CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMT]LUI NERVOS Sistemul nervos stabileste legatura dintre organe si suprave gheaza functionarea normala si in bune condtii a intregului organism.Pentru aceasta,el primeste stiri despre tot ce se intampla in interiorul organismului adtca in mediul intern. Propagarea excitatiei in sistemul nervos poartanumele de flux,functia de perceptie a excitatiei externe se numeste functie senzitla,iar functia de trecere a excitatiei asupra organismului care reactioneaza se numeste funtie motoare. Reactia motorilor cate se produce ca raspuns la excitatia senzitiva cu particip area sistemului nervos se numeste act reflex.O rctea de nervi care inlantule structurile Sistemului Nervos Central cu toate punctele corpului,are rol de a culege informath ata din interiorul cat si din exteriorul organismului(nervii senzitivi) si de a transmite raspunsurile potrivite(nervi motori). Dupa functiile pe care le indeplineste, Sistemul Nervos poate fi impartit in: legatura cu mediul inconjurator Sistemul nervos al vietii vegetative care pune in legatura diferitele organe si aparate,stabilind astfel o functie armonioasa a intregului organism Sistemul nervos se imparte in doua mari categorii: SISTEMUL NERVOS CENTRAL (S.N.C) SISTEMUL NERVOS PERIFERIC S.N.P)
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CAPITOLUL IANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMT]LUI NERVOS
Sistemul nervos stabileste legatura dintre organe si suprave gheaza
functionarea normala si in bune condtii a intregului organism.Pentru aceasta,el
primeste stiri despre tot ce se intampla in interiorul organismului adtca in mediul
intern. Propagarea excitatiei in sistemul nervos poartanumele de flux,functia de
perceptie a excitatiei externe se numeste functie senzitla,iar functia de trecere a
excitatiei asupra organismului care reactioneaza se numeste funtie motoare.
Reactia motorilor cate se produce ca raspuns la excitatia senzitiva cu
particip area sistemului nervos se numeste act reflex.O rctea de nervi care
inlantule structurile Sistemului Nervos Central cu toate punctele corpului,are rol
de a culege informath ata din interiorul cat si din exteriorul organismului(nervii
senzitivi) si de a transmite raspunsurile potrivite(nervi motori).
Dupa functiile pe care le indeplineste, Sistemul Nervos poate fi impartit
in:
legatura cu mediul inconjurator
Sistemul nervos al vietii vegetative care pune in legatura diferitele organe
si aparate,stabilind astfel o functie armonioasa a intregului organism
Sistemul nervos se imparte in doua mari categorii:
SISTEMUL NERVOS CENTRAL (S.N.C)
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC S.N.P)
> i&DrffiflruT'&. *_-II.JI TFqTILLIhTIId;A
1.L. Sistemul nervos central
ENCEFALUL
> {t}ldf,l C&L*SI -
*
{ffiHif;ft
" " b *dtPt)?&Lef]Sl*,S
-\\=_ > {*RTilX--\.._, > c[ftfBLL
> sfrpT l}tr!_ L,*{_lt} L
wt
**.W .:r*a:
.\.|,/
,/
} BULBcLr&eTtv *--"-;i
_ > f,.FtBOftEL[VIETII
> PrJr*Tt> EULS HAt.*t*t&f{
- "-
> TUADLJVA SPINARII> &I PATHULf;E VET{TffiICIJL
Parte superioara a sistemului nervos central, constituita din trunchiul
cerebral, din cerebel si din ceierul mare, asigurand controlul intregului
organism.
Structura - Encefalul ocupa cutia craniana si contine trei elemente:
- trunchiul cerebral, care prelungeste maduva spinarii, amplasat in coloana
vertebrala, cuprinde, incepand de jos in sus, bulbul rahidian, protuberanta inelara
si pedunculii cerebrali.
- cerebelul sau creierul mic este o masa rotunjita situata in spatele
trunchiului cerebral
emisferele cerebrale.
ee
Functionare - Encefalul formeaza, impreuna cu maduva spinarii, sistemul
nervos central, legat de organe prin nervii sistemului nervos periferic. Substanta
alba asigura conexiunile de la un punct la altul al encefalului, precum si intre
encefal si maduva. Substanta cenusie asigura receptarea informatiilor, anahzarea
lor si elaborarea raspunsurilor (contractiile musculffia, de exemplu). Fiecare
parte a encefalului are functiuni specific a, d caror complexitate creste odata cu
inaltimea localizani sale. Trunchiul cerebral contine centrii de control ai inimii
si respiratiei; creierul mic armonizeaza miscarile corpului; diencefalul permite
trierea generala a informatiilor senzitive (talamus) si comanda superioara a
hormonilor si viscerelor (hipotalamus); emisferele sunt responsabile de
senzatiile constiente, de motricitatea voluntara si de functiunile superioare
pot fi cupate prin introducerea temporara a anxioliticelor , hipnoticelor. Acuze
de tip negativ refractare beneficrazade aportul Clozapinei 100 mg.. Combinarea
34
IIIIIIIIIII
cu un antidepresiv sau recurgerea la un antipsihotic de tipul Olanzapina
amel i or eaza notabil depresia.
