-
67
22-28 aprilie
Să trăim pentru Dumnezeu
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Căci ochii Domnului sunt peste cei __________
___________ şi urechile Lui iau aminte la ________________ lor. Dar
___________ Domnului este ______________ celor ce fac răul.” (1
Petru 3:12)
Scriitorii biblici ştiau că oamenii sunt păcătoşi. Cum să nu
cunoască această realitate când se confruntau cu ea la fiecare pas?
De asemenea, erau conştienţi că ei înşişi erau păcătoşi (vezi 1
Timotei 1:15). Ştiau că păcatul este o problemă gravă, pentru
rezolvarea căreia a fost necesară moartea lui Isus Hristos. Dar,
mai presus de toate, ştiau că Hristos are putere să ne schimbe
viaţa şi să ne facă oameni noi.
Şi Petru abordează acest subiect – viaţa creştinilor după ce ei
sau predat lui Hristos şi sau botezat. Schimbarea lor este atât de
mare, încât cei din jur o vor remarca. El nu susţine totuşi că
schimbarea ar fi întotdeauna uşoară, ci ne reaminteşte că, pentru a
obţine biruinţa promisă, uneori trecem şi prin suferinţă (1 Petru
4:1).
Apoi abordează o temă prevalentă în Biblie: iubirea în viaţa
celui care crede în Isus. „Dragostea”, scrie el, „acoperă o
sumedenie de păcate”. Când iubim şi când iertăm, reflectăm iubirea
lui Isus faţă de noi şi iertarea Sa.
S T U D I U L
5
-
68 STUDIUL 5
SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE
ÎNTREBĂRI ȘI SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE
1. Bun venit la studiu fiecărui membru al grupei Şcolii de Sabat
şi musafirilor!
2. Pregătiţivă să împărtăşiţi în grupă un răspuns primit la
rugăciune în cursul săptămânii.
3. Pregătiţivă să povestiţi ceva ce aţi trăit sau auzit
săptămâna trecută! Ce semnificaţie credeţi că are evenimentul
respectiv pentru dumneavoastră personal, pentru biserică şi pentru
lume?
4. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de
rugăciune:
Cineva din familie
__________________________________________________
_________________________________________________________________
Cineva dintre rude
_________________________________________________
_________________________________________________________________
Cineva dintre prieteni
______________________________________________
_________________________________________________________________
Cineva dintre vecini
________________________________________________
_________________________________________________________________
Cineva din biserică
_________________________________________________
_________________________________________________________________
-
Să trăim pentru Dumnezeu 69
SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE
ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE
EXPLICAȚIE APLICAȚIE
1În ce aspecte îi îndeamnă Petru pe creştini să atingă idealul
unităţii?
De ce putem considera că îndemnurile lui sunt încă de
actualitate?
2Care este legătura dintre suferinţa fizică şi biruinţa asupra
păcatului?
Ce suferinţe îndurăm în lupta cu păcatul şi cum putem birui?
3Ce schimbări se manifestă în viaţa unui creştin şi care este
reacţia celorlalţi?
Daţi exemple din viaţa personală despre aceste schimbări şi
reacţia cunoscuţilor!
4Ce apel face Petru la cei credincioşi, în privinţa modului de
viaţă din trecut?
De ce nu mai este acceptabil un astfel de mod de viaţă pentru un
creştin?
5Cum spune Petru că trebuie să trăim în perspectiva sfârşitului
tuturor lucrurilor?
Ale cui păcate le acoperim atunci când iubim: pe ale noastre sau
pe ale altora? Explicaţi răspunsul!
SUGESTII PRACTICE
1. Ce lucru practic puteţi învăţa din acest studiu şi cum îl
veţi aplica?2. Care este planul misionar al grupei voastre?
Discutaţi continuarea
lui sau, dacă nu aveţi unul, alcătuiţil!3. În timp ce ascultaţi
sau vizionaţi vestea misionară pentru Sabatul
acesta, culegeţi eventuale idei misionare pe care să le
aplicaţi!
