ii le de mij lo ci re prestate. Cum procedeazã de fapt?A) Îl manipuleazã pe bãtrân cuvorbe dulci pânã ce acesta cedeazãºi îi dã onorariul cerut.B) Inventeazã câte o povestefavorabilã pentru fiecare dintreslãbiciunile pe care le descoperã

la Harpagon.C) Îl ºantajeazã pe Harpagon pentru a-ºi obþine banii promiºi.D) Face socoteli dupã reguli numaide ea ºtiute ºi îl pãcãleºte pe bãtrânul îndrãgostit.E) Renunþã la prefãcãtorie cândvede cã Harpagon i-a aflat intenþiile.




C L A S E L E

X I - X I I

FROSINE – Chiar aºa, zãu. ªi-acum, domnule, am o rugãminte. Pierd un proces din lipsã de bani. (Harpagon se încruntã) M-aþi putea ajuta sã-lcâºtig? Nu-mi trebuie mult! A, nu vã puteþi închipui ce fericitã o sã fieMariane când v-o vedea! (Harpagon ia o înfãþiºare veselã) Guleraºul ãsta bãtrânesc, socot cã o sã se înnebuneascã dupã el! Iar procesul e tare important pentru mine. (Harpagon se încruntã din nou) Dacã-l pierd, rãmân pe drumuri. A, dar n-aþi vãzut-o când i-am vorbit de dumneavoastrã!(Harpagon se lumineazã iar la faþã) Strãlucea de-a dreptul.HARPAGON – Ei, bravo, Frosine.FROSINE – Atunci, vã rog, ajutaþi-mã cu cât puteþi. ( Harpagon se întunecã din nou) Am sã vã fiu în veci recunoscãtoare.HARPAGON – Mã duc, am treburi importante acum.FROSINE – Mã jur, domnule, cã un mic ajutor…HARPAGON – Mã cheamã... Pe curând...FROSINE (singurã) – Mânca-te-ar ciorile, câine râios, lua-te-ar sã te ia despurcat! Scârbosul, nu s-a dat bãtut! Dar nu mã las nici eu cu una, cu douã!

ACTUL IIISCENA 1

HARPAGON, CLÉANTE, ÉLISE, VALÈRE, Jupâneasa CLAUDE, Jupânul JACQUES, BRINDAVOINE, LA MERLUCHE

HARPAGON – Veniþi încoace, ca sã ºtiþi fiecare ce aveþi de fãcut. JupâneasãClaude, sã faci curat peste tot, dar sã nu freci prea mult mesele ºi scaunele,cã se tocesc. În timpul ospãþului, sã ai grijã de butelcile cu vin; dacã disparevreuna, þi-o opresc din simbrie. Dumneata, Brindavoine, ºi dumneata, LaMerluche, sã turnaþi de bãut la musafiri, dar numai când vedeþi cã le e sete.Nu-i îndemnaþi la bãuturã. Aºteptaþi întâi sã vã cearã de mai multe ori ºi nuuitaþi sã serviþi apã din belºug. Tu, fata mea, sã fii cu ochii în patru sã nudisparã farfuriile. Dar, mai ales, s-o primeºti cum se cuvine pe iubita mea.ÉLISE – Am înþeles, tatã.HARPAGON – Pe dumneata, domniºorule, am sã te iert pentru boroboaþade adineauri, dar te poftesc sã nu te uiþi urât la Mariane.CLÉANTE – Eu? Sã mã uit urât? Pentru ce?HARPAGON – ªtiu eu ce gândesc copiii când li se însoarã pãrinþii ºi cu ceochi privesc pe mamele vitrege! Dacã vrei sã uit cu desãvârºire pocinogulîn care era sã mã vâri, poartã-te frumos.CLÉANTE – Cinstit, tatã, nu pot fãgãdui sã mã prefac fericit cã o sã-mi fiemamã vitregã. Dar, ca s-o primesc cu prietenie ºi sã mã arãt voios cã ovãd, asta da, promit cu dragã inimã.HARPAGON – Acuma, jupâne Jacques! Ne pregãteºti bucate alese, nu-i aºa?JUPÂNUL JACQUES – Dacã-mi daþi bani destui.HARPAGON – La dracu’! Bani ºi iar bani! Aºa o þineþi întruna! Ce vã

frãmântã pe voi e doar banul!VALÈRE – De când sunt n-am auzit rãspuns mai obraznic! Ce mare lucrusã dai o masã copioasã, dacã ai bani mulþi! Dar dacã eºti om isteþ, facimasã bunã cu bani puþini.JUPÂNUL JACQUES – Masã bunã cu bani puþini? V-aº fi foarte îndatorat,domnule intendent, dacã mi-aþi împãrtãºi ºi mie secretul dumneavoastrã.HARPAGON – Spune mai curând ce-þi trebuie. O sã fim opt sau zece –dar sã pregãteºti pentru opt. Când e de mâncare pentru opt, se mai gãseºteºi pentru zece.JUPÂNUL JACQUES – Atunci, patru soiuri de ciorbe, cinci feluri degustãri... mâncãruri? Sã vedem…HARPAGON – Tâlharule, îmi cheltuieºti tot avutul! Ce îþi închipui, cã am

poftit un oraº întreg?

35. Care este rolul indicaþiilorscenice din ultima parte a dialo-gului dintre Frosine ºi Harpagon?A) Sã demonstreze cititorului com- plexitatea personajului Harpagon.B) Sã creeze comic ilustrând reac-þiile contrare ale acestuia.C) Sã evidenþieze diferenþa dintreiubirea sincerã a lui Harpagon ºiluciditatea sa de cãmãtar.D) Sã arate cã strategia lui Frosinea dat rezultate ºi a obþinut ce doreade la Harpagon.E) Sã nedumereascã publicul.

36. Actul III începe cu pregã-tirile de ospãþ pe care le faceHarpagon. El are un set de sarcini

precise pentru fiecare. De ce?A) Servitorii nu au practica nece-sarã pentru cã sunt noi în slujbã.B) Harpagon vrea sã-ºi impre-sioneze oaspeþii cu bogãþia lui.C) Harpagon doreºte sã o impre-sioneze pe Mariane cu manierelesale nobile.D) Vrea sã se asigure cã musafiriivor primi mâncare ºi bãuturã din belºug.E) Se teme cã va cheltui prea mult

dacã toþi cei implicaþi nu sunt þinuþidin scurt.

37 . Scena pregãtirilor estecomicã prin:A) ritm – toþi vor sã-i facã pe placºi se învârtesc bezmetic, în ciudaordinelor primiteB) abordare cantitativã – Harpa-gon vizeazã un ospãþ „2 în 1” (logod-na lui, cununia lui Élise) cu multefeluri de mâncare extravaganteC) contrast – doreºte ospãþ marecu investiþie minimãD) contrast – modalitatea ireveren-þioasã prin care se adreseazãcopiilor ºi aceea reverenþioasã faþãde servitoriE) jocuri de limbaj – Harpagon îi pune pe toþi la treabã cu discursulsãu elevat




