UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE GESTIUNE PROIECT LA EVALUAREA ÎNTREPRINDERII SC.OMNIASIG.SA Profesor îndrumator: Prof.univ.dr. PEPI MITICĂ
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
PROIECT LA EVALUAREA
ÎNTREPRINDERII
SC.OMNIASIG.SA
Profesor îndrumator: Prof.univ.dr. PEPI MITICĂ
Studenta: IORDAN GEORGIANACIG III GR: 2
1. Definirea misiunii evaluarii
1.1. Prezentarea intreprinderii evaluate
Omniasig, a treia companie din piaţa asigurărilor, controlată de grupul austriac Vienna
Insurance, a fost înfiinţată în România în anul 1995. Afacerile Omniasig au coborât timp de doi
ani consecutiv din cauza expunerii puternice în asigurări auto, segment foarte afectat de criză.
Compania a pierdut locul doi în piaţa asigurărilor pe parcursul anului trecut, fiind devansată de
Astra şi Allianz-Ţiriac. Asigurătorul a avut în 2010 o cotă de piaţă de 11%, în scădere cu 1,5
puncte procentuale faţă de anul anterior. Vienna Insurance Group este unul dintre cele mai mari
grupuri de asigurări din Europa Centrala şi de Est (ECE), activ pe plan internaţional şi cu sediul
central în Viena.
Companiile membre Vienna Insurance Group oferă servicii de asigurări, atat pentru
segmentul asigurărilor de viaţă, cât şi pentru cel al asigurărilor generale. Vienna Insurance Group
deţine în momentul de faţă aproximativ 50 de companii de asigurări, cu cca. 23.000 de angajaţi şi
operează în 23 de ţări. Vienna Insurance Group a fost unul dintre primele grupuri de asigurări
care a înţeles şi a profitat de oportunitaţile de dezvoltare oferite de o Europa unită. Vienna
Insurance Group este acum prezentă pe 23 de pieţe, extinzându-se de la Estonia în nord, până în
Turcia, la sud şi de la Vaduz în vest până la Vladivostok în est, câştigând astfel o vastă
diversificare geografica. Dupa achiziţionarea activităţilor de asigurări ale Grupului Erste în
Austria, Republica Ceha, Slovacia, Ungaria, Croaţia si România, Vienna Insurance Group este
unul din grupurile active pe plan internaţional, lider in această regiune. Vienna Insurance Group
mai deţine pe piaţa locală companiile Asirom, BCR Asigurări şi BCR Asigurări de Viaţă.
În Top 100 Cele mai valoroase companii din 2010, Omniasig ocupă poziţia 58 având o valoare
de 234 mil. euro.
1.2. Scopul si utilizarea evaluarii
Prezentul Raport de evaluare determină
valoarea de piaţă a societăţii comerciale SC.
OMNIASIG .SA. Scopul enunţat de clientul şi
beneficiarul raportului de evaluare este de a cunoaşte
valoarea de piaţă în vederea situării acesteia pe piaţă.
1.3. Baza de evaluare
Evaluarea activitatii desfasurate de Omniasig a fost realizata in baza Standardelor
Internationale de Contabilitate .
1.4. Proprietarul participatiei evaluate
La dat de 2 decembrie 2011 OMNIASIG Vienna Insurance Group a primit din partea
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor avizul favorabil pentru numirea domnului Artur
Borowinski în funcţia de Preşedinte al Directoratului companiei.
Principalii actionari inregistrati la Registrul Comertului la data de 31 decembrie 2010 sunt:
2. Cunoasterea obiectului supus evaluarii
2.1. Scurt istoric
In 1995 cand si-a inceput activitatea, Omniasig avea o singura sucursala si 12 angajati.
Astazi, Omniasig a devenit membru al unuia dintre cele mai importante grupuri de asigurari din
Europa Centrala si de Est, Vienna Insurance Group. Numara peste 200 de sucursale, agentii si
puncte de vanzare iar echipa este formata din aproximativ 1800 de angajati cu carte de munca si
peste 12,000 de agenti la nivel national.
