UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Cu titlu de manuscris CZU: 336.71:336.77(478+100) GHEORGHE BUNESCU MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN BĂNCILE COMERCIALE Specialitatea 08.00.10. – Finanţe; monedă; credit Teză de doctor în economie Conducător ştiinţific: Igor Enicov, conf. univ., dr. hab. în economie _______________ Autor: Gheorghe Bunescu________________ CHIŞINĂU – 2008
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris CZU: 336.71:336.77(478+100)
GHEORGHE BUNESCU
MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN BĂNCILE COMERCIALE
Specialitatea 08.00.10. – Finanţe; monedă; credit
Teză de doctor în economie
Conducător ştiinţific:
Igor Enicov, conf. univ., dr. hab. în economie _______________
Capitolul 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND NOŢIUNEA DE RISC ....................... 11
1.1. Riscul în diferite domenii de activitate umană .................................................................... 12
1.2. Neajunsurile definiţiilor contemporane ale noţiunii de risc............................................... 16
1.3. Abordarea model – baza teoretică a definirii noţiunii de risc............................................ 17
1.4. Direcţiile de dezvoltare a managementului riscului din punctul de vedere al abordării model................................................................................................................................................. 35
Capitolul 2. ABORDĂRILE CONTEMPORANE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ .......................................................................... 38
2.1. Riscuri în activitatea bancară................................................................................................. 38
2.2. Cerinţele BNM privind managementul riscurilor şi aplicarea lor în Republica Moldova39
2.3. Cerinţele CSBB şi aplicarea lor în ţările dezvoltate............................................................. 43
Capitolul 3. MODELUL ACTIVITĂŢII BANCARE ŞI RISCURILE AFERENTE ........ 69
3.1. Condiţiile de identificare a riscurilor bancare .................................................................... 69
3.2. Business-planul – modelul activităţii utilizat de conducerea băncii.................................. 70
3.3. Modelul general dinamic al proceselor bancare şi riscurile aferente ............................... 74
faptul că insolvabilitatea clienţilor retail este ocazională şi mai puţin depinde de ciclul economic,
comparativ cu insolvabilitatea corporativă. Aceşti debitori nu sunt legate puternic unul de altul.
61/124
Astfel curba pierderilor nu se abate foarte mult de la nivelul pierderilor aşteptate – curba depinde
relativ puţin de starea economiei, în comparaţie cu cea a clienţilor corporativi.
Corelaţia activelor este reflectată în formulele Basel II privind calcularea cerinţelor faţă de capital.
Portofoliul de credite conţine mai multe instrumente cu maturitatea diferită. Atât intuiţia, cât şi
practica demonstrează că creditele pe termen lung sunt mai riscante decât cele pe termen scurt.
Rezultă că cerinţele faţă de capital trebuie să crească în funcţie de maturitate. Ajustarea la
maturitate poate fi interpretată ca anticiparea cerinţelor faţă de capital adiţionale din cauza
diminuării rating-ului clientului. Diminuarea rating-ului este mai probabilă în cazul creditelor pe
termen lung şi ca urmare cerinţele faţă de capital anticipate vor fi mai mari decât în cazul creditelor
pe termen scurt.
Ajustarea la maturitate, din punct de vedere economic, poate fi explicată ca o consecinţă a evaluării
de piaţă a creditului. Creditele cu PD mai mare au valoarea de piaţă actualizată mai scăzută decât
creditele cu PD relativ mai mic şi cu aceeaşi valoare nominală. În cazul dat, investitorii ţin cont de
pierderile aşteptate, la fel şi cu coeficienţii de discontare diferiţi ajustaţi la risc.
Efectul maturităţii se bazează pe potenţialul diminuării rating-ului clientului şi diminuarea valorii de
piaţă a creditului.
Efectele maturităţii sunt mai puternice în cazul PD relativ mici, deoarece debitorii respectivi au un
potenţial mai mare în ceea ce ţine de diminuarea rating-ului decât debitorii cu PD deja mare.
Luând în considerare cele expuse, metodele de ajustare la maturitate propuse de Comitetul Basel
reprezintă funcţia atât de la maturitate, cât şi de la PD, şi pentru PD relativ mai mici ajustarea este
relativ mai mare.
Forma de ajustare la maturitate propusă de Basel se bazează pe aplicarea unui model privind riscul
de credit asemănător cu KMV Portfolio Manager. Modelul dat consideră aceeaşi solvabilitate a
băncii şi aceleaşi corelaţii între active, precum şi modelul ASRF utilizat de Basel. Mai mult ca atât,
prima pentru risc a fost utilizată în scopul obţinerii structurii de timp a PD (probabilitatea şi
mărimea modificării PD). Această structură de timp descrie probabilitatea migrării debitorului dintr-
un rating într-un alt rating o anumită perioadă de timp. Aşadar, ea este necesară pentru modelarea
62/124
migrării debitorului şi pentru obţinerea ajustării la maturitate. Rezultatul modelului riscului de
credit KMV Portfolio Manager este demonstrat în forma tabelară care indică VaR aferent unor
rating-uri şi maturităţii.
Tabelul 2.3.3.1. VaR aferent anumitelor rating-uri şi maturităţi
Maturitate Gradul de PD Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 1 VaR (1,1) VaR (1,2) VaR (1,3) VaR (1,4) VaR (1,5) 2 VaR (2,1) VaR (2,2) VaR (2,3) VaR (2,4) VaR (2,5) 3 VaR (3,1) VaR (3,2) VaR (3,3) VaR (3,4) VaR (3,5) ... VaR (...,1) VaR (...,2) VaR (...,3) VaR (...,4) VaR (...,5)
Sursa: adaptat de autor în baza sursei [26]
Cu cât maturitatea este mai îndelungată, cu atât mai mare va fi VaR.
Ajustarea la maturitate reprezintă raportul fiecărui VaR demonstrat în tabel la VaR cu maturitatea
standard, care a fost stabilită – 2,5 ani pentru fiecare rating. Maturitatea standard a fost selectată
drept presupunere constantă în cadrul abordării IRB fundamentale.
În scopul obţinerii funcţiei de ajustare la maturitate, tabelul cu valorile VaR raportate la cele cu
maturitatea standard a fost înlocuit cu modelul statistic de regresiune. Funcţia de regresiune a fost
selectată după următoarele principii:
• ajustările sunt lineare şi crescătoare în funcţie de maturitate;
• înclinaţia funcţie de ajustare faţă de maturitate se diminuează concomitent cu creşterea PD;
• pentru maturitatea de 1 an, funcţia obţine valoarea 1 şi astfel cerinţele faţă de capital coincid
cu cele care se obţin în urma aplicării modelului ASRF al Basel II.
Ajustarea la maturitate este introdusă în formulele de calculare a cerinţelor faţă de capital.
Funcţia de regresiune pentru ajustarea la maturitate utilizată în al treilea document consultativ (the
Third Consultative Paper) diferă de cea publicată în anul 2004. Aceasta este cauzată de faptul că
valorile VaR generate de modelul KMV Portfolio Manager se referă la suma totală a VaR (inclusiv
la pierderile aşteptate). În cadrul abordării noi, estimările respective reprezintă diferenţa dintre VaR
63/124
şi EL. În consecinţă, raportul dintre VaR ajustate la maturitate şi VaR cu maturitatea standard
(2,5 ani) s-a modificat, ceea ce a determinat modificarea formulelor aferente de ajustare la
maturitate.
În cadrul abordării noi propuse de Basel II, cerinţele faţă de capital sunt privite ca o anumită
pondere de la expunere. În scopul estimării activelor ponderate la risc, ele urmează a fi multiplicate
cu EAD şi 12,5 (factorul care stabileşte nivelul minim al suficienţei capitalului 8%).
Risk weighted assets = 12,5 * K * EAD
Modelul de estimare a cerinţelor faţă de capital, propus de Basel II, prevede doi parametri-cheie,
care urmează a fi stabiliţi de organele de supraveghere: nivelul de confidenţialitate şi corelaţia
activelor care determină nivelul de interdependenţă a debitorilor cu starea generală a economiei.
Nivelul de confidenţialitate stabilit e de 99,9%, ceea ce înseamnă că instituţia financiară poate
aştepta înregistrarea pierderilor în mărime ce depăşeşte suma capitalului de gradul 1 şi gradul 2 în
medie o dată în o mie de ani. Mărimea sporită a nivelului de confidenţialitate pe lângă toate este
menită să compenseze erorile care pot să apară în estimarea de către bancă a PD, LGD şi EAD,
precum şi alte erori.
Nivelul de confidenţialitate este inclus în formulele de calculare a cerinţelor faţă de capital şi este
destinat să asigure o valoare conservativă a factorului de risc.
Corelaţia activelor stabilită de organele de supraveghere în cadrul Basel II pentru calcularea
cerinţelor faţă de capital ale expunerilor aferente corporaţiilor, băncilor şi ţărilor a fost obţinută în
baza analizelor datelor din ţările G10. Unele dintre organele de supraveghere din ţările G10 au
elaborat sistemele de rating proprii. Datele obţinute în baza acestor sisteme au fost utilizate la
determinarea ratelor de insolvabilitate, precum şi a corelaţiilor dintre debitori. Analiza rezultatelor
obţinute a demonstrat următoarele:
• Concomitent cu creşterea PD, s-a înregistrat diminuarea corelaţiei activelor. Acest efect se
explică prin faptul că cu cât PD este mai mare, cu atât mai mari sunt trăsăturile individuale
ale riscului debitorului. Riscul incapacităţii de plată depinde mai puţin de starea generală a
economiei şi mai mult de factorii particulari de risc.
64/124
• Corelaţia activelor creşte concomitent cu extinderea companiilor. Acest efect poate fi
explicat prin faptul că cu cât compania este mai mare, cu atât ea depinde mai mult de starea
generală a economiei. Companiile mai mici au mai mare probabilitate că vor falimenta din
cauza factorilor particulari.
