licenta timis

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIRFACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI

COMERCIAL

VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC ÎN JUDEŢUL TIMIŞ

PROFESOR COORDONATOR Ogârlaci Monica

ABSOLVENT Benea Octavian Alin

Timişoara2011

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………….4

Capitolul 1. Prezentarea potenţialului turistic…………………………………………….6

1.1 Consideraţii generale………………………………………………………………6

1.2 Analiza structurală a potenţialului turistic……………………………………….7

1.3 Categorii de potential turistic si valorificarea turistică......................................8

1.4 Forme de turism în valorificarea potenţialului turistic…………………………..14

1.5 Valorificarea potenţialului turistic şi protecţia mediului înconjurător…………15

Capitolul 2. Prezentarea judetului Timiş………..……………………………………...….16

2.1 Potenţialul natural …...…………………………………………..………...…..16

2.1.1 Relief…………..………………………………………………..……16

2.1.2 Clima…………….....…………………………………………...…...17

2.1.3 Hidrografia………………………………………………………...….18

2.1.4 Fauna şi vegetaţie……………………………………………………..19

2.2 Potentialul antropic.……………………......…………………………………..20

2.2.1 Pieţe………….…………..…………………………………………..23

2.2.2 Lăcaşuri de cult…..….…………………………………….………..24

2.2.3 Monumente şi clădiri istorice ……..……………………………….26

Capitolul 3. Analiza echipamentelor turistice existente .....................…….……………...28

3.1 Forme de turism practicate în judetul Timiş……………………………………...28

3.2 Analiza infrastructurii pentru turism……………………………………………...30

3.3 Analiza SWOT a economiei municipiului Timişoara………………………….…35

Capitolul 4. Analiza indicatorilor turistici…………………......………………...……...41

4.1 Principalii indicatori economici......………..……..………….………...……..…..41

4.2 Circulaţia turistică…………………………………………………………….…..46

2

4.3 Durata medie a sejurului…...………………………………………………….…..49

4.4 Densitatea turistică...………………………………………………………….…..50

Capitolul 5. Propuneri de dezvoltare a activităţilor şi infrastructurii pentru turism.......51

5.1 Starea actuală a turismului în judeţul Timiş……....................................................51

5.2 Caracterizarea stării actuale a turismului…………………………………...….…52

5.3 Strategia de dezvoltare economico-socială a judeţului Timiş.................................53

5.4 Propuneri pentru dezvoltarea turistica a judeţului Timiş…………………………64

Concluzii …….……….………….….…………………………………………………….... .68

Bibliografie…………………………………………………………………………………...70

Anexe........................................................................................................................................71

3

Introducere

Turismul este cunoscut ca fiind cea mai largă industrie. Veniturile sale au o proporţie

semnificativă în economia multor ţări şi este una din cele mai mari producătoare de locuri de

muncă. Contribuţia sa la PNN, angajarea şi dezvoltarea regională sunt bine documentate, spre

deosebire de alte sectoare, este prevăzut să crească în importanţă în următoarele decenii ca

urmare a creşterii timpului liber. În turism informaţia are un rol, foarte important, de fapt

informaţia a fost descrisă ca fiind “sângele” unei industrii, fără care un sector nu poate

funcţiona. Turiştii au nevoie de informaţie înainte de a pleca în călătorie pentru a-i ajuta să

planifice şi să aleagă între opţiuni, şi de asemenea se observă creşterea nevoii de informaţie în

timpul călătoriei ca o tendinţă spre creşterea călătoriilor independente. Aceasta cere de

asemenea informaţii reflectând surse subtile: vacanţa anuală şi chiar week-end-ul sunt mai

mult asociate cu enormul risc financiar şi emoţional.

În Vest în special, timpul a devenit o marfă rară, mai ales pentru cupluri timpul

petrecut împreună este mai mult fugitiv. De aceea, pentru mulţi consumatori, vacanţa lor

anuală reprezintă o investiţie emoţională mare care nu poate fi uşor înlocuită dacă ceva nu

merge bine. De aceea, de când călătorii nu pot pretesta produsul sau să-şi primească banii uşor

înapoi dacă excursia nu se ridică la aşteptările lor, acces exact, demn de încredere, punctual şi

informaţiile relevante sunt esenţiale să ajute să ia o hotărâre potrivită. După Buhalis D. (1997),

“cu cât gradul de risc este mare în contextul pre-cumpărării, cu atât tendinţa consumatorului

de a căuta informaţii despre produs este mai mare.” Această nevoie de informaţii este sporită

de caracteristicile produsului turistic. În principal, printre acestea este intangibilitatea, spre

deosebire de mărfuri, produsul turistic nu poate fi cercetat înainte de cumpărare şi de aceea

este aproape complet dependent de caracteristici pentru a-i ajuta pe consumatori să ia o

decizie de cumpărare.

Această lucrare cuprinde o analiză turistică a judeţului Timiş, fiind structurată pe cinci

capitole. Primul capitol conţine o prezentare generală a potenţialului turistic. Al doilea

cuprinde o prezentare a judeţului din punct de vedere al localizării, climei şi reliefului şi una

4

socio-culturală. În capitolul al-treilea am analizat formele de turism si infrastructura judeţului

Timiş şi am realizat o analiză swot. Cel de-al patrulea capitol conţine o analiză detaliată a

circulaţiei turistice, a duratei media sejurului şi a densităţii turistice si am făcut referire la

principalii indicatori economici. În finalul lucrării, mai exact la capitolul cinci, am vorbit

despre strategii, planuri şi obiective de dezvoltare atât economico-socială, cât şi turistică a

judeţului Timiş.

5

CAPITOLUL I

PREZENTAREA POTENŢIALULUI TURISTIC

1.1 Consideraţii generale

În literatura de specialitate se uzitează concepte şi terminologii variate, ca formă şi

conţinut, privitoare la noţiunile de potenţial şi patrimoniu turistic.

Într-o accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu dat sau staţiune turistică

este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice şi

tehnico-economice, recunoscute ştiinţific, cantitativ şi calitativ şi dovedite prin practică şi

care, prezintă posibilităţi de valorificare turistică şi dau anumită funcţionalitate pentru turism“

(Vasile Glăvan, 1995). Cu alte cuvinte un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în

care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor

amenajări tehnice şi turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate determina o

activitate de turism, care să permită intrarea acestuia în circuitul turistic.

Componentele naturale sau antropice sunt privite de către specialişti ca „atracţii turistice“

şi „resurse turistice“, termeni al căror conţinut diferă.

Noţiunea de „atracţie turistică“ defineşte mai mult latura afectivă a diferitelor

componente ale potenţialului turistic, referindu-se mai ales la aceea ce se impune atenţiei şi

produce impresii de o intensitate ridicată de natură estetică, cognitivă, educativă etc.

Componentele cultural-istorice, tehnico-economice şi chiar o parte din cele naturale (peisaje,

forme de relief, lacuri, specii de plante şi animale etc.) pot fi desemnate ca atracţii turistice.

Termenul de „resursă turistică“ este mai complet şi redă implicaţiile acesteia în

activitatea de turism, ca domeniu economic. Prin specificul, conţinutul şi valoarea lor,

resursele turistice, mai ales cele naturale, reprezintă pe de o parte, atracţii turistice, pretabile

pentru vizitare (peisaje, peşteri etc.) iar, pe de alta, pot fi valorificate direct în activitatea de

turism ca „materie primă“, constituind, în urma activităţii umane de valorificare şi de

amenajare, diferite produse turistice şi generând anumite forme de turism (ex. resursele de ape

minerale, gaze şi nămoluri terapeutice, stratul de zăpadă şi domeniul schiabil neamenajat,

acumulări de apă etc.).

6

În literatura de profil, noţiunea de potenţial turistic este redată şi prin noţiunile de „fond

turistic“ şi „patrimoniu turistic“.

„Fondul turistic“ reuneşte totalitatea resurselor naturale şi culturale de natură turistică, ce

constituie baza ofertei turistice potenţiale a unui teritoriu, considerat ca o destinaţie turistică,

ceea ce este corect.

Varietatea resurselor şi atracţiilor turistice ale unei ţării, specificul acţiunii şi influenţei

lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potenţial turistic şi

anume: natural şi antropic, în concordanţă cu componentele mediului înconjurător.

Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul

natural prin componentele sale: relief şi structuri geologice, condiţii climatice, ape, vegetaţie

şi faună, peisaj, natură protejată etc. inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenţiei

omului, care au o valoare turistică şi dau funcţionalitatea turistică a teritoriului.

Potenţialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice şi

socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de turism şi

generează anumite fluxuri turistice.

Potenţialul turistic, reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu dat, iar împreună

cu echipamentul de producţie a serviciilor turistice, respectiv baza tehnico-materială specifică

(structuri de cazare, de alimentaţie, tratament balnear, de transport turistic şi agrement), masa

de bunuri alimentare şi industriale destinate consumului turistic, infrastructura generală şi

turistică, forţă de muncă, precum şi condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi,

agenţii turistice etc.) formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniul turistic.

