RECOLTAREA MIERIIMierea reprezint produsul realizat de albine
exclusiv din nectarul florilor sau din sucurile dulci culese de
albine de pe anumite specii de plante, substane pe care albinele le
culeg, le pelucreaz, le mbogesc cu substane proprii i le depoziteaz
n celulele fagurilor.n funcie de materia prim utilizat de albine
pentru producerea mierii nu exist dect dou tipuri de miere:floral
si man.
Mierea floralpoate fi monofloral, atunci cnd provine de la o
singur specie de plante nectarifere (mierea de salcm, tei, floarea
soarelui etc) sau polifloral cnd necarul provine de la mai multe
specii de plante.Nectarul este un lichid dulce secretat de glandele
nectarifere care se gsesc n florile unor specii de plante i care
provine din seva plantelor ca urmare a unor procese complexe de
sintez i secreie.Mierea de man(impropriu zis miere de pdure, miere
de brad, miere de rou) provine din sucurile dulci (mana) recoltate
de albine de pe anumite pri ale plantelor (altele dect glandele
nectarifere), sucuri rezultate n urma metabolismului unor insecte
(afide, psilide, coccide sau lecanide) care paraziteaz anumite
specii de plante (arbori i arbuti), consum seva i excret
mana.Producerea mieriide ctre albine reprezint un proces complex
care cuprinde mai multe etape: recoltarea nectarului, prelucrarea
enzimatic, reducerea cantitii de ap, ultimele dou etape reprezentnd
maturarea mierii.Prelucrarea enzimatic a mierii const n
transformarea unor zaharuri complexe din nectar (dizaharide,
polizaharide) n zaharuri simple (glucoz i fructoz) cu ajutorul
enzimelor secretate de albine, transformnd astfel nectarul ntr-un
produs usor digestibil de ctre albine i conservabil.Acest fapt
asigur o surs de energie rapid asimilabil i usor de obinut si cu un
efort mai mic din partea albinelor n special n timpul iernii cnd
albinele au nevoie de conservarea resurselor.
Ca urmare a prelucrrii enzimatice i a prelucrrii hidrice mierea
devine un produs stabil i concentrat care permite depozitarea
acestuia pe o perioad mai mare de timp. Prelucrarea nectarului
ncepe chiar din timpul recoltrii nectarului cnd nectarul preluat n
gu este mbogit cu saliv bogat n enzime zaharolitice, cantiti infime
de polen i alte substane specifice. Finalizarea transformrii
nectarului n miere se produce n stup unde albina culegtoare
transfer nectarul recoltat altei albine care la rndul ei transfer
mai departe nectarul altor albine, iar prin procesul de
regurgitare-ngurgitare, nectarul se mbogete permanent cu echipament
enzimatic, dup care este depus n celule unde se definitiveaz
procesul de maturare.Prelucrarea enzimatic prin
ngurgitare-regurgitare poate continua pn ce aproximativ 90% din
zaharuri ajung sub form de zaharuri simple (monozaharide).Dup
aceast etap are loc concentrarea nectarului prelucrat pentru a
reduce coninutul apei pn la un nivel care i asigur conservarea.
Acest proces se realizeaz prin ventilaia energic produs de albine
cu ajutorul aripilor, asigurarea unei temperaturi ridicate (35C)
mprtierea mierii pe o suprafa mai mare a fagurelui prin umplerea
treptat a celulelor timp n care se produce deshidratarea pn la cel
mult 20% ap. Dup aceast etap albinele acoper celulele prin cpcire
cu un strat de cear.Din punct de vedere practic aceste explicaii
sunt foarte importante pentru a asigura calitatea mierii extrase
deoarece trebuie avut n vedere ca extracia mierii s se fac numai
dup ce acest proces de maturare este ncheiat i anume cnd fagurii cu
miere sunt cpcii n cea mai mare parte.
Caracteristicile organoleptice ale mieriin privina consistenei,
mierea extras are o consisten fluid, cu o vscozitate diferit n
funcie de coninutul n ap: fluid-subire (20% ap) i fluid-groas
(16-17%). Mierea de man are n general o consisten fluid-cleioas
datorit compoziiei specifice.Culoarea mierii difer n funcie de
originea botanic a mierii, fiind determinat de pigmenii vegetali, i
poate varia de la galben foarte deschis-transparent (salcm),
chihlimbariu (poliflor, floarea soarelui, tei) i pn la maroniu
nchis sau chiar negricioas (man).Aspectul mierii este transparent
strlucitor n stare fluid, opalescent cnd a nceput procesul de
cristalizare sau cristalizat cnd acest proces s-a
finalizat.Cristalizarea mierii este un proces natural la
majoritatea sorturilor de miere, deoarece mierea este o soluie
suprasaturat de zaharuri. Acest proces este caracteristic
sorturilor n care proporia celor dou monozaharide majoritare
glucoza i fructoza este n favoarea glucozei (monozaharid uor
cristalizabil). Practic, n cazul sorturilor de miere unde predomin
fructoza (greu cristalizabil) peste un anumit procent acest proces
nu are loc. Este cazul mierii de salcm al carui indice
fructoz/glucoz este in general peste 1,3. Cu ct acest indice scade,
cu att perioada pn la nceperea cristalizrii scade i ea. Procesul de
cristalizare i perioada de inducie a cristalizarii scade dac apar i
ali factori favorizani: temperatura de pstrare, omogenizarea,
cantitatea de ap.Se consider c temperatura optim pentru
cristalizare este cea cuprins ntre 13-14C. La temperaturi mai jos
de 10C cristalizarea nu are loc datorit vscozitii mari iar la
temperatura de peste 27C n miere nu se formeaz cristalele.Gustul i
aroma depinde de originea botanic a mierii i de coninutul n diverse
zaharuri care au putere diferit de ndulcire. De exemplu fructoza
este cu 73% mai dulce dect glucoza. Este cazul mierii de salcm.
Aroma mierii depinde n general de coninutul n uleiuri eterice
provenite din nectarul plantelor. Mierea de man care nu are uleiuri
eterice din flori are o aroma specific.Compoziia chimic a mierii. n
general mierea conine un procent variabil de ap n jurul valorii de
17% i 83 % substan uscat din care zaharurile reprezint 80% i 20%
minerale, vitamine, enzime, polenuri. Zaharurile simple-glucoza i
fructoza reprezint 70-75% din greutatea mierii. Dizaharidele (n
principal zaharoza) reprezint pn la 5 %. Polizaharidele, n special
dextrina, se gsesc n procent de 4%. Exist cantiti variabile i de
substanele minerale n funcie de proveniena acesteia, n total
ajungnd la 0,16% - 0, 17%.Extragerea i condiionarea mierii cuprinde
n general mai multe etape:1. ridicarea fagurilor cu miere din stup.
Momentul optim pentru recoltarea fagurilor este atunci cnd acetia
sunt cpcii cel putin 1/3 din suprafata acestora. Acest fapt indic
apicultorului c mierea este maturat n proporie ct mai mare, deci
coninutul apei este adus la valoarea necesar conservrii acesteia.
Ridicarea fagurilor din stup necesit indepartarea albinelor de pe
acetia care se face prin scuturare i periere cu o perie apicol
special sau prin alte metode utilizate n special n apicultura
profesionist. Folosirea de podioare speciale prevzute cu un
dispozitiv prin care albinele pot iei dar nu mai pot reintra
(izgonitoare de albine) care pot fi montate peste corpurile de baz
cu cel puin o zi nainte este un sistem practicat n sistemul
vertical de ntreinere.Folosirea unor aparate speciale care sufl
puternic aer printre rame i ndeprteaz albinele dintre rame.
Folosirea unor substane repelente pentru albine. Acestea trebuiesc
utilizate cu precauiile de rigoare atat pentru apicultor ct i
pentru a nu polua mierea sau ceara.2. Fagurii recoltai sunt preluai
n ldie speciale sau n corpuri de stupi i sunt adui ct mai repede n
camerele de extracie. Este foarte important temperatura n momentul
extraciei deoarece la 20 C mierea este de 3 ori mai vscoas dect la
30C.3. O etap prealabil extraciei este descpcirea fagurilor cpcii.
Pentru aceasta se folosesc mai multe unelte specifice (furculia de
descpcit, cuit de descpcit) sau utilaje de descpcit automate n
funcie de capacitatea i dotarea stupinii. Totodat pentru descpcire
este utilizat o tav sau o cuv special pentru descpcire cu sit de
scurgere a mierii, unde este recoltat cpceala.4. Extracia
propriuzis a mierii se poate face n spaii special amenajate fie n
cadrul stupinii fie n alte amplasamente. Pentru extracie sunt
utilizate extractoare de diferite capaciti i moduri de funcionare.
Toate, ns, utilizeaz ca principiu fora centrifug obinut prin rotaia
ramelor la diferite viteze, de aceea acestea se mai numesc i
centrifugi.Datorit forei centrifuge mierea din celulele fagurilor
este proiectat nafar, fiind preluat de pereii extractoarelor i se
scurge pe la baza centrifugii n recipiente specifice.Ramele sunt
amplasate n lcauri speciale, iar n funcie de poziia ramelor n
timpul centrifugrii exist centrifugi tangeniale i radiale,
verticale sau orizontale. Deasemenea exist centrifugi manuale care
folosesc un numr redus de rame de obicei 3 sau 4 sau centrifugi
automate care raspund necesitilor de extracie pentru un numr mare
de rame.5. n stupinele profesioniste, n special n ri n care
randamentul n apicultur se face cu sute sau chiar mii de stupi sunt
utilizate fluxuri tehnologice care cuprind maini complet automate
de descpcire i extracie. De menionat c toate aceste echipamente i
utilaje trebuie s fie realizate din materiale de uz alimentar aa
cum este inoxul.6. Mierea recoltat este depozitat n maturatoare din
inox pentru limpezire, astfel ca impuritile s se separe deasupra i
astfel mierea s poat fi preluat ct mai curat pentru mbuteliere n
borcane sau butoaie mai mari. n unitile de condiionare a mierii, n
cazul cnd mierea s-a recoltat cu un procent de ap peste limitele
admise (19%) mierea este preluat n vase i supus procesului de
dezumidificare n camere speciale cu temperatur i alte condiii
controlate.7. In functie de conditiile de clima si flora, precum si
de gradul de dezvoltare a familiilor de albine se poate obtine
anual o cantitate de miere marfa intre15 si 60 de kg miere.