3.Terapia de intretinere si profilaxie a recidivelor au ca scop mentinerea
remisiunii si prevenirea decompensarilor. Se opteaza de regula pentru doza
minima eficienta a preparatului testat in etapele anterioare in doza unica
vesperala in cazul pacientilor complianti (de pilda Risperiodona l-2 ffig,
Olanzapina 5-10 mg.). fntreruperea imtempresiva a medicatiei de intretinere
poate fthazardata, in anumtte cazuri se poate tenta o ,,fereastra terpeutica".
Un algoritm terapeutic guv errreaza tactrca profilaxiei recidivelor:
-dupa primul episod de boala se recomanda terapie de 1 an;
-dupa 2-3 recidive terapia de intretinere se extinde intre 2-5 am;
-in cazul recaderilor frecvente, terapia de intertinere este indefinita ,
admit0ndu-se anumite concesii de la terapiape prioade scurte .
in terapia farmacologica a schizofreniei s-a amintit ca tratamentul de
electie , tratamentul cu AP atipice. Acestea sunt preferate datorita efrcacitatii lor
bune, a tolerabilitatii acceptabile si efectelor adverse modeste. Antipsihoticele
conventionale sunt preferate cdnd cele atipice nu au fost utile, in combinatie cu
acestea sau in conditii de precaritate ftnanciaru. La persoanele tratate si la
v0rsnici se indica % din doza adultului, fara asociere de aniparkinsoniene care
produc confuzii la v0rstnici.
Psihoterapia nu se apilca in fazele acute ale bolii. Masurile
psihoterapeutice din celelalte faze se limiteaza la psihoterapie supotiva,
terapeutul insufla speranta, incredere, informeazapacientul si familie lui despre
boala necesitate a terapiei, masurile de psihiogiena. Terapeutul recunoaste
factorii care genereaza suprastimularea, sursa de potentiale decompenbsari
stress, angajamente si sarcini excesive profesionale cit si cei de substimulare ,
implicati in glisarea spre formale inexorabile de evolutie mediu familial
supraprotectiv, neimpltcarea in sarcini concrete La aceste sedinte vor participa si
3s
IIIITIxItrIt
membri familiei fiind educati sa recunoasca semnele prodromale ale bolii si sa
ghideze judicios terapia de intretinere.
Socioterupia isi dovedeste utilitatea mai ales la pacientii cu hospitalism,
substimulati, care prezinta riscul evolutiei progrediente spre forme cu simptome
negative. Angrenarea pacientului in acest tip de activitati se va face progresiv,
intramuros initial terapie ocupati onala, apoi ergoterapie. in paralel incepe si
rebilitarea profesionala prin includerea in ateliere protejate, locuri de munca cu
prigram scurt.
36
lII+ItiIIhhhIIIIIIi*
*II*
CAPITOLUL IV
RELATIA ASISTENT MEDICAL - PACIENT
Profesia de asistent medical nu exista in afara relatiei asistentului medical
cu pacientul sau. Dintre toti membrii echipei terapeutice, asistentul medical, in
virtutea indatoririlor sale, se afla cel mai frecvent si, adeseori, si pe durata cea
mai mare de timp , fatain fata cu pacientul.
Relatia interpersonala care se stabileste intre asistentul medical si pacient
implica anumite drepturi si obligatii pentru fiecare dintre "partenerii" relatiei,
care se dezvolta pe coordonata profesionala (tehnica si informationala), dar si pe
coordonatele afective si de ordin moral. Este o relatie pe care o putem numi
terapeutica,in cadrul careia se stabileste o alianta terapeutrca, de care depinde in
mare masura evolutia starii de sanatate apacientului.
Alianta terapeuticain relatia asistent medical-pacient presupune ca fiecare
dintre partenerii relatiei sa isi asume un anumit ro1, anumite sarcini, in scopul
ameliorarii starii de sanatate sau chiar al vindecarii pacientului. Trebuie spus
insa de la bun inceput ca aceasta relatie este inegala, confruntatea cu boala
afectdnd in diverse moduri personahtatea bolnavului. in general, boala se
asoctaza cu anxietate, este o situatie in care bolnavul se simte amenintat si, in
consecinta, acesta se apara prin diverse modalitati - constiente sau inconstiente
- de aceasta amenint are, merg0nd de la conftuntarea cu boala pdna la negatea
realitatii acesteia sau la refugiul in consumul excesiv de alcool. Tofusi, ca si
caracteristici in general prezente la o persoana bolnava, in special suferind de o
maladie cronica sau de o maladie cu prognostic rez ewat, se pot distinge:
1. O anumita stare de conflictu alitate intrapsihica (prin oscialatia intre
acceptarea si refuzul realitatii bolii).
2. O sugestibilitate crescuta, care face bolnavul receptiv la indicatiile
medicului, dar si la sugestiile altor bolnavi sau ale anturajului, referitoare la
diverse modalitati mai mult sau mai putin terapeutice.
37
IIIIIIIIIIIIIiiIt
IFlnLhIif*
*
3. O centrare asupra propriei persoane.
4. Restrdngere a onzontului preocuparilor.
Aceste modificari in psihicul unei persoane bolnave tin de regresia
afectiv-comportamentala care se tnstaleaza, de regula, atunci c0nd persoana,
recunosc6nd reahtatea bolii, isi actleaza mecanisme inconstiente de adaptare la
noua situatie.
