ROMANESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/45706/1/... · (Certe in Antiocheno concilio edita sunt de rebus eccle-siasticis probatissima per omnem ecclesiam

ROMANESCU féia besericésca, literaria si scolastica.

^íS^^

( Vien'a, 15 Aprile

1 8 6 7 .

l'i Şîonuru rom. ese de dóue ori pre luna, in 1. si 15 . a jj lunei, cuprindiendu o cóla si diumetate. Pretiulu pre ii unu anu e 4 fi. v. a., pre diumetate de anu 2 fl. v. a. \ o '

jţ Pentru tiere afara de Austri'a se mai adauge portulu poetalu.

Prenumerarea se face la redactiune in seminariuiu : jgr. o. centralu din Yien'a (Schonlaterngasse Nr. 10), Ji ' si la p. t. domnii corespundinti. T6te epistolele sunt Si

de a se tramite la redactiune francate. Corespundin- << tiele nepublicate se voru arde. Scrisori anonime nu U

Anulo

III. se primescu.

CUPRINSUHJ: Cuprinde-se ore in Pravila legea brevlariului? (finea.) — Despre mărturisirea peeateloru. — Pomanele. — Originea oueloru r o ş i e . — Sciri scolastice: I . din partea de josu a tractului Bistritiei (urm.) — Pentru istori'a besericei rom. sub imp. Iosifu II. (urmare.) — Corespun-dintie : Bai'a-niare (o mica ilustrare la „Geniulu evului nostru," scire gimnasi'ala.) — Amvonulu: Pâtimele nostre si ale lui Isusu, (predica pre Vinerea

mare.) — Literatura. — Ochire prin lumea politica. — Varietâti.

Cuprinde-se óre in Pravila legea breviariului?

(finea.)

Prelanga aceea valórea laudateloru capete ale Pra­vilei aterna multu de la condit iunile adause, cumu si de la inpregiurar i le multu pucinu schimbate , p recumu o demustraràmu acést 'a si in nru. 1 2 alu „Sîonului rom." din a. t r . A s t a e decomunu sortea legiloru, ori beser i -cesci ori mi rene , si la noi si la latini, si in c leru si intre seculari. — Asia d. e. in capulu 18 alu Pravilei se de­cide, câ spre condemnarea unui preotu se r ece re j u d e -cat'a a loru siepte episcopi; eara pracs 'a de adi ne invé-tia, cà unu episcopu e deajunsu. — In corpulu d rep tu-r i lo ru canonice alu latiniloru dist. 4 1 . can. 7. se p r e ­s c r i e , ca episcopulu se aiba mobilie p r è s t e , cumu si mésa si viptu seracescu, („Episcopus vilem supel lec t i -lem, et mensam ac victum pauperem h a b e a t . " ) Asta-di nu e asia; càci in poterea dreptului devolutivu in ast 'a privintia episcopii su sublevati prin clerulu subordinatu. - - Corpulu dreptului ungurescu statoresce, ca episcopii se nu lase pre parochi a se rescumpară de la detorinti 'a de a se infacisiâ la sinodu, („Episcopi i non sinant paro-chos a compari t ione ad synodum se red imere . " Uladisl. d. 2 . art. 6 8 . ) Asta-di suntu, carii invétia, ca preoţ i i nu­mai in Ir' atât'a potu lua par te la s inóde , incâtu le con-cedu loru episcopii . Preoţ i i depre atunci se rescumpa-râu cu bani, ca se nu miérga la sinóde; ear acum'a inca aru conferi bucuroşii cesi-cev 'a , numai se pota lua parte la sinóde, cari a se tiene a si esîtu din moda. „ T e m p o r a mutantur, et nos mutamur in i l l i s ! "

Candu se dîce dara in finea arl iculasiului preat insu, cà „Pravil 'a la noi are potere mare , " ast 'a va se dica, cà are potere intr ' atât 'a, incâtu convine cu canónele cele mai p róspe le ale latiniloru; fiecà Pagi tiene contrar iulu , scriendu: „Fara indoiéla in sinodulu antiochianu s'au statoritu despre t rebi le beser icesc i atari legi , cari au fostu incuvientiate de intrég'a beser ica . . . Dar pent ru aceea pap'a Iuliu n'a pret insu, ca insu-si elu se fia fostu de facia la statorirea loru in acelu sinodu, sciendu, cumca a fostu indatinatu in beser ice le diverse a se de­cide prin sinodu atari trebi fara insinuare pre l iminar ia la scaunulu papalu, p recumu ast'a era lamuri tu din primulu conciliu antiochianu, carele incontr 'a lui Paulu Samosatenu compuse o formula de mărtur is i rea credin­

tiei, si din conciliulu alesandrinu tienutu sub pa t r ia r -chulu Alesandru, la carele pap'a nici insu-si nici p r in delegati n'a asistatu, precumu nici la tòte celealal te si­

nóde, cari inainte de acest 'a au statoritu canone. In

urm'a aces toru sinóde a pasîtu celu antiochianu, t r ac -

tandu despre credint ia si statorindu canone , desi pap'a

Iuliu n'a fostu in elu de facia. Pr in cari lucrăr i s'a a r e -tatu a fi concil iu adeveratu si dreptcredint iosu, ca unulu, carele nu mai pucinu aveá a cerceta t rebile credint iei , ca a aduce decisiuni despre disciplin'a ecles iás t ica ." (Certe in Antiocheno concilio edita sunt de rebus ecc le -siasticis probat issima per omnem ecclesiam stătuta . . . Neque, dum il la statuebantur, se concilio interesse de-buisse urget J u l i u s , quod sc i re t , morem in ecclesi is ob-tinuisse, haec sine praevia relat ione decerni potuisse a synodo, ut constabat ex pr imo Antiocheno concil io, quod contra Paulum Samosatenum formulam fidei conscripsit , et ex concilio Alexandrino sub Alexandro patr iarcha, cui nec summus pontifex per se aut per legatos interfuisse legitur, uti nec omnibus illis concil i is , quae ante hanc synodum cañones ediderunt. Harum synodorum vestigia insecuta est Antiochena, quum de fide tractavit et c a ñ o ­nes citra Jul i i papae praesent iam statuit. Quae dum peregit , veruni et orthodoxum concilium fuit, c u j u s e r a t , non minus de fide inquirere , quam de disciplina ecc l e ­siastica decreta eondere." Cri t ic , in Annal. Baronii ad an-num 3 4 1 . n. 12 . )

Adeveratu, cà ar t rebui „se aiba Pravi l 'a nòstra

potere mare ; " ma poterea ei este amesurata auctori ta-

tei , ce i-se concede. „Concede" dîcu, càci Pravil 'a si-a

castigatu auctoritate prin saborulu alu I I . trulanu, despre

care in Enchi r id ionulu dreptului beser . orient, a lui

Szilágyi la loculu susu-semnatu se dîce: „Conciliulu I I .

trulanu si conviersuitoriulu canonu 1. alu concil iului VI I . ,

cari niciodată nu voru capeta aprobarea scaunului apo-stolescu;" si adauge: «Altcumu s. scaunulu apostolieu recunòsce , cumca in nu pucine canone ale conciliului

trulanu se cuprinde disciplin'a curata si sanatòsa, si de-

aceea insi-si pontificii Romei s'au provocatu la unele

din e ie" ( ! ? ) ; si eara-s i : „Cu privire la t raducerea co-

dicelui besericei orientali in limb'a romana seau in t r '

alt 'a e de insemnatu, cumca canónele enumerate in eie

nu petu (?) se aiba in sine mai mare auctor i ta te , decâtu

carea le competiesce auctoriloru g rec i , din cari suntu

scòse." (Concil ium I I . Tru l lanum et ei consonurn caño­

nera 1. concilii V I I . , qui etiam nunquam approbationem

sedis apostolicae referent . . . Ceterum s. sedes apo­stolica agnoscil, non paucos cañones ipsius concilii T r u l -lani sanam et puram continere disciplinam, et ideo ipsi summi pontífices Romani ad aliquos eorum provocarunt. . . . Relate ad versiones codicis ecclesiae orientali» in lingvam romanicam aut aliam observandum est, cañones in ipsis recensitos habere in se non posse aliam auclo-r i tatem, quam illam, qua gandent auclores Graec i , ex quibus excerpti sunt.)

Ureptce Pravil 'a, carea contiene disciplin'a in sinó-dele orientali decretata , eara prin scaunulu apostoli-cescu si prin condiliunalulu actu alu unirei in saborulu de la Florenti 'a aprobata, fiendu in respectulu valórei si auctoritatei ei forte reslrinsa, — deórace totu acolo se dice: «Nu sufere indoiéla, cà auctoritatea legelatória a besericei si a sântului scaunu apostolicu pote indreptá si strămuta si acést'a disciplina, ortcandu cutare core -gere si stramutare ar fi poftita de cercustàri le presinti, cari suntu cutotulu deosebite de acelea, intre cari se statorira canónele antice," ( E x t r a dubium est, legislatri-cem ecclesiae et sanctae sedis auctoritatem posse emen­dare et mutare (?) banc quoque disciplinam, quotiescun-que praesentes c ircumstantiae, diversae omnino ab eis, in quibus aliqui cañones conditi fuerunt, aliquam emen-dationem exigerent aut mutalionem,) — facia cu r c c e -rintiele preamintite ar fi de oftatu unu sinodu, spre reformarea disciplinei nòstre amesuratu geniului seclu­lui presinte. Insa la acest'a prospectulu este forte tare negurosu, parte din causa, cà pap'a Benedictu X I V . a precurmatu calea la atare saboru, candu, aprobandu folosulu sabòreloru, a adausu: „Dara pentru acea nu ne unimu cu acei'a, cari afirma, cà sinódele suntu absolutu necesarie," (Non idcirco tamen il lis assentimur, qui syn-odos absolute necessarias affirmant); parte cà in finea § - lui 1 2 4 alu lăudatului Enchiridionu inca si caus'a amenarei mullu-doritului sinodu luminatu se incuno-scinliéza prin cuventele, cari suna astfeliu: „Certe ex quo melior ecclesiaslici regiminis ordinatio invaluit, praecipue in rebus jurisdiclionem respicientibus, minor est synodorum celebrandarum necessitas," (Nu se pote nega, cà decandu s'a stabilitu o mai buna ordine in r e -gimulu eclesiasticu, mai alesu cu respectu la trebile ju-risdictiunali, dealunci s'a micsioratu lips'a de a celebra sinóde.) Si óre telealalte neajunse nu suntu de a se considera? Nu; pentrucà „celebrarei sinódeloru con­trasta si acelu spiritu eonstituliunalu predomnitorii! in tempuri le nòstre, carele iusioru abuséza de atari adu-nàri spre a introduce si a statori in privinti'a regimului besericescu atari principie,cari suntu opuse adeverateloru principie ale besericei catolice." (Obstat illarum ce l e -brationi iile spiritus constitutionalis nostris hisce tem­poribus praevalens, qui facile ejusmodi conventibus abuti lur, ut inducantur et praevaleant quoad ecclesiae régimen principia, quae veris catholicae ecclesiae prin-cipiis adversantur.)

Prelanga tòte acestea bine e dîsu, cà „Pravil'a are potere , unde vremu;" càci ea este depusetulu dreptur i -loru besericei orientale , in a caroru valóre zace veni-tòri'a înflorire a disciplinei celei vechie. Numai se ne invoimu a o intrebuintiá s i , incâtu nu corespunde r e -cerintieloru, neajunsele ei se le suplinimu din isvdrele subsidi'arie, protivite spre a suplini acele lucrur i , „in respectulu caror 'a codicele besericei orientali nu e dea-junsu," (in quibus codex ecclesiae orientalis non sufficit. Enchyrid . §. 55.) Se ne ajutàmu aseminea Greci loru, cari invétia. cà in lips'a legei scrise „e de a se padì

dreptulu, cu carele se folosesce cetatea Romei ," (jus, quo urbs Roma utitur, servari opportet . L . 2. Basilical. tit. 1. c. 1 1 . ) — Prin urmare in poterea Pravilei se u r -gitàmu celebrarea sinódeloru. Pana atunci inca in po-> terea capului 3 1 7 alu Pravilei suntemu auctorisati a r e ­curge la prealuminaţii episcopi pentru usiorarea sarc i -nei, carea apésa asia de tare conscienti'a preotiésca in cele ce se atingu de recitarea òreloru canonice facia cu afacerile preotiesci cele multe si ingrigirile cele nenu-merate. E a r a de va fi recursulu fàra efectu, vomu face ce si câtu vomu potè, ma pecatu nu vomu ave; càci unde nu este lege, nu este oblegatiune, si unde nu este oblegatiune, volnic'a restringere a ndâtinei celei vechie" — binecà de Benedictu laudata, ma nesuporlavera — nu potè fi pecatu, deórace o acsi'oma a dreptului romanu pre germania dice: „Hundert J a h r e Unrecht ist keine Stunde Recht."

