Mrturia unei lumânri ÄM-ai aprins i v uitai gânditori la lumina mea.Simii bucurie în suflet? În Mod sigur eu m bucur, pentru c am un sens, numai când ard. Nu sunt trist, chiar dac, arzând, am devenit mai mic. De fapt eu am doar dou posibiliti: Prima, e s rmân întreag. Asta ar însemna s nu fiu aprins i atunci nu m micorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul. A doua, ar fi s rspândesc lumina i cldur i, prin asta, s m druiesc chiar pe mine însmi. Asta e mult mai frumos, decât s rmân rece i fr rost. i voi, oamenii, suntei la fel. Când trii numai pentru voi, suntei lumânarea neaprins, care nu i-a împlinit rostul. Dar dac druii lumina i cldur, atunci avei un sens. Pentru asta trebuie s dai ceva: iubirea, adevrul, bucuria, încrederea i dorurile pe care le purtai în inim. S nu v temei c devenii mai mici! Asta e o iluzie. Înluntrul vostru e mereu Lumina. Gândii-v, cu pace în suflet, c suntei ca o lumânare aprins. Eu sunt doar o simpl lumânare aprins. Singur, luminez mai puin. Dar când suntem mai multe împreun, lumina i cldur sunt mai puternice.