This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
TERMINOLOGIEMANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII
• asigurarea cu elemente materiale şi tehnice necesare producţiei (volum şi structură) obiectivele generale costuri minime +profit mare.
• Cost minim• Termen scurt de livrare• Aspecte ecologice
A ACHIZIŢIONA MATERIALUL:
• Corect calitativ• Corect cantitativ• La termenul potrivit• La preţul cel mai bun
MANAGEMENTUL MATERIALELOR:• Achiziţie• Manipulare• Gestiunea şi controlul stocurilor• Logistica (managementul integrat al materialelor)
MANAGEMENT DE LIVRARE INTEGRAT
• Asigurarea calităţii• Condiţii flexibile de livrare-achiziţie• Comunicare uşoară• Decizii strategice de make or buy• Capabilitate de schimbare• Utilizarea impulsurilor pieţei• Includerea furnizorilor în mod creator în lanţul
creării valorii adăugate• Procese optimizate şi novatoare de livrare• Reproiectarea ca factor de stabilire a costurilor (80%)• Reducerea preţului de achiziţie pe baza calităţii
“necesare”. PROIECTARE-DEZVOLTARE-OPTIMIZARE
MANAGEMENT
EVOLUŢII ŞI TENDINŢE
• Fuziuni
• Scăderea producţiei
• Minimizarea rezervelor
• Aprovizionarea aproape “just in time”
• Alianţa strategică cu furnizorul
• Optimizarea costurilor / performanţelor.
O BUNĂ APROVIZIONARE ÎNSEAMNĂ:
DECIZII DE ACHIZIŢIE CORECTE
Nivelul achiziţiei
40 – 60 % din CA
APROVIZIONARE EFICIENTĂBeneficiiRaport bun calitate / preţ vânzări Întreprindere competitivă APROVIZIONARE MODERNĂColaboratori calificaţiO integrare eficientă în organigrama
întreprinderiiO conducere a întreprinderii care să
fie interesată
Cum ? La ce preţ ?
Ce ? ACHIZIŢIE Unde ?
Cât ? Când ?
STUDIU DE CAZ
• Cifra de vânzări.......................................................…100
• Ce trebuie făcut ca beneficiul să crească la...............6?
• Ce variante există?
Structura elementelor de cheltuieli în întreprinderile
elveţiene
Cifra de afaceri 100 100
Materiale (achiziţii) 44 40 (-10%)
Salarii, prestaţii sociale 26 26
Dobânzi, alte cheltuieli 17 17
Beneficiu brut I 13 17
Amortismente, rezerve 6 6
Beneficiu brut II 7 11
Impozite 3 5
BENEFICIU NET 4 6 (+50%)
DIFICULTĂŢI ÎN APROVIZIONAREA MONDIALIZATĂ
Conform experienţei CCI – Geneva
• Dificultăţi de planificare a necesarului cantitativ şi calitativ
• Cunoaşterea slabă a practicii comerţului internaţional
• Negocieri slabe, argumentaţie slabă
• Cunoaşterea slabă a posibilităţilor de finanţare şi a procedurilor de plată
• Dificultăţi în urmărirea procesului de expediţie
• Încetineală în port şi la vămuire
• Insuficienţa informaţiilor comerciale pentru luarea deciziei
• Dificultăţi de analiză şi interpretare a informaţiilor disponibile
• Lipsa de personal experimentat în sectorul import
• Lipsa de coordonare a diferitelor etape ale procesului de import
LUAREA DECIZIEI “MAKE OR BUY”
• “Este mai avantajos să cumpărăm un anumit produs sau să-l producem?”
ÎNTREBĂRI
– Materiale sau subansamble?– Fabricaţie sau probleme de capacitate?– În pas cu piaţa?– Cu ce secţiuni ale pieţei?– Service asigurat?– Funcţiile logistice asigurate?– Pe termen scurt sau mediu?– Know-how inovativ?
COSTUL NON – CALITĂŢII
• IROSIREA MATERIILOR PRIME
• MENŢINEREA DE STOCURI NEVANDABILE
• DETERIORĂRI
• UTILIZARE DE TEHNOLOGII NEADECVATE
• PIERDERI DE TIMP ŞI BANI PENTRU RECLAMAŢII
• PENALITĂŢI CU REFERIRE LA CALITATE
1. Costul non-calităţii
• ţările dezvoltate: 15-25%
• ţările în dezvoltare: 30 %.