1. Baien de la Bistr'a, em. protopopu gr. c.

Despre mărturisirea pecateloru.*) nCe vorbcse.e acest'a hule? Cino potè iertă pecatele, fàra numai unulu Ddieu?" Marcu 2, 7.

Cautandu noi bine la lucrările crestiniloru seclului de acumu, aflàmu, cumca multi dintre ei, mai alesu din­tre acei'a, carii se tienu p r e sine de culti si de invetiati, nu inplinescu cuventulu lui Ddieu Tata-lui celui c e r e -scu, carele si-a datu pre unulu-nascutu Fiiulu seu p e n ­tru rescumpararea genului umanu si a poruncitu, ca p r e acel'a se lu asculte, dîcundu: „ Acest'a e Fiiulu mieu celu iubiţii, intru carele bine mi-a placutu; pre acést'a se lu ascultaţi!" Vedemu, cà multi dintre creştini nu pr ime-scu invetiatur'a cea santa si salutarla a lui I . Christosu, carele ca Ddieu adeveratu nu potè gresì si carele prin apostolulu Paulu la Rom. 1 4 , 6 dice: „Eu sum calea, adeverulu si viati'a; nime nu vine Ia Tata- lu mieu, nu­mai prin mine." Vedemu, cumca multi dintre creştini nu pretiuescu invetiatur'a besericei lui I. Christosu, carea asîslderea nu potè gresî sub gubernarea lui I. Christosu intemeiatoriulu seu, celu ce a dîsu: „ E u cu voi sum in tòte dîlele pana in capetulu vécului." Seau mai prescurtu vorbindu, vedemu, cumca multi dintre creştinii evului nostru nu asculta viersulu celu santu alu besericei lui Isusu, Salvatorelui genului umanu; ci incredintiandu-se singuru numai mintei umane celei supuse la sute de mii de gresiele, si parasindu credin-ti'a lui Isusu lucéferulu celu luminosu, in intunereculu celu grosu alu Iumei acestei'a ambia pre acea ca le , d e ­spre carea sant'a scriptura la Proverb . 1 4 , 1 2 dice: „Este cale, carea se vede omului drépta , dara in cele mai depre urma duce la pierire." Ba si hulescu si b a t -jocurescuinvetiaturele cele sublimi si salutane ale sântei beserice, carea prin preoţii sei le vestesce pre acelea poporului crestinu.

Atari „iluminaţi" necredintiosi intre altele tragu la indoiéla si invetiatur'a besericei lui I. Christosu despre pocaintia, si anume despre poterea preot i loru de a ierta pecatele cumu si despre mărturisirea pecateloru in tain'a pocaintieî. Candu preotulu pre creştini i invétia tain'a penitintiei si mărturis irea pecateloru, dîcundu-le cu Ioanu evangelistulu in I. ep. 1 , 9 : „De vomu mărturis i pecatele nòstre , dreptu si credin-

*) Se pote folosi ca predica pre dominec'a IV. in parésime etc . Red.

r

tiosu este Ddieu, ca se ne ier te peca te le ndstre si se ne curati^sca de tdta nedrepta tea"; candu preotulu câtra c r e -stînulu bolnavu sufletesce in scaunulu martur is i re i intru numele lui I . Christosu d îce : „Cut^dia fiiule, ie>ta-ti-se pecatele" ( la Mat. 9, 3 ) ; candu preotulu in numele lui Isusu pre creşt ini i chiama la pocaintia si la mărtur is i ­rea pecateloru, si le striga cu Petru apostolulu: „Pocai-ti-ve si ve intdrceti , ca se se ie>te pecatele vdst re" : atunci cei necredint ios i , ca si căr turar i i memoraţ i in s. evangelfa a lui Marcu c. 2 , cugetandu re le in animele loru, dîcu: „Ce vorbesce acesfa bule as ia? Cine pdte ierta pecatele , fara numai unulu Ddieu?" Aslfeliu acei necredintiosi semenandu neghina periculdsa in vini 'a cea sânta a lui I. Christosu, se si lescu cu invetiature rele a res tornă invetiatur 'a beser ice i lui lsusu despre pocain­tia, si anume despre poterea preo t i lo ru de a ier tă peca­tele cumu si despre mărtur is i rea pecateloru facunda preotului in scaunulu marturisirei .

Insa invetiatur 'a astorfeliu de necredintiosi e cu -totulu re taci ta si nefundata, eara invetiatur 'a beser ice i lui Christosu despre pocaint ia , si anumitu despre p o ­terea preot i loru de a ier tă pecate le cumu si despre mărtur is i rea pecateloru in sacramentulu peni t in t ie i , e basata pre cuventulu ce lu dreptu si santu a lui Ddieu, ceea ce voiu se demustru prescur tu in ce le urmatdrie .

Creştinii acei rei, carii invelia si lucra inconlr 'a in-vetiaturei beser icei lui Isusu despre poterea preot i loru de a iertă pecatele si despre l ips 'a marturis i rei peca te ­loru in tain'a pocaint ie i , intre alte invetiature re laci te intarescu si aces tea : a ) ca mărtur is i rea pecate loru in tain'a pocaintiei ar fi introdusa mai tardîu in beseric 'a creştina, si ca poterea preot i loru de a ier lă pecatele in tain'a pocaintiei nu ar fi de Ia Isusu Chris tosu; b ) ca mărturisirea peca te loru nu ar fi folosildria pent ru c r e ­ştini; c) ca nu ar fi delipsa, ca creştinii se spună in scaunulu marturisirei pecatele cudeamenuntulu; si d) ca beser ic 'a lui Isusu nu ar t rebui se puna greutăţi p r e umeri i si conscient i 'a crest ini loru prin mărtur is i rea pecate loru si prin canonulu, ce lu da prin preoţi ce loru mărturisiţ i in tain'a pocaintiei . Tdte aceste suntu numai blasfemie si invetiature scâlciate , incontr 'a caroru ne -adeveruri eu, basalu pre cuventulu lui Ddieu depusu in sântele evangelie cu ajutoriulu Spiri tului santu si inta-ritu cu mdrtea lui Isusu Christosu, aserediu urmatdriele:

a) Cumca mărturisirea pecate loru din ronduePa lui Ddieu a fostu in usu si in legea vechia la poporulu evreescu, p recumu afara de altele ar6la invel ia turele profel i loru, cari plangundu chiamău pre poporulu lui Israilu la pocaintia si Ia mărtur is i rea pecate loru , si p r e ­cumu arata mărtur is i rea regelui Davidu, care le pentru muierea lui Uri 'a s'a martur is i lu inaintea profetului Na-tanu, dîcundu: „Amu pecatuitu inconl r ' a lui Ddieu." (II . Reg . 1 2 , 4 . ) F o s t ' a confesiunea in usu si p re t empu-lu lui Isusu Christosu, precumu sesc i e din Mateiu evan-gelistulu, carele la 3 , 6 dîce: „Si se botezau de la elu in Iordanu, dupa-ce si-marturisiau peca t e l e " , si p recu­mu se scie din Fap te le apostoliloru 1 9 , 1 8 . , unde se scriu aceste: „Mulţi dinlre credintiosi veniău, marturisindu-se si spunendu-si faptele loru." A fostu confesiunea in usu si dupa suirea lui Isusu Christosu la ceriu in seclii cei antici ai crest inalatei , precumu se scie din inveliaturele santiloru părinţi si anume din opuri le lui Tc r lu l i anu in seclulu I I . , carele vorbindu despre pocaintia (de poenil . c. 10 . ) , dîce, ca „mulţ i seau incungiura confesiunea seau o indelunga din dî in dî, cugetandu mai multu la rusîne, decâtu la mantuinti 'a sufletului"; se scie asl'a si din opurile

lui Ciprianu in seclulu I I I . , carele graindu despre cei cadiuti, dîce, ca „se s i-marturisésca fiacare pecate le , pana e inca in viatia, pana candu se p r imesce confes iu­nea, si e plăcuta lui Ddieu iertarea pecate loru prin preotu făcuta."

Asia standu lucrulu, gresiescu tare acei 'a , carii dîcu, ca confesiunea ar fi mai tardîu introdusa in beseric 'a creştina, si afara de acést 'a gresiescu si atunci, candu afirma, eh poterea preot i loru de a ier ta pecatele nu ar 1Í de la I . Christosu. Peni ruca lsusu Salvatorele genului umanu, carele a avutu polere de a iertă pecatele, p re ­cumu afara de altele ne spune si s. evangelia a lui Marcu la citatulu c. 2 . v. 7 . : Isusu, carele a iertatu pre muierea, ce in cas'a lui Simeonu cu lácreme i spală pe -l idrelc, (Luc 'a 7, 4 7 ) ; Isusu Christosu, carele a iertatu pecatele paraliticului seau slăbănogului: poterea, carea a avut'o si o-a si deprinsu in privinti 'a ier larei peca te loru , a dat'o apostoli loru si urmatori loru acelor 'a , preot i loru, dîcundu dupa inviarea sa din mor i i : „Pace vdue; p re ­cumu m'a tramisu p re mine Ta ta - lu , asia ve tramilu pre voi . . . Lua l i Spiri tulu s.; caror 'a veti iertă p e c a ­tele, se voru iertă loru, caror 'a le veti t iene, voru fi t ienute." (loanu 2 0 , 2 1 — 2 3 . ) Ci dandu Isusu potere de a ier lá peca te le , prin aceea a ronduitu totodată si con­fesiunea pecateloru, fara de carea nu se potu cundsee si Icgalminte iertă pr in preotu pecate le . Es tmodu 1. Christosu confesiunea o r< dicâ la demnitate sacramen­tala, precumu au recunoscuţi i acést'a si ss. părinţi si mar-turisescu candnele concii leloru legali besericesci , pre care si-basédia beseric 'a lui Isusu invetiatur 'a sa despre sacramentulu penitintiei. G, Popu, canonicii.

(finea va urmá.)

Fomanele. Pcmanele la Romanii banaliaiii sunlu acele sac r i -

ficie de mâncăr i , beuture si ves lmen te , cari prin b i n e -cuventarca preot i loru se aducu dechtra poporeni pentru usiorarea piedepseloru sufleteloru ce loru repausal i . In inlielesu mai lalu insemnédia orice donu datu gratis unui lipsiţii . In primulu inl ielesu se reducu pomanele togmai la milologiculu „pro mrmibus, propter inanes;" chei si mitologí 'a a recunoscutu piedéps'a umbre loru seau sufleteloru dupa mdrte in lumea de desubtu , si usiorarea loru prin sacrificiele viiloru. Dar in viati 'a creşt ina a poporului romanu ele constatédia eclalantu credint i 'a beser ice i comune cres t inesci in esistinli 'a purgatoriului, de la care credinl ia beseric 'a orientala prin provocat 'a desbinare foliana s'a abatutu. Totuş i la nici unu poporu crest inu nu esistu pomane in mesura asia m a r c , ca la popdrele beser ice i orientale.

Ori in ce intielesu vomu considera insa poman'a , ea t re ime se aiba de fundamenlu amórea deaprdpelui, carca se manifestedla prin ajutorarea ce loru l ips i ţ i , si care amdre c unu mandatu card ina le , a lâtu dupa legea nalurci calu si dupa cea divina revelată. Instinctulu na­turalii inca si pe animale le face senlî ldrie si le deştepta a stă intru njuloriu semeniloru loru in per ic le ; cu câtu mai virtosu senl iesce omulu acést'a delorinl ia in s ine? Si inlru adeveru mangaiare suflelésca adeverata numai acelu omu a r c , carele scie a fi facutu bine unui lipsitu. Legea divina revelată inca pc bas'a amdrei deaprdpelui demanda, candu dîce: »Nu va lipsi seracu din pamen-tulu leu , . . . desebidiendu deschide man'a la fratelui teu celui seracu." A ddu'a lege 1 5 , 1 1 . Rescumpera to -

8 *

riulu n. I . Christosu, scimu b ine , câta ponderosi tate a datu amórei deaprópelui , p recumu si cu fapt'a la tote ocasiunile a constatatu acés t ' a , si pent ru intrég 'a o m e -nime lipsita de charur i le luminei ceresc i si-a sacrifîcatu si viati 'a, ba si jude t iu lu finale infricosiatu inca pe bas 'a amórei deaprópelui lu va t i ene ; caci in t re „b ine-cuventatii Părintelui seu" va chiama pre cei ce „pre cei flamendi i-au nut r i tu , p re cei seteosi i-au adapatu, p re cei goli i-au inbraca tu , pre straini i-au pr imi tu , p re prinşi i-au rescumpera tu , pre morbosi i-au cercetatu, pre mort i i-au ingropatu." Mat. c. 2 5 .

