Cuprins Capitolul I. Aspecte generale privind bunurile si drepturile reale. . .1 1. Bunurile și drepturile reale....................................1 2. Obligația propter rem și obligația scriptae in rem....................1 3. Statutul real este supus legii situației bunurilor (Lex rei sitae sau lex situs).............................................................2 Capitolul II. Determinarea legii aplicabile bunurilor................2 Capitolul III. Lex rei sitae..............................................3 1. Fundamentul regulii lex rei sitae....................................5 2. Domeniul de aplicare a lex rei sitae.................................5 Capitolul IV. –Bunuri exceptate de la aplicarea legii situației.....10 1. Mijloacele de transport........................................10 2. Bunurile aflate în curs de transport...........................12 3. Bunurile aparținând statului străin............................13 4. Drepturile de creanță.......................................... 13 5. Titlurile de valoare........................................... 14 6. Titlurile de credit............................................ 15 7. Drepturile asupra operelor de creație intelectuală.............18 8. Garanțiile reale imobiliare....................................19
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CuprinsCapitolul I. Aspecte generale privind bunurile si drepturile reale................................................................1
1. Bunurile și drepturile reale..............................................................................................................1
2. Obligația propter rem și obligația scriptae in rem............................................................................1
3. Statutul real este supus legii situației bunurilor (Lex rei sitae sau lex situs)....................................2
Capitolul II. Determinarea legii aplicabile bunurilor....................................................................................2
Capitolul III. Lex rei sitae..............................................................................................................................3
1. Fundamentul regulii lex rei sitae......................................................................................................5
2. Domeniul de aplicare a lex rei sitae.................................................................................................5
Capitolul IV. –Bunuri exceptate de la aplicarea legii situației....................................................................10
1. Mijloacele de transport.................................................................................................................10
2. Bunurile aflate în curs de transport...............................................................................................12
3. Bunurile aparținând statului străin................................................................................................13
4. Drepturile de creanță....................................................................................................................13
5. Titlurile de valoare.........................................................................................................................14
6. Titlurile de credit...........................................................................................................................15
7. Drepturile asupra operelor de creație intelectuală........................................................................18
Norme conflictuale cu privire la bunuri și drepturi reale
Capitolul I. Aspecte generale privind bunurile si drepturile reale
1. Bunurile și drepturile realeTermenul de „bun” este folosit în dublu sens. Sunt bunuri în sensul restrâns (stricto
sensu), lucrurile care pot fi obiecte de drepturi și obligații patrimoniale, precum și operele de
creație intelectuală și energia de orice fel, în măsura în care pot fi obiect de drepturi și obligații
patrimoniale. În sens larg (lato sensu), prin bunuri se înțeleg atât lucrurile, operele de creație
intelectuală și energia de orice fel, ca obiect ale drepturilor și obligațiilor patrimoniale, cât și
drepturile patrimoniale și acțiunile privitoare la bunurile în accepțiunea restrânsă.1
2. Obligația propter rem și obligația scriptae in remObligația reală de a face (propter rem) reprezintă o categorie intermediară între dreptul
real și dreptul de creanță. Obligația propter rem este un accesoriu al unui drept real și urmează
soarta acestuia. Orice titular al dreptului real asupra căruia este obligația propter rem va deveni
deodată cu dobândirea dreptului real, și debitor al obligației accesorii, adică al obligației propter
rem. Așadar această obligație urmează dreptul real al cărui accesoriu este în mâna oricăruia s-ar
transmite acest drept real, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalități speciale. Obligația
propter rem nu corespunde unui drept real ,deoarece ea nu revine oricărei persoane, ci numai
titularului dreptului real privind bunul, oricare ar fi acest titular. Astfel, de exemplu, potrivit
legislației noastre, deținătorii de terenuri agricole, oricare ar fi temeiul ori titlul deținerii, au
obligația propter rem de a lua o serie de măsuri pentru conservarea calității solului, pentru
raționala folosire a acestuia, de a executa unele îmbunătățiri funciare și alte asemenea. Obligația
scriptae in rem este opozabilă terților, deoarece este strâns legată de posesia unui lucru
nemișcător, astfel încât creditorul nu poate obține satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul
actual al bunului va fi obligat să respecte acest drept. Astfel, de exemplu, este obligația ce revine
unui locator de a asigura locatarului folosința lucrului închiriat. Obligația scriptae in rem are deci