Oferta turistică potenţială (resurse naturale, atracţiile cultural-istorice, tehnico-economice

şi socio-demografice) constituie de fapt „materia primă“ pentru turism, care se materializează

în diferite produse turistice prin munca celor ce lucrează în turism, muncă concretizată în

prestaţiile de servicii turistice.

1.2 Analiza structurală a potenţialului turistic

Componentele naturale sunt variate ca structură şi se impun în potenţialul turistic în

mod diferenţiat, adică: relieful şi structurile geologice: peisagistic, ca suport al activităţii de

turism, ca „materie primă“, ştiinţific, ca monument al naturii, ca risc geomorfologic şi

7

geologic; clima prin parametrii meteorologici – factori limitativi şi favorabili, sezonalitatea

activităţii de turism – ca resursă climatoterapeutică – indici de confort termic, de stres cutanat,

bioclimatic total, tipuri de vreme – organism, tip de bioclimat – peisagistic, ca risc climatic;

apele de suprafaţă: peisagistic şi estetic, funcţional – ca agrement, ştiinţific şi monument al

naturii, risc hidrologic; apele subterane: peisagistic şi estetic, balneoterapie (apele minerale),

ştiinţific şi monument al naturii, alimentare cu apă; vegetaţie: peisagistic şi estetic, recreativ-

social (pădurile), sanitară şi terapeutică, depoluare şi termo-moderatoare, cinegetică (fond),

ştiinţifică (specii, arii protejate), poziţia geografică; fauna: structura speciilor, peisagistic şi

estetic, cinegetic, ştiinţific şi monument al naturii, poziţia geografică; peisajul geografic:

valoare estetică şi ştiinţifică, recreativă, funcţională; ariile protejate deschise turismului

(protecţia şi conservarea mediului, peisagistică şi estetică, ştiinţifică şi educativă, recreere,

odihnă şi turism; poziţia geografică: raportarea faţă de anumite repere, localităţi şi arii

turistice, căi de comunicaţii, arii emitente şi receptoare de turişti etc.

Obiectivele turistice cultural-istorice, variate ca structură, se impun prin valoarea:

mondială, naţională, regională sau locală, istorică şi arheologică, memorială şi documentară,

artistică, cultural şi tradiţională, peisagistică, urbanistică şi ambientală, ca stare tehnică şi grad

de protecţie, accesibilitate;

Obiectivele turistice economice, de arhitectură inginerească, sportive, interesează prin

valoarea: tehnico-inginerească, amploare şi grandoare, istorică şi arheologică, internaţională şi

naţională a evenimentelor şi obiectivelor, culturală, ştiinţifică şi educativă, estetică,

arhitecturală şi ambientală, accesibilitate.

Populaţia, rezervor pentru cererea turistică de servicii, forţă de muncă, element dinamic

în calitatea serviciilor, ospitalitate; aşezările umane ca destinaţii turistice şi centre emitente de

turişti.

1.3 Categorii de potenţial turistic şi valorificarea turistică

Potenţialul turistic montan

Formele de turism sunt multiple, de la odihnă şi recreere, practicarea sporturilor de

iarnă şi de vară, tratament balnear, ecoturism, turism rural şi agroturism, cultural până la

practicarea celor mai diverse sporturi extreme (de aventură).

8

Staţiunile turistice alpine au o echipare tehnică deosebită: vaste domenii schiabile

amenajate (cu pârtii de schi alpin, schi fond, snowboard, schi acrobatic, trambuline, săniuţe,

piste de currling, şcoli şi grădiniţe de schi etc.), dotări de agrement, piscine, centre de fitness,

centre şi complex sportive, centre de echitaţie, terenuri de sport etc..

Munţii Alpi dispun de cel mai complex potenţial turistic montan şi cea mai puternică

echipare turistică din Europa, reprezentând prima destinaţie pentru sporturi de iarnă din lume.

Succint, se înscrie cu o mare diversitate de relief, cea mai complexă morfologie glaciară,

variate aspect peisagistice glaciare şi carstice, gheţari actuali, imense domenii schiabile

(inclusiv pe gheţari), râuri şi lacuri pentru nautism, parcuri naturale, aşezări umane cu

monumente istorice şi castele, zestre etnografică şi tradiţii populare, activităţi economice

tradiţionale etc.

În Munţii Alpi sunt diferenţieri regionale în ceea ce priveşte structura potenţialului

turistic alpin precum şi în valorificarea acestuia, experienţa şi tradiţiile istorice şi economico-

sociale naţionale şi locale. Se evidenţiază astfel unităţile alpine statale, ale căror amenajări şi

echipări tehnice se interferează uneori în aria transfrontalieră: Alpii Francezi, Alpii Elveţieni,

Alpii Austrieci, Alpii Germani, Alpii Italieni şi Alpii Sloveni.

Munţii Carpaţi se înscriu cu un potenţail turistic montan şi alpin de complexitate medie,

ca şi echiparea turistică, de altfel.

Munţii Carpaţii Nord-Vestici (Slovacia şi Polonia) au un potenţial turistic montan şi

cultural-istoric important, valorificat prin renumite staţiuni turistice pentru odihnă şi

practicarea sporturilor de iarnă.

Munţii Carpaţii Sud-Estici pe teritoriul României, au un potenţial turistic mai variat şi în

parte, mai puţin valorificat.

În America de Nord, Munţii Cordilierii Nord Americani şi Munţii Appalachi dispun de

un potenţial turistic deosebit de complex, în care se impun Parcurile Naţionale şi Parcurile

Naţionale de Recreaţie, domeniile schiabile, diversitatea peisajistică şi a atracţiilor naturale

dar şi atracţiile culturale şi istorice cu vestigii coloniale, legate de războiul de independenţă,

de colonizarea vestului sau de populaţia indiană adăpostită în câteva parcuri naţionale, fie

clădiri şi oraşe moderne.

Domeniile schiabile sunt amenajate şi echipate modern, în multe staţiuni montane din

SUA şi Canada s-au desfăşurat Jocurile Olimpice de iarnă.

9

Potenţialul turistic de litoral

Are o complexitate mare în alcătuire (tipuri de ţărm, plaje, construcţii biogene,

caracteristici climatice, apa mării (oceanului) cu diferite proprietăţi, alte resurse naturale,

factori naturali de cură – ape minerale, nămoluri terapeutice, bioclimat –, obiective cultural-

istorice (monumente de artă şi arhitectură, monumente istorice, edificii arhitectonice, biserici,

muzee etc.) care îmbogăţesc zestrea turistică a litoralului în unele ţări.

Oferta de litoral este diversă, iar unele staţiuni se aliniază la standarde ultramoderne:

spaţii de cazare diverse (hoteluri, sate de vacanţă, vile), animaţie şi agrement: parcuri acvatice,

piscine, terenuri de sport, bowling, minigolf, fitness, săli pentru aerobic, body-building, şcoli

de navigaţie, centre de croazieră şi de schi nautic, sporturi nautice diverse, cazinouri, teatre

etc.

Litoralul favorizează crearea unei oferte larg diversificată pentru odihnă, recreere, cură

heliomarină şi talasoterapie, cultură şi cunoaştere, sporturi nautice şi practicarea altor sporturi,

scufundări, croaziere, vânătoare şi pescuit sportiv subacvatic, filmări subacvatice etc.

Litoralurile lumii se diferenţiază între ele prin unele condiţii de relief (litoral cu fiord,

rias, estuar, deltă, coraligen etc.) şi de climă (litoraluri intertropicale, mediteraneene, baltice,

nordice, temperate), de gradul de dezvoltare socială, culturală şi economică a ţării şi de

amenajarea şi echiparea turistică şi dotarea tehnico-edilitară etc..

Se evidenţiază, astfel, unele diferenţieri regionale ca alcătuire de potenţial şi mai ales ca

ofertă turistică, în curs, exemplificându-se cu unele dintre cele mai căutate destinaţii turistice.

Evidenţiem astfel: litoralul mediteranean european (spaniol, francez, grecesc, turcesc);

litoralul mediteranean nord-african (marocan, algerian, tunisian şi libian); litoralul Mării

Negre (bulgar, ucrainean, rusesc, georgian şi românesc); litoralul Floridei (SUA) şi litoralul

Golfului Mexic şi al Mării Caraibilor.

Toate aceste litoraluri se disting prin staţiuni turistice importante, unele cu renume

internaţional datorită ofertei turistice ultramodernă şi condiţiile naturale ambientale de

excepţie.