C L A S E L E

X I - X I I

VALÈRE – Vrei sã plesneascã musafirii de atâtea feluri? Doar n-am poftitoamenii ca sã-i ucidem! Întreabã doctorii ºi ai sã vezi cã e periculos sã teîndopi peste mãsurã. Dovedeºti prietenie musafirilor, când mâncarea euºoarã. Stãpâne, lãsaþi ospãþul în seama mea.HARPAGON – Ar trebui ceva obiºnuit, dar care sã-i sature: fasole cu ociozvârtã de berbec gras ºi tocãturã cu garniturã de castane fierte..., darºtii, din belºug...VALÈRE – Lãsaþi pe mine.JUPÂNUL JACQUES – Stãpâne, nu-i bucãtar, nu se pricepe. Domnul intendentnu face decât sã se dea bine pe lângã dumneavoastrã. E un lingãu ticãlos.HARPAGON – Ascultã, jupâne, ai fi gata sã-mi spui tot ce se vorbeºtedespre mine?JUPÂNUL JACQUES – Numai sã nu vã supãraþi.HARPAGON – Aº, cum sã mã supãr. Mi-ar face plãcere sã ºtiu ce vorbescoamenii despre mine.JUPÂNUL JACQUES – Dacã ziceþi, poftim. Toþi îºi bat joc de dumneavoastrã,se întrec care mai de care sã vã bârfeascã ºi povestesc fel de fel de basme desprezgârcenia dumneavoastrã. Unii spun cã tipãriþi calendare unde zilele de postsunt trecute în numãr îndoit, ºi cã vã siliþi oamenii sã le þinã, ca sã economisiþi cev-ar costa mâncarea de dulce. Alþii, cã le cãutaþi nod în papurã servitorilor – bacã sunt leneºi, ba cã rãspund — ca sã nu le plãtiþi simbria. Altul spune cã aþi fost prins într-o noapte furând cu mâna dumneavoastrã ovãzul cailor, aºa cã vizitiulv-a croit straºnic cu biciul. Sunteþi râsul ºi batjocura tuturor; nu vã spun decâtzgârcitul care-ºi mãnâncã de sub unghie, scârbosul ºi cãmãtarul.HARPAGON (bãtându-l pe jupânul Jacques) – Eºti un nãtâng ºi un pãcãtos,un pezevenghi ºi un neruºinat! Învaþã cum sã vorbeºti.

SCENA 2 Jupânul JACQUES, VALÈRE

VALÈRE – Dupã câte vãd, jupâne Jacques, costã cam scump sã spui adevãrul.JUPÂNUL JACQUES – Ascultã, domnule nou-venit care faci pe grozavul,nu e treaba dumitale! Sã râzi de ciomegele pe care le vei primi dumneata pe spinare, nu de-ale mele.

SCENA 3 FROSINE, MARIANE, JUPÂNUL JACQUES

FROSINE – Ascultã, jupâne Jacques, stãpânul e acasã?JUPÂNUL JACQUES – Dar unde sã fie?FROSINE – Spune-i, te rog, cã-l aºteptãm aci.

SCENA 4 MARIANE, FROSINE

MARIANE – Vai, Frosine, nu mã simt în apele mele, chiar mã tem sã-l vãd.FROSINE – Ghicesc, dupã înfãþiºarea ta, cã tânãrul bãlai despre care mi-aivorbit, nu-þi iese din minte.MARIANE – Nu tãgãduiesc.FROSINE – Ai aflat cine e?MARIANE – Nu. Dar ºtiu cã inima mea e cu el ºi, dacã aº putea sã aleg, peel l-aº lua.FROSINE – Ei, ei, fatã dragã, tinereii ãºtia sunt plãcuþi la înfãþiºare, dar ceimai mulþi sunt sãraci ca niºte ºoareci de bisericã. Pentru tine e mai bine sãte mãriþi cu un bãtrân care-þi dã bani mulþi. Gândeºte-te cã poate muricurând ºi atunci o sã poþi sã te mãriþi cu altul ºi uiþi de tot ce-ai îndurat.MARIANE – Doamne, Dumnezeule! Nu e prea cinstit sã doreºti sau sãaºtepþi moartea cuiva, ca sã fii fericitã.

FROSINE – Ssst. Uite-l cã vine!MARIANE – Vai, Frosine, ce sluþenie!

38. De ce mãnâncã bãtaie jupânJacques?A) Pentru cã îl previne pe Harpagonasupra caracterului lui Valère.B) Pentru cã dezvãluie intenþiileascunse ale intendentului.C) Pentru cã se rãzvrãteºte împo-triva poruncilor lui Harpagon.D) Pentru cã se ceartã cu Harpagon.E) Pentru cã îi spune lui Harpagonce se zvoneºte despre el.

39. Ce o frãmântã pe Marianeîn scena 4?A) O problemã moralã – vrea sãse mãrite cu Harpagon pentru cãe bãtrân ºi o sã-l moºteneascã.B) O problemã sentimentalã – eîndrãgostitã de altcineva.C) Ideea unei mezalianþe – ea e ofatã sãracã, iar Harpagon e unnobil bogat.D) O problemã esteticã – e preafrumoasã pentru a se mãrita cuHarpagon.E) O dilemã – nu ºtie pe cine sã

aleagã ca soþ.




C L A S E L E

X I - X I I

SCENA 5 HARPAGON, FROSINE, MARIANE

HARPAGON – Bunã seara, frumoaso! (Cãtre Frosine) Frosine, de ce nuspune nimic; oare nu-i pare bine cã mã vede?FROSINE – S-a zãpãcit, vãzându-vã.HARPAGON – Mititico scumpã, uite pe fiicã-mea care vine sã-þi ureze bun sosit.

SCENA 6 ÉLISE, HARPAGON, MARIANE, FROSINE

MARIANE – Vã rog sã mã iertaþi, domniºoarã, cã nu v-am cãutat de la început.ÉLISE – Se cuvenea ca eu sã vã întâmpin. Mã iertaþi.MARIANE (încet Frosinei) – Uf, nesuferit mai e!HARPAGON (încet Frosinei) – Ce spune frumuºica?FROSINE – Cã te gãseºte fermecãtor.MARIANE (aparte) – Nu mã mai pot stãpâni...HARPAGON – Uite ºi pe fiu-meu.MARIANE (aparte Frosinei) – Frosine, ce întâmplare! E tocmai tânãruldespre care þi-am vorbit!

FROSINE (cãtre Mariane) – Nãstruºnicã nimerealã!

SCENA 7CLÉANTE, HARPAGON, ÉLISE, MARIANE, FROSINE

CLÉANTE (cãtre Mariane) – Ca sã vorbesc deschis, nu vã pot descrieuimirea mea când tatãl meu mi-a adus la cunoºtinþã ceea ce urmãreºte.MARIANE – La fel aº putea spune ºi eu. Întâlnirea noastrã neaºteptatãm-a mirat ºi pe mine.CLÉANTE – Mã bucur din inimã cã am prilejul sã vã vãd. Dar nu suntdeloc fericit la gândul cã o sã-mi fiþi mamã vitregã. Vorbele mele pot pãrea poate grosolane; dar sunt încredinþat cã dumneavoastrã le veþi judeca dupã

cum se cuvine.HARPAGON – Ia uite obrãznicie! Altceva nu putea sã-i spunã?MARIANE – Simt la fel ca dumneavoastrã ºi, dacã nu sunteþi încântat sãvã fiu mamã vitregã, apoi nici eu, la rândul meu, nu sunt fericitã sã vãsocotesc fiul meu. Dacã n-aº fi silitã, n-aº consimþi la o cãsãtorie care vãumple de mâhnire.HARPAGON – Bine-i face! La vorbe prosteºti rãspunde la fel! Îþi cer euiertare, frumoaso, pentru neobrãzarea lui fiu-meu.MARIANE – Mi-a plãcut mãrturisirea lui. ªi dacã vorbea altfel, l-aº fi preþuit mai puþin.HARPAGON – Ei, lasã, lasã. Fiule, te poftesc sã schimbi vorba.CLÉANTE – Prea bine. (Cãtre Mariane) Îngãduiþi-mi ca, în locul tatãlui

meu, sã vã mãrturisesc cã n-am vãzut pe lume fiinþã mai fermecãtoare, cãnu e fericire mai mare decât sã fie cineva iubit de dumneata, ºi cã a tenumi soþul dumitale e o soartã atât de fericitã, încât aº schimba-o bucuroscu aceea a împãraþilor.HARPAGON – Ei, domol fiule... mai domol.CLÉANTE – Dar eu vorbesc în numele dumitale, tatã. Domniºoarã, aþivãzut ce scântei aruncã diamantul din degetul lui taicã-meu?MARIANE – Adevãrat, scapãrã de-þi ia ochii.CLÉANTE (scoate inelul ºi i-l întinde Marianei) – Uitaþi-vã la el mai de aproape...MARIANE – Într-adevãr, e minunat! Ce ape... ce scântei... (Vrea sã-l înapoieze.)CLÉANTE (se aºazã în dreptul ei) – O, nu, domniºoarã. E atât de frumoasã

mâna pe care-o împodobeºte. Opriþi-l! Tatãl meu vi-l dãruieºte!