C o mp I i anta terap eu ttca
Complianta terapeuttca (engl. "Compliance" - supunere) se defineste ca
fiind adeziunea bolnavului la indicatiile medicale, care include terapiile
medicamentoase, regimurile alimentare, modificarea stilului de viata, precum si
acceptarea supravegherii medicale si a controlului periodic.
Complianta a scazut odata cu raspdndirea informatiei medicale libere si cu
diversifi carea arsenalului terapeutic, multi bolnavi prefer0nd automedicatia sau
sfaturile unor nespecialisti.
Un control efectuat in Suedia de catre farmacisti in anii 90 a demonstrat
ca in 30-40% din cazur:r medicamentele prescrise si cumparate nu au fost
folo site, gasindu-se amb alajele originale intacte la domiciliul pacientilor . in 25%
din cazufl medicamentele nu au fost, pur si simplu, cumparate, pacientii
recurgdnd la automedicatie.
Factorii implicati in non-complianta sunt:
a) Factori legati de modul de traire a realitatii bolii.
b) Factori legati de relatramedic-pacient.
c) Factori legati de tipul tratamentului prescris.
d) Factori legati de anturajul bolnavului.
e) Factorii legati de modul de traire arealitatii bolii
Pacientii care adopta ca strategie de coping confruntarea cu boala isi vor
asuma responsabilitatile legate de ufinarea sfatului medical. Dimpotrtva, cei care
\-or recurge la evitarea realitatii bolii, sau chi ar la negarea acesteia, vor avea o
complianta scantta, sau chiar nula. De asemenea, persoanele care reactioneaza
38
IIIIIIIIIIIIIII:
ITIII
prin depresie la situatia de bolnav, pot ayea o compli anta scazuta prin
dezinteresul fata de propria persoana si prin lipsa de speranta si descurajareape
care le traiesc.
f) Factonilegati de relatra medic - pacient
O relatie terapeutica buna presupune o buna comuni care si increderea
pacientului in medicul sau. Atunci cdnd sfatul medical este dat ca un ordin, fara
a informapactentul si fara a-l convinge de necesitatea tratamentului, complianta
acestui a Ya scadea.
g) Factorii legati de tipul tratamentului prescris
Acestia sunt:
- Durata tratamentului - o durata mare a tratamentului, in general scade
compli anta.
- Numarul medicamentelor administrate - cu cdt acesta este mai mare, cu
atdt complianta va scadea, pacientului fiindu-i mai dificil sa urrneze vn plan
terapeutic foarte incarcat.
- Frecventa administrarii dozelor cu c?t aceasta este mai mare,
compli anta scade.
- Prezenta unor efecte adverse ale medicamentului scade de asemenea
complianta.
G.Besangon identifica doua imagini ale medicamentului:
1) Imaginea "externa" a medicamentului_-este imaginea promovata
de industria farmaceutica prin intermediul firmelor de medicamente, care se
adreseaza atdt medicilor (prescriptorilor), cOt si pacientilor (consumatorilor).
2) Imaginea "interrta" a medicamentului - este o r?,prezentare
inconstienta; elaborata in cursul dezvoltarii personalitatii si reprezinta increderea
sau neincrederea in medicament, pe care persoana il considera 'obun" sau
"rau''.in constituirea acestei imagini, un rol important il are medicul, capersonaj
inrportant in primii ani de viata, care va contribui la viziunea ulterioara a
persoanei asupra sanatatri si a bolii.
39
t\I!ILhhhFFEhFFFFhrlt
Efectul placebo este un aspect particular al acestei imagini, care se
manifesta in relatra terapeutrca. Substanta placebo nu actioneazapnn structura ei
chimica - fiind un fals medicament - ci prin reprezentarea ei simbolica (prin
sugestie).
Un studiu efectuat intr-un serviciu chirurgical (L.Lasagna) a demonstrat
ca durerile postoperatorii s-au ameliorat la 72% din pacientii carora li s-a
administrat morfina si la 40% din cei carora li s-a administrat placebo.
h) Factorii legati de anturajul bolnavului
Compli anta scade atunci cAnd bolnavul este receptiv la sugestiile unor
persoane care il sfafuiesc sa abandoneze un anumit ffatament (pe motiv ca acesta
ar fr nefolositor sau chiar nociv), precum si in cazul unor bolnavi care necesita
supraveghere din partea anturajului pentru respectarea indicatiilor medicale (de
exemplu, bolnavii psihic), dar acesta nu satisface aceste cerinte. Trasafurile
definitorii ale unui asistent medical.
Daca am incerca sa conturam profilul psihologic ideal al asistentului
medical, acesta ar include ca trasaturi definitorii competenta si autoritatea
profesionala, capacitatea de a stabili o buna comuni care cu pacientul, empatia,
r*darea, disponibilitatea launtrica, dar si un anumit grad de neutralttate
afectiva. De asemenea, asistentul medical trebuie sa dispuna de spirit de
observatie, de promptitudine si curaj in interventiile sale, precum si de
capacitatea de a se integra arnonios si eficient intr-o echipa de lucru (echipa
medicala).
Trasaturile enumerate sugereaza deosebita complexitate a personalitatii pe
care ar trebui sa o posede un asistent medical. De aceea aceasta profesie nu este
o simpla meserie, ci o profesiune de credtnta, lucru care ar trebui cunoscut si
inteles de catre toti acera care opteaza pentru alegere a ei in viata. Reusita in
profesiunea medicala este, in mare parfie, determinata de vocatie, dar si de
cultivarea constienta si constanta a unor valori morale si a unor aptirudini
profesionale.
