punti mixte

Tratamentuledentației parțiale

prin confecționarea

punților mixte

Puntea dentara

este o lucrare protetica fixa utilizata in stomatologie pentru restaurarea

morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentrușinarea sau remodelarea dintilor ce au suferit distructii importante.

Puntea dentara este utilizata in tratamentul edentatiilor partiale,

avand functia de a compensa functiile masticatorie, estetica si

fonetica a dintilor absenti, precum si de a prevenicomplicatiile ce pot

surveni ca urmare a pierderii dintilor.

Avantaje: Transmit fortele masticatorii de-a lungul radacinii acestora, ceea ce este o transmitere

foarte apropiata de natural a acestor forte, avand ca rezultat un confort bun in timpul

masticatiei.

Punțile dentare mixte ofera un rezultat estetic bun.

Datorita faptului ca puntile dentare sunt lucrari fixe putin, dereglările fonetice sunt

minore iar adaptarea decurge repede.

Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita indepartarea periodica pentru

igienizare

Durata de viata a construcției protetice este lunga

Tehnica de confecționare este bine cunoscută

Dezavantaje

Necesita preparării dintilor stalpi

Igiena deficitară

Uneori necesită depulparea dinților stîlpi

Atrofia crestei alveolare în regiune corpului de

punte

Împedica igienizarea spațiilor interdentare

Indicații Restaurarea edentatilor partiale, în cazul cînd paradontul dinților stîlpi este capabil să

suporte forța masticatorie care îi revine dintelui lipsă.

Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse

Cu scop de șinare în cazul mobiltății dentare

Tratamentul tulburarilor ocluzale

Contraindicații

In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient support. Dacadintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.

Igiena orala nesatisfacatoare. Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la remedierea impedimentului

Dinții limitrofi breșei sunt integri

Clasificarea punților mixte După tipul componentei estetice:

Metalo-acrilice

Metalo-ceramice

Componenta estetică acoperă parțial coroana

Componenta estetică acoperă coroana în întregime

După amplasarea dinților stîlpi:

1)Puntea clasică 2)Puntea cu extensie 3) Puntea combinată

Corpul de punte Alegerea tipului corpului de punte depinde de:

Întinderea spațiului edentat

Forma crestei alveolare edentate – deficiența de volum poate duce la asa

complicații în spațiile interdentare precum apariția „triunghiurilor negre”,

stagnarea alimentelor sau percolarea salivei în timpul vorbirii.

Siebert clasifică crestele alveolare deformate

în 3 clase:

I pierderea grosimii crestei alveolare, cu păstrarea înălțimii

II pierderea doar a înălțimii

III defecte combinate

În 91% de cazuri a edentației în zona frontală, defectele

sunt combinate.

Prepararea dinților stîlpi

puncte cheie: trasarea șanțurilor de ghidaj, reducția ocluzală, reducția suprafeței / -lor ce vor fi acoperite cu componentă estetică, prepararea suprafețelor aproximale.

Cerințele față de bonturile dentare preparate:

1) Reducerea ocluzala 1,5 – 2mm

2) Prepararea vestibulară 1,2-1,5 mm

3) Prepararea suprafețelor axiale metalice 0,6mm

4) Conicitatea bontului 6-8 grade

5) Bonturile preparate trebuie să fie paralele

AmprentareaAmprentarea cîmpului protetic se efectuează cu materiale siliconice bifazică sau monofazică prin aplicarea stratuluide bază și a stratului de corecție.

Cea mai des utilizată tehnică este tehnica bifazică care constă din 2 timpi:

1) Amprentarea cu material amprentar de baza cu viscozitate înaltă

2) Aplicarea stratului de corecție și aplicarea repetată în cavitatea buclă

Stabilirea culorii

Stabilirea culorii se efectuează cu ajutorul cheii de culori la lumina zilei sau lumina mixtă.

Timpul cel mai favorabil este între orele 11-14

La stabilirea culorii participă medicul, asistentul și pacientul

Culoarea viitoare construcții trebuie apreciată pînă la preparare.

Dinții nu trebuie să fie uscați.

Apartenența de grup poate fi stabilită analizînd culoarea caninului

Se analizează culoare dinților de pe hemiarcada opusă și ale antagoniștilor

Proba carcasului

Se începe cu examinarea vizuală a carcasului. La această etapă se analizează dacă

carcasul nu prezintă defecte majore.

Se anailizează carcasul pe modele – se stabilește adaptarea marginală și cea ocluzală

Proba carcasului în cavitatea bucală

Proba finală Examinarea vizuală

Examinarea pe model

Examinarea în cavitatea bucală cu examinarea culorii și a echilibrării ocluzale.

Fixarea definitivă1) Alegerea materialului de fixare. În calitate de material de fixare pot servi diverse tipuri de

cimenturi precum:

Zinc-fosfat, Zinc-policarboxilat, Glass-ionomer, Glass-ionomer cu adaos de rasini epoxide.

2) Izolarea bonturilor dentare

3) Uscarea și degresarea bonturilor și a coroanelor, pentru aceasta poate fi utilizat alcoolul etilic sau alte substanțe prefabricate (ex. Ангидрин)

4) Materialul se prepară, se aplică în coroană și se fixează

5) După priza primară a materialului se elimină surplusurile de material.