E a r a caci mer i te le Salvalorelui nostru concedu , ca prin facer i le nóstre de bine, din inpulsulu amórei dea­própelui càtra cei lipsiţi aretate, se potemu castiga m e ­rite la Ddieu nu numai pentru noi ins i -ne , ci si pent ru repausat i i nos t r i , dupa profesiunea si ordinatiunile dreptcredintiósei credintie crest inesci catol ice: de acést'a avemu nu numai a ne bucură , fara pent ru ast 'a gratia a dă si cea mai profunda multiamita Salvatorelui . P e n -trucà ce mangaiare mai mare potè fi', decâtu mangaiarea unui fiiu nutritu de sperant i 'a si convingerea, c a p r i n unu donu gratis ori e lemosina , data unui lipsitu in numele repausati loru sei părinţ i , le pote sucurge spre usiorarea si fericitulu repausu a sufleteloru loru? L a T o b i ' a 4 , 7 — 1 1 , asia sta: „Cumu vei po t è , asia fii induratu. De vei ave multu, multu dà; eara de vei ave puc inu , si-lesce- te si pucinu se dai bucurosu , cà plata buna t i -ca-stigi in diu'a cea de l ipsa; càci e lemosin 'a de totu peca-tulu si de mor te mantuesce , si nu va lasă pre suflete se mérga intru intunerecu. T o r n a panile tale la mormen-tulu drepti loru."

Nu mi-e voi'a a dernustra aici esistinti 'a raiului, iadului seau a purgatoriului ; nici aceea voiu a cercă , cumca pomanele suntu óre folositórie pent ru repausat i? Aceste suntu dogme ale credintiei crest inesci , si me su-punu loru. Mi-e voi 'a i n s e , incâtu niodest 'a-mi cu-noscintia me i é r t a , a t racta in aceste sire despre poma­nele de asta-di. In t rebu dara: óre acelea, asia p recumu adi se usitédia mai vertosu la Romani i banat iani , core-spundu ori ba scopului? O r e au in sine dorit 'a filantropia salutar la? E u ca unulu, c e d e optu ani s ierbescu in calitate de preotu in t re Romani i banatiani, am avutu destula oca-siune a me convinge, cumca pomanele , asia p recumu se usitédia asta-di , au degeneratu fòrte de la scopulu pr i -mitivu, si mai nimicu nu au in sine filantropicu si salu-tar iu . Voiu documenta ast 'a in urmatór ie le .

O pomana romanésca in Bana tu , făcuta pent ru repausulu ce loru adormiti , sta din pregă t i rea de feliuri te mancàr i mai a lese , din vestmente, din oluri cu apa , fia-care cu colacu si lumina deasupr 'a , din rumine, din colaci si din beuture sp i r i tuóse , dintre cari vinarsulu nu potè lipsi nici la poman 'a celui mai seracu. Àstfel iu de pomana e detoriu Romanulu in poterea usu-lui se faca dupa mórtea vreunui membru din famili'a sa casnica in decursulu anului p r imu de siese o r i , anume: la inmormenta re antâia si a dóu'a dì , dupa inmormen-tare la nóue dìle, la siese. septemane, la jumeta te de anu si la finea anului. Apoi in totu anulu cu ocasiunea serbarei patronului casei ( „p ra sn i cu lu i " ) a dóu'a dì e pomana pent ru pomenirea mort i loru. S i o pomana de aceste dupa inpregiurâr i consta de la 2 0 pana la 4 0 fi. v. a. — Suntu si alte pomane mai merunte totu pent ru repausat i , precumu: colacii , óuele rosie si vinarsulu la mormen te in lunea mort i loru dupa pasci ; in sambet 'a lăsatului de carne („la mosi" dice poporu lu) se dau ai ture seau cotoróge si grâu fiertu in lapte e tc . ; apoi

t ieranele romane nu gusta din perg'a frupteloru sale , pana nu dau mai antâiu de pomana.

Persóne le , cari se inpar las iescu din aceste pomane, suntu preoţi i cu cantorii respect iv i ; acest i 'a nu suntu chiamati si nu ocupa locu in fruntea mesei , dora dupa dâtin'a apostol ica de a inpart ì poman'a seau sacrificiulu adusu pent ru cei repausati in t re cei seraci si l ipsi ţ i , fa ra ca inpart ì tori i insi-si se se inpartasiésca, cumu se inparta-siescu adi numitele persóne inca c u c e l e mai bune bucate din ce le găt i te; eara „capulu," va-se-dîca colaculu mare , sim-bolulu repausatului , e alu preotului celui ce binecuvenla poman'a . Celealal te persóne suntu par te rudenie mai deaprópe, par te vecinii din preg iuru , demulteor i anti-sti'a comunala , adecă totu asia pe r sóne , car i togmai n'au l ipsa, nu suntu seraci in int ielesulu strinsu alu c u -ventului. Adeveratii seraci , ce r s î to r i i , orfani i , veduvele serace , nepotintiosii de lucru e t c , dèca si vinu, vinu ca ospeti nechiamati si demulteori o si pat iescu ca ospeti i nechiamati ; eara dèca si câpeta cev'a , debunaséma ce e mai reu si mai pucinu căpeta.

Nu e indoiéla, cà orice facere de b i n e , câtu de mare seau câtu de m i c a , si-are pret iulu seu la Ddieu; si asia si pomanele date pentru repausulu mort i loru inca s i -au valórea sa inaintea lui Ddieu, inse t rebue se aiba urmatór ie le ca rac te re :

1. Se se inpartasiésca adeveratii seraci din p o ­mana, si poman 'a se fia o subsistintia sigura d. e. a o r -faniloru, veduveloru, orbi loru si ciungiloru s e r ac i , cari nu potu farà numai din grati 'a al tor 'a a se sust iené. Apoi l ips 'a e de t re i feliuri: l ipsa comuna , l ipsa grea , si l ipsa estrema. L a darea de pomana , t rebue dar t i e -nutu ordinele amórei deaprópelui , asia câtu mai antâiu se dàmu celui din lipsa cea mai mare seau es t rema, apoi mai la urma celui ce se afla in lipsa comuna. „Cà nu numai cu urechi le t rebue a audî g lasur i le ce loru ce se roga, ci si cu ochii a vede l ipse le ," dice s. Ambrosiu. „Se asude elemosin 'a ta in man 'a t a , pana vei află p re celu dreptu, cui se cuvine se dai," graesce s. Augustinu. Insa , p recumu memora i mai susu, pe r sóne le , cari dupa usulu str icatu se inpartasiescu din pomana , suntu de. ace lea , cari nu se potu numera intre seracii l ipsiţi ; pr in urmare poman'a a degeneratu de la filantropfa sa ­lutar la a ajutorarei seraciloru.

2 . S e se dee farà intardîare. „Nu dice fratelui t eu : mierg i si te in tórce , si mane- t i -voiu dă! Candu pot i , indata dà." Prov. Salom. 3 , 2 8 . Pomanele aceste insa suntu dictate pr in intrevenit 'a mòr t e , ori e l ipsa g rab ­nica ori ba.

3 . S e se dee din anima buna. „Cà p re datator iulu de buna voia iubesce Ddieu." I I . Cor . 9 , 7. E u am avutu insa ocasiune a me convinge, cà bietii Roman i suspina de greumentulu acestui j u g u , si in t re gravami-nele si enormile spese totdéun'a numera si mortii sei .

4 . S e se dee din adeverata indurare càtra ce i ade-verati l ipsiţi . „Cà de t i- intindi man 'a ta , si in anima nu ai compăt imire , nimicu nu ai facutu. " S. Aug. in ps. 1 2 5 . Starea actuale a t ieranului romanu o potemu privi in genere démna de compatimitu. Dara usulu in -radecinatu acumu nici nu lu lasa a dă din compăt imire prerogativa méser i lo ru la poman'a sa. Singuru am ve-diutu, cumu unu seracu nechiamatu a fostu scosu de spate, sub cuventu de „inconvenienlia facia cu c ins t i te le pe r sóne a adunatiloru."

3 . S e se dee fàra fala. „Candu dai e lemosina , nu tr imbitiă inaintea t a , cumufacu faciarnici i ." Mat. 6, 2. Nu dìcu, cà Romanulu in genere ar face pomana de

fala , desî esceptiunalminte si asia cev'a se in templa ; dar fiendea usulu i demanda , elu plecatu fiendu de la natura spre a fi laudatu, contédia ba rem la acelu i n ­terest! lumescu, de a se potè mundri caci a potutu ospetâ la casa-si nesce facie c inst i te ."

6 . S e se dee din prisosintia. „Cele ce prisosescu bogati loru, suntu cele ce su de l ipsa se rac i lo ru , si nu pecatuesce mai pucinu celu ce iea de la celu ce are aceea ce a r e , decâtu celu ce nu dà celoru l ipsi ţ i , candu pdte si i pr isosesce ." S. Aug. in ps. 1 4 2 . Teologi ' a mo­rala astfeliu in terpre tédia pr isos int i ' a : Pr isosesce a) aceea , farà de care potu se-mi sustienu viati 'a si sănă­tatea; b) aceea , farà care mi-potu sustiené caracterulu si rangulu mieu cumu se cuvine; c) a ceea , farà care potu a-mi sustiené tota cas'a mea cumu se cuvine. Me rogu acumu de orişicine, a mi-deslegâ acés t ' a in t reba re : óre ce pr isosesce Romanului t i e ranu? Din pa r t e -mi cu anim'a in doliu inbracata potu d ice , ck i pr isosesce nescient i 'a , seraci 'a , de to r ie le , dăr i le , l ipsele enorme, cari lu apésa!

Aceste siese puncte aru fi se fia fundamentulu de căpetenia alu pomanei ; càci atunci ea s'ar face nu din usti, ci din inpulsulu adeveratei amóre f ra t iesci , si poman'a ar potè fi primita la Ddieu pent ru sufletele repausa t i -loru. E a r poman'a de asta-di , dupacumu se usi tédia , in casulu celu mai bunu ni-o potemu imagina :

1. Ca unu ajutoriu seau ospeliu inpromutatu, dupa macsim'a: „Asta-di eu la t ine, mane tu la mine ." Ce pretiu are apoi la Ddieu inpromutulu pelanga r e i n t ó r -cere, se vede apriatu din cuventele evangelici la Luc 'a 6 , 3 4 : „Si de dati inpromutu de la cari asceptati a lua , ce daru este vòue?" Dara

2. Acestu ajutoriu inpromutativu n 'a re in sine filan­tropia folositória si salutaria. F i lan t rop ia ar t rebui se fia aici nutr i rea seraci loru adeverati , de cari in fiacare comuna se afla multi pucini. Asia ar resul ta salulea sufleteloru repausa l i lo ru , pent ru cari suntu menite po-manele . P recumu aretai inse mai susu , abusulu a s t r i -catu tota filantropia salutaria a pomaneloru de a s t a - d i .

3 . Dupa special 'a opiniune a patroniloru pomanei , poman'a ar fi se fia o mangaiare pentru pă r in ţ i i , ai caroru fii, seau pent ru fiii, ai ca ror ' a părinţ i au r e p a u -satu, castiganda prin conversat iunea de mangaiare a c e ­loru adunaţi. Romanulu inse are unu proverbu cam dreptu, care le d îce , ck „faci'a nevediuta , in graba e uitata." P recumu e omulu de la natura dol iosu, asia e si ui tateriu. Dar si de nu ar fi in stare a uita in graba pre ai s e i , ce prelanga tòta poman'a inca nu se po t e : mult iamu io de asia mangaiare , candu mi remane c a -mér 'a gola!

4 . Cine nu scie ó r e , ce credintia desiérta incopcia sermanii lieranii nostri cu poman'a? E i credu, ( a suflctu-lu repausatului pana la nóue dìle siede in stresîn'a case i ; pane la siese septemane re tacesce pr in t re s te le , si mai cercetédia p re ai sei ; pana la jumeta te de anu se afla intru unu in tunerecu nespusu; si numai la anulu ajunge la loculu de repausu. Pent ru aceea se poftesce in acele res tempuri a se t iene pomana. Deci poman'a ca a tare mai dà si nutrementu superst i l iunei .

5 . Am dîsu mai susu, cumca la pomana se dà si beutura spir i tuòsa; cu distinctiune vinarsulu nu pole lipsi nici de la poman'a celui mai seracu. Resul ta tulu beu-turei spirituóse e cunoscuţii . S inguru am esperialu, cumu se duseră doi frati amici buni la pomana , si se reintornara inimici neinpacal i cu capete le spar te — din caus'a vinarsului. Mai adauge , cà in asia cercus tare nu

l ipsescu de la pomane cri t iskri , bat jocure, sudalme si glume neomenòse contr 'a al tor 'a . B a la u rma e critisatu insu-si datatoriulu pomanei pentru unulu seau altu d e ­f edo alu pomanei . Apoi te poti convinge, stimate lec tore! ck poman 'a mai propaga si scandatele.