Funcţiile de corelaţie a activelor reflectă ambele evenimente.
Funcţia de corelaţie a activelor este limitată de valorile 12% şi 24% – pentru valoare foarte mare, şi
foarte mică a PD (100% şi 0% respectiv). Raportul dintre valorile sus-menţionate extreme este
modelat în baza funcţiei exponenţiale. Funcţia exponenţială se diminuează relativ repede, iar pasul
ei se determină de k-factor care pentru expunerile corporative are valoarea 50. Nivelul minim şi
maxim pentru corelaţie, precum şi forma funcţiei care se diminuează exponenţial, corespund
rezultatelor obţinute de organele de supraveghere din ţările G10.
Funcţia corelaţiei activelor (fără ajustare la mărimea companiilor) are forma următoare.
Figura 2.3.3.5. Funcţia corelaţiei activelor pentru corporaţii (fără ajustare la mărimea
companiilor)
Sursa: adaptată de autor în baza sursei [26]
65/124
În continuare, funcţia de corelaţie a activelor este ajustată la mărimea companiei care se estimează
prin cifra anuală de afacere (volumul vânzărilor). Ajustarea lineară prin aplicarea formulei
0,04 × (1 - (S - 5)/45) se referă la debitorii cu vânzările anuale între €5 mil. şi €50 mil.
Pentru debitorii cu cifra de afacere anuală peste €50 mil., mărimea ajustării devine zero, iar funcţia
de corelaţie devine identică cu cea demonstrată mai sus. Pentru debitorii cu cifra de afacere anuală
până la €5 mil., mărimea ajustării devine egală cu 0,04, ceea ce corespunde intervalului de
modificare a corelaţiei între 20% (calitatea creditului cea mai bună) şi 8% (calitatea cea mai joasă a
creditului). Aceasta poate fi demonstrat grafic ca mişcarea paralelă a curbei cu 4 p.p.
Funcţia de corelaţie a activelor pentru expunerile aferente băncilor şi ţărilor sunt aceleaşi ca şi
pentru corporaţii, doar fără aplicarea ajustării la mărime.
Funcţiile de calculare a cerinţelor faţă de capital pentru expunerile de retail diferă de cele
corporative prin:
• Alte presupuneri ce ţin de corelarea activelor.
• Lipsa ajustării la maturitate.
Corelarea activelor care determină forma curbelor retail a fost obţinută în baza datelor înregistrate
în băncile internaţionale şi informaţiei privind pierderile respective din ţările G10. Datele privind
capitalul economic al băncilor au fost considerate ca rezultatul aplicării formulelor propuse de
Basel II cu introducerea valorilor PD şi LGD respective. După aceasta, au fost determinate
corelaţiile activelor care trebuiau să apară la obţinerea cerinţelor faţă de capital efectiv înregistrate.
Evident că mărimea corelaţiei activelor nu a coincis exact cu valorile obţinute de fiecare bancă,
totodată, în medie ele au fost satisfăcătoare.
În baza informaţiei deţinute de organele de supraveghere, privind pierderile înregistrate, au fost
calculate pierderile aşteptate şi volatilitatea pierderilor anuale.
Pierderile aşteptate au fost divizate în PD şi LGD prin utilizarea estimărilor LGD efectuate în baza
datelor deţinute de organele de supraveghere.
După aceasta, valorile obţinute ale PD, LGD, volatilitatea au fost considerate ca parametrii
funcţiilor propuse de Basel II în temeiul cărora au fost estimate corelaţiile activelor.
Ambele analize au demonstrat o diferenţă semnificativă a corelaţiei activelor pentru diferite clase de
active. Drept rezultat au fost stabilite trei curbe care s-au caracterizat prin diverse corelaţii ale
activelor:
66/124
• Expunerile asigurate cu ipoteca rezidenţială (corelaţia relativ înaltă şi constantă).
• Expunerile retail de tip revolver (corelaţia relativ joasă şi constantă).
• Alte expuneri de tip retail (corelaţia asemănătoare cu cea pentru expunerile corporative).
Funcţia de corelaţie a activelor pentru alte expuneri de tip retail diferă de cea pentru expuneri
corporative prin:
• Nivelul minim şi cel maxim constituie 3% şi 16%.
• Corelaţia diminuează mai lent, deoarece k-factor are valoarea 35.
Ambele analize (în baza capitalului economic al băncilor şi în baza informaţiei privind pierderile de
la organele de supraveghere) implicit au acoperit şi efectul maturităţii. Ca urmare, corelaţiile
activelor obţinute, la fel implicit, acoperă efectul maturităţii. În condiţiile insuficienţei de informaţie
privind debitorii de tip retail (asemănător cu utilizarea primei de risc pentru obţinerea structurii de
timp a PD pentru expuneri corporative), identificarea explicită a efectului maturităţii este extrem de
dificilă.
Ca rezultat efectul maturităţii a fost considerat drept factorul implicit al corelaţiei activelor şi
ajustarea explicită la maturitate nu este necesară pentru cerinţele faţă de capital în expunerile de tip
retail.
Aceasta explică faptul de ce corelaţia pentru expunerile asigurate de ipoteca rezidenţială este relativ
mare. Ea reflectă maturitatea îndelungată a acestor expuneri.
* * *
Generalizând cele menţionate în capitolul dat, accentuăm că, la momentul actual, abordările
practice privind managementul riscurilor aplicate de băncile comerciale, atât din Republica
Moldova, cât şi din alte ţări, sunt în mare măsură fundamentate pe cerinţele organelor de
supraveghere.
67/124
Metodele de administrare a riscurilor propuse de BNM se reduc la respectarea unui set de normative
în domeniile creditării, lichidităţii, poziţiei valutare deschise, sistemului de luare a deciziilor,
mărimii capitalului, precum şi listei operaţiunilor sancţionate şi procedurilor aferente.
Scopul principal al recomandărilor Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel în domeniul
managementului riscului este de a corela mai pronunţat cerinţele faţă de capital cu riscurile asumate
de bănci.
Recomandările atât ale Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi ale Comitetului de Supraveghere
Bancară de la Basel privind managementul riscurilor bancare, în mare măsură, sunt condiţionate de
necesităţile organelor de supraveghere şi se bazează pe experienţa lor vastă în domeniul
reglementării activităţii bancare.
Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel a evidenţiat trei tipuri de riscuri şi a propus mai
multe metode pentru a le gestiona. Aceste metode au diferite cerinţe faţă de informaţia iniţială, ce
diferă după complexitate şi eficienţă şi, ca urmare, diferă după costurile suportate de bănci.
Totodată, chiar şi aplicarea metodelor cele mai simple va necesita anumite investiţii atât în resurse
umane, cât şi în tehnologiile informaţionale. Sumele aferente sunt enorme şi pentru unele bănci
ating miliarde de USD.
Propunerile Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel, în privinţa riscului de credit, sunt
bazate pe modelul de insolvabilitate Merton, modelul de stabilire a preţurilor opţiunilor lui Black şi
Scholes şi conceptul VaR.
Basel II este intenţionat să promoveze o abordare mai prudentă în privinţa capitalului, care
încurajează băncile să identifice riscurile la care ele se expun atât în prezent, cât şi în viitor, precum
şi să dezvolte abilităţile lor de a le gestiona. Trăsătura specifică a Basel II este flexibilitatea lui şi
posibilităţile de dezvoltare a sistemului de administrare a riscurilor concomitent cu căpătarea
experienţei noi în domeniul respectiv.
Cu toate că noţiunile riscul de credit, riscul de piaţă şi riscul operaţional au devenit mai complexe
şi Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel conştientizează existenţa corelaţiilor reciproce
dintre ele, deocamdată este prea devreme să vorbim despre managementul riscurilor bancare
complet integrat. Noi considerăm că este necesară o paradigmă nouă (o abordare metodologică,
model) în cadrul căreia va fi posibil a formula şi rezolva problema creării unui management de
riscuri integrat.
Prima aproximaţie către modelul dat este întreprinsă în capitolul următor.
68/124
Managementul riscurilor într-o bancă comercială modernă poate fi efectuat doar în cadrul unui
sistem informaţional dezvoltat prin aplicarea unor tehnologii informaţionale avansate (de ex.,
OLAP, Data Mining), care presupun centralizarea întregii informaţii bancare în depozite de date.
Anume aprovizionarea insuficientă cu tehnologii informaţionale atât din punctul de vedere al
existenţei concepţiilor avansate de administrare a cunoştinţelor şi informaţiei, susţinute de soluţiile
automatizate corespunzătoare, precum şi de mijloacele tehnice, cât şi din punctul de vedere al
existenţei volumului suficient de date statistice şi canalelor obţinerii acestora, reprezintă
impedimentul cel mai mare în calea implementării Acordului Basel II în băncile autohtone.
69/124
Capitolul 3. MODELUL ACTIVITĂŢII BANCARE ŞI RISCURILE AFERENTE
3.1. Condiţiile de identificare a riscurilor bancare
În conformitate cu abordarea model, riscul reprezintă partea componentă a modelelor cognitive.
Ca urmare, identificarea şi analiza riscurilor activităţii bancare, precum şi a riscurilor inerente altor
domenii de activitate, trebuie să se înceapă cu modelarea ei.
De alegerea modelului depinde:
• Traiectoria aşteptată de dezvoltare a activităţii bancare (în cadrul abordării model, se poate de
utilizat noţiunea concluziile modelului).
• Abaterea de la traiectoria aşteptată (riscul modelului).