40. Când a intrat prima datãMariane în scenã?A) în Actul I, scena 2B) în Actul II, scena 3C) în Actul II, scena 4D) în Actul III, scena 3E) în Actul III, scena 4

41. De ce vorbesc ºi Marianeºi Harpagon prin intermediul luiFrosine în scena 6?A) Pentru cã cei doi nu vorbescaceeaºi limbã, iar Frosine traduceconversaþia dintre ei.B) Pentru cã s-au zãpãcit, ca laorice primã întâlnire.

C) Pentru ca efectul comic sã fieamplificat.D) Pentru cã nu cunosc uzanþeleepocii.E) Pentru cã aºa fusese înþelegerea.

42. De ce îi spune Cléante di-rect Marianei cã nu se bucurã defaptul cã va deveni mama savitregã?A) Pentru cã preferã grosolãnia înlocul linguºirilor.B) Pentru cã e supãrat pe ea.C) Pentru cã i-a fãcut o promisiunetatãlui sãu.D) Pentru cã vrea sã-l ºantajeze peHarpagon sã-i dea banii de careare nevoie.E) Pentru cã e sincer ºi doreºte sãîi comunice fetei cã o iubeºte.

43. Cum de ajunge Cléante sã îifacã Marianei declaraþii în public?A) Profitã de cerinþa tatãlui sãu pentru a rãspunde încurajãrii luiMariane.B) Pentru a o scoate pe Marianedin încurcãturã.C) Pentru a-l scoate pe Harpagondin încurcãturã.D) Pentru a-i oferi un exemplu decurtoazie lui Valère.E) Pentru cã bãiatul ºi-a pierdut

minþile.




C L A S E L E

X I - X I I

HARPAGON – Eu?CLÉANTE – Aºa e, tatã, cã o rogi pe domniºoara sã-l primeascã, din dragoste pentru dumneata?HARPAGON (aparte) – Turbez!MARIANE – Ar însemna din partea mea...CLÉANTE (împiedicând-o pe Mariane sã înapoiezeinelul) – Ascultaþi-mã ce spun, l-aþi jigni...HARPAGON (aparte) – Dracu’ sã te ia!CLÉANTE – Uite-l ce supãrat e cã nu primiþi.HARPAGON (încet, cãtre fiu-sãu) – Ticãlosule!CLÉANTE – Vreþi sã-l apuce deznãdejdea?HARPAGON (încet, cãtre fiu-sãu, ameninþându-l) –Cãlãule!CLÉANTE – Tatã, vezi cã eu n-am nicio vinã. Fac ce pot ca s-o hotãrãscsã-l primeascã, dar ea se încãpãþâneazã.HARPAGON (izbucneºte) – Spânzuratule!CLÉANTE – Domniºoarã, tatã-meu mã ceartã din pricina dumneavoastrã.HARPAGON (strâmbându-se cumplit) – Pungaºule!FROSINE – Doamne, Doamne, ce de mofturi! Pãstreazã inelul, fã-i pe plac!!

MARIANE – Ca sã nu vã necãjiþi, îl primesc.SCENA 8

HARPAGON, BRINDAVOINE

BRINDAVOINE – Stãpâne, a venit un om.HARPAGON – Spune-i cã n-am timp.BRINDAVOINE – Zice cã v-aduce niºte bani.HARPAGON – Mã iertaþi. Mã întorc imediat.

ACTUL IVSCENA 1

CLÉANTE, MARIANE, ÉLISE, FROSINE

CLÉANTE – Suntem singuri acum, putem sta de vorbã în liniºte.ÉLISE – Domniºoarã, fratele meu mi s-a destãinuit. ªi înþeleg suferinþele prin care treceþi. Aºa cã, sunt gata sã te ajut dupã puterile mele.MARIANE – Îþi mulþumesc din suflet, domniºoarã, prietenia dumitale mãva ajuta sã-mi îndur soarta.FROSINE – Ei, poftim, ce mai copii nefericiþi. De ce nu mi-aþi spus ºi mie?Gãseam eu o ieºire. Aº fi ºtiut cum sã înlãtur primejdia ºi lucrurile n-ar fiajuns unde se gãsesc acum.CLÉANTE – Frosine, buna noastrã Frosine, vrei sã ne ajuþi?FROSINE – Mai întrebi? Din toatã inima, pe care Dumnezeu nu mi-a dat-ode piatrã. Sã ºtiþi cã am o mare bucurie când dau peste fiinþe care se iubesc

cu adevãrat. Ia sã vedem, ce-ar fi de fãcut?CLÉANTE – Te rog, gândeºte-te.MARIANE – Sfãtuieºte-ne...ÉLISE – Nãscoceºte...FROSINE (cãtre Mariane) – Mama dumitale e femeie cu scaun la cap ºi os-o convingem sã dãruiascã fiului ceea ce a consimþit sã dea tatãlui. (CãtreCléante) Tatãl dumitale e buba.CLÉANTE – Neîndoios.FROSINE – Lucrul cel mai nimerit ar fi sã-l facem sã n-o mai vrea peMariane. Ar trebui sã-i gãsesc o femeie mai coaptã, care sã treacã dreptcucoanã de neam, i-aº ticlui eu un nume de contesã venitã din Bretagne.

Pe urmã, mã pricep eu sã-l fac pe Harpagon sã creadã cã e bogatã, cã arecase ºi acareturi, sute de mii bani gheaþã. ªi-l mai rãsucesc sã creadã cã e

44. Urmãreºte jocul de replici condus

de Cléante în jurul dia-mantului. Ce exprimã acesta?A) Incompetenþa discursivã a luiHarpagon.B) Dibãcia lui Cléante în utilizarea parafrazãrii (ca în momentul încare a aflat cã Harpagon e „împru-mutãtorul”).C) Iscusinþa discursivã a luiCléante care ne aminteºte de joculdublu al lui Valère atunci când o„potolea” pe Élise.D) Trufia lui Harpagon de a-i oferisãrmanei Mariane un inel prinintermediul unui mijlocitor.E) Obsesia tuturor pentru bunurilemateriale.

46. De ce iese Harpagon dinscenã, deºi este un moment demare tensiune pentru el?

A) Se retrage ca sã chibzuiascã larecuperarea diamantului.B) Iese ca sã ticluiascã planuri derãzbunare împotriva lui Cléante ºia Marianei.C) Diamantul poate fi lãsat deoparteo vreme, cãci eticheta cere sã-ºiîndrepte atenþia spre noul venit.D) Pentru moment, oaspeþii ºidiamantul pot sã aºtepte cãci ade-vãrata prioritate este banul.E) E atât de furibund încât trebuie

sã iasã la aer ca sã se calmeze.

