This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
BURCEA V. MARIN
METODOLOGIA ŞI METODICA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN ŞTIINŢELE
SOCIALE
Introducere............................................................................................................................................3Capitol 2. Conceptul de metodologie în ştiinţele sociale.....................................................................5Capitolul 3. Schema operationala de cercetare..................................................................................13
Elementele schemei de cercetare....................................................................................................13Capitolul 4. Tipuri de cercetări sociologice.......................................................................................20
Consideratii conceptuale despre tipuri de cercetări sociologice.....................................................20Clasificarea cercetărilor..................................................................................................................21
Din ştiinţa sociologică se pot extrage ipoteze de nivel intermediar de generalitate , şi din
acestea ipoteze de lucru testabile prin cercetări empirice. De exemplu: „Toate societăţile cunosc
procese de stratificare socială” este o ipoteză cu un nivel maxim de generalitate. Din aceasta ipoteză
se pot deduce ipoteze de lucru: „în anumite condiţii istorice diferenţele dintre grupurile sociale sunt
mai mici”.
b) experienţa directă. Cunoaşterea realităţii prin contactul nemijlocit îi oferă
cercetătorului posibilitatea de a constata legături intre procese sociale. Septimiu Chelcea ( 1998, p
48) afirma că „în stabilirea legăturilor dintre variabilele cercetate se pleacă de la ceea ce este
<vizibil cu ochiul liber>, evidenţiindu-se diferenţelor <care strigă> pentru ca apoi, pe măsura
cunoaşterii, să căuta diferenţele <care şoptesc>”.
c) Analogia. Unul dintre întemeietorii sociologiei E. Durkheim remarca că analogia
„este singurul mijloc practic de care vom dispune pentru a ajunge să facem lucruri inteligibile” O
ipoteză formulată într-un anumit domeniu al ştiinţei poate să ajute la elaborarea altei ipoteze dintr-o
altă ştiinţă. Vilfredo Pareto prin analogie cu ipoteza din ştiinţele economice despre homo
oeconomicus a emis ipoteza despre homo sociologicus. „Analogismul poate constitui însă un
pericol pentru orice şţtiinţă, în măsura în care poate facilita reducţionismul şi transferul ilegitim al
paradigmei unei ştiinţe la domeniul altei ştiinţe ( S. Rădulescu, 1994, p.10).
Validitatea ipotezelor
Pentru a fi valide ipotezele trebuie să se bazeze pe fapte reale şi să fie verificabile, adică să
utilizeze concepte operaţionale şi să fie specifice - să nu se piardă în generalităţi.
Dupa epistemologul Mircea Flonta ipotezele trebuie să fie enunţuri cu un conţinut nou.
Pentru el o ipoteză este îndrăzneaţă dacă are:
- un înalt grad de generalitate, dacă explică o mare varietate de fapte şi legi ştiinţifice
cunoscute, inclusiv între fapte între care nu s- vazut până acum nicio legătură.
- conţinut bogat, mult peste ce s-a spus până acum;
- descriere strcucturală a lumii, dincolo de aparenţe şi realitatea descrisă de acesată ipoteză;
- dace predicţii despre evenimenlte şi fenomene observabile încă necunoscute.
- îndrăzneală şi caracterul ei riscant sporesc pe măsură ce cresc numărul, varietatea şi
exactitatea acestei predicţii ( Mircea Flonta, 1981, p34- 350.
In opina altor autori ( Adrian Gherasim, 2005, p 24-25) ipotezele se pot formula in termeni
foarte expliciti – ex. Crestea cheltuielilor de publicitate cu 10% conduce spre sporirea volumului de
10
vanzari cu 4% - sau in termeni generali – intensificarea efortului publicitar conduce la cresterea
vanzarilor. O asfel de formulare a ipotezelor „mizeaza pe doua tipuri de efecte pozitive:
1. descopumpunerea problemei de cercetat intr-o serie de subprobleme si de seturi de
intrebari, care conduc mai clar spre tipuri de date necesare, usurand astfel planul
cercetarii;
2. determina cercetatorii sa faca explicite unele probleme implicite, ipotezele ii pot
determina pe acestia sa-si clarifice sau sa-si schimbe unele opinii chiar inainte de a
trece efectiv la realizare cercetarii” ( A. Gherasim, 2005, p.25).
Ipotezele empirice iau forma unor implicatii logice :
*„daca X atunci Y”;
* Cu cat creste ( descreste) X, cu atat creste ( descreste) Y”. Prin ipoteze se pot formula explicatii
cauzale sau functionale.
Modul de formulare a ipotezelor implicata realizarea de tipuri de cercetari specifice pentru a obtine
informatii relevante . De exemplu pentru testarea ipotezei : „ Cu cat pregatirea scolara este mai
inalta cu atat mai frecvent persoanele respective tind sa utilizeze utilizeze metode mai sofisticate de
perfectionare profesionala” poate fi folosita o simpla analiza corelationala pe datel obtinute intr-o
ancheta. In schimb , pentru testarea ipotezei : „ Cu cat creste gradul de expunerea la mesaje
comerciale , cu atat creste si frecventa comportamentului de aceasta factura in randul populatiei”
este nevoie de montarea unui experiment , prin care sa se urmareasca relatia dintre informatia
comerciala si schimbarea atitudinal – comportamentala.