Despre apicultur, albine, miere i stupari
Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase
satisfactii.Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si
profesiile care au un punct comun: dragostea de albine,natura,aer
liber.Apicultura are o latura materiala(se obtine
miere,polen,pastura,ceara, propolis)cat si una spirituala.Nimic nu
se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin
stupina ta. Stupi care pulseaza de viata,albine care se intorc cu
desagii plini de polen si miere,matci care perpetueaza
viata,trantori in permanenta cautare a dragostei.Ce poate fi mai
inaltator?Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de
sine?Raspunsul e simplu:stupi,stupari,albine,natura,sunt parti ale
aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.Organizarea unei
stupineCa in orice activitate,si in apicultura apar probleme care
trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor
dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de
stupi, familii de albine,tot felul de echipamente si materiale
apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla
bataie din palme.Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o
prealabila documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai
ales cu multa tenacitate.Primul pas in apiculturaDe obicei se
porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce
stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric
si calitativ.Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina
frumoasa,familii de albine puternice care sa aduca productii mari
de miere si alte produse apicole.Trebuie doar sa avem rabdare,sa
perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.Alegerea
vetrei stupineiSe face pe baza mai multor criterii.Raza de zbor a
albinei este de 3 km.Aceasta suprafata(2826 hectare)trebuie sa
asigure un cules bogat,intins pe toata durata sezonului activ.Pe o
vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine,tinand
seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de
miere si 30 kg de polen.Asta ca sa nu mai punem la socoteala si
cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem.De obicei
intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere,800 g
ceara si 3-4 kg polen.In final rezultatele depind numai de
priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care
este insorita primavara si toamna,departe de surse poluante,in
locuri linistite,departe de drumuri intens circulate si de ape
curgatoare mari.Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile
orientate spre sud-est,la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre
randuri.Intre doua stupine vecine,trebuie sa fie o distanta de 2-3
km,asta in functie de potentialul melifer al zonei.Alegerea tipului
de stupUrmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa
ne cazam familiile de albine.Stupii sunt de doua feluri:stupi
orizontali si stupi verticali.In cadrul fiecarei categorii, sunt
diferite variante constructive.Ce trebuie stiut despre stupi:de
orice tip ar fi,toti sunt buni pentru practicarea apiculturii.
Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor.Trebuie
sa fie rezistenti,bine incheiati,realizati dupa standard, si nu in
ultimul rand incapatori.Deci mare atentie la ce cumparati! Prin
alegerea stupilor,trebuie sa asiguram la albine conditii de viata
cat mai apropiate de cele din natura.Productia de
miere,pastura,polen,ceara,propolis,depinde in mare masura si de
tipul de echipament apicol folosit,cat si de calitatea acestuia.Nu
se porneste la drum cu stupi din vechituri.Consultand stuparii din
zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege.Un adevar
e sigur:un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit
stationar,iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui
stuparit pastoral.La fel si zona in care aveti amplasata stupina
are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o
dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii
multietajati,iar in zonele de deal,montane si nordice,stupi
verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si
dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup
trebuie foarte bine cantarite.Procurarea familiilor de albineLa
cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice
(7-8 faguri,din care 5-6 cu puiet),intr-o perfecta stare de
sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati.
Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa(1,5 kg)si
apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica.Este recomandat
ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,pe rame cu
faguri necladiti,pentru ca asa vom putea evita bolile.Aceste
cerinte sunt minime,urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in
vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.
Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca
urmarim: Prolificitatea matcii- Este unul din factorii principali
care determina puterea uneii familii.Matca trebuie sa depuna un
numar mare de oua,aprox. 150-180000,in decursul unui sezon.Prezenta
masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar.Felul depunerii si
repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea
matcii.O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta
viitorul unei familii.Nu degeaba se spune ca matca da
tonul.Exemplu:prin schimbarea unei matci,intr-o anumita perioada de
timp stupul se va transforma,calitatile matcii fiind transmise la
descendenti. Rezistenta la iernare- Sunt familii de albine care pe
langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor,au un fel al lor
de a trece mai usor prin iarna.De aceasta insusire trebuie sa se
tina seama,pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150
zile).Parametrii luati in calcul sunt:mortalitatea albinelor,
consumul de hrana.Bineinteles se vor prefera familii cu o
mortalitate redusa si un consum mai mic de miere. Blandetea
albinelor- Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se
executa o anumita lucrare.Daca la deschiderea stupului albinele
stau linistite,nefiind nevoie de mult fum,totul este in regula si o
sa stim ca am dat peste o familie buna. Rezistenta la boli- In
aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si
daunatori este diferit.Sunt familii cu un instinct mai mare de a
pastra curatenia in stup.Acestea trebuie alese! Prin comparatie,se
intampla ca la oameni.O casa mai curata - un spatiu cu mai putini
factori agresivi externi. Harnicia la cules- Familiile mai harnice
isi incep activitatea la primele ore ale diminetii,au un numar mare
de zboruri pe zi,iar seara isi continua activitatea pana mai
tarziu.De obicei,un urdinis aglomerat de la primele ore ale
diminetii reprezinta o dovada. Productia de miere- Este indiciul
principal!O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat
rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este
valoroasa.Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si
achizitioneze familii de albine,numai unele dintre indiciile asupra
calitatii materialului biologic sunt relevante.Un sfat :
participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este
de preferat! Nu incercati sa faceti totul singuri.Sigur veti gasi
oameni cu suflet si pasiune,care prin ajutorul pe care vi-l vor da
o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.Apicultura - o
afacere de succesSuntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor
acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o
afacere.Raspunsul este din start unul pozitiv,cu precizarea ca
volumul de munca,investitia materiala si implicarea personala sunt
destul de considerabile.Ca in orice afacere,se aplica politica
pasilor marunti,intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie
apicultor,medic veterinar,contabil,manager,sofer,hamal,etc. Primii
pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus.Cum ar
trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de
activitate este apicultura? Sunt doua posibilitati,asta functie de
nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales : Stupina
stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii
(cate 30-35 buc./vatra),cu o distanta de 5-6 km. intre ele.La un
numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii,legate intre ele
de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km.
facuti cu masina sa fie cat mai mic.Aceste locatii se inchiriaza de
la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar
albinelor.Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot
numarul de familii.Un alt obiectiv este construirea unei baze
centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor. Iarna
familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra,pentru ca
supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se
reduca.Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o
necesitate. Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se
practica atat in tarile U.E cat si in America.Albinele sunt
deplasate in pastoral cu diverse mijloace de
transport(camioane,tractoare,trn,pavilioane), urmand ca in pauzele
dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre.Sistemul expus
cere o investitie si o implicare maxima,devenind rentabil la un
numar de peste 300 de familii,dat fiind cheltuielile mari cu
transportul. O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este
aceea,unde sunt granitele dintre amatori,semiprofesionisti si
profesionisti : Amatori - obiectivul principal este obtinerea de
produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si
eventual obtinerea unui profit.Potrivit normelor,se considera
amator stuparul care are 1-100 familii de albine.De obicei acest
stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca
mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci)
se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta munca de
baza. Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300
buc,volumul de munca 1200-1300 ore/an,materialul genetic se cumpara
de la unitatile specializate,se poate practica o apicultura moderna
prin mecanizarea lucrarilor,se prelucreaza primar unele produse ale
stupului etc.Afacerea este o afacere de familie fiind folosita
munca membrilor ei. Profesionisti - Se pot considera stuparii care
detin peste 300 de stupi,un numar optim fiind undeva spre 600 de
buc.Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind
absolut necesar.Numarul de ore munca/an creste dramatic,fiind
necesara angajarea de muncitori sezonieri.Pentru o mai buna
reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma
unei societati comerciale. Apropiata aderare a Romaniei la U.E
deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in
special.Penetrarea pietei U.E se va face mult mai usor,subventiile
vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile
privind calitatea produselor,cerintele in domeniul
veterinar-apicol, mediul concurential,nu trebuie sa sperie pe
nimeni.Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu
economic,dar se schimba si generatiile de apicultori,care vor
deprinde altfel de comportamente economice.Un singur gand trebuie
sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de
apicultura,pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna
si bani frumosi !!!
Intrebari esentiale despre apicultura
1. Cat costa un stup cu o familie de albine in el?Un stup cu o
familie de albine in el costa intre 200 si 450 de RON. Trebuie sa
fiti insa foarte atenti la tipul de albine pe care il cumparati si
la starea lor de sanatate.
2. Care tip de stup este cel mai bun?In Romania cel mai
raspandit tip de stup este cel numit stup vertical cu rama dadant
(435*162mm), care insa este foarte mare, asa ca fiti atenti la cei
care va spun ca acest tip de stup este cel mai bun. In alte tari
ale lumii, si mai ales in SUA se utilizeaza stupul multietajat,
deoarece usureaza mult munca apicultorului- in acest caz se
lucreaza cu corpul stupului nu cu rama. Stupul multietajat este
conceput dupa stupul Langstroth si Rooth, dar a fost imbunatatit si
adaptat la conditiile climatice din Romania. Volumul stupului poate
fi marit oricat in functie de nevoi prin suprapunerea de noi
corpuri. Acest stup este adaptat folosirii celor mai noi metode de
crestere si exploatare a familiilor de albine. Stupul este format
din trei corpuri cu dimensiuni identice care se suprapun, fiecare
avand cate 10 rame. Partile componente ale acestui tip de stup
sunt: fundul stupului, trei corpuri, rama hranitor cu hranitorul
interior, rama de ventilatie, podisul despartitor, podisorul
propriu-zis, capacul telescopic, tijele de fixare, blocul de
urdinis si inchizatorul de urdinis. Dimensiunile exterioare ale
corpului sunt 490*420*245 mm iar cele interioare de 450*380*245mm
si un volum de 0,126 metri cubi sau 126 de litri. Grosimea tuturor
peretilor este de 20 mm. Peretii laterali sunt strapunsi pe toata
inaltimea de un orificiu cu diametrul de 10 mm prin care gliseaza
tija de fixare a corpurilor in timpul transportului. Pentru fixarea
partilor componente ale stupului, in vederea transportului, acesta
este prevazut cu doua tije de otel cu diametrul de 6-8 mm si o
lungime de 991 mm.
3. Din ce se contruieste un stup?Un stup se construieste din
lemn de brad iar capacul trebuie sa fie din inox sau din tabla
zincata.
4. Am nevoie de o gradina mare in care sa tin stupii?Nu
neaparat. Este adevarat ca daca locuiti in mediul rural si aveti o
gradina mare, atunci sunteti norocos, deoarece aveti spatiul ideal
pentru o stupina. Totusi, in orase stupi pot fi amplasati chiar si
pe acoperisul blocului, asta daca nu deranjati vecinii.
5. Trebuie ca urdinisurile sa fie indreptate intr-o singura
directie?Intrarea in stup trebuie sa fie indreptata fie spre sud,
sud-est sau sud-vest, la nivelul pamantului. Fiti atenti ca
intrarea sa nu fie intreptata spre o poteca sau un drum, deoarece
oamenii aflati in trecere ar putea fi intepati.
6. Vor avea albinele vreo influenta asupra palntelor pe care le
cultiv?Da. Albinele vor poleniza plantele pe care le cultivati,
asigurandu-va in acest fel o recolta mult mai bogata.7. Imi vor
deranja albinele vecinii?Exista mari sanse. Astfel este necesar sa
va asigurati ca amplasati stupii in asa fel incat albinele sa nu
zboare direct in gradina vecinului.
8. Cum pot invata mai multe despre apicultura?Cea mai buna
metoda este sa urmati un curs de apicultura pentru incepatori
organizate n perioada de iarn la filialele judeene ale A.N.C.A n
colaborare cu A.C.A. Cursurile sunt autorizate iar la final se
obtine o diploma autorizata de Ministerul Muncii. Cursul dureaza
cam 3-4 luni. Cursurile sunt gratuite dar se percepe totusi o suma
modica pentru diverse cheluieli care pot sa apara pe parcursul
cursului. La finalul cursului se organizeaza un examen ce consta
dintr-o proba scrisa si una orala pentru a verificare cunostintele
acumulate. Exista si carti pentru incepatori, totusi acestea nu pot
raspunde chiar tuturor intrebarilor pe care le aveti, pe cand un
apicultor cu experineta poate face acest lucru.