45. În scena 7 din actul III,conflictul este declanºat de ........ .

A) intenþia lui Harpagon de a-ioferi Marianei o bijuterie preþioasãB) „scânteile” care apar întreHarpagon ºi MarianeC) cadoul pe care-l face Cléante luiMariane în ciuda împotrivirii tatãluiD) lipsa de reacþie a lui FrosineE) mofturile lui Mariane




C L A S E L E

X I - X I I

îndrãgostitã lulea de el ºi cã e gata sã-i dea toatã averea prin înscrisul decãsãtorie. Asta o sã-l facã sã renunþe la Mariane. Fiindcã bãtrânul o place,dar, mai presus de orice, iubeºte banul.CLÉANTE – Bravo, Frosine, iscusitã judecatã.FROSINE – Lãsaþi pe mine. Am o prietenã care-i taman ce ne trebuie.CLÉANTE – Îþi suntem recunoscãtori, Frosine. Te vom rãsplãti cu prisosinþã. Noi mergem acum la mama Marianei s-o înduplecãm.

SCENA 2 HARPAGON, CLÉANTE, MARIANE, FROSINE, ÉLISE

HARPAGON (aparte) – Ia te uitã, ia te uitã!!? Fiu-meu sãrutã mâna viitoareimame vitrege, iar viitoarea mamã vitregã îi dã voie. Mãi sã fie... ( Tare)Careta e gata. Mergeþi când doriþi la iarmaroc.CLÉANTE – Pot sã le însoþesc eu, tatã.HARPAGON – Te poftesc sã nu pleci. Pot sã se ducã ºisingure, noi avem de vorbit.

SCENA 3 HARPAGON, CLÉANTE

HARPAGON – Ce crezi despre Mariane?CLÉANTE – Ce cred?HARPAGON – Înfãþiºarea, portul, frumuseþea, duhul.CLÉANTE – Ca sã-þi spun drept, nu e mare scofalã.Înfãþiºarea e de mironosiþã, portul nu e grozav, iar frumuseþea,aºa ºi aºa. Duhul? Nimic deosebit. Nu vreau sã te dezgust de ea.Mariane sau alta, tot mamã vitregã rãmâne.HARPAGON – Acum o vreme vorbeai altfel...CLÉANTE – I-am zis cuvinte mãgulitoare ca sã-þi fiu pe plac.HARPAGON – Nu simþi pentru ea niciun soi de slãbiciune?CLÉANTE – Eu?HARPAGON – Spusele tale mã îndeamnã sã-mi schimb hotãrârea pe care

o luasem când am vãzut-o aici. Adineauri, când eram cu toþii aici, amînþeles cã o cãsãtorie între mine ºi o fatã atât de tânãrã e nepotrivitã. ªicum o cerusem ºi-mi pusesem în joc cuvântul, þi-aº fi dat-o þie.CLÉANTE – Mie?HARPAGON – Þie.CLÉANTE – În cãsãtorie?HARPAGON – În cãsãtorie.CLÉANTE – Uite tatã: e drept cã n-o iubesc, dar, ca sã-þi fac pe plac, mãhotãrãsc s-o iau de nevastã, numai ca sã nu te supãr.HARPAGON – Aflã cã sunt mai înþelept decât tine ºi nu vreau sã te silescsã-þi calci pe inimã.CLÉANTE – Iartã-mã. Aº face-o din dragoste pentru dumneata.

HARPAGON – Nu e bine. O cãsãtorie silitã nu e bunã.CLÉANTE – Ei, lasã, dragostea poate veni mai târziu.HARPAGON – Dacã ai fi iubit-o cu adevãrat, treacã de la mine, te lãsams-o iei de soþie în locul meu. Dar, pentru cã nu þi-e pe plac, mã întorc lahotãrârea mea dintâi ºi o opresc pentru mine.CLÉANTE – Tatã, adevãrul e cã o iubesc din ziua în care am vãzut-o la plimbare. Cã adineauri eram hotãrât sã-þi cer învoirea sã mã-nsor cu ea,dar destãinuirea dumitale m-a oprit, ca ºi teama sã nu te supãr.HARPAGON – Ai fost la ea acasã?CLÉANTE – Da, tatã.HARPAGON – De multe ori?CLÉANTE – De când o cunosc, cam de multe ori...HARPAGON – Ai fost primit bine?

47. La începutul actului IV,situaþia ia o nouã întorsãturã. Cautãenunþul inadecvat dintre varian-tele de mai jos:A) Mariane ºi Élise se împrietenesc.B) Tinerii încearcã sã gãseascã oscãpare, unindu-ºi forþele.C) Frosine pune la cale o nouãînºelãciune.D) Harpagon intrã la bãnuieli.E) Mariane îl înfruntã pe Harpagon.

48. Dialogul dintre tatã ºi fiudin scena 3 aratã cã:A) Tatãl îºi ia revanºa discursivã pentru jocul dublu din povesteadiamantului.B) Fiul este sincer pe tot parcursuldialogului ºi din aceastã cauzã cadeîn ghearele demonicului sãu tatã.C) Cléante doreºte sã-ºi îmbunezetatãl cu linguºiri pentru ca acestasã consimtã la cãsãtoria sa.D) Harpagon doreºte sã-ºi îmbu-neze fiul pentru ca acesta sã consimtã

la cãsãtoria sa.E) Tatãl se cãieºte pentru exceselesale ºi doreºte sã îºi sprijine fiul.




C L A S E L E

X I - X I I

CLÉANTE – Foarte bine. Dar fãrã sã spun cine sunt! De aci, uimirea deadineaori a Marianei.HARPAGON – ªi fata rãspunde dragostei tale?CLÉANTE – Cred cã ºi ea simte o oarecare aplecare cãtre mine...HARPAGON – Acestea fiind zise, bãiatule, te poftesc sã uiþi de patima ta.Sã nu te mai þii dupã ea, fiindcã o pãstrez pentru mine, iar dumneata sã teînsori cu cea pe care þi-am ales-o eu.CLÉANTE – Bine, tatã, þi-ai bãtut joc de mine! Atunci aflã cã eu nu renunþla dragostea mea ºi cã n-o sã mã dau în lãturi de la nimic pentru a þi-osmulge pe aceea pe care o vrei.HARPAGON – Maimuþoiule, ai de gând sã-mi pui beþe-n roate?CLÉANTE – Dumneata îmi pui beþe-n roate, fiindcã eu am cunoscut-omai întâi.HARPAGON – Atunci o sã mã cunoºti tu pe mine cu câteva beþe pe spinare.(Se iau la bãtaie)CLÉANTE – N-o sã mã las!