In plus dat fiind specificul ipotezelor , prima are sanse de a fi confirmata pe colectivitati relativ mari
, ceea de-a doua are sanse sa fie confirmata doar pentru anumite grupuri de populatie.
Septimiu Chelcea ( 1998, p. 53) afirma ca elaborarea ipotezelor depinde de o serie de factori, intre
care mentiona: conditiile praxiologice, nivelul de dezvoltare al astiintei si calitatile personale ale
cercetatorului.
11
Capitolul 3. Schema operationala de cercetare
Schema operaţională de cercetare cuprinde totalitatea elementelor ce alcătuiesc o cercetare
sociologică empirică. Este modalitatea pregătitoare a culegerii datelor. Prin schemă domeniul
cercetat este pus în relaţie cu toate componentele considerate a avea semnificaţie pentru cercetarea
unei teme
Elementele schemei de cercetareSchema operaţională de cercetare cuprinde:
1. conceptele
2. dimensiunile
3. indicatorii
4. indicii domeniului cercetat
Paul Lazarsfeld a definit schema operaţională de cercetare a definit schema operaţională ca o
activitate de construcţie a variabilelor şi a spaţiului de atribute pe patru niveluri:
- reprezentarea imagistică a conceptului;
- specificarea dimensiunilor;
- selectarea indicatorilor;
- elaborarea indicilor empirici.
Cercetarea sociologică se realizează ca investigaţiei a realităţii prin concepte, dimensiuni, variabile,
indicatori, indice.
Variabila
În sens restrâns variabila desemnează cantitate. Pe de altă parte variabila desemnează proprietatea
unui proces sau fenomen social de a se schimba, a lua valori diferite, de la un moment la altul, de la
un individ la altul.
Ex: variabile: vârstă, nivel de şcolarizare.
Variabilele pot fi convertite în mărimi cantitative pe când atributele nu dispun de o asemenea
virtute, ele fiind analize calitative. Faptele şi procesele sociale sunt studiate prin analiza cu o
singură variabilă, analiză cu două variabile, prin variabile independente sau variabile dependente.
Variabilele sunt manifeste, direct observabile şi latente- nu pot fi observate direct, însă pot fi
cercetate prin indicatori direct observabili; variabila latentă este esenâială în tehnicile de scalare, în
analize de corelaţie, în examinarea relaţiilor dintre legăturile observate, dintre indicatorii analizaţi.
12
Operaţionalizarea conceptelor este actul de redefinire cu precizie a conceptelor din cercetarea
sociologică.
Faze ale procesului de operaţionalizare a conceptelor:
1. reprezentarea imagistică a conceptului: se extrag din literatură
sau observaţii directe cunoştinţele oportune cercetării, pentru
ca să elaboreze cadrul teoretic semnificativ;
2. realizarea unui raport de corespondenţă între definiţia
nominală şi cea operaţională pentru ca studiul să se facă pe
probleme reale. Operaţionalizarea este dependentă de
specificul domaniului de studiat şi de obiectivele studiului.
Dimensiunile sunt concepte care reflectă un anumit grad de generalitate al unui fenomen sau proces
social studiar şi sunt subordonate unui alt concept cu grad mare de generalitate.
Ceea ce apare ca dimensiune a unui concept mai general într-un context, poate fi concept de
referinţă pentru alte definiţii într-un alt context. O alta accepţiune, folosită în general în gruparea
indicatorilor, este cea de specific/unghi de cercetare a temei ( ex dimensiune economică, socială).
Indicatorii sunt semne observabile şi măsurabile cu ajutorul cărora pot fi caracterizate unităţile
sociale şi calitatile acestora. Un fapt observabil ( tipul de locuinţă ăn proprietate), răspunsul la o
întrebare ( care este profesia dvs.?) sau raportul între două mărimi funcţionează ca indicatori pentru
definirea conceptelor ( de ex. Conceptul de „status social”. I construcţii conceptuale derivate prin
raportarea la un concept sau dimensiune. Indicatorii sociologici realizează unitatea determinărilor
cantitative şi a celor calitative cu care se studiază un anumit domeniu al vieţii sociale.
Indicii sunt esenţa cercetării empirice. Prin indice (index) se înţelege „o variabilă unidimensională
cu r valori pe care sunt ordonate v clase de posibile combinări de caracteristici dintr-un spaţiu de
atribute multidimensional” Mayntz şi colab., 1969, p44, apud S.Chelcea, 1998, p.119. Pentru că
majoritatea conceptelor cu care operam în ştiinţele sociale sunt multidimensionale(ex.status social,
coeziunea grupului, satisfacţiea muncii) se pune problema clasificării unităţilor sociale, a obiectelor
din realitatea concretă, concomitent pe mai multe criterii.
Avem o confuzie între indicatori şi indici. De multe ori sunt folosiţi ca sinonimi, iar rigoarea
sociologică indicii sunt construit prin raportare a unui indicator la altul. El restrânge sfera de
măsurare la esenţa cercetării sociologice.
Ex. 1 indicele (indexul) dezvoltării comunitare calculat de Dorel Abraham, in cadrul raportului
Stiintific „România: Evaluarea şi monitorizarea impactului social. Raportul stadiului baseline.