Din mulţimea modelelor, prin care poate fi descrisă activitatea bancară, este necesar a le selecta
doar acele, care respectă următoarele cerinţe:
1. Permit nu doar descrierea trecutului, ci şi prognozarea viitorului. Modelul trebuie să prezinte, în
mod explicit, scopul activităţii bancare. Aceasta este condiţia principială în alegerea modelului,
care permite identificarea riscurilor. De exemplu, bilanţul contabil, care este menit să reflecte
starea actuală a băncii, nu poate asigura identificarea cuvenită a riscurilor activităţii bancare,
deoarece nu permite prognozarea rezultatului viitor. Modelele statice iniţial nu sunt prevăzute
pentru prognozarea traiectoriei de dezvoltare a evenimentelor, totodată, ele pot fi utilizate ca
parte componentă a modelelor dinamice.
2. Sunt relativ simple. La fel cum şi la rezolvarea problemelor fizice se încearcă alegerea
sistemelor de coordonate, în cadrul cărora descrierea proceselor are forma cea mai simplă.
Efectuând modelarea activităţii bancare, trebuie să procedăm în mod analog. Simplitatea
presupune vizibilitatea modelului, claritatea, accesibilitatea presupunerilor. Cu cât modelul va fi
intuitiv mai clar, cu atât el va fi mai eficient, deoarece utilizatorii finali ai modelului sunt
oamenii. Şi eficienţa aplicării modelului depinde de măsura în care ei îl înţeleg.
3. Modelul trebuie să aibă cât mai puţine grade de libertate. După descrierea fluxurilor mijloacelor
băneşti aferente activităţii bancare şi pronosticului lor, este necesar să se introducă anumite
restricţii (de exemplu, restricţiile privind cererea şi oferta).
4. Modelul trebuie să reflecte, în mod explicit, factorii de bază care influenţează activitatea
bancară şi legăturile dintre ei. Managementul conştient al procesului este imposibil fără
pârghiile de influenţă (factorii ce influenţează procesul).
70/124
5. Modelul trebuie să fie suficient de complex (detaliat), în scopul cuprinderii tuturor nuanţelor şi
trăsăturilor specifice ale activităţii bancare şi asigurării nivelului suficient de veridicitate a
pronosticurilor. Cu toate că nu există o definiţie universală a activităţii bancare acceptată de toţi,
pe parcursul existenţei ei îndelungate au fost elaborate anumite standarde percepute de
majoritatea agenţilor economici. În cadrul acestei lucrări, prin activitatea bancară înţelegem
atragerea resurselor şi plasarea lor, precum şi prestarea serviciilor mediatoare privind transferul
mijloacelor băneşti şi schimbul valutar. Modelul activităţii bancare trebuie să le includă pe
toate.
Concomitent cu lărgirea spectrului activităţilor bancare, creşte complexitatea ei şi, respectiv,
riscurile inerente. În scopul identificării lor în conformitate cu abordarea model, este necesar a
identifica procesele care decurg în bancă şi a le prezenta în formă de modele respective explicite.
3.2. Business-planul – modelul activităţii utilizat de conducerea băncii
Planul de afacere reflectă toate mijloacele/factorii (variabile ale modelului business-ului) şi modul
prin care conducerea băncii intenţionează să atingă scopurile ce stau în faţa ei. Cu alte cuvinte, el
descrie procesul prin care conducerea băncii va asigura atingerea scopurilor sale. Gradul de
detaliere şi, respectiv, exactitatea descrierii procesului, ca urmare, şi veridicitatea rezultatului
aşteptat pot varia în dependenţă de bancă. În calitate de exemplu se propune următorul concept al
modelului activităţii bancare, care, cu anumite varietăţi, se aplică în sistemul bancar autohton
contemporan.
Modelul bancar trebuie să descrie următoarele domenii:
1) creditarea;
2) acceptarea depozitelor;
3) serviciile de decontare;
4) operaţiunile speculative.
După părerea noastră, dintre toate modelele, cel mai simplu şi mai util pentru prognozarea activităţii
bancare şi, respectiv, pentru identificarea riscurilor activităţii bancare, este business-planul. Anume
business-planul permite acţionarilor şi conducerii băncii să estimeze starea lui actuală, să formuleze
starea dorită a băncii şi să determine modul atingerii stării dorite, precum şi să urmărească progresul
procesului dat. Utilizând terminologia abordării model, noi stabilim situaţia iniţială şi cea finală a
sistemului, traiectoria dezvoltării lui, abaterea de la care şi reprezintă riscul global al procesului
bancar.
71/124
Business-planul unei bănci comerciale moderne din Moldova conceptual trebuie să prezinte un
sistem compus din următoarele trei tabele în raport de interacţiune:
1. Bilanţul contabil.
2. Pronosticul rezultatului financiar.
3. Pronosticul mişcării capitalului propriu.
Figura 3.2.1. Elementele business-planului băncii
Sursa: elaborată de autor Relaţia de reciprocitate a elementelor sus-menţionate a business-planului este evidentă. Mărimea şi
structura activelor şi pasivelor băncii, în contextul condiţiilor regulatoare şi de piaţă existente
(mărimea ratelor dobânzii şi a comisioanelor, dinamica cursului de schimb valutar, cerinţele
organelor de supraveghere privind mărimea rezervelor obligatorii, poziţiilor deschise, lichidităţii,
capitalului băncii ş.a.), determină rezultatul financiar al băncii, care, la rândul său, influenţează
mărimea capitalului propriu al băncii. Modificarea capitalului propriu al băncii duce la modificarea
structurii activelor şi pasivelor băncii şi, în final, la modificarea bilanţului său contabil. Cercul se
încheie.
Gradul de detaliere a componentelor business-planului poate varia în funcţie de bancă, reflectând
specificul activităţii lui. Totodată, este posibil a evidenţia structura generalizatoare, care corespunde
principiilor contabilităţii bancare acceptate în Republica Moldova (vezi anexele 1-3).
În procesul de determinare a scenariului în dezvoltarea băncii pe calea dorită este necesar a lua în
considerare un set de limitări, generate de condiţiile de piaţă, organele de supraveghere, precum şi
de doleanţele acţionarilor. O variantă a limitărilor sus-menţionate este indicată în anexa 4.
Toate tabelele sunt legate reciproc în mod dinamic, în conformitate cu principiile demonstrate pe
figura 3.2.1. Modificând anumiţi parametri ai business-planului, este posibil a modela diferite
Condiţiile de piaţă şi cerinţele organelor de
supraveghere
Bilanţul contabil
Rezultatul financiar
Capitalul propriu
72/124
scenarii de dezvoltare a afacerii băncii. De exemplu, se poate presupune majorarea ratei medii
dobânzii la resursele atrase cu 10% şi concomitent creşterea cererii la credite cu 15%. Datorită
faptului existenţei legăturilor dinamice dintre indicatori, modelul calculează valoarea nouă a
veniturilor şi cheltuielilor băncii, indicatorii lichidităţii, rentabilităţii şi alte limite. Factorii faţă de
care rezultatul aşteptat şi dorit al băncii va fi cel mai sensibil vor atrage atenţie sporită din partea
conducerii băncii, fiind just consideraţi ca generatori principali de risc.
Ce reprezintă business-planul din punctul de vedere al utilizatorului final – conducerea şi acţionarii
băncii?
Figura 3.2.2. Modelul business-planului
Sursa: elaborată de autor Din punctul de vedere al conducerii băncii, modelul dat al business-planului reprezintă un
instrument, care permite conturarea traiectoriei dorite de dezvoltare a băncii, abaterea de la care se
consideră drept risc. Ce poate cauza o asemenea abatere a rezultatelor efective de la cele aşteptate?
Desenul ne demonstrează doi factori: calitatea (plenitudinea, exactitatea, veridicitatea) modelului
băncii însăşi şi calitatea informaţiei de intrare. Ele reprezintă sursa riscului. În principiu, parametrii
de intrare, la fel, reprezintă nişte modele, dar ele sunt externe faţă de bancă şi ca urmare pot fi
considerate separat.
Pentru înţelegerea mai bună a naturii riscurilor bancare, este necesar să se examineze legătura dintre
aceste surse de risc. De exemplu, între cerinţele faţă de parametrii de intrare şi modelul business-
ului există o anumită legătură. Cu cât modelul este mai simplu, cu atât el este mai exigent faţă de
calitatea informaţiei de intrare. Concomitent cu complicarea modelului băncii (în cazul nostru
business-planul), el preia o parte din funcţiile aferente prelucrării iniţiale a informaţiei. Aceasta
duce la diminuarea cerinţelor faţă de informaţia iniţială. În cazuri extreme noi trecem de la
utilizarea estimărilor de tip expert la aplicarea datelor statistice slab prelucrate.
Modelul băncii – business-planul
Parametrii de intrare – factorii modelului băncii
Rezultatele aşteptate
Rezultatele efective
Riscuri
73/124
În practică aceasta se reflectă în detalierea unor posturi bilanţiere (inclusiv calculul mai exact al
bilanţului mediu anual), pronosticului rezultatului financiar şi pronosticului mişcărilor capitalului
propriu al băncii, stabilirii unor relaţii mai fine între ele, precum şi divizării perioadelor de raportare
în intervale mai mici (trimestru, lună, săptămână).
Actualmente, în opinia noastră, algoritmul optim de construire a business-planului este următorul:
1. Pronosticul mărimii activelor şi pasivelor la finele fiecărei luni.
2. Calculul mărimii medii lunare a activelor şi pasivelor.
3. Estimarea rezultatului financiar aşteptat.
4. Estimarea mărimii capitalului propriu la începutul următoarei perioade de raportare.
Rezultatele obţinute pot fi agregate la nivelul trimestrului şi anului, asigurând transparenţa business-
planului şi posibilitatea urmăririi lui periodice.
Dacă vom considera business-planul în cadrul conceptului neoraţionalismului, activitatea bancară
va fi prezentată ca mişcarea într-un spaţiu n-dimensional al unui punct, care reflectă starea efectivă
sau dorită a băncii. În cazul dat, sistemul de coordonate ale acestui spaţiu reprezintă posturile
componentelor sus-menţionate ale business-planului. Cu alte cuvinte, coordonatele sunt prezentate
de diferite conturi bancare, soldurile cărora se modică permanent în conformitate cu anumite reguli.