9. De ce echipament am nevoie pentru inceput?Pe langa costumul
special pe care trebuei sa il purtati OBLIGATORIU, mai aveti nevoie
de un afumator, dalta apicola, cleste apicol, cutit de decapacit,
ridicatorul de rame, perie apicola, scaun apicol, lada de lucru,
suport de rame, extractorul, si strecuratoarea pentru filtrat
mierea.
10. Ma vor intepa albinele?Nu te poti numi apicultor pana nu ai
fost intepat de o albina. Purtativa calm cu albinele, nu fluturati
mainile si bratele cand sunteti in jurul lor, nu umblati in stup
cand este vreme ploioasa sau se apropie o furtuna. Daca respectati
aceste reguli aveti sanse destul de mici sa fiti intepati de
albine. Desi nu este dovedit stiintific, veninul de albine are
proprietati curative. Totusi, exista oameni care sunt alergici la
albine si pot face soc anafilactic. De aceea este bine sa stiti
daca aveti sau nu alergie la albine inainte de a va apuca de
apicultura.
11. Este necesar sa aloc mult timp pentru a avea grija de albine
asa cum se cuvine?Nu. In timpul verii este necesar sa va uitati in
stup o data pe saptamana. Pe timp de iarna puteti sa va uitati o
data pe luna daca au suficienta hrana, desi acest lucru nu este
neaparat necesar. Totusi daca sunteti stresar dupa o zi grea de
munca, stati in apropierea stupului si priviti albinele la lucru.
Efectul terapeutic este de-a dreptul extraordinar.
12. Cum se ia mierea din stup si se pune apoi in borcane?In
primul rand se indepateaza cu multa grija albinele de pe rame, cu
ajutorul periei sau al izgonitorului. Totusi cel mai comod este cu
ajutorul unei suflante de aer. Apoi se ia rama, se decapaceste si
apoi se introduce in storcator(centrifuga). Dupa ce mierea este
stoarsa se strecoara, se lasa la ,atirat si apoi se pune in
borcane.12. In afara de miere mai exista si alte produse apicole
utile?Da. Ceara de albine este utilizata pentru a produce lumanari
si in industria cosmetica.laptisor de matcasi propolis se
utilizeaza pentru proprietatile lor teapeutice.
13. Trebuie hranite albinele pe timp de iarna?Da. Stupii ar
trebui verificati o data pe luna. Daca simtiti ca sunt mai usori
pregatiti niste turte din zahar si miere ce se pun deasupra
ramelor.
14. Sufera albinele de multe boli?Albinele la fel ca orice alta
creatura de pe pamant sufera si ea de diverse boli. Pentru a le
feri de boli trebuie sa va asigurati ca interiorul stupului este
curat si de doua ori pe an sa le administrati albinelor un
tratament impotriva bolii numite varoua albinelor.
15. Care tip de albina este cel mai buna?Pentru regiunea noastra
cel mai bun tip este Apis Melifera Carpatica.
Viata in stupStructura sociala intr-un stup de albine este
condusa de o regina. Regina are o durata de viata in medie de 3 ani
de zile, depunand in toata aceasta perioada de timp oua, prin
urmare ea mentine populatia coloniei in jurul a 25000 de albine.
Aproape 95% din puii reginei sunt ceea ce denumim in continuare
albine lucratoare. La scurt timp dupa nastere regina efectueaza
imperecherea prin asa numitele zboruri de nunta, imperechiinduse cu
un numar de 7 pana la 17 albine de sex masculin (trantori). Se
presupune ca regina poate primi pana la 5.000.000 de spermatozoizi
in aceasta perioada scurta de imperechere, care este depozitata
intr-un buzunar aflat pe abdomenul albinei numit spermateca. Regina
acceseaza acesti spermatozoizi pe tot parcursul vieii ei, depunand
oua intr-un ritm impus de nevoile din stup.
Lucratorii
Despre albineAlbinele lucratoare alcatuiesc majoritatea
populatiei si sunt toate femele, dar neputandu-se reproduce.
Albinele lucratoare sunt altruist, pentru ca au grija de regina, si
practic efectueaza toate sarcinile necesare pentru sustinerea
stupului. Aceste albine lucratoare au o durata de viata scurta,
aproximativ 30 de zile, in acest timp trecand prin diferite stadii
de dezvoltare in ceea ce priveste rolul lor din stup.
Albine-lucratoare pot fi clasificate in: doici, albine casnice,
care sunt responsabile pentru intretinerea stupului, sau ca si
culegatoare al caror rol este de a colecta nectar, polen, precum si
apa necesara pentru a sustine viata.
Cauzele principale de deces pentru o albina lucratoare este
epuizarea.Astfel, muschii si aripile lor suporta doar un anumit
timp de zbor, in general 800 km, in momentul atingerii acestui
interval de zbor, se vor afla in incapacitatea de a zbura si a avea
grija de ele insele.
Diviziunea muncii in cadrul unui stup este data de varsta
albinelor lucratoare. Lucratoarea isi incepe viata curatind celula
din care s-a nascut, apoi trece la ingrijirea puetului si
depozitarea alimenelor si isi inchei viata prin culegerea
polenului, a apei si a nectarului. In cadrul acestui program de
munca albinele tinere lucratoare petrec o mare parte din viata lor
in interiorul stupului, in momentul in care acestea devin
culegatoare, devin vulnerabile, la vreme rea si la uzarea
aripilor.
TrantoriTrantori, masculii sunt produsi numai de catre regina.
Desi putini la numar, ei au un singur rol, dar important, rolul de
parteneri ai reginei. Durata de viata la trantor este foarte scurt,
pentru ca dupa imperechere abdomenul lor explodeaza ceea ce duce la
o moartea rapida. Trantorii sunt doar partenerii regiei, si nu sunt
implicati in hranirea coloniei, sau intretinerea stupului. Astfel,
in cazul in care resursele sunt limitate, albinele lucratoare nu le
place sa pastreze trantorii si ii va goni in din stup sau ii va
omora. Trantorii isi petrec cea mai mare parte a timpului in afara
stupului, acestia sunt mai expusi epuizarii sau decesului. Toate
aceste lucruri duc la o durata de viata a trantorilor in jurul a 25
de zile.
Dinamica populatiei stupuluiFunctioneaza sistemul de caste are
un sistem de feedback integrat de elemente
interdependente.Cresterea coloniei precum si cresterea puietului
depind de staiul de reproducere a regine, numarul de oua depuse
zilnic, populatia lucratoare care este responsabila pentru
intretinerea larvelor. Cantitatea de puiet care poate fi crescuta
in mod eficient este direct proportionala cu numarul de albine
lucratoare, o populatie ar putea creste (presupunand o abundenta de
resurse). Cu toate acestea, capacitatea coloniei de a obtine
resurse, precum si starea de reproducere a reginei sunt puternic
influentate de factori precum varsta reginei, durata zilei,
temperatura medie de zic cu zi, prescum si disponibilitatea
resurselor.
Acest factori pot fi utilizati petru a emula sistemud de
feedback de elemente interdependente si permit specialistilor
crearea unui model matematic care poate prezice populatia unui stup
dat de un anumit set de conditii. Cei mai importanti factori sunt
marimea populatiei initiale, starea reginei de reproducere si
vreme. Cu toate acestea, pentru mai multe informatii este necesara
determina semnificatiei acestor factori. Trebuie sa stim, de
asemenea, ratele de dezvoltare ale albinelor lucratoare prin ciclul
de viata, durata de viata a trantorilor, rata de productie puiet,
cantitatea de spermatozoizi obtinuta de regina in timpul
imperecherii, varsta medie a lucratoareor inainte de a deveni
culegatoare. Aceaste informatie a fost dezvoltat de entomologe si
raportate in literatura de specialitate, in crearea unui model,
care reprezinta o luna in stup, trebuie sa fim capabili de a estima
numarul de oua care pot fi depuse de catre regina intr-o zi. Acest
lucru este realizat prin determinarea numarului maxim de oua pe
care o regina le poate depune intr-o zi, modul in care factori cum
ar fi varsta reginei, temperatura ambientala, marimea populatiei
adulte. Numarul maxim de oua pe care o regina il poate depune
zilnic a fost estimat la maxim 3000 de oua. Cu toate acestea, o
valoare mai realista in conditii de mediu poate fin de 1500 de oua
pe zi.
Dupa ce se determina numarul de oua prevazute pe zi, se va
determina proportia de oua, cate albine lucratoare-trantori. Acest
lurcu este determinat de numarul de spermatozoizi pe care regina ia
primit la imperechere, pe masusa ce regina imbatraneste ea depune
tot mai multi trantori. Al doilea factor in estimarea numarului de
Dupa ce a determina numarul de oua prevazute pe zi, atunci trebuie
sa determine o proportie de oua, care se dezvolta in una
lucratorilor sau drone. Acest lucru este in parte stabilit de suma
de spermatozoizi ca regina a lasat in spermatheca ei, care depinde
de numarul de zile care regina a fost de stabilire a oualor, pentru
ca regina apropie sfarsitul de aprovizionare ea a predominant
fertilizes drone. Pe masura ce perioada de cules scade, colonia
anticipeaa aparitia primelor semne de ianra si dau semnal reginei
de a reduce sau a opri total depunerea de oua. Folosind acesti
factori, putem stabili ca matca poate depune puiet fecundat de
trantor aproximativ 5% din totalul puietului, iar restul de 95%
albine lucratoare. Albinele lucratoare se nasc in a 21 zi de la
depunerea oului, iar trantorii in ziua 24.
Temperatura
Temperatura joaca un rol esential in dinamica populatiei din
stup. Albinele vor zbura doar cand temperatura medie zilnica
depaseste 12 de grade Celsius.
Perioada de cules joaca un rol important dupa cum a fost
mentionat si mai sus. Aceasta are un rol important in numarul de
oua pe care o regina il depune. Se crede ca o scadere a perioadei
de cule da un semnal stupului ca perioada de iarna se apropie.
Acest lucru este sprijinit si de logica, in zilele cand
temperaturile scad spre punctul de inghet, cantitatea de resurse
disponibile se reduce dramatic, cum ar fi polenul si nectarul.
Diminuarea resurselor din stup inseamna ca perioada de crestere nu
poate continua, ci din contra ar fi necesara o reducere a
populatiei din stup.
VremeaAlbinele nu vor iesi la zbor, daca viteza vantului este
mai mare de 34 km / ora, sau daca ploua. Vantul puternic impiedica
albinele sa zboare, s-a stabilit ca albinele udate cu apa, nu mai
pot zbura datorita cresterii lor in greutate nemaiputandu-se
sustine in zbor.
POLEN
Polenul (din latin pollen) este o pulbere de obicei galben,
constituit din gruncioare microscopice, ce provin din anterele
staminelor. Polenul mai este definit i ca fiind o pulbere galben
produs de staminele fanerogamelor, celule reproductoare mascule.