I!IIIIIIIITTFTT!II!t
Vom detalia acum trasaturile enumer ate, in scopul unei intelegeri cdt mai
adecvate a acestora.
1 . Competenta Profesionala
Competenta profesionala in cazul unui asistent medical presupune
corectitudine in indeplinirea sarcinilor specifice (a prescriptiilor medicale),
cunostinte medicale corespu nzatoare si aptitudini tehnice (stap dnirea deplina a
tehnicilor specifice activitatii de nursing).
Un asistent medical care isi neghjeaza sarcinile de serviciu sau care are
slabe aptitudini tehnice si insuficiente cunostinte teoretice, nu va face fata
solicitarilor profesiei sale, compromit6nd adesea, prin modul sau de abordare,
intreg actul medical si evolutia bolii pacientului sau, uneori pun0nd in pericol
chiar vtata acestuia.
2. Auto ntatea Profesionala
A avea autoritate profesionala, in cazul unui asistent medical, inseamna a
sti sa impuna, cu respect si bunavointa fata de pacient, dar si mai ferm, atunci
c6nd este cazul, regulamentul de ordine interioara al spitalului, respectiv al
sectiei unde isi desfasoara activitatea, a determina pacientii sa unneze
prescriptiile medicale si sa se supuna investigatiilor necesare conform
programarilor sau orarului sectiei, a coordona eficient actlitatea personalului
subordonat (infirmieri, brancardieri, ingrijitori de curatenie), precum si a
supraveghea respect area orarului de vizita a pacientilor internati si a nu permite
accesul vrzitatorilor la ore sau in spatii nepennise (saloane de reanimare, sali de
operatie etc.). Lipsa de fermrtate, de autontate, din partea asistentului medical,
atrage dupa sine dezordinea si are, evident, implicatii negative in activitatea de
nursing.
3. Capacttateade a stabili o buna comunicare cu pacientul
41
IIIIIIIIIIIIIIIIIInIf
Am vorbit deja despre comunicarea terapeutica intr-un capitol anterior.
Am vazut ca ea presupune o anume stiinta de a colecta informatiile necesare
pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului, dar si de a furniza pacientului
informatiile necesare. insa capacitatea de a comunica eficient cu pacientul
presupune mai mult decdt o strategie, ea implica empatie, rabdare, bunavointa,
intelegere si interes din partea asistentului medical pentru pacientul sau si fata de
suferinta acesfuia.
Empatia se defineste ca fiind capacrtatea de identificare emotionala cu
trairile altei persoane, continu0nd sa ramdt tu insuti. in profesia medicala,
empatia este o metoda de cunoastere intuitiva.
Un studiu experimental efectuat intr-un spital din Londra in anul 1950 - lasugestia lui Menzies Lyth, care a presupus ca luarea unor masuri organizatorice
defensive ar reduce nivelul anxietatii generate de conftuntarea zilnica a
asistentilor medicali cu suferinta si cu moartea a urmarit minimahzarea
contactului direct, psihologic, cu durerea pacientului. S-au grupat pacientii pe
categorii de boli, iar asistentii medicali in functie de gradul, vechimea si
indemdnarea 1or. S-a discutat despre detasare si neimplicare emotionala ca prime
atribute ale unui asistent medical. S-a constatat, insa, ca aceste masuri
organtzatorice erau de fapt niste demarcatii rigide intre responsabilitati, din care
a rezultat o atitudine iresponsabila la asistentii mediali de grad inferior, acestia
nemaifiind motivati sa isi dezvolte cunostintele si abilitatile si sa progreseze.
Totodata asistentii medicali adoptau atitudinea de ,,roboti nesimtitori". Astfel,
anxietatea si rata abandonarii sarcinilor de lucru au crescut, asistentii medicali
astfel instruiti nefacin d fatarealitatii suferintei si mortii.
4. Neut ralitatea afectiv a
Cu toate ca trebuie sa dispunem de capacitatea de a empatrza cu bolnavul
sr cu suferinta So, pentru a i-o intelege si a-l putea aluta mai prompt si mai
etrcient. ca asistenti medicali este necesar sa avem un anumit grad de detasare
anumitor limite in cadrul relatiei cu pacientul, atdt limite de ordin interior
(a nu fi bulversati de suferrnta acestuia), cdt si limite de ordin exterior, socio-
profesional (a nu deveni prea intim cu bolnavul). Neutralrtatea afectiva implica
si sa nu judecam bolnavul dupa propriile noastre regului si valori si de a-i trata
egal pe toti pacientii nostri, indiferent de simpatiile sau antipatiile pe care le-am
putea resimti fata de acestia.
Neutrahtatea afectiva ne protejeaza in impactul zilmc cu suferinta
celorlalti si protejeaza, de asemenea, bunul mers al relatiei terapeutice.
5. Disponibilitatea launtrica si darutreafata de pacient
Asistentul medical trebuie sa dispuna de o mare capacitate de a se darui
pacientului sau, de a-i oferi suport psihologic in conditiile unei relatii afective
echilibrate cu acesta- relatie care presupune, cum deja am vantt, suficienta
empatie si intelegere, dar si o anumita neutralitate afectiva.