2. Viabilitatea oricărei firme în România:
• realizarea profitului cât mai mare, în condiţiile asigurării calităţii corespunzătoare a produselor şi serviciilor oferite pieţei
CONCLUZIE:
LA UTILIZAREA SURSELOR GLOBALE Analiza şi evaluarea atentă a furnizorului
Furnizori care îşi demonstrează capacităţile
Prudenţă la început – vizită obligatorie
Atenţie la conţinutul contractelor
Intrările în sistemul de aprovizionare
Prognoza vânzărilor
Plan de producţie
Aprovizionarea materială
Raport ieşire aprovizionare
Comandă client
Modificări inginereşti
Lista de materiale
Componente şi subansambluri de la terţi
Inventarul curent în atelier
Lista inventarului curent
Ieşirile departamentului de aprovizionare
• comenzile de lansare (ordonanţare) raportul comenzilor de lansare în perioada următoare
• raportul modificărilor planului de producţie
• raportul de anulare a unora dintre comenzi, provocate de modificarea planului de producţie
• raportul stocurilor curente şi pieselor în procesare
FUNDAMENTAREA PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE A UNITĂŢILOR ECONOMICE
Prin planul şi programele de aprovizionare se nominalizează:
• cererile de resurse materiale ale întreprinderii pe o anumită perioadă (de regulă, de până la un an), pe categorii de resurse (materii prime şi materiale diverse, echipamente tehnice, piese de schimb, diferite repere, etc.);
• nivelul cererilor;
• sursele de acoperire a acestor cereri.
Întrebările specifice subsistemului de asigurare materială:
– Ce anume trebuie comandat şi asigurat pentru perioada de gestiune?
– În ce cantitate urmează a fi aprovizionată resursa materială pentru orizontul de timp avut în vedere (an, semestru, trimestru)?
– Din ce surse (interne-proprii sau de la terţi) şi în ce proporţie se prevede acoperirea necesităţilor?
INDICATORI CARE DEFINESC CONŢINUTUL PLANULUI DE APROVIZIONARE MATERIALĂ
OBIECTIVUL DE BAZĂ al strategiei în aprovizionare:
• Asigurarea (acoperirea) completă şi complexă a cererilor de consum ale unităţii economice, cu resurse materiale de calitate, ritmic şi la timp, în condiţiile unei stricte corelaţii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifestă consumul lor, asigurate de la furnizori care practică preţuri de vânzare avantajoase, prezintă grad ridicat de certitudine în livrări, care antrenează pentru achiziţie, transport şi stocare un cost minim.
OBIECTIVE DERIVATE:
• Formarea unor stocuri minim-necesare, care asigură o viteză accelerată a mijloacelor circulante aferente;
• Menţinerea stocurilor efective în limitele maxime şi minime estimate;
• Protecţia şi conservarea raţională a resurselor materiale pe timpul depozitării-stocării;
• Asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea pe un orizont lung de timp.
Modalităţi de acţiune
• Elaborarea unor planuri şi programe de aprovizionare fundamentate pe bază de documentaţie tehnică şi economică de execuţie a produselor, lucrărilor, prestaţiilor;
• Prospectarea pieţei din amonte în vederea depistării furnizorilor cu cele mai avantajoase condiţii de livrare şi testarea credibilităţii acestora;
• Pregătirea judicioasă a activităţii de negociere în scopul obţinerii unor preţuri avantajoase la achiziţia resurselor materiale, a rabaturilor comerciale, a bonificaţiilor;
• Preocuparea continuă pentru organizarea şi concretizarea cu preponderenţă pe bază de contracte comerciale, a relaţiilor de colaborare cu partenerii furnizori, încheiate pe un orizont cât mai lung de timp (pentru asigurarea stabilităţii în aprovizionarea materială);
• Aplicarea unor modele-matematice exigente în dimensionarea stocurilor, a unor metode şi tehnici eficiente şi de utilitate practică pentru urmărirea şi controlul dinamicii stocurilor;
• Asigurarea unor condiţii raţionale de protecţie-conservare a resurselor materiale pe timpul stocării;
• Aplicarea în procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informaţional simplu, operativ, informatizat.
CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA PLANULUI ŞI PROGRAMELOR
DE APROVIZIONARE MATERIALĂ NECESARUL DE CONSUM:
• Necesar pentru realizarea planului şi programelor de producţie, desfăşurarea activităţii de ansamblu a unităţii economice - Npl.
• Stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune - Ssf.