6. Dar in u rma poman'a ruinédia si a l lcumu strun-cinat 'a bunăstare materiala a Romanului . Mi-aducu bine aminte a fi cetitu òreunde o cuventare a baronului Edtvos, presiedintelui academiei magiare din Pes t ' a , ear acumu ministru cul te loru, t ienuta in tómn'a anului t r e ­cutu, in carea intre altele si aceste le dîce: „E întreba­rea dî lei , cumca cari naţiuni potu p redomnî? Asta-di numai acea naţiune pote predomni peste a l te le , carea e mai culta si mai avuta. Cultur 'a si averea la naţiuni suntu ca sufletulu si t rupulu in omu." Rumegandu esin-ti 'a vorbeloru aces tor 'a , numaidecâtu ne convingemu de adeverulu loru realu. Si Romanulu in privinti 'a ambe-loru acestoru necesitaţi esintiali e tare înapoiaţii facia cu alte naţiuni. E l u e înapoi in cu l tura ; dar e înapoi in cultura, pentrucà e si mai inapoi in avere ; farà avere, farà midflòce materiali nu ne potemu castiga cultura. Si pomanele la Romanu prealocurea rodu intr 'unu modu inspaimentator iu bunăstarea lui mater iala .

tì. Trai la , parodiu gr. c.

(finea va urma.)

Originea óueloru rosie.*) Vrednici i de vecìnica pomenire strămoşii nos t r i , in

carii rel igiosi tatea, omeni 'a si f r ic 'a Domnului era mai mare decâtu in ómenii din dìlele nòstre , ca se in rade-cinedie mai aduncu in nepoti de s trănepoţii loru legea cea crest inèsca, eara mai virtosu aducerea aminte a s e r -bator i loru mai însemnate, s'au indatinatu la aceste dìle a dărui p re fiii sei cu desclinite lucruri . — Din o asemi-nea datina se trage si oulu rosiu de pasci . Potè ck istori 'a acestui ou rosiu la multi nu le este cunoscuta; pentru aceea am aflatu de bine, ca se vorbescu despre acestu obieptu. —

înainte cu câtev'a vécuri in T ié r ' a -nemt i é sca a via-tiuitu unu prinl iu forte bogatu. Acest 'a a avutu o unica fiica, a care i ' a nume era Adela. P r e acést 'a deodată o-au petî tu de socia doi comiţ i : Arnoldu, care le era fòrte bogatu, insa desfrenatu si ne t rebnicu in privinti 'a mo­ra l a ; si Sigfridu, carele eră cu multu mai seracu decâtu celalal tu, insa cu câtu mai seracu cu atât 'a mai blandu, modestu si virtuosu. Părinţ i i fetei i-au dalu dinsei voia, ca se aléga dupa plăcu, si nu o-au silitu. Adel 'a , ca féta b ine ­crescuta , alese de fiitoriulu seu sociu pre Sigfr idu, de averi mai lipsitu, dar mai blandu. Pen t ru acés t ' a mani -andu-se Arnoldu, a inceputu a fierbe in anim'a sa res -bunare asupr'a loru, ce la cea de antâia ocasiune o-a si dusu in depl in i re . — Parechi ' a cea căsătorita in decursu de siese ani asia a traitu de bine si de fericita, casi cumu ar fi fostu aici pre pamentu in raiulu desfalarei. In decurgerea acestoru ani Ddieu i-a binecuventatu cu unu fetioru si cu o féta. Pes te siese ani escandu-se o bătaia mare , Sigfridu ca unu ostasiu vitézu a t rebui tu se mérga inlr' ajutoriulu imperatului. Arnoldu, in t ie le -gundu despre depăr tarea lui Sigfridu, a cugetatu , ca acum'a a sositu t empulu , ca se-i respla tesca; pent ru aceea scolandu-se cu arme asupr'a cetat i loru lui S ig -

*) Cu motto evangelicu eorespundiatoriu arţiclulu presinte se pote folosi «i de predica in vreun'a din dìlele santeloru pasci. Red.

Fridu, le -a spartu si aprinsu, pre Adel'a cu prunci i ei o -a prinsu, si-i portă ca pre nesce robi, si cine scie ce s'ar fi intemplatu cu ei, decumv'a n'aru fi scapatu pr in fuga.

Adel'a cu doi pruncuţi ai sei si cu unu sierbu dupa caletoria de trei dîle câm in midîloculu padurei a datu de nesce colibe ale unoru cărbunari , in cari aceşti c ă r ­bunari, câm la 3 0 , petreceau o viatia lina si pacînica, indestulindu-se cu ceea ce aveau. Ei pr imiră cu bucu­ria pre comités'a buna, p r e Adel'a, desi acést'a s i -a ascunsu dinaintea loru originea si starea sa; ei i-sier-biâu promti si voioşi, cu atâtu mai vertosu, càci pentru tote le platia bine. Aici a crescutu mam'a cea buna p r u n ­cuţii sei in fric'a lui Ddieu, adeseori rogandu pre Ddieu, ca se se indure spre ea si se-o conduca inderetu la sociulu seu.

T r e c u s e r ă trei ani, si resboiulu totu t ieneâ, eara Arnoldu celu cu anima rea cuprinsese palatiurile comi-tései si in totu chipulu se nesuiâ, ca se dee in u r m a - i si se o prindă; dar acést'a nicide:umu nu i-a succesu. In decurgerea acestui tempu pruncii carbunariloru s'au ortacitu cu ai comitesei, eara mam'a cea buna se nevoia a mangaiâ si inbucurâ pre acesti'a. E r ă diu'a pasciloru, p r e care serbatóre vapsindu seau color andu desclinite feliuri de óue si pe fiascecare scriendu cev'a dîceri de pomenire , fiacarui p r u n c u a d a t u câte trei. L a inpartîrea acést'a pelanga pruncii cei inbucurati observa comi­tés'a si unu tenerasiu strainu, carele a potutu fi de vreo 1 5 ani; acest'a, standu tristu, priviâ la pruncii cei plini de bucuria. Comités'a indurata se apropia càtra dinsulu, intrebandu-lu, cà de ce ar fi asia tristu? Tene -relulu suspinandu respunse: ,„înainte cu 1 4 dîle a repausatu tata mieu, eara muma mea me chiama a casa, ca ei si inca la doi frati mai mici ai miei se le castigu panea de tote dîlele ; eata de trei dîle ca latorescu , si mai am inca binisioru, pana ce voiu ajunge a casa. '" „Oh orfanule! te compatimescu; insa aibi sperare in Ddieu, si elu, carele nici pre unu seracu nu lu parasesce, si pre tine te va ajută; eata primesce de la mine puci -na chieltuéla de drumu." , E a r a eu, dîse fiiulu comitesei oulu celu de pasci ti-lu dau pe sém'a fratelui teu.' ,Si eu , adause fetiti'a comitesei, alu mieu pe sém'a sororii tale.' „Asiadara si eu t i - dau unulu, dîse comités'a, pe sém'a mumei tale"; si aducundu-ludin casuti'a ei, scrise p r e elu cuventele : „In lipsa fîendu, sperédia in Ddieu/"

Plecandu la drumu tenerasiulu cu darurile capetate , ddue dîle calatori cu pace prin pădure. E a r a indesér'a dîlei a trei'a, candu se pogoriâ depre o stanca inalta, dete in vale de unu omu, carele a fostu cadtutu in ametiéla si pre carele depre inbracamente si depre c a -lulu, ce steteă langa dinsulu, l'a cunoscutu, cà trebue se fia servitoriulu vreunui domnu mare . Facundu-i -se mila de nenorocitulu, a mersu dupa apa, cu carea a tâ -t'a l'a udatu, pana si-a venitu in fire si s'a tredîtu. „Ddieu se-ti resplatésca, dîse sierbulu, càci decumv'a nu veniâi tu aici, asi fi potutu pier i ; calulu mieualune-candu depe stanca, am picatu aici josu; acumu insa sum forte flamendu; n'ai o bucatura de pane? càci eu de tote sum lipsitu." „ ,Pane, respunse tenerulu, nici eu n'am, insa am trei due, acelea ti-le voiu da. '" Sparse dara celu d'antâiu ou, apoi si alu doilea; eara sierbulu cu mare pofta manca. „Dar alu treilea, asia dîse sierbulu, nuindres-nescu a-lu mancă, càci potè cà mi -ar fi spre s tr icare; insa mare indurare ai face cu mine, deca mi-l'ai dărui spre aducere aminte si pentru dîcerea cea frumósa, c a ­r e a e scrisa pre elu si carea se tiene si de mine: „In

lipsa fiendUy sperédia in Ddieu!" Tenerasiulu bucurosu i dărui si acestu ou, si de acum'a amendoi călătoriră la-olalta, pana-ce ajunseră la cas'a veduvei. Aici sierbu­lu s'a odinitu o dì, càci s'a fostu vatematu la petiorulu dreptu, si i cadeâ cu greu calatori'a.

A dou'a dì desu de demanétia luandu-si sierbulu remasu-bunu de la seracii cei indurat i , a calatoritu mai departe càtra tiér'a sa, unde a si ajunsu indesér'a dîlei acelei'a la despuitoriulu seu Sigfrîdu, cu carele numai cu pucine dîle mainainte a fostu sositu din campulu bă­tăliei. Intrebandu-lu cornitele despre intardîarea lui cea îndelungata, i-a naratu , cumu a fostu mantuitu prin unu teneru de ametiél'a, in carea cadiuse, si cumu a c e -rutu de la dinsulu spre aducere aminte unu ou. Audîndu cornitele acést'a templare , ceru oulu de la sierbu, p r e carele cercandu-lu mai cudeadinsulu, cunoscù pre din­sulu scrisórea muierei sale. F à r a a descoperi insa acést'a, manedî a si calatoritu dinpreuna cu sierbulu seu pana la tenerulu, de la carele a capetatu oulu. P r e acest'a l'a ispititu, cà de unde are oulu susu-numitu? Tenerulu i spuse intemplarea de susu, candu apoi comi-tele l'a rogatu, ca se i-arete drumulu, ce duce la cărbunari .

Bland'a comitésa avea datina, in capel'a cea mica, carea o zidiseră cărbunarii , in tote dîlele a se roga pentru barbatulu ei si pentru neclatit'a sa înde lunga-răbdare . Acést'a datina frumósa acumu de trei ani o continuase. Candu intr'o dì comités'a cu pruncii sei se roga in be-serica, intra pe usia unu calaloriu aduncitu in betrane-t ie , cu barba alba si cu un bàciu calatorescu in mana Calatoriulu intratu se apropia cu reverintia càtra comi­tés'a, salutandu-o. „Cumu stau lucrurile in lumea cea mare , de unde venisi? întreba comités'a; mai curge inca batai'a cea crâncena?" „,Multiamita lui Ddieu, respunse calatoriulu, cà acumu a incetatu, si toti principii s'au retrasu la palatiurile sale; Sigfrîdu inca s'a reintorsu cu imperatulu si a pefugatu pre Arnoldu celu f à r a de Ddieu, esgonindu-lu din Iole cetàtile lui; acumu ambia in tote part i le , ca se afle pre iubit'a sa socia, dar pana acum'a nicaiuri nu o-a afla tu, si e plinu de amari tiune, ca nu cumv'a soci'a sa se se fia facutu necredintiósa, uitandu-se de dinsulu'". „ O h ! respunse Adel'a, cumu ar potè fi acést'a? Veniţi iubiţii miei baiati, rostiţi inaintea acestui barbatu rogatiunea, pe carea v'am invetiatu, ca se ve rogati pentru tata-lu vostru." Atunci pruncii nevi­novaţi, incrucis iandu-si manile si uitandu-se cu ochii cà tra ceriu, începură a se rogâ: »Ddieule alu mangaia-ri loru! Indura-te spre noi , si ne povetiuesce p r e noi câtu mai curendu in braciele părintelui nostru; ajuta-i , ca se se intórca sanatosu din resboiu si ca se scape mu-m'a nostra de amaritiunea ei." L a aceste cuvente por-nindu-se anim'a larvatului calatoriu, lapedà barb'a cea falsa, desfasiorà capeneagulu, si eata cà inaintea loru statù Sigfridu, barbatulu comitesei si părintele p r u n c i -loru! „Domne, eschiama comités'a, Sigfridulu mieu!" ,„Drag'a mea Adela si pruncii ' miei iubiţi.'"' respunse Sigfridu inbraciosiandu-i.