6. Spiritul de observatie
Am dezvoltat deja intr-un capitol de sine statator semnificatiile,
implicatiile si necesitatea existentei unui bun spirit de observatie in activitatea
de nursing. Spiritul de observatie al asistentului medical se opune rutinei si
pasivitatii, putOnd fi cultivat si dezvoltat prin experienta.
7. Promptitudinea si curajul
Asistentul medfical trebuie sa intervina cu promptitudine si curaj, mai ales
in cantnle de urgente medico-chirurgicale, de interventia sa depinzdnd chiar
viata bolnavului.
A fi prompt inseamn&, & fi in primul rdnd un bun observator (a avea un
bun spirit de observatie) si apoi a intervenii corect si rapid in situatra data. Spre
exemplu, asistentul medical care va observa inrautitirea brusca a starii
43
IIIIIIIIIIIIIIIIII
pacientului sau (care devine dispneic, anxios si prezinta ctanoza
interveni masurdndu-i functiile vitale (T.A., puls, respiratie) si va
medicul curant sau medicul de garda.
A actiona cu curaj in anumite situatii limita, cu risc
inseamna a ayea acel ,,sdnge tece", a nu ne ,pierde cu firea" si
intervenim cu promptitudine si competenta.
periferi ca), va
anunta imediat
vital crescut,
a fi capabili sa
8. Capacitatea de a lucra in echipa
Asistentul medical nu lucreaza independent, ci ca membru al unei echipe
sau al unui grup. Echipa medicala este formata din medici, asistenti medicali,
psihologi clinicieni, asistenti sociali, infirmieri, brancardieri. in cadrul acestei
echipe exista o anumita ierarhie, care trebuie respect ata pentru bunul mers al
activitatii sale. Asistentul medical, ca parte integranta a acestei echipe, este o
veriga esentiala atdt intre medic si pacient, cdt si intre medic si personalul
subordonat.Asistentul medical transmite prescriptiile medicale atdt
pacientilor,cdt si personalului subordonat,avdnd grrja ca acestea sa fieindeplinite. Totodata, este un colaborator activ in activitatea me drcala, nu un
simplu executant.
Neintegrarea armonioasa a asistentului medical in echipa medicala atrage
dupa sine diverse disfunctionalitati ale actului medical, pentru ca intr-o echipa
buna desfasurare a activitatti depinde de fiecare membru in parte, precum si de
interactiunile sale cu ceilalti membrii ai echipei.
Elemente de psihoterapie suportiva
Psihoterupia se defineste ca terapia care foloseste mijloace psihologice de
vindecare , fata a interveni in mod direct asupra somaticului. in sens restr0ns
psihoterapia este o interventie terapeutica specifica si controlata asupra omului
suferind de o tulburare psihica sau aflat intr-o dificultate existentiala, si care
foloseste un ansamblu de tehnici speciflce, conform unei teorii despre
TinTnTIIIlTTIIrrITrIII
personalitate si despre boala . Ea este aplicata de psihoterapeuti califi catr. in sens
mai larg, psihoterapta este implicatain orice relatie a unui specialist cu pacienrul
sau, relatie pe care o numim terapeutica. Relatia pacient terapeut (medic,
psiholog, asistent medical) este importanta ?n vederea securizarir pacientului, a
c0stigarii increderii si a cooperarii acestuia, a stimularii dorintei lui de
o boala, indiferent de nafrxa bolii. Terapeutul este investit pozitiv la nivel
constient de catre pacient; de asemenea, tot lui ii adreseazapactentul o serie de
trebuinte inconstiente.
Psihoterpra suportiv a are o larga aplicabilitate, fiind utilizata nu doar de
catre psihoterapeuti calificati, ci si de catre medici, asistenti emdicali, asistenti
sociali. in principal, psihoterapta suportiva consta in:
a) incu raJareabolnavului.
b) indru marea bolnavului si corectarea atitudinilor sale negative,
c) Favorizarea unei descarcari emotionale a bolnavului (,,catharsis") - prin
dialog, empatie, cdstig area increderii.
d) Utilizareaunor sugestii pozitive.
Pacientul investeste cu o anumita putere asistentul medical in cadrul
relatiei terapeuticepe carc o stabileste cu acesta, de aceea, orica afirmatie facuta
de asistentul medical va capata o anum ita valoare in ochii pacientului, in functiede increderea pe care acesta o are in cel care il qutain suferinta sa.
Este impottant sa sugestionampozitrv pacientul, aceastafiind o forma mai
'oalata de incurajare si de motivare suplimentara pentru ca acesta sa urrnezeprescriptiile medicale. Spre exemplu, ii putem spune: ,,ce bine aratati indimineata aceasta! v-a revenit culoarea in obraji, aceasta inseamna caffatamentul antianemic incepe sa isi faca efectul.", sau ,,Linistea si regimulalimentar va fac foarte bine. Este evident, de vreme ce valorile tensiunii artenales-au normal izat." , etc.
45
IIIIxIIIIIIIIIIItIIII
e) Reformularea - consta in a spune mai concis, mai explicit, cu alti
terrneni, ceea ce pacientul tocmai a exprimat. Aceasta il ajuta pe pacient sa isi
clanfice anumite probleme legate de suferinta sa.