Ianuarie 2008” elaborat pentru Agenţia Naţională de Dezvoltare a Zonelor Miniere.
13
Scopul calculării este ierarhizarea localitaţilor miniere în funcţie de scorul obţinut pentru fiecare
dimensiune şi pe total. Indicele a fost calculate pe baza unor indicatori colectati de Institutul
National de Statistica.
Faze:
-I-selectare a indicatorilor relevanti pentru calcularea incelui;
- II- gruparea pe dimensiuni a indicatorilor realizati.
Demografici - Mortalitate la 1000 de locuitori- Mortalitate infantilă la 1000 de locuitori- Născuţi vii la 1000 de locuitori
Migraţie - Emigranţi din cauza schimbării permanente a rezidenţei la 1000 de locuitori
- Emigranţi în baza schimbării reşedinţei la 1000 de locuitori
- Imigranţi în baza schimbării permanente a rezidenţei la 1000 de locuitori
- Imigranţi în baza schimbării reşedinţei la 1000 de locuitori
Sociali - Număr de locuitori la un medic- Rata angajarii %- Suprafaţă locuibilă/locuitor- Nr. persoane pe locuinţă
Culturali (educaţionali)
- Copii înscrişi în grădiniţe la 1000 de locuitori- Elevi înscrişI în scoli la 1000 de locuitori- Elevi înscrişi în şcoli pe cadru didactic
Alţii - Numar posturi telefonice la 1000 de locuitori- Lungimea retelei de distrib a apei potabile la 1.000
locuitori- Lungimea retelei de canalizare la 1.000 locuitori- Lungimea retelei de distrib a gazelor la 1.000 locuitori- Suprafaţă arabilă la zona agricolă %
- III- calcularea indicatorilor;.
- IV- rescalarea unor indicatori în vederea asigurării sensului logic ascendent, astfel încât valoarea
maximă să reprezinte situaţia cea mai favorabilă
- V- normalizarea(standardizarea) fiecărui indicator. Scopul normalizării este posibilitatea
compatibilizării datelor pentru prelucrarea unitară. Pentru a realiza evaluarea fiecărei localităţi în
funcţie de scorul lor de dezvoltare comunitară, valoarea fiecărui indicator a fost normalizată
(standardizată) prin abaterea faţă de valoarea minimă (prin formula utilităţii maximale).
Aşadar,în primul rând datelor li s-a asigurat comparabilitatea prin situarea lor pe un interval de la 0
la 1.În al doilea rând, s-a urmărit ca toate datele, pentru fiecare indicator să fie distribuite pe o scală
cu un continuum de la negativ la pozitiv.
14
- VI- calcularea scorului dezvoltării localitatilor, pe dimensiuni şi apoi pe total.
În final, toate cele 6 ierarhii de localităţi în funcţie de scorurile obţinute pe cele 5 dimensiuni
şi pe total au fost clasificate în trei grupuri sau tipuri de comunităţi: o treime cu dezvoltare
comunitară peste medie, o treime cu dezvoltare la medie şi o treime cu dezvoltare comunitară sub
medie. Modalitatea cea mai întâlnită de reprezentarea indicelui este cea sub horma de harta.
Anexă : Nomenclatorul indicatorilor din baza de date pe localităţi colectaţi de Institutul Naţional de
Statistică
DIMENSIUNE/IndicatoriECHIPAREA TERITORIULUISuprafata totala - haLocuinte existente - total - numarLocuinte in proprietate majoritara de stat - numarLocuinte in proprietate majoritar privata - numarSuprafata locuibila - total mpSuprafata locuibila - prop. majoritara de stat- mpSuprafata locuibila - prop.majoritar privata - mpLungimea strazilor orasenesti - total - kmLungimea strazilor orasenesti modernizate - kmLung. simpla a retelei de distrib a apei potabile - kmLungimea simpla a retelei de canalizare - kmLung. simpla a cond..de dist. gazelor naturale -km.Numarul tramvaielor in inventarNumarul troleibuzelor in inventarNumarul autobuzelor in inventarPOPULATIAPopulatia totala - la 1.VII.(stabila)Populatia la 1.VII. - femeiPopulatia cu domiciliul in localitate la 1.VII.Nascuti viiDecedati - totalDecedati sub un anStabiliri de domiciliu in localitatePlecari cu domiciliul din localitateStabiliri de resedinta in localitate la 31.XII.Plecari cu resedinta din localitate la 31.XII.FORTA DE MUNCASalariati - total - numar mediuNumar mediu salariati in agriculturaNumar mediu salariati in industrie - totalNumar mediu salariati in industria extractivaNumar mediu salariati in industria prelucratoareNr mediu sal. in energie electrica si term,gaze si apaNumar mediu salariati in constructiiNumar mediu salariati in comertNr.mediu sal in transp si postaNr.mediu sal in activ. financiare, bancare si de asigNumar mediu salariati in administratie publicaNumar mediu salariati in invatamintNr.mediu sal. in sanatate si asistenta sociala
15