Polenul i mierea sunt singurele resurse alimentare care s-au
descoperit c conin 22 de nutrieni. Din aceast cauz polenul este
considerat ca fiind un aliment complet.
ISTORIC
Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare
folosite de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse
civilizaii i religii. Egiptenii i Chinezii antici foloseau polenul
pe post de medicament i factor de ntinerire a organismului.
Hipocrate, printele medicinei considera c polenul asigura o sntate
bun celor care l consumau i ajuta la prevenirea mbtrnirii
organismului. Druizii, preoii vechilor celi, numeau Britania Insula
Mierii. Legendele galice sunt pline de referine la miere i polen.
Polenul este menionat n Biblie, Talmud i n Coran. Din pcate
proprietile curative ale polenului au fost uitate de ctre lumea
modern. La ora actual polenul este o component important a
apiterapiei (un tip de medicin alternativ care ctig din ce n ce mai
muli adepi). Cei care practic acest tip de terapie consider c
polenul are numeroase proprieti terapeutice, totui dovezile
tiinifice n aceast privin sunt destul de puine.
COMPOZIIA POLENULUI
Polenul de albine conine urmtoarele substane: vitamine
(provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12,
vitamina C, D, E, F, H, K, PP i acid folic), minerale (calciu,
fosfor, potasiu, fier, cupru, iod, zinc, sulf, sodiu, clor,
magneziu, molibdem, seleniu, brom, siliciu i titaniu), aminoacizi,
carbohidrai, acizi grai, enzime, co-enzime i diverse grsimi.
Polenul conine 22 de aminoacizi, 18 vitamine, 25 de minerale, 59 de
elemente de baz, 11 enzime i co-enzime, 14 acizi grai, 11
carbohidrai i aproximativ 25% din compoziia sa este reprezentat de
proteine. Polenul este extrem de bogat n betacaroten, ce reprezint
precursorul metabolic al vitaminei A. De asemenea dup cum se observ
are un complex bogat de vitamina B precum i vitaminele C,D,E i
lecitin. Polenul conine cu 50% mai multe proteine dect carnea de
vit, totui coninutul su de grsimi este foarte sczut. Este o surs de
proteine excelent pentru vegetarieni coninnd mai muli aminoacizi
dect oule, carnea de orice fel i produse lactate. Consumul de polen
asigur aportul de minerale necesar organismului, chiar i acele
minerale care nu se gasesc de regul n suplimentele alimentare
comercializate n farmacii.
UTILIZARE POLENULUI N SCOPURI MEDICALE
Susintorii polenului i atribuie acestuia o mare putere de
vindecare i de ntinerire a organismului. Datorit proprietilor sale
antioxidante polenul ntrete sistemul imunitar. Antioxidani sunt
utilizai pentru a dezactiva radicalii liberi existeni n organism.
Radicalii liberi sunt produi secundari ai oxigenului care duneaz
celulelor i sunt cauza numeroaselor boli degenerative legate de
mbtrnirea organismului. Se spune c polenul ajut la contracararea
efectelor produse de radiaii i poluanii din mediul nconjurtor.
Polenul este deseori utilizat de ctre sportivi pentru a-i crete
fora de rezisten, viteza i energia. Polenul este utilizat i n
numeroase diete de pierdere a greutii, prin corectarea unui posibil
dezechilibru chimic care poate fi vinovat de creterea anormal n
greutate. Ajut la arderea caloriilor prin stimularea
metabolismului. Polenul ajut i la nlturarea poftelor alimentare.
Studiile i cercetrile efectuate au dovedid c polenul ajut i la
prevenirea impotenei. Deasemenea se afirm c polenul are efecte
miraculoase n cazul bolnavilor de cancer, reducnd considerabil
durerile provocate de chimioterapie. Polenul poate fi utilizat
pentru a trata prostata i chiar ulcerul. Totui lumea medical
tradiional contest aceste proprieti curative ale polenului.
ALTE UTILIZARI ALE POLENULUI
Polenul poate ajuta foarte mult n cercetrile realizate de
poliie. Polenul poate s indice unde a fost o anumit persoan sau
obiect, deoarece polenul are diverse caracteristici de la o regiune
la alta. De exemplu un criminal a putut fi prins dup urmele de
polen gsite pe haina sa.
ALERGIA LA POLEN
Din pcate foarte muli oameni suntalergici la polen. Din aceast
cauz se recomand testarea reaciei la polen nainte de a consuma
produse bazate pe acest nutriment. Semnele i simptomele alergiei la
polen sunt asemntoare cu cele ale altor tipuri de alergii: strnutat
la care se adaug un nas nfundat sau care curge, mncrime n zona
ochilor, a nasului sau n gt.
De unde porneste natura ?In urma cu 150 milioane de ani
,plantele si florile au aparut pentru prima oara pe Pamant. Acest
lucru a fost un eveniment extrem de important in istoria planetei,
deoarece nutritia a devenit concentrata in structura plantelor,
fructelor si legumelor. Dezvoltarea lor a fost o pre-conditie
pentru evolutia omului.Fructele si legumele sunt esentiale pentru
hrana mamifere. Cu alte cuvinte fara plante, flori si albine
oamenii nu ar fi putut evolua.
De la prima aparitie pe aceasta planeta a plantelor, florilor si
a albinelor, s-a format un parteneriat simbiotic. S-a creat o
relatie de susteinere reciproca.Polenul este de sex masculin si
contribuie la reproducere plantelor. Florile produc polen pentru a
fertiliza alte flori. Pentru ca acest lucru sa se intample, polenul
trebuie sa ajunga de la o floare la alta. Cum se intampla? Dupa cum
toata lumea stie, albinele duc aceasta munca. Atunci cand albinele
viziteaza florile, se produce polenizarea. Acest act simplu care se
repeta iar si iar, reprezinta forta care reincepe ciclul de viata
al planetei noastre in fiecare primavara. Este geneza lantului
alimentar.
In mod evident acesta este un serviciu important adus plantelor,
dar care sunt beneficiile albinelor? Albinele colecteaza polen
pentru proteine. Durata de viata a unei albine lucratoare este de
numai 7-8 saptamani. Albinele realizeaza aceasta cantitate enorma
de munca intr-o perioada relativ scurta de timp. Ele necesita o
dieta de mare intensitate pentru a-si satisface cerintele
nutritionale. Atat mierea cat si polenul sunt folosite de albine
tot pentru hrana. in aceasta perioada lunga de timp , polenul cules
de albine a evoluat in cele mai bogate substante nutritive
posibile. Polenul este folosit de albine pentru a hrani puietul
tanar si astfel ducand la cresterea populatiei in stup. in
primavara, cand albinele incep sa culeaga polen , dau un semnal
reginei ca poate porni ponta.Avand in vedere ca albinele si florile
beneficiaza reciproc in urma polenizarii aceasta relatie este
numita simbioza.
Dezvoltarea tuturor plantelor si animalelor a fost influentata
de evolutie.In natura exista o varietate foarte mare de plante.
Toate acestea duc o lupta permanenta pentru spatiu si lumina
soarelui.
Plantele si florile concureaza intre ele pentru serviciile
albinelor. Capacitatea de inflorire atrage albinele lucurl ce are
repercusiune directa asupra procesului de reproducere.in cazul in
care albinele dau o atentie mai mare unei anumite specii de plante,
aceste se vor propaga si mai mult si vor deveni plante dominante
pentru zona respectiva. Chiar daca albinele colecteaza polen de la
toate tipurile de plante,ele manifesta unele preferinte pentru
anumite tipuri de polen. in acest concurs intre plante, succesul de
reproducere este determinat de capacitatea lor de a dezvolta
polenul cat mai nutritiv pentru a atrage albinele. Astfel plantele
cu polen de calitate inferioara sunt stimulate sa evolueze.
In timpul celor 150 milioane ani, in urma acestei presiuni s-a
produs evolutia. Scopul final al acestui proces de selectie
naturala este de a oferi polen pentru albine.Polenul este colectat
de albine din flori prin scuturarea antenelor sau prin zdrobirea
acestuia cu mandibulele. O incarcatura de polen cantareste 5-7 mg.
Rentabilitatea culesului de polen este influentatta de umiditatea
si temperatura atmosferica, de nevoile interne ale coloniei si de
factorii atractivi (aroma, continut in polen, prezenta
nectarului)
Polenul prezinta intres ca hrana a albinelor (sub forma de
pastura), ca prezenta in miere (careia ii indica originea si ii
defineste calitatea) si ca hrana pentru om.
Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2,
B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si
vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante minerale
(dar nu singurele) care se gasesc in compozitia polenului sunt
calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus
din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si
minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de
doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si reuseste sa
aibe un continut de grasimi foarte scazut.
Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru
vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din
punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca
nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen
aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de
grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine
de cea mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu
mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip.
Ele nu contin polen.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos
revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus,
polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste
digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne
rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine
parul, hranindu-i radacinile.
Polenul pare sa fie sigur cu toate ca specialsitii se mentin
destul de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o
afectiune specifica. El stimuleaza functiile organismului, insa
eficienta sa in combaterea unor boli nu a fost inca demonstrata.
Insa polenul poate sa fie implicat si in aparitia unor fenomene
alergice importante. In cazul in care exista alergii alimentare
documentate, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.
PropolisPropolisul este un antibiotic natural care castiga din
ce in ce mai multa popularitate in cadrul terapiilor alternative.
Este una din acele produse ale albinelor care intradevar te lasa
uimit in fata abilitatii organizatorice ale acestor
insecte.PropolisCe este propolisul?Propolisul este un amestec
rasinos pe care albinele il colecteaza de la copaci sau din alte
surse botanice. Urmatorul pas il reprezinta mestecarea rasinei si
amestecarea acesteia cu saliva albine si cu alte substante, lucru
ce duce la formarea propolisului. Timp de secole apicultorii au
presupus ca albinele utilizau propolisul pentru a proteja colonia
impotriva ploilor sau a vanturilor reci de iarna. Totusi in secolul
XX cercetatorii au descoperit ca propolisul este mai mult decat
atat. Astfel la ora actuala se crede ca aceasta substanta are
urmatoarele scopuri: intareste stabilitatea structurala a stupului
reduce vibratiile face stupul mult mai usor de protejat prin
inchiderea intrarilor suplimentare impiedica patrunderea bolilor si
a parazitiilor in stup, precum si dezvoltarea diverselor bacterii
impiedica putrefactia in interiorul stupuluiEste stiut ca albinele
isi arunca de obicei resturile in afara stupului dar totusi daca in
interiorul stupului moare o soparla sau un soarece albinele nu pot
sa-l tarasca pana la iesirea din stup. In acest caz ele invelesc
corpul in propolis mumificandu-l si facandu-l astfel inofenisv si
inodor.