• Necesar total de resurse materiale pentru realizarea planului de producţie specifică a unităţii economice, a activităţii generale a acesteia - Ntpl.
• Ntpl = Spî +ARi +Na
• Ntpl = Npl +Ss
Total: necesităţi de resurse materiale şi energetice pentru desfăşurarea activităţii de ansamblu a unităţii economice (Ntpl).
RESURSE
A. Surse interne (proprii) ale unităţii economice:• Stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de
gestiune – Spî.
• Alte resurse interne - ARi.
B. Surse din afara unităţii economice:• Necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piaţa internă şi
internaţională de materii prime şi produse - Na (A).
Total resurse materiale şi energetice de acoperire a necesităţilor de consum ale unităţii economice (Spî + ARi +Na).
METODE DE CALCUL AL NECESITĂŢILOR DE MATERIALE ŞI ECHIPAMENTE TEHNICE
1. Metoda de calcul direct – ia în calcul volumul fizic, pe structură, al producţiei prevăzute pentru fabricaţie (Qp) şi consumul specific standard, stabilit prin proiect, cunoscut, în practică sub denumirea de normă de consum (Nc): Npl = Qp x Nc.
2. Metoda de calcul pe bază de analogie – se utilizează pentru stabilirea necesarului de materiale pentru “produsele noi” (care nu au mai fost fabricate, dar urmează să fie trecute în producţia de serie), iar normele de consum specific din documentaţie nu sunt încă definitivate.
3. Metoda indicelui global de consum la un milion producţie nominalizată – se foloseşte la stabilirea necesarului de materiale când unitatea economică nu are “nominalizată integral”, la data elaborării planului, producţia marfă pe volumul şi structura fizică prevăzute pentru fabricaţie.
METODE DE CALCUL AL NECESITĂŢILOR DE MATERIALE ŞI ECHIPAMENTE TEHNICE
4. Metoda coeficienţilor dinamici – are un pronunţat caracter statistic şi propune extrapolarea datelor privind consumul de materiale din perioada de bază şi pentru anul următor.
5. Metoda de calcul pe baza sortimentului tip – este utilizată atunci când se fabrică o gamă sortimentală de produse foarte largă. În această categorie se includ unităţile din industria textilă, a confecţiilor, a pielăriei, din industria alimentară, etc., care înregistrează variaţii mari de structură a producţiei pentru fiecare produs, ca urmare a influenţelor determinate de modă, de anotimp, specific zonal, comenzi neprevăzute, ş.a.
6. Metoda de calcul al necesarului de materiale aferent producţiei, prevăzută a se obţine pe bază de şarjă – se utilizează în industria siderurgică, cea chimică, a materialelor de construcţii etc., deci în procesele de producţie în care mai multe materiale participă “simultan” şi în proporţii diferite la fabricarea unui produs corespunzător reţetelor de fabricaţie specifice.
7. Metode de calcul specifice necesităţilor de combustibili şi energie electrică – sunt corespunzătoare naturii acestor resurse de maximă importanţă pentru orice unitate economică, diversităţii destinaţiilor de utilizare şi structurii consumurilor.
CONCLUZII1. Planul de aprovizionare conturează politica globală în asigurarea bazei materiale
şi cu echipamente tehnice necesare unei unităţi economice pentru o anumită perioadă de timp, de regulă un an; orizontul de timp poate fi şi mai mare, caz în care, datele de evaluare a strategiei în aprovizionarea materială au, de această dată, un caracter de previziune.
2. Gama extrem de mare de resurse, ca şi condiţiile de asigurare şi de folosire foarte diferite, sugerează că procesul de aprovizionare, pe fazele lui – planificare, programare, organizare, derulare, evidenţă, urmărire, control, analiză, evaluare – îi este specific un volum amplu de muncă. Deci, desfăşurarea acestuia cu operativitate şi eficienţă, în concordanţă cu cerinţele de consum din unitatea economică necesită un “sistem informaţional” simplu, cuprinzător, aşezat pe baze informatice.
3. Cunoaşterea unor diferenţieri ale resurselor materiale pentru a se realiza:
• rolul şi importanţa diferită a lor pentru activitatea unităţii;
• atenţia şi gradul de exigenţă care trebuie manifestate în procesul aprovizionării şi gestionării lor;
• strategia care trebuie conturată în procesul asigurării materiilor prime şi materialelor;
• sistemele şi tipurile de gestiune cele mai eficiente, ş.a.