Dacă fiecare postură a bilanţului reprezintă sisteme de coordonate, atunci bilanţul poate fi
considerat ca un punct într-un moment de timp.
Business-planul ca modelul afacerii se caracterizează prin următoarele trăsături:
1. Sistemul de coordonate, în care există business-planul, este complex şi neordinar. De
exemplu, bilanţul băncii conţine atât partea activă, cât şi partea pasivă, mărimile totale ale
cărora trebuie să coincidă. Elaboratorul modelului trebuie să ia decizia privind considerarea
ambelor părţi ale bilanţului – ca sistemul de coordonate sau divizarea lui în două
componente – două sisteme de coordonate reciproc legate. Din punct de vedere
metodologic, răspunsul nu este evident. O asemenea problemă observăm în mecanică, când
se pune problema de a descrie mişcarea acrobatului pe calul care aleargă pe scena rotundă a
circului.
2. Orice tranzacţie bancară modifică starea băncii. Aceasta corespunde deplasării punctului
(care caracterizează starea băncii) într-un sistem de coordonate. În acelaşi timp, punctul
poate să se deplaseze doar în limitele prestabilite (o parte din care este descrisă mai sus).
74/124
3. Cuantumul mişcării modelului afacerii este o singură tranzacţie. Mişcarea are loc cu
impulsuri, ci nu lent. Punctul sare dintr-o stare în alta. Totodată, are loc modificarea
concomitentă a mai multor (cel puţin doi) parametri (debitul unui cont şi creditul celuilalt).
3.3. Modelul general dinamic al proceselor bancare şi riscurile aferente
După cum a fost demonstrat mai sus, riscul activităţii bancare se determină atât de calitatea
modelului de afacere, cât şi de calitatea informaţiei de intrare.
Modelul cel mai tradiţional pentru sistemul bancar contemporan al Moldovei este business-planul.
În modelul dat, din exterior se introduc anumiţi parametri. La momentul actual, ele deseori se
stabilesc în mod expert şi au o influenţă decisivă pentru raportul dintre rezultatul final aşteptat şi
efectiv şi, ca urmare, reprezintă surse importante de risc.
Pentru conturarea problemei în identificarea riscurilor bancare, este necesar să ne ridicăm la un
nivel mai înalt decât cel al business-planului şi să poziţionăm activitatea bancară în cadrul unui
model mai global. Aceasta ne va permite să determinăm rolul business-planului în procesul de
administrare a riscurilor şi să formulăm definiţiile riscurilor bancare de bază.
Deoarece activitatea bancară este legată, în primul rând, de mişcarea fluxurilor băneşti, pare
raţională următoarea abordare: de modelat activitatea bancară în funcţie de mişcarea mijloacelor
băneşti. Ca urmare, este necesar de construit un astfel de model, care, pe de o parte, va reflecta
fiecare subactivitate ca un flux de mijloace băneşti, iar pe de altă parte, le va integra în cadrul unui
macromodel de mişcare a mijloacelor băneşti.
În final, activitatea bancară reprezintă mişcarea mijloacelor băneşti între bancă şi clienţii săi, în
numerar şi fără numerar, în corespundere cu anumite reguli. În forma simplificată, aceasta poate fi
demonstrat în modul următor.
Figura 3.3.1. Modelul dinamic simplu (bifactorial) al procesului bancar
Sursa: elaborată de autor
Banca
Clienţi
Flux de intrare
Flux de ieşire
75/124
Deoarece factorii care influenţează fluxurile de ieşire şi de intrare a mijloacelor băneşti nu sunt
demonstraţi în mod explicit, prognozarea dinamicii lor în viitor poate fi efectuată doar în baza
tendinţelor statistice, acceptând ipoteza menţinerii trendului. Această ipoteză nu se confirmă de
realitate, de aceea, cu toate că modelul este dinamic şi simplu, el nu este suficient de detaliat.
Modelul este prea aproximativ în scopul de prognozare, iar relaţiile bancă–clienţi necesită detaliere.
Figura 3.3.2. Modelul procesului bancar cu 6 factori
Sursa: elaborată de autor
La acest nivel de detaliere, noi demonstrăm, în mod explicit, patru subprocese, din care se compune
activitatea bancară. Pătratul din mijlocul desenului înseamnă modelul băncii – business-planul, în
care se introduc parametrii, ce caracterizează patru subprocese enumerate mai sus.
Procesul de decontare
Procesul comercial
Banca
Procesul creditar
Clienţi-plătitori
Clienţi-beneficiari
Clienţi-creditori
Clienţi-debitori
Parteneri comerciali
Procesul depozitar
Riscul ratei dobânzii
Riscul de piaţă (inclusiv valutar) Riscul lichidităţii Riscul reputaţiei
Riscul operaţional
76/124
Tabelul 3.3.1. Riscurile subproceselor bancare
Nivelul de control din partea băncii Nr. crt
Denumirea subprocesului Descrierea Jos (factor extern) Înalt (factor intern)
1 Procesul depozitar Sistemul: bancă–clienţi creditori
Riscul de depozitare
2 Procesul creditar Sistemul: bancă–clienţi debitori
Sunt posibile şi alte forme de prezentare a dependenţei probabilităţii incapacităţii de plată de la
scorul obţinut.
Pasul 11. Stabilirea pragului de tăiere – cut off (corectarea lui depinde de politica de creditare a
băncii).
Pasul 12. Aprobarea modelului scoring pentru prognozare şi exploatare ulterioară.
Pasul 13. Învăţarea periodică a modelului scoring aprobat şi monitorizarea calităţii sale.
Periodicitatea învăţării poate varia reieşind din doleanţele băncii. Estimarea refuzurilor – procesul
prin care se identifică comportarea clienţilor cărora le-a fost respinsă acordarea creditului. Aceasta
se face în scopul analizei tuturor clienţilor potenţiali, însă nu doar a celor clienţi, cărora le-a fost
acordat creditul. În scopul realizării acestui funcţional, este necesară crearea bazei de date a
cererilor respinse.
Tabelul de risc – mulţimea aranjată a caracteristicilor, care în conformitate cu statistica sunt
predictori pentru separarea clienţilor în cei „buni” şi „răi”. Tabelul de risc reprezintă informaţia
utilizată de modelul scoring, iar ancheta-scoring – informaţia introdusă în sistem de operator.
Tabelul 3.5.2.3. Tabelul de risc
Denumirea caracteristicii Atributul Rating-ul
marginal Vârsta Până la 23 63 Vârsta 23-25 76 Vârsta 25-28 79 Vârsta 28-34 85 Vârsta 34-46 94 Vârsta 46-51 103 Vârsta Mai mult de 51 105 Statutul “E”, “I”, “U” 79
unde:
98/124
Caracteristica – elementul de date (de ex., vârsta, raportul sumei creditului la venituri etc.) incluse
în tabel.
Atributul – valorile ce stau la baza caracteristicilor.
Rating-ul total al clientului – suma rating-urilor tuturor atributelor incluse în tabel.
Lista caracteristicilor (predictorilor) pentru scoring-ul persoanelor fizice:
1. Informaţia personală de bază: vârsta, sex, cetăţenie, telefon etc.
2. Informaţia de familie: starea familială, numărul de persoane întreţinute etc.
3. Informaţia privind locul de trai: durata locului de trăi pe adresa respectivă, tipul de imobil
etc.
4. Informaţia privind activitatea: domeniul de activitate, experienţa de lucru.
5. Statutul financiar: obiectele de valoare, istoria creditară generală, istoria creditară în bancă,
bilanţul contului curent etc.
6. Informaţia privind garanţiile: mărimea economiilor, acţiunile, obligaţiunile, cauţiuni etc.
7. Altă informaţie: scopul creditului, suma creditului.
Hărţile scoring cu numărul prea mic de parametri (predictori), de obicei, nu rezistă exploatării
practice, deoarece ele sunt instabile în cazul modificărilor minore în portofoliul selectat. Este
necesar de inclus caracteristicile, care reflectă numărul cât mai mare al tipurilor de informaţii
independente.
În scopul formării unei combinaţii optime de caracteristici luate în considerare, pot fi utilizate:
Corelaţia dintre caracteristici.
Puterea statistică a hărţii scoring.
Interpretabilitatea setului de caracteristici selectate.
reputaţiei ş.a., precum şi riscul global al băncii), se propune utilizarea modelului general
dinamic al proceselor bancare cu şase factori.
4. Interpretarea conceptului VaR în cadrul abordării model permite calcularea atât a riscului unor
subprocese economice, cât şi a riscului global al unui proces economic întegru. Anume în acest
sens, noţiunea de risc trebuie să fie utilizată cu referinţă la problemele economice.
5. Băncile comerciale urmează să dezvolte sistemele interne proprii de administrare a riscurilor
care reflectă nu numai interesele organelor de supraveghere, dar şi cele proprii.
6. Business-planul compus din trei componente reciproc legate (bilanţul contabil, pronosticul
rezultatului financiar, pronosticul mişcării capitalului propriu) este modelul activităţii utilizat de
conducerea băncii şi trebuie să descrie următoarele domenii: creditare, acceptarea depozitelor,
servicii de decontare, operaţiuni speculative.
7. În funcţie de nivelul de control din partea băncii a factorilor de risc, se propune divizarea
metodelor de administrare a riscurilor în cele bazate pe prognozare (factori externi) şi cele
bazate pe programare, creare a algoritmului (factori interni).
8. În scopul administrării riscurilor creditării de tip retail, se propune crearea sistemelor de scoring.