1 Augustin Fuerea, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 154.
1
o opozabilitate mai largă decât au, de regulă, obligațiile. Legea stabilește condițiile în care
această obligație este opozabilă terților dobândirii ai bunului.2
3. Statutul real este supus legii situației bunurilor (Lex rei sitae sau lex situs)Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse țării unde acestea se găsesc. Rezultă că
punctul de legătură pentru aceste raporturi juridice îl formează locul situării bunurilor. În
aplicarea reguluii lex rei sitae cunoscută cu unele nuanțe și atenuări în toate sistemele de drept,
trebuie să se țină seama de diferite forme sub care se pot prezenta bunurile. Astfel, din acest
punct de vedere, interesează dacă bunul este considerat ut singuli, adică individualizat sau se
prezintă sub formă de universalitate juridică ori universalitate de fapt (de exemplu patrimoniul
ori fondul de comerț al unei societăți comerciale), dacă bunul este corporal sau incorporal, acesta
din urmă având diferite regimuri juridice și, în sfârșit, trebuie să se țină seama de particularitățile
pe care le pot avea unele bunuri cum sunt navele și aeronavele aflate în tranzit și cele care aparțin
statului străin.3
Capitolul II. Determinarea legii aplicabile bunurilor
Stabilirea regimului juridic al bunurilor de către legea situației lor reprezintă o regulă
admisă în toate sistemele de drept. Dar sfera ei de aplicare și interpretările date fiind deosebite,
regula nu prezintă un caracter uniform.
În legislația noastră, conflictele de legi privind bunurile erau reglementate de o normă cu
caracter general. Astfel, art. 2 alin. (1) din Codul civil de la 1864 prevedea că numai imobilele
aflătoare în cuprinsul teritoriului României sunt supuse legilor române, chiar când ele se posedă
de străini. Deși tradițională, regula este unilaterală sau incompletă.
Dispozițiile alin. (1) al art. 2 se ocupau numai de situația în care bunurile imobile se aflau
pe teritoriul țării noastre, în posesia unui cetățean străin. Cealaltă împrejurare, în care bunurile
imobile s-ar fi găsit pe teritoriul unei alte țări, în posesia unui cetățean român, nu era menționată.
Cu toate aceastea, se considera că regula exprimă un principiu nescris, după care bunurile sunt
supuse legii locului unde sunt situate.
2 Ion Filipescu, Andrei Filipescu, Tratat de drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2007, pp. 297-298.3 Ibidem, p. 298.
2
Tot prevederile alin. (1) al art. 2 se ocupau numai de bunurile imobile, fără a se referi și
la bunurile mobile. În mod constant, se admitea însă aplicarea legii situației și bunurilor mobile
corporale considerate în individualitatea lor.
Absența unei reglementări în materia bunurilor mobile se explica prin concepția existentă
în Evul Mediu. În dreptul feudal, bunurile mobile erau lipsite de importanță. De altfel, adagiul
res mobilis res vilis reflecta raportul dintre proprietatea funciară și proprietatea mobiliară.
Situația bunurilor era determinată de importanța lor socială și nu de valoarea pecuniară. Poziția
persoanei în societate, puterea politică, titlurile și onorurile erau dependente de proprietatea
funciară.
Bunurile mobile erau reglementate de legea domiciliului. Această regulă era formulată
prin adagiul mobilia sequntur personam. Bunurile mobile corporale ale unei persoane erau
considerate că se află întotdeauna la domiciliul proprietarului.
În prezent, regula lex rei sitae este prevăzută de dispozițiile Codului civil din 2009.
Potrivit art. 2613, posesia, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor,
inclusiv cele de garanții reale, sunt cârmuite de legea locului unde aceastea sunt situate sau se
află, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel.
Reglementarea actuală se aplică atât bunurilor imobile, cât și bunurilor mobile. De altfel,
expresia locul unde se află este folosită pentru bunurile mobile, iar locul unde sunt situate pentru
bunurile imobile.4
Capitolul III. Lex rei sitae
Legea situației lucrului (lex rei sitae) exprimă un principiu de bază al conflictelor de legi
în domeniul bunurilor. Un lucru este supus legii pe teritoriul căruia se găsește. Prinicipiul se
aplică astăzi atât bunurilor imobile, cât și celor mobile.
