1
Preparatii intracoronare: preparatii pentru incrustatiile
ocluzale
Preparaiile intracoronare realizate n vederea confectionrii unor
incrustaii sunt indicate n tratamentul leziunilor coronare pentru
restaurarea morfologiei si funciei afectate de procese carioase sau
fracturi. Ele reprezint o altemativ a obturaiilor plastice, dar au
i unele indicaii specific protetice.
Restaurarile cu ajutorul incrustaiilor presupun o deosebit
acuratee in toate fazele clinice si tehnice. Orice eroare, de la
prepararea cavitii i pn la cimentare poate compromite actul
terapeutic. Incrustaiile nu tolereaz aproximaiile. Insuccesele si
imperfectiunile sunt mai evidente decat la obturatiile
plastice.
Premergator unei preparaii pentru o incrustaie, examenul local,
diagnosticul i modul de tratament sunt decisive. Astfel o serie de
factori pot influenta preparaia:- lungimea coroanei clinice;-
particularitatile morfologice ale suprafetei ocluzale, ale
suprafetelor proximale, vestibulare si orale;- poziia dintelui in
arcad;- raporturile ocluzale cu dinii antagoniti,- raporturile cu
dinii vecini;- relaiile cu esuturile moi parodontale;- statusul
parodontal;- extinderea si localizarea leziunii carioase;- probleme
legate de fizionomie;- vitalitatea pulpei.
Examenul radiografic completeaza examenul clinic, oferind
relatii suplimentare cu privire la raporturile procesului carios cu
camera pulpara, marimea camerei pulpare, starea parodontiului de
sustinere.
Pebaza datelor culese se stabileste diagnosticul ce se refera la
topografia leziunii, intinderea m suprafata si profunzime, starea
pulpei etc. Coroborand datele culese la examenul dintelui cu
statusul bucal se stabileste indicatia de tratament, legata de
obiectivele urmarite, tehnicile ce se vor folosi, tipul si
modalitatea concreta de preparare.
CONCEPTE DE BAZA IN PREPARAREA CAVITATILOR PENTRU INLAYDela
inceput trebuie sa precizam ca preparatiile pentru incrustatii
difera n functie de tipul si materialul din care acestea sunt
elaborate.Diversificarea preparatiilorpentru receptarea unei
incrustatii s-a facut in paralel cu lansarea unor materiale si
tehnologii noi. Uncomposit-inlay'sau oincrustatie integral
ceramicacare se fixeaza printr-un procedeu de gravaj acid dublu'
necesita un alt tip de preparatie decat oincrustatie
metalica.Initial se vor prezenta etapele de preparare ale dintilor
pentru realizarea incrustatiilor, dupa criteriul topografic si,
ulterior dupa materialul din care sunt confectionate.
Spre deosebire de obturatii, carese insera n stare plastica in
cavitati retentive, incrustatiile se confectioneaza in laborator si
sunt cimentate n cavitatea preparata.Particularitatile
restaurarilor rigide fata de cele plastice impun unele diferentieri
in prepararea cavitatilor la nivelul peretilor si marginilor,
pentru a realiza forma de retentie si inchiderea
marginala.Cavitatile pentru inlay se prepara cu pereti divergenti
dinspre centru spre exterior Unghiul de divergenta (b) al peretilor
cavitatii preparate pentruincrustatii. Bisectoarea unghiului
reprezinta axa de insertie. Fiecare dinpereti descrie un unghi (a)
cu axa de insertie
Aceasta forma este o conditie fundamentala pentru indepartarea
machetei de ceara (amprentei) si inserarea restaurarii rigide.
Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz,
asigurand o divergenta de 5-6. Acest unghi de divergenta, apropiat
de paralelism, asigura retentia restaurarii in cavitate si n
acelasi timp faciliteaza insertia ei. Unghiul de divergenta nu va
depasi 10. Conform principiilor biomecanice, pierderea
retentivitatii este disproportionat de mare cu fiecare grad de
crestere a unghiului de divergenta.Pe langa unghiul redus de
divergenta, in retentie intervine si lungimea peretilor cavitii. n
cavitatile superficiale divergenta peretilor va fi minima, pentru a
imbunatati forma de retentie si rezistenta. La cavitatile profunde
divergenta peretilor va fi mai mare pentru a usura inserarea si
adaptareaincrustatiei in cavitate. Aceste variabile sunt legate de
rolul frictiunii in retentie.
Frictiunea se realizeaza intre peretii cavitatii si metal
(retentie intracoronara) sau intre metal si peretii preparatiei
(retentie extracoronara), cum se intampla in prepararile slice' la
cavitatile de clasa a II-a.Atat retentia intracoronara cat si cea
extracoronara variaza in functie de unghiul de divergenta si
suprafata de contact la nivelul peretilor. Indiferent de unghiul
format divergenta peretilor trebuie sa fie vizibila cu ochiul
liber.Tendinta de a prepara pereti paraleli, pe langa faptul ca nu
este justificata, creaza dificultati. Adaptarea inrustatiei este
mult mai greoaie si exista riscul fracturarii peretilor.Toate
muchiile marginale (unghiul format intre peretii cavitatii si
suprafata dentara) trebuie bizotate. Incrustatia nu trebuie sa
facaj onctiune cap la cap' cu zona periferica, deoarece exista
riscul dizolvarii cimentului m fluidul bucal. Aparitia unui hiatus
intre incmstatie si peretii cavitatii poate duce la aparitia de
carii secundare si pune sub semnul intrebarii evolutia in timp a
restaurarii.
Bizotarea smaltului se face in unghi de35^15pe o suprafata de
0,5-l mm, cuprinzand jumatate din grosimea lui.Prin bizotare
(inclusiv la pragul gingival) inchiderea marginala se imbunatateste
pe doua cai:suprapunerea a doua suprafete conformate in
inclinat;marginea subtire de metal, care prezinta rezistenta si
maleabilitate, poate fi brunisata perfectand inchiderea marginala
si protejand astfel stratul de ciment.
Finisarea marginilor de smalt si a peretilor cavitatii are o
importanta mai mare decat la obturatiile plastice. Adaptarea
marginala corecta si retentia frictionala nu se pot realiza decat
atunci cand suprafata machetata sau amprentata este neteda.
PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE OCLUZALEPrepararea cavitatilor
ocluzale pentru incmstatiile metalice nu se deosebeste mult de cele
pentru obturatii plastice m ceea ce priveste conturul marginal,
forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite. Vor fi ilustrate
doar deosebirile: conformarea peretilor cavitatii si a unghiului
dintre pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).
Retentia este direct proportionala cu adancimea cavitatii si
invers proportionalacuunghiul de divergenta. Imaginile ilustreaza
corelatia dintre cele doua variabile. n prima schema peretii
cavitatii sunt mult prea divergenti. Inlay-ul turnat dupa tiparul 1
cavitatii poate fi inserat pe multiple axe cuprinse intre liniile
AB si CD.n a doua schita peretii AX si CY sunt paraleli, exista o
singura axa de insertie care este paralela cu peretii, dar in
portiunea AB si CD exista inca multiple axe de insertie.Imaginea a
treia este ilustrativa pentru retentia optima: un singur ax de
insertie a incrustatieipetoatalungimeaperetilorVarianta a patra
completeaza ideea precedenta, subliniind importanta lungimii
insertiei. Cavitatea ABCD este mai putin retentiva decat cavitatea
mai profunda XBDY, desi divergenta peretilor este aceeasi la ambele
cavitati.Reprezentarea schematica a axei de insertie.
Unghiul muchiei marginale:unghiul format de peretii cavitatii cu
suprafata dintelui este de obicei de 90-95. Se bizoteaza un unghi
de 45. Bizoul va cuprinde jumatate din grosimea smaltului
Preparareacavitatiiocluzalese realizeaza cu o freza cilindro-conica
aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe suprafata ocluzal.