9. În scopul administrării riscurilor creditării de tip retail în conformitate cu recomandările expuse
în prezenta teză, este necesară dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi integrarea proceselor
de prelucrare iniţială a cererilor de credit, de luare a deciziilor, introducere şi gestionare a
dosarelor de credit în cadrul unui business-proces unic şi inseparabil. Aplicarea unor tehnologii
informaţionale avansate (de ex., OLAP, Data Mining) presupune centralizarea întregii
informaţii bancare în depozite de date unice.
109/124
BIBLIOGRAFIE
Legi, acte normative, raportări oficiale:
1. Legea RM cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.56-57/624 din 12.10.1995.
2. Legea RM instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1/2 din 01.01.1996.
3. Legea RM cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.27-28/123 din 23.03.1999.
4. Legea RM cu privire la activitatea de evaluare nr.989-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.102/773 din 16.07.2002.
5. Legea RM cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 20/863 din 02.10.2001.
6. Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr.153 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.8/24 din 30.01.1998.
7. Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale, nr.224 din 30.08.2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.149-152/560 din 21.09.2007.
8. Regulamentul BNM cu privire la expunerile “mari” nr.3/09 din 15.12.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.70/31 din 14.12.1995.
9. Regulamentul BNM cu privire la creditele expirate nr.130 din 15.05.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.87-89/174 din 24.09.1998.
10. Regulamentul BNM cu privire la deţinerea cotei substanţiale în capitalul băncii nr.42/09-01 din 29.11.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.80/104 din 12.12.1996.
11. Regulamentul BNM cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor economice nr.81 din 09.04.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.49/151 din 28.05.1998.
12. Regulamentul BNM cu privire la dezvăluirea de către băncile autorizate din RM a informaţiei despre activitatea lor financiară nr.392 din 21.12.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.163-165/446 din 29.12.2000.
13. Regulamentul BNM cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii nr.249 din 22.09.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.109-111/192 din 07.10.1999.
14. Regulamentul BNM cu privire la folosirea facilitatea de lombard nr.4/08 din 18.10.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.5-6/1 din 25.01.1996.
15. Regulamentul BNM cu privire la lichiditatea băncii din 08.08.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.64-65/105 din 02.10.1997.
16. Regulamentul BNM cu privire la modul de efectuare de către BNM a operaţiunilor de depozit în lei moldoveneşti cu băncile autorizate din 28.12.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.16-18/65 din 15.02.2001.
110/124
17. Regulamentul BNM cu privire la regimul rezervelor obligatorii nr.85 din 15.04.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.67-72/168 din 30.04.2004.
18. Regulamentul BNM cu privire la operaţiunile pe piaţă deschisă ale BNM nr.57 din 11.09.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62/103 din 18.09.1997.
19. Regulamentul BNM cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii nr.126 din 28.11.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.112-114/198 din 14.10.1999.
20. Regulamentul BNM cu privire la reglementarea valutară pe teritoriul RM din 13.01.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.54-55/161 din 18.06.1998.
21. Regulamentul BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc nr.269 din 17.10.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.130/310 din 26.10.2001.
22. Instrucţiunea BNM privind ordinea de acordare a creditelor în valută străină nr.8-1001 din 02.02.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.11-12/14 din 22.02.1996.
23. Instrucţiunea BNM cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor financiare din 08.08.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.64-65/103 din 02.10.1997
24. Basel Committee on Banking Supervision. International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards. A Revised Framework. Comprehensive Version. June 2006.
25. Bank for International Settlements, Monetary and Economic Department. Detailed tables on provisional locational and consolidated banking statistics at end-September 2007. Basel, Switzerland. January 2008.
26. Bank for International Settlements, Monetary and Economic Department. An Explanatory Note on the Basel II IRB Risk Weight Functions. Basel, Switzerland. July 2005.
Monografii, manuale:
27. Borş I. Relaţii valutar–financiare internaţionale. – Chişinău: Editura Arc, 1999. – 199p.
28. Botnari N., Cobzari L. Creditarea bancară şi creşterea economică // Analele Academiei de Studii Economice din Moldova: 2000. Vol.III. – P. 214-217.
29. Brezeanu P., Novac L. Metode practice de analiză a riscului // Finanţe, bănci, asigurări. –Martie 2005. – Nr. 3. – P.61-64.
30. Caragaciu A. Instrumentariu de analiză a proceselor financiare. – Chişinău: Prut Internaţional, 2001. – 112p.
31. Caragaciu A., Iliadi G. Problemele metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia de tranziţie. – Chişinău: Editura ASEM, 1996. – 252 p.
32. Chirică S. Mecanismele sistemelor economice. – Chişinău: Editura ASEM, 2004.
33. Cobzari L. Restructurarea financiară şi tendinţele ei în condiţiile actuale. – Chişinău: Complexul editorial-poligrafic al ASEM, 1999.
34. Dimitrov L. Problemele şi Factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar. Academia de Studii Economice din Moldova, teza de doctor în ştiinţe economice. – Chişinău, 2004.
35. Enicov I. Teoria şi practica riscului în banca comercială. Universitatea de Stat din Moldova, teză de doctor habilitat în economie. – Chişinău, 2007.
111/124
36. Greuning H., Bratanovich S.B. Analiza şi Managementul Riscului Bancar: Evaluarea guvernantei corporatiste şi a riscului financiar. – Bucureşti: Casa de Editură Irecson, 2003.
37. Hancu R. Economia informaţională: aspecte manageriale şi investiţionale. – Chişinău, 2002.
38. Hrişcev E.I. Managementul firmei. – Chişinău, 1998. –398 p.
39. Iuga I. Riscul în activitatea de creditare bancară // Finanţe, bănci, asigurări. – Septembrie 2005 – Nr. 9. – P.51-53.
40. Lăzărescu S. Acoperirea la riscul de rată a dobânzii // Finanţe, bănci, asigurări. – August 2005. – Nr. 8. – P.58-59.
41. Lăzărescu S., Bunea D. Benchmark-ul şi riscurile bancare // Finanţe, bănci, asigurări. – Septembrie 2004. – Nr. 9. – P.57-58.
42. Mirela Gheorghe. Analiza riscului într-un mediu informatizat // Finanţe, bănci, asigurări. – Septembrie 2004. – Nr. 9. – P.46-47.
43. Nanu R. Băncile din Europa Centrală şi de Est în faţa noilor exigenţe impuse de Basel II // Finanţe, bănci, asigurări. – Septembrie 2005. – Nr. 9. – P.54-63.
44. Purcaru I. Consideraţii metodologice privind operaţiuni de creditare de maximă diversitate şi nivel de risc dat // Finanţe, bănci, asigurări. – Septembrie 2005. – Nr. 9. – P.28-38.
45. Sarbu I. Riscurile întreprinzătorului în relaţiile economiei de piaţă a Republicii Moldova //Tribuna economică. – 1996. – Nr. 50.
46. Secrieru A. Sistemele financiare şi stimularea proceselor de obţinere a valorii. – Chişinău: S.N. (Tipografia Elena-VI.). – 2005. – P.176.
47. Stoica M. Managementul bancar. – Bucureşti: Ed. Economică, 2000. – 224 p.
48. Tomozei V., Enicov I., Oboroc I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperire. – Chişinău: Evrica, 2002 (Tipogr. AŞM a Rep. Moldova). – 264 p. – Seria Finanţe şi contabilitate.
49. Turcu I. Operaţiuni şi contracte bancare. Introducere în teoria şi practica dreptului bancar. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997. – 480 p.
50. Baltensperger E. Alternative Approaches to the Theory of the Banking Firm. // Journal of Monetary Economics. – 1980 (January). – P.1-37.
51. Bessis J. Risk Management in Banking. 2nd ed. – Great Britain, Padstow, 2002. – P. 792.
52. Bugera V., Konno H., Stanislav Uryasev. Credit Cards Scoring with Quadratic Utility Functions // Journal of multi-criteria decision analysis. – 2002. – Nr. 11. – P.197–211.
53. CreditMetrics™– Technical Document. J.P. Morgan. – New York, April 2, 1997.
54. Decamps J., Rochet J., Roger B. The Three Pillars of Basel II: Optimizing the Mix in a Continuous-time Model. – April 12, 2002.
55. Edgeworth F. The Mathematical Theory of Banking // Journal of the Poval Statistical Society. – 1988 (March). – Nr. 11. – P.113-127.
56. Emmer S., Tasche D. Calculating credit risk capital charges with the one-factor model. – September 15, 2003.
112/124
57. Gordy, M.B. A risk-factor model foundation for ratings-based bank capital rules // Journal of Financial Intermediation. – 2003. – Nr. 12. – P.199-232.
58. Greuning H., Bratanovich S.B. (1999). Analyzing Banking Risk. A framework for Assessing Corporate Governance and Financial Risk Management. The World Bank, Washington, D.C.
59. Jorion P. Financial Risk Manager Handbook. Second Edition. – John Wiley & Sons, Inc., 2003.
60. Koopman S., Bos C. Time series models with a common stochastic variance for analysing economic time series // Department of Econometrics, Free University Amsterdam and Tinbergen Institute Amsterdam, October 25, 2002.
61. Markowitz H. Portfolio selection // The Journal of Finance. –1952 (March). – Vol. VII. – No.1.
62. Michel C., Dan G., Robert M. A comparative analysis of current credit risk models // Journal of Banking & Finance. – 2000. – Nr. 24. – P. 59-117.
63. Murphy N. Costs of Banking Activities: Interactions Between Risk and Operating Costs: A comment // Journal of Money, Credit and Banking. – 1972 (August). – P.614-615.
64. Navneet Arora, Jerey R. Bohn, Fanlin Zhu. Reduced Form vs. Structural Models of Credit Risk: A Case Study of Three Models. Moody's KMV. – February 17, 2005.
65. Poulter S. Monte Carlo Simulation in Environmental Risk Assessment —Science, Policy And Legal Issues // Risk: Health, Safety & Environment 7 (Winter 1998). – P. 7-26
66. Ramaswamy S. Managing Credit Risk in Corporate Bond Portfolios. A Practitioner’s Guide. John Wiley & Sons, Inc., 2004.