Știrea misionară video poate fi descărcată şi vizionată accesând
una dintre următoarele adrese de internet: resurse.adventist.pro
(secţiunea „Școala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Scoala de
Sabat”).
-
70 STUDIUL 5
Duminică, 23 aprilie Unitate între credincioşi
1. Cum spune Petru că ar trebui să trăiască creştinii? Ce îndemn
repetă el? 1 Petru 3:8-12; 2:20,21.
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Petru începe îndemnândui pe creştini să fie „cu aceleaşi
gânduri” (homophrones). Însă el nu susţine uniformitatea, în sensul
că toţi ar trebui să gândească, să acţioneze şi să creadă exact la
fel. Cea mai bună ilustrare a îndemnului său o găsim în 1 Corinteni
12:126, unde Pavel subliniază că, după cum trupul este alcătuit din
părţi diferite (ochi, mâini etc.), dar este un singur trup, tot aşa
biserica este formată din indivizi cu daruri spirituale diferite şi
este totuşi o singură biserică. Deşi sunt diferiţi, membrii ei sunt
una în scop şi în spirit, în sensul că funcţionează împreună pentru
a forma o comunitate unită.
Sigur că unitatea aceasta nu este uşor de atins, cum neo
dovedeşte prea bine (din nefericire) istoria bisericii creştine. De
aceea, imediat după îndemn, apostolul le explică cititorilor săi
cum pot atinge acest ideal creştin.
De exemplu, creştinii ar trebui să simtă cu alţii (1 Petru 3:8),
să sufere împreună cu cei care suferă şi să se bucure împreună cu
cei care se bucură (vezi 1 Corinteni 12:26). Compasiunea ne ajută
să privim lucrurile prin ochii altora şi este astfel un pas
important spre unitate. Mai departe, Petru îi îndeamnă să se
iubească unii pe alţii. Isus Însuşi a declarat că semnul după care
pot fi identificaţi adevăraţii Săi ucenici este dragostea dintre ei
(Ioan 13:35). În continuare, Petru îi sfătuieşte pe creştini să fie
miloşi, să aibă înţelegere faţă de cei care au probleme sau
greşesc.
„Crucificaţi eul; socotiţii pe alţii mai presus de voi. În felul
acesta, veţi fi aduşi în unitate cu Hristos. Înaintea universului
ceresc şi înaintea bisericii şi a lumii, veţi da dovada de
necontestat că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu va
fi glorificat prin exemplul pe care voi îl daţi.” – Ellen G. White,
Mărturii, vol. 9, ed. 2010, p. 140 (188)
Cum practicăm sfaturile date de Petru aici, în special pe cel de
a nu în-toarce rău pentru rău (1 Petru 3:9)? De ce trebuie să murim
față de eu ca să practicăm acest sfat? Cum să murim față de eu?
(Vezi Galateni 2:20.)
-
Comentarii pentru instructori
Să trăim pentru Dumnezeu 71
Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoştinţelor: Membrii
grupei să înţeleagă că prioritatea
cea mai mare a fiecărui credincios este să ducă o viaţă
caracterizată de iubire, armonie, smerenie şi compasiune.
La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de
responsabilitatea de a urma exemplul lui Isus, trăind pentru
alţii.
La nivel practic: Să aleagă să răspundă chemării lui Hristos de
a practica în viaţă principiile guvernării lui Dumnezeu, între care
dragostea este principiul fundamental.
SCHIȚA STUDIULUII. Cunoştinţe: „Să vă iubiţi unii pe alţii”
A. Care sunt cele cinci imperative din apelul adresat de Petru
cititorilor săi în 1 Petru 3:8?
B. Ce alte trei imperative adaugă el în 1 Petru 4:7,8, după ce
afirmă că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape? Care dintre
ele se află „mai presus de toate”?