- Raspunsul - ecou evidentraza ideile mai importante expuse de pacient si
ajuta la cdsti garca increderii acestuia, dovedindu-i ca il intelegem si ca suntem
atenti la ceea ce ne expune.
Exemplu:
Pacientul: ,,Sufar de ceva vreme de insomnie. Ma trezesc frecvent
noaptea.".
Asistentul medical: ,,inteleg ... Va treziti frecvent noaptea...".
- Reformularca - rez,umat_- evi dentiaza, pentru pacient, aspectele esentiale
ale mesajului sau.
Exemplu:
Pacientul: ,,Do c6nd am crescut in greutate, obosesc usor, mi-a crescut
tensiunea artenala si am ameteli. Cdnd eram mai suplu, nu aveam aceste
probleme".
Asistentul medical: ,,fn concluzie, obezitatea este problema
dumneavoastra.".
- Reformualre - clarificare - urrnareste evidentierea sensului mesajului pe
care pacientul l-a emis intr-un mod mai confuz, mai putin organrzat.
Exemplu:
Pacientul: ,,Sufar de ulcer gastri c, dar fumez foarte mult, mai ales atunci
cdnd sunt nervos. De cur0nd am schimbat loculul de munca, si ma simt
suprasohcitat, fumez chiar mai mult dec0t inainte,. Durerile apar mai ales pe
nemdncate si eu am obiceiul ca dimineata sa beau numai o cafea".
Asistentul medical: ,,De fapt, problema dumneavoastra este modul in care
reactionati la stres. Daca atr ?nvata sa va relaxati altfel dec0t fum0nd, ulcerul
dumneavoastra s-ar putea vindeca.".
46
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
0 Resemnificarea (recadrarea) presupune plasarea situatiei sau a
perspectivei din care este ea trarta ?ntr-un alt ,,cadru", schimbOndu-i-se astfel
sensul.
Spre exemplu, unui pacient care se autocaratertzeaza ca fiind ,,slab",
temator, ii putem sugera cd, de fapt, aparenta lui slabiciune inseamna
sensibilttate.
Sau, unui pacient foarte preocupat si ingrijorat de faptul ca transpira
abundent, ii putem spune: ,,Ddt este foarte bine sa transpirati, in acest fel se
elimina din organism o mare cantitate de toxine.". Astfel, dam o conotatie
pozitiva acestui simptom.
Evident,recadrareatrebuie facuta cu tact si bun - simt si doar atunci c0nd
situatia respectiva se preteaza la aceasta, cdnd putem scadea anxietatea si
neincrederea pacientului prin aceasta modalitate. Nu ii vom spune, de pilda, unui
cardiac: ,,Da e foarte bine sa aveti dureri de inima, in felul acesta reactioneaza
cordul dumneavoastra la nemultumiri!". in acest caz, ii vom explica pacientului
nostru influenta negativa a stresului in declansarea durerilor sale anginoase si ilvom sfatui sa se relaxeze (ascultdnd muzica, facdnd o plimbare, viziondnd un
film relaxant sau utthzdnd autosugestii in acest sens).
Relatia asistent medical - pacient in psihiatrie
Pacientul psihiatric impune un mod particular de relationare terapeutica,
tocmai prin natura afectiunii sale. Bolnavul psihic cere un efort din partea
personalului medical pentru a putea fi inteles si acceptat.
Asistentul medic al care isi desfasoara actlrtatea intr-un serviciu psihiatric
trebuie sa-si dezvolte anumite atitudini psihoterapeutice fata de pacient. Acestea
sunt:
a) Acceptarea bolnavului asa cum este el (agresiv, nesociabil, obscen,
etc).
47
Este o acceptare libera de orice apreciere morala , care are drept prin scop
atenuarea fricii bolnavului de a nu fi agresat, distrus si a tendintelor agresive ale
acestui a, de aceea asistenful medical trebuie sa aiba o atifudine neutra, care sa
permita bolnavului sa se exterio nzeze mai usor si, in acelasi timp, sa permita
asistentului medical sa pastreze o anumita distantafata de bolnav. Aceasta este o
atitudine ,,de fond" la care trebuie sa se adauge atitudinile ce vor urna:
Trebuie intotdeauna sa evitam:
- Tendinta de a nu lua in serios bolnavul psihic, de a considera
comportamenful acestuia o ,,comedie". Trebuie sa ne ferim de atitudini care
ignora prezenta bolii, cum ar fi. Ironia, cornportamentele represive, discursurile
moralizatoare.
- Tendinta de a ,,rationahza" simptomele, de exemplu, a-r spune unui
psihotic ca este imposibil sa auda ,,voci" in absenta unei alte persoane, sau a-i
spune unui anxios ca nu are nici o ratiune teama lui, etc. Aceste simptome nu au
nimic de-a face cu rationamentul.
- Tendinta de a considera uneori bolnavul psihic ca pe o persoana cu
inteligenta diminuata.
- Tendinta de a nu tine cont de suferinta morala a pacientului. Astfel, nu
trebuie sa consideram schizofrenii ca ,,ifiafectivi".
b)_A fi un om prezent, atent, ferm si intelegator
Aceasta presupune o forta linistita, fara false atitudini (dulcegarii,
gentilete inautentica, etc). Bolnavul percepe si sanctioneaza ceea ce este
ianutentic.