Se potè închipui bucuri'a nespusa, carea o-au sentîtu ei. „înainte de tote se dàmu multiamita lui Ddieu, dîse comités'a, apoi se-mi enarezi , cumu ai datu tu de mine?" Dupa rogatiunea de multiamire asia începu Sigfridu: ,„Bunătatea ta cea mare , iubit'a mea socia, o -a respla-titu Ddieu. Decumv'a tu nu faceăi bucuria prunci loru de cărbunari cu due roşie de pasci , potè cà nicicandu nu te-asi fi afla tu. P r e sierbitoriulu mieu Brunone cu insu-si calulu mieu l'am tramisu spre căutarea ta. Multu a orbecatu , pana-ce in fine de unu teneru necunoscutu fu

ospetatu cu dòue due, eara cu alu t rei lea daruitu, care le

avea inscriptiunea: In lipsa fiendu, sperédia in Ddieu. Inchipuesce- t i numai, cumu bateă anim'a mea ardiendu de bucuria , candu in scr isórea acestei dîceri frumóse am cunoscutu scr isórea la. Delocu, condusu de acelu teneru, am grabi tu aici, si voindu a te supr inde , me in-bracaì in aceste haine ca l a to r e sc i . ' "— In decursulu ace-

stor 'a a sositu si sierbii comitelui ; cărbunar i i toti au fostu in abundantia daruiti, pent rucà au pr imi tu pre comités'a in col ibele lo ru ; eara cornitele spre aducerea aminte a acestei in tcmplar i a asiediatu o fundatiune, din carea apoi in totu anulu in diu'a de pasci se se inpar ta intre pruncii acestor 'a óue r o s i e , c a re datina apoi Adel 'a a introdus'o la toti supuşii sei, spre vectnica mul t iamire , càci p r in acést 'a s'a mantuitu intr 'unu modu minunatu de necasulu e i , si asia s'a latìtu totu mai depar te oulu rosiu, incâtu mai in urma intrebuint ia-rea oului rosiu in dìlele pasci loru la creştini a devenitu usu comunu, — si inca spre acea a ^ i c e r e aminte si simbolica însemnătate , cà noi pr in mortea si inviarea lui I. Chris tosu ne-amu mantuitu de munc'a si mór tea cea vectnica.

E a t a acést 'a este is tor i 'a or iginei oului rosiu. — Din cele pana acum'a dìse potè invetiâ totu c r e -

stinulu s inceru: 1. cà tòta darea si facerea de b ine , fia

aceea mare ori mica, dèca purcede din anima cura ta , o

u rmaresce binecuventarea lui Ddieu. Acést 'a e o atare

sementia, carea aduce fruptu insutitu, si sub povetiui-

rea lui Ddieu produce inca aici pre pamentu fer ic i re si

binecuventare . — Dati dara bucurosu din averea vòstra

cers ì tor i loru, eara mai vir tosu in dìlele cele mari ale

serbatoriloru faceti- le si loru dì de bucur ia ; ajutaţi bu­curoşi pre altii in l ipsele lo ru , cà si vóue vi se va aju­tora; fiti indurati , càci asia nu numai in viati 'a acést 'a , ci , ce e mai de căpetenia, si Ia judeca t ' a cea depre urma veti afla indurare. Dincontr 'a cei inpietr i t i la anima, cari i numai de sine au gr igia , nu se uita la altii, nu dau mila cers ì tor i loru, amara le va fi diu'a judeca ţ i i ; càci „vai animei cei impietrite in diu'a cea mai depre urma", asia dice scr ip tur 'a .

Potè invetiâ 2. ce adeveru mare zace in d ìce-

r e a , carea o-a scr isu comités 'a p re ou: „In lipsa fiendu, sperédia in Ddieu." E a a spera tu in Ddieu, si câtu de minunatu o-a mantuitu Ddieu! — Spera t i si

voi seraci loru in Ddieu, nep ismuinduce loru avuti; ins ie-

latiunile nu urmaţ i ; càci viu e Domnulu , si de asicdiati intr ' insulu spemea vòstra si lucrat i si ve rogati cu

serguintia, mai degrabuse voru preface p ie t re le in pane ,

decâtu Păr inte le cerescu se lase ca se pé ra vreunu seracu ca acest 'a. Spera t i in Ddieu orfaniloru si vedu-veloru, cà voi sunteti lumin'a ochi loru lui, si de ve veti fer i voi de fărădelegi , de bet ìa , de mania, de pisma sci . ,

atunci Ddieu se va ingrigi de voi mai b ine , decâtu ce ar

fi in s tare a face acést'a orice păr inte pamentescu. S p e ­rati in Ddieu parint i loru, si invetiati ca comités 'a decu-buntempu pruncuţi i vostri in fric 'a si iubirea lui Ddieu; invetiati-i a ur i pecatulu; aretat i- i mai adeseori lui Ddieu prin rogatiunile vòstre; càci numai asia voru

fi incoronate os tenele le vòstre cu bucur ia , si numai

asia părinţi i nu voru ave a lacremâ la be t ranet ie pen­tru necuvientiòs 'a por ta re a tiiloru sei.

Potè 3 . invetiâ, cà spre ce ne face băgători de s è ­ma oulu celu rosiu de la pasci. Dupacumu am dîsu mai susu, elu ne face se ne aducemu aminte de I. Christosu, carele ne-a mantuitu de jugu lu pecatului , de mór tea cea vecìnica si de iadu. Oulu de rondu se coloréza ros iu:

colórea cea roşia aréta, cà noi suntemu rescumperat i pr in sangele lui I . Christosu, carele l'a versatu p re c ruce pent ru noi. Oulu e o mancare tare si vir tòsa: asia si charulu seau grati 'a lui I. Christosu, carea ne-a cas t i ­g a l o prin mórtea sa, e destulu de tare, ca se desradeci -nedie din noi pecatele , si ca se intarésca in noi faptele ce le bune. Dar oulu e si semnulu spe ra re i ; càci p recumu e ascunsu in ou puiulu, p re care le Iu inviadia ca ldur 'a c losce i : ch iaruas ia se basédia si sperant i 'a viatiei nòs t re e te rne in I. Chris tosu, carele pre toti ne pr imesce sub aripele amórei sale; si p recumu este adeveratu, cà /. Christosu prin propria sa potere a inviatu din morti: chiaru asia e adeveratu si aceea, cà si noi vomu inviă prin poterea sa", dice s. apostolu Paulu. Nici nu potè fi al tcumu, deórace va veni òr'a candu se va aretâ

angerulu Domnului deasupr 'a mormen le lo ru nòst re ,

s tr igandu: Scula t i -ve mor ţ i loru! Oh câtu de mare va fi bucur i ' a nòstra atunci, dèca vomu audî dîcundu-ni-se:

Vino t ene ru l e , vino fet ióra, ta ta , mama buna sci . ;

fiendca peste puc ine ai fostu credint iosu, preste multe

te voiu pune , intra intru bucur i 'a Domnului t eu !

Care crest inu bunu se nu salte in anim'a sa la p recuge -

tarea acestoru măre ţ ie bucurie de pasci? Dec i se u rmà-mu salutar ie loru invetiature, trase din frumosulu esem-plu alu comitesei Adele, pentrucă astfeliu pet recundu o viatia intr ' adeveru cres t inésca , odinióra se ne invredni-cimu a fi cu totii par tasi ace loru sublime bucur ie in eterni tate , prin Domnulu si Ddieulu nostru Isusu Chris tosu!

Aradu, 21 Mar te 1867.

Svetonin Petroviciu, capelanu gr. or. in Aradu.

Sciri scolastice: I. Din t r a t t a l a Bistritiei ( p a r t e a de j o s u . )

(urmare.)

Es îndu apoi inspectorulu districtuale afara in t ractu , a orónduitu câte 2 — 3 invetiatori , spre a luă par te la esamenulu vecinului co lega ; si ast 'a s'a gasitu a fi fòrte aprobavera , deórace pre unu invetiatoriu la

defectele avende nu lu potè n imenea mai bine r e ­

flectă, decâtu eara-si invetiatorii . 2. Comun'a Mageru&iu. Scò l ' a de aici e slabutia si

necorespundia tór ia ; insa e de scusatu, deórace comun'a in t réga numai in 1863 a fostu espusa focului, si aflan-du-se poporulu in o s lare asia de deplorabila , a fostu cu nepotintia a aştepta mai buna; inca e bine si atât 'a , cà au scóla separata. Esamenu lu a fostu de midìlocu in-destul i tor iu; pruncii au fostu in numeru bunisioru de facia ; invetiatoriulu, fiendu preparando , ar potè pune si mai multa dil igintia, ceea ce pe viitoriu se si s p e ­rédia.

3. Comun'a Sìeu-Cristuru. Scó l ' a de aici e r e d i -cata in 1850—52, si ar potè corespunde, facundu-se re-para ture le necesar ie ; prunci i nu su asia numerosi , dara esamenulu a fostu indestul i tor iu; invet ia tor iu lu , fiendu preparandu, s i-cunósce chiamarea .

4. Siriór'a. Scó la este redicata câm in 1 8 5 0 — 5 2 , si potè corespunde, prelanga delaturarea defecteloru ce le are , la ce j ude l e comunalu s'a si oblegatu, p r e c u m u : a grigi de padimentatu, de unu cuptor iu nou, bance p e n ­tru baiati si ingraditulu inpregiuru. Esamenu lu a fostu de midìlocu. Invetiatoriulu, nefiendu preparandu, a i n -

t rebuint ia tu multu mechanismu, carui 'a din par tea i n ­spectoratului districtuale i-s'a si inpusu, ca cu tota oca-siunea binevenita se mérga la invetiatori i vecini p repa ­rando si se iee parte la p ropunere , spre viitóri 'a sa în ­dreptare .

5 . Chiralesiu. Aici invetiamentulu s'a predatu in o casa privata, locuita si de proprie tar i i casei , dara câtu se potè de rea , intunecósa si nesanatósa; insa esame-nulu a fostu destulu de bunu. Invetiatoriulu e p r e p a ­randu , pruncii for te numeros i ; deunde se pote con­chide, ca patienti 'a cea de fieru a unui docinte le învinge tote , si docintele cunoscundu-si chiamarea potè face de­stulu asteptarei chiaru si pintre greutăţi . F i r e sce la acé­st 'a ambiare a copii loru la scóla a contribuitu forte multu activitatea cea ra ra si neobosita, démna de tòta recunoscint i 'a a directorului locale precumu si a j u d e ­lui cercuale, care le , desi e de alta natiunali tate, dar in privinti 'a l isteloru de lenevire e fòrte r igorosu; si se me credeţ i , cà aceea face fòrte multu la poporulu nostru. Asia in Chirales iu au o suma fòrte frumòsa adunata din banii de g lòba , care suma cu ocasiunea esamenului s'au consultatu a se intrebuint iâ spre repararea scòlei vechie, ce acum'a era espusa ruinarei ; ear copiii ambia regulatu la scòla.

6 . Feleacu. Scó l ' a acést 'a aseminea e redicata in 1 8 5 0 — 5 2 , si inca potu dice cà buna scòla, dèca se voru in t repinde cev'a repara ture in giuru si se va padimentà, ce credu cà se va si face. Prunci i nu su asia numerosi . E s a m e n u l u a fostu de midllocu indestuli toriu; cutòteca invetiatoriulu e p r epa randu , dar ar fi potutu face mai multu, cu care ocasiune i s'a si inpusu, as i -da mai multa diligintia facia cu sant 'a chiamare inbracisiata.

7. Arcali a. E s t e s c ò l a , desi nu corespundie tòr ia ; dar fiendu in lucrare edificiele parochial i , respect ivi loru le este cu nepotint ia a invinge cu tòte deodată. E s a m e ­n u l u , precumu e invetiatoriulu nepreparandu , a fostu bunisioru; e sperare insa , cà acest'a, inpunendu-i-se cu tòta ocasiunea a cercă scòlele veciniloru preparandi , p re viitoriu va face si mai multu.

8. Seretielu. Scòla nu se afla, dar invetiamentulu s'a t ienutu in o casa privata, locuita si de proprietar i i ca­sei. Prunci i n'au fostu mult i , deòrace si comun'a e m i c a ; dar esamenulu a fostu bunu, si invetiatoriulu fiendu pre ­parandu si cunoscundu-si chiamarea, speràmu de la din-sulu in viitoriu inca si mai multu, deòrace in anulu acest 'a a fostu ca incepatoriu in car ie r ' a sa.

9 . Heriri'a. Scól 'a de aici inca ar fi bunisiòra, facundu-se repara tu re le necesa r i e , atâtu dinlaintru câtu si din­afară. Esamenulu a fostu de midìlocu indestuli toriu; in ­vetiatoriulu, nefiendu preparandu , a int rebuint ia tu nu pucinu mechanismu; inse facundu celea inpuse, pe vii­toriu credemu cà si-va mai îndreptă metod'a.

Apoi in comunele 1 0 . Siomfaleu si 1 1 . Netiu inca au fostu esamene bunisiòre, par te ca de la nepreparandi si in spe ra re , cà in viitoriu va fi si mai multa incordare de poter i . E a r 1 2 . in Bileagu, 1 3 . (Jigàu si 1 4 . San-Iacobu stànm càm de midtlocu, fiendu si poporulu méseru si scapalatu.

Acést 'a e scurt 'a descr iere a starei scòleloru din par-tea din j o s u a t rac lului , aflata cu ocasiunea t ienerei esa-nieneloru semestral i . E a se fece din acelu motivu curatu, c a o . publicu ceti toriu se védia si starea nòstra depre aici si cu câte avemu a ne luptă, cumu si ca altii se se ferésca de re le le si scăderi le, ce s'au areta lu prin scólele nóstre. L a tòta in templarea insa aceea nu o potu t rece cu vede­r e a , cà o. inspectiune distr ictuala se porta câtu se pote

mai strictu, si cu tota ocasiunea face forte multu, asia câtu, de"ca din repor ta rea mea de pana aici se pdte află si la noi cev'a bunu seau demnu de imitatu, ast'a noi o atr ibuimu cu multiamita si publica recunoscint ia in ­spectorului districtuale, ca re le e omulu scdleloru si alu tempului pres inte , visitedia scdlele cu tota ocasiunea, ambla p re la esamene câtu se pdte mai desu cu cea mai mare abnegare de sine si des in te resare .