Utilizarea propolisuluiPropolisul este considerat ca fiind un
medicament traditional si se considera ca are efecte benefica
asupra sanatatii. Medicina naturista utilizeaza propolisul pentru
vindecarea diverselor afectiuni printre care si inflamatii, boli
virale, ulcer, si arsuri superficiale. Se considera ca propolisul
are efecte benefice asupra sanatatii inimii, intareste sistemul
imunitar si reduce sansele de instalare a cataractei. Poate preveni
infectii si sa le vindece pe cele deja instalate, la ora actuala
pana si pasta de dinti contine ingrediente naturale derivate din
miere. Propolisul a devenit o alternativa sanatoasa la diverse
tipuri sintetice de pasta de dinti si este utilizat mai ales pentru
a trata diverse boli ale gurii si ale gingiilor. Gura noastra este
una dintre cele mai sensibile parti ale corpului, gura reprezinta
punctul de pornire al digestiei alimentare. O cavitate bucala
sanatoasa este importanta pentru o buna digestie. Studiile clinice
publicate demonstreaza ca propolisul lupta impotriva bacteriilor,
previne carierea dintilor, vindeca gingiile inflamate si respirati
urat mirositoare. Apicultorii recomanda pentru durerile de gat o
bucatica de propolis tinuta in gura pana la dizolvare.Tinctura de
propolispoate sa fie cumparata in multe tari, cu toate ca exista
diverse voci care sustin ca propolisul este benefic pentru tratarea
alergiilor s-a dovedit ca acesta poate cauza reactii alergice
severe in cazul persoanelor suferinde de alergie la albine sau
produse apicole.Compozitia propolisuluiCompozitia propolisului
variaza de la stup la stup, de la o zona la alta si de la un
anotimp la altul. De obicei are o culoare maronie inchisa, dar
exista si varietati de verde, rosu, negru, chiar alb, in functie de
sursa de rasina utilizata. Albinele sunt adevarate oportuniste,
adunand ceea ce au nevoie din sursele disponibile, lucru evident in
analiza chimica detaliata a propolisului care variaza de la o
regiune la alta in functie de vegetatie. De exemplu in zona
temperata nordica albinele culeg rasina din copaci precum plopii
sau coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci este acela de
a vindeca ranile si de a proteja copacul impotriva bacteriilor,
ciupercilor si a insectelor) Propolisul specific zonei temperat
nordice are aproximativ 50 de elemente constituente, mai ales
rasini si balsamuri vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri esentiale
(10 %), polen (5%) In regiunile neotropicale albinele culeg rasina
si de la florile din clasa clusia si dalechampia care sunt
singurele specii de plante cunoscute care produc rasina florala ce
atrag albinele
Substante active in propolisPropolisul este constituit din
urmatoarele elemente chimice: Zinc Fier Magneziu Silicon Cupru
Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B3 Vitamina E
Flavonoide (vitamina P)Propolisul poate sa fie achizitionat in
stare bruta si neprocesat, dar in starea sa naturala este o
substanta lipicioasa dificil de manevrat. Unii apicultori
impaceteaza propolisul brut si il ingheata in cantitati mici.
Majoritatea producatorilor utilizeaza un proces in cadrul careia
ingredientele active sunt puse la macerat in apa sau in alcool si
apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau uscata si in
capsule. Adevarul este ca extractul de propolis brut are un gust
oribil, este amar si acru si nu este un produs care sa aibe un
miros deosebit de placut dar este foarte sanatos.
Tratamente cu propolis
Atentie, testati reactia la propolis la primele utilizari!
Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti
daca aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test
aplicandu-o mai intai din abundenta pe o portiune mica din piele,
urmarind efectele ce apar. In cazul in care ea nu determina nici un
fel de reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate
folosi cu succes
Infectii gripale
Propolisul are atat efect preventiv potentand sistemul imunitar
cat si curativ datorita proprietatilor sale antibacteriene si
antivirale, se remarca prin proprietatea sa de a nu da fenomene de
rezistenta, crescand totodata sensibilitatea microbilor la
medicamenteTinctura de propolispoate fi cumparata sau preparata in
casa: 30 g propolis la 100 ml alcool. Se toarna 20-30 picaturi in
ceai si se bea cate o cana de ceai de 3 ori pe zi. Va calma tusea
si inflamatia, iarTinctura de propoliseste binecunoscuta ca fiind
un foarte bun antibiotic.
Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente
Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza
progresiv inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile
lezate de catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces
de pe caile respiratorii
In utilizare externa se poate folosi pulbere de propolis
In cazul arsurilor se aplica extern suprafata lezata, are efect
regenerator, dezinfectant si anestezic; se aplica sub forma de
spray si se obtine un strat potector la suprafata leziunii.Eczeme
infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care
se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu
unguent de propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se
gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi
Bataturi
Batutura se inmoaie pur si simplu in apa fierbinte, urmand ca
ulterior sa se aplice peste bataturi o bucata de propolis. Se lasa
sa actioneze acolo pentru o perioada de trei zile. Inainte de
culcare se imbiba o bucata de vata inTinctura de propolissi se
aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis
(cheratitele raman inca dureroase zile intregi).
Dureri de stomac
In India si Japonia se spune ca mierea amestecata cu scortisoara
ajuta la prevenirea durerilor de stomac, a ulcerului si a
balonarii. Daca se consuma miere in amestec cu scortisoara inaite
de masa, atunci pot fi usor digerate si cele mai grele mancaruri.
Alt tratament pentru durerile de stomac consta in amestecarea unei
lingurite de miere cu o jumatate de lingurita de suc de lamaie
intr-un pahar de apa calda. Amestecul se bea pe stomacul gol.
Boli hepatice
Beneficiaza de pe urma tratamentului cu propolis; este important
ca acesta sa fie poaspat pentru ca efectul antivirotic sa fi
maximal
Dibetul zaharat
Tinctura de propolispoate avea efect in ambele tipuri de diabet
(in cel insulino-dependent - de tip I - poate conduce la reducerea
dozei de insulina, iar la diabetul de tip II poate produce o
scadere a nivelului glicemiei) In utilizare externa se pot folosi
sprayuri, tinctura sau pulbere de propolis
Eczeme infectioase
Se pun zilnic comprese cuTinctura de propoliscare se tin vreme
de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de
propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in
comert), de 2-3 ori pe zi;cosuri, acnee, abcese;ulcer de piele,
ulcere varicose; escoriatii, julituri;
Infectii micotice
Micoze ale picioarelor, alte ciuperci pe piele etc. In asociatie
cu tinctura sau cremele de rostopasca este util in "arderea"
negilor.Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru
copiiTratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii cuprinde:1
sticluta Tinctura de coaja de nuca neagra (Black Walnut Hull
Tincture) 60 ml;1 flacon Pelin (Wormwood) 365 mg/capsula 100
capsule;1 flacon Cuisoare (Cloves) 500 mg/capsula 100
capsule.Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii contine
cate un flacon de tinctura din coaja de nuca neagra, capsule de
pelin, capsule de cuisoare si optional niacinamida (pentru a
elimina efectele daunatoare ale alcoolului etilic din tinctura de
nuca neagra).Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii
este folosit pentru copiii care sunt infestati cu paraziti sau
viermi intestinali. Aplicati tratamentul de deparazitare copiiilor
de 2 ori pe an, sau de fiecare data cand sunt bolnavi.Dozele
administrate copiilor sunt dupa cum urmeaza:-copilului in varsta de
2 ani i se vor administra in prima zi 1 capsula de pelin si trei
capsule de cuisoare. In a doua zi, i se vor administra 1 capsula de
pelin si 6 de cuisoare. Tratamentul trebuie urmat cel putin de doua
ori pe an pentru a se preveni reinfestarea cu paraziti.
- copilului in varsta de 3 ani i se vor administra in prima zi 1
capsula de pelin si trei capsule de cuisoare. In a doua zi, i se
vor administra 1 capsula de pelin si 6 de cuisoare. In a treia zi 2
capsule de pelin si 9 de cuisoare (cate 3 la fiecare masa
principala). Tratamentul trebuie urmat cel putin de doua ori pe an
pentru a se preveni reinfestarea cu paraziti.
- copilului in varsta de 4 ani i se vor administra in prima zi 1
capsula de pelin si trei capsule de cuisoare. In a doua zi, i se
vor administra 1 capsula de pelin si 6 de cuisoare. In a treia zi 2
capsule de pelin si 9 de cuisoare (cate 3 la fiecare masa
principala). In a patra zi vor fi administrate 2 capsule de pelin
si 9 de cuisoare. Tratamentul trebuie urmat cel putin de doua ori
pe an pentru a se preveni reinfestarea cu paraziti.Vanzarea
pachetului detoxifiant si deparazitar pentru copii este facilitata
de echipa Dr. Hulda Clark, iar pretul tratamentului deparazitar
pentru copii este de 235 Lei.Programul deparazitar este benefic
pentru copii, intrucat acestia tind sa fie infestati mai des cu
paraziti decat adultii.Aplicati tratamentul de deparazitare
copiilor de cel putin 2 ori pe an sau de fiecare data cand sunt
bolnavi.
Venin de albineVeninul de albine este un produs de secretie al
albinelor lucratoare, ce este stocat in punga de venin si eliminat
la exterior in momentul inteparii, car in fapt reprezinta un act
reflex de aparare.
Secretia de venin este influentata de varsta albineor, de hrana
si de sezon. S-a constatat ca albinele recent eclozionate nu au
venin, abia la varsta de 6 zile reusesc sa cumuleze pana la 0.15mg
iar la 15-20 de zile 0.30mg.
Albinele crescute fara polen, deci fara proteine, nu produc
venin. Generatiile de albine crescute primavara cand resursele
polenifere sunt bogate, produc mai mult vein decat cele crescute
vara sau toamna. Odata folosita, rezerva de venin nu se mai reface
si albina moare.Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt
cunoscute de foarte multa vreme,aceste informatii aparand chiar din
antichitate.Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au
observat ca articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore
ca urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a descoperit ca
veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice.
Veninul are in componenta sa acidul formic, clorhidric,
ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un
important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina,
hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina.
Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele
suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.
Totusi trebuie tinut cont ca aproximativ 2% din populatie
prezinta reactii alergice fata de intepaturile de albine si viespi.
Persoanele alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte
severe chiar si dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei
intepate, rash cutanat, edeme masive la locul intepaturii dar si in
alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de
respiratie.Tratamente cu venin de albine
Unguente pe baza de venin de albineAceste tipuri de unguente
sunt extraordinare pentru sportivi, pentru persoanele care practica
activitati ce solicita muschi, articulatiile, ligamentele dar si
pentru diverse dureri, rani si dureri artritice. Unguentele pe baza
de venin sunt de 100 de ori mai eficiente decat cortizonul.Veninul
de albine contine trei peptide majore, care ajuta corpul sa produca
cortizon un steroid natural si anti-inflamator. Veninul de albine
are capacitatea de a trata cu succes nevralgiile, migrenele,
reumatismul, artrita, lombago, scleroza multipla, etc.Veninul de
albine si diverse dureri articularePacienti suferinzi de flebita si
tromboflebita au observat o crestere a temperaturii corpului si o
modificare a circulatie sangvine ca urmare a administrarii de venin
de albine.Veninul de albine si poliartrita reumaticaVeninul de
albine esre foarte eficiente in tratarea poliartritei reumatice.
