Artele marialereprezint un sistem complex de tehnici de lupt, cu
sau fr arme, nsuit la nivel individual.Se poate spune despre
"artele mariale", c au existat de-a lungul ntregii istorii a
omenirii. S nu uitm c din vremea Olimpiadelor ne rmne motenire
oart, pe care n timpurile moderne, o numim, pankrationboxprecum i
celebrelelupte greco-romane, modificate n mai puin
protectivelelupte libere, care la romni au fost cunoscute sub
denumirea detrnt. Merit amintit celebrul dans alcluarilor, care
denot transformarea unui sistem de lupt, cu sabia, ntr-un dans. De
asemenea se pot meniona obiceiurileoenilorimoroenilorde a purta
cuite. Se poate spune c nc exist o transmisie oral a unortehnici de
luptcu aceast arm. De asemenea la nivel european, trebuie s fi
existat forme similare sau diferite de lupt, aici este de menionat
franuzesculsavate(anul 1790).
Artele mariale, n acceptul actual, au n general origine oriental
i presupun cutarea de ctre practicani a unui sens mai adnc dect
simpla pregtire pentru o confruntare fizic. Aceste eluri se
constituie ntr-un evantai larg, de la aspiraii religioase pn la
simpla meninere a unei snti perfecte. Din cauza scopurilor urmrite
de fiecare tip deart marial, acestea nu sunt n esen sporturi, ns
spiritul de competiie prezent n unele dintre ele i pregatirea fizic
pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor
fizice de manifestare a lor) n aceast categorie. n realitate,
practicarea artelor mariale nseamn n principal dezvoltarea unei
contiine superioare, n armonie cu mediul nconjurator i autocontrol
realizat prin exerciii fizice i mentale, cunotine extinse
demedicin,filosofie oriental,tehnologia materialelor(pentru
folosirea armelor),psihologie, etc.n funcie de principiile
strategice folosite, rolul acordat forei, vitezei i iniiativei,
artele mariale se mpart n dou mari ramuri (coli)stilul
externistilul intern.
Nu se poate face referire la arte mariale (Marte - zeul
rzboiului), n acceptul oriental, fr a face referire la celebra
lucrare chinezeasc a lui Sun Tzu -Arta Rzboiului. Ce este de fapt o
artamartialatraditionala? Ct timp ne trebuie sanvatam? Ce trebuie
safacem pentru a putea practica? Toate aceste ntrebarisi altele
trebuie bine ntelese. ncade la nceputuri omul a fost nevoit
saseaperempotriva capriciilor naturii dar mai ales mpotriva
atacurilor ce veneau din partea semenilor sai. Astfel, luptnd omul
a reusit sadobndeascaexperientan ceea ce priveste strategia luptei,
elabornd o serie de miscari, sausiretlicuri care erau transmise de
la o generatie la alta. Binenteles cafiecare generatie a
perfectionat aceste miscari punnd bazele unui sistem de
luptaeficace. Aceste forme de lupte erau rigide, fiind simple
"batai", neavnd nimic n comun cu etica sau onoarea. Necesitatea
introducerii unor coduri ale luptatorilor era iminenta, asa caau
fost nglobate o serie de principiisi virtuti avnd ca rol
disciplinarea luptatorilor. Pe timp de pace luptatorii nu ncetau
sase antreneze n tehnici de lupta, dar antrenamentele aveau un
caracter mai evoluattinnd contsi de codurile morale care trebuiau
respectate, astfel lund nastere artele martiale. Deci putem spune
fararetinere caartele martiale vin direct de pe cmpul de lupta. O
artamartialatraditionalaare unele caracteristicifundamentalecare o
diferentiazadesporturi. O caracteristicaimportantaeste aceea
caartele martiale traditionale nu acceptacompetitiile de nici un
fel. Unul din motive este acela caprin competitii apar dicordii
ntre practicanti, transformnd arta ntr-un sport pur competitional.
Practicantii vor fi orbiti de obtinerea victoriei cu orice pret,
calcnd n drumul lor spre glorie tot ce le stan cale, toate
principiile morale care stau la baza artelor martiale. Oricum
pentru a putea exista un concurs trebuie stabilite niste reguli
care interzic unele procedee periculoase n conditii reale, care
transformacaracterul traditional de luptaal artelor martiale
ntr-unul sportiv. O altacaracteristicala fel de importantae faptul
catehnicile sunt transmise direct de la profesor la elev,si nu doar
prin materiale multimedia, deoarece nici o carte sau casetavideo nu
poate substitui un profesor adevarat. n sport cstigi sau pierzi. n
luptatraiesti sau mori! Asta e diferenta dintre artele martiale
traditionalesi cele sportive. Ce trebuie safacem pentru a putea
practica? Artele martiale ncep cu primul pas, acela de a ne decide
saintram n dojo. Ct timp ne trebuie sanvatam? Toataviata. Pentru a
putea cuprinde toatanvatatura unei singure arte martiale ne trebuie
mai multe vieti nsir, dar parcanici acestea nu sunt deajunse. n
concluzie artele martiale nu ar trebui vazute ca simple sporturi
sau cinestie moduri de a nvata cum sadominam pe cel mai slab, ori
un mod de a ne cstiga existenta! Nu se poate face marketing cu
artele martiale!!! Aici nu e valabilaconceptia precum cel mai
puternic supravietuieste ci "haideti sane ajutam reciproc
sasupravietuim mpreuna". Cum spunea Sensei Rinjiro Shirata
(Aiki-do): "Traind n armonie, haideti sane dam minilesi satrecem
mpreunalinia de sosire". Ele ar trebui vazutesi acceptate ca
modalitati de a ne descoperi pe noi nsine, de a ncerca necontenit
safim mai buni pe toate planurile, toate aceste ducnd n cele din
urmala perfectionarea de sinesi la largirea orizontului
mentalului.Artele martiale traditionalereprezintao cale
deschisatuturor celor ce vor sao urmeze. Calea este chiarelul.
Fiecare pas facut cu sinceritate pe Cale te ajutasaprogresezi, ti
schimbapozitiasi punctul de vedere. Pnala urmaajungi sapricepi canu
atingereaelului conteaza, ci nsusi parcurgerea Caii dasatisfactii.
AceastaCale se aflape vrful celui mai nalt Muntesi pe fundul celui
mai adnc Ocean. "E multadiferentantre educatiesi cultura...
Educatia e cultura caracterului, cultura este educatia mintii.
Educatiunea are a cultiva inimasi moravurile, cultura are a educa
mintea. n fine un om bine educat, cu inima, caractersi moravuri
bune, poate safie c-un cerc restrns de cunostinte, pe cnd, din
contra, cultura, cunostintele cele mai vaste pot safie cuprinse de
un om faracaracter, imoral, farainima."
Vadorim n continuare lecturausoarasi vamultumim cane vizitati.
Domo Arigato!Potrivit legendei, Japonia a fost creatade catre zei
care aunfipt o sabie n ocean, la scoaterea ei formndu-sepatru
picaturice au devenitinsulele principaleprecumsi o multitudine de
insule mici (peste 4000). Japonia este localizatan Asia de Est,n
nordul oceanului Pacific, fiind formatadin 4 insule importante ce
reprezintaun procent de aprox. 95% din teritoriul
Japoniei:Honshu,Hokkaido,KyushusiShikoku, plusnumeroaseinsule
mici.Insulele nipone sunt formate lambinarea placilor
tectonice,placa Pacificuluisi placa Filipinelor se scufundasub
placa Euroasiaticadin vest. Japonia este situatadeasupra zonei de
scufundare pe placa Euroasiatica. Lambinarea placilor tectonice
crusta pamntului este instabila, ceea ce explicanumarul mare de
vulcani activi din Japonia precumsi numarul mare de cutremure. Cu
toate acestea se sustine ca aceste lucruri contribuie la frumusetea
peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg raspndite attn
zonele de munte ctsin apropierea zonelor detarm. Cu toate acestea,
lavasi cenusa rezultaten urma eruptiilor vulcanilor a avut de-a
lungul timpului efecte dezastruoase asupra populatiilor care
traiescn zona apropiatavulcanilor activi.
Japonia are un relief muntos, aproximativ 80% din suprafata este
ocupatade munti cu vrfurinalte, uneori depasind 3000 metri,
fiindnconjurati de vai adnci,si careformaun trecut bariere mpotriva
cotropitorilor.Legendasi memoriile documentelor japonezilor
conferaarii Soarelui Rasare o istorie de aproximativ douamileniisi
jumatate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trait oameni ncadin
paleoliticsi neolitic. Existaun consens aproape unanim
capoporulainu, din marea grupare indo-europeana, a locuit din cele
mai vechi timpuri n insulele arhipelagului nipon, iar japonezii
sunt rezultatul amestecului dintre acestiasi diferite populatii
malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, ctsi a
unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic. n secolul al
V-lea .e.n. s-au constituit mici unitati statale n insula Kyushusi
n regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al
VI-leae.n.ncepe sase exercite influienta chinezaasupra Japoniei,
att n organizarea statuluisi a societatii, ctsi n domeniul
artelorsi modului de viata. Specialisii japonezi sustin caistoria
culturalapropriu-zisaa Japoniei a nceput odatacu preluarea
valorilor spiritule din China: filozofia budista, diverse artesi
motive artistice, pe care japonezii le-au adaptat impregnndu-le cu
spiritul localsi dndu-le stralucire de-a lungul secolelor. Istoria
modernaa Japoniei ncepe cu epoca Meiji (1867-1921) cnd are loc
restaurarea puterii imperiale. Edo primeste numele de Tokyosi
devine capitala statului. Are loc o puternicadezvoltare a
economiei, o perioadade modernizare, depasind rapid structurile
feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care pe plan extern
promoveazao politicaexpansionistace marca trecerea la imperialism.
Japonia poartarazboaie cu China (1894-1895)si cu
Rusiatarista(1904-1905). Dupace n 1905 Japonia a instituit
protectoratul asupra Coreii, o anexeazan 1910. n primul razboi
mondial (1914-1918) Japonia participaalaturi de puterile Antantei.
Economia continua sase dezvolte n ritm accelerat, concomitent cu
pregatirile pentru razboi. n 1913 Japonia ocupaManciuria, iar n
1937 declanseazarazboiul pentru cucerirea Chinei. nsaaventura
militaristaa Japoniei a avut ca deznodamnt capitularea
neconditionatala 2 septembrie 1945, care a suferit pentru prima
datan lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice de la
Hiroshimasi Nagasaki. Energiile concentrate spre refacerea
ntregiitarisi dezvoltarea sustinutaa economiei, precumsi evolutia
continuaspre progres au permis ca Japonia sadevinao putere
economicade o importantarecunoscuta, cu o
intensaviataculturala.Japonia reprezintao mare putere
economicamondiala, situndu-se printre primeletari din lume n ceea
ce priveste nivelul de culturasi trai (aproximativ 99% din tinerii
niponi urmeazacursurilescolilor!!!).Succesul economiei niponel
constituie exportul bunurilor de cea mai bunacalitate realizate cu
ultimile tehnologii din domeniu. Japonia este cunoscutapentru
productia de automobile,componentesi sisteme electonice performante
ce se ridicala cele mai nalte standarde mondiale.Unul din
motto-urile japoneze este: "putin dar bun" ceea ce explicalucrul
bine facut. Existao povestioaracare toti japonezii o nvatancadin
primii ani de viata: epoca Momoyama (1573-1603) a fost marcatade
trei mari personalitati: Nobunaga care era un caracter ndraznet,si
impulsiv; Hideyoshi - un tip cu un caracter complexsi stilat;si
Ieyasu care era un tip modest, simplu, calculat.