Desp re par tea din susu a tractului nu voiu intar-dîă la tempulu seu a repor ta . Pana atunci inca insemnu atât 'a, ca si pre acolo in fiacare comuna avemu scdla si invetiatoriu, mai multu seau mai pucinu abilu, ceea ce la incepator i ca noi nice nu se pdte altfeliu, dedrace totu inceputulu e inpreunatu cu greutăţi si dificultăţi.

Din midîloculu tractului , 1 5 Mar te 1 8 6 7 .

dna invetiatoriu.

Pentru ifctori'a besericei rom. sub imperatala Iosifu II.

(urmare din nru. 6.)

VI I I . 1 7 8 7 7 Augustu, n ro . 7 2 4 4 . Pr in preainal tulu din 2 7 Iunie a anului curgator iu

datu decretumu, t ipăr i rea si darea afara a càr t i loru s im-bolicesci (adecă despre incheia ture le c r e d i n t i e i ) , mai dinainte si re l ig ie loru celoru suferite inca îngăduite, prelanga maimarii bese r ice lo ru de aici inainte inca nu numai se remâia , ci togm'a ca unu luc ru , care se cu ­vine numai loru, se intaresce.

Pen t ru aceea inaltiatulu imperatu milostivesce au rónduitu, ca diortositorii de câ r t i , cari Fara s lobozeni 'a celoru mai mari ai beser icei aru diortosi si aru t ipări de acelu feliu de câr t i , cu aceea piedépsa se se piedepsésca, care inprotiv 'a di'ortositoriloru pr in legile t ie re i este rdnduita si asiediata. — Sabi iu .

G r o f Geòrgie Banfi. Nicolae Wink le r .

I X . 1 7 8 7 1 1 Augustu, nro. 8 0 6 4 / 6 4 5 . lnscintiandu-se inaltiatulu I m p e r a t u , cumca in t ru

unele locuri pent ru ispovedania au pentru cev 'a i n v e -tiatura spre gatire la ispovedania s'au obicinuitu p reo t i -loru pravoslavnici a plaţ i cev ' a , s'au milostivitu pr in milostivulu seu decre tumu din 17 dîle Iul ie a anului acestui 'a a porunci': ca totu feliulu de plata pentru i s p o ­vedania au gatirea Ia ispovedania, sub piedépsa de a in­tòrce inderetu indoitu fàra t recere si l ips i rea de pa ro -chía , cu numele seu se se oprésca. Care preainal ta orónduéla P r e a c . Domnu pentru cuviósa inscint iare se comunicaluiesce. — Sabiiu.

prea incredint ia tu Geòrgie Banfi. Michailu Soter ius .

X . 1 7 8 7 2 1 Augustu, n ro . 8 7 4 8 . Inal t iat 'a craiésca M ă r i r e , p r in preainal tulu din 5

dîle Iulie a anului acestui 'a resc r ip tu , milostivesce p o -runcesce : ca decumv'a din acatol ic i , adecă nepravoslav­nic i , cari dupa legea sa s'au casetoritu, o pa r te ar pr imi legea cea pravoslavnica, judeca i ' a despartianiei dupa legile acei re l ig i i , in care s'au facutu c a s e t o r f a , se se faca; deunde u r m é z a , cà si pana la despartiani 'a de totu potu mierge . Care preainal ta orónduéla P reac . Domniei Ta l e in sc i re se face. — Sabiiu.

' G. Geòrgie Banfi. G. Ioanu Mikes.

X I . 1 7 7 4 7 Dechemvr ie , nro. 1 2 0 7 8 .

Craiesculu guberniumu din Ardélu.

Inaltiatulu Impera tu intielegundu, cumca vest i rea miri loru, ce se face de trei ori in beser ica , prealesne s'ar ingadui (blagoslovi) ; pen t ru inpiedecarea a multoru necuvient ie , ca re de aici s'aru potè ivi, milostivesce au porunci tu : ca de aici inainte n ime , afara de osebite forte gre le si ascifnse intemplari , de intrei t 'a vestire se nu se slobòza, nici se se blagoslovésca. Pen t ru aceea guberniumulu despre paz'a acestei orónduele fa rà ze -bava va inscint iâ tote scaunele.

B e c i u , 7 Dechemvrie .

(va urma.)

Corespundintia. Baia-mare, 4 Aprile 1867.

Olarisime Domnule! Desvoltarea atâtu intielesuala natiu-nala câtu si religiosa-niorala a poporului nostru delasatu, mai alesu aici iu Ungari'a, unde intieleginti'a natiunala singuru preo-tîmea o mai formédia, aterua de la preoţii buni ca capii ace­luiaşi. Càci acest'i'a, dupa santa chiamarea loru, plantandu in animele tonerimei romane pre la sate si pre la cetàti prin scolile poporali si gimnasi'e principiele eterne catolice-crestinesci, reli­giunea se inradecinédia de tempuriiu in animele tenerimei, si apoi curăţita din dî in dî prin invetiaturele besericesci remane nepătata si neajunsa de umbr'a spiritului reutatiosu alu demonu­lui dubitatiunei, ce inspira pre totu loculu geniulu atâtu de lau-datu alu seclului presinte. Religiunea e unic'a anchira secura a moralitatei si ferioirei omului pana la mormentu!

E dreptu, cà poporulu nostru e inderetu in cultura si civi-lisare, dupacumu le place unor'a la totu pasiulu a se esprime; elu nu scie apuţaturele cele fine ale clasei, carea se tiene singura luminata, dara carea dorere adese e fàra neci o religiune si cul­tura morala adeverata; elu nu scie insielàrile cole marsiave, pro­prie numai unoru ultracivilisati ; nu scie nimicu despre pomp'a orbitària, si mod'a nu-o imi tedia ou spiritu incatenatu de splen-dorea-i caracteristica; nu scie trupulu a lu otrăvi cu diverse me-stecàture, ce conducu si spiritulu dupa trupu la posomorire tota­la: dara spiritulu tieranului nostru intaritu si patrunsu de reli­giunea crestina e perfectu, e insoşitu de o anima culta.

Eata unu esemplu. In un'a din dîlele trecute fui la unu negotiatoriu de aici, carele mi-spuse urmatdriele: „Domnule! Sum omu betranu, multe am audîtu si esperiatu in viatia; dar ce se intemplà adi cu mine, neci am visatu. In poporulu D. Vòstre (negotiatoriulu e magiaru) spunu dreptu, n'am presupusu atât'a — cumu asi dîce — cultura a conscientiei, cultura religiósa-morala; templarea mea de adi insevedesce, cà inşii preoţii romani suntu creştini buni. Acumu e unu anu, candu cumparaì de la unu tierânu romanu din satulu T. dóue mertie de fasole cu 6 fl. „in bancute", dupa limbagiulu tieraniloru, adeca cu 2 fi. 40 cr. v. a. Eu nu ara venitu se-i solvescu, ci am strigatu nu­mai din usi'a bòi tei mele: Dati tieranului acestui'a 6 fl. in bancute! si cu acestea me duseì mai incolo, lasandu tieranulu in bolta, ca se-i se platésca banii competinti. De atunci nu ve-diuì tieranulu mieu pana adi; adi inse vine la mine si me agraiesce astfeliu: Domnule! Aduci-ti aminte, cà acumu e unu anu ai cumpetatu de la mine 2 mertie de fasola cu 6 fl. in ban­cute, si ai strigatu numai din usi'a boitei, ca se-mi plasésca de acolo órecine? Mi-au platitu, e drej^i; dar nu 6 fi. „in ban­cute", ci 6 fi. „buni". Eu me gatu, Domnule, — la mărturisire si 6. cuminecare, pentru aceea n'amu potutu se lasu pecatulu ace­st'a pe anim'a mea; deci primesce-ti banii, cu câţi am fostu cape-tatu mai multu." Estea mi le spuse betranulu negotiatoriu. —

Poftimu dara domniloru prealuminaţi din seclulu I X . , cari cău­taţi principiele fericitórie de omenime, cumu cauta odata Diogene omenii si diu'a cu lamp'a aprinsa; descindeti la poporu, si acolo le veti gasisi ve veti convinge, cumca numai principiele religiunei lui Isusu, aplicate cu conscientiositate de susu pana josu, suntu,, precumu au fostu si voru fi porurea, in stare de a ferici omenii singuriti si staturile si lumea intréga! —

Tenerimea romana de aici dia gimnas'iu, prin staruinti'a m. onoratului d. profesore, acumu demultisioru a inceputu a invétia cântările basericesci depre note, si, precumu am audîtu, pre la ss. pasci le va si esecutá in baserica. Domnedieu ne ajute!

L . P o p u .

Amvonulu. Parimele nòstre si ale lai fsnsn,

(predica pre Vinerea mare.)

„Oh voi cei ce treceli pre cale, cantati si vedeti, de este dorere ca dorerea m e a ? !

L u m e ticalòsa, fire str icata, pamente si cer iu , ómeni si anger i ,ca te tò te zidiri purcese din man'a lui Ddieu, arun­caţi o căutătura trista càtra sch imbarea , ce se pe t rece asta-di in ceriu si p re pamentu! In suspinu, l ác reme si doliu se inbraca asta-di tòta faci 'a base r ice i ; c rucea , res t igni rea , altariulu si tòte chipur i le se paru ochi loru intipuirei nòstre învelite cu celea mai intr is ta tòr ie semne de o nópte adunca, fàra cev'a sperant ie ce lo ru orbiti si inpietri t i la anima.

S i , oh Ddieule , pen t ru-ce tòte acestea? Pen t rucà Fi iulu teu e ternu I. Christosu asculta porunc 'a ta si in-pl inesce t ractatulu de pace intre tine si in t re nemul t ia -mi tór i ' a omenime, incepe lupt 'a cea infiorata, cu o neo -menòsa si nedrépta judeca ta lumésca dictata inprotiv 'a lu i , carele cu supunere vre a bé pocalulu amari t iunei inchinatu pr in angeru. „Părinte, de e cu potintia, se tréca pocharulu aces'ta de la mine; insa nu dupa voi a mea, ci dupa voia ta." Isusu F i iu lu lui Ddieu nu a sa voi 'a , ci a Părintelui seu cerescu inplinesce. „Eu nu cercu mărirea mea", dîce Mantuitoriulu la loan. 8, 5 0 . Lumea si oinenimea cu t rupu cu sufletu se lipesce de celea pamentesci si ei plăcute, dîcundu-si: „Suflete, ai multe bunătăţi adunate pre mai multi ani: manca, bé, veselesce-te."

In dîlele acestea pl ine de o santa evlavia si de tacere misteriósa, candu si c lopotele pre la tòte base r i -cele amut iescu; in dîlele acestea intristatòrie si in fac i -siatòrie de pa l imele lui I . Chr is tosu , candu incéta totu scomotulu grigieloru lumesc i ; in dîlele acestea, candu Ddieu-omulu j a c e mortu si asiediatu in m o r m e n t u : tòta invetiatur'a santa si insa-si cântarea sublima „se taca totu trupulu si se stee cu frica si cu cutremuru" ne a ré ta , cà acestu t empu e menitu a tredî in noi acea sent i re nespusa si salutarla, carea suprinde si duce pre totu omulu la o noua viatia, vrednica de o fientia asia de alésa si respundietòria scopului , pent ru care le e ziditu si rescumpera tu . T e m p u l u acest 'a , in care le cu unu minulu suntemu mai aprópe de mormentu , t rebue se deştepte in omu aducerea amin te , carea i s ioptesce : „ Omule, t u e s t i din lumea acést 'a, insa nu pent ru l umea acést 'a!" Ore l e pát imeloru acelui 'a, ce se supune la mòr tea crucei , t rebue se s ternésca in noi indemnulu s i foculu, de a le precugetá si urmá cutotadinsulu; càci lupta e viati 'a, si cine nu a pat imitu, nu a traitu.

Pàtim'a e antâi'a scóla a viatiei omenesci . To t i câţi au trecutu prin acést 'a scóla , s'au inaltiatu alatu lumesce câtu si ceresce; poté-asi despre acést 'a aduce înainte mii de esemple de ale mar l i r i loru , carii au patimitu si s'au abnegata pre sine in lumea acést 'a, insa nu pentru lu­mea acést 'a, „că nu suntu vrednice potimele ternpului de acumu spre mărirea, ce se va aretd dincolo de mor-mentu." Deunde si eu in acést 'a cuventare voi se are tu : I. pati mele omenesci , si ce neînsemnate suntu acelea facia cu m ă r i r e a , ce o castigami! dupa eie, si facia cu pa l imele lui l susu; l i . parimele lui Isusu, ce amu doben-dilu prin ele si cumu se ne acomodàmu acelor 'a spre ajungerea fericirei cei sufletesci. Fiti cu luare-aminte !