10

Potenţialul turistic balnear

Potenţialul turistic balnear este destul de complex, cuprinzând circa 10 componente, ca

substanţe balneare sau factori naturali de cură: ape subterane minerale şi termominerale, apa

de mare, apa lacurilor terapeutice, nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, salinele,

aeroionizarea şi bioclimatul, plantele medicinale, cu proprietăţi fizico-chimice, rezerve variate

şi cu indicaţii balneoterapeutice specific. Între cele mai importante atracţii: apele minerale şi

termominerale cu următoarele trăsături: o mare varietate fizico chimică: oligominerale,

carbogazoase, bicarbonatate, alcalino-teroase, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, clorurate,

clorurate-sodice, iodurate, arsenicale, radioactive etc.; dispersie mare pe mapamond, de la

munte la mare, concentrare a felurite tipuri de ape pe spaţii restrânse; paletă largă de utilizare

balneomedicală în cura internă şi externă în circa 14 afecţiuni medicale înregistrate la OMS;

valorificare complexă (cură balneară, apă de masă, agrement, extragere de săruri sau gaze);

apele carbogazoase sunt însoţite de regulă de gaze terapeutice, mofetice (CO2) sau solfatare

(CO2+H2S), valorificate în afecţiuni circulatorii periferice şi cardiovasculare; apa unor lacuri

terapeutice este cloruro-sodică, iodurată sau sulfatată, clorurată, sodică; nămolurile terapeutice

(sapropelice, sedimento-argilose, precipitate de izvor, turbe descompuse biochimic) utilizate

în boli reumatismale, circulaţie periferică; salinele (microclimat de salină) pentru afecţiuni

astmatice; aeroionizarea şi bioclimatul indicate pentru tonificarea organismului,

convalescenţe, nevroze uşoare; plante medicinale folosite pentru băi de plante, ceaiuri şi

preparate medicamentoase.

Oferta balneară este diversă cu spaţii de cazare (hoteluri, vile, pensiuni turistice), baze de

tratament cu factori de cură (independente sau „sub acelaşi acoperiş cu hotelul“); centre de

fitness, de talasoterapie, piscine, dotări de agrement diverse (terenuri de sport), divertisment

cultural, cazinouri, terenuri pentru cură de teren etc.

Ca forme de turism, pe lângă tratamentul balnear (cură balneară, de sănătate) în staţiunile

balneoclimatice sunt prezente odihna şi recreerea, practicarea sporturilor, turismul cultural, de

reuniuni etc.

Pe mapamond există o mare varietate de factori naturali de cură, cu rezerve şi indicaţii

balneomedicale (balneo-terapeutice) diverse. În Europa se concentrează în ariile montane şi de

podiş hercinice, în arii vulcanice sau în câmpie, ca apele de zăcământ.

Cele mai importante destinaţii balneare sunt în Franţa (peste 100 staţiuni moderne),

11

Italia, Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, România etc., cu staţiuni balneoclimatice

reunite ca Vichy, Evian, Tivoli, Montecatini, Baden Baden, Veisbaden, Karlovy-Vary,

Bardajov etc..

Potenţialul turistic al ariilor naturale protejate

Pornind de la definiţia ariei naturale protejate, se prezintă cele şase grupe de arii, cu

managementul definit legislativ şi motivaţiile turistice pentru care ar putea fi vizitate de către

turişti (exclusiv rezervaţiile ştiinţifice).

Parcurile naţionale de pe mapamond, cunosc o mare varietate în ceea ce priveşte structura

şi valorile ecologice sau turistice având, totodată, şi o specializare: protecţie peisaje, floră şi

faună+turism, agreement (staţiuni turistice) ca în SUA, Canada, Europa; protecţie peisaje,

floră, faună+populaţia de indieni (SUA, Africa): protecţie peisaje, floră, faună+vestigii

arheologice indiene (SUA, America Centrală şi Latină); agrement, recreere+protecţie faună,

floră, peisaje (SUA); peisaje, floră, faună (Canada) etc.

Pentru valorificarea în turism, recreere şi cunoaştere, ariile protejate prezintă o zonificare

funcţională, în raport cu categoria respectivă (rezervaţie ştiinţifică, parc, preparc – în parcuri

naţionale; rezervaţie strict protejată (ştiinţifică), zonă tampon, zonă de reconstrucţie ecologică,

zonă economică (inclusiv turism) în rezervaţii ale biosferei.

Motivaţiile pentru vizitarea unei arii protejate sunt: educaţie şi cunoaştere, admirarea

peisajului, practicarea sporturilor, odihnă şi recreere, care generează forme de turism care se

practică după principia ecologice-ecoturism.

În valorificarea turistică a ariilor naturale protejate se evidenţiază diferenţieri regionale,

atât în Europa (Franţa, Italia, Slovacia) cât şi pe alte continente (America, Africa).

Potenţialul turistic al ariilor deşerticePotenţialul turistic specific deşerturilor este alcătuit din peisajul aparte dat de formele

de relief de eroziune (hamade, yardanguri, ueduri, munţii reziduali îmbrăcaţi cu imense

glacisuri şi pânze de material dezagregat) şi de acumulare (dune de nisip sub formă de erguri

şi barcane), oazele primitoare cu apă şi vegetaţie, condiţiile climatice inospitaliere,

fenomenele optice tipice deşertului, ariile naturale deşertice dar şi de vestigiile culturilor

12

neolitice (picturi rupestre), antice şi medievale, habitatul specific al locuitorilor deşerturilor

etc..

Particularităţile regionale legate de condiţiile naturale, socio-economice şi istorice

determină şi valorificarea diferenţiată a marilor deşerturi; cele care au intrat în circuitul

touristic sunt: Sahara (marocană, algeriană, tunisiană, libiană şi egipteană); Deşertul Arabiei

(Arabia Saudită, Emiratele Arabe); Deşerturile din Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu

(Liban, Israel, Egipt, Siria, Iordan, Iran, Irak); Deşerturile nord americane (Podişurile

Columbia, Marele Bazin şi Colorado); Podişul Central Mexican (Sonora).

Potenţialul turistic al spaţiului rural

În valorificarea turistică a spaţiului rural un loc important îl are „satul turistic“. Pentru

organizare, amenajare şi promovare turistică se definesc 7 tipuri de sate turistice (etnografico-

folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climatice şi peisagistice, pescăreşti şi de interes

vânătoresc, viti-pomicole, pastorale şi pentru practicarea sporturilor) stabilite în baza

unor criterii.

Turismul rural şi agroturismul reprezintă formele de bază în valorificarea turistică a

spaţiului rural.

Pentru valorificarea turistică sunt necesare o serie de obiective privind amenajarea şi

echiparea turistică a spaţiului rural ca şi cunoaşterea experienţei altor ţări în domeniu.

Potenţialul turistic al spaţiilor urbane

Prin valorile cultural-istorice, poziţia geografică, funcţiile şi dotările tehnico-edilitare

şi echiparea turistică, oraşele devin destinaţii turistice, ca centre turistice şi localităţi turistice,

fie ca puncte de sosire sau de etapă pentru vizitarea ariei periurbane (a obiectivelor turistice).

Oraşele ca destinaţie turistică dispun de numeroase şi variate obiective turistice şi

evenimente de interes turistic, în funcţie de mărimea acestora (rangul taxonomic), vechime,

conservare etc..

Turismul urban îmbracă cele mai multe forme şi activităţi: culturale, religioase, afaceri şi

reuniuni (economice, politice), congrese şi simpozioane, agrement, divertisment cultural,

13

practicarea sporturilor şi evenimente sportive, shopping, hobby etc.

În raport cu valoarea şi specificul componentelor de potenţial şi a evenimentelor se

disting mai multe tipuri de oraşe, ca centre şi localităţi turistice şi anume: oraşe mari centre

turistice (capitale), centre turistice cu patrimoniu cultural de excepţie (de valoare universală),

centre de pelerinaj religios, centre comerciale, centre bancare şi financiare, centre cu sedii de

organisme internaţionale, centre ale unor festivaluri, centre de evenimente sportive, centre de

tranzit internaţional etc.

Amenajarea şi echiparea turistică a spaţiilor urbane permit dezvoltarea şi punerea în

valoare a potenţialului cultural, istoric, economic al acestora, în scopul utilizării în turism,

dezvoltării oraşelor, creşterii veniturilor populaţiei, protejării şi conservării patrimoniului

cultural.

1.4 Forme de turism în valorificarea potenţialului turistic

În literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de turism în

raport cu mai multe criterii, între care cele mai uzitate sunt: locul de provenienţă a turiştilor,

momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice, periodicitatea, sezonalitatea, gradul de

mobilitate, mijlocul de transport folosit, particularităţile socio-economice ale cererii turistice,

categoria de vârstă şi de ocupaţie a turiştilor, caracteristicile prestaţiei turistice principale,

scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică.

După scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică se disting peste 20 de

forme de turism; unele apărute simultan cu primele manifestări ale turismului, altele mai

recente, din necesitatea de a răspunde restructurărilor survenite în motivaţiile cererii turistice

sau, mai nou, de a proteja şi conserva resursele turistice şi mediul înconjurător.

Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), recomandă o paletă largă de forme de turism,

care, prin amenajări şi echipamente adecvate să conducă la o mai bună valorificare a

potenţialului touristic.

Turismul organizat şi cel semiorganizat se poate realiza şi prin diferite tipuri de

aranjamente (cca 7), diferenţiate în principal de mijlocul de transport utilizat.

14

1.5 Valorificarea potenţialului turistic şi protecţia mediului înconjurător

Degradarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic provine de la trei grupe de

factori generatori de risc turistic: factori naturali, factori tehnico-economici şi turismul şi

amenajările pentru agreement.

Printre factorii naturali se prezintă: vulcanismul şi cutremurele, procesele

geomorfologice actuale, fenomenele climatice şi hidrogeologice, fenomenul de extincţie al

unor plante şi animale.

