Modelul ideal al pietii fortei de munca
Planul:
Cap1
1. Introducere
2. Echilibrul pietii fortei de munca, factorii ce-l
influenteaza
3. Relatii intre factori
4. Influenta modificarii ofertei agregate asupra echilibrului
pietii muncii
Cap2
5. Ocuparea integrala a fortei de munca, solutii
6. Principalii factori pertubatori ai echilibrului
macraeconomic
7. Politica stabilizatoare, reguli, carcteristica, efectele
8. Politica guvernamentala privind munca si forta de munca
Cap 3
9. Date generale despre somaj
10. Cocluzie
Bibliografie
Cap. 1
1Introducere
Conform Dicionarului explicativ al limbii romne, munca este o
activitate contient, specific omului, ndreptat spre un anumit scop,
n procesul creia omul efectueaz, reglementeaz i controleaz prin
aciunea sa schimbul de materii ntre el i natur, pentru satisfacerea
trebuinelor sale.
Antoine de Saint Exupry, numete aceast activitate: Calitate a
omului, care nu are nici un nume. Aceast calitate poate fi nsoit de
veselia cea mai zmbitoare. Este acea calitate a tmplarului care se
aeaz de la egal la egal n faa bucii sale de lemn, o pipie, o msoar,
i, departe de a o trata cu uurin, i adun pentru ea toat priceperea.
Munca, factor de producie activ i determinant n activitatea
economic, impune o analiz ampl la nivel macroeconomic i
microeconomic. Munca ocup, n universul sociologilor, un loc
preponderent. Ea mobilizeaz iscusinele, permite omului s depeasc
constrngerile mediului i contribuie astfel la crearea bogiilor.
Veniturile care i sunt asociate constituie o component esenial a
cererii reprezentate de gospodrii i permit accesul la consum.
Indiferent c este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia
calificrilor, sau de organizarea relaiilor profesionale, gestiunea
resurselor umane regrupeaz aceste diferene caracteristice i pune n
joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice,
altele se refer la contribuii mai factuale; de exemplu, cum se
explic progresia omajului de lung durat: trebuie s incriminm
rigiditatea aparatului productiv, s ne pronunm n favoarea unei
redefiniri a procedurilor de indemnizare sau s evocm recompunerea
relaiilor sociale; trebuie s raionm n termeni de integrare i de
polivalen sau s punem accent pe delocalizarea activitilor i
reducerea posibilitilor de angajare. O alt tem de actualitate:
precarizarea locurilor de munc, inegalitile dintre categoriile
minii de lucru ce risc s se accentueze.Determinind, astfel, ca
munca este factorul primordial in activitatea economica, piata
muncii va reprezenta felul in care toate persoanele se incadreaza
in activitatea economica, variatia cererii si ofertei de locuri de
munca in dependenta de mai multi factori.In capitolul 1 voi vorbi
despre echilibrul pietii fortei de munca, majoritatea factorii ce
influenteaza acest ecilibru si in ce masura il influenteaza, ce rol
are modificarea ofertei aggregate asupra echilibrului pietii
muncii.
Capitolul 2 include solutii de ocupare integrala a fortei de
munca, politici stabilizatoare si efectele acestora
In capitolul 3 sunt redate datele generale despre somaj,
caracteristica acestuia, felurile de somaj.2.1 Modelul ideal al
pietii fortei de munca
Intr-o economie ideala productia trebuie sa fie mereu la nivelul
numarului maxim de locuri de munca. Aceasta inseamna ca salariile
si preturile sunt foarte flexibile, ca firmele actioneaza in
conditiile unei concurente in care pot vinda toate produsele la
preturile cele mai bune si nu trebuie sa faca cheltuieli
suplimentare in cazul sporirii sau reducerii fortei de munca, ca
lucratorii nu trebuie sa faca cheltieli suplimentare pentru a cauta
un loc de munca.
Daca notam nivelul productiei reale cu Y,factorul munca cu N,
presupunem ca stocul de capital este dat si ca singurul factor
variabil este forta de munca,relatia dintre volumul de forta de
munca utilizata si nivelul productiei obtinuta cu ajutorul
factorilor de intrare , se poate reflecta cu functia de
productie:
Y= F(N,.)