SFÂRªIT CONCURS

SCENA 4 Jupânul JACQUES, HARPAGON, CLÉANTE

JUPÂNUL JACQUES – Ei stãpâne... domniºorule, ce aveþi de gând? (Se pune între ei)HARPAGON – Neruºinatule! Sã vezi bãtaie!JUPÂNUL JACQUES (cãtre Cléante) – E tatãl dumitale... (Cãtre Harpagon) E fiul dumitale...HARPAGON – Jupâne Jacques, fii judecãtor ºi spune dacã n-am dreptate...JUPÂNUL JACQUES – Poftim, primesc. (Cãtre Cléante) Dumneata dã-te deoparte.HARPAGON – Îmi place o fatã ºi vreau s-o iau în cãsãtorie. Neruºinatul de colo spune cã ºi el o iubeºte. ªi ovrea de soþie, împotriva poruncilor mele.JUPÂNUL JACQUES – Asta nu se cuvine.HARPAGON – Aºa e! Urât ºi ruºinos cã un fiu se ia la întrecere cu tatãl sãu!JUPÂNUL JACQUES – Întocmai, stãpâne. Stai aici, cã mã duc sã-i spun. (Se duce la Cléante, care aºteaptã în

colþul opus al scenei)

49. Identificã personajele care,în diverse situaþii, mediazã relaþiiledintre personajele din piesã:A) Valère (între Élise ºi Harpagon),Jupânul Jacques (între Harpagonºi Frosine), Frosine (între Harpagonºi Mariane)B) Brindavoine (între Élise ºiCléante), Cléante (între Harpagonºi Mariane), Harpagon (între Valèreºi Élise)C) Mariane (între Frosine ºiHarpagon), Frosine (între Cléanteºi Mariane), La Flèche (întreValère ºi Élise)D) Valère (între Élise ºi Harpa-gon), Frosine (între Mariane ºiHarpagon), Jupânul Simon (întreHarpagon ºi Cléante)

E) Harpagon (între Élise ºiAnselme), La Flèche (întreHarpagon ºi Mariane), Élise (întreCléante ºi Mariane)

50. Identificã personajul a cãruicaracterizare nu este redatã în citatelede mai jos:1. „... este nobil, de viþã veche, blând ºi liniºtit, bun ºi înþelegãtor .”2. „ În fãptura dumitale, eu vãd frumoasele dumitale însuºiri... Nu

uit mãrinimia dumitale.”3. „... portul nu e grozav, iar frumuseþea, aºa ºi aºa. Duhul? Nimic deosebit.”4. „ Nu se poate ceva mai frumos...trup bine legat, mlãdios, fãrã niciun beteºug.”A) Valère B) Anselme C) ÉliseD) Mariane E) Harpagon




C L A S E L E

X I - X I I

CLÉANTE – Iubesc o fatã care rãspunde simþirii mele. Iar lui taicã-miu i se nãzãreºte cã o vrea de nevastã.JUPÂNUL JACQUES – Asta nu e frumos din partea lui.CLÉANTE – Cum de nu-i e ruºine? La vârsta lui!JUPÂNUL JACQUES – Ai dreptate. Foarte ruºinos din partea lui. Mã duc sã-i ºoptesc douã vorbuliþe. (Se întoarcela Harpagon) Stãpâne, bãiatul nu e chiar aºa de pornit cum s-ar crede. Mi-a destãinuit chiar cã îi pare rãu de toatãtãrãºenia, cã recunoaºte cã îþi datoreazã cinstire. Sã te porþi frumos cu el ºi sã-i cauþi o nevastã dupã placul lui.HARPAGON – Atunci spune-i cã, afarã de Mariane, poate alege orice altã fatã.JUPÂNUL JACQUES – Lasã-te în seama mea, stãpâne. (Merge la Cléante) Aflã cã tatãl matale nu e aºa zevzec precum îl crezi. E supãrat numai pe felul dumitale de a te purta cu el, aºa încât e gata sã-þi facã pe plac, dacã-ivorbeºti domol ºi-i arãþi respectul cuvenit.CLÉANTE – Spune-i cã dacã mi-o dã pe Mariane n-am sã-i mai ies din voie.JUPÂNUL JACQUES (cãtre Harpagon) – S-a fãcut. E gata sã primeascã tot ce ai spus.HARPAGON – Aºa, aºa.JUPÂNUL JACQUES (lui Cléante) – E numai bine. E încântat de fãgãduielile tale.CLÉANTE – Slavã Domnului!JUPÂNUL JACQUES – Acum apropiaþi-vã ºi staþi de vorbã cât poftiþi.CLÉANTE – Jupâne Jacques, o sã-þi fiu recunoscãtor toatã viaþa.JUPÂNUL JACQUES – Zãu dacã ai de ce, domniºorule...HARPAGON – Te-ai purtat frumos, jupâne, ºi meriþi o rãsplatã. Crede-mã, n-am sã uit.

(Bagã mâna în buzunar; jupânul Jacques crede cã-i dã rãsplata fãgãduitã, dar Harpagon scoate batista.)SCENA 5

CLÉANTE, HARPAGON

CLÉANTE – Te rog, tatã, sã mã ierþi.HARPAGON – Nu face nimic.CLÉANTE – ªi crede-mã cã-mi pare nespus de rãu...HARPAGON – Iar mie îmi pare nespus de bine cã þi-a venit mintea la cap.CLÉANTE – Îþi fãgãduiesc, tatã, cã nu voi uita niciodatã bunãtatea dumitale.HARPAGON – Iar eu îþi fãgãduiesc cã, orice mi-ai cere, îþi dau cu bucurie.CLÉANTE – Nu, nu-þi mai cer nimic, dupã ce mi-ai dãruit-o pe Mariane.HARPAGON – Ce? Cum? Cine þi-a spus cã þi-o dãruiesc pe Mariane?

CLÉANTE – Dumneata, tatã.HARPAGON – Eu?CLÉANTE – Bineînþeles cã dumneata...HARPAGON – Dimpotrivã, tu ai spus cã renunþi la ea.CLÉANTE – Eu?HARPAGON – Tu.CLÉANTE – Nici pomenealã.HARPAGON – N-ai fãgãduit tu cã nu te mai gândeºti la ea?CLÉANTE – Mã gândesc mereu ºi pentru totdeauna.HARPAGON – Iar începi, ticãlosule?CLÉANTE – Nimic n-o sã mã schimbe.HARPAGON – Atunci ºtiu ce-mi rãmâne de fãcut.

CLÉANTE – Fã ce pofteºti.HARPAGON – Sã nu te mai arãþi în faþa mea.CLÉANTE – Foarte bine.HARPAGON – Mã lepãd de tine.CLÉANTE – Leapãdã-te.HARPAGON – Te dezmoºtenesc.CLÉANTE – Fã cum pofteºti.

SCENA 6 LA FLÈCHE, CLÉANTE

LA FLÈCHE (vine din grãdinã cu o casetã ) – Stãpâne, bine cã te gãsesc! Vino cu mine!CLÉANTE – Ce e?

LA FLÈCHE – Vino cu mine, repede.




C L A S E L E

X I - X I I

CLÉANTE – Ce e? Nu pricep.LA FLÈCHE – Comoara tatãlui dumitale – uite-o.CLÉANTE – Cum ai fãcut?LA FLÈCHE – Îþi spun eu. Sã fugim, îl aud zbierând.

SCENA 7

HARPAGON (cu capul gol, intrã urlând din grãdinã) – Hoþii! Hoþii! Puneþi mâna pe hoþi. Ucigaºii! Prindeþi-i peucigaºi! Unde eºti, Dumnezeule drept? Vai! M-au omorât! Mi-au smuls beregata, mi-au furat bãniºorii! Cine

poate fi? Unde-o fi acum? Unde se ascunde? Unde sã alerg, ori mai bine sã stau pe loc? E alãturi? Este aici?Care eºti? Stai! Dã-mi banii, tâlharule! (Se prinde singur de braþ) Eu eram. Mi s-au rãtãcit minþile, nu mai ºtiuunde sunt, cine sunt, nici ce fac! Vai, bãniºorii mei, bãniºorii mei, cum aþi pierit! ªi de când am rãmas fãrã voi,nu mai gãsesc sprijin, nici mângâiere, nici bucurie pe lume! S-a sfârºit cu mine, nu mai am niciun rost în viaþã!Vai mie! Vai mie! Nu mai pot trãi! Gata, s-a terminat, mor, am murit, am murit ºi m-au îngropat! Nu se grãbeºtenimeni sã mã învie, aducându-mi înapoi banii, sau spunându-mi mãcar cine i-a furat? Haide, cine spune?Tãceþi, ai? Mã duc! Mã duc sã caut poliþia. La cazne! La cazne, toatã lumea: servitoare, slugi, fiicã-mea, fiu-meuºi, la urmã, eu! Ei, da. Ce v-aþi strâns aici? Pe care arunc ochii, pe acela bãnuiesc cã m-a furat! Despre cinevorbiþi între voi? Despre tâlharul care m-a prãdat? Cine miºcã acolo sus? Nu cumva e hoþul care m-a furat? Vãrog în genunchi, dacã ºtiþi cumva care este, daþi-mi de ºtire! Ori poate e ascuns printre voi? Ce vã uitaþi aºa lamine ºi râdeþi? Va sã zicã ºi voi sunteþi pãrtaºi la furt? Repede, repede, poliþia, strãjile, judecãtorii, temnicerii,

spânzurãtorile ºi cãlãii! Spânzuraþi pe cine nimeriþi! Iar dacã nu se gãsesc bãniºorii, spânzuraþi-mã ºi pe mine!ACTUL VSCENA 1