Omniasig se constituie astăzi într-unul din reperele importante ale industriei asigurărilor
din România, cu o cifră de afaceri care o situează în piaţa de profil pe poziţia a treia.
Înfiinţată în anul 1995, Omniasig se constituie astăzi într-unul din reperele importante ale
industriei asigurărilor din România, cu o cifră de afaceri care o situează în piaţa de profil pe
poziţia a treia.
Omniasig s-a dezvoltat si şi-a consolidat poziţia pe piata prin creştere organică, preluari
de portofolii şi printr-o serie de achiziţii şi fuziuni, care au adus plus de valoare companiei.
De la debutul activitatii, cu o singura sucursala si 12 angajati, Omniasig a ajuns sa
reprezinte astazi unul dintre cei mai importanti furnizori de produse si servicii de asigurare la
nivel national.
2.2. Tipul intreprinderii
Omniasig este o companie de asigurari care isi desfasoara activitatea in domeniul
asigurarilor generale.
Omniasig se constituie astazi într-unul din reperele importante ale industriei asigurarilor
din România, cu o cifra de afaceri care o situeaza în piata de profil pe pozitia a treia.
Omniasig ofera clientilor o gama complexa de produse si servicii de profil, promovând
avantajul de care dispune: practicarea tuturor categoriilor de asigurare viata si non-viata. Preia
astfel toate riscurile specifice activitatii umane implicând familia, profesia, afacerile, precum si
cele mai importante investitii ale oamenilor.
2.3. Produse si servicii
2.4. Concurenta
In anul 2010 Omniasig a ocupat locul 3 in piata asigrarilor, cota de piata fiind de 12.56%.
Primele 10 companii din totalul de 44 care activeaza pe piata romaneasca, au o pondere
de 80.35% din piata. Urmatoarele 5 companii, fiecare cu o pondere de peste 1% detin 14.56%
din piata, iar restul de 5.09% sunt companii de asigurari cu ponderi sub 1%.
3. Diagonsticul intreprinderii evaluate
3.1. Situatia juridica al activelor
3.2. Analiza clientilor si furnizorilor
CLIENŢII
Clientii OMNIASIG sunt reprezentati de persoane fizice si juridice. Omniasig oferă
clientilor săi o gamă complexă de produse si servicii.
Astfel, toate riscurile specifice activităii umane, implicând familia, profesia, afacerile
precum si cele mai importante investitii ale clientilor, sunt preluate de Omniasig.
Omniasig pune Omul în centrul preocupărilor sale. Pentru clienti s-a dezvoltat continuu
produsele si serviciile oferite.
Peste un milion de clieni în România au ales Omniasig. Deoarece Omniasig respectă
valoarea pune Omul în centrul preocupărilor si se orientează permanent eforturile către crestere
si dezvoltare.
FURNIZORII
Societatea Omniasig-Vienna Insurance Group a incheiat un acord de aprovizionare
exclusiva de piese auto cu societatea Materom SRL. In consecinta,, pentru toate autovehiculele
aduse spre reparatie in service-urile partenere si pentru care Omniasig trebuie sa plateasca
contravaloarea reparatiilor, piesele de schimb trebuiesc sa fie comandate de catre aceste service-
uri societatii Materom SRL. Omniasig va plati catre SC Materom SRL piesele comandate de
catre partenerii sai.
Pe 28 februarie 2011, OMNIASIG Vienna Insurance Group, împreună cu partenerul său
Pilkington–Centru de Parbrize, a inaugurat în mod oficial punctul de lucru Pilkington Bucureşti –
Griviţei, situat în încinta Centrului de Daune OMNIASIG, din Calea Griviţei, nr. 355-357, sector
1, Bucureşti.
Inaugurarea acestui punct de lucru reprezintă concretizarea cu succes a efortului comun
al OMNIASIG Vienna Insurance Group şi Pilkington de a oferi clienţilor asiguraţi primul
service rapid. Acest concept inovativ oferă asiguraţilor o soluţionare rapidă a dosarelor de daună
care vizează parbrizele avariate. Astfel, asiguraţii care au suferit o daună la oricare geam al
autoturismului vor putea acum ca în aceeaşi zi să deschidă dosarul de daună şi să îşi şi repare pe
loc autoturismul în cadrul service-ului rapid Pilkington.