Se observa ca cresterile successive in forta de munca utilizata
dau rezultate din ce in ce mai mici in productie. Acest lucru il
putem aprecia cu ajutorul produsului marginal al muncii YmN, care
reprezinta contributia fortei de munca suplimentare la realizare
productiei suplimentare si se poate determina ca fiind cresterea
productiei (output-ului) Y, determinate de cresterea cu o unitate a
factorului munca N
YmN= Y/N
Cum se explica scaderea produsului marginal al muncii? Motivul
este clar , deoarece crescind continuu forta de munca, ceilalti
factori raminind constanti , fiecare lucrator va minui mai putine
masini si utilaje (mai putin capital) si astfel devine mai putin
productiv. Sigur ca o crestere in forta de munca va spori
intotdeauna productia, dar aceasta crestere va fi din ce in ce mai
mica pe masura cresterii numarului de lucratori. Putem vorbi insa
deo contributie marginala a unor angajari suplimentare de forta de
munca la cresterea productiei. 2.2 Echilibrul si dezechilibrul
pietii muncii si somajul natural
Ca pe oricare alta piata echilibrul pietii fortei de munca se va
afla intr-un punct de intersectie a curbei ofertei de munca, care
creste odata cu salariul real, cu curba cererii de munca ,care
scade odata cu scaderea salariului real.
Se observa ca echilibrul pietii muncii se obtine la salariul
real , nivel la care cererea de munca este egala cu oferta de munca
, iar numarul de angajati este N*.La un salariu real mai mare decit
in cazul unui echilibru, exista un exces de oferta de munca , adica
un somaj ridicat, pe cind la un salariu real mai mic decit cel de
echilibru exista un exces de cerere de munca.
Putem trage deci concluzia ca piata muncii poate fi adusa intr-o
stare de echilibru corespunzatoare angajarilor maxime, prin
ajustarea salariului real spre nivelul salariului de echilibru
corespunzator unui numar de salariati N*.
Se observa ca la un nivel dat N* al utilizarii integrale a
fortei de munca, echilibrul pietii muncii se afla la intersectia
curbei cererii de munca cu curba ofertei de munca in punctul E
.Orice alt nivel de ocupare a fortei de munca N2 sau N1 mai mare
sau mai mic decit N*, va crea un dezechilibru pe piata muncii si de
aceea este necesara reglarea numarului de angajati spre nivelul
N*.
O situatie ideala de echilibru a pietei fortei de munca in
conditiile unui nivel maxim al ocuparii fortei de munca ar putea fi
reprezentata in figura 1.
In figura 1 curba ND ne arata cum creste cantitatea de munca
ceruta pe masura scaderii salariului real, iar curba NS ne arata
cum creste oferta de munca pe masura cresterii salariului real.
Curbele ofertei si cererii de munca se intersecteaza in punctul E,
corespunzator unui nivel de echilibru al angajarilor N*, care
determina un nivel maxim al productiei Y* si unui salariu real de
echilibru. In acest model ideal, toata lumea munceste atit cit
doreste iar firmele angajeaza exact cantitatea de munca pe care o
doresc, la un nivel al salariului real de echilibru, realizindu-se
un echilibru perfect al economiei in punctul E.
Chiar in conditiile unui nivel maxim al angajarilor, N*, si unui
nivel maxim al productiei asociat acestuia, Y*, in societate exista
un anumit numar de someri. Astfel, in permanenta vor exista oameni
care se incadreaza pentru prima data si oameni care se pensioneaza,
vor exista firme care se extind, angajind noi lucratori si firme
care se restring , concediind o parte din lucratori. Deci pe piata
muncii exista un flux continuu de lucratori. Dar un lucrator are
nevoie de un anumit timp pentru a-si gasi o noua slujba care sa se
potriveasca, lucru ce va face ca in permanenta sa existe un anumit
somaj. Somajul cauzat de miscarea oamenilor de la un serviciu la
altul si de cautarea unor slujbe noi, poarta denumirea de somaj
natural sau frictional. Marimea acestui somaj se poate aprecia cu
ajutorul ratei naturale a somajului Sn calculate ca un raport
procentual intre volumul somajului natural Sn si numarul populatiei
ocupate P0:
Sn= Sn/P0*100%Deci Rata naturala a somajului Sn este o rata a
somajului care exista in conditiile cind piata muncii se gaseste in
echilibru.