INVATAMINTUnitati de invatamint - totalGradinite de copiiScoli din invatamintul primar si gimnazialLiceeScoli de arta si meseriiScoli de maistriScoli postlicealeInstitute de invatamint universitarInstitute de invatamint universitar-sector publicInstitute de invatamint universitar-sector privatCopii inscrisi in gradiniteElevi inscrisi - totalElevi inscrisi in invatamint primar si gimnazialElevi inscrisi in invatamint primarElevi inscrisi in invatamint gimnazialElevi inscrisi in invatamint licealElevi inscrisi in invatamantul de arte si meseriiElevi inscrisi in invatamint de maistriElevi inscrisi in invatamint postlicealStudenti inscrisiStudenti inscrisi - sector publicStudenti inscrisi - sector privatPersonal didactic - totalPersonal didactic in invatamint prescolarPersonal didactic in invat. primar si gimnazialPersonal didactic in invatamint primarPersonal didactic in invatamint gimnazialPersonal didactic in invatamint licealPersonal didactic in invatamant de arte si meseriiPersonal didactic in invatamint de maistriPersonal didactic in invatamint postlicealPersonal didactic in invatamint universitarPersonal didactic in invat. universitar-sector publicPersonal didactic in invat. universitar-sector privatSali de clasa si cabinete scolareLaboratoare scolareAteliere scolareCULTURA SI ARTATeatre si institutii muzicale - total - numarBiblioteci - total - numarBiblioteci publice - numarAbonamente la radio - numarAbonamente la televiziune - numarOCROTIREA SANATATIIPaturi in spitale - sector public - numarPaturi in spitale - sector privat - numarPaturi in sanatorii TBC - sector public - numarPaturi in preventorii - sector public - numarPaturi in crese - sector public - numarMedici - sector public - persoanedin total:Medici de familie-sector public-persoaneMedici - sector privat - persoanedin total:Medici de familie-sector privat-persoane
16
Stomatologi - sector public - persoaneStomatologi - sector privat - persoaneFarmacisti - sector public - persoaneFarmacisti - sector privat - persoanePersonal mediu sanitar - sector public - persoanePersonal sanitar mediu - sector privat - persoaneSpitale - sector publicUnitati medico-sanitare - sector publicSanatorii TBC - sector publicPreventorii - sector publicSanatorii balneare - sector publicDispensare medicale - sector publicCabinete medicale scolare - sector publicCabinete medicale studentesti- sector publicCabinete medicale individuale- sector publicSocietate medicala civila- sector publicFarmacii - sector publicPuncte farmaceutice - sector publicPoliclinici - sector publicCentre de diagnostic si tratament- sector publicCentre medicale de specialitate- sector publicAmbulatorii de specialitate- sector publicAmbulatorii de spital- sector publicCabinete stomatologice individuale- sector publicSocietate stomatologica civila medicala-sect.publicCabinete medicale de specialitate individ.-sect.publicSocietate civila medicala de specialitate-sect.publicCentre de sanatate - sector publicCrese - sector publicCentre de transfuzie sanguina - sector publicSpitale - sector privatCabinete medicale de specialitate- sector privatCabinete stomatologice - sector privatLaboratoare medicale - sector privatLaboratoare de tehnica dentara - sector privatFarmacii - sector privatPuncte farmaceutice - sector privatPoliclinici - sector privatDepozite farmaceutice - sector privatCentre medicale - sector privatCabinete medicale de familie - sector privatAGRICULTURASuprafata agricola dupa modul de folosinta - haSuprafata arabila - haSuprafata - livezi si pepiniere pomicole - haSuprafata - vii si pepiniere viticole - haSuprafata - pasuni - haSuprafata - finete - haINVESTITII - CONSTRUCTIILocuinte terminate - total - numarLocuinte terminate din fondurile publice - numarLocuinte terminate din fonduri private - numarLocuinte terminate din fondurile populatiei - numarTURISM, ODIHNA SI TRATAMENT
17
Unitati de cazare - (total) numarLocuri in unitati de cazare - (total) numarHoteluri - numarLocuri in hoteluri - numarCampinguri - numarLocuri in campinguri - numarHanuri si moteluri - numarLocuri in hanuri si moteluri - numarCabane - numarLocuri in cabane - numarVile turistice - numarLocuri in vile turistice - numarTabere de elevi si prescolari - numarLocuri in tabere de elevi si prescolari - numar
18
Capitolul 4. Tipuri de cercetări sociologice
Consideratii conceptuale despre tipuri de cercetări sociologice
Trebuie să facem câteva precizări terminologice. Avem mai mulţi termeni care desemnează
activitatea de invesstigare concretă a realităţii:
- cercetarea sociologică empirică;
- ancheta sociologică;
- investigaţia sociologică;
- sondaj.
Cercetarea sociologică este activitatea de recoltare şi prelucrare a informaţiilor obiectiv verificate,
în vederea formulării de explicaţii ştiinţifice la procesele şi fenomenele sociale.
Cercetarea sociologică empirică se realizează prin observarea directă a realităţii prin aplicarea unor
metode şi tehnici specifice de obţinere a informaţiilor – ancheta, experimentul, chestionarul etc. –
de prelucrare a lor – corelaţii, teste de semnificaţie statistică.
Când cercetarea sociologică empirică are doar scop explorator sau o ampoare mai redusă ea este o
investigaţie sociologică.