ARTE MARIALE+ ZEN = BUDO
Denumirea de Budo sau "Calea Luptei", a fost adoptatan secolul
al-XX-lea pentru artele martiale, n general cu aplicare pasnica,
implicnd pe lngadisciplinele fizicesi procedee tehnice, o
conceptiesi o etica. Termenul Budo este format din douacuvinte:1)
bu - "lupta"- lupta e o nfruntare darsi o artade a o evita. Bu este
n egala masurasinonim cu armonia "ai" sau "wa",si cu reconcilierea
omului cu Universul.2) do - "cale"- ("dao" sau "tao" n chineza,
"marg" pentru indieni). Ideea de cale sau de drum implicaun anumit
mod de a fisi de a se comporta moralsi social pentru a ajunge
latelul final al omului,si anume rezonanta, contopirea sau
integrarea sa armonioasacu Universul. Totusi conceptul japonez al
caii "do" este diferit de cel al chinezilor, n sensul canu are nici
o conotatie religioasasau superstitioasa. El nu este dect un "drum"
(michi) de urmat pentru cei ce vor ntradevar satraiascao viatade om
liber, cu toate dificultatile pe care aceasta le implica. n acest
concept, japonezii se ntalnesc cu grecii, care spuneau capentru a
atinge mplinirea de sine trebuie mai nti sate cunosti pe tine nsuti
si safii capabil sa-ti domini prinspirit reactiile si
sentimentele."Do" este calea care duce spre "lumina", spre trezirea
propriei naturi a sinelui, identicanaturii Universului."Do" este o
permanentacautare a perfectiunii de sine, implicnd practicarea a
numeroase virtuti, care trebuie sa-l ducape individ la armonia
perfecta"ai", cu sine nsusisi cu Universul."Do" reprezintadeci
ntelepciunea, diferitade simpla cunoastere, fiind inseparabilade
filosofiaZen, a carei parte "activa" pare a fi.Pentru a urma calea
"Do" trebuie sase studieze tehnica "Jutsu".
Calea luptatorului nu constan a distrugesi a ucide, ci n a
proteja viata. Adevaratul inamic nu este adversarul nostru, ci
egoismul, frica, minciuna, rautatea. Un luptator adevarat pentru a
putea lupta cu adeversarii lui trebuie sase nvingamai nti pe sine,
sadistrugatot ceea ce este rau n el, iar apoi el va obtine victoria
asupra oricarui agresor. Triumful launtric este mult superior
oricarui dusman, startegia supremaconstnd n a obtine victoria cu
ajutorul virtutiisi al perseverentei,si nu prin lupta. Bu-jutsu -
arta luptei cuprinde:ju-jutsu,ken-jutsu(iai-jutsu), kyu-jutsu,
jo-jutsu etc. Aceste arte erau indispensabile n pregatirea
samurailor (bushi - razboinic, luptator), avnd rolul de a
disciplina corpulsi de a ntari spiritul. De asemenea antrenamentul
moral (psihic) nu era neglijat existnd un cod moral ce continea o
serie de virtuti ce trebuiau respectate cu stoicism, cod denumit
mai trziuBushi-do. Zen-ul de asemenea avea un rol important n
dezvoltarea caracteruluisi mintii luptatorului, fiind perceput ca
iluminarea divina. n acele vremurizbuciumate de razboaiele
sngeroase ce nu se mai terminau, Zen-ul reprezenta o alternativade
a scapa pentru un moment de ororile luptelor, timp n care meditau
restabilindu-si echilibrul interior. n trecut toate
aceste'arte'erau forme de lupta, ce mai trziu dupainterzicerea
purtarii sabiilor (1872) n Japonia au devenit arte, nemaifiind
necesar folosirea lor odatacu aparitia armelor de foc ce
dezavantaja lupta de aproape. Ele au devenit asadar arte martiale
avnd aplicare pasnica. Pentru a ntelege artele martiale Do, trebuie
studiate cele Jutsu, deoarece artele Do sunt rezultul derivarii
formelor de luptace aveau aplicare realape cmpul de lupta. Altfel
pentru a se putea ajunge pe calea Aiki, trebuie sase parcurgacteva
etape esentiale (primordiale), mai ntiJu-jutsu, apoiAiki-jutsuca
mai apoi sase ajungala idelul suprem Aiki-do. Dar nsasi studierea
artei Jutsu este o cale Do. Artele martiale se studiazantr-o salade
antrenament denumitaDojo - locul unde se studiazacalea. Totusi
trebuie facutadistinctia dintre Dojosi o salade sport. Artele
martiale sunt foarte diferite fatade sporturi. Sunt totusi'arte
martiale' modernece desfasoaracompetitii, dar n acest mod se
ndeparteazade adevaratul spirit Bushi-do (calea samurailor).
Competitiile duc de cele mai multe ori la invidii, la obsesia de a
nvinge cu orice pretce nu mai are nici o legaturacu artele
martiale. Totusi artele martiale care se respecta, adicacele
traditionale, pastreazaviu spiritul martial prin neimplicarea n
competitii,si prin respectarea regulilor morale ce stau la baza
artelor martiale cu traditie de samurai. n Dojo elevul deprinde
respectul fatade maestrusi fatade colegii lui,si si
disciplineazaminteasi corpul totodata. Antrenamentul n artele
martiale este o luptacontinuacu tine nsuti pentru a deveni mai bun
att pe plan fizic ctsi mental. Dojo-ul nu este o univesitate unde
studiezi o perioadade timpti iei diplomasi peci. Att timp ct
practici sincer n spiritul martial traditional esti pe Cale. Cnd nu
mai practici...esti departedeCale. ti dai seama caesti pe Cale
atunci cnd este sub picioarele tale. Nu existatehnici secrete n
Budo. Singurul "secret"este antrenamentul continuu, pnala sfrsit.
Pentru caodatace ai decis samergi pe o cale trebuie sao urmezi
pnala capat, asta nseamnacalea samuraiului -BUSHIDO. Practicantul
de arte martiale este razboinicul lumii moderne, ce aplicaspiritul
de luptator n toate actiunile vietii. nsaa practica artele martiale
faraspiritul razboinicului, nerespectndBushi-Do, nu este dect o
gesticulare inutila, un balet frumos, dar care nu are nici o
legaturacu lupta reala, o denaturare a traditiei veritabile.
ZENpasarea nu cnta?Zen- n ziua de atazi, acest cuvnt att de
scurt s-a banalizat n asemenea masuranct a ajuns safie folosit n
orice contest, de la nvatarea utilizarii internetului pnala
asigurarea avansarii n lumea afacerilor. Dacas-ar rosti
nntregime,budismul Zen, poate canu ar mai fi folosit att de abuziv.
Zen e oscoalafilozoficajaponezaa carei origine se gaseste n
doctrina chinezachan. Filozofia Zen a fost introdusan Japonia de
calugarul Eisai (1141-1215), care apartineascolii de gndire
chinezalinji(huang-long),si prin Dogen (1200-1253). Zenul este o
parte integrantaa artelor martiale, putnd fi practicat (aplicat)
chiar dacanu suntem adeptii lui Budha, reprezentnd ostiintaa
trezirii mintii, o artaa iluminarii spirituale. nvatatura Zen nu
este o dogmaci o cale de limpeziresi elevare a constiintei.
Cunoscut n antichitate ca fiindscoala inimii luminate, poarta catre
sursasi comunicarea directade la o minte la alta, care are o
actiune directaasupra mintii omenesti pentru a percepe esenta sasi
mplinirea prin iluminare.nvataturile budismului Zen aveau de
asemenea un loc important n viata samuraiului. Zen era o
credintacare afirma casalvarea nu venea din directia unui zeu
anume, ci din nsusi interiorul nostru. Ideea caun om si poate
influienta destinul a placut celor care traiau din razboi, cu
moartea care i pndea la orice pas. n Zen nu existaraspunsuri
corectesi raspunsuri gresite. Rostul povestirilorsi aforismelor
este sane determine sane punem mintea la contributie, sao facem
salucreze, tot asa cum, practicnd un exercitiu fizic, ne facem
corpul salucreze. Dacane vom ocupa un timp relativ lung cu
lamurirea unora din problemele Zen care nu au raspuns exact, vom
descoperi casuntem capabili sane facem mintea sameargape fagase
necunoscute pnaacum,si caajungem treptat sastapnim puteri noi de
ntelegere a aspectelor vietii. ntr-un cuvnt ne vor extinde
orizonturile mentalului.Zen-ul este raspndit peste tot n Orient,
mai ales n JaponiasiChina. Scrisul unei poezii, caligrafia,
pictatul, ceremonia ceaiului, trasul cu arculsi multe altele,
reflectaZen-ul. Astfel maestrul ceremoniei ceaiului pare sanu mai
ajungasa-l toarne, caligraful si dedicatimpul aranjarii pensulelor,
sau arcasul face miscari convingatoare cu arcul, dar pare caa uitat
catrebuie sa-si atingatinta, facndu-ne sacredem canu-i pasadacao va
atinge sau nu. Ca n cele din urmacaligraful realizeazao
paginafrumoasasi armonioasa, iar arcasul si atingetinta. Dincolo de
fiecare arta, casi n cazul artelor martiale, se aflao filozofie, ea
fiind o parte integrantaa procesului de nvatare. Trebuie sanvatam
saprivim artele martiale asa cum privim aceste arte, dincolo de
latura ceremoniala, unde se aflaexercitiulsi devotamentul,
respectulsi disciplina, care fac posibilapracticarea artei.
Zenul a influientat artele martiale japoneze n aceasi masuran
care crestinismul i-a influientat pe barbari. Raportul dintre zensi
artele martiale se poate defini prin atitudinea neclintitan fata
mortii, non violenta, stapnire de sine, disciplinasi respect.
nrudirea dintre artele martialesi Zen rezidan faptul caambele ne
pot conduce spre spiritul caii, pentru caorice conflict, fie case
produce n interiorul corpuluisi mintii, fie n afara lor, este
ntotdeauna o luptampotriva sinelui. Zenulsi artele martiale se
afladincolo de notiunile de pierdere sau cstig,si sunt cai pentru a
nvata viatasi moartea. Creativitateasi concentrarea energiei sut
elemente comune pentru artele martialesi pentru Zen. Existan Zen
asa numitele koan-uri, mici versuri sau povestioare care aparent nu
au nici o logicaimediata, dar care au rolul de a obliga mintea sase
miste. Aceste koan-uri nu au raspunsuri exacte. Tot ceea ce se
poate face este sase mediteze pe marginea lor, iar dupaun timp de
meditat se va percepe esenta koan-ului. n Zen nu existaraspunsuri
corecte sau gresite. Nu trebuie sase raspundala ntrebari, ci n
schimb acestea trebuie bine ntelese. Un mic koan ce contine
secretul zen-uluisi artelor martiale:***
Reflexia luminii pe suprafata apei se miscanencetat. totusi luna
stralucestesi nu pleacanicaieri; ea sta, dar se misca.***
Rul nu curge niciodatanapoi. Apa curge, curge, dar luna nu se
misca. ntr-o luptamintea trebuie safie ca luna, n vreme ce corpulsi
timpul se miscanencetat ca apa rului. Zen-ul trebuie trait aicisi
acum. Multi cred caZen-ul este pasiv. Din contra, Zen-ul este
activ, nseamnamereu actiune, nseamnaaicisi acum.Pentru a practica
Zen trebuie sase adopte o pozitie a corpului corespunzatoare,
pozitie denumitaZa. Deci postura Zazen este asezarea corecta, este
conditia normalaa corpuluisi a mintii: liniste, echilibru, armonie.