2.3 Influenta preturilor asupra echilibrului si dezechilibrului
pietii muncii
Sa presupunem un nivel dat al preturilor bunnurilor si
serviciilor de consum, P0 si un salariu nominal de echolibru
W0.
Echilibrul pietii muncii va fi in punctul E la intersectia
curbei cererii de munca ND, cu cea a ofertei de munca NS, fig 2.Din
figura se observa ca punctului E de echilibru initial al pietii
muncii ii corespunde un salariu nominal de echilibru W0 si un nivel
de echilibru al ocuparii fortei de munca N*, in conditiile unor
preturi date P0
Daca are loc o crestere a cererii agregate, sa presupunemca
urmare a cresterii cantitatiide bani de catre guvern, atunci si
preturile vor creste peste nivelul P0. La fiecare nivel al
salariului nominal, salariul real va scadea in aceeasi proportie cu
care a crescut nivelul preturilor, facind ca cele doua curbe, la
ND/ si NS/ sa se deplaseze in sus cu aceeasi proportie,
intersectind astfel acelasi nivel al angajarilor N* in punctul
E/.
Daca are loc o scadere a cererii agregate si ca urmare o scadere
a preturilor, curbele cererii si ofertei se vor deplasa in jos la
ND// si NS//, intersectindu-se in punctul E//, tot pe linia
nivelului angajarilor N*Deci orice nivel al modificarilor
preturilor va deplasa ambele curbe cu aceeasi distanta verticala.
Chiar daca salariul real creste la nivelul W1 sau scade la nivelul
W2, salariul nominal va ramine neschimbat, deoarece au crescut sau
scazut in mod corespunzator preturile.
2.4Compromisul intre inflatie si somajAnalizind curba lui
Phillips conform careia in somaj mai redus se poate obtine daca se
accepta o inflatie mai ridicata, sau de poate obtine o inflatie mai
redusa daca se accepta un somaj mai ridicat. Aceste lucruri sunt
valabile pe o perioda maiscurta de timp.
Pe o perioada mai lunga de timp insa, compromisul intre inflatie
si somaj in sensul aratat mai sus este o iluzie, deoarece intr-o
perioada mai indelungata economia se apropie de rata naturala a
somajului, indiferent de ce schimbari vor aparea in rata salariilor
si rata inflatiei.
Se pune intrebarea cum are loc aceasta autoreglare
macroeconomica? Care este mecanismul ei?
Stim deja ca atunci cind piata muncii se afla in echilibru, avem
de-a face cu un somaj natural si cu o rata naturala a somajului.
Atunci cind somajul este sub rata normala, un numar mic de oameni
cauta de lucru. In acest caz, firmele vor oferi un salariu real mai
mare pentru a-si satisfce nevoile suplimentare de forta de munca.
Cind insa rata somajului se afla peste nivelul ratei normale, un
numar mai mare i-si vor cauta de lucru, iar firmele vor oferi un
salariu real mai mic. Si intr-un caz si in altul, rata somajului va
reveni cu timpul la nivelul ratei normale a somajului, lucru ce
demonstreaza ca intre inflatie si somaj nu exista un compromis de
lunga durata in sensul curbei lui Phillips.
3.1 Interdependenta dintre stocul de bani, salarii, preturi si
productieDaca vom face o anliza similara a interdependentei dintre
stocul de bani, salarii, preturi si productie, vom observa ca
exista diferente atunci cind privim lucrurile pe termen scurt sau
pe termen lung. Astfel, pe termen sscurt, o crestere in stocul de
bani va afecta in primul rind productia si va un efect redus asupra
inflatiei, preturilor si salariilor, im sensul ca va avea loc
imediat o crestere a productiei, fara nici o influenta imediata
asupra preturilor. Pe termen lung insa, impactul unei cresteri a
stocului de bani se va reflecta aproape in intregime asupra
preturilor si salariilor si foarte putin asupra productiei. Astfel,
productia luind avint la inceput, va incepe apoi sa scada, lucru ce
va determina inceperea cresterii preturilor si readucerea economiei
la situatia normala.
De aici putem trage concluzia ca economia are nevoie de un timp
destul de lung pentru a ajunge la o situatie normala, aadica va
avea nevoie de citiva ani de zile (fig 3).