HARPAGON, COMISARUL ºi AJUTORUL sãu

COMISARUL – Spuneaþi cã în casetã se gãseau...HARPAGON – ...zece mii de galbeni.COMISARUL – Zece mii?HARPAGON – Zece mii de galbeni.COMISARUL – Ãsta e furt, nu glumã.HARPAGON – Nu se aflã pedeapsã destul de cumplitã pentru o ticãloºie ca asta!COMISARUL – În ce fel de bani era suma?

HARPAGON – Galbeni din aurul cel mai curat ºi arginþi zimþuiþi.COMISARUL – Bãnuiþi pe cineva?HARPAGON – Pe toatã lumea. Aºa cã sã arestezi întreg oraºul cu toate mahalalele.COMISARUL – Eu sunt de pãrere sã nu speriem oamenii, ci dimpotrivã, sã ne strãduim sã gãsim oarecare dovezi.

SCENA 2 Jupânul JACQUES, HARPAGON, COMISARUL ºi AJUTORUL sãu

JUPÂNUL JACQUES (intrã prin spate, întorcându-se spre locul pe unde a intrat) – Ascultaþi. Mã întorc numaidecât.Pânã atunci, tãiaþi-i beregata, pârliþi-i picioarele în foc, opãriþi-l cu apã clocotitã ºi spânzuraþi-l de grindã...HARPAGON – Pe cine? Pe hoþ?JUPÂNUL JACQUES – Purcelul de lapte pe care vi 1-a adus intendentul ºi pe care vreau sã-1 meºteresc dupãgustul meu.

HARPAGON – Sã lãsãm asta acum. Uite, mai bine sã-1 ascultãm pe dumnealui.JUPÂNUL JACQUES – Dumnealui e musafirul nostru?COMISARUL – Dragã prietene, sã nu ascunzi nimic stãpânului dumitale.JUPÂNUL JACQUES – Pe cinstea mea, o sã vã arãt tot ce ºtiu.COMISARUL – Nu e vorba de asta.JUPÂNUL JACQUES – ªi dacã mâncarea nu-i bunã, de vinã e numai intendentul nostru.HARPAGON – Ticãlosule, nu de ospãþ e vorba! Spune ce ºtii despre banii care mi s-au furat.JUPÂNUL JACQUES – Vi s-au... furat bani?HARPAGON – Da, tâlharule! ªi te spânzur, dacã nu mi-i dai înapoi.COMISARUL – Pentru numele lui Dumnezeu, nu-l ameninþaþi! Îl vãd dupã înfãþiºare cã e om cinstit ºi cã o sã vãdezvãluie ceea ce doriþi sã aflaþi.JUPÂNUL JACQUES (aparte) – Uite cã pot acum sã mã rãzbun pe intendentul nostru. (Tare) Stãpâne, pe

cinstite, eu cred cã jupânul intendent a sãvârºit ticãloºia.




C L A S E L E

X I - X I I

HARPAGON – Valère?JUPÂNUL JACQUES – El!HARPAGON – El, pe care-l socoteam omul meu de credinþã?JUPÂNUL JACQUES – Chiar el! Îl bãnuiesc cã el v-a furat.HARPAGON – ªi pe ce te bazezi?JUPÂNUL JACQUES – Pe ce?HARPAGON – Da, pe ce?JUPÂNUL JACQUES – Mmmm... pe ce e de bãnuit.COMISARUL – Asta nu e de ajuns. Adu dovezi.HARPAGON – L-ai vãzut cumva miºunând la ascunzãtoarea mea?JUPÂNUL JACQUES – L-am vãzut. Unde aþi ascuns banii?HARPAGON – În grãdinã.JUPÂNUL JACQUES – În grãdinã, întocmai. L-am vãzut umblând încoace ºi-ncolo prin grãdinã. Unde erau banii?HARPAGON – Într-o casetã.JUPÂNUL JACQUES – Pãi, vezi? Aºa-i. L-am vãzut cu o casetã.COMISARUL – ªi cum arãta caseta?JUPÂNUL JACQUES – Era o casetã... o casetã destul de mare.HARPAGON – Cea care mi s-a furat era micã.

JUPÂNUL JACQUES – Micã, dacã o judeci aºa, dar eu am socotit-o mare.COMISARUL – ªi de ce culoare era?JUPÂNUL JACQUES – De ce culoare?COMISARUL – Da.JUPÂNUL JACQUES – D-apoi... Dacã m-aþi ajuta un pic, v-aº spune...HARPAGON – Haide...JUPÂNUL JACQUES – Nu era roºie?HARPAGON – Ba cenuºie.JUPÂNUL JACQUES – Întocmai. Cenuºie, bãtând în roºu. Asta voiam sã spun.HARPAGON – Caseta mea, bãniºorii mei. Gata, scrie-i mãrturia. Doamne, în cine sã te mai încrezi? Uite, num-aº mira acum ca hoþul sã fiu chiar eu.JUPÂNUL JACQUES – Uite-l cã vine. Te rog frumos, stãpâne, sã nu-i spui cã eu l-am dat în gât.

SCENA 3VALÈRE, HARPAGON, COMISARUL ºi AJUTORUL sãu, Jupânul JACQUES

HARPAGON – Apropie-te. ªi mãrturiseºte lovitura cea mai cumplitã pe care un om a fãcut-o vreodatã.VALÈRE – Nu înþeleg.HARPAGON – Cum, nemernicule, nu roºeºti mãcar dupã o asemenea fãrãdelege?VALÈRE – Ce fãrãdelege?HARPAGON – Ce fãrãdelege, spurcatule! Degeaba încerci sã te mai ascunzi cã eu ºtiu, am aflat tot tâlharule!Cum ai putut sã-þi baþi joc de bunãtatea mea? De-asta ai venit la mine, ca sã mã vinzi ºi sã mã furi, spânzuratule!VALÈRE – Dacã s-a descoperit tot, n-am sã umblu cu minciuna!JUPÂNUL JACQUES (aparte) – Am ghicit fãrã sã-mi fi dat seama?VALÈRE – Mã hotãrâsem sã vã vorbesc, aºteptam numai împrejurarea cea bunã. Dar acum, cã aþi aflat, vã rog

stãruitor sã nu vã supãraþi ºi sã-mi daþi dreptate.HARPAGON – Ce dreptate, hoþule?VALÈRE – E drept cã v-am greºit, dar nãdãjduiesc cã mã puteþi ierta.HARPAGON – Cum? Sã iert? O nelegiuire ca asta?VALÈRE – Vã rog sã nu vã înfuriaþi. Dacã mã ascultaþi, veþi vedea cã rãul nu e atât de mare pe cât îl socotiþi.HARPAGON – Rãul nu e atât de mare? Dar sângele meu, dar trupul din trupul meu?VALÈRE – Sângele dumneavoastrã n-a încãput pe mâini rele. Sunt în mãsurã sã nu-i pricinuiesc nicio neplãcere,fiindcã orice se poate drege.HARPAGON – Sunt de aceeaºi pãrere, numai dã-mi înapoi ceea ce mi-ai rãpit! Tot ce-aveam mai scump. ªi eucare m-am încrezut în tine. Ce te-a îndemnat sã te porþi aºa?VALÈRE – Cum, mã mai întrebaþi?HARPAGON – Uite cã întreb.VALÈRE – Dragostea.