Respiratia are deasemnea o importantadeosebitan practica
Zazen-ului. Atunci cnd postura corpului este corectasi respiratia
este corectasi naturala. Ea trebuie safie tacuta, naturala,
niciodatafortatasi ntotdeauna la fel. Mintea trebuie golitade orice
gnd realizndu-se vacuitatea universala. Zazen-ul nseamnaa deveni
intim cu tine nsuti, o calatorie launtrican care se
realizeazaarmonizarea cu viata universalace ne permite sadescoperim
veritabila fortaa vietii din interiorul nostru. Nu este nici
tensiune, nici relaxare. Doar libertate adevaratasi armonie,
fortasi ntelepciune,SATORI- trezireadinstarea de dependentafatade
nevoile vietii cotidiene. Nu se poate practica Zazen-ul n mod
constient, ca pe ceva dorit. n Zen nu existascop. Cine'practica'zen
doar pentru a obtine ceva, ei sunt departe de adevarata cale a
iluminarii. Zen-ul reprezintamodalitatea tipic japonezade a privi
lumea asa cum este ean realitate, folosindn acest scop o minte
nenlantuitade gnduri sau sentimente, o minte deschisa farajudecati
preconcepute cu acea bine cunoscutaironie.n Zentelull constitue
obtinerea iluminarii iar calea aleasaeste cea a meditatiei.
***
"Vntul aprig facea saflfie flamura de pe templu sub privirile a
doi calugari, care au nceput sase contrazica. Unul spunea caflamura
se misca, iar celalalt cavntul. S-au tot contrazis pna ce a venit
maestrul lor care le-a zis: < Nu vntul se misca,si nici flamura.
Mintea voastraeste cea care se misca.>"
Katana- sabia sau sufletul samuraiului este simbolul curajuluisi
al puterii.Copiii samurailor nvatau samnuiascasabia de la o
vrstadestul de frageda. Cnd mplineau vrsta de 5 ani erau mbracati n
costumul traditional de samuraisi li se punea n centura de la bru o
sabie adevaratadar neascutita, n locul celei de lemn (boken) ce o
purtaserapnaacum. La vrsta de 15 ani, la atingerea vrstei
adolescentei, dobndind libertate completaputeausapoarte o katana
ascutitaceleconferea un aer de raspunderesi gravitate. Katana
purtatala brul samuraiului era un simbol a ceea ce se gasea n
minteasi inima lui, onoaresi devotament. De obicei samuraii purtau
douasabii.Katanaera sabia mare (daito)si sabia
scurtadenumitawakizashi(shoto). Ansamblul celor douasabii se
numestedaishosau marele ansamblu. Samuraii cnd intrau ntr-o ncapere
trebuiau salase katana la intrare pe un suport
specialnumitkatana-kake, pastrnd wakizashi - sabia nsotitoare - la
bru. De asemenea trebuia saaibamare grijasa-si nu atingasabia din
greseala, deoarece putea fi omort pe loc. Atingerea tecii (saya)
unui samurai, chiar neintentionat, era o insultasi duelul era
inevitabil. n prezenta mparatului sau a shogun-ului, samuraii
trebuiau sa-si lase ambele sabii la intrare. Bushi-do-ul nu
legitima ntrebuintarea sabiei fararost sau n orice mprejurare. Cea
mai bunavictorie este aceea care nu se face cu varsare de snge,
deoarece idealul cavaleresc al samurailor era pacea. Fabricarea
sabiilor era (si este) un adevarat ritual, fauritorul nainte de a
purifica otelul trebuia sase purifice pe sine nsusi. Zilnic nainte
de a ncepe lucrul si purifica sufletulsi gndul n vederea fauririisi
calirii otelului, destinat safie transformat n sabie. Fauritorul de
sabii era un adevarat artist ce trebuia sadesavrseascao operade
arta, atelierul lui fiind un adevarat sanctuar dedicat sabiei.
Fiecare probaprin care era trecut otelul constituia un act religios
de o deosebitansemnatate. Procedeele tehnice de forjaresi calire a
otelului erau secrete pastrate cu strasnicie de catre faurari.
Otelul trebuie safie dur ca sapoatafi ascutit ct mai bine, dar n
acelasi timp durificarea otelului atrage dupasine o fragilitate
accentuatace poate conduce la ruperea usoaraa lamei. Tehnica lor
presupune folosirea unei structuri compozite, din otel dursi otel
moale, combinatacu durificarea selectivaprin calire. Multi
cunoscatori consideraciudat faptul ca, neavnd cunostiinte moderne
de metalurgie, fierarii din trecut au reusit saobtinaun asemenea
delicat aliaj. Lingouri de metal sunt nvelite n hrtie de orezsi
acoperite cu lutsi paie arse, dupacare este ncalzitsi batut cu
ciocanul. Prin mpaturirea repetataprin bataie pe nicovalalama
finalava avea o texturaasemanatoare cu a lemnului, texturace
poartadenumirea dehadame,si este diferitan functie de directia de
mpaturire a otelului. Pentru a obtine sabii de calitate ridicata,
fierarii priceputi combinamai multe tipuri de otel, din diferite
sursesi cu diferite concentatii de carbon sau alte impuritati.
Calirea (yaki-ire) este cea mai criticaetapadin fabricarea
sabiilor. Lama este acoperitacu o pastade argila, pulbere de
charcoalsi nisip pulverizat, ce are rol de a proteja lama careia i
va imprima un desen n formade valuri. O altaparticularitate a
calirii este aceea calama se va curba datoritancalizirii
diferentiale a vrfului sabieisi a bazei acesteia. Fierarul trebuie
saanticipeze aceastacurburasi sadea formafinaladorita, dar
cteodataeste necesaraajustarea acesteia dupadurificare. Lama
finalaeste ascutita,si echipatacu mner (tsuka), teaca (saya)si alte
accesori. Clasificarea sabiilor n functie de vechime:- jokoto -
sabii antice - pnan 795;- koto - sabii vechi - 795-1596;- shinto -
sabii noi - 1596-1624;- shinshinto - sabii noi noute - 1624-1876;-
gendaito - sabii contemporane - 1876-1953;- shinshakuto - sabii
moderne - din 1953si pnan prezent. Dupalunga perioadade razboi a
urmat o lungaperioadade pace iar numarul mare de samurai au ramas
astfel faraocupatie. Au fost nfiintate numeroasescoli de luptacu
sabia n aceastaperioada, iar fabricarea sabiilor a devenit mai mult
o arta. Cnd shogun-atul Tokugawa a cazut, puterea a fost preluatade
mparatul Meiji (1878), acesta fiind momentul nceperii modernizarii
Japoniei. Samuraiilor li s-a interzis purtarea daisho-ului (marele
ansamblu de sabii). Majoritatea fierarilor au ramas faravenituri. n
timpul celul de-al doilea razboi mondial interesul pentru sabii a
revenit. Dupace Japonia a pierdut razboiul, America a interzis
fabricarea acestora. Aproximativ 400.000 de sabii au fost
confiscate de americani. Arta sabiilor japoneze era pe cale de
disparitie. n 1953 fabricarea sabiilor a devenit din nou legala,si
traditia aproape moartaa fost readusala viata. La ora actualan
Japonia sunt n jur de 250 de fierarii.
La ora actual, exist n lume, sute de stiluri de arte mariale,
printre care se numr:
Aikid- japonez (ntemeietor O-SenseiMorihei Ueshiba)
Ashihara- japonez
Arnis- filipinez
Baguazhang- stil intern chinezesc
Box- occidental ( este si sport dar este una dintre cele mai
primordiale arte martiale )
Changquan- chinezesc
Hapkido- corean
Hon-Do-Ryu- japonez
Hwarangdo- corean
Iai-Do- japonez
Isshinryu- okinawian
Jiu Jitsu- japonez
Jiu jitsu brazilian- brazilian (ntemeietori Mitsuyo Maeda,
Carlos Gracie, Helio Gracie)
Judo- japonez (ntemeietorJigoro Kano)
Karate-d- japonez / okinawian
Kalarippayattu- indian
Kali- filipinez
Kendo- japonez
Kenpo- american
Kickboxing- occidental ( este si sport dar este una dintre cele
mai primoldiale arte martiale Kobudo- japonez
Kung Fu- chinezesc
Kyudo- japonez
Lupte- Greco-Romane,Libere,Wrestling
Muay Boran- cu formele moderneMuay Thai: tailandez ,pradal
serey: cambodgian ,Muay Lao: laosian,lethwei: birmanez ,tomoi-
malayesian
Nanquan- chinezesc
Ninjitsu- japonez
Qwan-Ki-Do- vietnamez (ntemeietorPham Xuan Tong)
Savate- frantuzesc
Shaolinquan- chinezesc
Silat- indonezian,malayezian
Sumo- japonez
Taekwon-Do- corean
Taijiquan- stil intern chinezesc
Trnte- Substilul romnesc de lupte libere
Unifight- european
Vovinam Viet Vo Dao-vietnamez, de ctre unii considerat ca fiind
cea mai important
Wing Chun- stil intern/extern chinezesc
Wushu- chinezesc
Xingyiquan- stil intern chinezesc
Stiluri de arte martial mixte
Sportive, in functie de regulile competitiilor respective:
Pankration- grecesc
Sambo- rus
PRIDEMMA- japonez
Vale TudoMMA- brazilian
UFCMMA- american
PancraseMMA- japonez
Militare sau de strada:
Jeet Kune Do- chinezesc (ntemeietorBruce Lee)
Krav-Maga- israelian
Systema- rus
KARATE O piatra pretioasa nu se lustruieste fara sa fie mult
frecata si nici omul nu se perfectioneaza daca nu trece prin
incercari.Originea Karate-ului
Karate inseamna in limba japoneza mana goala , iar denumirea
corecta este Karate-do- calea mainii goale. Karate provine din
Okinawa, una dintre insulele Ryukyu care formeaza un lant de insule
prin care se poate trece din China in Japonia. Datorita pozitiei
lor geografice ele au favorizat intalnirea si cooperarea dintre
culturile japoneza si chineza. In anul 1609, insula Okinawa a fost
invadat de trupele japoneze. Conducatorul insulei a fost dus in
Japonia ca ostatic pentru a preintampina orice incercare de
rascoala, iar japonezii au instalat rapid o forta de politie in
capitala insulei, Naha, pentru a supravegea locuitorii. Urmatoarea
masura luata a fost izgonirea militarilor si confiscarea tuturor
armelor. Japonezii erau siguri ca fara arme locuitorii insulelor
Ryukyu nu se vor putea rascula. Invadatorii nu au luat insa in
considerare mostenirea straveche a acestei populatii insulare:
artele martiale. In urma legaturilor comerciale stranse dintre
Okinawa si China, stilurile de arte martiale Kung Fu si diverse
alte metode de lupte chinezesti s-au amestecat cu tehnicile de
lupta indigene. Aceste lupte cu mainile goale erau numite in
Okinawa, te, adica maini. Locuitorii insulelor Ryukyu dupa ce s-au
sfatuit cu calugarii cei batrani din munti, au inceput sa-si
intareasca pumnii si coatele lovind saci cu paie si nisip ud. Au
trecut apoi la trunchiuri de copaci si loveau zi de zi cu pumnii in
scoarta lor, pana li s-au format portiuni foarte rezistente in
diferite parti ale corpului.