Din figuraa se observa reactia imediata a cresterii stocului de
bani asupra productiei, reactie ce se temporizeaza in anii urmatori
si reactia intirziata a preturilor fata de cresterea
productiei.
Daca curba Phillips reflecta relatia inversa dintre inflatie si
somaj, atunci ea va reflecta si relatia de inveresa
proportionalitate dintre inflatia salariilor si somaj.
Daca notam salariul din perioada curenta cu w1 si cel din
perioada de baza cu w0, atunci rata inflatiei salariilor iw va fi:
iw = (w1 - w2) / w0 (1) Notind rata naturala a somajului cu u* si
rata efectiva a somajului cu u, putem scrie curba simpla a lui
Phillips astfel: iw = - q ( u - u* ) (2)
unde q este panta descrescatoare a curbei.
Din ecuatia (2) se observa ca salariile cresc atunci cind rata
efectiva a somajului este mai mica decit rata naturala a somajului,
iar salariile scad atunci cind somajul se afla peste rata
naturala.
Analiza curbei Phillips ne sugereaza ca salariile si preturile
se ajusteaza incet la modificarile ofertei agregate. Intr-o
economie echilibrata, in care somajul se afla la nivelul ratei
naturale si preturile sunt stabile, daca vom creste stocul de bani
cu o marime M, atunci se creaza un dezechilibru. Pentru ca economia
sa revina in echilibru, va trebui ca si salariile si preturile sa
creasca cu aceeasi marime M. Conform curbei Phillips, la aceasta
crestere a salariilor, somajul ar trebui sa scada, si ca urmare sa
se mareasca si rata cresterii salariilor. Crescind salariile, vor
creste si preturile, lucru ce va face ca, in final, economia sa
revina la somajul si productia corespunzatoare nivelului
angajarilor maxime. Nu trebuie insa sa uitam ca, intre timp,
cresterea stocului de bani a cauzat o reducere a somajului, lucru
ce se poate observa daca vom rescrie ecuatia (2) tinind cont de
ecuatia (1):
( w1 - w0 ) / w0 = - q ( u - u* )(3)w1 = w0 { 1 - q ( u - u* )
}
Din ecuatia (7) se observa ca, pentru ca salariile sa creasca
peste nivelul celor din perioda de baza, va trebui ca somajul sa
scada sub rata naturala. Viteza de restabilire a echilibrului
economic variaza in functie de timpul de raspuns al economiei la
aceste schimbari. Pot exista situatii cind preturile reactioneaza
mai repede la cresterea productiei si situatii in care ele
reactioneaza la cresteri mai mici ale productiei. Indiferent de
caracterul reactiei sistemului economic, important de retinut este
ca aceste reactii nu sunt immediate, ci ele se materializeaza in
timp mai indelungat.
3.2 Ajustarea salariilor
Putem spune ca salariile au o anumita rigiditate, lucru datorat
in primul rind faptului ca, in general pe piata fortei de munca
salariile se negociaza la perioade mai mari de timp pe baza unor
contracte si ca, deci, relatiile intre firme si lucratori sunt
niste relatii stabilite pe perioade mai indelungate. Frecventa cu
care salariile, ca de altfel si preturil, se ajusteaza, depinde de
stabilitatea nivelului productiei din economie. In general, firmele
isi stabilesc, pentru fiecare perioada in parte, atit nivelul
angajarilor cit si salariul de baza pentru fiecare loc de munca in
parte, inclusiv sporul de salarii pentru munca suplimentara.
Daca cererea de munca a firmelor va creste, la urmatorul termen
de negociere a salariilor lucratorii vor cere salarii marite. Sigur
ca daca la ultima negociere salariile au fost mari, o noua cerere
de crestere a salariilor la urmatoarea negociere va determina
pericolul ca ei sa ramina someri si firmele sa prefere sa angajeze
ale caror salarii nu au crescut inca.
Dar negocierea salariilor nu se face in acelasi timp de catre
toate firmele, ci fiecare firma are un ritm contractual de
negociere cu lucratorii sai, de exemlu 6 luni, 1 an sau mai mult.
Procesul de ajustare continua, facind ca, curba ofertei agregate sa
creasca, proces care va tine cont de nivelul salariilor ce nu au
fost inca negociate si de rata salariilor din ultima perioada.