Pilkington Automotive Romania SA este liderul naţional în importul, distribuţia şi
montajul geamurilor auto, având o reţea naţională de 25 de ateliere de montaj. Service-ul rapid
inaugurat acum face parte din strategia de adaptare a serviciilor companiei la cerinţele
partenerilor Societăţi de Asigurare. Compania este membră a grupului NSG, unul dintre liderii
mondiali în producţia de sticlă şi furnizor de prim montaj de parbrize auto pentru majoritatea
mărcilor existente.
3.3. Diagnosticul starii actuale
SITUATIA PATRIMONIALA GLOBALA
INDICATOR 2009 2010LICHIDITATE 1,85 1,37
SOLVABILITATE 1,38 1,36
PROFITABILITATE 1.05 -0.09
4. Alegerea metodelor de evaluare
4.1. Prezentarea metodelor de evaluare
METODA DISCOUNTED-CASH-FLOW
În această metodă, toate beneficiile economice proiectate (fluxuri de lichidități sau alte
variabile asimilate) ale întreprinderii sunt actualizate la valoarea prezentă, utilizând o rată de
actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea investiție. Actualizarea presupune o
perioadă explicită de previziune și o valoare reziduală (perioadă non-explicită).
Formula de calcul
Estimarea valorii întreprinderii prin metoda actualizării fluxurilor de disponibilități
(DCF), se bazează pe următoarea relație de calcul:
n
V = ∑ CF(1+a)i + Vr
(1+a)n
i=n
Vr =PN2011 / ( a – g ) in care:
rata de creștere prognozată (g) s-a estimat la 5%
rata de actualizare este de 25,7%..
i = anul de previziune
n = intervalul de previzune (număr de ani)
Rezultă că valoarea reziduală este:
3.200.437/ (0,257 – 0,05)
VR =15.461.048 mil.lei
Rezultă aşadar:
n
V = ∑ CF(1+a )i + Vr
(1+a )n = ¿ + 15.461.04826.7 ) + (123.698.318
26.7+¿
i=n
15.461.048712.89
¿+¿(55.977.01126.7
+ 43.414 .11619034.163 )
=3436803 + 4654584 + 2098789 = 10.190.176
Principalele etape necesare în aplicarea acestei metode sunt:
(1) Stabilirea ipotezelor de evolutie a întreprinderii (în contextul economic în care
operează). Ținând seama de concluziile diagnosticului se vor preciza variabilele cheie care vor
influența activitatea viiitoare și limitele generale ale dinamicii firmei.
(2) Alegerea duratei de previziune
Actualizarea presupune o perioadă explicită de previziune și o valoare reziduală
(perioadă non-explicită). Alegerea perioadei explicite se bazează pe elemente cum ar fi: uzanțele
privind durata de previziune explicită (3 – 7 ani); intervalul de timp în care firma va ajunge la
stabilitate sau la o dinamică stabilă; ciclul de viață al produselor/ serviciilor societății; ciclul
normal de investire; durata de funcționare a întreprinderii.
(3) Stabilirea scenariilor/ stadiilor de evoluție a întreprinderii
În această etapă evaluatorul stabilește ipotezele generale și ipotezele specifice în care
realizează previziunea. Ca ipoteze generale, se rețin ipoteze la nivel macroeconomic și respectiv
la nivelul ramurii în care operează întreprinderea.
În cadrul acestei etape, evaluatorul stabilește principalele ipoteze specifice, reținute în
estimarea activității viitoare a firmei, având în vedere: activitatea operațională, respectiv
dinamica volumului de activitate, evoluția costurilor și a rezultatelor pe durata de previziune ;
estimarea necesarului de fond de rulment pe baza unor ipoteze privind viteza de rotație a
activelor și pasivelor curente; activitatea investițională, reținându-se parametrii esențiali ai
politicii de investiții a întreprinderii în perioada următoare; activitatea de finanțare (pentru
estimarea valorii capitalului acționarilor).