II. Sentimente: Manifestarea compasiunii lui HristosA. De ce
anume avem nevoie pentru a simţi unii cu alţii, a iubi ca
fraţii
şi a fi miloşi (1 Petru 3:8)? B. Ce înseamnă să avem o dragoste
fierbinte unii pentru alţii (1 Petru
4:8)?
III. Practic: Răspunsul la chemarea lui DumnezeuA. La ce spune
Petru că am fost chemaţi (1 Petru 3:9)?B. În ce context le
porunceşte Petru cititorilor săi să fie înţelepţi şi să
vegheze în vederea rugăciunii (1 Petru 4:7)?
Rezumat: Petru le adresează cititorilor săi, în contextul temei
judecăţii iminente, apelul de a duce o viaţă care să reflecte viaţa
lui Hristos, exemplificând dragostea, împreunasimţire, smerenia,
armonia şi mila, precum şi alte calităţi de acest fel. El consideră
că acesta este standardul la care îi cheamă Dumnezeu pe creştini şi
că urmarea este binecuvântarea divină.
-
72 STUDIUL 5
Luni, 24 aprilie Suferinţa fizică şi biruinţa asupra
păcatului
Da, Isus a murit pentru păcatele noastre şi avem speranţa
mântuirii doar în El, în neprihănirea Sa, care ne acoperă ca o
haină şi mulţumită căreia Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi.
Datorită lui Isus, „tu eşti primit de Dumnezeu ca şi când nu ai fi
păcătuit niciodată.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, ed.
2013, p. 47 (62)
Însă Dumnezeul plin de har nu se opreşte la simpla declaraţie că
păcatele ne sunt iertate, ci merge mai departe, dândune şi puterea
de a le birui!
2. Ce legătură există între suferinţă şi biruinţa asupra
păcatului? 1 Petru 3:18,21; 4:1,2; Romani 6:1-11.
_________________________________________________________________
În 1 Petru 3:18 este utilizat un mic cuvânt grecesc care arată
perioada de valabilitate a jertfei aduse de Isus: hapax, care
înseamnă „o dată pentru totdeauna”. Prin acest cuvânt, se
subliniază validitatea suferinţei şi morţii lui Hristos pentru
noi.
Cuvintele „astfel dar” din 1 Petru 4:1 leagă afirmaţiile din
versetele 1 şi 2 de cele din capitolul anterior (3:1822), unde
apostolul a arătat că Hristos a suferit pentru păcatele noastre ca
să ne aducă la Dumnezeu şi că botezul este un simbol complex al
mântuirii.
Botezul este, probabil, contextul cel mai potrivit pentru
clarificarea cuvintelor sale din 1 Petru 4:1: „Căci Cel ce a
pătimit în trup a sfârşito cu păcatul.” Prin botez, creştinul ia
parte la suferinţele, moartea şi învierea lui Isus; el a luat
decizia „să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia
lui Dumnezeu”. Iar singura cale de aşi împlini decizia este să se
supună zilnic Domnului şi săşi răstignească „firea pământească
împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24).
În Romani 6:111, Pavel afirmă că, la botez, creştinii devin una
cu Isus în moartea şi învierea Sa. La botez, noi am murit faţă de
păcat. Iar acum trebuie să transpunem în practica vieţii de zi cu
zi această „moarte”. Secretul vieţii creştine este dezvăluit de
Pavel în următoarele cuvinte: „Socotiţivă morţi faţă de păcat şi
vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru” (vers.
11).
Ce suferințe ai îndurat în lupta cu păcatul și cum ai
biruit?