Ajustarea salariilor va atrage desigur dupa sine ajustarea
preturilor. Procesul de ajustare a salariilor si preturilor va
continua pina cind economia ajunge la un echilibru E, corespunzator
nivelului maxim al angajarilor N*.
In perioada cu somaj mai ridicat ar exista posibilitatea ca
firmele sa practice un sistem de salarizare in doua trepte, adica
sa acorde somerilor un salariu mai mic decit celor angajati,
reducindu-se astfel soamjul. Aplicarea in practica a unui asemeneea
sistem poate fi impiedicata de unele prevederi ale legislatiei
muncii cu privire la salariul minim, precum si de miscarea
sindicala.
O alta posibilitate ar fi ajustarea salariilor si preturilor in
functie de fluctuatiile si perturbatiile ce apar in economie,
reusindu-se astfel mentinerea nivelului maxim al angajarilor N* si,
prin aceasta, un ecilibru in economie. Solutia este greu de aplicat
datorita faptului ca intr-o eeconomie exista o multitudine de
factori care influenteaza cererea si oferta pe pietele
individuale.
Datorita faptului ca salariile sunt stabilite pe o perioada de
timp si ca ajustarile de salarii sunt suprapuse in timp, ajustarea
productiei si a salariilor se face in mod gradat, lucru confirmat
de altfel de practica economica. 3.3 Relatia Productie -
AngajariRelatia dintre nivelul angajarilor N si nivelul productiei
Y, poate fi exprimata cu ajutorul unei functii de productie care se
deduce din relatia ce exprima productivitatea muncii a, astfel:
a = Y / N (1)Daca de exemplu a = 2, inseamna ca al fiecare
unitate de munca depusa ( ora, zi, lucrator ) se obtin doua unitati
de productie. De aici putem deduce functia cea mai simpla de
productie:
Y = aN, (2)Functia care ne arata ca productia este direct
proportionala cu munca consumata iar a este un coeficient de
intrare, denumit mai sus productivitatea muncii. In ecuatia (2)
acest coeficient este considerat ca fiind constant, desi, in
realitate, el se modifica in timp. Pe masura introducerii
progresului tehnic si a cresterii nivelului pregatirii profesionale
a lucratorilor, coeficientul a tinde sa creasca in decursul unor
perioade mai lungi. Acest coeficient are si un comportament ciclic,
in functie de fazele ciclului economic in care se afla economia.
Astfel, la inceputul, sau imediat inaintea unei recesiuni
economice, productivitatea muncii scade, iar la putin timp dupa
inceputul recesiunii incepe sa creasca din nou. Este explicabil
acest lucru deoarece, in timpul recesiunii, firmele nu vor concedia
pe muncitorii de inalta calificare pentru a nu-i pierde definitiv.
Aceeasi atitudine o vor avea firmele si fata de manageri lor, al
caror numar nu poate fi redus si crescut dupa fluctuatiile
productiei.
Aceasta inseamna ca angajarile N vor fluctua mai lent decit
fluctuatiile productiei Y si ale productivitatii muncii a. Nivelul
angajarilor scazind mai putin decit nivelul productiei, in
perioadele de recesiune raportul dintre Y si N va scadea.
De aici putem trage concluzia ca in perioadele de avint
economic, productivitatea muncii a, adica raportul Y / N, va creste
pentru ca firmele si-au pastrat o parte din lucratori si deci
angajarile vor creste mai putin.
Aceata inseamna ca productia cit si angajarile cresc in acelasi
sens, dar nu in acelasi ritm.
Orice firma isi va fundamenta politica sa de angajari in functie
de prognozele ce le face pentru productia sa viitoare. Nivelul
angajarilor va scadea atunci cind se aprecia ca scaderea cererii va
dura mai mult timp si va creste daca se asteapta ca productia sa se
mentina ridicata pe o perioada mai mare de timp. Cind firmele
apreciaza ca nivelul scazut al cererii este numai temporar, mai
scazuta decit nivelul angajarilor, iar raportul Y / N sa fie
acceptat mai mic o perioada.
Se desprinde astfel si concluzia ca exista o strinsa
interdependenta intre deciziile legate de angajari.