Armura soldatilor japonezi era facuta din trestie de bambus
lacuita si din cureluse de piele. Ca urmare, atunci cand cei din
Okinawa au hotarat sa inceapa razboiul de gherila, degetele lor
intarite devenise niste arme de temut care patrundeau cu usurinta
prin armura asupritorilor, ucigandu-i pe loc. Cand japonezii au
trimis in ajutor trupe calare pentru a innabusi revoltele,
locuitorii insulelor au inventat lovituri de picior mortale,
executate prin sarituri. In acest fel nici macar un dusman calare
nu mai era o problema. Taranii au luat si ei parte la lupta
transformandu-si uneltele folosite la munca campului in arme
fatale. Manerul unei pietre de macinat orez, tonfa, era folosit
pentru a para loviturile de sabie ale unui samurai. Secera cu care
se taiau spicele la vremea recoltatului, kama, devenise o arma
extraordinara utilizata contra atacurilor cu lancea sau cu sabia.
Aceasta transformare a uneltelor agricole a adus in zilele noastre
la studiul armelor clasice din Okinawa, kobudo, in cadrul artelor
martiale indigene. Nasterea Karate-ului modern
Treptat, locuitorii insulei Okinawa au acceptat ideea ca
stapanii lor japonezi nu aveau de gand sa plece vreodata. Ca urmare
ei au admis statutul de a fi ocupati, fara sa se bucure, dar nici
sa se revolte. In 1868 s-a nascut Gichin Funakoshi, fiul unui
functionar marunt din Okinawa. Tanarul Funakoshi a invatat, pe
masura ce crestea, arta martiala, te, din Okinawa de la un mare
maestru al carui nume era Azato. Atunci cand a implinit 25 de ani,
Gichin Funakoshi ajunsese sa stapaneasca aceasta arta si, in
acelasi timp, a devenit professor in cadrul unei scoli. Dupe ce un
inspector scolar a asistat la o demonstratie a maiestriei sale
Gichin Funakoshi a primit aprobarea sa introduca artele martiale in
programa de invatamant. Karate a devenit cunoscut si a ajuns sa fie
predat in toate scolile din Okinawa. Introducerea in Japonia a ceea
ce se numeste in zilele noastre Karate a avut loc in 1912. In acea
perioada flota imperiala, sub comanda amiralului Dewa, ancorase in
golful Chujo din Okinawa. Echipajul fusese cazat in scoala unde
preda Gichin Funakoshi si tanarul professor a organizat ad-hoc o
demonstratie de Karate. In acest fel faima Karate-ului a ajuns pana
la Tokio. Aproape 10 ani mai tarziu, in anul 1921, insusi imparatul
Japoniei l-a invitat pe Funakoshi sa-si prezinte maiestria in fata
lui. Imparatul a fost atat de impresionat de demonstratia facuta
incat, dupa aceea, l-a rugat pe Funakoshi sa vina in Japonia ca sa
predea aceasta arta. In decursul a 5 ani acest profesor de scoala
din Okinawa a devenit idolul cluburilor de arte martiale din
Japonia. Gichin Funakoshi se apropia de cea de-a saizecea
aniversare a zilei de nastere. El a infiintat la Tokio prima lui
scoala de antrenament numita dojo. Aceasta scoala purta numele de
shotokan- clubul din Shoto. Funakoshi folosise in tinerete, pe cand
scria poezii, pseudonimul Shoto, asa ca a considerat ca numele este
bine ales. Shoto inseamna in limba japoneza pinii care se unduiesc
in bataia vantului. Gichin Funakoshi a pus astfel bazele celei mai
mari scoli de Karate din lume. Cu toate ca la momentul respectiv
aceasta arta era inca denumita mana din Okinawa, cu vremea ea s-a
transformat in Karate-do adica calea mainii goale.
Faima acestui nou stil de Karate a dus la cresterea numarului de
scoli de Karate in toata Japonia si alti maestrii din Okinawa au
inceput sa predea stilurile proprii. Primul clasat in urma lui
Funakoshi era Chojun Myiagi din scoala Goju-ryu, urmat de Kenwa
Mabuni din scoala Shito-ryu. Au urmat multi altii care au lansat
Wado-ryu, Shotokai, Kyokushinkai si Shukokai. Astazi milioane de
practicanti ai Karate-ului din lumea intreaga studiaza unul dintre
cele 15 stiluri importante si numeroasele lor variante. Ce este
Karate?
Chiar de la primele lectii un incepator in Karate invata
lovituri mortale, deoarece Karate-do este un sistem care permite
orice in lupta. Conceptul care sta la baza acestei arte este tocmai
de a folosi orice se afla la indemana celui care o practica pentru
a invinge prin tehnica sa, fortandu-l si atragandu-l pe adversar
intr-o lupta de supravietuire. Karate se bazeaza pe lovituri
aplicate cu mana, piciorul, capul sau genunchiul. Atunci cand
ajunge sa stapaneasca toate aceste tehnici utile, karateka primeste
prima sa centura neagra, numita shodan, la randul sau el fiind
considerat sensei, adica maestru. Probabil ca la inceput karateka
considera aceasta arta un sistem de autoaparare. Apoi, un urma unui
antrenament dur si indelungat, dupa confruntarea dintre minte si
trup, care apare atunci cand trebuie realizata o reactie reflexa
instantanee in orice situatie data, se resimte o senzatie de calm
in interior si de pace. Karateka atingea acel stadiu cand castiga
batalia cu el insusi si nu mai trebuie sa dovedeasca faptul ca este
in stare sa lupte. De fapt, el va prefera adesea sa evite o lupta.
Dar atunci cand se impune o confruntare, el va fi mai mult decat
pregatit ca s-o trateze in modul eficient pentru care a fost
antrenat.Invatarea Karate-do
Sala sau locul unde se tin antrenamentele se numeste Dojo.
Tehnicile de baza sunt exersate de obicei cu un partener, dupa care
sunt repetate mereu. Singurul lucru care este interzis in Karate
este vatamarea unui coechipier sau unui adversar in competitie.
Realizarea acestei cerinte implica multa pricepere si o judecata
sanatoasa. O parte a antrenamentului este dedicata exercitiilor de
lupta cu un adversar imaginar. Aceasta forma se numeste kata si
seamana foarte mult cu boxul simulat. Multi specialisti
traditionalisti considera ca acesta este aspectul cel mai important
din Karate. Reprezentanti de frunte ai acestei arte isi dedica
intreaga viata perfectionarii miscarilor si starii de spirit din
kata. Kiai-ul din karate
Un practicant de karate trebuie sa cunoasca bine zonele vitale
ale corpului si sa fie in stare sa aplice cu exactitate in acele
puncte o lovitura cu mana sau piciorul. Un karateka, adica cineva
care studiaza karate, va scoate un strigat extreme de puternic care
poarta numele de kiai. Kiai vine din rarunchi si este strigat la
fel de puternic cum racneste un ridicator de haltere inaintea unei
incercari dificile.
Kiai are 2 efecte. El concentreaza un flux de energie la nivelul
unei lovituri si, pe de alta parte, in caz de necessitate acest
strigat cumplit care izbucneste din gura ipoteticei victime inainte
ca aceasta sa contraatace poate deruta adversarul. In cel mai rau
caz ii va distrage atentia in acele secunde preliminare fatale in
care karateka isi pregateste lovitura.
Tamashiwara In karate, ca in orice alta arta martiala, exista o
sectiune numita demonstratii de lovituri de forta sau tamashiwara.
In cadrul acestor demonstratii practiantul trebuie sa sparga
diferite materiale dure cu ajutorul unei lovituri date cu pumnul,
capul, cotul sau chiar cu varful degetelor. Aceste lovituri
naprasnice au fost la inceput menite sa-i arate unui karateka cat
de puternic este. Astazi insa, acesta arta a evoluat, devenind o
competitie intre diferiti maestrii in arte martiale, care se intrec
sa arate cine poate sparge mai multe obiecte sau rupe cea mao
groasa scandura de lemn.
Recordul mondial la spargerea tiglelor este detinut de un
maestru japonez, Masatatsu Oyama, care a spart 30 de tigle cu o
singura lovitura data cu pumnul strans.
La campionatele de karate veti vedea intotdeauna cel putin o
demonstratie de tamashiwara, cand un expert va face uz de pumn,
latul palmei, cot sau cap pentru a sparge orice de la beton la
blocuri de gheata. Bineinteles ca pentru asemenea realizari un
karateka are nevoie de un nivel deosebit de pregatire si de mult
antrenament inainte de a trece la fapte.
Mintea care domina materia
Mintea si puterile ei joaca un rol deosebit de important in
formare unui bun karateka. De-a lungul anilor, prin salile de
antrenament din Japonia au circulat multe relatari ciudate. Existau
povesti despre mari maestrii care au dat dovada de o rezistenta
aproape de necrezut, care se explica prin fortele lor mentale
deosebit de bine dirijate. Se pomenea despre batrani slabanogi care
au rupt bucati de lemn de 10-15 cm grosime cu mainile lor vlaguite.
Mai era si povestea unuia dintre cei mai gravi karateka ce s-a
luptat cu tauri salbatici doar cu mainile goale. El a reusit se se
lupte cu aproape 50 de tauri si a ucis cel putin 3 dintre ei cu
mainile goale. Richard Kim, un celebru sensei de karate cunoscut in
toata lumea a fost inchis in Manciuria de catre rusi la sfarsitul
celui de-al 2-lea razboi mondial. Paznicii sai nu au suportat idea
ca Kim nu parea afectat de faptul ca era prizonier, asa ca, dorind
sa dea un exemplu celorlalti prizonieri, l-au bagat intr-o cusca cu
2 tigrii. In dimineata urmatoare paznicii manciurieni au gasit
tigrii morti si pe Kim stand cu picioarele incrucisate intr-o
postura linistita. El nu avea nici un fel de arme aupra sa si
atunci se pune intrebarea: cum a reusit sa-i omoare pe tigrii? O
alta legenda vorbeste despre celebrul sensei goju-ryu, Gogen
Yamaguchi, poreclit pisica din cauza miscarilor lui rapide. Se
spune ca el a meditat toata viata stand sub jetul unei cascade
puternice. Alti oameni in locul lui ar fi facut cu siguranta
pneumonie si ar fi murit.
Oamenii de stiinta au spus adesea ca puterile mintii nu cunosc
limite. Acest lucru este valabil mai ales in cazul artelor
martiale.
Dojo pentru karate
Dojo este sala unde orice karateka isi practica arta. La intrare
el trebuie sa se incline cu respect. In timpul antrenamentelor in
dojo este necesar sa se arate mult respect locului. Atunci cand
karateka se adreseaza sensei-ului, el se inclina inainte de a
vorbi. Comportamentul adecvat trebuie sa fie impus si respectet cu
strictete pe toata durata antrenamentelor. Costumul practicantului
de karate, gi, trebuie sa fie curat si calcat. Tinuta de karate ne
face sa ne gandim la imbracamintea unui singur taran japonez.
Aceasta consta dintr-un costum format dintr-o haina larga si
pantaloni foarte largi.
Costumul era legat cu ajutorul unei centuri foarte lungi, care
era de obicei colorata. Culoarea indica diferitele niveluri de
maiestrie ale unui karateka. Un incepator are o centura alba.
Conform traditiei, dupa ce a trecut de primul nivel de examinare,
primeste gradul kyu- adica are voie sa poarte o curea colorata.
Karateka isi poate vopsi apoi rand pe rand cureaua in culorile
corespunzatoare, pe masura ce va avansa in gradele kyu, pana va
ajunge la nivelul centurii negre. Culorile notelor kyu devin tot
mai intunecate pe masura ce creste gradul de pregatire, permetand
orcarui karateka sa pastreze aceeasi centura pe toata durata
pregatirii lui, vopsind-o doar in alte culori.