Ancheta sociologică este metoda de culegere a informaţiilor prin studiul realităţii sociale prin
chestionare şi interviu. Ancheta sociologică are un grad relativ scăzut de control al cercetătorului
asupra variabilelor analizate. Pentru acoperirea acestora se apelează la studiul documentelor şi la
observaţia ştiinţifică.
Termenul de „sondaj” este sinonim cu cel de „cercetare selectivă” sau de „eşantionare”. Sondaj este
metodă(tehnică) de investigare pe baza unui eşantion; sondajul este specie a anchetei sociologice.
Aşadar ancheta sociologică se distinge de alte tipuri de cercetare prin:
- utilizarea chestionarului şi interviului în recoltarea informaţiilor;
- nerecurgerea la experiment;
- spre deosebire de sondajul de opinie ea urmăreşte cunoaşterea aspectelor subiective (opinii,
atitudini, aspiraţii, interese) şi obiective (condiţii de viaţă, venituri etc.) şi nu recurge
întotdeauna la eşantionare.
Ancheta sociologică are multe afinităţi cu anchetele din alte domenii: juridic, antropologic,
istoric, asistenţa socială unde se aplelează la tehnica interogării, intervievării cu scopul obţinerii
unor informaţii.
19
Ex. Ancheta penală urmăreşte cunoaşterea de la inculpat, victimă şi martori a cauzelor,
motivelor şi contextelor în care s-a săvârşit o infracţiune, pentru ca în temeiul să se adopte o
hotărâre.
Ex. Ancheta antropologică se refera la interogarea unor grupuri de oameni cu privire la
manifestarea tradiţiilor şi a obiceiurilor specifice unei comunităţi umane.
Ancheta sociologică obţine informaţii despre opiniile, atitudinile, interesele, opţiunile indivizilor
despre procesele sociale ce au loc în grupuri sau în structuri organizaţionale.
În toate celelalte scopul este de a reduce la minimum dimensiunea subiectivă şi de aceea nu sunt
interogate interesele sau opţiunile ci numai ceea ce ei cunoesc despre un fapt sau proces
antropologic sau istoric.
Clasificarea cercetărilor1. după scopul cercetărilor socio-umane
a. Cercetări descriptive, se axează pe descrierea ralităţiii sociale.
Ex cercetării monografice orientate cu precădere de sintetizarea informaţiilor despre o unitate
socială.
Concluziile unei astfel de cercetări sunt comentarii statistice la structurarea răspunsurilor
subiecţilor la diferiţi itemi.
b. cercetările explicative, verifică relaţiile dintre fenomenele cercetate.
ex. Cum influenţează nivelul veniturilor comportamentul poliţiei; ce relaţii există între mediuş
rezidenţial şi opţiunile politice.
Investigarea acestor răspunsuri înseamnă a da un răspuns la cauzele care determină manifestarea
unor comportamente politice sau examinarea unor anumite opţiuni politice.
Aşadar studiul empiric nu se opreşte la simpla descriere a faptelor, fenomenelor şi proceselor
legate de tema menţionată, ci el urmăreşte descifrarea cauzelor existenţei lor.
În practică se întâlnesc cercetări deopotrivă descriptive şi explicative.
Orice cercetare explicativă se bazează indubitabil pe un demers descriptiv pentru că numai
astfel ea poate să ofere explicaţii la fapte şi procese bine delimitate.
Cercetările explicative urmăresc testarea ipotezelor iar cele descriptive sau informaţii necesare
formularea ipotezelor.
Ex studiind clasa managerială o vom descrie pentru a cunoaşte componentele ei, programele
economice, motivaţiile pentru activitatea economică. Din datele obţinute putem să formulăm o
ipoteză privind relaţia dintre eficienţa acţiunii manageriale a unor categorii de manageri şi
experienţe lor economică, ipoteză ce va fi testată de o cercetare explicativă.
20
2. După importanta ipotezelor testate: cercetări fundamentale si cercetări aplicative
Cercetări fundamentaleAcestea urmăresc cunoaşterea legităţii de producere a faptelor, fenomenelor şi proceselor
sociale. După cum aprecia Kuhn (1976) „determinarea faptului semnificativ potrivirea faptelor
cu teoria şi articularea teoriei” sunt componente ale cercetării fundamentale.
Cercetările fundamentale în ştiinţele socio-umane studiază structura societăţii, relaţiile sociale.
Scopurile: cercetării fundamentale:
a) stabilirea acordurilor dintre teorie şi societate
Asemănător ştiinţelor naturii, teoriile socio-umane nu pot fi testate direct pentru a verifica acordul
acestora cu faptele şi de aceea cercetătorii se opresc la ipoteze cu nivel mediu de generalitate şi la
ipoteze de lucru.
Ex teoria grupurilor (apud Chelcea, 1998, p. 140 – 141) a fost iniţiate de Şcoala de la Chicago. S-a
dezvoltat apoi un număr de teorii cu nivel mediu de generalitate cu privire la normele de grup,
conformare şi devianţa, schimbarea normelor de grup. Cu timpul s-a ajuns la un acord mai mare
între teoria grupurilor şi realitatea socială a grupului.
b) eliminarea ambiguităţilor şi clarificarea problemelor.