De asemenea, daca in analiza anterioara am considerat ca
produsul marginal al muncii scade pe masura nivelului angajarilor,
nu trebuie sa consideram ca acest lucru este valabil pentru toate
nivelele de productie. Astfel, noi ampresupus in analiza ca, in
permanenta, capitalul este pe deplin intrebuintat, lucru ce nu este
absolut corect. Cind am afirmat ca produsul marginal al muncii se
diminueaza pe masura cresterii angajarilor, am presupus ca stocul
de capital ramine fix pe termen scurt.
Aceasta inseamna ca un muncitor, care il succede pe cel
precedent, va dispune de mai putin capital, deci dotarea lui
tehnica va fi mai mica datorita uzurii capitalului fix.
Nu trebuie sa uitam insa ca in cadrul ciclului economic
utilizarea capitalului variaza, in sensul ca este utilizat la
mazimum in fazele de avint economic si ca este incompet utilizat in
fazele de recesiune. Este posibil, de exemplu, ca in faza de
recesiune capitalul fix sa fie utilizat in trei schimburi.
De aici desprindem concluzia ca raportul capital folosit - munca
poate fi mai mare in perioadele de avint economic decit in cele de
recesiune si ca productivitatea marginala a muncii nu este mai
scazuta in pemanenta in perioadele de avint.
3.4 Relatia costuri - preturi
La baza preturilor de vinzare ale produselor, firmele vor pune
intotdeauna costurile de productie. Daca vom nota pretul cu P,
costurile materiale unitare, inclusiv profitul unitar cu M / a si
costurile salariale unitare cu W / a , atunci pretul unui produs se
poate exprima astfel:
P = (W + M) / a (1)
Dar raportul M / a poate fi exprimat cu ajutorul unui coeficient
de multiplicarea cheltuielilor salariale, z. Daca de exemplu,
cheltuielile materiale si profitul obisnuit sunt de 3 ori mai mari
decit cheltuielile salariale pentru un produs, atunci raportul M /
a va fi egal cu produsul zW / a, in cazul nostru cu 3W / a.
In acest caz ecuatia (1) va deveni:
P = W / a + zW / a = ( 1+ z )W / a (2)reflectind ca pretul
produsului se poate exprima cu ajutorul cheltuielilor salariale pe
produs inmultite cu coeficientul de multiplicare z corespunzator
cheltuielilor materiale unitare si profitului unitar obisnuit
aferent. Desigur ca in cazul cind in ramura respectiva de
activitate se practica o concurenta imperfecta, atunci coeficientul
z va lua in considerare si profitul de monopol.
Influenta modificarii stocului de bani asupra relatiei Preturi -
Costuri - Salarii
Curba AS poate fi folosita pentru a examina efectele unei
expansiuni monetare si pentru a intelege implicatiile modelului
salarii - preturi, atit pe termen lung cit si pe termen scurt.
Pentru aceasta vom considera mai intii curba AS determinasta de
nivelul precedebt al preturilor P0, si de nivelul Y* al productiei,
corespunzator nivelului maxim al angajarilor, asa cum este redata
in fig. 4Din fig. 4 se observa ca atunci cind productia se afla la
nivelul Y*, preturile si costurile sunt constante de la o perioada
la alta si nu exista o tendinta de modificare a salariilor iar
economia se afla in punctul E de echilibru.
Daca la nivelul initial al preturilor P0, cererea de produse va
creste, firmele vor angaja luvratori suplimentari, crescind astfel
productia pina ce punctul de echilibru pe termen scurt va ajunge
din E la E/, punct la care atit productia cit si preturile au
crescut. Cresterea in stocul de bani a mutat curba cererii agregate
de la AD la AD/. Preturile cresc si ele de la P0 la P/
deoareceexpansiunea productiei de la Y* la Y/ a determinat o
crestere a salariilor, crestere ce a dus la preturi mai mari.
Invers, o scadere in stocul de bani va duce la o deplasare a
punctului de echilibru la E//, curba AD deplasindu-se la AD//. Deci
cind productia creste si preturile vor creste, iar cind productia
scade si preturile scad. Deoarece salariile sunt mai rigide, panta
curbei ofertei agregate l vafi mai mica, panta care traduce de fapt
modificarile in nivelul angajarilor in modificari ale
salariilor.