În cursul secolului al XIX-lea, mai ales la începutul secolului al XX-lea, în baza unei
tradiții care-și avea originea în Evul Mediu (dar, într-o anumită măsură, și în condiții speciale)
lucrurile mobile erau supuse legii domiciliului proprietarului. În legea nr. 105/1992, art. 53 lit. c
se dispune că lucrul care se află asupra unui pasager și care fac parte din bunurile lor personale,
sunt supuse legii lui naționale. Iar această soluție nu este singulară.
4 Ioan Macovei, Drept internațional privat, editura C.H. Beck, București, 2011, pp. 169-170.
3
După art. 2, punctul 3 al reglementării maghiare de drept internațional privat din 1979,
obiectele de uz personal ale unui străin care călătorește prin Ungaria sau în Ungaria sunt supuse
legii lui personale.
Tratatele de asistență juridică și unele convenții consulare încheiate de România înainte
de 1989 fac aplicarea aceleași idei. Astfel, art. 41, punctul 2 din tratatul de asistență juridică cu
Cehoslovacia și art. 41, punctul 2 din tratatul de asistență cu Ungaria și articolele
corespunzătoare din celelalte tratate de asistență juridică prevăd același lucru: când un străin din
statul cu care am încheiat tratatul moare în țară la noi, iar el nu a avut nici domiciliul, nici
reședința în România, obiectele de uz personal pe care le-a avut cu el se pun la dispoziția
reprezentanței diplomatice sau consulare fără să se înceapă vreo procedură succesorală. Astfel de
texte conțin dispoziții de drept internațional privat material. Soluția se bazează pe ideea că
bunurile de mai mică importanță și mobile trebuie sau pot fi supuse legii personale. Ideea este
reținută ca soluție generală și de tratatul de asistență juridică cu Ungaria, unde se prevede că
succesiunea lucrurilor mobile este supusă legii țării a cărei cetățenie a avut-o defunctul. Art. 39
din același tratat, despre competența autorităților în cauzele de succesiune mobiliară și procedura
succesorală aprține autorităților țării a cărei cetățenie o avea defunctul, dar cu anumite condiții.5
Principiul după care mobilele sunt supuse legii personale a proprietarului, care lege poate
fi legea națională sau legea domiciliului, exprimă fără îndoială un dezinteres pentru ele din
partea statului pe teritoriul căruia se găseau și se explica pentru trecut prin lipsa de valoare
deosebită sau de prețuire pe plan social-politic în condițiile lumii feudale apuse. Pe atunci,
posesiunea pământului și a castelului feudal dădeau rangul și puterea politică în societate. Aurul,
argintul, banii, bijuteriile sau alte lucruri mobile de valoare erau din punct de vedere economic
prețioase, dar ele nu fixau locul posesorului ori proprietarului în ierarhia socială pe o treaptă
înaltă. Dimpotrivă, bancherii, cămătarii, negustorii nu erau bine văzuți. Lipsa de considerație
pentru bunurile mobile era exprimată prin adagii ca: „res mobilis, res vilis”; „mobilia ossibus
Regula s-a modificat în cursul sec. al XIX-lea, din cauza importanței economice, sociale
și politice pe care au dobândit-o mobilele. Proprietarii bunurilor mobile, de valori mobiliare,
acțiuni, obligațiuni și hârtii de valoare, deținătorii de mari sume de bani aveau o pondere
indiscutabilă mai mare în politică și în viața socială.
5 Mihail Vasile Jakotă, Drept internațional privat II, Editura Chemarea, Iași, 1997, pp. 142-143.
4
1. Fundamentul regulii lex rei sitaeEste foarte greu de tratat fundamentul regulii lex rei sitae. Regula pe care o primim noi
azi are rădăcini adânci în trecutul îndepărtat, în prejudecăți, cât și realități sociale de
nezdruncinat.
În Evul Mediu timpuriu, privirile erau îndreptate spre pământ, spre castelul feudal, ținând
bineînțeles seama că aceeași evoluție în societate nu s-a produs pretutindeni în același timp. Într-
o lume împărțită în regiuni cutumiare diferite, feudalii țineau să supună moșia și castelul feudal
și tot ce ținea de proprietatea și veniturile pământului, regimului juridic stabilit de obiceiul
locului care era făcut să fie favorabil. Mai târziu, ideea de stat național a avut un rol deosebit în
definirea, menținerea regulii lex rei sitae.
Acum se pune accentul pe siguranța tranzacțiilor privind indistinct mobilele sau imobilele.