67. Sealey C.W. Deposit Rate-Setting, Risk Aversion, and the Theory of Depository Financial Intermediates // Journal of Finance. – 1980 (December). – P.1139-1154.
68. Sharpe W.A. Simplified model for portfolio analysis. – New-York: Management Science, 1963. – P. 362.
69. Sreedhar T Bharath, Tyler Shumway. Forecasting Default with the KMV-Merton Model. – University of Michigan, December 17, 2004.
72. Vasicek O. Loan portfolio value. // RISK. – December 2002. – P.160-162.
73. Агапова Т.А., Серегина С.Ф. Макроэкономика (учебник под общей редакцией Сидоровича А.В.). – Москва: Издательство «ДИС», 1997.
74. Алымов В., Тарасова Н. Техногенный риск. Анализ и оценка. – Москва: Академкнига, 2006.
75. Антонов А.В., Поманский А.Б. Рационирование кредитов и алгоритм эффективности распределения заемных средств. // Экономика и математические методы. – 1994. – Т. 30. – В. 1.
76. Банковское дело (справочное пособие) / Под редакцией Бабичевой. – Москва: Банковский и биржевой научно-консультационный центр, 1992.
113/124
77. Банковское дело / Под редакцией О.И. Лаврушина – Москва: Банковский и биржевой научно-консультационный центр, 1992.
78. Банковское дело: Стратегическое руководство / Под редакцией В. Платонова. – Москва: КонсалтБанкир, 1998. – 432 с.
79. Барсегян А.А., Куприянов М.С., Степаненко В.В., Холод И.И. Методы и модели анализа данных: OLAP и Data Mining. Учебное пособие. – Санкт-Петербург: БХВ-Петербург, 2004. – 336 с.
80. Бартон Т., Шенкир У., Уокер П. Комплексный подход к риск-менеджменту: стоит ли этим заниматься (пер. с англ.: Making enterprise risk management pay off). – Москва: Издательский дом “Вильямс”, 2003. – 208с.
81. Бек У. От индустриального общества к обществу риска / Пер. А.Д. Ковалева // THESIS. – 1994. – № 5. – С. 161-168.
82. Белаш Г. SAS Risk Management помогает финансовым структурам // Компьютер-ИНФО. – 4 октября 2002. – № 29 (298).
83. Бернстайн П. Против богов. Укрощение риска (пер. с англ.: Against the Gods. The Remarkable Story of Risk). – Москва: Олимп-Бизнес, 2001. – 400 с.
84. Бернштам М.С., Гуриев Н.Н., Петров А.А., Поспелов И.Г. Механизм стимулирования экономического роста посредством восстановления сбережений населения. // Экономика и математические методы. – 1996. – Т.32. – В. 3.
85. Браила А.М., Гамецкий A.Ф., Соломон Д.И. Математическое моделирование экономических процессов (лабораторный практикум для экономических специальностей). – Кишинэу: Центр прикладной математики и информатики. – 1997.
86. Братко А.Г. Банковские операции и сделки: различия и взаимосвязь // Бизнес и банки. – Июль 2005. – №29(765) – С.1-2.
87. Валейко В. Банки и рынок. Книга 2. – Кишинэу, 1996. – 120 с.
88. Валейко В. Основы организации банковского кредитования в Республике Молдова. – Кишинэу: ULIM, 1999. – 17c.
89. Воин А. Неорационализм. – Киев, 1992.
90. Гамецкий A.Ф., Соломон Д.И., Браила А.М. Лабораторный практикум по курсу: «Исследование операций» (для экономических специальностей). – Кишинэу: Еврика, 1997.
93. Гамза В. Методические основы системной классификации банковских рисков // Банковское дело. – 2001. – №7. – С.11-16.
94. Гидденс Э. Судьба, риск и безопасность / Пер. С.П. Баньковской // THESIS. – 1994. – № 5. – С. 119.
95. Гнеденко Б.В. Курс теории вероятностей: Учебник. Изд. 6-е, перераб. и доп. – Москва: Наука. Гл. ред. физ-мат. лит., 1988. – 448 с.
114/124
96. Гришаев В.В. Риск и общество. (Дискуссия о понятии риска). – Москва, 2002.
97. Дериг Х. Универсальный банк – банк будущего. Финансовая стратегия на рубеже века / Перевод с немецкого Л. Консебовской; редакция А. Бельчук. – Москва: Международные Отношения, 1999. – 384 с.
98. Егорова Н.Е., Смулов А.М. Математические методы финансового анализа банковской деятельности (на примере крупного сберегательного банка) // Аудит и финансовый анализ. – 1998. – №2.
99. Ермолаева Н.С. Из отечественной истории математической биологии. К 70-летию механико-математического факультета МГУ.
103. Зименкова Т.В. Никлас Луман глазами коллег // Журнал социологии и социальной антропологии. – 1999. – Т. II. – В.1.
104. Золкин А.Ю. Методы статистического анализа финансовых рисков банка. Российская экономическая академия им. Г.В. Плеханова, диссертация на соискание ученой степени кандидата экономических наук. – Москва, 2006.
105. Зубков В.И. Социологическая теория риска. – Москва: РУДН. – 2003. – С. 71-96.
106. Иванов А.М., Иванова Н.С., Перевозчиков А.Г. Оценка стоимости пакетных инвестиций и долевых интересов // Аудит и финансовый анализ. – 2000. – №3. – С.138-159.
107. Иода Е.В., Мешкова Л.Л., Болотина Е.Н. Классификация банковских рисков и их оптимизация / Под общ. ред. проф. Е.В. Иода. 2-е изд., испр., перераб. – Тамбов: Изд-во Тамб. гос. техн. ун-та, 2002. – 120 с.
108. Кезин А.В. Радикальный конструктивизм: познание в «пещере» // Вестник Московского университета. – Серия 7. Философия. – 2004. – №4. – С. 3-24.
109. Коган И.В. Моделирование процессов управления рыночными структурами в условиях переходного периода (на примере коммерческих банков). Автореферат диссерт. на соискание уч. степени канд. эконом. наук. – Москва: ЦЭМИ РАН, 1994.
110. Копылов Сергей. Оценка риска операций обратного РЕПО. // Рынок ценных бумаг. – 2005. – № 23-24 (302-303). – С. 91-94.
111. Кудрявцева М. Г. Оценка ценового риска на основе индивидуальных стратегий. Российская Академия Предпринимательства, диссертация на соискание учёной степени кандидата экономических наук. – Москва, 2004.
112. Кузнецов Н.А. Управление активами и пассивами коммерческого банка. Учебное пособие подготовлено кафедрой управления финансовыми рисками Государственной Академии управления имени Серго Орджоникидзе. – Москва, 1998.
113. Лобанов А., Чугунов А. Тенденции развития риск-менеджмента: мировой опыт. – Москва: Рынок ценных бумаг. – 1999. – №18 (153). – С. 59-65.
115/124
114. Луман Н. Понятие общества. Проблемы теоретической социологии / Под. ред. А.О. Бороноева. – Санкт-Петербург, 1994. – С. 25-42.
115. Луман Н. Понятие риска / Пер. А.Ф. Филиппова // THESIS. – 1994. – №5. – С.135-160.
117. Меньшиков И.С., Шелагин Д.А. Рыночные риски: модели и методы. – Вычислительный центр РАН, 2000 г.
118. Недосекин А.О. Методологические основы моделирования финансовой деятельности с использованием нечетко-множественных описаний. Санкт-Петербургский Государственный Университет Экономики и Финансов, диссертация на соискание ученой степени доктора экономических наук. – Санкт-Петербург, 2003.
119. Озирченко Д. Некоторые понятия системной теории Никласа Лумана.
120. Ольхова Р.Г. Операционные риски: проблемы оценки и управления // Бизнес и банки. – Август 2005. – №30(766). – С.1-9.
121. Пассмор Д. Современные философы / Перевод с англ. Л.Б. Макеевой. – Москва: Идея-Пресс, 2002. – 192 с.
122. Пирошки М. Базель-2 для управляющих банками: основные характеристики и последствия внедрения для Центральной и Восточной Европы // Банковское дело. – 2006. – №3. – С.8-17.
123. Поморина М. Управление рисками как составляющая часть процесса управления активами и пассивами // Банковское дело. – 1998. – №3. – С.12-18.
124. Порох А., Компания SAS. Банковские технологии в области управления рисками // Банковские Технологии. – 2002. – №3 (77).
125. Предтеченский А.Н. Вопросы сущности кредитного риска // Бизнес и банки. – Март 2005. – №9(745). – С.3-8.
126. Садвакасов К. Коммерческие банки. Управленческий анализ деятельности планирование и контроль. – Москва: Ось-89, 1998.
127. Севрук В.Т. Дополнительные рейтинги – инструмент оценки внутренних рисков финансовых институтов // Банковское дело. – 2006. – №2. – С.29-34.
128. Седин А. Риск-менеджмент в банке // Банковское дело в Москве. – 1999. – №12(60).
129. Синки Дж. Ф. Управление финансами в коммерческих банках. – Москва: Catallaxy, 1994.
130. Соловьев В.И. Финансы предприятий и домашних хозяйств: Учебное пособие. – Москва, 2006. – 157 с.
131. Солоу Р. Экономическая теория ресурсов или ресурсы экономической теории. Источник: Вехи экономической мысли. Теория потребительского поведения и спроса. Т.3 / Под ред. В.М.Гальперина. – Санкт-Петербург: Экономическая школа, 1999.
116/124
132. Суйтер А. Новое из Базеля II – эффект двойного дефолта // Бизнес и банки. – Июль 2005. – №29(765). – С.3.
133. Супрунович Е.Б. Риск-практикум. Основы управления рисками // Клуб банковских аналитиков.