De fapt a pune în discuţie relaţia dintre atitudini şi comportamente. Prin cunoaşterea atitudinilor se
pot prezice comportamentele celor studiaţi.
Experienţa sondajelor preelectorale şi exit poll-urile confirmă legătura dintre atitudinile politice şi
comportamentul de vot. Gallup Raport 1936 – 1984 – sublinia ca sondajele politice prelelectorale
au avut o abatere 2,1% faţă de rezultatele votului.
Cercetări aplicativeSunt cercetări realizate cu scopul precis de răspuns la o comandă socilaă sau la cunoaşterea unor
probleme concrete.
21
Capitolul 5. Fazele cercetării sociologice
Schema unui plan de cercetare sociologică şi operaţiunile pe etape
1. definirea şi delimitarea problemei cercetate
Aici cercetătorul:
- operaţionalizează conceptele eferente temei;
- selectează subiectele ce merită să fie studiate ştiinţific.
Deci, se formulează obiectivele şi scopul cercetării.
2. Documentarea în literatura de specialitate este oportună pentru a nu repeta greşelile altora
şi pentru a nu repeta ceea ce s-a mai studiat şi de alţii..
3. Formularea ipotezelor este faza în care investigatorul aşează relaţiile dintre variabile într-o
formă care permite măsurarea prin fapte semnificative, observabile. O cercetare poate să
testeze, în funcţie de tema şi obiective, mai multe ipoteze.
4. stabilirea eşantionului (lotului) de cercetat. Din populaţia totală se selectează, conform unor
criterii statistice, un număr de persoane considerate reprezentative ce urmează a fi subiecţii
cercetării.
5. stabilirea metodologiei şi a tehnicilor de cercetare . Practic ele sunt decise după parcurgerea
primelor patru faze întrucât în raport de temă, ipoteză şi eşantion sunt stabilite metodele.
Înainte de aplicarea acestora este nevoie de o pretestarea, pentru a cunoaşte mai exact
virtuţile şi limitele lor, pe care apoi să le perfecţionezi, pentru îndeplinirea mai bună a
scopurilor şi obiectivelor propuse.Urmare a pretestării se finalizează, se definitivează
metodologia şi tehnicile de cercetare.
6. Recoltarea datelor în conformitate cu planul de cercetare
Accentul deosebit este pus pe respectarea cerinţelor, pe selecţia subiecţilor pentru interviu.
7. Prezentarea datelor şi comentarea lor trebuie să fie completă şi clară. Expunerea trebuie
însoţită de scurte comentarii care su rostul de a le ordona şi a le face accesibile.
8. Interpretarea datelor cercetării se realizează în scopul analizei empirice în raport cu cadrul
teoretic, în funcţie de problematica investigată şi de ipoteze.
Interpretarea înseamnă formularea de explicaţii la situaţiile desprinse din cercetarea
empirică, care trebuie să demonstreze condiţiile de manifestare a relaţiilor de determinare
între procesele sau fenomenele care fac obiectul investigaţiei. Evident că trebuie comparate
cu date sau informaţii din alte cercetări.
22
9. Concluziile sintetizează principalele date şi idei ce s-au conturat pe parcursul cercetării şi
din interpretare; ele trebuie să concise, clare, în concordanţă cu tema şi scopul cercetării.
Una sau maui multe concluzii vizează în mod necesar ipoteza sau ipotezele cercetării şi
trebuie să consemneze dacă ele s-au confirmat sau infirmat prin cercetare.
10. Evaluarea utilităţii investigaţiei încheie raportul de cercetare
În această etapă este prezentă modalitatea de valorificare a rezultatelor şi concluziilor
cercetării. Printre cele mai întâlnite modalităţi de valorificare enumerăm:
o sugestii pentru optimizarea domeniului cercetat, pentru instituţiile care gestionează
problemele semnalate de o investigaţie empirică;
o publicarea în reviste de specialitate, elaborarea de cărţi sau de comunicări ştiinţifice;
o stimularea unor cercetări care să adâncească problematica respectivă;
Soluţiile preconizate trebuie să fie concrete, cu trimitere la procese şi fapte sociale reale
pentru ca numai astfel ele ar putea fi valorificate.
Regulile cercetării sociologice1. prioritatea faptelor în raport cu opiniile subiecţilor. Un studiu sociologic este valid daca a
pornit de la fapte, de la cercetarea lor pe teren cu ajutorul tehnicilor adecvate ale observaţiei,
experimentului, anchetei. Sociologul Armand Cuvillier formulează regula concretului. El a
subliniat faptul că sociologia nu este o metafizică a societăţii, ci o ştiinţă experimentala a
faptelor sociale. Prima regula este est eprin urmare, aceea de a pleca de la concret.
2. unitatea dintre teoretic şi empiric, dintre principii, legi şi fapte. În cazul acestei acestei se
aplică riguros cerinţa celor trei nivele ale oricărei investigaţii sociologice: operaţionalizarea
conceptelor, ancheta de teren, conceptualizarea datelor culese.
3. regula setului de tehnici . Potrivit căreia orice investigaţie sociologică presupune utilizarea
mai multor tehnici şi instrumente de cercetare. Nici o investigaţie sociologică nu poate duce
la rezultate satisfăcătoare dacă s-a sprijinit pe datele oferite de o singura tehnică de cercetare
, oricât de perfecţionată ar fi aceasta.