C L A S E L E

X I - X I I

HARPAGON – Dragostea?VALÈRE – Dragostea.HARPAGON – Frumoasã dragoste, minunatã dragoste! Dragoste de bãniºorii mei!VALÈRE – Vã înºelaþi. Nu poftesc la bunurile dumneavoastrã, dacã bineînþeles îmi lãsaþi pe cel pe care-l am.HARPAGON – Aaa! Sã-þi iasã din cap aºa ceva! Nu-þi las nimic. Poftim obrãznicie: nu vrea sã-mi dea înapoi cemi-a furat!VALÈRE – Socotiþi cã e un furt?HARPAGON – Da’ ce-i, dacã nu-i furt? O comoarã, o adevãratã comoarã!VALÈRE – Comoarã, bine aþi spus, ºi cea mai nepreþuitã din câte aveþi. Dar nu înseamnã cã o pierdeþi, dacãmi-o încredinþaþi mie. Vã cer, în genunchi, comoara asta, plinã de farmec, sã mi-o dãruiþi.HARPAGON – Nici nu mã gândesc.VALÈRE – Ne-am jurat credinþã veºnicã, sã nu ne despãrþim niciodatã.HARPAGON – Straºnic jurãmânt! Cu bãniºorii mei!VALÈRE – Da, ne-am legat împreunã pentru vecie.HARPAGON – Asta n-o sã se întâmple, ascultã-mã bine.VALÈRE – Numai moartea ne poate despãrþi.HARPAGON – I-auzi! Pe banii mei!VALÈRE – V-am mai spus cã nu e vorba de bani. Inima mea n-a ascultat de socotelile lumii ãsteia.HARPAGON – O sã spui cã m-ai furat din milostenie creºtineascã! Dar pun eu capãt la toate prostiile tale.

Justiþia o sã-mi facã dreptate.VALÈRE – Sunt gata sã îndur furia dumneavoastrã. Numai pe mine trebuie sã vã descãrcaþi mânia. Fiicadumneavoastrã e nevinovatã.HARPAGON – Asta, da, te cred. Cum o sã fie fiica mea pãrtaºã la o asemenea nelegiuire? Acum dã-mi comoara,spune unde ai dus-o?VALÈRE – Nicãieri. E aici, în casa dumneavoastrã!HARPAGON (aparte) – O, caseta mea dragã! (Tare) Se gãseºte la mine în casã?VALÈRE – Da.HARPAGON – ªi, ia spune, nu te-ai atins de ea?VALÈRE – Eu? Sunteþi nedrept nu numai faþã de mine, dar ºi faþã de ea! Mai curând mor, decât sã-i întinezsimþirea. Este prea cinstitã.HARPAGON (aparte) – Caseta mea, cinstitã!

VALÈRE – Toate dorinþele mele se împlinesc când o privesc, ºi nimic n-a întinat patima pe care ochii ei frumoºiau aprins-o în inima mea.HARPAGON – Ochii frumoºi ai casetei mele! Vorbeºte de ea ca de-o ibovnicã.VALÈRE – Jupâneasa Claude ºtie taina ºi vã poate sta mãrturie...HARPAGON – Cum, slujitoarea mea e ºi ea pãrtaºã?VALÈRE – Da, domnule, a fost martorã a legãmântului dintre mine ºi fiica dumneavoastrã când ea mi-a datinima ei, primind-o în schimb pe a mea.HARPAGON (aparte) – Nu mai pricep nimic. (Cãtre Valère) Ce-mi tot îndrugi aici de fiica mea?VALÈRE – Vreau sã spun cã ieri am semnat amândoi o fãgãduialã de cãsãtorie.HARPAGON – Fata mea a semnat o fãgãduialã de cãsãtorie cu tine?VALÈRE – Da, domnule.HARPAGON – Vai, încã o nenorocire!

JUPÂNUL JAGQUES (cãtre comisar) – Scrie, domnule, scrie...HARPAGON – Necaz mare. Deznãdejde ºi mai cumplitã! (Cãtre comisar) Repede, trimite-l la puºcãrie ºi ca hoþºi ca ademenitor!VALÈRE – Nu mi se cuvine nici un nume, nici altul!

SCENA 4 HARPAGON, ÉLISE, VALÈRE, FROSINE

HARPAGON – A, iatã-te, copil înrãit ºi nevrednic! Aºa urmezi tu sfaturile mele? Laºi sã te ademeneascã untâlhar de drumul mare, îi dãruieºti inima ta, fãrã consimþãmântul meu? A, vã arãt eu vouã! (Cãtre Élise) Patru pereþi bine zãbreliþi or sã rãspundã de purtarea ta! (Cãtre Valère) Iar o drãguþã de spânzurãtoare o sã te ia în primire pe tine, blestematule!VALÈRE – Cer sã fiu ascultat.HARPAGON – Când am zis spânzurãtoare, am greºit! O sã fii ars de viu!




C L A S E L E

X I - X I I

ÉLISE (cade la picioarele lui Harpagon) – Tatã, fie-þi milã de noi. Priveºte mai bine pe cel de care te simþi jignit.Este cu totul altfel decât îl vãd ochii dumitale. Fãrã el, eram moartã. Da, tatã, el m-a scãpat atunci când am cãzutîn râu, aºa cã lui îi datorezi viaþa fiicei pe care azi...HARPAGON – Asta nu înseamnã nimic. Mult mai bine era pentru mine dacã te lãsa sã te îneci, decât sã-mi facãce mi-a fãcut.ÉLISE – Tatã, te rog fierbinte...HARPAGON – Nu, nu vreau sã mai aud nimic. Justiþia sã facã dreptate!FROSINE – Ei, poftim încurcãturã!

SCENA 5 ANSELME, HARPAGON, ÉLISE, MARIANE, FROSINE, VALÈRE,

Jupânul JACQUES, COMISARUL ºi AJUTORUL sãu

ANSELME – Ce s-a întâmplat, seniore Harpagon? Ce e larma asta?HARPAGON – A, seniore Anselme, sunt cel mai nefericit om de pe lume. M-a lovit în averea mea, m-a izbit încinstea mea! Nelegiuitul acela a venit la mine sub numele de om de încredere, numai ca sã-mi fure banii ºisã-mi ademeneascã fiica.VALÈRE – Spuneþi, cine s-a atins de banii dumneavoastrã, cã eu nu mai înþeleg nimic...HARPAGON – Fiicã-mea ºi acel hoþ la drumul mare au semnat o fãgãduialã de cãsãtorie. Iatã ce jignire, senioreAnselme! Dumneata eºti cel mai îndreptãþit sã te adresezi poliþiei, ca sã te rãzbuni.