Echilibru realizat in punctul E/ este un echilibru pe termen
scurt. In punctul E/, productia fiind peste nivel normal, preturile
vor continua sa creasca deoarece salariile cresc, iar curba AS se
va deplasa in sus la AS/, asa cum se reflacta in fig. 5Din fig. 5
se observa ca la nivelul mai ridicat al curbei cererii agregate si
la noul nivel al curbei ofertei agregate AS/, noul punct de
echilibru al economiei pe termen mediu este E// corespunzator unui
pret mai mare decit P/ si unei productii mai mici ca Y/. Crescind
preturile, stocul real de bani va scadea, dobinzile vor creste iar
veniturile si cheltuielile de echilibru vor scadea. Trecerea de la
punctul de echilibru E la E/ este determinata de presiunea
costurilor care apar intr-o economie in care nivelul angajarilor
este peste cel normal.
Procesul va continua si asa cum se vede in fig. 5 preturile
continua sa creasca iar productia sa scada pina ce economia va
ajunge in punctul de echilibru E///. In acest nou punct de
echilibru preturile au crescut in aceiasi masura cu stocul de bani,
iar productia revine la nivelul sau normal Y*.
In mod similar se poate face anliza situatiei cind curba AS s-ar
deplasa la AS//.
Prin urmare daca in cazul expansiunii monetare echilibrul pe
termen scurt se realizeaza in punctul E/ si cel pe termen mediu se
realizeaza in punctul E//, atunci echilibrul pe termen lung se va
realiza in punctul E///, unde economia revine la nivelul
angajarilor maxime. Atit timp cit punctele de echilibru E/ si E//
se vor afla in dreapta lui Y*, curba AS se va deplasa in sus spre
stinga, pina se va atinge punctul de echilibru E///. In acest
punct, preturile au crescut in aceeasi masura cu stocul nominal de
bani, caz in care stocul real de bani M / P se va gasi din nou la
nivelul initial, asa cum tot la nivelul initial se vor gasi din nou
dobinzile, cererea agregata, productia si angajarile.
4 Influenta modificarii ofertei agregate asupra echilibrului
pietii muncii
Exista la multi economisti ideea preconceputa ca modificarile
echilibrului economic s-ar datora in principal modificarii cererii
agregate. Astfel se sustine ca modificarile productiei si ale
preturilor din economie s-ar datora deplasasrilor curbei cererii
agregate, deplasari generate la rindul lor de schimbarile ce au loc
in politica fiscala si monetara.
Este timpul sa consideram ca si orice soc al ofertei agregate
determina o tulburare a economiei, tulburare care se materializeaza
si se observa prin deplasarea curbei ofertei agregate. Dovada cea
mai concludenta o constituie influenta socurilor petrolului din
anii 70 asupra economiei tuturor tarilor lumii, sau influenta
alinierii preturilor petrolului la preturile mondiale la inceputul
anilor 80 in fostele tari socialiste.
Rezultatul a fost accelerarea ratei inflatiei, lucru ce a dus la
acceptarea unei politici monetare mai dure pentru a reduce
inflatia.
Pretul este determinat de cheltuielile salariale pe produs si de
coeficientul de multiplicare z. Exista insa multe materii prime
care intra in componenta produselor si care, prin valoarea lor
deosebita, pot influenta hotaritor pretul produsului finit. De
aceea ecuatia pretului poate fi modificata in felul urmator:
P = ( 1- z )W / a + Cs . Pm (1)in vare Cs este nesesarul de
materi prime pe unitate de produs iar Pm este pretul acestora. Din
ecuatia (1) se observa ca orice crestere a pretului materiilor
prime va duce la o crestere a nivelului pretului P, la orice nivel
dat a cheltuielilor salariale W. Ecuatia 15(16.10) devine astfel o
expresie a curbei ofertei crescatoare AS, care la o crestere a
pretului Pm se va deplasa in sus, asa cum se observa in figura
1
Din figura 1 se observa ca o crestere a pretului Pm deplaseaza
curba AS in sus la AS/.
Daca luam in considerare pretul relativ sau real al materiilor
prime pm, calculat fiind:
pm = Pm / P (2)
si inlocuind valoarea lui Pm cu produsul P.pm in relatia (1),
obtinem o ecuatie modificata care leaga salariile de preturi:
P = W.( 1+ z ) / a.( 1 - Cs.pm ) (3)
In relatia (3) valoarea produsului Cs.pm