(4) Estimarea valorii reziduale
Valoarea reziduală este valoarea estimată a proprietății/ întreprinderii evaluate la sfârșitul
perioadei explicite de previziune. În determinarea valorii reziduale evaluatorul trebuie să
analizeze dacă estimează valoarea unei întreprinderi care are o durată de viață finită sau,
dimpotrivă, durata de viață estimată este nelimitată. De exemplu, o durată finită apare în cazul
societăților comerciale care au prevăzută o durată limitată precizată în actele constitutive, sau
cazurile în care întreprinderea epuizează resursele pe care le prelucrează într-un anumit interval
de timp. În toate aceste situații valoarea reziduală în care investiția este estimată a avea o durată
de viată finită, pentru estimarea valorii reziduale se va reține valoarea de lichidare a
întreprinderii.
În situatia în care se estimează o durată de viată nedeterminată a investitiei
(întreprinderii) evaluatorul va estima valoarea reziduală prin capitalizarea venitului disponibil
(profit net, cash-flow etc.). Aceasta reprezintă abordarea cea mai uzuală în estimarea valorii
reziduale a întreprinderilor care nu au o durată de viată limitată.
Funcție de estimările privind evoluția întreprinderii după perioada explicită de previziune
(evoluție constantă sau creștere/ descreștere), evaluatorul va aplica una din relațiile următoare de
calcul:
Vr = CF sau PNk sau Vr = CF sau PN
k−g
Fiind vorba de o “valoare în viitor”, valoarea reziduală este inclusă în estimarea valorii
întreprinderii evaluate folosind tehnica actualizării.
5) Evaluarea activelor redundante (în afara exploatării)
Activele redundante sunt acele active deținute de întreprindere, dar care sunt în surplus
față de necesarul actual și de perspectivă al activitătii operationale sau care nu sunt necesare
pentru activitatea întreprinderii. Cel mai adesea în evaluarea unei întreprinderi se întâlnesc ca
active în surplus sau nenecesare: licențe neutilizate, terenuri libere, clădiri neutilizate sau aflate
în exploatarea unei alte firme/ persoane, case de vacanță, echipamente și utilaje în surplus față de
utilizarea actuală și previzibilă a capacității, automobile de lux, disponibilități în exces etc.
În toate situațiile, acestea se evaluează separat la valoarea netă de realizare pe piață, iar
aceasta se include în valoarea rezultată din actualizarea fluxurilor operaționale.
(6) Estimarea ratei de actualizare
Rata de actualizare reprezintă “rata rentabilitătii utilizată pentru a converti o sumă de
bani, plătibilă sau de primit în viitor în valoarea prezentă (actuală)”. Estimarea acesteia are în
vedere metodele de estimare a costului capitalului (de exemplu CAPM – “Capital Assets Proce
Model”, sau modelul bazat pe prețul activelor financiare).
METODA GOODWILL
In cele mai diverse situaţii, valoarea unei întreprinderi se determină prin asocierea la
valoarea patrimonială a goodwill-ului aferent elementelor intangibile ale întreprinderii, calculat
pe baza unor indicatori cantitativi şi calitativi realizabili în condiţiile de animaţie şi de gestiune
normale. De la sensul de „bunăvoinţă" pe care îl are în limbaj curent, cuvântul „goodwill" a
ajuns să exprime în uzanţele comerciale atitudinea favorabilă a pieţii faţă de întreprindere; el este
expresia tuturor cauzelor care justifică atribuirea unei valori globale întreprinderii, superioară
activului său net reevaluat. în contabilitate, goodwill-ul sau supravaloarea corespunde diferenţei
între preţul plătit de către un cumpărător al unei între- prinderi si activul net contabil al acelei
întreprinderi.
Cu ocazia primei consolidări de conturi, goodwill-ul, integral sau în parte, poate face
obiectul unor noi posturi de imobilizări necorporale, cum ar fi fondul de comerţ. în materie de
evaluare, goodwill-ul trebuie înţeles astfel: dincolo de valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor
tangibile din bilanţ, poate exista o valoare suplimentară, de natură incorporală, denumită
goodwill; existenţa sa va fi legată de folosirea mai mult sau mai puţin eficientă a activelor
întreprinderii, şi anume: dacă activele sunt bine gestionate şi exploatate, deci degaje o
rentabilitate superioară celei aşteptate de piaţă, se poate obţine un goodwill; dacă activele sunt
prost gestionate şi exploatate si conduc la performanţele financiare inferioare aşteptărilor pieţii,
va rezulta un badwill, adică o valoare incorporală negativă.