-
Comentarii pentru instructori
Să trăim pentru Dumnezeu 73
PAȘII ÎNVĂȚĂRII1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 Petru 4:1,2.Isus este exemplul nostru în
toate, inclusiv în suferinţă. El a fost birui
tor (vezi Evrei 2:10; 5:8,9). Suferinţa noastră pentru El ne va
da ocazia să biruim la fel ca El, dacă învăţăm din experienţele
noastre şi creştem de pe urma lor. Creşterea aceasta are loc în mod
clar în condiţiile în care cel ce pătimeşte în trup (n.tr. – în
unele versiuni ale Bibliei [vezi şi NTR], cuvântul „cel” nu este
scris cu majusculă, făcând astfel referire la orice credincios)
face binele (1 Petru 2:20,21; 3:14,17). Nu se poate ca un om
credincios să sufere pentru că a făcut ce este bine şi, în acelaşi
timp, să cultive obiceiuri păcătoase.
Au existat multe discuţii despre tipul de suferinţă la care se
referă Petru. Era vorba doar de abuz verbal, batjocură şi cuvinte
maliţioase? Sau era vorba şi despre abuz fizic? Petru însă nu pune
accent pe tipul de persecuţie, ci pe motivul persecuţiei. Karen
Jobes remarcă: „Apostolul evidenţiază cu grijă doar suferinţa
provocată strict de persecuţia pentru purtarea numelui lui Hristos
(4:1416).” (1 Peter, Grand Rapids, Mich.: Baker Academic, 2005, p.
45.)
Activitate şi discuţie introductivă: Citiţi în grupă 1 Petru
3:1317. Discutaţi aşteptările pe care le are Petru de la cititorii
săi în ce priveşte purtarea lor ca martori înaintea
necredincioşilor.
2. APROFUNDAREA STUDIULUIÎn capitolul 3 din prima sa epistolă,
Petru concluzionează argumentaţia
despre modul în care ar trebui să trăiască un creştin în lume.
Folosind expresia to de telos („în final”, „în concluzie” sau „pe
scurt”; n.tr. – în versiunea Cornilescu: „încolo”), el ne îndeamnă
pe toţi să ducem o viaţă caracterizată de relaţii armonioase cu
ceilalţi, de împreunăsimţire, de dragoste, de milă şi de smerenie.
Credincioşii nu trebuie să întoarcă rău pentru rău, nici insultă
pentru insultă. Ei trebuie să binecuvânteze, fiindcă sunt chemaţi
la acest mod de viaţă pentru a putea moşteni binecuvântarea.
-
74 STUDIUL 5
Marţi, 25 aprilie Născuţi din nou
Prin Hristos, avem parte de o viaţă nouă, de un nou început. Ne
naştem din nou. Iar dintre toate semnificaţiile acestei expresii,
mai cu seamă pentru cei care Lau primit pe Hristos dincolo de
vârsta copilăriei, cea mai importantă este aceea că viaţa lor
trebuie să fie diferită de atunci înainte. Cine dintre noi na auzit
experienţele extraordinare ale unor oameni care, după ce au trăit
în păcat, au cunoscut o transformare radicală datorită lui Isus şi
harului Său mântuitor?
La fel, Petru, după ce vorbeşte despre moartea faţă de păcat şi
despre viaţa nouă pe care o avem în Isus (după ce am fost
botezaţi), vorbeşte despre schimbările de care vom avea parte.
3. Ce schimbări implică viaţa creştină şi cum reacţionează cei
din jur la aces-te schimbări? 1 Petru 4:3-6
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Cei trei termeni utilizaţi de Petru cu referire la consumul de
alcool sunt „beţii”, „ospeţe” şi „chefuri”. Cu alte cuvinte, acest
tip de petreceri sa terminat pentru creştini. Schimbarea produsă în
viaţa lor trebuie să fie suficient de mare, încât cei care iau
cunoscut înainte să se „mire” că nu mai participă împreună cu ei la
desfrâu (vers. 4). Ei au astfel ocazia de a le da celor
necredincioşi o mărturie tăcută, fără să le ţină o predică. Viaţa
creştinului evlavios poate fi o mărturie mai puternică decât toate
predicile din lume.4. Ce ne spune Petru despre judecată în textele
studiate?