ANSELME – Nu doresc sã-mi iau nevastã cu sila ºi nu cer nimic de la o inimã care s-a dãruit altuia.VALÈRE – Domnule, nu pot fi învinuit de nimic. O iubesc pe fiica dumneavoastrã. Nãdãjduiesc cã o sã vãschimbaþi gândul, aflând cine sunt...HARPAGON – Pe mine nu mã pãcãleºti cu basme de-astea. E plinã lumea de hoþi ºi de înºelãtori care seîmpopoþoneazã cu un nume de vazã.VALÈRE – Aflaþi, domnule, cã tot Neapolul poate mãrturisi cine-mi sunt pãrinþii.ANSELME – Uºurel, tinere. Gândeºte-te de douã ori pânã sã vorbeºti. Cunosc tot Neapolul ºi pot sã descurctoate iþele poveºtii dumitale.VALÈRE (îºi pune cu mândrie pãlãria pe cap) – Nu sunt omul care sã se teamã de dumneavoastrã. Dacãîntr-adevãr cunoaºteþi Neapolul, atunci trebuie sã ºtiþi cine este don Thomas d’Alburci.ANSELME – Bineînþeles cã ºtiu.HARPAGON – Nu-mi pasã mie de don Thomas...

ANSELME – Rogu-te, lasã-l sã continue. Sã vedem ce mai are sã spunã.VALÈRE – Spun doar cã el mi-a dat viaþã.ANSELME – El?VALÈRE – Da.ANSELME – Fãrã glume, da? Nãscoceºte altã poveste mai puþin gogonatã!VALÈRE – Vã rog sã nu-mi vorbiþi în felul ãsta. Nu e minciunã ce vã spun. Pot dovedi cu uºurinþã.ANSELME – Cum îndrãzneºti sã spui cã eºti fiul lui don Thomas d’Alburci?VALÈRE – Îndrãznesc!ANSELME – Aflã atunci cã au trecut cel puþin ºaisprezece ani de când acesta a pierit pe mare cu soþia ºi copiii,încercând sã-ºi scape viaþa de persecuþiile nemiloase iscate de pe urma tulburãrilor din Neapole. Mulþi nobili au plecat atunci în surghiun.VALÈRE – Aºa e. Însã aflaþi la rândul dumneavoastrã, ca sã nu mai vorbiþi cu uºurinþã, cã un bãiat al lui, în

vârstã de ºapte ani, a fost scãpat de la înec împreunã cu un slujitor de cãtre o corabie spaniolã. Acel bãiat sunteu. Cãpitanul corabiei m-a crescut ca pe copilul sãu ºi m-a ajutat sã devin ostaº când vârsta mi-a îngãduit. Decurând am aflat cã tatãl meu n-a murit; am încercat sã-i cercetez urmele, am ajuns aici, ºi o întâmplare, poruncitãde providenþã, mi-a îngãduit s-o vãd pe Élise. Aºa m-am hotãrât sã rãmân aici, trimiþând pe altcineva în loculmeu în cãutarea pãrinþilor mei.ANSELME – Ce dovezi ai putea aduce ca sã ne arãþi cã spui adevãrul?VALÈRE – Mãrturia cãpitanului spaniol, un sigiliu de rubine aparþinând tatãlui meu, o brãþarã de agate pe caremaicã-mea mi-a pus-o la braþ, ºi bãtrânul Pedro, slujitorul care a scãpat odatã cu mine de la înec.MARIANE – Vai, spusele dumitale le pot întãri eu, cãci din câte mi-a fost dat sã aud, m-am încredinþat cã eºtifratele meu.VALÈRE – Dumneata... sora mea?MARIANE – Da. Cerul ne-a scãpat ºi pe noi, pe mama ºi pe mine, de la înec. Pe noi ne-au cules niºte corsari de pe sfãrâmãturile corabiei. Dupã zece ani, am scãpat de robie, ne-am întors la Neapole, dar am gãsit totul vândut.



C L A S E L E

X I - X I I

Am plecat la Genova, unde mama cu greu a mai putut aduna câteva rãmãºiþe dintr-o moºtenire irositã, iar deacolo am poposit în locurile astea unde de-abia ne ducem zilele.ANSELME – O, cerule, nemãsuratã e puterea ta! Veniþi în braþele mele, copiii mei.VALÈRE – Dumneata eºti tatãl nostru?MARIANE – Pe dumneata te plânge mama de atâta amar de vreme?ANSELME – Da, fata mea, da, fiul meu, eu sunt don Thomas d’Alburci, pe care cerul l-a ocrotit de furiavalurilor cu toþi banii ce-i avea asupra lui. Dându-mi seama cã viaþa îmi e în pericol la Neapole, am renunþat lael pentru totdeauna. Am gãsit mijlocul sã vând tot ce aveam acolo ºi m-am statornicit aici, unde voiam sã-miîntemeiez un nou cãmin, dupã ºaisprezece ani de singurãtate. Vã crezusem pierduþi. Mulþumesc DomnuluiAtotputernic cã v-a ocrotit!HARPAGON – Acesta e fiul dumitale?ANSELME – Da.HARPAGON – Atunci te chem în judecatã pentru cei zece mii de galbeni pe care mi i-a furat.ANSELME – Fiul meu... te-a furat?HARPAGON – Fiul dumitale!ANSELME – De unde ºtii cã el?HARPAGON – Jupânul Jacques mi-a spus. ªi domnul comisar i-a primit mãrturia.VALÈRE – Dumneata mã crezi în stare de aºa o faptã?HARPAGON – În stare, neînstare, eu vreau banii mei!

SCENA 6CLÉANTE, VALÈRE, MARIANE, ÉLISE, FROSINE, HARPAGON,

ANSELME, Jupânul JACQUES, LA FLÈCHE, COMISARUL ºi AJUTORUL sãu

CLÉANTE – Tatã, nu te mai chinui, te rog, ºi nu mai învinui pe nimeni. Am ºtiri despre bãniºorii tãi ºi, dacã tehotãrãºti sã consimþi la cãsãtoria mea cu Mariane, îi primeºti înapoi.HARPAGON – Unde sunt?CLÉANTE – Sunt într-un loc de care rãspund. Acum dumneata sã ne spui ce hotãrãºti: ori mi-o dai pe Mariane,ori s-a dus caseta.HARPAGON – Nu s-a scos nimic din ea?CLÉANTE – Nimic. Aºa cã vrem sã ºtim dacã ai de gând sã-þi dai consimþãmântul. Maicã-sa o lasã slobodã sãaleagã între mine ºi dumneata.

MARIANE – S-ar cuveni sã mai adaug cã acum am ºi un pãrinte de la care trebuie sã mã ceri.ANSELME – Seniore Harpagon, nãdãjduiesc cã vei fi ºi dumneata de pãrere cã e mai potrivit ca alegerea uneifete sã cadã asupra fiului, mai curând decât asupra tatãlui. Haide, nu ne sili sã rostim vorbe pe care nu se cadesã le auzi, aºa cã învoieºte-te la dubla cãsãtorie, cum am fãcut ºi eu.HARPAGON – Ca sã ºtiu ce am de fãcut, întâi sã-mi vãd caseta!CLÉANTE – O s-o vezi nevãtãmatã ºi neatinsã.HARPAGON – Pe urmã, n-am bani de dat zestre copiilor mei.ANSELME – Am eu pentru ei, de asta sã nu duci grijã.HARPAGON – Îþi iei asupra dumitale cheltuiala celor douãnunþi?ANSELME – Îmi iau. Mai doreºti ceva?HARPAGON – Îmi faci pentru nuntã ºi haine de socru?

ANSELME – Îþi fac. Iar acum, sã ne bucurãm în voie deziua asta fericitã.COMISARUL – Mie cine-mi plãteºte ce-am scris?

Subiecte Povestile Cangurului Cls 5-12 2010-2011

Documents