Factorii economici afectează atât mediul şi resursele turistice cât şi cadrul general de

desfăşurare a turismului: poluarea aerului, poluarea apei, poluarea solului, poluarea sonoră,

poluarea peisajului, defrişarea şi degradarea pădurilor, degradarea ariilor protejate şi a

monumentelor naturii, degradarea obiectelor turistice antropice.

Turismul ca un consumator de spaţiu şi resurse participă implicit la degradarea şi

poluarea mediului dar şi a potenţialului turistic prin: exploatarea neraţională a substanţelor

balneare şi a altor resurse, amenajarea necorespunzătoare a echipamentelor, căi de acces,

dezvoltarea nesistematizată şi haotică a echipamentelor, reţele încărcate de poteci şi drumuri,

circulaţia turistică necontrolată, turism automobilistic necontrolat etc..

15

CAPITOLUL II

PREZENTAREA JUDEŢULUI TIMIŞ

2.1 Potenţialul natural

2.1.1 Relief

Aşezarea geografică a judeţului Timiş(Anexa 1) îi conferă acestuia o amplasare

privilegiată, fiind cel mai vestic judeţ al României. Se învecinează la Vest cu judeţul

Csongrad – Ungaria şi la Sud-Vest cu provincia Voievodina – Serbia, legătura între cele două

judeţe fiind asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la

Stamora Moraviţa şi Jimbolia.

Judeţele române vecine cu judeţul Timiş sunt Arad la Nord, Hunedoara la Est şi Caraş

– Severin Sud-Est. Timişul, cel mai mare judeţ al ţării (8697 km pătraţi), beneficiază de un

relief deosebit de variat: câmpie în partea vestică şi centrală, zonă deluroasă continuată cu

relief montan, în partea estică. Teritoriul judeţului este traversat de râurile Timiş şi Bega, iar

clima este placută, temperat-continentală cu influenţe mediteraneene.

Reşedinţa judeţului, municipiul Timişoara, supranumit şi “oraşul rozelor”, este şi cel

mai important oraş al Regiunii Vest a României. Acesta este aşezat pe cursul râului Bega şi

este un oraş cosmopolit locuit de peste 350.000 de români, maghiari, sârbi, slovaci, bulgari şi

alte etnii. Simbol al democraţiei, solidarităţii, toleranţei şi spiritului de iniţiativă, Timişoara

este un oraş vestic nu numai prin aşezare, ci şi prin mentalitatea de vocaţie occidentală a

locuitorilor săi, care se mândresc cu tradiţia culturală şi performanţele economice.

Lugojul, cel de-al doilea municipiu al judeţului, este aşezat pe cursul râului Timiş, la

intersecţia a două importante drumuri comerciale, fiind cel de-al doilea centru urban (cca

45.000 locuitori) şi punct de importanţă economică a judeţului Timiş.

Alte cinci oraşe de mai mică mărime, Sânnicolu Mare şi Jimbolia la vestul judeţului,

oraşul staţiune turistică Buziaş situată la numai 30 km de Timişoara, Deta şi Faget la sud şi

est, completează echilibrat structura urbană a judeţului. Alături de acestea diferenţa de pâna la

16

cca 700.000 de locuitori ai judeţului trăiesc în mediu rural în cele 75 de comune şi 381 de sate

care completează structura administrativ teritorială a acestuia.

Populaţia judeţului este de 687.377 locuitori, Timişul fiind considerat, pe bună

dreptate, un judeţ multietnic, în care convieţuiesc în armonie români, maghiari, germani, sârbi,

şi alte minorităţi. Distribuţia populaţiei pe mediile rural şi urban este de circa 400.000 de

locuitori în mediul urban, restul de 300.000 fiind localizaţi în mediul rural.

2.1.2 Clima

Timişoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părţii

de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene (varianta adriatică).

Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea şi neregularitatea proceselor

atmosferice. Masele de aer dominante, în timpul primăverii şi verii, sunt cele temperate, de

provenienţă oceanică, care aduc precipitaţii semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul

iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi şi zăpezi însemnate, mai rar

valuri de frig.

Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer

polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic şi influenţa

ciclonilor şi maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică şi Marea Mediterană, care iarna

generează dezgheţ complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare.

Temperatura medie anuală este de 10,6ºC, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1ºC),

rezultând o amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce atestă

influenţa benefică a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu

temperaturi favorabile dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15ºC,

este de 143/an, cuprinse între 7 mai şi 26 septembrie. Temperatura activă, însumând 2761ºC,

asigură condiţii foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultură, inclusiv a unora de

provenienţă mediteraneană.

Aflându-se predominant sub influenţa maselor de aer maritim dinspre nord-vest,

Timişoara primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare decât oraşele din Câmpia Română.

Media anuală, de 592 mm, apropiată de media ţării, este realizată îndeosebi ca urmare a

precipitaţiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) şi a celor din lunile

17

noiembrie şi decembrie, când se înregistreză un maxim secundar, reflex al influenţelor

climatice submediteraneene. În perioada propice culturilor agricole, cad aproape 80% din

precipitaţii, ceea ce constituie o condiţie favorabilă dezvoltării plantelor de cultură autohtone.

Regimul precipitaţiilor are însă un caracter neregulat, cu ani mult mai umezi decât media şi

ani cu precipitaţii foarte puţine.

Urmare a poziţiei sale în câmp deschis, dar situat la distanţe nu prea mari de masivele

carpatice şi de principalele culoare de vale care le separă în această parte de ţară (culoarul

Timiş-Cerna, valea Mureşului etc.), Timişoara suportă, din direcţia nord-vest şi vest, o

mişcare a maselor de aer puţin diferită de circulaţia generală a aerului deasupra părţii de vest

a României. Canalizările locale ale circulaţiei aerului şi echilibrele instabile dintre centrii

barici impun o mare variabilitate a frecvenţei vânturilor pe principalele direcţii.

Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) şi cele de vest (9,8%), reflex al activităţii

anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară. În aprilie-mai, o frecvenţă

mare o au şi vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcţi înregistrează frecvenţe reduse.

Ca intensitate, vânturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal

venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Distribuţia vânturilor

dominante afectează, într-o anumită măsură, calitatea aerului oraşului Timişoara, ca urmare a

faptului că sunt antrenaţi poluanţii emanaţi de unităţile industriale de pe platformele din

vestul şi sudul localităţii, stagnarea acestora deasupra fiind facilitată atât de morfologia de

ansamblu a vetrei, cu aspect de cuvetă, cât şi de ponderea mare a calmului atmosferic (45,9%).

2.1.3 Hidrografie

Teritoriul zonei Timişoara dispune de o bogată reţea hidrografică, formată din râuri,

lacuri şi mlaştini. Cu excepţia râurilor Bega şi Timiş, celelalte râuri seacă adesea în timpul

verii. Principalul curs de apă este cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munţii Poiana

Ruscă, Bega este canalizată, iar de la Timişoara până la vărsare a fost amenajată pentru

navigaţie (115 km). Canalul Bega a fost construit între anii 1728 şi 1760, dar amenajarea lui

definitivă s-a facut mai târziu. Pentru regularizarea debitului în limite care să-i permită

satisfacerea funcţiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Costei a fost construit un nod

hidrotehnic, a cărui principala funcţie este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea

18

transferului cantităţii de apă, din Timiş în Bega, în funcţie de necesităţi şi de volumul de

precipitaţii preluat de cele două râuri în amonte. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul

şlepurilor de 600-700 tone şi o capacitate anuală de transport de 3.000.000 vagoane. Pentru a

înlătura pericolul inundaţiilor, atât de frecvente altădată, lucrarea a fost completată ulterior cu

sistemul hidrotehnic de la Topolovatul Mic, prin care, în perioadele de ape mari, surplusul de

debit înregistrat de Bega este dirijat spre râul Timiş.

Din mulţimea de braţe care existau înaintea canalizării Begăi, în interiorul oraşului se mai

păstrează doar Bega Moartă (în cartierul Fabric) şi Bega Veche (spre vest, curgând prin

Sacalaz).

Pe teritoriul oraşului se găsesc şi numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor

meandre sau în arealele detaşate (cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă Giroc, Lacul

Şerpilor din Pădurea Verde, etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia, Freidorf, Mosnita,

Mehala, Ştrandul Tineretului, etc.), notabile prin situarea lor pe linia de contact cu localitătţile

periurbane.

Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a Timişoarei se

găseste la o adâncime ce variază între 0,5 - 4 m. Pânzele de adâncime cresc numeric, de la

nord la sud, de la 4 la 9 m - până la 80 m adâncime - şi conţin apă potabilă, asigurând astfel o

parte din cerinţele necesare consumului urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime,

captate în Piaţa Unirii (hipotermale), apoi la sud de Cetate şi în Cartierul Fabric

(mezotermale), cu valoare terapeutică, utilizate în scop balnear.

2.1.4 Fauna şi vegetaţia

Fauna pădurilor cuprinde puţine mamifere, reprezentate doar prin câteva insectivore şi

rozătoare. Păsările sunt, în schimb, numeroase, unele având importanţă cinegetică (fazanul).