_________________________________________________________________
La fel ca alţi scriitori biblici (Ioan 5:29; 2 Corinteni 5:10;
Evrei 9:27), Petru afirmă clar că, întro zi, va exista o judecată
pentru păcatele săvârşite în timpul vieţii (1 Petru 4:2). Când
spune că Evanghelia „a fost vestită… şi celor morţi” (1 Petru 4:6),
el se referă la faptul că oamenii care acum sunt morţi au avut, cât
au fost în viaţă, ocazia de a cunoaşte harul mântuitor al lui
Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu îi va judeca şi pe ei.
Ce schimbări a adus Isus în viața ta?
-
Comentarii pentru instructori
Să trăim pentru Dumnezeu 75
Aceste îndemnuri formează cadrul pentru tot ce urmează de aici
înainte, până la sfârşitul epistolei.
Comentariu biblicI. Să moşteniţi binecuvântarea(Revedeţi
împreună, în grupă, 1 Petru 3:8-12.)După ce îi îndeamnă pe
cititorii săi să trăiască la fel ca Hristos, Petru
citează din Psalmii 34:1216 pentru a explica modul în care poate
cineva să moştenească binecuvântarea, în ciuda ostilităţii din
partea celor răi. În primul rând, ar trebui să refuze să rostească
vreun cuvânt rău sau să facă vreun lucru rău şi să caute pacea (1
Petru 3:10,11). În al doilea rând, să aibă încredere că Domnul ia
aminte la rugăciunile lor şi că îi va apăra de cei ce fac răul (1
Petru 3:12). David, care a compus Psalmul 34 pe când fugea din faţa
celor carei doreau moartea, a învăţat să se încreadă în Dumnezeu şi
să întoarcă bine pentru rău. Citiţi tot psalmul şi reamintivă cum
sa purtat David cu duşmanul lui, împăratul Saul, precum şi
binecuvântarea pe care a primito.
De discutat: Ce comportamente ale mele faţă de cei din jur vor
conduce la moştenirea binecuvântării?
II. Botezul: moarte în trup, viaţă în Duhul Sfânt(Revedeţi
împreună, în grupă, 1 Petru 3:18-22.)În explicaţia acestor texte
din Biblia Andrews, ni se sugerează că, pen
tru a înţelege acest pasaj dificil, este necesar să nu pierdem
din vedere ideea principală pe care vrea Petru să o transmită.
Hristos a murit pentru păcatele noastre ca să ne aducă la Dumnezeu,
iar botezul reprezintă moartea noastră faţă de păcat şi învierea la
o viaţă nouă în Duhul Sfânt. Prin botez, noi participăm simbolic la
moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos (compară cu Romani
6:3,4). Botezul nu ne mântuieşte prin procesul de curăţire
exterioară de murdăria de pe trup, ci prin învierea lui Hristos şi
prin angajamentul nostru de a ne păstra cugetul curat înaintea lui
Dumnezeu (1 Petru 3:21,22).
Partea dificilă a pasajului, versetele 19 şi 20, menţionează
istoria potopului pentru a stabili ca simbol al botezului arca lui
Noe (1 Petru 3:21). „Duhurile din închisoare” se referă la
antediluvienii care sau răzvrătit (1 Petru 3:20). Cuvântul tradus
prin „duh” este utilizat frecvent cu sensul
-
76 STUDIUL 5
Miercuri, 26 aprilie Păcatele firii pământeşti
Când enumeră păcatele comise de credincioşi înainte de
convertire, Petru menţionează şi câteva păcate care se încadrează
la categoria „păcate sexuale”.
5. Reciteşte 1 Petru 4:3. Ce păcate aminteşte Petru aici?
_________________________________________________________________
Două cuvinte au o conotaţie sexuală clară: „desfrânări”
(aselgia, „senzualitate”) şi „pofte” (epithumia, „dorinţă sau
impuls sexual”).