Rezultatele sunt excelente mai ales in combinatie cu administrarea
de vitamine pe cale orala. Pacientii care sufera de aceasta
afectiune trebuie sa isi aplice veninul de albine timp de 4-5 zile,
apoi sa face o puza de 2-3 zile; tratamentul se reia dupa perioada
de pauza.Solutie pe baza de venin de albineUna dintre cele mai
simple metode de preparare a solutiei pe baza de venin de albine
consta in dizolvarea veninului in solutie salina izotonica calda
care in prealabil a fost sterilizata si trecuta printr-un filtru.
Dezavantajul acestei metode este acela ca solutia salina calda
poate distruge o parte din componentele active ale veninului.
Din aceasta cauza, capacitatea sa de vindecare nu poate fi
comparata cu cea a veninului provenit direct din acul albinei. O
alta metoda este aceea de preparare a solutiei la rece sau prin
utilizarea de venin uscat si inghetat.Tratament pentru ten pe baza
de veninLa ora actuala veninul de albine este utilizat din ce in ce
mai mult pentru indepartarea ridurilor si intinerirea tenului.
Aplicarea de venin de albine pe intreaga suprafata a tenului,
determina hidradarea si calmarea iritatiilor.
Veninul de albine si activitatea cerebralaConform cercetarilor
realizate in ultima perioada, veninul de albine are capacitatea de
a imbunatatii activitatea cerebrala. Conform Journal of Biological
Chemistry o toxina peptidica extrasa din veninul de albine, numita
apamin, este o neurotoxina care blocheaza anumite canale ale
sistemului nervos central.Apamin poate cauza o hiperexcitabilitate
a creierului ce duce la convulsii si paralizie respiratorie dar
poate imbunatati capacitatea de invatare si memorare. Acest lucru
ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine modul in care apamina
actioneaza asupra activitatii cerebrale. Astfel ei vor putea sa
produca medicamente cu efecte similare apaminei.Veninul de albine
si glucozaminaAceasta reprezinta o combinatie excelenta pentru
tratarea articulatiilor dureroase. Veninul de albine contine 18
substante naturale ce nu se pot reproduse in laborator.Una dintre
aceste substante este Melitina, care s-a dovedit ca are capacitatea
de a stimula glanda hipofiza atat la oameni cat si la animale,
eliberand un hormon care determina glandele suprarenale sa produca
cortizon, unul din principalii agenti anti-inflamatori ai corpului
uman.
Melitina este de 100 de ori mai puternica decat hidrocortizonul.
Glucozamina este o substanta naturala ce provine din carapacea
scoicilor si a crabilor, fiind importanta pentru intarirea
cartilajelor incheieturilor si a tesuturilor conexe. Glucozamina se
gaseste si in corpul uman si ajuta la formarea tendoanelor,
ligamentelor, a tesuturilor conexe si a cartilajului
incheieturilor. Combinatia de venin si glucozamina ajuta la
tratarea articulatiilor dureroase.NU UTILIZATI PRODUSE PE BAZA DE
VENIN NUMAI DUPA CE ATI EFECTUAT UN TEST PENTRU A VERIFICA DACA
SUNTETI ALERGIC LA ACEST PRODUS APICOL SI DUPA CE IN PREALABIL ATI
CONSULTATA UN APITERAPEUT!!!
Ceara de albineCeara a avut un rol important in istorie. In
unele civilizatii ceara de albine a fost utilizat ca moneda si a
avut un pret foarte ridicat. In anul 181 i.Hr. atunci cand romanii
au invins corsicani, au impus la impozitare ceara de albine in
valoare de 100.000 lire sterline.
Tipuri de ceara de albine
Agricultorii din Franta plateau in jurul anului 1300 o taxa
anuala de 2 kg de ceara de albine pentru fiecare familie. in acest
secol o petitie a fost prezentata la Curtea de la Londra de
consilierului de Compania "adorabil de Chandlers Ceara", care in
cele din urma a stabilit este cea mai veche breasla engleza. in
aceeasi perioada Biserica Romano-Catolica a decretat ca lumanarile
din ceara de albine sunt cele adecvate pentru utilizare in
bisericile catolice.
In era moderna ceara de albine cunoaste multe utilizari si
aplicatii. De fapt, importanta productiei de miere inca din cele
mai vechi timpuri a fost secundara productiei de ceara de
albina.Ceara este un produs organic complex rezultat din
metabolismul albinelor lucratoare, detinat construirii fagurilor
din stup, ele se incarca progresiv cu substante care-i schimba
profund compozitia si, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate
nuantele de galben, pe urma la brun ajungand aproape neagra dupa
cativa ani. Compozitia chimica a cerii este foarte stabila daca se
ia in considerare produsul pur, asa cum este secretata de
glande.Ceara este, chimic, foarte inerta. Ea rezista bine la
oxidari si nu este usor atacata decat de enzimele digestive ale
insectelor. In stup, ceara se incarca cu impuritati dar nu se
transforma, ceea ce permite recuperarea ei dupa mai multi ani de
folosire prin simpla reincalzire si purificare.
Culoarea galbena pe care o primeste cearea in stup este in
raport cu pigmentii polenului. Substantele, in general foarte
pigmentate, care inconjoara grauncioarele de polen ale plantelor
entomofile sunt solubile in substante grase. Se dizolva usor in
ceara si o coloreaza. Ulterior, ceara se incarca cu propolisul adus
de albine, cu matasea coconilor parasiti in celule de albinele care
se nasc. Examinat la microscop,fagurele de ceara invechit se
dovedeste a fi un material alcatuit din elemente disparate, mult
mai solide decat pelicula subtire de ceara de la inceput.
Albirea cerii la soare este o metoda foarte veche dar eficienta.
Ceara se expune la soare pe site de sarma in straturi subtiri. Se
intoarce din cand in cand, pentru ca toate fetele sa fie bine
expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe saptamani
bine insorite.Secretia de ceara este puternic influentata de
temperatura si de alimentaie. Secretia cerii are loc la temperaturi
cuprinse intre 33-36, sub aceste limite secretia inceteaza, iar
ceara nu se mai poate mentine in stare lichida. Pentru ca albinele
sa secrete ceara, ele trebuie sa consume miere sau zahar si polen.
De-a lungul timpului s-a constatat ca pentru producerea cerii sunt
necesare un consum de circa 6 kg miere sau 5 kg zahar. Prin aportul
de azot pe care il aduce polenul contribuie la regenerarea
tesuturilor cerifere, el este indispensabil in acest
proces.Secretia cerii este dependenta de cantitatea de hrana
depozitata in stup. In timpul culesurilor bogate, producerea de
ceara si cladirea fagurilor se desfasoara intens.In vederea
construirii fagurilor in ramele goale din stup, albinele se
grupeaza in formatiuni conice cu baza in sus. In acest scop ele se
prind de picioare formand un lant de albine sub speteaza ramei
goale. Ciorchinele formate de albine este rarefiat la exterior si
dens la exterior pentru a pastra o temperatura uniforma de 33-36,
necesara secretiei solzisorilor de ceara.In cazul cladirii
fagurilor artificiali, albinele se pun pe foaia de fagure spre a o
incalzi la peste 30 si a face ceara maleabila. Dupa ce ceara a
devenit maleabila, albinele modeleaza fundul celulelor, iar
surplusul de ceara il folosesc la inaltarea peretilor pana la 3-6
mm, utilizand pentru acest scop si ceara produsa de albinele in
varsta de 12-18 zile. Fagurii artificiali sunt construiti de obicei
simultan pe ambele parti.
Proprietati fizice si chimice ale ceriiCeara de albine face
parte din categoria substantelor complexe, a caror structura nu
este complet stabila. Din punct de vedere al compozitiei, ceara
contine trei elemente principale:carbon (80%), hidrogen (13%) si
oxigen (7%). Din punct de vedere chimic, ceara este compusa din:
esteri ai acizilor cerici 71%, acizi cerici liberi 13.5-14%,
hidrocarburi 10.5-13.5%, alcoli liberi 1-1.25%, esteri ai
colesterolului 1%, umiditate si impuritati (polen, rasini etc)
1-2%.
Ceara de albine este insolubila in apa si mai mult sau mai putin
solubila in diversi solventi organici. Cel mai bun este benzenul
(mai mult de 100 g ceara pentru 100 g benzen, la 45C). Dupa benzen
urmeaza esenta de terebentina. Alcoolul la cald nu dizolva decat
foarte greu ceara dar, in schimb, o separa foarte bine de propolis
care este foarte solubil in alcool. Punctul de topire al cerii pure
este de 64 +/- 0,9. Pentru ceara nepurificata, variatia punctului
de topire este destul de importanta, minima fiind de 62, iar maxima
de 65. Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire ;
pentru ceara pura el este de 63 . Masa volumica este de 927 kg/m3
minimum si 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la 15.
Tehnologia cerii de albineIn orice unitate apicola avem doua
categorii: ceara din capacele si ceara provenita din topirea
fagurilor vechi. Acestor doua categorii de ceara li se aplica
tehnologii diferite.
Ceara din fagurii vechiFagurii vechi topiti constituie material
care include mari cantitati de propolis, de polen, de coconi.
Pentru a putea extrage cearea din acest amestec avem nevoie de un
utilaj adecvat.Cel mai bun este un topitor de ceara special
conceput pentru aceasta, pentru cantitati mici de faguri vechi, se
pot improviza instalatii care sunt suficiente dar a caror randament
nu este intotdeauna foarte bun.Topitoarele de ceara folosesc fie
extractia cu vapori de apa, fie extractia cu apa calda.In cazul
topitoarele cu aburi, fagurii vechi sunt asezati intr-un cos
metalic. Aburul obtinut prin incalzirea cu gaz a rezervorului de
apa situat la partea inferioara a topitorului trece prin cos,
topeste ceara se condenseaza. Astfel se colecteaza la iesire ceara
topita si apa provenita din condensare. Dupa ce extractia este
terminata, se scoate cosul care nu contine decat reziduuri. Acestea
mai cuprind inca ceara care nu poate fi recuperata decat prin
dizolvare in solventi organici. Aceasta recuperare nu este
rentabila decat la scara industriala cu conditia ca preturile cerii
si energiei sa dea un bilant favorabil.In extractia cu apa calda,
fagurii vechi sunt scufundati direct in apa. Pentru a-i impiedica
sa se ridice se pun intr-un cos sau intr-un sac de iuta. Cosul
poate avea la partea superioara, un piston care permite exercitarea
unei presiuni. Sacul de iuta trebuie sa fie ingreunat cu cateva
pietre mari. Apa calda topeste ceara, care se ridica la suprafata
si curge printr-o deschidere practicata la partea superioara a
cuvei.Pentru obtinerea unei ceri pure care sa poata fi modelata in
calupuri regulate, este absolut necesar sa retopim ceara care iese
din aparat, sau, cel putin, sa o mentinem in stare lichida cat mai
mult timp posibil, in asa fel ca separarea intre apa, impuritatile
grele si ceara sa fie completa. Dupa racire, se obtine un bloc al
carui "fund" se taie ; este un amestec de diverse impuritati care
se aduna la limita dintre ceara si apa. Pentru a obtine calupuri de
ceara fara defecte, se toarna ceara lichida in forme de tabla
cositorita sau vase emailate si se lasa sa se raceasca cat mai lent
posibil, etansand spatiul in care s-au pus formele umplute cu ceara
lichida. Fara aceasta precautie blocul de ceara se crapa sau se
contracta in forma inestetica.Ceara de albine din capaceleIn timpul
operatiuniii de decapacire pe langa capacele avem si o cantitate
destul de mare de miere. Problema este separarea in cele mai bune
conditii a cerii si mierii fara a afecta calitatea acesteia din
urma.Se pun capacelele intr-o presa si se creste gradat presiunea.