134. Супрунович Е.Б. Риск-практикум. Управление кредитным риском // Клуб банковских аналитиков.
135. Супрунович Е.Б., Киселева И.А. Риск-практикум. Управление рыночным риском // Клуб банковских аналитиков.
136. Тайлер У., Шнайдер К. Эффективное управление рисками банковского портфеля // Бизнес и банки. – Декабрь 2004. – №50(736) – С.7-8.
137. Талеб Н. Одураченные случайностью. Скрытая роль Шанса на Рынках и в Жизни. – Москва: Интернет-трейдинг. – 248 с.
138. Тягнибедина О.С. Понятие вероятности и вероятностные методы исследования. Философия науки. – Луганский национальный педагогический университет имени Тараса Шевченко.
139. Усоскин В.М. Современный коммерческий банк. Управление и операции. – Москва, 1993.
140. Филиппов А.Ф. "Общество риска" как политический трактат по фундаментальной социологии.
141. Фоллесдаль Д. Введение в феноменологию для философов-аналитиков.
142. Черкашенко В., Федотов Ф. Экономика, кредитный бум и устойчивость банковской системы // Банковское дело. – 2006. – №2. – С.50-57.
144. Черняк А.З. Проблема оснований знания и феноменологическая очевидность. – 1998. – 144 с.
145. Шеремет А.Д., Щербакова Г.Н. Финансовый анализ в коммерческом банке. – Москва: Финансы и статистика, 2000.
146. Шмитт К. Понятие политического // Вопросы социологии. – 1992. – № 1.
147. Шумейкер П. Модель ожидаемой полезности: разновидности, подходы, результаты и пределы возможностей / Пер. А.В.Белянина // THESIS. – 1994. – №5. – С. 29-80.
148. Экономика: Учебник по курсу «Экономическая теория» / Под ред. доц. А.С. Булатова. 2-е изд., перераб. и доп. – Москва: Издательство БЕК, 1997. – 816 с.
149. Энциклопедия финансового риск-менеджмента / Под ред. А.А. Лобанова и А.В. Чугунова. – Москва: Альпина Паблишер, 2003. – 786 с.
150. Яндиев М.И. Финансовые рынки и корпоративные финансы: Учебно-методическое пособие. – Москва, МГУ им. М.В. Ломоносова, 2007.
Adrese Internet
151. Materiale de la pagina web oficială a Băncii Naţionale a Moldovei: http:// www.bnm.org
117/124
152. Materiale de la pagina web oficială a Băncii de Reglementare Internaţională: http://www.bis.org.
153. Materiale din enciclopedie «Wikipedia»: http://ru.wikipedia.org.
161. The Journal of Risk: http://www/thejournalofrisk.com/
Lista selectivă a lucrărilor publicate la tema tezei
162. Enicov Igor, Bunescu Gheorghe. Managementul riscurilor în băncile comerciale contemporane // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Volumul II. – Chişinău: CEP USM, 2004. – P. 264-267. ISSN 1811-2668.
163. Bunescu Gheorghe. Adaptarea mecanismelor financiar-bancare la cerinţele globalizării // Simpozionul internaţional „Integrarea europeană şi competitivitatea economică”. – Chişinău, 23-24 septembrie 2004. Volumul III. Editura ASEM, 2004. – P. 183-186. ISBN 9975-75-266-7.
164. Bunescu Gheorghe. Estimarea riscului ratei dobânzii pentru băncile comerciale // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Volumul II. – Chişinău: CEP USM, 2005. – P. 377-380. ISSN 1811-2668.
165. Bunescu Gheorghe. Geneza riscului // Simpozionul ştiinţific internaţional „Cercetarea ştiinţifică – o competiţie permanentă”. – Tîrgu Mureş, 27 octombrie 2006. Editura „Dimitrie Cantemir”, 2007. – P. 199-208. ISBN (10) 973-8042-75-5, ISBN (13) 978-973-8042-75-9.
166. Бунеску Георгий. Модель линейного скоринга // Управление финансовыми рисками. – Москва. – Апрель 2007. – №1(09). – С.64-68.
168. Bunescu Gheorghe. Abordarea simplificată faţă de estimarea riscului de creditare în activitatea bancară // Studia universitatis. Seria „Ştiinţe exacte şi economice”. – Chişinău: CEP USM, 2008, Nr.3(13).
169. Bunescu Gheorghe. Modelul scoring-ului liniar // Studia universitatis. Seria „Ştiinţe exacte şi economice”. – Chişinău: CEP USM, 2008, Nr.3(13).
118/124
ANEXE…
Anexa 1
Bilanţul contabil pentru anul 2007, mil. lei
31.12.2006 (efectiv)
31.12.2007 (pronostic) Creştere
mil. lei structura,% mil. lei structu
ra,% % mil. lei
Active Mijloace băneşti în numerar 15,0 2,77% 15,0 2,13% 0,00% 0,0 Mijloace băneşti datorate de bănci 37,0 6,83% 58,0 8,23% 56,76% 21,0 Mijloace băneşti datorate de BNM 31,0 5,72% 44,0 6,24% 41,94% 13,0 Hârtii de valoare 56,3 10,39% 106,5 15,11% 89,23% 50,2 Credite în total 364,5 67,25% 440,0 62,41% 20,72% 75,5 Reduceri pentru pierderi la credite -21,9 -4,03% -26,5 -3,76% 21,35% -4,7 Credite net 342,6 63,21% 413,5 58,65% 20,68% 70,9 Mijloace fixe net 47,1 8,69% 51,0 7,23% 8,28% 3,9 Dobânda sporită ce urmează să fie primită 1,5 0,28% 2,0 0,28% 33,33% 0,5 Alte active 11,5 2,12% 15,0 2,13% 30,43% 3,5 Total active 542,0 100,00% 705,0 100,00% 30,07% 163,0 Pasive Obligaţiuni Depozite în total 290,1 53,52% 397,6 56,40% 37,06% 107,5
Depozite fără dobândă 103,4 19,08% 132,0 18,72% 27,67% 28,6 ale persoanelor fizice 15,0 2,77% 16,0 2,27% 6,67% 1,0 ale persoanelor juridice 87,9 16,22% 115,0 16,31% 30,85% 27,1 ale băncilor 0,5 0,09% 1,0 0,14% 100,00% 0,5
Depozite cu dobândă, inclusiv 186,7 34,45% 265,6 37,67% 42,26% 78,9
ale persoanelor fizice 152,0 28,04% 210,0 29,79% 38,16% 58,0 ale persoanelor juridice 34,2 6,31% 55,0 7,80% 60,82% 20,8 ale băncilor 0,5 0,09% 0,6 0,09% 20,00% 0,1
Alte împrumuturi 101,0 18,63% 135,9 19,27% 34,51% 34,9 Alte obligaţiuni 10,0 1,85% 10,0 1,42% 0,00% 0,0 Total obligaţiuni 401,1 74,00% 543,5 77,09% 35,50% 142,4 Capital acţionar 140,9 26,00% 161,5 22,91% 14,64% 20,6 Total pasive 542,0 100,00% 705,0 100,00% 30,07% 163,0
Sursa: elaborat de autor (datele sunt convenţionale)
119/124
Anexa 2
Raportul de profit şi pierderi pentru anul 2007, mii lei
Rata medie anuala
Rata la finele anului
Volumul, mii lei
Venituri aferente dobânzilor 12,9% 12,2% 72 534,3 Venituri aferente dobânzilor la mijloace băneşti datorate de bănci 3,7% 3,6% 2 749,8 Venituri aferente dobânzilor la HV 12,9% 11,7% 10 289,1 Venituri aferente dobânzilor si comisioane la credite 15,0% 14,4% 59 495,5 Cheltuieli aferente dobânzilor 8,8% 9,0% 29 751,2 Cheltuieli aferente dobânzilor la depozite ale persoanelor fizice 10,8% 10,7% 19 540,1 Cheltuieli aferente dobânzilor la depozite ale persoanelor juridice 9,7% 9,9% 4 333,6 Cheltuielile aferente dobânzilor la depozitele băncilor 8,5% 8,7% 47,0 Cheltuieli aferente dobânzilor la alte împrumuturi 5,2% 5,8% 5 830,4 Venitul net aferent dobânzilor 42 783,2 Minus: Defalcări pentru reduceri pentru pierderi la credite -4 667,9 Venitul net aferent dobânzilor după reduceri pentru pierderi la credite 38 115,3 Venituri neaferente dobânzilor 30 946,0 Venituri la hârtii de valoare 100,0 Venituri de la operaţiuni cu valuta străină 16 000,0 Venituri de la comisioane 14 000,0 Alte venituri neaferente dobânzilor 846,0 Cheltuieli neaferente dobânzilor 38 360,0 Venitul net până la impozitare 30 701,3 Impozitul pe venit 4 072,5 Venitul net după impozitare 26 628,9
Sursa: elaborat de autor (datele sunt convenţionale)
120/124
Anexa 3
Capital acţionar consolidat pentru anul 2007, mii lei
Rezerve şi capital de alt fel 69 753 90 382 Surplus de capital Profit nedistribuit 59 079 79 708
Profit nedistribuit (anii precedenţi) 42 416 59 079 Profit nedistribuit (anul curent) 22 000 26 629 Dividende plătite în anul curent -5 337 -6 000 Alte micşorări ale profitului nedistribuit 0
Capital de rezervă 10 674 10 674 Alte rezerve
Capital secundar Rezerve privind reevaluarea mijloacelor fixe
Capital acţionar total 140 912 161 540 Sursa: elaborat de autor (datele sunt convenţionale)
Anexa 4
Limite stabilite pentru atingerea business-planului pentru anul 2007
31.12.2006 31.12.2007 Normativ Raportul portofoliului creditar la active 67,2% 62,4% 60-65%Ponderea fondului de risc în portofoliul de credit -6,0% -6,0% Active lichide / active total 25,6% 31,7% Rezerve obligatorii la mijloacele atrase în contul "LORO" la BNM 10,7% 11,1% >10%Rezerve obligatorii la mijloacele atrase în numerar 5,2% 3,8% >2%Cheltuieli / venituri 62,0% 65,8% <70%Cheltuieli pentru marketing /veniturile băncii <5%Raportul între venituri neaferente dobânzii şi cheltuieli neaferente dobânzii 84,2% 80,7% 90,0%Lichiditatea 25,5% 29,1% >20%Marja netă a dobânzii 9,0% 7,6% >7%ROA 4,5% 4,3% >4%ROE 16,5% 17,6% >15%Cota băncii în sistem:
La active La credite La reduceri pentru pierderi la credite La HV
Sursa: elaborat de autor (datele sunt convenţionale)
121/124
ADNOTARE
la teza de doctor în economie cu tema: „Managementul riscurilor în băncile comerciale”
Obiectivul de bază al cercetării este dezvăluirea naturii (genezei) riscului, surselor sale de provenienţă, şi argumentarea în legătură cu aceasta a necesităţii aplicării unor abordări noi în vederea managementului riscurilor bancare, deoarece numai înţelegerea surselor de provenienţă, a cauzelor de apariţie a unui eveniment ne permite să-l influenţăm.