Citind acestea, creştinii ar putea săşi facă o impresie greşită.
Biblia nu este împotriva relaţiei sexuale. Dimpotrivă, ne arată că
Dumnezeu a creato şi lea dăruito oamenilor ca pe o mare
binecuvântare. Sexualitatea îşi are originea în Eden, la început:
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de
nevasta sa, şi se vor face un singur trup. Omul şi nevasta lui erau
amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:24,25). Ea urma să fie
un elementcheie care săi unească pe soţ şi soţie întrun angajament
pe viaţă, care este cel mai potrivit cadru pentru creşterea
copiilor. Intimitatea dintre soţ şi soţie avea să fie un simbol al
relaţiei strânse pe care Dumnezeu caută să o aibă cu poporul Său
(vezi Ieremia 3, Ezechiel 16, Osea 1 – 3).
În cadrul cuvenit, adică în cadrul căsătoriei dintre un bărbat
şi o femeie, sexualitatea este o binecuvântare imensă; însă, întrun
cadru necuvenit, ea poate deveni una dintre forţele cele mai
distructive din lume. Consecinţele devastatoare pe care le au aici
şi acum aceste păcate sunt imposibil de estimat. Toţi cunoaştem
persoane a căror viaţă a fost distrusă de folosirea greşită a
acestui dar minunat.
6. Citeşte 2 Samuel 11:4; 1 Corinteni 5:1; Geneza 19:5; 1
Corinteni 10:8. Ce au în comun aceste texte?
_________________________________________________________________
Istorii despre consecinţele acestor păcate nu găsim numai în
Biblie. Dar să fim atenţi. Uneori, societatea tinde să aprobe
păcatele şi să dezaprobe doar consecinţele. Dar păcatele sexuale
sunt tot păcate. Creştinul trebuie să se ferească de ele, dar să ia
seama şi la sfatul din Luca 6:42.
-
Comentarii pentru instructori
Să trăim pentru Dumnezeu 77
de „suflet, fiinţă umană” (de ex., 1 Corinteni 14:32, Evrei
12:23; 1 Ioan 4:1). Duhurile (sufletele, oamenii) din vremea lui
Noe erau ţinute prizoniere în închisoarea păcatului, din care nu au
scăpat decât opt persoane (suflete).
De discutat: Ce răspuns am dat eu la propovăduirea lui Hristos,
de către cei trimişi de el? Ce pot face pentru a coopera cu
Dumnezeu şi a da un răspuns care să mă ducă la mântuire, nu la
frica de judecată?
III. Să trăim frumos, ştiind că va exista o judecată(Revedeţi
împreună, în grupă, 1 Petru 4:7-11.)Petru îi îndeamnă pe cititorii
săi să aibă o perspectivă escatologică
asupra vieţii, să fie conştienţi de iminenţa judecăţii şi, de
aceea, să fie înţelepţi, să vegheze în vederea rugăciunii şi, mai
presus de toate, să se iubească unii pe alţii. El se inspiră din
Proverbele 10:12, declarând că dragostea acoperă o sumedenie de
păcate (compară cu Iacov 5:20), în sensul că „nu ţine cont de răul
care i sa făcut [nu acordă atenţie unui rău suferit]” (1 Corinteni
13:5, în Amplified Bible, Classic Edition; n.t. – în versiunea
Cornilescu: „nu se gândeşte la rău”). Dumnezeu îi arată
credinciosului o astfel de dragoste. De aceea, suntem datori să le
slujim altora „ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui
Dumnezeu”, „după puterea” pe care neo dă Dumnezeu, „pentru ca în
toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru
4:10,11).
De discutat: Se vede din purtarea mea că sunt conştient de
iminenţa judecăţii?