4. regula cercetării interdisciplinare şi a perspectivei zonale; adică studiul trebuie abordat din
mai multe perspective/discipline şi trebuie încadrat într-un context mai larg.
5. regula ignoranţei conştiente; sociologul trebuie să ia drept principiu sentimentul că nu ştie
nimic despre acestea, despre caracteristicile lor şi despre cauzele de care depind.
6. regula obiectivităţii. Emil Durkheim a atras atenţia asupra obiectivităţii pe care trebuie s-o
aibă datele şi informaţiile sociologice recoltate din teren: „faptele sociale trebuie tratate
drept lucruritratat, adică trebuie să li se recunoască obiectivitatea, adică existenţa reală în
23
afara existenşei reale în afara conştiinţei individuale” afirma el ]n regulile metodei
sociologice.
7. Regula determinării faptelor sociale a obiectului sociologic formulată de Armand
Cuvillier.Urmărind studiul faptelor, regula obiectivităţii impune delimitarea şi definirea lor
cât mai exactă a structurii şi raporturilor dintre ele. Determinarea domeniului şi a obiectului
de cercetare este mult mai necesară în sociologie decât în alte ştiinţe deoarece cunoaşterea
comună şi „noţiunile vulgare” sunt insuficiente cunoaşterii sociologice.
8. Regula totalităţii solidare se referă la necesitatea studiului tuturor elementelor constitutive
ale obiectului de cercetat.
9. Regula respingerii sociologiei spontane, adică a sociologiei care dă sentimentul
familiarităţii, făra a da şi cunoaşterea fenomenelor. Sociologul trebuie să depăsească
prenoţiunile şi ideile preconcepute.
10. regula utilizării metodelor şi tehnicilor obiective în studiul fenomenelor sociale, derivată de
obicei din regula priorităţii faptelor şi din regula obiectivităţii domeniului cercetat.
11. regula cercetării cauzale cu prioritate faţă de cercetarea funcţiilor sau a altor dimensiuni ale
domeniului sau fenomenului.
12. regula subordonării obiectivelor cercetării sarcinilor şi obiectivelor practice ale
colectivităţilor umane investigate. Este vorba despre regula eficienţei practice a investigaţiei.
În acest scop, echipele de cercetare vor colabora permanent cu reprezentanţi ai autorităţilor
locale.
24
Capitolul 6 Chestionarul în cercetarea sociologică
6.1. Ce este un chestionar de cercetare ştiinţifică
Chestionarul (după S. Chelcea, 1975, p. 140, Dicţionarul de Sociologie, Zamfir şi Vlăsceanu) de
cercetare reprezintă o tehnică şi, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr- un
ansamblu de întrebări scrise şi, eventual imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin
administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea
persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. Deci, succesiune de
întrebări sau imagini fixate în scris, grafic, combinarea este logică dar şi psihologică.
Implicit sau explicit nu există chestionar care să nu pornească de la ipoteze mai mult sau mai
puţin clar conturată. Ex De unde cumpăraţi pâine? Cu excepţia întrebările: De ce? În toate se
reflectă poziţia teoretică, ideologică, reprezentările, întrebările şi *??autorului.
6.2. Clasificarera întrebărilor, după forma întrebărilor
1. chestionare cu întrebări închise
2. chestionare cu întrebări deschise
Cele închise sunt:
- variante de răspuns dihotomice: – da/nu ;
- cu mai multe variante precodificate de răspuns;
- -variante de răspuns scalate. Pentru corectitudinea întrebărilor se oferă aceleaşi număr de
variante de răspuns pozitive şi negative
6.3. Clasificarea chestionarului, după funcţia întrebărilor
1. introductive, de contact sau de „spart gheaţa”
2. întrebări de trecere sau tampon;
3. întebări filtru
4. întrebări bifurcate
5. „de ce”;
6. de control
7. întrebări de identificare
**
1. Întrebările introductive – au rolul de a „încălzi” atmosfera, de a da subiectului sentimentul
de încredere în anchetator şi în el însuşi;
25
Nu vizează date personale
Nu vizează lucruri complicate – direcţia
Se recomandă să fie închisă (De ce?) pentru a răspunde fără mare efort.
Nu se recomandă întrebări factuale la început, începi direct cu problema.
2. Întrebări de trecere – au scopul de a marca în structura lor apariţia unei noi grupe de
întrebări.
Se stabileşte cadrul referenţial pentru răspunsuri şi se încearcă a se motiva aceste răspunsuri.
În chestionar avem o înlănţuire de stimuli intercondiţionat. Acţiunea unuia dintre aceşti stimuli
este pregătiră de acţiunea stimulului anterior.
Întrebările de trecere reprezintă momente de destindere în cadrul chestionarului şi duc la
concentrarea atenţiei subiectului asupra problemelor ce urmează a fi studiate.
Ex
3. Întrebările filtru
Au o funcţie contrară întrebărilor de trecere: ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la
întrebările succesive, reprezentând în acelaşi tip un control al calităţii răspunsului.
Foarte adesea interesează opiniile unei anumite categorii de populaţie.