Dojo-ul pentru karate poate fi amplasat oriunde va dori un
sensei sa isi predea arta.Trepte de karate Indiferent de stilul si
de scoala de karate din care provine un practicant, toti karateka
au in minte un singur tel: sa obtina centura neagra. Acest lucru
poate sa dureze chiar si 5 ani. Odata insa obtinuta centura neagra,
antrenamentul nu inceteaza, ci din potriva devine si mai intens.
Posesorul centurii negre continua sa se antreneze in disciplinele
fizice si mentale ale karate-do, cu scopul de a atinge nivelu
superior. Acesta poarta numele de
dan. Dupa cel de-al doilea dan, karateka se va stradui si mai
mult ca sa obtina gradul de 3 dan si asa mai departe.
Acest sistem de ierarhizare (pe dani) al centurii negre este de
provenienta japoneza, unde este folosi pentru absolute orice, de la
inot la jocul de go. Cel mai apreciat purtator al centurii negre in
Japonia a fost Gogen Yamaguchi, care a ajuns pana la al 10-lea dan.
In mod ciudat, dupa ce se depaseste nivelul 9 dan, culoarea
redevine rosie, fiind aceeasi culoare cu cea a centurii
incepatorului inainte ca acesta sa treaca de examenul pentru primul
kyu. Aceasta sugereaza in mod simbolic faptul ca atunci cand ai
ajuns sa stii totul te reintorci la nivelul cand nu stiai nimic,
numai ca acum intelegi totul.
In zilele noastre profesorii de arte martiale din lumea intreaga
au parasit invatatura traditionala formandu-si propriile sisteme si
stiluri. In acest fel ei isi pot acorda singuri calificari, dupa
bunul lor plac. Ca urmare s-au innmultit cazurile in care se
intalnesc maiestrii cu centuri negre de 6 si 7 dan la o varsta
relativ tanara.
Pozitiile de karate
In karate loviturile sunt aplicate respectand anumite pozitii,
fiecare dintre ele corespunzatoare unui anumit scop sau situatii.
Unele stiluri de karate, cum ar fi de exemplu goju-ryu, cu un
accent deosebit pe pozitii. Atunci cand karateka a exarsat
suficient pozitiile, el este supus unor incercari constand din
ruperea unor scanduri sau bete izbite de corpul sau. Cu toate ca la
prima impresie aceste teste par a avea o nota de masochism, ele ii
arata practicantului puterile interioare deosebite de care dispune
in etapa respectiva.
Si in Japonia se fac asemenea teste, dar fara scandurile din
lemn. Toti elevii care considera ca au invatat tehnica se insiruie
unul in spatele celuilalt in pozitia calaretului. Instructorul
trece pe langa practicanti si-l loveste pe unul dintre ei in
vintre. Cei care raman in picioare dupa aceasta proba sunt
considerati demni de a trece la un antrenament superior.
Scoli importante si stiluri de karate
Shotokan
Kyokushinkai
Wado- ryu
Goju- ryu
Goju- kai
Shito- ryu
Shukokai
Conceptul occidental
Chiar si in prezent este evident ca metodele din orient sunt
inca in plina evolutie si transformare. Cercetarea stiintifica
efectuata in occident in vederea prelungirii rezistentei fizice si
combinatiile nutritive aplicate in vederea realizarii unor
performante cunoscute, care sa se mentina o durata mai mare de
timp, a deviat practica karate-ului traditional de la vechile
radacini, punand prea mult accent pe performanta maxima de moment
obtinuta in detrimental constiintei spirituale si a scopurilor
mentale ale acestei arte. Cel mai important element pentru
practicarea cu succes a karate-ului il constutie puterea mintii.
Din pacate ne intrebam acum, daca nu cumva aceasta utilizare a
stiintei occidentale face sa se piarda orientarea corecta
corespunzatoare acestor arte atat de bine verificate de-a lungul
timpului.AIKIDO
Aikidoeste o arta martiala incarcata de semnificatii ale
istoriei si traditiilor Japoniei si a fost adaptata pentru a putea
sa o practicam ca pe o arta martiala a pacii si armoniei. Paradoxal
dar asa a fost conceputa de creatorul ei O-Sensei Morihei Ueshiba
in urma nenumaratelor experiente si evenimente pe care le-a trait
si in urma carora a gasit calea pentru a putea convietui in pace si
armonie: sa nu distrugi ceea ce te inconjoara, sa poti sa fii
capabil sa comunici acelasi lucru si celor cu care vii in
contact.
Nativ suntem inzestrati cu capacitatea de a gasi mijloacele de
supravietuire, care se poate concretiza in atitudini egoiste, lipsa
de respect pentru semenii nostri, violenta in incercarea de a
obtine ceva sau de a rezolva o situatie conflictuala.
Aikido ne creeaza o alta abordare a realitatii prin incercarea
de a solutiona orice conflict spiritual sau fizic in mod
nedistructiv. Majoritatea violentelor verbale sau fizice se
datoreaza lipsei de intelegere si de respect pentru semenii nostri
si in general fata de ceea ce ne inconjoara. Ceea ce pentru noi
este foarte important din punct de vedere material sau psihic,
pentru altii reprezinta lucruri de nimic, lipsite de importanta,
care pot fi ignorate. Deseori, in viata de zi cu zi intalnim la tot
pasul, daca suntem atenti, aceste aspecte. Primul impuls al celor
lipsiti de o educatie temeinica este sa reactioneze violent verbal
sau fizic. La o analiza mai profunda a situatiilor conflictuale se
observa ca aproape toate acestea se puteau rezolva si pe cale
non-violenta. Va las dvs. placerea de a va aminti nenumaratele
situatii neplacute pe care le puteati evita daca ati fi avut
puterea sa va stapaniti si sa ajungeti la o cale de dialog cu
partenerii dvs. La birou, in trafic, in mijloacele de transport, la
rand la ghisee, sau in orice alte situatii stresante, se poate
observa modul cum reactioneaza semenii pentru a-si rezolva
problemele cu care se confrunta.
Nu exista intreceri. Un adevarat luptator este invincibil
deoarece el nu se intrece cu nimeni si nimic. A invinge inseamna sa
biruiesti spiritul certaret pe care il gazduiesti in tine.
Sa ranesti un adversar inseamna sa te ranesti pe tine insuti.
Aceasta arta martiala inseamna sa controlezi agresiunea fara a
provoca ranirea.
O pozitie sau o postura buna reflecta o stare corespunzatoare a
mintii. Fii recunoscator chiar si oamenilor dificili, negativisti
si rai. Sa faci fata unor asemenea obstacole este o parte esentiala
din antrenament.
Invata si uita! Invata si uita! Fa tehnicile o parte din fiinta
ta! Miscarile izvoresc din principii naturale, nu din formule
abstracte si rigide.
In aceasta arta martiala nu se ataca niciodata. Atacul este
dovada pierderii controlului. Nu fugii niciodata de nici un fel de
provocare si nu incerca sa suprimi sau sa controlezi un adversar
intr-un mod fortat.
JUDOJudo este o art marialjaponez. A fost dezvoltat
dinju-jitsude ctreJigoro Kanon1882, care a eliminat loviturile i
unele luxri periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. Principiile
sale se bazeaz pe folosirea supleei n locul forei brute. njudose
folosesc proiectri, secerri, fixri la sol, strangulri i luxri.Judoa
fost un model al artelor mariale japoneze moderne, gentai budo,
dezvoltate din colile japoneze tradiionale. La nceputul secolului
trecut, pe msur cejudoula fost popularizat n Europa, i-a pierdut
treptat caracterul i proprietile deart marial, transformndu-se
nsport. n1964judoa devenitprob olimpic.Practicantuljudouluise
numetejudoka. Echipamentul dejudo, numit judogi, a fost introdus de
ctreKano
HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1907" \o "1907"1907, dar
pentrugradefolosea, n continuare, numaicenturialbe i negre.
ISTORICPentru cunoasterea originii acestui sport trebuie sa ne
intoarcem cu aproape 2000 de ani in vechea Japonie, unde samuraii,
cavalerii si nobilii practicau mai multe genuri de exercitii, ca;
scrima, tirul cu arcul, aruncarea sulitii etc. Unul dintre aceste
exercitii era si jiu-jitsu, care pare a-si avea originea in vechea
forma de lupta corp la corp din Japonia si anume Sumo.Se aminteste
intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano
Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.).
Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta
perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a
omorit adversarul printr-o lovitura de picior.Mai tarziu, in timpul
perioadei Kamakura (1185 -1333) razboinicii, pentru a-si sluji mai
bine stapanii, au inceput sa studieze arta luptei neanarmate, a
luptei corp la corp, numita jiujitsu. Aceasta lupta era compusa din
mai multe exercitii fara arme, la care se foloseau din cand in cand
si pumnale sau sabii. Genul de atac era de cele mai multe ori
aruncarea, lovirea, tinerea adversarului la sol, fortarea si
contorsionarea bratelor si picioarelor adversarului, pentru a-i
produce durere sau pentru a i le fractura. Aceste forme de lupte
erau practicate numai de nobilii samurai si razboinicii lor,
metodele de predare fiind secrete si foarte greu transmise
altora.In 1882 Jigoko Kano, impreuna cu cativa prieteni devotati,
care-i impartaseau entuziasmul, au inchiriat o cladire in Tokio,
unde au stabilit prima scoala de judo Kodokan, punand astfel bazele
unei noi forme de lupta.Deci, am denumit materia de predare judo in
loc de jiu-jitsu. Jiu inseamna blandete sau cedare, Jitsu inseamna
arta sau priza artistica; iar Do inseamna cale sau principiu; in
felul acesta JIUJITSU inseamna arta de a ceda la inceput si de a
obtine apoi victoria, in timp ce judo inseamna calea sau principiul
acesteia.Sa presupunem ca notam forta unui copil de clasa a VII-a,
bine dezvoltat fizic, cu 10 unitati, si a unui alt copil, de clasa
a V-a, dezvoltat normal, cu 7 unitati. Daca vom aseza pe cei doi
copii fata in fata la distanta de 30 cm si-i vom pune sa ridice
bratele indoite din coate la nivelul pieptului, impingandu-se palma
in palma, vom observa ca cel de clasa a Vll-a va invinge, oricat de
mult ar incerca celalalt sa se opuna.Vom repeta acelasi exercitiu,
in schimb ii vom spune copilului care reprezinta forta mai mica, de
7 unitati, ca in momentul cand impingand va simti ca nu mai poate
rezista fortei celuilalt, sa execute un pas inapoi, apropiind
palmele depiept, fara a scapa priza. Cu siguranta vom observa
imediat dezechilibrarea celuilalt inainte, ajungand intr-un moment
critic de dezechilibru in care celalalt poate foarte usor, numai cu
3 1/2 din forta de care dispune, sa-l doboare. Acesta este un
exemplu de a invinge un adversar prin cedare.Un alt exemplu:
imaginati-va ca oricare dintre voi va aflati pe o carare de munte;
intr-o parte muntele, in cealalta parte se afla o prapastie. Din
sens opus se apropie un alt baiat mai mare, care vrea sa va impinga
in prapastie. Daca va veti opune, oricat ati incerca, celalalt
fiind mai mare va reusi sa va invinga. Incercati totusi ca atunci
cand incepe sa va impinga spre prapastie sa opuneti putina
rezistenta, dupa care, printr-o miscare brusca, executati un pas
lateral; in acel moment, eel care executa miscarea de impingere,
nemaiantalnind rezistenta se va dezechilibra inainte, fiind foarte
usor de impins spre prapastie.Se poate deduce foarte usor ca in
judo principala calitate ce trebuie dezvoltata, alaturi de
celelalte calitati motrice si anume: forta, viteza, indemanarea
etc., este gandirea -elasticitatea luarii deciziei de finalizare a
unei actiuni incepute.In tara noastra judo-ul a patruns in anul
1928, fiind practicat in cercuri mai restranse, ca mai apoi, in
1957, sa apara primele echipe de club in Bucuresti, Arad,
Cluj-Napoca.TEHNICA JUDO-ULUIPerioada de initiere in tehnica
judo-ului poate incepe cu rezultate bune inca de la varsta de 6-7
ani.Practica a demonstrat ca invatand judo de la aceasta varsta,
aveti posibilitatea de a acumula un bogat bagaj de deprinderi
utile, de a cunoaste si a va insusi o gama variata de procedee
tehnice. Tehnica judo-ului la aceasta varsta se preda prin
folosirea formelor variate si atractive de judo-joc.ElementuI de
joc va fi introdus in invatarea procedeelor tehnice, punandu-se un
accent deosebit pe tinuta corecta in timpul pozitiilor statice.La
7-10 ani se trece la invatarea caderilor, cu toate elementele de
progres necesare. urmand in gradare metodica invatarea principiilor
tehnice ale luptei la sol (Ne Waza).In judo sunt 6 categorii de
clasificare sportiva, reprezentand gradul de pregatire (Kyu):
centura alba, galbena,portocalie, verde, albastra,maron. Fiecare
purtator al unuia din aceste cordoane va trebui sa cunoasca
executarea la perfectie a procedeelor tehnice prevazute in codul de
clasificare.1. Centura alba (Kyu 6) cuprinde urmatoarele procedee
tehnice, pozitii si deplasari: mai intai va trebui sa invatati
salutul (Ritsurei), care in judo este considerat o forma de respect
manifestat fata de profesor, partener si, in cazul competitiilor,
fata de juriu si public. El se executa la inceputul si la sfarsitul
tuturor formelor de practicare a judo-ului.Salutul se poate efectua
sub doua forme si anume:- Salutul din picioare (Ritsurei) care se
executa atat la lectii cat si la competitii;- Salutul din pozitia
stand pe genunchi (Zarei), care este o forma mai ceremoniala,
folosita in (Kata)demonstrafiile de judo.A doua grupa mare de
executii pe care le veti invata va cuprinde prizele, pozitiile
fundamentale si deplasarea pe saltea. Prizele, sau Kumi Kata joaca
un rol important in judo, conditionand tehnica dezechilibrarii si
proiectarii adversarului.Pozitiile fundamentale in judo sunt:a) de
atac (Shizen-Notai) pozitie fundamentala spre dreapta (Migi
Sizentai). pozitie fundamentala spre stanga (Hidari Sizentai)b)de
aparare (Sigothai)- pozitie de aparare spre dreapta
(Migi-Jigothai)- pozitie de aparare spre stinga
(Hidari-Jigothai).Deplasarile pe saltea (Shintai) sunt:
-Ayumi-Asai- deplasare normala; -Tsugi-Asai deplasare cu pas
adaugat si -Thai-Sabaki- deplasare prin evitarea contactului cu
adversarul.Alt mare capitol al judo-ului il cuprinde tehnica
caderilor (Ukemii) care pot fi: inapoi (Ushiro Ukemi), inainte (Mae
Ukemi), laterale (Yoko Ukemi)Ultimul punct din Centura alba
cuprinde invatarea tehnicii dezechilibrarilor (Kuzushi). Aceste
dezechilibrari constau in actiuni de tragere sau impingere a
adversarului cu ajutorul bratelor si anume: spre inainte
(Mae-Kuzushi), spre inapoi (Ushiro-Kuzushi), lateral
(Yoko-Kuzushi).Dupa ce fiecare din voi veti executa cu mult succes
toate aceste tehnici in fata unei comisii de examinare, intr-un mod
ceremonios, veti fi considerat sportiv judoka.2.In continuare veti
invata procedeele tehnice cuprinse in urmatorul kyu, nr. 5, sau
Centura Galbena, care constau din: Hiza-Guruma (roata la genunchi);
Sasaie-Tsuri-Komi-Ashi (proiectare prin tractiune); Koshi-Guruma
(roata peste sold); Uki-Goshi (mica aruncare peste sold);
Deashi-Barai (maturarea piciorului avansat); Tate-Shiho-Gatame
(imobilizarea in patru puncte); Kata-Gatame (fixarea umarului);
Okurieruime (strangularea in cruce inversa).Pentru Centura se vor
prezenta copiii care au trecut cu succes cele doua examinari (kyu 6
si 5) si care implinesc virsta de 11-12 ani. Aceasta perioada se
caracterizeaza prin trecerea treptata de la judo sub forma de joc
la judo competitiv, adica la sporirea insusirii elementelor tehnice
ale luptei.Acum vor fi folosite formele specifice de lupta Randori
si Shai, caracteristice acestei etape de stimulare a meritului
competitiv.3. Centura portocalie, sau Kyu 4, cuprinde urmatoarele
procedee tehnice: Kouchi-Gari (mica secerare din interior);
Ouchi-Gari (secerare din interior); Osoto-Gari (marea secera
exterioara); Seoinagi (aruncarea peste umar; Yokoshio-Gatame
(imobilizarea laterala cu pieptul); Kami-Shaigatame (imobilizarea
in prelungire); Udehisigi-Juji-Gatame (luxarea bratului in cruce);
Juji-Jime (strangularea in cruce).4. Centura verde (Kyu 3) este
valabila pentru varsta de 13-14 ani si are urmatoarele procedee:
Tai-O-Toshi (aruncare laterala, rasturnarea corpului); 0-Goshi
(mare aruncare peste sold); Harai-Goshi (secerarea
soldului);Tsuri-Komi-Goshi (aruncarea cu sold prin ridicare);
Hadaka-Jime (strangularea cu mainile libere); Gyaku-Kesa-Gatame
(imobilizarea inversa); Kuzure-Kami -Shiho-Satame (imobilizarea pe
deasupra in patru puncte); Kuzure-Tate-Shiho-Gatame (imobilizarea
in prelungire prin blocarea bratelor.Kyurile 2 si 1 (Centura
albastra Centura maro) vor fi sustinute in fata comisiei de trecere
a normelor de tehnicitate la varsta junioratului (15-19 ani).
SAMURAI
Samurai(?ori, mult mai rar, )este un termen care a fost folosit
nJaponiapentru a desemna indivizi aparinndnobilimii militare.
Cuvntulsamuraieste derivat din verbul japonezsaburau(de unde a
derivat i numele masculin "Saburo") nsemnnda servi. Samuraiul era
literarservitorul unui nobil.
Au existat i femei samurai. Chiar i ele se ucideau dac erau
ndemnate de so sau de cpetenia local. Spre deosebire de brbai ele i
tiau beregata.
Samuraiul de orice rang l putea ucide fr s dea socotel pe orice
persoana inferioar lui ca grad social (ranii, negustorii), dup
bunul lui plac, indiferent dac era brbat, femeie sau copil,
indiferent de motiv sau chiar pentru a-i ncerca tiul sabiei. Se
crede c sabia samuraiului era cea mai ager din lume, chiar mai ager
dect celebraSabie de DamascnJaponiadoar samuraiului i era ngduit s
poarte arme. Oricine ataca un samurai era considerat a fi un
rzvrtit i era executat pe loc. De asemenea oricine vedea un atac de
nesupunere i nu informa autoritile de ndat era omort, iar pedeapsa
sa cdea i asupra familiei sale.
Samuraiului, lupttorul medieval, i s-a atribuit statutul de
model suprem i mereu actual al desvririi japoneze.
n secolul al XII-lea existau i rzboinicii provenii din rndurile
ranilor, dar acetia erau puini. efii lor, samuraii, erau stpnii
satelor respective i vasalii direci ai shogunului. Sub comanda lor
se aflau lupttori care nainte de a porni la lupt se parfumau, se
machiau i i nnegreau dinii, obicei abandonat n anul 1870.
Ca vasali, samuraii datorau suzeranului lor fidelitate
necondiionat i asisten militar imediat, dup care erau recompensai
pentru serviciile prestate. Samuraiul purta dou sbii, una lung
(katana) i una scurt (wakizashi). Ei erau cei care-i aprau
peshoguni pedaimyo nobilul feudal.
Normele cunoscute sub denumirea de codul rzboinicului (Bushido),
nu ntotdeauna respectat, exaltau ideea de onoare, de respect fa de
cuvntul dat, de sacrificiu pentru suzeran i de dispre fa de moarte.
Esena codului rzboinicilor rmnea simtul datoriei. Codul onoarei i
al devotamentului absolut pentru seniorul lor sau pentru mprat i
situeaza pe samurai n relaie cu cavalerii europeni din evul mediu,
dar cu deosebirea c din codul samurailor lipsea idealul
religios.
Imagine 3 -Samurai-- Zid defensiv laHakatadeMoko Shurai
Ekotoba,1293.
Spre a evita umilina captivitii, iar mai trziu spre a demonstra
credina fa de stpn, sau spre a protesta mpotriva conduitei nedrepte
a unui superior direct, a aprut obiceiul numit vulgarharakiri- care
nseamn a-i spinteca burta sau, cu un cuvnt mai elegant, derivat din
chinez,seppuku. Act voluntar n situaiile indicate mai sus, acest
mod de sinucidere devenea obligatoriu cnd, ca o favoare ce li se
fcea samurailor, acetia erau condamnai la moarte. Pentru nfptuirea
sinuciderii se alegea un pumnal special, un anume cadru (n unele
case medievale existau ncperi sau curi interioare anumit destinate)
i se stabilea prezena martorilor. Unul dintre martori, cel mai bun
prieten, i fcea sinucigaului serviciul de a-l decapita sau de a-i
tia carotida, dup deschiderea abdomenului.
Samuraii cei mai bogai posedau reedine vaste, putndu-i adposti
pe vasalii i pe rzboinicii lor. Fortreele erau construcii
provizorii, abia n secolul al XVI-lea construindu-se castele
fortificate din piatr, asemntoare celor europene.
n rzboi, samuraiul, clrind pe un cal, ncrcat cu harnaamente
grele i somptuoase, purta o armur fcut din plci de fier, coifuri de
fier bogat decorate, nclminte din piele de urs, un arc mare, tolba
cu sgei, un pumnal i una sau dou sbii. Nu lipsea niciodat din
echipamentul unui samurai un steag i un evantai de care samuraiul
se servea pentru ca gesturile lui s par ct mai mariale cnd dadea
ordine trupei. Lupttorii simpli erau echipai mai uor, desculi sau
cu sandale uoare de papur, purtau pantaloni scuri i jambiere groase
de cnep i piele, o halebard lung, o sabie, unii avnd i arc cu sgei.
Pentru protecie aveau un scut de lemn mare i foarte greu. Un
samurai trebuia neaprat s tie s cnte la un instrument, de obicei
flaut.
Imagine 4 -Samurai-- Clan de samurai, (Satsuma samurai) n timpul
perioadeirzboiului Boshin, circa1860, fotografie deFelice
Beato.
nainte de nceperea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la
lupt un rzboinic, de rang ct mai nalt, din tabra advers. Adeseori,
n caz de nfrngere aveau loc sinucideri colective, efii de clan
oblignd sute de rzboinici, vasali i servitori s-i ia viaa. n unele
cazuri, spre a fi un exemplu urmailor, sinuciderile erau
spectaculoase. Prizonierului de rang nalt i se permitea s compun un
poem de adio, care apoi era trimis ca amintire familiei lui, mpreun
cu capul sau cenua prizonierului. Ceremonii religioase se oficiau n
cinstea celor czui n lupt. Familia samuraiului decedat i scria
numele pe o tbli, pstrat apoi pe altarul casei. n grdin, sub o
piatr de mormnt, n locul corpului su, pierdut pe cmpul de lupt,
familia ngropa o uvi de pr sau un obiect drag ce aparinuse
rzboinicului.
n Japonia, la nceputul epocii medievale normele de drept
cutumiar erau diferite de la o regiune la alta. n general, eful
familiei era acela care i judeca i sanciona membrii familiei i
servitorii. Cnd lipseau dovezi sau martori, o preoteas-ghicitoare
cznd n trans stabilea adevrul. ncepnd din secolul al XIII-lea, cel
care judeca toate cauzele era samuraiul local, potrivit unor norme
stabilite de guvernul shogunal. Pedepsele erau n funcie nu numai de
gravitatea delictului, ci i de poziia social a vinovatului: cu ct
aceast poziie era mai nalt, cu att pedeapsa era mai sever.