Întrebări1. Ce binecuvântări am primit fiindcă am făcut ce este
bine şi am avut
încredere că Dumnezeu va avea grijă de consecinţe?2. Potrivit cu
1 Petru 3:12; 4:7, ce rol are rugăciunea în viaţa credincio
sului convins de iminenţa judecăţii?
3. APLICAȚIA Creştinii erau în mod frecvent înţeleşi greşit de
vecini şi de concetăţenii
lor, în general. Întâlnirile lor erau considerate ocazii de
îndeplinire a unor ritualuri secrete, deoarece se adunau în case
particulare şi se închinau diferit. Erau acuzaţi de canibalism,
fiindcă la Cina Domnului mâncau „tru
-
78 STUDIUL 5
Joi, 27 aprilie „Dragostea acoperă totul”
Încă din timpul lui Petru, creştinii sau aşteptat ca Isus să
vină repede şi să pună capăt istoriei acestei lumi: „Sfârşitul
tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar şi vegheaţi în
vederea rugăciunii!” (1 Petru 4:7). Petru îi îndeamnă aici pe
credincioşi să fie pregătiţi pentru sfârşit.
7. Potrivit lui Petru, cum ar trebui să fie creştinii care ştiu
că „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”? 1 Petru 4:7-11
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Pe lângă faptul că trebuie să fie înţelepţi şi să vegheze în
rugăciune, creştinii trebuie să aibă „o dragoste fierbinte unii
pentru alţii, căci «dragostea acoperă o sumedenie de păcate»” (1
Petru 4:8).
Cum acoperă dragostea păcatul? Cheia răspunsului se găseşte în
textul citat aici din Proverbele 10:12: „Ura stârneşte certuri, dar
dragostea acoperă toate greşelile.” Dacă ne iubim unii pe alţii, îi
iertăm mai repede şi mai uşor pe cei care ne rănesc, care ne
insultă. Dragostea La făcut pe Hristos să ne ierte şi ar trebui să
ne determine şi pe noi săi iertăm pe alţii. Unde este dragoste din
belşug, răul făcut, fie mic sau mare, este trecut cu vederea şi
uitat mai repede.
Petru reia aici ideea exprimată de Isus şi de Pavel, care afirmă
că toată Legea se rezumă la datoria de aL iubi pe Dumnezeu cu toată
inima şi de ai iubi pe semenii noştri ca pe noi înşine (Matei
22:3439; Romani 13:810).
În continuare, Petru îi îndeamnă pe creştini să fie ospitalieri.
Revenirea Domnului este aproape, însă nu este un motiv ca ei să se
retragă din viaţa socială. Iar în final, el îi îndeamnă ca, dacă
vorbesc, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. În timpul solemn pe
carel trăim, ar trebui să vorbim în mod serios despre adevărurile
spirituale.
„Dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” Cine a comis un păcat
îm-potriva ta? Cum poți să-i arăți dragoste pentru a „acoperi” acel
păcat? De ce este în avantajul tău să faci acest lucru?
-
Comentarii pentru instructori
Să trăim pentru Dumnezeu 79
pul” şi „beau” sângele Celui la care se închinau, erau acuzaţi
de incest, fiindcă se numeau unii pe alţii „fraţi” şi „surori”, şi
de alte fapte imorale. Având în vedere aceste acuzaţii false, Petru
le cere credincioşilor să reprezinte creştinismul în mod
corespunzător înaintea semenilor lor ca să nu existe neînţelegeri
sau motive pentru acuzaţii false. Şi, întrucât Hristos a fost
trimis la moarte, deşi nu Se făcuse vinovat de nici un rău,
credincioşii să nu se aştepte să fie trataţi mai bine.
Întrebări pentru meditaţie1. Cum pot arăta că acuzaţiile care mi
se aduc pentru convingerile şi
credinţa mea sunt false?2. Date fiind scurtimea vieţii şi
iminenţa judecăţii, cum ar trebui să trăiesc?Discutaţi în grupă
despre concepţiile greşite ale unora despre noi, dar
şi despre concepţiile noastre greşite despre alţii. Ce putem
face concret pentru a evita sau a corecta aceste concepţii greşite?