Dupaces-a inceputexcizia, operatiunea se continua de-a lungul
santului, Central al suprafeei ocluzale. Se includ apoi npreparare
toate anturile existente la nivelul suprafetei ocluzale, realizand
cavitatea cu o adancime de aproximativ 1,5 mm si o latime de
aproximativ 1 mm. Se va evita lezarea crestelor marginale. Apoi se
va netezi peretele pulpar.Frez cilindro-conic
Extensiile moderate de la nivelul santurilor vestibulare si
orale, cat si aspectul specific de coada de randunica' la capatul
mezial, respectiv distal al cavitatii preparate sunt relevate in
figura a. Urmeaza apoi bizotarea muchiei marginale cu un instrument
diamantat in forma deflacara si finisarea cu o freza din carbura de
tungsten de aceeasi forma.(b)
Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie
ocluzala: a- prepararea cavitatii ocluzale; b - prepararea bizoului
ocluzalab
Aceasta schem reprezinta schema unei preparari pentm o
incmstatie metalica ocluzala pe un molar mandibular cu mentionarea
functiilor biomecanice indeplinite
Schema prepararii cavitatii pentru incrustatie ocluzala1. Bizou
ocluzal: integritate marginala.2. Perete vertical: retentie si
stabilitate. 3. Perete pulpar: rezistenta.
16
PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE PROXIMO - OCLUZALE Inrustatiile
proximo-ocluzale se indica lapremolari sau molarice prezintacarii
de marime redusa sau obturatii anterioarecare reclama o restaurare
ce cuprinde doua suprafete: meziala si ocluzalasaudistala si
ocluzala.Incrustatia se confectioneaza din materiale mai rezistente
(aliaje, ceramica, mai rar materiale compozite).
Prepararea cavitatilor ocluzale pentru inlay nu se deosebeste de
prepararile pentru obturatii plastice m ceea ce priveste conturul
marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.
Deosebirile se refera la conformarea peretilor cavitatii si a
unghiului dintre pereti si suprafata dintelui (muchia
marginala).Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi
obtuz, asigurand o divergenta de 5-6. Unghiul format de peretele
cavitatii cu suprafata dintelui este de obicei de 90-95. Se
bizoteaza un unghi de 45.
Prepararea cavitatii de retentie se realizeaza cu o freza
cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe
suprafata ocluzala. Dupa ce s-a inceput excizia, operatiunea se
continua de-a lungul santului central al suprafetei ocluzale,
mentinand intrumentul in directia unde se deplaseaza piesa. Se
urmaresc toate santurile existente la nivelul suprafetei ocluzale,
realizand apoi cavitatea cu o adancime de aproximativ 1,5 mm. O
atentie deosebita trebuie acordata localizarii conturului marginal
al cavitatii. Acesta nu trebuie sa fie situat in zona contactelor
ocluzale. Daca exista vreo incertitudine cu privire la localizarea
acestor contacte, se marcheaza cu hartie de articulatie.
Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie
proximo-ocluzala:a prepararea cavitatii de retentie; b prepararea
cavitatii verticale
Conturul ocluzal trasat este destul de ingust n aceasta etapa.
El va fi extins atunci cand se adauga bizoul ocluzal. n scopul
asigurarii unei stabilitati maxime, peretele pulpar trebuie sa fie
, la o adancime egala si perpendicular pe axa de insertie a
prepararii (a).