Sursa goodwill-ului o constituie elementele intangibile ale întreprinderii. Elementele
intangibile sunt de regulă elemente imate- riale care pot sau nu să fie înregistrate în patrimoniu
(cele care pot fi înregistrate sunt imobilizările necorporale) dar contribuie la men- ţinerea
potenţialului actual şi influenţează rezultatele financiare ale întreprinderii şi, pe această cale,
valoarea întreprinderii; elementele intangibile constituie sursa unui superprofit, superbeneficiu
sau rentă de goodwill, adică profitul obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate pretins
de piaţă în funcţie de efortul investi- ţional al întreprinderii, efort exprimat prin valoarea
patrimonială a acesteia.
Elementele intangibile care nu pot fi înregistrate în patrimoniu se pot referi la: reputaţia
întreprinderii, superioritatea produselor, amplasamentul, clientela, bonitatea şi solvabilitatea faţă
de terţi, poziţia faţă de organismele publice şi administrative, competenţa tehnică (licenţe,
brevete, mărci, studii, laboratoare etc.), competenţa comercială (promovare, publicitate, clienţi,
vad comercial etc.), competenţa managerială (calitatea personalului, performanţele managerilor,
cadrele-cheie etc.) etc. Neputând fi înregistrate în patrimoniu, sau chiar dacă sunt înregistrate,
sunt considerate nonvalori din punct de vedere patrimonial, elementele intangibile formează
acea parte „invizibilă" a întreprinderii a cărei valoare obţinută prin capitalizare reprezintă
goodwill-ul întreprinderii. Prin adăugarea goodwill-ului la valoarea patrimonială se obţine
valoarea globală a întreprinderii.
Vg = ANC + GW
O judecată riguroasă a poziţiei întreprinderii în piaţă se realizează aplicând următorul
model matematic de estimare a goodwill-ului (denumit şi metoda directă sau metoda rentei de
goodwill actualizată):
unde:
CB= capacitatea beneficiară a întreprinderii exprimată prin profitul net;
i= rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară;
ANC • i= pragul de rentabilitate al întreprinderii;
CB - ANC • i = superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill.
Această diferenţă poate fi pozitivă, când prin profiturile nete înregistrate întreprinderea
depăşeşte pragul de rentabilitate; prin actualizarea rentei pozitive la rata cu riscuri t se obţine
valoarea good-will-ului ce urmează să majoreze valoarea patrimonială a întreprinderii. Când
diferenţa este negativă, prin actualizare se obţine valoarea badwill-ului care vine să diminueze
valoarea patrimonialăa întreprinderii, semnificând o penalizare a valorii întreprinderii pentru
insuficienţa de rentabilitate faţă de exigenţele pieţei sau pentru exces de patrimoniu.
t = rata de actualizare care în acest caz este egală cu costul capitalului întreprinderii majorat cu
50% până la 200%.
Prima de risc are ca raţiune că nu există garanţia perpetuării în viitor a goodwill-ului sau
badwill-ului actual: în condiţiile de goodwill ea are valori mici la întreprinderi bune şi mari la
întreprinderi cu dificultăţi, iar în condiţii de badwill valori mari la întreprinderi considerate bune
şi mici la întreprinderi cu dificultăţi. Metoda presupune ipoteza unei durate de existenţă a GW,
infinită.
GW= CB - ANC • i
GW= 3.200.437 - 450.377.314 * 10% = -41.837.294 => BADWILL
4.2. Motivarea alegerii meotdelor de evaluare
Evaluarea societatii s-a facut in baza informatiilor relevate in documentele contabile.
Metodele de evaluare au fost alese ţinându-se cont de specificul societăţii, si anume metoda
discounted cash-flow, si metoda good-will , pentru a cunoaste valoarea de piaţă a societatii în
vederea situării acesteia pe piaţă.