Munca nu este rapida si capacitatea preselor este totusi
limitata.Se lasa capacelele sa se separe de miere prin gravitatie,
fundul vasului fiind prevazut cu o sita, in camera incalzita, si
avand grija sa miscam din cand in cand capacelele, se obtine astfel
o separare destul de satisfacatoare dar lenta.Exista topitoare de
capacele care realizeaza intr-o singura operatie separarea mierii
de ceara cu ajutorul unei incalziri suficiente pentru a topi ceara
si a o separa astfel de miere. Functionarea topitoarelor de
capacele trebuie sa fie supravegheata cu multa atentie ca sa se
evite supraincalzirea atat de daunatoare mierii.Exista centrifugi
pentru capacele, care lucreaza foarte rapid si au un randament
foarte bun. Capacelele centrifugate sunt uscate si mierea care se
scurge este curata.
Tratamente cu ceara de albine
Tipul de albina cunoscut sub denumirea de apis melifera produce
in stup ceara naturala. Albinele lucratoare au in corpul lor in
regiunea abdominala glande producatoare de ceara. Marimea glandelor
depinde de varsta albinei, iar dupa ce albina incepe sa pareseasca
stupul in cautare de hrana, aceste glande se atrofiaza incetul cu
incetul. Ceara de albine este apropae alba, dar devine galbuie,
chiar maronie ca urmare a depozitarii de propolis si polen.
Ceara de albine este utilizata pentru a produce lumanari,
produse cosmetice, farmaceutice si pentru produse de
curatat.Unguent pentru indepartarea durerii- o lingura de praf din
struna cocosului- o lingura de praf din lemn dulce- 10 picaturi din
arbust de ceai- Ulei de masline dulce- Trei masuri de ceara de
albine
Amestecati impreuna praful din struna cocosului si praful din
lemn dulce, adaugati mixtura din arbust de ceai. Turnati in
recipiente metalice.Ceara in tratamentul diverselor afectiuniIn
medicina populara ceara de albine era si este utilizata ca si
antispetic pentru a trata ranile si pentru a indeparta dopurile de
ceara formate in urechi. Este utilizata pentru a trata diverse
afectiuni ale urechii si pentru a imbunatatii auzul. Ceara in
amestec cu untul era utilizata pentru a trata boala cunoscuta sub
numele de lupus, pentru a prepara un unguent aplicat pacientilor
suferizinti de aceasta afectiune.
Ceara de albine este utilizata pentru a trata diverse rani si
eczeme. Astfel in regiunea muntoasa a Scotiei inca din cele mai
vechi timpuri, ranile se trateaza cu ajutorul unui unguent pe baza
de ceara. In compozitia acestuia intra: ceara de albine, untura de
porc si rasina de pin. Deasemenea cearea de albine este utilizata
pentru a impiedica transformarea arsurilor in basici.
Ceara era utilizata in Egiptul antic in cadrul procesului de
imbalsamare, pentru a acoperi ochii, gura si nasul. Acest lucru
evidentiaza proprietatile de conservare ale acestui produs
apicol.
In medicina alternativa chinezeasca, ceara de albine este foarte
pretuita. Este apreciata pentru efectul benefic pe care il are
asupra circulatiei sangvine si asupra intregului echilibru al
corpului. In combinatie cu alte ingrediente este utilizata pentru a
trata diverse afectiuni ale pielii dar si ca un remediu impotriva
imbatranirii. De exemplu inca din anii 200-300 d. Hr. in China se
recomanda terapia cu ceara de albine pentru a trata afectiuni ale
pielii. Astfel regiunile bolnave erau impachetate in fase cu ceara
topita.
Astfel ceara poate fi utilizata pentru a trata amigdalita. Daca
suferiti de aceasta afectiune, puneti un strat de ceara in jurul
gatului. Ceara poate fi utilizata ca si expectorant, pentru a
vindeca tusea dar si pentru a stimul lactatia. Febra fanului se
trateaza daca mestecati un bucatele de fagure. Ceara mai este
utilizata si pentru a trata paradontoza, inflamatii ale nasului si
chiar astmul bronsic. Astfel pentru a vindeca paradontoza se gasesc
in comert bomboane pe baza de ceara. Aceste bomboane determina si o
digestie mai usoara prin sporirea secretiei de suc gastric. In
stomac ceara nu este digerata, ci actioneaza ca un fel de unsoare
care faciliteaza tranzitul intestinal.
Deoarece ceara de albine, contine vitamina A, care este necesara
pentru dezvoltarea normala a celulelor, aceasta este utilizata
pentru a trata si afectiuni ce pot aparea in zona bucala.
Ceara se utilizeaza de cele mai multe ori in combinatie cu alte
produse. Totusi trebuie remarcat, ca aceasta este unul din
produsele naturii cu o mare cantitate de caroten. Ingerarea de
ceara de albine ajuta la tratarea colitei si la imbunatatirea
circulatiei periferice. Ceara este utilizata si in prepararea
diverselor supozitoare.
Ceara de albina poate fi utilizata cu succes pentru a trata
ochii afectati de arsuri provocate de soda caustica. Mierea si
ceara s-au dovedit a fi mult mai eficiente in tratarea corneei
afectate, decat au fost alte metode.Unguent pe baza de plante si
cearaPuteti face la dumneavoastra acasa o serie de unguente pe baza
de plante doar prin adaugarea de uleiuri esentiale diferite.
Ingrediente-2 masuri de ceara de albine-3masuri de ulei de
migdale dulci-1 masura ulei de jojoba-1/2 masuri de ulei de
canola
Se incalzeste uleiul de jojoba, de migdale si de canola intr-o
tigaie, apoi se adauga ceara. Daca doriti o consistenta cremoasa se
adauga mai putina ceara, daca doriti o consitenta mai solida se
adauga mai multa ceara.Asteptati apoi cateva minute pentru ca baza
sa se raceasca. Daca este prea cremoasa mai adaugati ceara de
albine, daca este solida mai adaugati ulei de migdale si
reincalziti. Pe masura ce baza se raceste adaugati uleiurile
esentiale pentru a imbogati proprietatile vindecatoare ale
preparatului.
Puteti utiliza urmatoare uleiuri esentiale in functie de
afectiunea pe care doriti sa o tratati:Ulei de dafin- pentru a
trata reumatismulUlei de bergamota- pentru a trata raceli si
bronsiteUlei de chimen- ulei cu proprietati antisepticeUlei de
cedru- pentru a indeparta starile anxioase si stresulUlei de
lamaie- pentru muscatori de insectaUlei de eucalipt- pentru
probleme respiratoriiUlei de gardenie- pentru palpitatii, tensiune
arteriale, stari gripaleUlei de ienupar-pentru relaxareUlei de
portocale- anseptic si antibacterianUlei de patchouli- antiseptic
si proprietati afrodiziaceUlei de rozmarin- pentru dureri
muscular
PasturaPastura nu este altceva decat polenul recoltat de albine
si depozitat in faguri, unde sub influenta temperaturii, a
umiditatii, a conditiilor anaerobioza si a florei microbiene din
stup este transformata, prin reactii enzimatice, intr-un produs cu
conservabilitate si digestibilitate crescuta.
In momentul in care polenul este adus in stup de albinele
culegatoare, este depozitat in stup. Pastura este hrana de baza a
albinelor tinere denumita si "painea albinelor", pastura are o
compozitie mai scazuta decat polenul in prograsimi, proteine si mai
bogata in zaharuri si acid lactic permitand astfel o conservare mai
buna, fara a se observa modificari majore, cantitative sau
calitative.Invelisul extern al polenului, exina, este distrus,
determinind asimilarea mai usoar de catre organism.
Pastura este recomandata in aceleasi afectiuni ca si polenul;
efectul sau terapeutic este insa mai puternic si se obtine in timp
mai scurt.Pastura poate fi recoltat prin taierea celulelor, rama
asezandu-se orizontal cu speteaza de jos spre lucrator. Cu ajutorul
unui cutit cu o lama subtire si bine ascutita se taier orizontal
randul de jos de celule cu pastura, cat se poate mai aproape pe
baza celulelor. Apoi fiecare rand este sectionat pe verticala si
oblic spre speteaza de sus a ramei, iar marginea inferioara a
randului de celule se indoaie inspre lucrator.O alta metoda de a
obtine pastura o putem avea prin taierea in fasii a fagurelui, se
aseaza pe o masa in pozitie orizontala si apoi se sectioneaza
longitudinal prin mijlocul fiecarui rand de celule. Pastura se
scoate din celule prin scuturare, iar cantinatea care adera de
peretii celulei se scoate cu ajutorul unei andrele.Pastura este
folosita in stupina, in industria farmaceutica, in special pentru
obtinerea vitaminelor naturale. De asemenea se mai intrebuinteaza
si in medicina pentru tratarea a o serie de maladii ale sistemului
nervos, endocrin i n avitaminoze.
ApilarnilApilarnilul este un produs apicol natural obtinut din
stup. Are proprietati biotrofice, energizante, vitalizante,
tonifiante si psihotonice, ajuta la refacerea sistemului
imunitar.
Apilarnilul este un produs apicol obtinut din larvele de
trantor. Astfel intr-o colonie, numarul indivizilor masculi este de
400-1800 trantori rareori depasind numarul de 2000. Numarul de
trantori crescuti si tolerati intr-o colonie de albine satisface
necesarul biologic, fiziologic normal de masculi pentru a asigura
imperecherea matcilor pe cale naturala. Pentru colectarea de
apilarnil przinta interes in mod special doar staiul embrionar si
larvar.Apilarnilul in stare proaspata poate fi valorificat ca
atare, se pastreaza la rece la minimum -5C. Pentru o perioada mai
mare de timp apilarnilul se convesrva in depozite frigorifice la
temperaturi mai scazute de -20C.Perioada optima de producere a
apilarnilului incepe o data cu inflorirea pomilor fructiferi. Odata
ce timpul perminte putem incepe activitatea de recoltare a
apilarnilului, In a 10-a zi de la depunerea oului in celule, se vor
scoate faguri cu pricina din stup si se incepe recoltarea
continutului integral al celulelor de trantori.
Aspectul produsului dupa recoltare este neomogen, fiind
constituit din larve inglobate intr-un lichid laptos, De aceea se
foloseste, in prezent, pentru realizarea de preparate apiterapice,
fie in stare pura, fie in amestec cu alte produse apicole sau
substante medicamentoase.Dupa mixare produsul devine omogen,
laptos. Culoarea lichidului si larvelor este usor galbuie, cu
tendinta ca in timp sa capete nuanta spre cenusiu. Gustul este usor
astringent, fara senzatii dezagreabile. Impuritati: la examenul
microscopic al produsului triturat si centrifugat s-au observat
detritusuri celulare si celule de polen.