Cu toate că noţiunea risc apare la intersecţia mai multor domenii ştiinţifice, în focusul acestei teze de doctor sunt riscurile bancare, problema managementului cărora a devenit extrem de actuală.
În cadrul lucrării este demonstrată, bazându-ne pe conceptul filozofic al neoraţionalismului şi constructivismului radical, natura de model a riscului. Riscul este partea opusă a modelelor cognitive utilizate de oameni, care sunt create conform anumitelor legi.
A fost propusă definiţia universală a noţiunilor risc şi managementul riscului, elaborate în cadrul abordării model şi aplicabile în toate domeniile de activitate umană. Este formulată noţiunea risc în domeniul economic şi pregătit fundamentul teoretic pentru examinarea problemei managementului riscurilor în băncile comerciale.
Este efectuată sistematizarea experienţei administrării riscurilor în cadrul recomandărilor Băncii Naţionale a Moldovei (la nivel local) şi în cadrul recomandărilor Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel (la nivel mondial).
Este propus un model al activităţii bancare, care permite, în primul rând, conturarea obiectului de cercetare (activitatea bancară), în al doilea rând, formularea şi interpretarea noţiunii riscurilor bancare şi, în al treilea rând, identificarea posibilelor direcţii de dezvoltare a managementului riscurilor bancare.
Este demonstrat că administrarea riscurilor bancare la nivelul organizaţiei, în general (managementul global al riscurilor), trebuie să se înceapă de la planificarea afacerii, business-planul fiind modelul de bază al activităţii bancare. În scopul identificării riscurilor bancare în conformitate cu abordarea model este propus un model mai global – modelul de gradul doi, pentru care business-planul băncii este doar un caz particular. Este descrisă detaliat o componentă a acestui model care ţine de riscul de creditare – model de scoring, precum şi cerinţele privind tehnologiile informaţionale aferente.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezultă din propunerile privind abordarea noţiunilor de risc şi managementul riscului, propunerile privind identificarea, descrierea şi interpretarea riscurilor bancare de bază, precum şi din propunerile privind utilizarea modelului scoring în cadrul creditării de tip retail.
Concluziile principale ale cercetării efectuate la temă şi recomandările înaintate ar putea contribui, în opinia noastră, la perceperea corectă a fenomenului riscului, la stimularea cercetărilor interdisciplinare aferente, precum şi la perfecţionarea sistemului managementului riscurilor în băncile comerciale.
Rezultatele cercetării pot fi utilizate de către băncile comerciale şi companiile de consulting în scopul perfecţionării managementului riscului (în special al riscurilor creditării retail), de cercetătorii în domeniul riscurilor, precum şi de instituţiile de învăţământ în cadrul mai multor discipline ştiinţifice care examinează procese şi prognozează viitorul.
122/124
ANNOTATION
to the doctorate paper in economy on: “Risk management in the commercial banks”
The main research objective is the disclosure of risk’s nature (its genesis), and following explanation of new risk management approaches necessity application in banking. Only understanding of phenomenon nature and its cause allows us to manage it.
Although the notion of risk appears at crossing of many scientific domains, the given doctorate paper is focusing on banking risks. Their management problem is becoming extremely important.
In current work the model nature of the risk is demonstrated, basing on the philosophical concepts of neorationalism and radical constructivism. Risk is the reverse side of the cognitive models, used by people, which follow specific laws in its modeling.
This doctorate paper proposes a universal risk and risk management definitions, elaborated in accordance with model approach and applicable in all human activities. The definition of risk in economy is determined as well and theoretical grounds for risk management problem examination in banking were laid, too.
Besides, the systematization of risk management experience was carried out within the bounds of both the National Bank of Moldova recommendations (local level) and the Basel Committee on Banking Supervision recommendations (global level).
There was proposed a bank’s activity model, that allows, firstly, to outline the research object (i.e. banking activity), secondly, to give definitions and interpretations of banking risks and, thirdly, to identify new possible risk management development directions in banking.
It is proved that risk management in banking on organizational level (global risk management) should be started with business-planning that is the basic banking activity model. In order to identify banking risks in accordance with model approach there was proposed a more global model – second level model, for which bank’s business-plan is just a particular case. The fragment of this model regarding credit risk was described more detailed – i.e. scoring model, along with corresponding informational technologies’ requirements.
The scientific and practical value of the present thesis is determined by the conclusions and recommendations concerning the approach to risk and risk management definitions; identification, description and interpretation of basic banking risks, as well as recommendations regarding scoring models application for retail crediting.
The basic conclusions and recommendations of the research can contribute, in our opinion, to the correct risk phenomena comprehension, corresponding research stimulation along with banks’ risk management system perfection.
The results of this research may be used by the commercial banks and consulting companies for the purpose of improving the risk management (especially retail crediting risks), by theoreticians who study problems of the banking risk management and also by educational institutions within the frameworks of scientific disciplines that study phenomenon nature and make its forecasts.
123/124
АННОТАЦИЯ к диссертации на соискание учёной степени доктора экономических наук на тему: «Риск
менеджмент в коммерческих банках » Главной целью данного исследования является раскрытие природы (источника происхождения) риска и последующее обоснование необходимости применения новых подходов к управлению банковскими рисками. Только понимание природы, причин возникновения того или иного явления позволяет управлять им. Несмотря на то, что понятие риск возникает на пересечении многих научных дисциплин, данная докторская диссертация сфокусирована на банковских рисках, проблема управления которыми стала особенно актуальной. В рамках работы доказывается, основываясь на философской концепции неорационализма и радикального конструктивизма, модельная природа риска. Риск является оборотной стороной используемых людьми когнитивных моделей, построение которых подчинено определенным законам. Предлагается универсальное определение понятий риск и управление риском, разработанные в рамках модельного подхода и применимые во всех сферах человеческой деятельности. Сформулировано понятие риск в экономической сфере и заложен теоретический фундамент для изучения проблемы управления рисками в коммерческих банках. Осуществлена систематизация опыта в области управления рисками в рамках рекомендаций БНМ (местный уровень) и Базельского Комитета (международный уровень). Предлагается модель банковской деятельности, которая позволяет, во-первых, очертить объект исследования (банковскую деятельность), во-вторых, сформулировать и интерпретировать понятия банковских рисков и, в-третьих, идентифицировать возможные направления развития риск менеджмента в банках. Доказывается, что управление рисками в банках на глобальном уровне должно начинаться с бизнес-планирования, которое является основной моделью банковской деятельности. В целях идентификации банковских рисков в соответствии с модельным подходом, предлагается более универсальная модель второго порядка, для которой бизнес-план банка является лишь частным случаем. Более детально описан фрагмент данной модели, касающийся кредитного риска – скоринговая модель, а так же требования к соответствующим информационным технологиям. Теоретическая ценность и практическая значимость диссертации заключены в предложениях, касающихся похода к определению понятия риск и риск менеджмент, идентификации, описания и интерпретации основных банковских рисков, а так же предложениях по использованию скоринговых моделей в рамках выдачи стандартных кредитных продуктов. Основные выводы исследования и выдвинутые рекомендации могут, по нашему мнению, способствовать правильному пониманию феномена риска, стимулированию соответствующих междисциплинарных исследований, а также совершенствованию системы управления рисками в коммерческих банках. Результаты исследования могут быть использованы коммерческими банками и консалтинговыми компаниями в целях совершенствования управления рисками (в частности розничного кредитования), исследователями в области рисков а также учебными заведениями в рамках научных дисциплин, которые изучают процессы и прогнозируют будущее.
124/124
CUVINTE-CHEIE
ROMÂNÃRisc, managementul riscului, geneza riscului, model, modelul de gradul doi, proces,
probabilitate, VaR, neoraţionalism, constructivismul radical, Basel II, bancă comercială, risc
neorationalism, radical constructivism, Basel II, commercial bank, banking risk, process risk,
global risk, business-plan, banking process model, credit risk, market risk, operational risk,
liquidity risk, interest rate risk, risk of reputation, scoring model.
LISTA ABREVIERILOR AMA – abordare avansată (Advanced Measurement Approaches) BC – bancă comercială BIS – Bank for International Settlements BNM – Banca Naţională a Moldovei CL – credite neperformante (Credit Loss) CNT – Capital Normativ Total CSBB – Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel EAD – expunerea la risc în momentul neachitării (Exposure at Default) IT – tehnologii informaţionale LGD – proporţia pierderilor în cazul neachitării (Loss Given Default) PD – probabilitatea neachitării (Probability of Default) RWA – active ponderate la risc VaR – Value at Risk FMI – Fondul Monetar Internaţional BM – Banca Mondială