Se continua cu conformarea cavitatii verticale care se prepara
neretentiva. Largimea istmului poate fi mai redusa ca la
obturatiile de amalgam, metalul fiind mai rigid. Cavitatea
proximala se extinde vestibular si oral pana in punctul in care se
desfiinteaza contactul cu dintele adiacent. Se creeaza unghiurile
vestibulare si orale pentru a definitiva cavitatea. Muchia dintre
peretele pulpar si parapulpar se bizoteaza pentru a permite o
adaptare corecta(b)
Prepararea pragului gingival la cavitati de clasa a II-a. Pragul
poate fi in unghi drept (a) sau inclinat spre peretele parapulpar
(b). Pragul inclinat, care fornieaza un unglii obtuz cu peretele
parapulpar (c) nu asigura forma de
rezistenta.Peretelegingivalpoatefi conformat n unghi drept cu
peretele pulpar sau putin inclinat inspre interior. n nici un caz
nu va fi inclinat spre exterior pentru a nu prejudicia forma de
rezistenta. Se bizoteaza apoi peretii vestibulari si orali ai
cavitatii verticale cu ajutorul unui instmment diamantat m forma de
flacara. Bizotarea ridica probleme la nivelul peretilor axiali, sub
punctul de contact. Bizoul va fi mai larg folosind discuri de
hirtie. La nivelul peretelui gingival se indica bizotatoare de prag
gingival.
1. Bizou al peretilor axiali:integritate marginala. 2. Istm:
retentie, stabilitate si rezistenta structurala. 3. Bizou ocluzal:
integritate marginala. 4. Cavitate de retentie: retentie,
stabilitate si rezistenta structurala. 5. Cavitate verticala:
retentie, stabilitate si rezisten(a structurala. 6. Bizou gingival:
integritate marginala.Aceasta schem prezinta schema unei preparari
de cavitate de clasa a II-a pentru un inlay la un molar
superior.
Schema unei preparari de cavitate de clasa a II-a pentru inlay
(molar maxilar)
PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE M.O.D.M.O.D.este un termen care
se refera la designul (topografia) cavitatii. Termenul deonlay
M.O.D.desemneaza o incrustatie intra-extra tisulara cu protectie
ocluzala.Cu toate caonlay-ul M.O.D.utilizeaza aproape exclusiv
retentia intracoronara, incorporarea protectiei ocluzale in acest
design il face sa fie si o restaurare extracoronara cu acoperire
partiala.
Retentiautilizataderestaurarile intracoronare este de
tipic',ceea ce tinde sa exercite presiune din centru spre
exteriorul dintelui. Aceasta forta este cea mai mare n cursul
verificarii si cimentarii, dar ea se repeta atunci cand fortele
ocluzale se exercita asupra dintelui. Pentru ca restaurarea sa aiba
succes, ea trebuie sa fie sustinuta de un miez de dentina
sanatoasa, sau trebuie folosite anumite mijloace de distribuire a
fortelor astfel incat sa devina nedistructive pentru tesuturile
dentare restante.Aspectul m forma de ic al inlay-ului creste riscul
la fractura daca nu se protejeaza cuspizii restanti (.12.17.).
Inlay-ul inlocuieste doar stmcturile dentare absente, dar nu
asigura protejarea structurilor restante. Daca dintele necesita o
protectie fata de fortele ocluzale, acea protectie poate fi
obtinuta prin utilizarea unei placari dm aliaj turnat peste
suprafata ocluzala, de aceea vorbim in aceasta situatie de onlay
M.O.D.
Distributia solicitarilor functionale la un inlay M.O.D. (a) si
la onlay M.O.D. (b).