Ex
4. Întrebări bifurcate – interesează opinile tuturor, dar segmentate pe opţiuni „pro” sau
„contra”.
Ex
Construirea unor întrebări bifurcate este foarte utilă când între sensurile „pro” şi „contra” ale
unor opinii se intercalează serii de întrebări ce ar îngreuna, din partea subiectului şi a
operatorului de anchetă urmărirea logicii chestionarului.
5. Întrebările „De ce?” au funcţia de a provoca explicaţii în raport cu diferitele opinii explicate.
Atenţie: sunt nelipsite din chestionare sunt un exemplu elocvent de imprecizie.
Se justifică opinia afirmată anterior, dardin perspectiva primului argument care-ii vine în minte.
Soluţia constă în precizarea contextului în care este folosită întrebarea.
Ex De ce folosiţi ...
6. Întrebările de control nu aduc informaţii noi, ci verifică fidelitatea consistenţa opiniei
exprimate
ex peste 10 ani rolul cunoştinţelor legate de folosirea PC în ocuparea unui loc de munc va fi 1.
mult mai mare 2. mai mare 3. ca şi astăzi 4. mai mic 5. mult mai mic 9. NS
dacă se aşteaptă fidelitatea faţă de această opinie este probată de o întrebare de control.
26
Credeţi că peste 10 ani cunoştinţele de PC vor juca un rol mult mai însemnat în ocuparea unui
loc de muncă? 1. da 2. Nu 3. NS
Întrebările de control dau asigurări asupra faptului dacă subiecţii au înţeles exact sensul
întrebărilor.
7. intrebarile de clasificare ( de identificare) servesc la analiza raspunsurilor din chestionar.
Este bine ca aceste intrebari privind : sexul, varsta, nivelul de instructie, situatia profesionala,
etc sa incheie chestionarul
6.4 Reguli în formularea întrebărilor
* Grijă pentru formularea întrebărilor – un singur înţeles
* De regulă se merge pe un număr de întrebări concrete, specifice decât una generală.
* De reţinut :răspunsurile trebuie analizate prin prisma întrebării, iar formulări diferite sau
răspunsuri diferite.
* Formularea întrebărilor trebuie să fie clară, simplă, fără înflorituri stilistice, gramatical
* Mai bine înţeleasă dacă ea este pozitivă...capcana dublei negaţii
* Menajarea amorului propriu al subiectului prin utilizarea optativului
* Dacă o atitudine este social neacceptată trebuie fîcută aluzie că există
27
Capitolul 7. Interviul sociologic
Tehnici de interviu sociologic
1. Interviul structurat sau directiv
O listă de întrebări precisă, a căror formulare şi ordine sunt prestabilite.
- serveşte uneori ca substitut al chestionarului. Datorită faptului că oferă contactul personal,
discuţia directivă este mai atrăgătoare decât chestionarul, cu o rată mai mare de răspuns.
- este de preferat chestionarului când dorim să verificăm cum înţeleg participanţii întrebările ce
le sunt puse.
- se alege acestă tehnică dacă tematica este foarte precisă, operaţionale la un nivel ridicat şi dacă
indicatorii diferitelor variabile au fost deja validate anterior.
- va fi preferabilă altor metode de interviu atunci când intervievatorii de care dispunem le
lipseşte experienţa.
2. interviul semistructurat
- probabil cea mai utilizată tehnică de interviu în cercetare ;se situează la mijloc între dicuţiile
standardizate şi cele non-directive;
intervievatorul dispune de un ghid structurat în funcţie de fluxul conversaţional şi al reacţiilor
interlocutorului;
rolul intervievatorului va fi acela de a focaliza discuţia pe tematicile studiate, punând întebări
adecvate în momente precise.
3. interviul liber sau non-directiv
doar tematica serveşte doar ghid „a priori”. Cele ce vor orienta atitudinile şi întrebările
acestuiavor fi mai mult dinamica interacţiunii şi fluxul conversaţional.
Totuşi cercetătorul trebuie:
- să formuleze şi să descrie problematica pe care o va investiga;
- tipul optim de acţiune ce trebuie stabilit în cursul interviului (rolul de intervievator şi de
intervievat, spaţiul acordat afectivităţii);
- să reflecteze asupra genului de informaţii pe care va trebui să le obţină de la interlocutor.
4. Discuţia exploratorie
- tehnică utilizată pentru a completa lectura făcută în legătură cu o temă de cercetare;
se adresează experţilor în domeniu, actorilor vizaţi de publicul ţintă şi unor persoane din publicu
ţintă;
28
scopul: spre un nou chestionar şi spre descoperirea de saspecte ale problematicii ignorate până
acum.
Pregătirea ghidului de interviu
Ghidul de interviu – un instrument capabil să producă toate informaţiile necesare pentru a testa
ipotezele cercetării.
1. partea introductivă prealabilă a interviului
2. cea consacrată elementelor de descriere a participantului
3. criteriile includerii în eşantion
4. lista întrebărilor
Partea introductivă – crucială determină motivaţia iniţială a subiectului de a participa la
discuţie; să confere încredere; să prezinte:
- intervievatorul şi comanditarul cercetării;
- tipul de informaţie ce urmează a fi obţinut şi scopul ei;