Copiii rzboinicilor purtau nc de mici o sabie de lemn i
deprindeau de timpuriu mnuirea arcului i clritul. Ei erau n general
educai i instruii, n mod sumar, n familie.
Imagine 5 -Samurai-- Vase militare japoneze avnd samuraii gata
de atac,Moko Shurai Ekotoba,1291.
Ceremonia cstoriei era simpl, constnd n schimbul ntre miri a
trei cupe de sake, din care fiecare bea pe rnd de cte trei ori.
Cstoria nu se considera consumat dect dup naterea primului copil. n
caz c femeia era steril, soul i putea lua n mod liber, fr acordul
soiei, o concubin. Putea i divora, dei divorul era n genere
detestat, sau putea s-i repudieze soia, caz n care copiii rmneau la
tat. Soia putea s se despart de so nu prin divor, ci fugind i
adpostindu-se ntr-o mnstire, unde, dac rmnea trei ani, era
considerat n mod legal divorat. Samuraii care nu i puteau permite
luxul de a ntreine mai multe soii, ntreineau, fr ca cineva s se
scandalizeze, mcar temporar o concubin ocazional. n familiile
samurailor femeia era respectat; ea conducea treburile casei i se
ocupa de educaia copiilor. Cunotea mnuirea arcului i a halebardei,
luptnd la nevoie alturi de so.
ncepnd din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca
defunctului s i se dea un nume postum. n ajunul nmormntrii familia
i prietenii se adunau n casa decedatului, pentru priveghi, aducnd
daruri i flori. Se servea o cin frugal, dup care, la lumina
torelor, se duceau cu toii la cimitir unde defunctul era ngropat
sau ars mpreun cu obiectele la care inuse cel mai mult. Deasupra
mormntului se aeza o grmad de pietre i se depuneau alimente pentru
spiritele nfometate, spre a nu-i tulbura pe cei vii. Vduvele care
nu voiau s se recstoreasc i tiau prul. n timpul doliului se purtau
veminte deosebite, albe i era interzis s se mnnce carne. Doliul
dura ntre 3 i 400 de zile, n funcie de gradul de rudenie.
HYPERLINK
"http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Mooko-Suenaga.jpg" \o
"Extinde"
INCLUDEPICTURE
"http://bits.wikimedia.org/skins-1.5/common/images/magnify-clip.png"
\* MERGEFORMATINET
Imagine 6 -Samurai-- Invazia mongol a Japoniei, stampa prezint
rzboinici mongoli i samurai ntr-o lupt cu arcuri i sgei
Un samurai dinsecolul al XVII-leape numeMiyamoto Musashispunea c
jurmntul samuraiului nseamn devotament pn la moarte. Codul
rzboinicului impunea onoare, respect fa de cuvntul dat, spirit de
sacrificiu i dispre total fa de moarte. Spre a evita umilina
captivitii, iar mai trziu spre a-i demonstra credina fa de stpn sau
spre a protesta mpotriva conduitei nedrepte a unui superior, n
secoleleXIII-XIVa aprut obiceiul numitharakiri(ceea ce se traduce
prin "a-i spinteca burta") sauseppuku, derivat din chinez.
Adeseori, n caz de nfrngere, n urma luptelor, aveau loc chiar
sinucideri colective, efii de clan oblignd la acest act disperat
sute de rzboinici.
Esenial de reinut este c niciodat moartea nu i-a ngrozit pe
japonezi. Moartea nsemna o fireasc i binefctoare reintegrare n
natur a defunctului, care devenea spirit, urmnd s-i protejeze pe
cei vii, dac acetia continuau s-l venereze.
n secolul al XIX-lea, un numr apreciabil de samurai srcii i
refac situaia economic devenind comerciani laNagasaki,OsakaiEdo.
Unii dintre acetia i ridicaser gradul de pregtire intelectual,
afirmndu-se n domeniul literaturii i artelor.
Odat cu instaurarea Erei Meiji din 1868, rolul samuraiului
medieval va primi alte valene, lucru firesc ntr-o societate care
intra n Epoca modern.
Samuraii erau razboinici antrenati in arta jiu-jitsu (gen de
arte martiale cu lovituri ce pot fi si mortale), a calariei si a
manuirii armelor. Studierea si practicarea acestora erau
principalele indatoriri ale unui samurai. Pentru a deveni maestru,
fiecare razboinic isi alegea un mentor (conducator spiritual) de la
care primea invataturile despre arta razboiului. Astfel, samuraiul
urma sa inteleaga si sa aplice, in timp, principiile vietii
militare.
Credinta - in Rai, armura - pe piept, succesul luptei - in
picioare. Acestea erau gandurile unui razboinic, douazeci si patru
de ore pe zi, concentrat mereu asupra luptei si a mortii. Samuraii
plecau intotdeauna de acasa cu gandul ca nu se vor mai intoarce,
incepeau lupta cu gandul ca vor muri, lucruri care le sporeau mereu
puterea si curajul pentru a castiga bataliile. Pentru un samurai,
trei lucruri erau esentiale in viata: loialitatea fata de
conducator, datoria fata de familie si valoarea.
Samurai inseamna, in limba japoneza, cel care slujeste si se
refera la clasa militara aparuta acum 3000 de ani, in secolul 10
inainte de Hristos. Mult mai tarziu, prin secolul 12 dupa Hristos,
samuraii au inceput sa domine societatea japoneza, clasa lor
impunandu-se ca facand parte din inalta aristocratie (nobilii cu
titlu si avere).
In timpul dinastiei Edo (intre 1603 si 1868), razboinicii s-au
transformat intr-un fel de parlamentari, pastrandu-si totusi
originea militara. In aceasta perioada, cam 7% din populatie era
compusa din samurai, nepotii si stranepotii lor dominand societatea
pana in anii 1900.
Familia avea un rol important in viata samuraiului, mai ales
fiii acestuia. Din fiecare familie, doar un singur baiat mostenea
toate avantajele tatalui sau, ceilalti fii devenind razboinici
samurai sau calugari. Numele primit la nastere era simplu si ales
intamplator, iar fiul il pastra pana la varsta de 14 ani, cand avea
loc ceremonia oficiala prin care devenea samurai. De exemplu, un
mare samurai - Takeda Shingen - a avut numele initial Katsuchiyo,
care insemna in japoneza Mereu victorie! De asemenea, baietii aveau
in continuarea numelui si o porecla, astfel: fiul cel mare - Taro,
al doilea ca varsta - Jiro, iar fiul cel mic, mezinul familiei -
Saburo. Aceste nume le pastrau si dupa ce deveneau adulti, pana
cand tatal lor isi termina activitatea ca samurai, ei luandu-i
locul.Numele ales dupa ceremonia de la 14 ani era format din 2
parti: prima se referea la originea nobila a familiei copilului,
iar a doua era primita cadou de la o persoana de rang inalt, in
unele cazuri chiar din partea shogunului. Shogun era numele dat
conducatorului militar japonez, in mainile caruia statea aproape
toata puterea statului, in timp ce suveran al statului era
imparatul. Regimul militar al shogunilor a disparut in 1867, o data
cu sfarsitul epocii feudale.
Imbracamintea samuraiului avea ca piesa de baza chimonoul, acel
halat cu maneci largi, legat cu un cordon, care s-a pastrat pana in
prezent ca haina a luptatorilor de arte martiale. Chimonourile,
facute din matase fina, erau de doua feluri: de vara si de iarna.
Trecerea de la cele mai groase la cele subtiri se facea in prima
saptamana a lunii mai, printr-un ceremonial special. Culorile
chimonourilor variau de la nuante simple de negru sau maro
(semnificand demnitatea si varsta respectabila a samuraiului), pana
la culori stridente, purtate ca semn al ingamfarii si a lipsei de
modestie. Calitatea matasii din care se facea chimonoul era
diferita, in functie de rangul si averea celor ce il purtau. O
zicala japoneza referitoare la aceste diferente intre haine suna
cam asa: Nu te gandi ca sabia si chimonoul tau nu sunt la fel de
bune ca ale altuia mai bogat. Fii multumit ca nu arata rau si nu
sunt rupte.
Odata invidios pe lucrurile altuia, vei ajunge si mai sarac, iar
toti vor rade de tine. In afara de chimonou, samuraii mai purtau un
fel de costum din doua piese, lejer si larg, numit hitatare. Mai
tarziu, acest costum a fost inlocuit de un altul - numit kamishimo,
format tot din doua parti (cam ca un taior femeiesc), purtat peste
chimonou. Pe dedesubt, samuraii purtau un fel de scutec (asa este
mentionat in cartile scrise despre acele vremuri), asemanator cu
cel purtat de luptatorii de sumo, numit fundoshi. Ciorapii - numiti
tabi - aveau o despartitura intre degetul mare si celelalte degete,
purtatul lor nefiind obligatoriu. In picioare, razboinicii purtau
sandale (numite wareji) sau niste incaltari simple din lemn, numite
geta.
Celebra sabie a samuraiului era prinsa cu o curea - numita obi -
ca un fel de brau, legat in fata. Sabia era purtata numai in
stanga, in timp ce sabia mai scurta sau cutitul erau purtate in
partea dreapta a curelei.
Coafura era unica, parul fiind prins intr-un fel de coc, in
crestetul capului. Parul din partea din fata a capului era ras,
pentru a usura purtarea castilor de razboi. Exceptie de la aceasta
moda faceau doar preotii budisti.
Mancarea de baza a samurailor era orezul, cultivat pe suprafete
mari in Japonia. In afara de acest fel principal, in alimentatia
razboinicilor mai intrau cartofii, ridichile, castravetii, fasolea,
precum si o varietate mare de fructe sau vietati pescuite din
mare.
Bautura cea mai populara - celebrul sake facut din orez
fermentat - era slab alcoolizata, dar se bea in cantitati mari, cu
diferite ocazii. Faptul de a te imbata nu era interzis, ba din
contra. Era nepoliticos sa refuzi un pahar - sau mai multe - cand
ti se oferea.
Ceaiul era servit intr-o camera speciala, respectand un intreg
ceremonial. Mai intai un ceai numit koicha, servit intr-un singur
bol, din care bea toata lumea. Urma apoi usucha, un ceai servit in
cani separate pentru fiecare musafir.
Initial avand ca misiune protectia statului, samuraii
reprezentau bratul inarmat al aristocratiei, fiind numiti si
paznici. Mai tarziu, cand au devenit o clasa cu drepturi depline si
au ajuns la conducerea imperiului, au renuntat la rolul de samurai,
numindu-se razboinici sau cavaleri. Samuraii au influentat mult
societatea japoneza prin rolul de conducatori si oameni ai legii.
Se spune ca, fara a recunoaste meritele si faptele samurailor,
cultura japoneza nu poate fi inteleasa cu adevarat.