Fauna de silvostepa şi stepa, deşi mai puţin variată faţă de cea de pădure, prezintă un mai

mare număr de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepeliţa, potârnichea, fazanul,

etc)

În cadrul faunei piscicole, dominantă este specia crapului, alături de care trăiesc plătica,

obletul, babuşca, sebita, stiucă, suport natural pentru pescuitul sportiv.

19

Presiunea umană crescândă în spaţiul periurban timişorean se resimte negativ asupra

fondului faunistic, distrugerea biotopurilor spontane şi înlocuirea lor cu culturi afectează,

inevitabil, biocenozele.

Spaţiul timişorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de

stejar, distruse în trecut de oameni, pentru obţinerea lemnului necesar construirii cetăţii şi

caselor, cât şi pentru câştigarea de terenuri cultivabile.

În prezent, cu excepţia câtorva areale împădurite cu cer şi garnita (Pădurea Verde,

Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Sag), teritoriul se încadrează în silvostepă antropogenă ce

caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat şi de apariţia vegetaţiei de

luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esenţă moale.

De remarcat este prezenţa parcului dendrologic de la Bazosul Nou, rezervaţie

forestieră cu o suprafaţă de cca 60,4 ha, situată la cca 15 km S-E de oraşul Timişoara, pe

teritoriul constituit din rezervaţia propriu-zisă (17,8 ha) şi zona tampon din jurul rezervaţiei.

2.2 Potenţialul antropic

Municipiul Timişoara, atestat documentar de peste 730 de ani, actuala reşedinţă a

judeţului Timiş, este situată în Câmpia Timişului, câmpie străbătută de râurile Bega şi Timiş, a

căror prezenţă a influenţat în timp dezvoltarea localităţii de la Cetatea fortificată cu ziduri,

bastioane, şanţuri cu apă şi valuri de pământ.

O dată cu atenţia sporită acordată de Curtea de la Viena, Timişoara, ca centru

economic şi politic al Banatului, cunoaşte după 1718 - 1734 o dublă dezvoltare a lucrărilor de

fortificare a Cetăţii (după noul plan din 1723) şi se începe secarea mlaştinilor. Se construiesc

poduri şi construcţii publice, astfel încât în jurul anului 1765 se încheie fortificarea cetăţii, iar

în 1774, apeductul din Fabric pentru alimentarea cu apă şi reţeaua de canale subterane din

preajma "Cazărmii ardelene" şi de pe amplasamentul Pieţii Sfântul Gheorghe. Cu toate

acestea, situaţia şanţurilor de apă şi a mlaştinilor din Cetate nu este rezolvată în întregime, iar

canalul Bega (început în anul 1728), devenit navigabil, preia în mare parte rolul de colector

insalubru al zonei de Cetate. Între anii 1781 (după ridicarea Cetăţii Timşoara la privilegiul de

Oraş liber regesc) şi 1848 - în cetate se realizează edificii de cult şi sociale şi se extind

construcţiile de locuinţe. Direcţiunea de Fortficaţii asigură activitatea de proiectare şi execuţie

20

a construcţiilor militare, în special pentru uriaşul sistem de fortificaţii (întreţinere,

modernizare).

"Servicul Cameral de Construcţii" proiectează şi supraveghează execuţia construcţiilor

civile şi de interes obştesc şi respectarea normelor de construcţii în oraş, realizate de meşterii

constructori.

Pe “Planul interiorului Cetăţii - 1812” - întocmit de Tutz (M.G.97), “Planul indicând

parcelele din Cetate - 1828” întocmit de Louant (M.G. 155), “Planul interiorului Cetăţii -

1831” - Chavanne şi a lui Eichenkren - 1836 (T.II.28) şi pe alte hărţi, planşe şi stampe din

Arhivele Statului Timişoara, precum şi în "Monografia Timişoarei” întocmită de primarul

Preyer (1849 - 1853) sunt redate inventarele complete ale caselor, proprietarilor, reţeaua de

canale şi conducte de evacuare a apei, fântânile, lucrările de supraetajare şi alte construcţii noi,

care completează ansamblurile existente, precum şi un inventar - descriere a distrugerilor

provocate de bombardamentul armatelor maghiare în iulie 1849.

În primii ani ai guvernării militare (1849 - 1860) şi ai Voievodinei cu capitala la

Timişoara, pe locul unor clădiri civile avariate, se construiesc edificii noi, utilizându-se

bolţile la subsol şi parter şi planşee de lemn la etaje şi mansarde.

Vocabularul plastic al Barocului este înlocuit cu elementele stilurilor Empire şi Neoclasic dar

se resimte şi influenţa curentelor romantice şi eclectice.

După anul 1865 construcţiile erau permise numai dincolo de 569 m de zidurile cetăţii,

spre cartierele mărginaşe. După 1892 interdicţia menţionată dispare, efectuându-se nivelarea

şanţurilor şi valurilor din jurul Cetăţii. Primul Plan Urbanistic este întocmit la 1895 de

arhitectul Ybl, prin care Cetatea devine centrul oraşului, legat prin bulevarde largi - actualele

Bd. Tinereţii şi Revoluţiei din 1989 - de cartierele Iosefin şi Fabric şi printr-un inel de

circulaţie în jurul Cetăţii. Deci, pornind de la reţeaua densă de străzi rectangulare din Cetate,

se prefigurează structura radial - inelară a tramei stradale, care este specifică Timişoarei.

În 1913 Serviciul tehnic al oraşului elaborează un nou Plan Urbanistic pe principiile

date de arhitectul Ybl. La acea dată populaţia Timişoarei era de 69.000 de locuitori şi se

prevedea extinderea oraşului pe o suprafaţă de 1800 ha. Planul urbanistic nu era conceput pe

principiul zonelor funcţionale, ci era trasată, în special, trama stradală între Cetate şi

cartierele mărginaşe Iosefin, Fabric şi Mehala. Terenul dintre străzi a fost parcelat şi vândut,

sau dat în folosinţă noilor proprietari. Această parcelare s-a menţinut până în prezent, fiind

21

desfiinţată peste tot unde s-au construit locuinţe colective (blocuri). Primele ridicări

topografice prin metode matematice moderne au fost realizate între anii 1901 - 1903 pentru

cartierele Cetate şi Iosefin, în anul 1911 pentru Mehala şi au fost reasamblate amănunţit între

anii 1942 - 1946 pentru toate cartierele (plan cadastral, fără curbe de nivel, autor ing. I.

Sarmeş).

În 1955 se reiau studiile de sistematizare într-un "Studiu preliminar de sistematizare" -

autor arh. M. Silianu, care prognozează creşterea populaţiei de la 140.000 de locuitori în anul

1955 la 180.000 de locuitori în anul 1975, cu posibiltăţi de creştere chiar până la 200.000

locuitori, în funcţie de dinamica factorilor economici. În 1959 se trece la elaborarea “Schiţei

de Sistematizare a oraşului Timişoara” pe principiile recomandate de CSCAS. Oraşul avea

148.600 de locuitori şi o suprafaţă de 4100 ha. Fără elemente clare de prognoză a dezvoltării

funcţiunilor oraşului, se preconiza pentru anul 1980 o populaţie de 250.000 de locuitori, care,

după unii specialişti, era considerată prea mare. În anul 1980 erau înregistraţi în Timişoara

287.543 de locuitori, iar în 1990 - 354.345 de locuitori.

Timişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, în

special de cea germană, maghiară şi sârbă, dar şi de cele bulgară, italiană, palestiniană şi

greacă. Moştenirea culturală şi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraşului.

Cu cele peste 12 instituţii culturale profesioniste, Timişoara este, după Bucureşti, al doilea pol

cultural din ţară din punct de vedere al mărimii şi diversităţii ofertei culturale. O mare tradiţie

o are teatrul timişorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul

Naţional, Teatrul German şi Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană şi

maghiară. Cele trei instituţii împart aceiaşi clădire-simbol cu Opera Română.

Filarmonica Banatul întregeşte paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate,

păstrând astfel o tradiţia oraşului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum

Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timişorean şi bănăţean este întregit de Muzeul Banatului, înfiinţat

în 1872. Acesta adăposteşte cea mai mare colecţie de obiecte arheologice din Banat. Instituţia

are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean, un

Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor. Muzeul mai deţine şi

cea mai mare colecţie de păsări şi fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de

Teatrul de Păpuşi (înfiinţat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeţeană (1904), Şcoala

22

Populară de Artă, Casa de Cultură, dar şi numeroase galerii de artă, edituri, fundaţii şi asociaţii

culturale.

Învăţământul şcolar se desfăşoară în 64 de grădiniţe, cu 498 de educatoare şi 7095 de

copii; învăţământul primar şi gimnazial este organizat în 47 de unităţi, cu 2401 cadre didactice

şi 35.186 elevi, învăţământul liceal, în 34 de unităţi, cu 1359 cadre didactice şi 17.472 elevi,

cel post-liceal în 11 unităţi, cu 958 cursanţi, cel de maiştri în 6 unităţi cu 267 cursanţi. Reţeaua

şcolară mai cuprinde două şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe, o şcoală specială pentru

ambliopi, un centru de educaţie specială şi un centru pentru învăţământ alternativ, prin Şcoala

Waldorf, înfiinţată în anul 1993. Specificul învăţământului preuniversitar timişorean este

diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiţie multietnică a oraşului s-a menţinut şi în mare

parte datorită şcolilor cu predare în limba germană, maghiară şi sârbă, care, împreună cu limba

română au o tradiţie şi o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au

adăugat în unele unităţi de învăţământ slovacă şi ucraineană.