Cum Îl putem reprezenta pe Hristos şi biserica Sa întrun mod mai
eficient în localitatea noastră?
4. ACTIVITATEMulţi oameni care nu sunt acceptaţi de concetăţenii
lor sau se con
fruntă cu opoziţie din partea acestora au probleme cu respectul
de sine şi chiar cu depresia. Psihologii au observat că o metodă
excelentă de tratare a acestor probleme este ieşirea din mediul în
care trăiesc de obicei şi implicarea în slujirea oamenilor. Bucuria
şi satisfacţia adusă de slujirea celor aflaţi întro situaţie mai
dificilă determină o creştere a nivelului unor substanţe produse de
creier (endorfine, dopamină, oxitocină) care sporesc simţământul
plăcerii, fericirii şi satisfacţiei şi contribuie la reducerea
durerii şi stresului. Beneficiile respectului de sine sunt simţite
atunci când cei slujiţi îşi exprimă aprecierea. Petru nea sfătuit
să ne iubim unii pe alţii, să fim primitori de oaspeţi şi să ne
folosim darurile în slujba altora, şi a dat acest sfat cu mult
înainte ca oamenii de ştiinţă să descopere beneficiile unui astfel
de comportament.
Încurajeazăi pe participanţi să întocmească o listă cu poruncile
şi sfaturile din 1 Petru 3:8 – 4:11. Gândiţivă la o activitate sau
două pe care le puteţi face, ca grupă, pentru a aplica aceste
sfaturi.
-
80 STUDIUL 5
Vineri, 28 aprilie Un gând de încheiere
„Dragostea care este îndelung răbdătoare şi blândă nu va face
dintro indiscreţie o jignire de neiertat, nici capital din
greşelile altora. Scriptura învaţă clar că acela care greşeşte
trebuie tratat cu îngăduinţă şi compasiune. Dacă este urmată calea
cea dreaptă, inima aparent încăpăţânată poate fi câştigată la Isus.
Dragostea Lui acoperă o mulţime de păcate. Harul Său nu conduce
niciodată la evidenţierea greşelilor cuiva, dacă aceasta nu este o
necesitate spre bine.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi,
educatori și elevi, ed. 1997, p. 218 (267)
Să ne gândim la femeia prinsă în adulter (Ioan 8:111). De
obicei, când ne gândim la ea, vedem harul Domnului faţă de o femeie
decăzută. Există însă un aspect mai profund. Înfruntândui pe cei
care o aduseseră pe femeie la El, Isus a scris „păcatele ascunse
ale vieţii lor” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 397,
în orig., p. 561) pe pământ, de unde cuvintele se puteau şterge
repede. De ce nu ia acuzat deschis, aruncândule în faţă păcatele
săvârşite, poate cel puţin la fel de grave sau chiar mai grave
decât ale femeii? Isus a ales să le arate că le cunoştea ipocrizia
şi răutatea, dar hotărâse să nu le dezvăluie public. Poate că,
arătândule că le ştia intenţiile şi oferindule totuşi ocazia de a
accepta mântuirea, El dorea să ajungă la inimile lor. Ce lecţie
frumoasă despre modul în care ar trebui să ne purtăm cu cei care au
păcătuit!
BIBLIA ŞI CARTEA PROFEȚI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND
Biblia: Proverbele 15–21
1. Despre ce spune înţeleptul că este şcoala înţelepciunii? 2.
Ce este mai bine decât să împarţi prada cu cei mândri? 3. Cine se
supără de orice lucru bun? 4. Ce fel de moştenire nu va fi
binecuvântată la sfârşit?
Profeţi și regi, capitolul 17
5. Cine întemeiase şcolile prorocilor în Israel?