I . Omulu este o fientia intieleginte. Aslfeliu priviti!, elu e cuprindiatoriu seau de dreptate seau de gresiéla. Dandu-i -se inpregiuràr i , prin cari elu se si-póta des­volta cunoscintiele sa le , acelea elu le potè indreptâ au in stang'a au in drépt ' a ; si dèca nù le n imeresce , lupta crâncena i sta inainle, carea nepotendu-o invinge, t rebue se pal imésca. — Asia omulu patimesce seau cu dreptulu seau cu nedreptulu , v. s. d. pal imesce in tipu de p ie -dépsa. Pa l im'a omenésca e dara o dorere suferita pen­tru unu lucru dreplu seu s l r imbu. Insa pâtim'a aceea, ce o suferimu pentru a nòstra gresiéla, pentru carea atot-poterniculu braciu ddieescu ne ce r t a , nu se potè numi pat ima, ci piedépsa. Si aici intrebu: candu au strieatu si strica omului parimele cu conscientia drépta si pentru dreptate suferi te? Candu a strieatu pietreloru celoru scumpe scobirea si infrumsetiarea loru? Candu a strieatu foculu aurului? Nicecandu, ci inca l 'a cura t î lu ; cu -tòteca lu arde, dara rugin 'a si sgur'a o trage diosu. Aslfeliu si dorerea si pâl im'a omului nu potè fi alt 'a, decâtu o scob i tó re , cu carea Atotpolerniculu taia in anim'a omului celea mai frumóse lucrur i .

Vre i se fii mare? Rabdă . Vre i se fii partasiu fer icirei adeverate aici pre pamentu? Rabdă! Vre i a ajunge la glori 'a e terna in cer iu? Rabdă! Caci óre ce suntu tòte aceste, sbateri si lupte lumesc i? Nemicu al t 'a , decâtu nesce pietre scumpe, din cari mor i tor i loru li se gatesce cunun'a cerésca nevescedìtória.

Patirne si suferintie suntu drept 'aceea de lipsa in lumea acésl 'a, ca se se aredice sufletulu omului càtra Ddieu. Pen l rucà se marturisimu numai adeverulu: candu omului i inflorescu lò ie dìlele vialiei si tòte lucrur i le i mergu bine si lu par l inesce noroculu lumi i , atunci lolu despre aceea cugeta, ca cumu se i mérga si mai b i n e ? eara Ddieu si cer iulu nemic'a ori preapucina sfer­mare de capu i casiuna. Abia inse se ivescu preste omu l ipsele si necasuri le viat ic i , si numaidecâtu cérca a-si afla mangaiatoriu si alinatoriu doreri loru sale , a le r ­ga la ajuloriulu celu cerescu, ca la vindecatoriulu to tu-ro ru bòleloru. Doftorulu cu minte si int ieleptu apoi inl rcbuint iéza leacuri amare pent ru insanatosiarea bo l ­navului , atâtu t rupesce câtu si sufletesce. — Suntemu dara adusi Ia sc rae ia , misieletatc si calicia? Se ne adu-cemu amin te , cà acést 'a bota cers ì torésca potè noi ni-o amu ciopliţ i i , pierdiendu-ne cu usioratate de minte avulî'a nòstra . Ne -amu pierdulu cumv'a numele celu bunu? S e ne aducemu amin te , cà potè nòue avemu a ne umil iami dejosirea nòstra, càci nu amu sciutu padì cura-tiani 'a reputatiunei si a vredniciei nòst re . Cà cele mai mul le suferintie suntu de ace lea , p re cari noi le amu fi potutu in congiura. F e r i c e de acel 'a , carele se potè fali, cà patimesce pent ru drepta te ; acést 'a patima e dulce. Nevinovatî 'a inca s i -a re pr igoni tor i i se i ; acést 'a insa si in t re celea mai amare patirne sta neinfrânta. Plóie p ie-

t r i le pre fruntea nevinovatului, cumu ploara asupr 'a protomartivului Stefanu: ea va vedé ceriulu deschisu si angerii lui Ddieu in giurulu tronului ddieescu.

P res te tote apoi ceea ce noi patimimu necasuri , doreri , morburi , l ipse, clevetir i , iote suntu nemica in aseminare cu pál imele lui Isusu; „că nu suntu vrednice pálimele tempului etc." Innotare-amu din léganu pa­na la mormentu in tote amari l iuni le , acelea tote sunlu numai unu p icoru de apa in marea pátimiloru dulcelui Isusu. In raiu s'a intempllatu căderea omu­lui, acolo ne-amu castigatu calea pát imi loru , ear pe Golgot'a se templa mantuinti 'a nóstra; acumu din dóue locuri unde se alergamu incktro se miergemu cîitra raiulu celu pamentescu? Oh acola nu; ca acolo este pismasiulu neamului omenescu , care le pre omu l'a scosu si alungatu de acolo, ci se miergemu antâiu p re muntele Calvar ic i , unde a mersu mai multe mii de mart i r i unde au mersu apostol i i , unde asta-di se afla si insu-si Chr is tosu, adecă catra pá t ime , cari pó le ne aş tepta ; se miergemu cu umil int ia , dar barba tesce , fara fr ica, aduca-ne viiloriulu ori bucuria ori supărare ; se st'amu sub crucea lui Chris tosu, acolo ne vomu intari si ne vomu invetiá a suferi, ba a si mori de va fi de lipsa, pent ru virtute. Astfeliu s i-s lr inge omulu anim'a de la celea lumesci si t recatór ie , si o îndrepta la Ddieu , cau-tandu cu luare-aminle la nespusele pátime ale Iui Isusu.

I I . Isusu Chr. Mantuitoriulu nostru coborindu-se din sinulu cerescului Păr inte spre salutea si mangaiarea neamului oinenescu, intr 'o lume stricata se numesce pre sine invetiatoriu, indresnesce Tara contradîcere a se dechiará de nevinovatu, nu s i-pléca capulu seu idoli-loru, nici vre a taméiá a l tar ie loru loru , nu nulresce fa-riseismulu ca al ţ i i , ci lu mustra cu tota aspr imea , dî­cundu : „Arnaru vóue carturariloru si fariseiloru faci-arnici, că curăţiţi ce este din afara a blidului si a po-charului eara din leintru sunteţi plini de răpire si de nedreptate, scl. Mat.; invetia poporulu seteosu dupa adeveru, umilesce p re cei poternici , cari lucruri câte tote înaintea lumei cei str icate se păru fărădelegi; ves te -sce cuventulu dreptatei e te rne ' vorbesce inprotîv (a sc la ­viei, introduci legea fratîetatei demandandu: „Se iubesci pre deaprópele , cu tota b landét i 'a îndrepta p re cei r e -taciti, pen t ru cari binefaceri se defăima si ba t jocuresce , numindu-se farmecatorîu, profetu mintiunosu, amegi to -riu, care le chiaru pent ru aceea a fostu venitu in lume, ca se r e s t óme scaunele aceslor 'a , se r e s t óme o lume vicléna, si alt'a drépla se redice . Pent ru tote aceste se bate cu p ie t re , se scuipesce, se torturéza, la cari tote aréta cea mai neînfrânta răbdare si constantia a animei sa le ; la sudalme se umi lesce , la adaparea cu otietu se róga pentru inimicii sei : „Părinte, iérta-le loru, că nu sciu ce facu/"

Andrea Antonn, v. protop. gr. c. (finoa va urmá.)

Literatura. Balade poporale , culese de A. M. Mar ianescu . '

Vien 'a 1 8 6 7 . Fasc iór 'a I I . Pre t iu lu unui esemplariu pre papiru comunu 7 0 cr . , p re velinu 1 fi. v. a.

Diñarle. „Foi'a administrativa archidiecesana," apare in Blasiu in fiacare sambeta sub redact iunea dom­nului dr. Ioanu Bobu , profes. de teol. si prefectu . In cuprinsulu seu de o cola fói'a pres inte va aduce inainte de tote ordinatiunile oficióse besericesci si scolast ice , va comunica insa si per t rac tăr i scientifice privi tórie la be -

ser ica si scòla, cumu si inscienl iàr i despre starea fun-

duriloru archidi'ecesane publice si pr ivate , si alte c o r e -

spundintie de in teresu religiosu-moralu. Pre t iu lu p re

unu anu 4 fl. v. a., pentru Romani ' a si s trăinătate in -doi tu .— „Satirulu," apare la Focsiani sub redactiunea domnului T . Dunc 'a de Siaio. Pent ru provinciele r o ­mane din Austri 'a prenumerarea e 1 0 fl. v. a. pre unu anu.

Oesterreichische Vierteljahresschrift für kath. Theo-logie, in Verbindung mit DD. los . ü a n k o , Ant. G r u -scha, Alb. J äge r , J o s . Vi tvar , Professoren der k. k. Uni­versität Wien , herausgegeben von U. Theod . Wiede-mann, Redacteur der „allgemeinen Li tera turzei tung." VI . Iahrgang. — Precumu sc sc i e , acést 'a scr ie re per io ­dica aveá pana aci de colaboratori pr imar i pre invetiatu Sch le ine r , E h r l i c h , Wiedemann, Zukr ieg l ; acumu po te ­rile vechiei se schimbară cu altele mai t enere , si acestu organu scientificu pre viitoriu va sta sub direcţiunea eruditului prof. dr. T. Danko si a consocüoru sei. Pun-ctulu loru de manecare e necesitatea dadacirei mai su­bl ime a scientiei catól ico-teologice dupa partea sa t eo ­retica si pract ica , care scopu, cu privire la cer int iele dileloru nòs t re , cugetară a lu poté ajunge astfel iu, dèca voru tiene in vedere cudescl inire teologi 'a istorica si pract ica, f a rà inse se eschida discipl inele positive si esacte ale teologiei , va-se-dica studiulu bibl icu, dogma-tic'a si moralulu. Deci fói'a din vorba va t racta: I. isto-ría beser. in sensu mai latu si mai strinsu austr iaca, si anume in modu 1 ) istoricii ; 2) statisticu, cu respec lu la institutiunile beser . mai vechie ale dieceseloru, archidia-conateloru, decanate loru; 3 ) diplomaticu, pr in inparta-sìrea de acte in te resante , precumu: statute capitulări , necrològe, anale, c ronice , diuarie, si alte documente ;

si acestea nu numai in tecstulu secu , desi co rec tu , ci cu

comentar le v iue- in terpre ta tòr ie ; 4 ) inpartasìri din isto­

r i ' a mai nóua a dieceseloru austr iace , mai alesu ordina­

t i m i beser icesci de inportantia deosebitu; biografie de

ale a rchipas tor i loru si pre la t i loru din tempulu vechiu

si nou, in modu str insu is toricu si f a r à infrumsetiàri .

I I . Teologia monumentala, dupa cele patru clase ale

ei, si anume: 1 ) archi tectur 'a beser icésca; 2 ) p ic tur 'a

beser icésca ; 3 ) music'a beser icésca ; 4 ) archeologi 'a bese-

césca dinpreuna cu adausulu neapera tu , va-se-ùìca cu

numismat ica si hera ld ic 'a papale si episcopale I I I .

Literatur'a teologica in despar t iemente le ei: 1 ) biblio­grafica teologica; 2 ) recensiuui mai scurte si mai lungi,

dupa valorea cartei dejudecande; unde e de insemnatu,

cà spre a evita păr t in i rea pro seau contr 'a , asia de dau-natiòsa in t rebi le cri t icei , ar fi de doritu la fiacare casu

semnatur 'a numelui; 3 ) necrològe invetiati loru mai m e ­

ritati din tempulu vechiu si nou; 4 ) reproducerea de

scrieri mai vechie si mai r a re , seau celu pucinu o p e r ­

t rac ta re bibliografica cu temeiu a acelor 'a . IV . Paslo-ralulu, anume: 1 ) teologi 'a pastorala in unu sensu s t r ic tu ;

si 2 ) t eo log ía pastorala in sensu mai latu; p r ecumu a)

scól'a cu pr ivire la beser ica si la viatia, b ) t r éb ' a reuni-

uniloru si asociat iuniloru ca tol ice , c ) cest'iuni sociali din

p r e s i n t e c u pr ivire la cestiunea căsătoriei si a morale i publice; 3 ) l i turgic 'a teoret ica si pract ica . V. Miscele.