Este adevarat ca frecvent comportamentul bolnavului psihic ii da acestuia
um aspect ridicol, umilitor. Acest aspect risca sa creeze intre el si noi o situatie
,Ce tipul .,stapdn-sc1av": din partea noastra, o atitudine autorttata, agresiva,
brutala. arbitrara, tar din partea bolnavului o atitudine de supunere sau de
rer-olta.
48
Nu trebuie sa uitam ca bolnavul psihic este un om si egalul nostru, care
trebuie respectat chrar daca traverseaza o perioada dificila a existentei.
Exista doua modalitati subtile de a nu respecta bolnavul psihic care
trebuie evitate:
- A avea fata de el o atitudine de ,,distanta autoritara". Este un raport strict
,,administrativ", fara implicatii umane afective.
- A avea cu el raporturi afective false, cel mai frecvent o atitudine de
condescendenta ,,construita". Bolnavul psihic nu este un copil; pedepsele (pentru
ca este ,,rau") si recompensele (pentru ca este ,,cuminte") nu sunt pentru un
adult.
c) A raspunde realist la cererile pacientilor
Asistentul medical trebuie sa inteleaga nevoile reale ale bolnavilor. Ceea
ce cere un bolnav in cadrul delirului sau, al obsesiilor sau impulsurilor sale, nu
corespunde intotdeauna necesitatilor sale reale, nu este totdeauna spre folosul
sau.
d) A pastra distanta convenabila
Nu exista o distanta standard, ci distante variabile, in functie de bolnav, de
moment si de circumstante. Aceasta este o distanta afectiva, cate sa regleze
problema atasament-repulsie sau dependenta-independenta in relatia terapeutica.
Este de asemenea o distanta fizica.
Trebuie stiut ca un schizofrenic nu isi doreste o apropiere afectiva preamare,
ca nu e bine sa fim ,,famili ari" cu schizofrenul, deoarece acesta se teme ca ii va
fi invadata intimitatea, se teme sa nu fie ,,distrus", pe c0nd un nevrotic anxios va
prefera un raport afectiv mai str6ns, care sa il securiz eze.
e) Monrtorizarea propriilor actiuni si reactii
Asistentul medical trebuie sa fie atent la sensul cuvintelor pronuntate, la
tonul vocii, la vtteza si forta fluxului verbal, la expresia fetei si la gesturile pe
care le face. Aceasta se poate face daca asistentul medical accepta sa se observe,
49
IIIIIIIIIIIIII
sa se analtzeze, si daca este capabil sa se ,,yada" cu ochii bolnavului (sau ai
grupului de bolnavi).
Asistentul medical trebuie sa-si cunoasca propriile probleme psihologice
Este vorba atdt de problemele din prezent, cdt si de cele din timpul
copilariei sale. Aceste probleme capata o importanta deosebita atunci c6nd
asistentul medical se regaseste in unii pacienti, in acest fel putdnd sa le
recunoasca si sa le accepte sau sa se delimiteze de ele. in general, in aceste
situatii apare fie o identifi care cu bolnavul, fie tendinta de a-l respinge sau a-l
critica. Psihanalitic apar probleme de transfer si contratransfer.
Asistentul medical care petrece mult timp impreuna cu bolnavul se
srtueaza fata in fata cu emotivitatea acestuia, dar si cu sentimentele proprii fata
de bolnav. El trebuie sa incerce sa simta ce se intdmpla in cadrul acestei relatii,
trebuie sa-si examineze comportamentele repetitive, care pot exprima o trasatura
de caracter. Astfel, preocuparea exagerata pentru reguli, petru orar, poate trada o
structura obsesionala; neputinta de a trai numai in relatii de tip ,,amic" cu ceilalti
o structura isterica; retragerea, peffnanenta lipsa de rczonanta afectiva cu
anturajul - o structura schizoida. O expresie a imaturitatii afective, deghizata
sub aparcnta devotamentului, este nevoia de a participa la viata profunda a
bolnavului. ln forma sa cea mai regresiva, se exprima prin particip area, fara
discernamdnt si fara distinctie, la revendicarile afective ale pacientului. Acesta
este fenomenul identificarlr cu bolnavul: asistentul medical nu yrea sa se
distinga de bolnavul sau (ca un nou-nascut care nu vrea sa se distinga de mama
sa ).
Asistentul medical trebuie, de asemenea, sa tina cont de problemele vietii
saie de fiecare zi, care au o influenta asupra meseriei sale. Spre exemplu, daca el
S-rSeSte la spital dupa un conflict in familie, tru ya mai fi disponibil pentru
ra;:ent. \'a a\rea un ton mai distant, mai taios, care risca sa fie interpretat ?n
i:", e:se moduri de catre bolnavi.