Prepararea cavitatii pentru un onlayM.O.D. Incepe cu
Indepartareavechilor restaurari. Urmeaza prepararea suprafetei
ocluzale astfelincat la nivelul cuspizilor de sprijin sa se obtina
un spatiu fata deantagonisti de 1,5 mm, iar la nivelul cuspizilor
de ghidaj 1 mm.Se utilizeaza in acest scop un instrument diamantat
cilindro-conic cuvarf rotunjit si o freza de carbura de tungsten
cilindro-conica. Seincepe slefuirea suprafetei ocluzale prin
realizarea santurilor deorientare la nivelul cuspizilor si
santurilor principale. Acestea trebuiesa aibe o adancime de 1,5 mm
la nivelul cuspizilor de sprijin si 1,0mm la nivelul cuspizilor de
ghidaj. Slefuirea ocluzala se va realizaprin indepartarea
structurii dentare restante intre santurile deorientare. Freza de
carbura de tungsten cilindro-conica
Reducerea trebuie sa urmareasca contururile originale ale
cuspizilor reproducand fetele inclinate ale suprafetei ocluzale
(a). Apoi se realizeaza santuri de orientare de adancime de 1,5 mm
pe versantele exteme ale cuspizilor de sprijin ce se prelungesc
pana la nivelul care va marca ulterior localizarea pragului
ocluzal. Se finalizeaza reducerea pentru bizoul cuspidului de
sprijin indepartand structura dentara restanta intre santurile de
orientare. Acest bizou larg de pe cuspizii de sprijin va asigura
ogrosimecorespunzatoare metalului (.b). Ulterior se creaza un prag
ocluzal care va marca zona terminala a preparatiei. Aceasta se
realizeaza cu o freza cilindro-conica de carbura de tungsten
urmarind zona terminala a bizoului cuspidului de sprijin.Pragul va
avea o latime de 1 mm si va fi plasat la 1 mm gingival de contactul
ocluzal cel mai decliv.El va fi preparat cu bizou sau in chanfrein
larg (c).
Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD:a fetele de
slefuire reductionala a suprafetei ocluzale; b bizotarea suprafetei
externe a cuspidului de sprijin; c prepararea pragului ocluzal
Istmul, preparat cu pereti netezi si usor divergenti, asigura
rigiditate si intr-o oarecare masura retentie si stabilitate
restaurarii metalice (a)Urmeaza prepararea cavitatilor proximale,
desfiintarea contactului dintre peretii vestibulari si orali cu
dintele adiacent, evazarea peretilor axiali si exprimarea
unghiurilor interne ce le formeaza cu peretele parapulpar
(b)Evazarea peretilor serealizeazadupa terminarea prepararii
cavitatilor proximale, pentru a nu prejudicia retentia m caz de
inversare a succesiunii fazelor. Evazarea se realizeaza cu
instrumente diamantate n forma de flacara sau cu dalti drepte pe
fetele mezio-vestibulare vizibile(c)
Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD:a
preparearea istmului b-prepararea cavitatii proximale; c evazarea
peretilor vestibulari si orali ai cavitatii proximal
De-a lungul pragului gingival al ambelor cavitati proximale se
realizeaza un bizou ingust (cu latime de 0,5-0,7 mm) cu ajutoml
unui instrument diamantat in forma de flacara. Bizoul ar trebui sa
se uneasca cu evazarile de pe peretii vestibulari si orali ai
cavitatii fara a forma neregularitati (a)Zona terminala vestibulara
si orala se bizoteaza pe o latime de 0,5-0,7 mm (b)Conformarea
bizourilor la nivelul unei cavitati preparate pentru un onlay MOD:a
bizou cervical; b bizou vestibulo-oral
Aceasta este schema unei preparari pentru un onlay M.O.D. pe un
premolar maxilar cu mentionarea functiilor biomecanice
indeplinite.1. Cavitate proximala: retentie, stabilitate,
durabilitate.2. Evazare proximala: retentie, stabilitate,
durabilitate.3. Istm: durabilitatea structurilor dentare si
protetice.4. Bizou vestibular: integritate marginala.5. Slefuirea
ocluzala: durabilitate structurala.6. Bizou al cuspidului de
sprijin: durabilitate structurala.7. Prag ocluzal: rezistenta
structurala.8. Bizou al pragului ocluzal: integritate
marginala.Schema prepararii cavitatii pentru un onlay M.O.D.
(premolar superior)
Proectul este realizat de studentul Grupei 3102U.S.M.F. Nicolae
Testemieanu MARCAUAN VICTOR