— Limb 'a acestei scr ier i per iodice preste totu va fi cea latina, esceptiunalminte cea germana. Articli i mai mari trebue se fia subsemnaţi . Va esî, ca si pana acumü, in 4 brosiure t r imes t ra l i , fiacare câte din 1 0 cóle t ipărite, asia câtu tomulu depre unu anu va sta din 4 0 de còle . Pretiulu cu t ramitere postale p re unu anu e 6 fl. v. a. — Din anii 1 8 6 2 si 1 8 6 3 ai acestui periodicii se mai

alla la l ibrariulu editoriu Guil. Braumui le r pucine esem­p l a n e cu pret iulu redusu de 5 fl. v. a.; cumu si anii 1 8 6 4 , 1 8 6 5 , si 1 8 6 6 eara-si cu pret iulu de 5 fl. — T o u t aseminea se gasesce inca unu niimeru órecare de esem­p l a n e din „Zeitschrift für die gesummte kath. Theo-logie, herausgegeben von der theol. Facultät in Wien", care a fostu premersu periodicului mai susu descrisu; unu escmplariu din acésta fòia cuprindiatòria unu cursu de 8 ani se vinde la acelasi librariu cu 1 0 fl. v. a. pret iu redusu.

Ochire prin lumea politica (din 1 — 1 5 Aprile.)

Cronica interna. In nóuele diete a Carnioliei si a Moraviei domnului ministru Beust i succese a midìloci alegeri pentru senatulu imperia lu , nu insa si in diet 'a Boemiei , in carea minori ta tea cehica cu maiori talea ger-manu-centra l is ta mainainte de tòte desbate cu multa in-viersiunare ces t iunea , cà óre consultu e seau ha a t r a ­mite deputati in acelu senatu imp. , pre care le senatorii boemi mai anu lu parasira si se intórsera acasa cu r u ­ş ine? — Cei ce credeau promisiuniloru fàra siinbure si moméle lo ru , cu car i Magiarii si dupa 17 F e b r . a. e. se nevoiâu si nevoescu a adormi aspirat iunile natiunali lat i-loru nemagiare , dora se voru fi desamegitu prin denu­mirea comitiloru supremi (3 romani pent ru 1 2 comitate eschisivu seau in preponderant ia romanesci) cumu si cu ocasiunea interpelarei dlui V. Babesiu . Acum lauda-tulu deputatu intrebà adeca minis ter iu lu , cà pent ruce se oprì int ie legint iei romane din Lugosiude a tiene o confe-rintia privata pregati tòria la fiitóriele restauratiuni comi-tatense? Respunsulu ministrului aprobatu de casa fù, ca numai adunarea comitetului comitatensu se opri ; ear incolo Romanii insi-s i suntu de vina, dèca ei nu s i -t ienura conferinti 'a proiepta ta si dèca diurnalcle romane intòrtoca lucrulu! Asia vedi , „bata Ddieu pagubasiulu, cà pre celu ce a furatu, destula grigia l 'a mancatu." —-Altmintrea diet 'a pestana face concesiuni intinse Croat i -loru, in intielesulu ce loru amintite in „Sion. r.« nru. 4 din a. e , si spre acestu scopu diet 'a croata pre pr im'a Maiu se va readuna. Astfeliu tieuut 'a cea barbatésca a Croali loru secera frupte frumòse; precandu pre Romani i ardeleni vechi 'a nòstra inimica, E r ide dìn'a discodiei , i condamna la unu feliu de amutìre si óresicumu nepă­sare facia cu vatemarea autonomiei patriei si a dreptu-riloru loru santiunate de Maiestatea imperatésca, incâtu pana acumu numai peti t iunea celoru 1 4 9 3 ne mai mân­tui incâtv'a onòrea politica. Noi amu fostu si suntemu

de acea convingere, cumca indepindinti 'a legala a T r a n ­

silvaniei e si t rebue se fia punctulu arebimedieu alu po­

liticei romane . Deci „viderint patre*, ne quid res

publica detrimenti capiat!"

Cronica esterna. P recumu o predìseràmu in nu­merulu precedinte, caus'a Luxemburgulu i deveni amen-

intiatòria de pacea Europei . In septeman'a t recuta lumea

spana ta vorbiâ si de uuu ultimati! francescu indreptatu

càtra cabinetulu berol inesu. S e adeveri insa, cà acelu

ult imatu a fostu numai o in t rebare pusa de regimulu

francescu subscr ie tor i loru tractatului din 1 8 3 9 , ca

acest'i'a se dechiare , cumca are seau ba Holandi'a dreptu

de a cede ducatulu de cèrta? In casu de afirmatiune

Francf 'a se pare cà n a r e voia de a mai in t rebà si pre

Prus'i 'a; deaceea ambe statele acestea armédia necon te -

nitu, si in erumperea unui resbelu pruso-francescu fòrte

pucini mai dubitéza. Ce va face atunci Austri 'a nostra? E a potè va remane neutra la ; dar si aceea se potè, ca, misìcata de reminiscint iele nedrepta t ì r i loru , ce le a su-feritu din partea Prus ie i , se se alăture càtra dusTmanulu acestei, càtra F r a n c i a .

Legiunar i i austriaci d inMecs icu se in tórsera a casa. Căderea totala a acelei monarchie se aştepta p re óra si minutu.

In I lal i 'a ministeriulu Ricasoli fece locu unui mini-steriu Ratazzi . B r . Ratazzi e amiculu imperatuluì Na­poleonu I I I . , deci acést 'a ar insemnâ o intimitate a poli­ticei ambeloru acestoru staturi in celu mai deaprópe venitoriu.

P r inc ipe le Serbie i in re in tó rcerea sa din Costant i -nopole va face o visita principelui Carolu I. in Bucu­resci . Camer'a Românie i , prolungità pana in 2 0 1. e , p r imi proieptulu de legea monetar ia si reorganisarea armiei .

Varietăţi. In consiliulu comunalu din Vien'a unu domnu cu-

noscutu, s i - l u à aeru a numi corporat iunile re l igiose, care se ocupa cu invetiamentulu scolariu, o ciuma pen­tru copii. Al tment rea tiene despre acestea congregatiuni Franci ' a avantgard'a civilisatiunei. Se templa si in Fran-ci'a schimbări in invetiamentulu scolariu, dupacum se esprima ministrulu Duruy; ad. se punu in locu de con-greganisci laici , seau laici in locu de congreganisci . Adauge i n se , cà din diece caşuri in siepte s'au substi-tuitu c ler ic i din corporat iuni le relegiose in loculu laici loru. —

Denumiri. M. o. d. capelanu castrense la regimen-tulu „König der Niederlande" nru. 6 3 si asiesoru consist, gh ie r lanu , Vas. Bochsi'a, se inaintà in clas 'a II . — II . sa d. capitami supr. A. Bohat ie lu nu capeta titul'a de consiliariu reg. , ci numai respicarea preainal te i r ecuno-scintie. — De comite supr. in Carasiu se denumi il. d. Ioanu Fauru, in Zarandu i l . d. Demetriu loanescu, in Marmat i 'a remase i l . d. Iosifu Manu.

Cunoscutulu Mecenate romanu, d. Nie. Zsiga mai dărui 4 0 0 fl. v. a. pentru scól'a gr. or. din Girisiu.

Alumneulu rom. natiunalu din Temisiór'a inaintéza frumosu. Dupa »Alb in 'a" au incursu in casea alumneu-lui din 1 Sept . 1 8 6 6 pana in 3 0 Mar te 1 8 6 7 1 7 2 0 fl. 8 8 c r . ; din cari subtragundu-se spesele acestui res tempu in suma de 3 8 8 fl. 5 2 cr . , remane in casa unu venitu curatu de 1 3 3 2 fl. 3 6 cr . v. a.

Braviloru barbati romani, d. E l i a Macelariu si dr. Ios . Hodosiu, pentru resemnat 'a si barbatésc 'a loru t ie-nuta in di'et'a pes taña , candu a fostu vorb 'a de inde-pindinti 'a Transi lvaniei si drepturi le nat iunei romane, l i s'au trarnisu adrese de recunoscintia din partea a loru 8 0 de brasioveni, a profesorimei si a junimei studióse din Blasiu.

Asociatiunea frana in siedinti 'a sa ord. din 8. Ian. 1 8 6 7 afla ca are in proprietatea sa sum'a 2 4 . 8 2 9 fl. 1 3 cr. Decide mai incolo cà : manufactúrele déla E s p u -setîunea din Brasiovu din an. 1 8 6 2 , se se vendia cu p r e -tiu scadiutu. E ' r ' in siedinti'a ord. din 5 Mart. afla ca are in cas 'a sa 2 6 . 0 0 1 fl. 4 4 5 / i 0 cr . D., membru supl. alu comit. I. Popescu se insarcinèza cu referad 'a asupra concurseloru ce voru sosi pent ru misiunea de represen­tanti ai Asoc. la espusetiunea din Parisu, in casulu, dèca se voru asemná stipendii din par tea Guvernului . Ioane

Pe t r icu Protop . din Brasiovu a trarnisu Asoc. 4 7 5 fl. ca pretiulu manufactureloru remase dela espusetiunea din 1 8 6 2 , Se decide mai inco lo , cá si manufactúrele espu-setiunei a c e l e i - a , cari se afla in Sabi iu , se se vendía in Selistea.

Asociatiunea nat. din Ar adu in adunarea sa gener . din 1 5 / 2 7 . Decern. 1 8 6 6 se rea lege de presiedinte s. sa p. E p p u Ivacicoviciu, de vicepresidenti : p re II . sa D. I . S io rbanu , si pre Sig . Popoviciu. E a r a de notari ai adu-narei gen. Moise Bocsianu si Mih. Bes ianu. Asociat, are in casa 5 4 5 fl. 9 0 cr . se decide c a : pe venitoriu anulu as. se se compute de la 1. sept. in care luna se se t iena si adunările gen. se decide: se se recurgă la Mai. sa Imp. ca inaltu acelu-así dupa esemplulu mosiului seu Franc i scu 1. se se indure spre imbunela t î rea starei m a ­teriale a institutului preparandialu din Aradu. S e incu -viintiéza spesele de 1 4 0 0 fl. din 1 8 0 0 11. cu care pote dispune in an. 1 8 6 7 se decide: ca se se faca pasi ca si scólele gr. or . se se scutesca de tas 'a deligeantiului in corespondintie oficióse. Se decide: ca se se róge mai. sa Imp. Se demande ca: l imb 'a romana se fia respecta ta din par tea toturoru auctori tat i loru, ca: legile si tote ordi-natiunile se se t iparésca si romanesce , si ca: se se red ice si pent ru Romani i din parti te acestea unu gimnasiu de stătu. Se afla ca: din celea lăsate, Asoc. de Iov'a Cres t i -ciu, in bani gata sunt 2 7 7 7 fl. 6 4 cr . si o casa in S i r i ' a pret iui ta la 3 5 0 0 fl. era repausatului se i se redice unu monumentu, por t re tu lu lui se se puna in locali tăţ i le asoc. si pent ru sufletulu repaus, in totu anulu se se t i e ­na parastasu. — In urma de membr i direcţ ionări p re an. 1 8 6 7 se a legu: De d i rec tora 1. Ant. Mocioni , de diree. 2 . E m . Misiciu, de pe rcep . II. Varga , de esactoru Mih. Besanu, de fiscalu Teod . S e r b u , si de economu Paulu Draga. In siedinti'a ord. din 20 Ian. 1867 se de­termina: ca siedintiele o rd . se se t iena cate odată pe luna, in a 2 a . Dumineca a fiacarei luni c. n. la 3 ore , se dec ide : ca p re calea diurnaleloru se se escria concursu cu sala­riu sem. de 3 0 0 fl. spre a se ocupa postulu de notariu alu directiunei pana la 1 mart . a. c.

Archiepiscopulu din Prug'a in t r 'o epistola pas to­rala emisa catra fideli, se tanguesce asupra catol ici loru cari cetescu acelea diuarie, care despret iuescu bese r i c ' a , porunci le cum si institutiunile ei si ale pontificelui.

Episcopulu Strossmayer de Diacovar, caletori la R o m ' a , pentru de a poté esoperá invoel 'a s. păr in te la in t roducerea liturgiei slavice in t r i regatulu (Slavoniei , Croa ţ ie i si Dalmaţie i ) .

In numerulu nostru treculu, amu luatu o mica n o -titia despre p rea frumosulu actu de pietate alu jun i lo ru noştri studioşi, indreptatu catra binemeri ta tulu nostru anteluptatoriu dlu. G. Baritiu.

Dlu baronu G. Vasi lco rigorosantu in drepturi , pu -blicandu in „Albina" nr. 37 nescari „desluciri" in t r é b ' a acést 'a , dede o in te rpre tare rea cuvinteloru nostre lasan-du afora cuventele „de vreo." — Noi sust ienomu, ca amu scrisu „de vreo" 5 0 , care nu insémna prec isé 5 0 , ci numai unu numera ce se apropia de 5 0 . —

^ t f Afara de numerulu 1. din a tr . 1866 , potemu sierbi doritoriloru inca cu toti ceialalti numeri chiaru de la urdîrea „Sionului r o m a n e s c u l — Ne rogâmu de respunderea restantieloru.

P o s t ' a r e d a c t i u n e î . P. t. dommloru: A. M. in Hitîasiu. Ore n'ar fi bine, se nu mai lungimu vorba despre acelu lucru? — ¥ . z. in Blasiu. Ti-vomu respunde prin epistola. — L . D. in Siantiu sl. V. S. in Parv'a. Asîsi-derea.