2.2.1. Pieţe

Piaţa Unirii(Anexa 2) este cea mai veche piaţă din Timişoara, în stil baroc. Iniţial se

numea Piaţa Losonczy după numele comitelul Stefan Losonczy, ucis de turci la 1552 când

cetatea a fost cucerită de turci. Este cunoscută şi cu numele de "Piaţa Domului". Numele de

piaţă a Unirii i-a fost dat în 1919 pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în

Timişoara.

Piaţa găzduieşte importante obiective turistice precum Domul Romano-Catolic, Palatul baroc,

Catedrala episcopală ortodoxă sârbă, Liceul teoretic Nikolaus Lenau, Monumentul sfintei

Treimi, fântâna cu apă mineală, etc.

Piaţa Victoriei fostă Piaţa Operei(Anexa 3) este piaţa centrală a oraşului Timişoara.

Este locul unde s-au adunat revoluţionari timişoreni şi unde Timişoara a fost proclamată în 20

decembrie 1989 primul oraş liber din România. La polii opuşi ai pieţei se găsesc la nord

Opera, iar la sud Catedrala Mitropolitană. Dinspre Operă spre Catedrală promenada de pe

dreapta se numeşte "Corso", iar cea de pe stânga "Surogat". Ambele au ansambluri

arhitecturale de importanţă istorică.

23

http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_baroc_din_Timi%C5%9Foara

http://ro.wikipedia.org/wiki/1552

În jurul pieţei se găsesc importante instituţii cum ar fi: Opera Română, Teatrul

Naţional, Teatrul Maghiar de Stat, Teatrul german de Stat, Catedrala Ortodoxă,

Cinamatografele Timiş, Capitol şi Studio, Muzeul Banatului, Galeriile de artă precum şi multe

magazine.

Piaţa Maria este locul de unde a pornit Revoluţia română din 1989.

Piaţa Traian (centru al cartierului istoric Fabric) este centrul cartierului istoric Fabric.

În trecut s-a numit Kossuth tér şi Hauptplatz. A fost proiectată de inginerii militari în 1740, în

centrul Fabricului Vechi şi este o replica mai mică a Pieţii Unirii. Ea găzduia piaţa zilnică şi

târgurile săptămânale.

2.2.2. Lăcaşuri de cult

Catedrala Ortodoxă din Timişoara (sau Catedrala Mitropolitană) este cel mai mare

edificiu religios din Timişoara, catedrală a Mitropoliei Banatului cu hramul "Trei Ierarhi". A

fost construită între 1936 şi 1940(Anexele 4 şi 5) şi este un veritabil simbol al oraşului. Istoria

edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie Banatul se uneşte cu

România. Noua administraţie românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 şi ia o serie de

măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administraţia austriacă, favorabilă

religiei catolice. Astfel se reînfiinţează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de

Timişoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropilia

Banatului.

Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaş central pentru credincioşii din

parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf. Ilie din cartierul Fabric şi ulterior pentru o

catedrală reprezentativă, pe măsura consistenţei comunităţi ortodoxe din Timişoara şi din

Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici şi lansează un apel

către publicul românesc pentru donaţii. În 1936 existau deja toate premisele construirii

monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deşi suma totală necesară era imensă

pentru acea vreme. Terenul necesar, situat la încrucişarea celor mai importante artere ale

oraşului a fost donat de către Primărie iar proiectul bisericii era încredinţat încă din 1934 lui

Ion Traianescu. Proiectul prevedea un edificu cu o capacitate de 5.000 de persoane.

24

Construcţia propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o

ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale.Lucrările de construcţie s-au terminat în

1940. Clopotele şi crucile bisericii au fost sfiinţite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile

interioare şi exterioare s-au terminat însă abia în 1956 datorită celui de-al doilea război

mondial.

Catedrala Sfântul Gheorghe(Anexa 2) din Timişoara sau Domul Romano-Catolic este

catedrala Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara. Edificiul are hramul Sfântul Gheorghe şi

a fost construit între anii 1736 şi 1774. Construcţia a durat peste 2 decenii, în 2 etape: 1736-

1751-1751 şi 1755-1774. Monumentul este realizat în stil baroc din cărămidă aparentă şi are

decoraţii din piatră şi stuc. Turlele au o înălţime redusă, determinată de apropierea zidului

cetăţii. Interiorul este bogat şi somptuos, remarcându-se cele 9 altare decorate în stil baroc şi

rococo, sculptate de vienezul Johan Müller, împodobite cu icoane vechi, orga în stil Ludovic

al XVI-lea, copie a celebrei orgi din biserica Sf. Suplice din Paris, dar si uşile de stejar

ornamentate cu grilaje din nichel pur. Domul Romano-Catolic (Catedrala Romano-Catolică)

este considerat a fi cea mai unitară şi reprezentativă construcţie barocă a Timişoarei şi una

dintre cele mai valoroase existente în Banat.

Proiectul iniţial, posibil a fi realizat de Joh. Jacob Schelblauer (consilier al oraşului

Viena), a fost materializat între anii 1736 şi 1774, iar execuţia trădează, în ciuda celor patru

constructori (Kaspar Dissel, Johann Lechner, Carl Alexander Steinlein, Johann Theodor

Kostka), ce s-au succedat la conducerea lucrărilor, o stăpânire perfectă a tehnicilor barocului.

La decoraţia interioară au participat artişti renumiţi ca Michael Angelo Unterberger (pictor şi

director al Academiei artelor frumoase din Viena), la pictarea altarului principal (1754),

sculptorul vienez Johann Joseph Rossler, prin statuile Sfântului Carol Boromeus (în stânga

altarului), a Sfintei Theresia (în dreapta altarului) şi a perechii de heruvimi care domină

ornamentaţia din partea centrală a altarului, precum şi Johann Schopf (1772), la decorarea

altarelor laterale.

Sinagoga din Cetate(Anexa 6) este o sinagogă din Timişoara construită între 1863-

1865 în cartierul central Cetate, de unde îi vine şi numele. Construcţia a fost proiectată de

arhitectul vienez Ignatz Schuhmann, în stil eclectic, cu trăsături ale stilului maur, stil care

evocă vechea comunitate a evreilor spanioli din Timişoara. Are o capacitate de circa 3.000 de

persoane. Sinagoga a fost sfinţită pe 19 septembrie 1865 şi a deservit pentru aproape 100 de

25


http://ro.wikipedia.org/wiki/Altar

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc


http://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala

http://ro.wikipedia.org/wiki/Al_doilea_r%C4%83zboi_mondial

http://ro.wikipedia.org/wiki/Al_doilea_r%C4%83zboi_mondial

ani comunitatea evreiască de rit mozaic. În perioada interbelică existau la Timişoara aproape

13.000 de evrei, în prezent circa 700. Sinagoga a decăzut în perioada comunistă, concomitent

cu emigrarea majorităţii evreilor rămaşi în oraş după al doilea război mondial. În prezent

sinagoga aparţine Federaţiei Cominităţilor Evreieşti din România şi este în curs de restaurare.

A fost redeschisă pentru prima dată după 20 de ani, în septembrie 2005, când a găzduit un

concert organizat de Societatea Filarmonică din Timişoara.

2.2.3. Monumente şi clădiri istorice

Castelul Huniade (Anexa 7) sau Castelul Huniazilor este un monument istoric şi cea

mai veche clădire din Timişoara, construit între anii 1443-1447 de către Iancu de Hunedoara,

pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV (construit în timpul domniei regelui Carol Robert

de Anjou). Astăzi adăposteşte Muzeul Banatului. În ciuda numeroaselor modificări, castelul

şi-a păstrat organizarea în jurul unei curţi patrulatere, poziţia turnului-donjon şi "Sala

Cavalerilor", detalii care care se regăsesc şi la Castelul Corvineştilor de la Hunedoara. Faţada

principală a fost refăcută într-un stil romantic. Ferestrele, terminate în arc în plin centru dar cu

decoraţie neogotică deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie iar faţada a

fost realizată în cărămidă aparentă. Primul etaj, construit pe înălţimea a două caturi normale

conţine două săli boltite în stil neogotic, una cu trei nave iar cealaltă cu două ce sunt construite

din cărămidă şi susţinute de un şir de coloane masive. Clădirea se termină în plan vertical

printr-un etaj mansardă iar din punct de vedere al plasticii exterioare, în partea superioară a

faţadei se află un coronament crenelat.

Turnul castelului este de formă rectangulară, de mică înălţime, cu ferestre mici şi

decorat cu creneluri la extremitatea superioară astfel încât acoperişul nu este vizibil. Intrarea

principală a fost modificată şi este flancată de doi pilaştrii masivi ce au în partea superioară

câte o colecţie de arme specifice Evului Mediu care contribuie la aspectul gotic al castelului.

Cele două capete ale faţadei principale sunt prevăzute cu rezalituri, ale căror colţuri sunt

accentuate printr-o imitaţie în tencuială a sistemului constructiv din piatră.