Pentru pământuri, situația este cu totul specială: pământul face parte din teritoriul național, nu
este vorba aici numai de circulația bunurilor. Pentru clădiri, se admite mai ușor că ele pot fi
achiziționate de străini, că pot intra în proprietatea străinilor; se poate conceda că ele ar aparține
și străinilor. Pentru anumite bunuri mobile, cum ar fi mărfurile în tranzit se admite că reprezintă
o legătură solidă, punctul sau țara de unde marfa a plecat. Se mai propune și legătura cu locul de
destinație. Pentru mobilele care s-au deplasat dintr-un loc în altul, se admite de asemenea legea
locului unde se găsesc în momentul în care intervine actul juridic care le are de obiect (pentru
lucrul care se deplasează dintr-un loc în altul, problemele sunt de altă natură, dar să observăm că
punctul de plecare pentru a da o soluție este locul unde se găsesc în momentul în care se încheie
un act juridic asupra lor).
În principiu, imobilele, chiar aparținând unui străin, sunt supuse legii statului unde sunt
situate; în ce privește imobilele, accentul se pune pe soluțiile care dau dobânditorului o mare sau
cea mai mare siguranță. În materie de mobile, privirile sunt îndreptate spre dobânditor, spre
circulația sigură a bunurilor, prosperitatea societății este legată de circulația sigură a bunurilor,
prosperitatea societății este legată de circulația sigură și rapidă a mărfurilor.6
2. Domeniul de aplicare a lex rei sitaePentru aplicarea legii situării bunurilor trebuie, în primul rând, să se observe, dacă bunul
este privit ut singuli sau este privit ca universitas juris (universalitate juridică) sau ca o
6 Ibidem, pp. 143-144.
5
universalitate de facto (ex: fondul de comerț), dacă bunul este corporal sau incorporal și în sfârșit
regimul particular al navelor și aeronavelor aflate în tranzit.7
Legea situației efective a bunului reglementează mai multe aspecte. Ele formează statutul
real, care constituie cuprinsul normei conflictuale lex rei sitae.
a) Bunurile asupra cărora se pot exercita drepturile reale și clasificarea lor
Natura mobiliară sau imobiliară bunurilor se determină potrivit legii locului unde se află
sau sunt situate. Prin derogare de la regula calificării după lex fori, art. 2558 alin.(3) din Codul
Civil prevede că aceste elemente sunt supuse legii situației locului.
Referitor la noțiunea de bunuri imobile, dispozițiile art. 2613 alin. (2) din Codul civil
cuprind și o calificare legală. În accepțiunea legii, platformele și alte instalații durabile de
exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate ca
bunuri imobile.
b) Bunuri care se găsesc sau care nu se află în circuitul civil
După regimul circulației lor juridice, bunurile pot forma sau nu obiectul actelor juridice
civile. Bunurile care se găsesc în comerț circulă liber sau în anumite condiții. Dacă sunt scoase
din circuitul civil, bunurile sunt inalienabile.8
c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor și calificarea lor
Legea situației reglementează, în principal, dreptul de proprietate și celelalte drepturi
reale asupra bunurilor, inclusiv dezmembrămintele dreptului de proprietate, care sunt drepturi
reale principale. Tot legea situației guvernează, în particular, și garanțiile reale, care constituie
drepturi reale accesorii.
d) Modurile și condițiile de constituire, transmitere și stingere a drepturilor reale
În legătură cu acest aspect se impune o diferențiere între modurile specifice (originare) de
dobândire sau transmitere a drepturilor reale și modurile nespecifice.9
Astfel, modurile specifice sau originare de dobândire, transmitere10 și de stingere11 a
drepturilor reale sunt supuse legii situării bunului. De asemenea, modurile nespecifice de
dobândire și transmitere12 a drepturilor reale sunt supuse tot legii situației bunului. De exemplu,
7 Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Adrian Circa, Manual de drept internațional privat, Editura Hamangiu, București, 2008, p.204.8 Nicoleta Diaconu, Drept internațional privat, Editura Lumina Lex, București, 2009, p.263.9 Dan Lupașcu, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 175.10 Ocupațiunea, accesiunea, expropierea, uzucapiunea, înscrierea în cartea funciară.11 Prescripția extinctivă, expropierea, rechiziția, confiscarea.12 Exemple: contractul sau testamentul.
6
aspectele care aparțin statutului real privind condițiile de naștere a dreptului real, momentul