50
IIIIIIIIIIIIIIIIT:
Asistenta psihologica a bolnavilor aflati in situatii-limita
I. Asistenta psiholo gica a bolnavilor neoplazici
Cancerul este o boala cu prognostic grav, de aceea impactul sau
psihologic este dramatic. Comunicarea, de catre medic, a diagnosticului de
cancer este o problema controversata. S-a constatat ed, desi majoritatea
pacientilor isi doresc aflarea adevarului referitor la boala de care sufera, totusi
instiintarea lor asupra diagnosticului de cancer duce la agrayarea bolii, prin
deprimarea imunitatii antitumorale datorata stresului psihic major la care sunt
supusi. in unele tari (SUA, Suedia) comuni carea diagnosticului de cancer este
obligatorie, fiind reglementata prin lege. in tara noastra nu exista o legislatie in
acest sens, de aceea dezvaluirea adevarului asupra dragnosticului este lasata la
latirudinea medicului, in functie de specificul biografiei si al tipului de
personalitate al fiecarui bolnav. ln nici un caz, diagnosticul nu va fi comunicat
de catre asistenful medical. Este important, de asemenea, sa nu se comunice
suspiciunea de cancer in fazele initiale, in timpul efectuarii diverselor
inr-estigatri paraclinice, fapt care ar stresa suplimentar si, uneori, inutil bolnavul.
Odata ce diagnosticul a fost precizat si a fost initiat planul terapeutic,
bolnavului trebuie sa i se acorde suport psihologic constant, el trebuie sfatuit si
incurajat sa urrneze prescriptiile terpeutice, trebuie sugestionat pozitiv, oferindu-
i-se exemple ale altor bolnavi care au reusit sa supravietuiasca mult peste
terrnenul care le-a fost initial acordat, subliniindu-se faptul ca ,,nu exista boli, ci
bolnavi". Agravarile din cadrul recidivelor pot fi atribuite efectelor secundare
ale chimio- sau radioterapiei, in scopul linistirii bolnavului. in stadiile terminale,
asistenta bolnavilor neoplazici este aceeasi cu cea a muribunzilor.
II. Asistenta psiholo gtcaa muribunzilor
Kastenbaum si Morris (1989), citati de Iamandescu, constata existenta a
:re, tactori importanti, capabili sa usureze suferinta muribundului:
a ) Sentimentele religioase ale acestuia.
Lr t Prezenta rudelor apropiate si a prietenilor.
51
III!!!!I!!I!!!!!!:IH*
*
c) Centrarea asupra realizanlor din timpul vietii.
Bolnavul muribund nu trebuie niciodata abandonat Sustinerea
psiholo gica in acest caz este un demers extrem de delicat. O relatie empatica,, cu
bolnavul in stare terminala, este esentiala. Am vazvt deja ca in functie de
mecanismele de aparare sau de coping utili zate, pacientul reacti oneaza diferit la
confruntarea cu boala. La fel, in situatiile terminale, reactiile vor fi diferite:
ignorare, negare, revolta impotriva mortii sau chiar a anturajului (care va fi
invinuit, prin mecanisme, proiective), reseflmare, depresie. Abordarea
psihoterapeutica trebuie sa tina cont de fiecare modalitate de reactie in parte.
Astfel, depresivul trebuie incurajat, revoltatul trebuie temperat. In cazul
pacientilor care prefera sa-si ignore boala trebuie procedat cu pruderta, fiind
preferabila necomunicarea dragnosticului si a prognosticului rcal, care n-ar face
decdt sa aduca un plus de anxietate bolnavului.
Notiuni de deontologie medicala
Conform Codului de Etica pentru asistentii medi cah, elaborat de Aso ciatta
de \ursing din Romdnia in anul 1999, asistentul medical are urmatoarele
::rcatoriri in relatia cu pers oana ingrijita:
1 . Resp ectarea fiintei umane ca entitate bio-psiho-sociala in interelatie cu
:reiiul inconjurator, cu valorile si principiile sale de viata.
Aceasta presupune acordarea de ingrijiri fara nici o discriminare de ordin
s:'.;:al. economic, politic sau religios, in scopul promovarii sanatatii, al prevenirii
:-l'--lnavirilor, satisfacerii nevoilor pacientului, alinarii suferintelor sale, precum
s. ::-.ctrrea sa pana in ultimele clipe ale vietii.
:. -\cordarea de ingrijiri intr-un mediu terapeutic securizant, in limitele
- :::'a:entei sale.
-: R.eal\zarea unei bune colaborari cu familia si apartinatorii pacientului.
I - ' -- --rrul medical informeaza corect pacientii si apartinatorii acestora, ?n_--:->"trt-
52
IIIIIIIIITT:
FFhhhh#t*
dezvalui doar cu acordul pacientului, in instanta de judecata sau cdnd
informatiile sunt de interes public - spre exemplu, in cantl unei boli infecto-
contagioase). Secretul profesional presupune nedezvaluirea de date despre
corpul si psihicul bolnavului, in defavoarea sa.
4. Respectarea fiintei umane, a drepturilor si libertatilor sale. Presupune:
- acordarea de ingrijiri individualizate;
- respectarca alegerii persoanelor ingrijite, deplin informate, care pot
refuza unele ingrijiri sau tratamente pe propria raspundere;
- a nu abuza de slabiciunile persoanei ingrijite.
Concluzii
Relatia dintre asistent medical si pacient este o relatie terapeutica. Pentru
ca aceasta relatie sa functioneze optim, trebuie ca asistentul medical sa posede
anumite calitati pe care sa le manifeste in cadrul relatiei: competenta si autoritate
profesi onala, empatie , rabdare, daruire fata de pacient, dar si un anumit grad de
neutralitate afectiva, promptitudine, curaj si spirit de observatie. De asemenea,
asistentul medical trebuie sa aiba capacrtatea de a se integra arrnonios in echipa