Palatul Dicasterial clădirea ce astăzi adăposteşte sediul Judecătoriei Timişoara,

Tribunalului Timiş şi al Curţii de Apel Timişoara, a fost construită între anii 1855-1860, fiind

proiectată iniţial ca reşedinţă a guvernatorului Banatului.

26

Construcţie monumentală, ridicată pe o suprafaţă ce se întinde de-a lungul a trei străzi,

edificiul a fost mult timp cea mai mare construcţie din Timişoara. Palatul, construit pe trei

nivele, avea la început 273 de birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 65

celarii, 27 de magazii, acestea fiind grupate în jurul a trei curţi interioare. A fost ridicată în

stilul renaşterii italiene, imitând Palatul Medici din Florenţa.

Faţadele sunt structurate în registre orizontale, ritmate doar prin şirul ferestrelor. Ornamentele

de la ferestre se reduc la colonetele ce flanchează ferestrele de la primul etaj. Imobilul

intervine în peisajul urban printr-o modificare de proporţii a ambientului. Impunându-se prin

dimensiuni, singularitate şi semnificaţie, palatul exprimă pronunţat funcţia de reprezentare

care i-a fost atribuită. Volumul masiv şi supradimensionat scoate din scară vecinătăţile din

care se asigură doar o percepere parţială a monumentalului.

Palatul Lloyd este o clădire istorică din Piaţa Victoriei din Timişoara. A fost construită

între 1910-1912 după planurile arhitectului Leopold Baumhorn. Arhitectura este ecclectică cu

influenţe seccesion. Aici a funcţionat Bursa Agricolă. În prezent adăposteşte sediul

Rectoratului Universităţii Politehnica din Timişoara. La parter funcţionează şi azi restaurantul

Lloyd.

27

CAPITOLUL III

ANALIZA ECHIPAMENTELOR TURISTICE EXISTENTE

3. 1. Forme de turism practicate în judeţul Timiş

În judeţul Timiş se găsesc trei rezervaţii naturale, care adăpostesc un număr destul de

mare de specii de plante şi animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est

de Timişoara, se găseşte cea mai importantă rezervaţie ornitologică(Anexa 8). La Rădmaneşti

se află o rezervaţie paleontologică, iar la Bazoş se află un parc dendrologic, care conţine o

varietate mare de specii arboricole. De asemenea, se mai găsesc următoarele obiective

valoroase : peştera Româneşti-Tomeşti, peştera Pietroasa, vulcanul noroios de tip « grifon » de

la Forocici, pe valea Magherus, vulcanul stins Dealul Roşu, conul vulcanic Sumig şi Parcul

Botanic din Timişoara.

Principalele forme de turism practicate sunt :

Turism urban şi de afaceri, acestea se desfăşoară în municipiul Timişoara şi oraşele

Lugoj, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Faget, Deta ;

Turism de weekend, turism specializat şi de agreement, care include totalitatea

posibilităţilor şi dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracţie ale

turiştilor, constituie ”sarea şi piperul” activităţii dintr-o zonă sau punct turistic.

Când vorbim despre sport avem tendinţa sa ne gândim iar la fotbal, tenis sau

gimnastică, ca să enumerăm doar câteva dintre disciplinele sportive în care românii excelează.

Totuşi, mai există şi alte forme de a atrage turiştii, în afara organizării marilor competiţii de pe

stadioane sau din sălile de sport. Pădurile şi lacurile din judeţul Timiş oferă un cadru natural

deosebit de atractiv pentru împătimiţii de vânătoare şi pescuit.

Obiective turistice :

- popasuri turistice : Timişoara, Buziaş, Tomeşti (Valea lui Liman), Nadrag (Capriorul),

Calacea, Albina, Sag, Remetea Mare ;

28

- ştranduri termale : Timişoara, Lovrin, Biled ;

- păduri de agrement cu un bogat fond cinegetic : Brestea, Giroc, Lighed, Cheveresu

Mare, Pischia, Remetea Mica, Peciu Nou, Hitias, Silagiu, Dumbrava, Banloc, Salonta,

Bogda ;

- lacuri de acumulare cu amenajări pentru pescuit sportiv : Surduc(Anexa 9), Ianova,

Lugoj, Bacova, Dumbravita, Pischia ;

Turism montan, în subzona turistică Munţii Poiana Ruscă(Anexa 10), aceştia sunt o

grupă montană extinsă aparţinând Carpaţilor Occidentali făcând tranziţia între grupa majoră

nordică, Munţii Apuseni şi grupa majoră sudică, Munţii Banatului. Cel mai înalt vârf al

Munţilor Poiana Ruscă, având 1.382 m, este vârful Padeş, din estul judeţului;

Turism balnear şi de tratament, reprezintă o formă specifică turismului de odihnă şi se

practică în staţiunile balneo-medicale şi climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape

minerale, termale, nămoluri, cu efecte terapeutice. Acestor resurse li se adaugă de obicei, baza

materială şi infrastructură tehnică specifică pentru punerea lor în valoare într-o măsură cât mai

mare.

Dincolo de evoluţia circulaţiei turistice din ultimii ani determinată de factori

conjucturali, neconcludenţi pentru tendinţele pe termen lung ale turismului balnear,

cercetările şi studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existenţa unei importante cereri

potenţiale a populaţiei româneşti pentru turismul de sănătate.Ca obiective turistice avem,

staţiunile balneare Buziaş(Anexa 11), Calacea, Teremia Mare.

Agroturism

- zona de nord şi nord-est a judeţului : Bogda, Brestovat, Secas, Bara, Ohaba Lunga,

Margina

- zona de est : Curtea, Pietroasa, Tomesti, Fârdea, Bârna, Dumbrava ;

- zona de sud şi sud-est a judeţului : Nadrag, Criciova.

Turism cultural, este forma de turism care poate asigura valorificarea integrală a

resurselor turistice antropice şi în primul rând a patriomoniului cultural. Patrimoniul cultural

istoric care înglobează bunuri mobile şi imobile cu valoare deosebită, este o mărturie a

potenţialului creator al oamenilor de pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu.

29

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=V%C3%A2rful_Pade%C5%9F%2C_Mun%C5%A3ii_Poiana_Rusc%C4%83&action=edit

http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rf_montan

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C5%A3ii_Banatului

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C5%A3ii_Apuseni

http://ro.wikipedia.org/wiki/Carpa%C5%A3ii_Occidentali

3.2. Analiza infrastructurii pentru turism

Infrastructura turismului este reprezentată de totalitatea mijloacelor fixe (construcţii,

instalaţii, mijloace de transport, etc) şi circulante (materi prime, energie, combustibili, etc)

destinate satisfacerii nevoilor cotidiene şi specifice ale turiştilor şi mijloace materiale de care

se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale.

În cadrul infrastructurii turismului există atât elemente specifice activităţii turistice,

care urmăresc satisfacerea nevoilor turiştilor dintre acestea făcând parte : reţeaua unităţilor de

cazare turistică, reţeaua unităţilor de alimentaţie, mijloace de transport, instalaţiile de

agreement. Toate acestea sunt completare de infrastructură generală, care serveşte în egală

măsură turiştilor şi populaţiei rezidente : căile şi mijloacele de transport, căile şi mijloacele de

comunicaţie, unităţile prestatoare de servicii, reţeaua de aprovizionare cu apă, energiei

electrică şi termică.

Prin numărul său important de locuri şi prin structura acestora, aflată într-o permanentă

adaptare la evoluţia cererii turistice, cazarea turistică reprezintă un adevarat suport pentru

activitatea turistică desfăşurată în judeţul Timiş. Din punct de vedere topologic, unităţile de

cazare ale judeţului Timiş se compun din unităţi de tip : hoteluri, moteluri, cabane,

campinguri, vile turistice, tabere de elevi şi preşcolari, pensiuni turistice, agroturistice şi

urbane.

Capacitatea de cazare turistică

Unitatea de cazare turistică furnizează turiştilor în mod permanent sau ocazional

prestaţia de cazare. În unităţile de cazare turistică sunt cuprinse unităţile existente la sfârşitul

anului respectiv, exclusiv cele care şi-au întrerupt activitatea pentru o perioadă de timp. Se

face distincţie între :

- Capacitatea de cazare existentă (instalată), reprezintă numărul de locuri de cazare de

folosinţa turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare, clasificare a unitaţii de

cazare turistică.

30

Tabel 3.1 Capacitatea de cazare turistică existentă în perioada

2007-2009 în judeţul Timiş

Tipuri de structuri de primire turistică

AniIndicatori de

dinamicăRitm de creştere

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 08/07 09/08 08/07 09/08Hoteluri 3424 3873 4057 113,1 104,7 13,1 4,7Moteluri 207 149 60 71,9 40,2 -28 -59,7Hanuri 40 20 40 50 200 -50 100

Cabane turistice 57 61 : 107 7 -100Campinguri 252 260 260 103,1 100 3,1

Tabere de elevi şi preşcolari

341 259 253 75,9 97,6 -24 -2,3

În tabelul 3.1 este prezentată capacitatea structurilor de primire turistică existentă în

perioada 2007 – 2009 în judeţul Timiş în hoteluri, moteluri, hanuri, cabane turistice,

campinguri si tabere. Din totalul capacitaţii de cazare turistică existente a judeţului Timiş

hotelurile deţin cea mai mare pondere, de 80%, fiind urmate de moteluri cu 5%, hanurile 2%,

cabanele turistice 1%, campingurile 5% şi taberele cu 7%.