In mai toate culturile lumii, procesul trecerii de la traditie
spre modern a fost unul emotionant si controversat, discrepantele
dintre conservatori si adeptii schimbarii atingand adeseori aspecte
dramatice. Poate unul dintre cele mai tragice tablouri este cel al
caderii castei samurailor ( clasa razboinicilor din Japonia
feudala), cea care a influentat istoria nipona vreme de peste 1000
de ani.
Aparitia primilor samurai si ascensiunea acestoraConform
traditiei, primii proto-samurai (razboinici care faceau parte din
armata regulata) ar fi aparut in secolul al VI-lea ca o consecinta
a infrangerilor repetate pe care Japonia le inregistrase in fata
regatelor Chinei si Coreei.
Odata cu introducerea sistemului chinezesc de recensamant in
anul 646 si intelegerea repartitiei populatiei, imparatul Mommu
impune o lege prin care unul din trei barbati era chemat sub arme.
Acestia isi aduceau propriile arme fiind scutiti, in schimb, de
plata taxelor. A fost prima incercare din istoria Japoniei prin
care se urmarea crearea unei armate organizate.
Cu toate acestea, termenul de samurai va defini anumiti
magistrati, nicidecum pe militarii care se aflau in slujba
imparatului.
Finalul secolului al VIII-lea ii gaseste pe razboinicii
clanurilor japoneze ca o armata bine organizata, folosita cu succes
in reprimarea mai multor rebeliuni.Desi imparatul Kammu dizolva
armata, ingrijorat de influenta liderilor militari, fostii
reprezentanti ai acesteia vor ocupa pozitii importante in stat
depasind chiar vechea aristocratie.
In perioada urmatoare, apare o clasa razboinica formata din asa
numitii saburai, garzi de corp care excelau in practicarea artelor
martiale si care insoteau nobilii, magistratii si convoaiele care
colectau taxe. Denumirea isi are originea in verbul saburau care
insemna a servi.
De abia in secolul XII, samuraii devin o forta pe plan militar
si politic cu puternice influente asupra imparatului. Tot in
aceasta perioada apare si Bushido( Calea razboinicului), cod etic
care impunea reguli stricte cu privire la viata si moarte unui
samurai.
Samuraii isi vor dovedi eficienta in timpul celor doua invazii
mongole din 1273 si 1281 atunci cand vor reusi sa invinga in ciuda
superioritatii numerice covarsitoare a adversarilor. Se estimeaza
ca ultima invazie mongola ar fi una dintre cele mai mari debarcari
din istorie, Kublai Khan(hanul mongol incoronat imparat al Chinei)
mobilizand nu mai putin de 150.000 de luptatori, imbarcati de 4400
de vase, in timp ce armata japoneza cu greu depasea 40.000 de
razboinici.
Ratiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele
altuia. Samuraii nu vorbesc mult. Propria lor viatanu le apartine,
ei fiind mereu pregatiti sa-si sacrifice viata pentru stapnul lor.
Samuraii au format clanuri puternice care s-au opus familiilor
nobile ce gravitau n jurul curtii imperiale a carei resedintaera la
Tokyo. Razboinicii s-au luptat ntre ei pentru suprematie, cei
dinclanul Minamotosau Genji mpotriva celor din clanul Taira sau
Heike. Pe lngaantrenamentul n arte martiale ei trebuiau de asemenea
sa-si nsuseascasi sarespecte o serie de virtuti ce au fost
concretizate ntr-un sistem de reguli morale numit Bushi-do - calea
razboinicului, cod scris de Nitobe Inazo (1862-1933) care a
stabilitsapte virtuti ce trebuiau respectate de catre samurai:
1.Gi- decizia corecta, adevarul, atitudinea corecta; 2.Yu- curaj
pnala eroism; 3.Jin- generozitate fatade oameni, compasiune, iubire
universala; 4.Rei- recunostinta, actiune corecta, bunavointa;
5.Makato- onestitate, sinceritate; 6.Melyo- onoaresi glorie;
7.Chigo- loialitate, devotament total.
Calea samuraiului este imperioasasi absoluta. Asa cum
antrenamentul n artele martiale disciplineazafizicul, Bushi-do-ul
disciplineazaspiritulsi mintea. Samuraii erau condusi de maxima:
"Nu credinta l salveazape om, ci omul justificacredinta".
Pregatirea samuraiului consta n studierea mai multor arte:
ken-jutsu, kyu-jutsu, ju-jutsu (yawara), precumsi filozofia,
scrisul, literaturasi istoria. O mare importantase acorda scrisului
(kanji), deoarece scrierea japonezase apropie de desensi pictura,
posednd valoare artisticasi de asemenea scrierea definea caracterul
personal. Ju-jutsu este o artacare ntrebuinteazacunostintele
anatomice n lupta. Este diferit de lupta corp la corp deoarece nu
necesitafolosirea fortei, avnd ca o
caracteristicaprincipalaimobilizarea adversarului punnd-ul n
imposibilitatea de a se misca. Preceptele Bushi-do-ului au privit
ntotdeauna avutia ca ceva degradant pentru un samurai, deoarece
bogatia alungantelepciunea. Oamenii care aveau mintea
mpodobitanumai de cunostinte abstracte nu erau admirati de
japonezi. "A nvata fara a judeca este muncapierduta, iar a judeca
faraa fi nvatat este periculos" - Confucius.nvatatorul (sensei)
avea un rol deosebit de stimat, el avnd un caracter sacru, fiind un
om care se bucura de multancrederesi respect. Era considerat ca un
parinte pentru cei ce nu aveau parinti,si ca un sfatuitor pentru
cei rataciti. Samuraiul spunea: "Parintii sunt acei ce m-au nascut,
nsaacela care m-a facut om este nvatatorul", "Tatalsi mama sunt ca
Cerulsi Pamntul, iar nvatatorulsi stapnul sunt ca Soarelesi Luna".
Existan zilele noastre un obicei de a plati pentru fiecare serviciu
ce vine din partea cuiva. Samuraii considerau caserviciile
imateriale trebuiau safie facute faraplata, nu fiindcanu aveau
valoare, ci pentru simplul motiv caera cu neputintade evaluat.
Samuraii erau educati de mici sanu le curgao lacrima, sanu scoataun
geamat, sau sacearaajutor atunci cnd aveu o problemasau o durere.
Nu era de demnitatea unui samurai sa-si tradeze emotiile, iar
simturile cele mai naturale erau nabusite n sufletul lor.
Caracterul linistit, stapnirea mintii nu trebuia safie tulburatade
nici un fel de pasiuni. Exprimarea simturilor n cele mai rare
cazuri se facea prin cuvinte, adesea prin mici poezii,haiku.Bushi
no nasake- duiosia razboinicului. Samuraii trebuiau de asemenea
sademonstreze casunt accesibili unor sentimente cum ar fi
compasiunea, blndetea,si dreptatea fatade toate fiintele. Fortasi
cunoasterea nu trebuiau saslujeascan timp de pace dect pentru a-i
apara pe cei slabisi a-i instrui pe cei ignoranti.Viata samuraiului
- Bushi-do - reprezenta un drum important, un mod de a trai, un mod
de a muri pentru aparare seniorului sau numelui propriu.Seppukusau
popular Hara-kiri este ceea ce se traduce ca fiind sinucidere prin
spintecarea abdomenului (hara), fiind un ritual care era urmat de
samuraii care considerau caviata lor nu mai are nici un sens.
Samuraii nu puteau trai cu rusinea de a pierde o lupta, de a fi
prinsi de dusmani sau sanu-si ndeplinineascadatoriile fatade
senior, nesuportnd ca numele lor safie dezonorat mai ales al
clanului din care faceau parte. Cnd onoarea era pierduta, singura
scapare era moartea prin seppuku. Moartea prin sinucidere era
impusade Bushi-do cnd onoarea era compromisa, ca o cheie pentru
solutionarea problemelor morale. Pentru un samurai ambitios
despartirea de viataconstituie o chestiune personalasi nu una
publicasau religioasa. Seppuku la japonezi nu constituie
sinuciderea n sensul cunoscut de straini. Existao
credintacaspiritul omului se aflan hara. Seppuku se facea asistat
de ctiva camarazi. Era un adevarat ceremonial. Cel care urma sa-si
punacapat zilelor se aseza n pozitia za, foarte calm meditnd pentru
ultima oara. Un ajutor i aduce wakizashi (sabia scurta) nvelitan
hrtie alba(prosop)si i nmneazasabia. Hrtia (prosopul) de pe
wakizashi are rolul de a mpiedica varsarea sngelui pe jos.Cu
miscari lente, apucahotart sabia, si concentra gndirea pentru
ultima datasi si nfinge wakizashi n partea stngaa abdomenului,
tragnd apoi sabia spre partea dreaptaca la urmasao rasuceasca. n
timpul acestui ritual extrem de dureros, samuraiul nu misca nici un
muschi al feteisi nu scoatea nici un geamat. De asemenea aveau
grijaca sanu cadape spate, ceea ce ar fi rusinos,si si prindeau
mnecele ntre genunchisi sol pentru a fi sigur cavor cadea n fata.
Apoi unul din cei ce l asista, cu o singuramiscare fermaa sabiei l
decapita.Binenteles can zilele noastre acest ritual nu mai este
practicatsi nici nu mai e nevoie. nsaacel seppuku se poate ntelege
ca'eliminarea spiritului certaret', a tot ceea ce este mai rau din
inima, minteasi spiritul omului. Sabia folositaeste cea a
spiritului care este mai putin ofensivadar mult mai puternica.
*****
Legenda celor 47 de ronini(samurai farastapn)
n 1701 un senior de la curtea shogunului Kira, a fost desemnat
sa-l nvete eticheta pe seniorul Asano din Ako pentru a primi un
rang imperial. Asano fiind insultat de catre Kirasi-a iesit din
firesi l-a ranit cu sabia chiar n palatul shogunal. Aceastaabatere
de la reguli a fost condamnatade catre shogunul Tsunayoshi
Tokugawa, Asano fiind nevoit sa-si facaseppuku. Cei 47 de samurai
devotati ce erau n slujba lui au ramas farastapn,si s-au hotart
sase razbune pe Kira. Dupauciderea lui Kira, toti cei 47 de ronini
au urmat exemplul stapnului lorsi au savrsit seppuku pe mormntul
acestuia. Ei au fost considerati ca eroisi au devenit simbolul
loialitatii, curajuluisi onoarei. Mormintele lor din gradina
templului Songakuji din Tokyo sunt n fiecare an acoperite cu flori
de catre japonezi, care continuasi astazi sa-iadmire pentru
semnificatia faptei lor.Ceea ce Japonia este astazi se datoreazan
cea mai mare parte samurailor. Ei au fost radacina poporuluisi
floarea natiunii. Virtutea este la fel de contagioasacasi viciul.
Dupacum floarea de cireseste regina florilor, tot asa samuraiul
este regele barbatilor. Din punct de vedere intelectualsi moral
Japonia este n mod direct sau indirect opera cavalerismului.SAKURA-
floarea de cireseste floarea favoritaa poporuluisi emblema
caracterului japonez. Caracterul ei efemer, frumuseteasi
fragilitatea simbolizeazaexistenta precaraa samuraiului. Att de
fragile,florile de ciressunt n orice clipagata sase despartade
viatala cea mai micaadiere de vnt, la prima chemare a naturii,
asemenea samuraiului care ramne ntodeauna loial, fiind mereu
pregatit sa-si dea viata pentru un ideal, traind o viatade om liber
indiferent de problemele pe careleimplicaaceasta. Sestie caciresul
nipon nu este roditor fiind cultivat doar pentru florile
sale!!!
ARTE MARTIALESAMURAI
40