Laptisor de matcaHrana regineiMulte persoane nefamiliarizate, cu
lumea apicola considera laptisorul de matca ca fiind o secretie a
matcii. Defapt acest produs minune este o secretie glandulara a
albinelor doici ce se prezinta ca o materie gelatinoasa,
pseudo-vascoasa, folosit in hrana viitoarelor matci precum si a
larvelor albinelor in primele trei etape larvare purtand denumierea
de laptisor de matca.Culoarea laptisorului proaspat este
alb-galbuie, uneori batand usor in brun-galbui, mai ales cand
albinele aduc in stup mari cantitati de polen de la o anumita
planta bogat polenifera.
In contact cu aerul si lumina culoarea laptisorului se schimba,
devine mai dens si se intareste, capatand un aspect sticlos si o
culoare de brun-inchis. Gustul laptisorului este acrisor, usor
astringent, cu un pH de 3,5-4,5 asemanator cu cel al sucului
gastric din stomacul omului.
Aceasta include, hidrati de carbon, proteine, vitamine
B.Ingredientele principale sunt: 10-23 de zahar% 60-70 de apa%
Proteine 9-18% si amino-acizi 4-8 grasime% Tiamina, riboflavina,
piridoxina, niacina, acid pantotenic, biotina, acid folic, steroli,
biopterin si neopterin, minerale si a urmelor de elemente.
hidroxibenzoat ca un conservant naturalIn amestec cu mierea el se
urca la suprafata sub forma de spuma datorita densitatii sale de
1/1. Se descompune repede si absoarbe cu usurinta umiditatea din
mediul inconjurator si se rancezeste. In culturi de laborator cu
bulion 10 % este bactericid. In contact cu diferite metale, in
special cu aluminiul, el le ataca, dand produsi toxici si
schimbandu-si el insusi o parte din componentele sale. Pastrat la
rece (2-4 grade C) isi mentine calitatile timp de 7-8 luni, iar
dupa 12-16 luni valorificarea lui terapeutica devine nula. Cea mai
buna pastrare se face prin liofilizare imediat dupa recoltare.
In componenta laptisorului de matca intra un numar insemnat de
vitamine si aminoacizi si compusi inca neidentificati (in proportie
de 2,8%). Tehnica producerii laptisorului a fost initiata la noi in
tara in 1957. Operatia de producere a laptisorului de matca se va
porni numai atunci cand timpul s-a stabilizat bine si dupa ce
coloniile stimulate puternic in cursul primaverii au crescut cel
putin 2 generatii de puiet numeros, coloniile alese fiind perfect
sanatoase, debarasate in prealabil de trantori.
Pentru ca laptisorul sa fie de buna calitate larvele trebuie sa
fie ferite de curenti puternici, lumina solara puternica, sau o
temperatura mai mica de 20 grade Celsius.
Dr. Masaki Kamakura de la Universitatea Toyama, Japonia, a spus:
Albinele creaz doua caste diferite de femele:- regina i albinele
lucratoare. Matca sau regina stupului se hraneste de-a lungul
intregii sale vieti cu laptisor de matca, pentru a avea o viata
lunga si calitati reproductive cu totul si cu totul deosebite.
Astfel spre deosebire de o albina lucratoare care traieste cel mult
40 de zile, o matca atinge varsta de 5 ani. In ceea ce priveste
capacitatea de reproducere, aceasta este de-a dreptul uimitoare, o
matca depunand pana la 2000 de oua pe zi. Deasemenea ele sunt cu
aproximativ 42% mai mari si cu 60% mai grele de decat o albina
lucratoare.
Parafrazand faimoasa zicala omul nu se naste om, ci devine om
prin educaie, in cazul albinelor am putea afirma matca nu se nate
matc ci ea devine matca datorit laptisorului. Cand albinele
lucratoare se decid sa isi faca o noua matca, deoarece cea veche
este fie prea slabita sau a fost ucisa, ele aleg cateva larve pe
care le hranesc copios cu laptisor de matca in celule construite
special. Acest tip de hranire determina dezvoltarea morfologiei
tipice unei matci, inclusiv dezvoltarea ovarelor, necesare
procesului reproductiv. In primele trei zile de viata toate larvele
sunt hranite cu laptisor de matca, chair si cele de trantori si
albine lucratoare. Laptisorul de matca este produs de albinele
lucratoare intre cea de-a 6 i a 14 a zi de viata.
Laptisorul de matca contine acetilcolina care este necesara
pentru a transmite mesajele nervoase de la o celula la alta.
Datorita acestui compus, persoanele care cosnuma regulat laptisor
de matca sunt mult mai putin predispuse la maladia Alzheimer. Mai
conine globulina gama, care stimuleaza sistemul imunitar si previne
infectiile.
Laptisorul de matca este un puternic stimulator de celule stem,
lucru dovedit de longevitatea si capacitatea reproductiva a
matcilor. Matca este sursa vietii unui stup, fara ea familia de
albine se stinge treptat pana ce dispare cu totul. Intregul stup
isi are sursa in rezervorul de celule stem al matcii. Acest
rezervor are la baza laptisorul de matca, ce reprezinta sursa de
hrana a reginei pe parcursul intregii sale vieti.
Colectare Laptisor de matcaColectarea de laptisor de matca in
scopul consumului propriu consta in razuirea cu o spatula a
continutului botcilor, dupa ce larvele au fost inlaturate.Procesul
de colectare a laptisorului de matca in scopuri comerciale este
insa unul foarte delicat si anevoios. Laptisorul de matca se
colecteaza din fiecare celula in care se gasesc larve de matca,
cand acestea au varsta de patru zile. Se colecteaz din aceste
celule, deoarece acestea sunt sigurele in care se depoziteaza
cantitati mari de laptisor de matca. Chair daca toate larvele sunt
hranite cu laptisor de matca in primele trei zile de viata, nici un
apicultor nu se va chinui sa obtina laptisorul din acestea. Doar in
celule unde se afla larvele de regina se formeaz stocuri de
laptisor. In celelate celule nu se formeaza deoarece laptisorul
este dat direct larvelor care il consuma pe masura ce este
produs.Adiministrare laptisor de matca:- pe cale bucala dimineata,
n catitate de aproximativ 50 mg, fie sub limba, fie diluat in
putina apa sau miere (10 gr de laptisor la 300 gr de miere)- pentru
copii sub 10 ani doza se reduce la jumatate; dupa inghitire este
bine sa consumati cat mai multe lichide
-laptisorul de matca se aplica si extern, el fiind prezent in
compozitia a numeroase creme si produse cosmetice
-cura cu laptisor de matca se efectueaza de doua ori pe an, timp
de 30 de zile;Copii si consumul de laptisor de matcaCura cu
laptisor de matca a dat rezultate excelente in cazul copiilor ce
prezentau un sistem imunitar slabit. Rezultatele au fost similare
si in cazul copiilor ce prezentau tulburari de dezvoltare datorate
unei alimentatii necorespunzatoare. Laptisorul de matca este un
produs ideal pentru pacientii aflati in convalescenta in urma unor
boli grave, infectioase, insotite de o temperatura ridicata.
Deasemenea o cura cu laptisor de matca stimuleaza procesul de
crestere la copii, fiind indicat in cazul copiilor nascuti
prematuri, distrofici sau hipoponderali.
Datorita proprietatilor sale cu totul si cu totul deosebite
laptisorul de matca este utilizat in tratarea afectiunilor genetice
mostenite. O combinatie de polen si laptisor de matca, ajuta copiii
nascuti cu astfel de afectiuni sa recupereze mult din deficientele
cu care se confrunta. Astfel, se iau doze de 0,5-1 g/zi, timp de
2-3 luni, cu pauze de 3-4 saptamani. Pot fi consumate si doze mai
mari, in functie de varsta, greutatea copilului sau gradul
deficientei.Laptisorul de matca si afectiunile genital-mamareIn
ciuda numeroaselor studii si analize care au dovedit efectele
terapeutice cu totul uimitoare ale laptisorului de matca, inca
exista numerosi cercetatori care pun sub semnul intrebarii
utilizarea acestui produs al stupului de catre pacientele suferinde
de cancer in sfera genital-mamara, datorita prezentei estrogenului
in compozitia sa. Laptisorul de matca nu contine estrogeni activi
ci precursori de estrogeni. Corpul uman utilizeaza acesti
precursori in functie de nevoiel si carentele sale. Astfel, daca
functie sexuala este cea defictara, atunci precursorii sunt
directionati pe aceasta axa, cum este in cazul persoanelor ce se
confrunta cu probleme de infertilitate. In cazul unui organism ce
se confrunta cu o maladie precum cancerul, reproducerea nu mai
reprezinta o prioritate. Drept urmare, laptisorul de matca este
folosit pentru a regla sistemul imunitar. Persoanele care sufera de
cancer ar trebui sa consume laptisor de matca crud, deoarece
propietatile acestuia nu sunt alterate ca urmare a procesului de
prelucrare.Atentie!!!! Contraindicatii laptisor de matcaLaptisorul
de matca pur nu este indicat persoanelor care sufera de alergii sau
hipersensibilitate la produsele apicole, femeilor gravide si
mamelor care alapteaza. Persoanele care sufera de crize de astm,
intoleranta la laptisor de matca, boala Addisondelir, agitatii
psihice, manie sau cancer in faza acuta, nu ar trebui sa consume
acest produs apicol.
Pentru a preveni eventualele reactii alergice este bine sa
utilizati pentru inceput mici cantitati de laptisor de matca si sa
facei pauze dupa cure, de 1-2 luni, in functie de starea specifica,
individuala.
Cand consumati laptisor de mantca nu utilizati lingurite din
metal, deoarece in contact cu acesta laptisorul isi modifica
proprietatile. Cel mai bine este sa apelati la lingurite din
plastic sau din lemn.
Laptisorul de matca este un produs 100% natural si nu se cunosc
cazuri in care acesta sa fi intereferat cu alte medicamente.
Laptisorul de matca este lipsit de toxicitate.
Tratamente cu laptisor de matcaDieta bazata exclusiv pe laptisor
de matca este cea care transforma larvele in matci, facandu-le mai
mari si mai longevive decat orice alta albina a stupului. Din
aceasta cauza nu putin sunt cei care considera laptisorul de matca
un adevarat elixir al vietii si al intineriri.
Sustinatorii consumului de laptisor de matca considera ca acesta
determina o crestere a vitalitatii si a energiei. Aceasta substanta
are proprietati antioxidante care determina incetinirea procesului
de imbatranire si tratarea diverselor boli precum artrita, scleroza
multipla, caderea parului, scaderea libidou-lui, osteoporoza, boli
ale inimii, nivel ridicat al colesterolului, etc.Tratament de
crestere a fertilitatiiLaptisorul de matca este utilizat si pentru
cresterea fertilitatii la femei. Un studiu realizat de ginecologul
iugoslav, Bogdan Tekavcic, a demonstrat ca femeile care au urmat un
tratament pe baza de laptisor de matca si polen, au reusit sa scape
de probleme legate de ciclul menstrual.Un alt grup de femei care a
urmat trata