Tabel 3.2 Capacitatea de cazare turistică existentă în perioada

2007-2009 în România

Tipuri de structuri de

primire turistică

AniIndicatori de

dinamicăRitm de creştere

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 08/07 09/08 08/07 09/08Hoteluri 163451 167633 168736 102,5 100,6 2,5 0,6Moteluri 6186 5725 5614 92,5 98 -7,4 -1,9Hanuri 292 278 186 95,2 66,9 -4,8 -33,1

Cabane turistice 5961 5803 5517 94,3 95 -5,6 -4,9Bungalouri 4963 4698 4461 94,6 94,9 -6,3 -5Campinguri 26568 26962 25006 139,1 92,7 39,1 -7,2


28916 23227 20320 80,3 87,4 -19,6 -12,5

31

Analizând tabelele de mai sus, cu capacitatea de cazare existentă, atât în judeţul Timiş

cât şi totalul pe ţară, rezultă că în perioada 2007 - 2009, judeţul Timiş a deţinut o pondere de

2% (Fig. 3.1) din totalul structurilor turistice existente.

Fig. 3.1. Ponderea structurii de primire turistică în judeţul Timiş din totalul României

b) Capacitatea de cazare în funcţiune (disponibilă), reprezintă numărul de locuri de cazare de

care pot beneficia turiştii, ţinând cont de numărul de zile cât sunt deschise unităţile într-o

anumită perioadă.

Tabel 3.3 Capacitatea de cazare turistică în funcţiune în perioada

2007-2009 în judeţul Timiş


AniIndicatori de

dinamică Ritm de creştere

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 08/07 09/08 08/07 09/08Hoteluri 1155660 1292101 1378373 111,8 106,6 11,8 6,6Moteluri 49110 48180 21170 98,1 43,9 -1,9 -56,1Hanuri 8560 4900 1220 57,2 24,8 -42,8 -75,2

Campinguri 91980 93452 94900 101,6 101,5 1,6 1,5Tabere de elevi şi

preşcolari51432 39494 25111 76,7 63,5 -23,3 -36,4

În tabelul 3.3 este prezentată capacitatea structurilor de cazare turistică în funcţiune în

perioada 2007 – 2009 pe număr de locuri-zile în judeţul Timiş, în hoteluri, moteluri, hanuri,

campinguri şi tabere. Din totalul structurilor de cazare turistică a judeţului Timiş hotelurile

32

deţin cea mai mare pondere, de 84%, fiind urmate de campinguri cu 7%, taberele de elevi şi

preşcolari cu 5%, motelurile 3%, iar pe ultimul loc hanurile cu 1%.

În tabelul următor este prezentată capacitatea de cazare turistică existentă la nivelul

întregii ţări, pentru cele mai importante tipuri de structuri de primire turistică în funcţie de

numărul locuri-zile în perioada 2007 – 2009.

Tabel 3.4 Capacitatea de cazare turistică în funcţiune în perioada

2007-2009 în România

Tipuri de structuri de

primire turistică

AniIndicatori de

dinamică Ritm de creştere

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 08/07 09/08 08/07 09/08Hoteluri 37007009 37728464 38432650 101,9 101,8 1,9 1,8Moteluri 1652117 1693595 1767001 102,5 104,3 2,5 4,3Hanuri 50242 41198 36468 81,9 88,5 -18,1 -11,5

Bungalouri 307950 299600 278940 97,2 93,1 -2,8 -6,9Campinguri 1782153 1456009 1107911 81,6 76 -18,4 -24


3591947 2988243 2277054 83,1 76,2 -16,9 -23,8

Din cele două tabele de mai sus se observă că judeţul Timiş nu dispune de unul din

tipul de structură turistică, acela de bungalou, acesta reprezentând un procent important din

structurile de primire turistică.

Un alt detaliu obţinut din analiza celor două tabele, este ponderea pe care o deţine

judeţul Timiş, din totalul pe ţară, a capacitaţii de cazare turistică în funcţiune pe tipuri de

structuri de primire turistică în perioada 2007 – 2009, aceasta fiind de 3% (Fig. 3.2).

33

Fig. 3.2 Ponderea structurilor de primire în funcţiune în judeţul Timiş din totalul României

Tabel 3.5 Indicele de utilizare a capacitaţii de cazare turistică

în funcţiune în perioada 2007-2009 în judeţul Timiş

Tipuri de structuri de primire turistică CategorieAnul 2007 Anul 2008 Anul 2009Procente Procente Procente

Hoteluri Total 41,1 41 43,2

- 5 stele 39,7 36,9 38,2- 4 stele 32,8 33,5 38- 3 stele 36,2 36,9 39,8- 2 stele 45,1 45,4 46,4- 1 stea 41,1 41,1 46,2

Moteluri Total 22,1 22,4 25,3- 3 stele 25,8 25 27,1- 2 stele 20,4 21,4 23,8- 1 stea 22,7 22 27,7

Hanuri Total 13,1 19,6 24- 1 stea : : :

Cabane turistice Total 8,9 10,2 12,3- 3 stele 18,3 20 24,9- 2 stele 9,5 10,2 11,2- 1 stea 8,2 8,2 9,7

Campinguri Total 10,4 15,4 20,3

- 4 stele 5,2 28,2 8,9- 3 stele 3,3 25,4 17,4- 2 stele 6,7 11,1 18,9- 1 stea 13,7 17 22

Tabere de elevi şi preşcolari Total 14,8 17 19,2

Din tabelul 3.5 unde s-au analizat datele statistice legate de indicele de utilizare a

capacităţii de cazare turistică în funcţiune pe tipuri de structuri şi categorii de confort în

perioada 2007-2009 rezultă, că cea mai mare pondere o deţin structurile de confort de 3 stele

34

cu 27%, fiind urmate de cele de 1 stea cu 26%, structurile de 2 stele cu 24%, cele de 4 stele cu

un procent de 12% şi cele de 5 stele cu 11%.

Fig. 3.3 Indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune pe tipuri de structuri în judeţul Timiş

3.3. Analiza SWOT a economiei municipiului Timişoara

Un pas important în analiza municipiului Timişoara este stabilirea calităţilor,

defectelor, oportunităţilor de piaţă şi ameninţările existente, printr-o analiză SWOT. Acesta

este un proces foarte simplu care poate oferi întelegere foarte profundă a problemelor

potenţiale şi critice care pot afecta un municipiu.

Analiza SWOT începe prin efectuarea unui inventar a calităţilor şi slăbiciunilor interne

în organizaţia dvs. Apoi veţi nota oportunităţile şi ameninţările externe care pot afecta

organizaţia dvs., bazându-vă pe piaţa dvs şi pe mediul înconjurator. Principalul scop al

analizei SWOT este de a identifica şi de a atribui fiecare factor, pozitiv sau negativ, uneia din

cele patru categorii.

punctele forte descriu atributele pozitive, tangibile şi intangibile, interne, ale

municipiului ;

punctele slabe sunt factori care sunt sub controlul municipiului şi care împiedică

obţinerea unei calităţi competitive ;

35

PUNCTE FORTE grad de poluare relativ mic existenţa unor zone verzi amenajate şi luncii de apa care

pot îmbogăţi microclimatul;

posibilităţi de extindere a acestora;

Existenţa Pădurii Verzi şi a zonei de agrement urban dezvoltată pe malurile Canalului

Bega existenţa zonelor de agrement suburbane (Ianova, Timiş , Sanandrei, etc.);

resurse de ape termo-minerale localizarea în apropierea graniţelor cu Iugoslavia şi

Ungaria, în zona de contact cu UE, la o distanţă sub 700 km de 13 capitale europene;

important nod de circulaţie rutieră, feroviară, aeriană şi posibilitate de reluare a

circulaţiei navale;

localizare pe Coridorul nr.4 de circulaţie pan-europeană, posibilitate de acces la

coridorul nr.7 (prin canalul Bega);

condiţii geografice (climatice, hidro-geologice, pedologice) foarte favorabile;

Timişoara, centru cultural important al României, cu tradiţie culturală;

patrimoniu cultural divers;

ofertă culturală diversificată (opera, filarmonica, teatre în limba română, germană,

maghiară, de păpuşi, şcoli de artă, biblioteci, ansambluri artistice, muzee, galerii de

artă);

Mass media dezvoltată (presa scrisă-17 cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale,

anuale locale, în limbile română, germană, maghiară şi sârbă, cu sistem de difuzare

privat dezvoltat;

4 posturi de radio cu acoperire regională; 2 posturi TV locale şi 1 studio teritorial al

TVR, 2 reţele TV prin cablu);

fond excedentar de clădiri şi spaţii industriale disponibile în platformele industriale cu

dotare tehnico-edilitară bună;

rezerve de terenuri care pot fi reconvertite pentru funcţiuni diverse;

posibilităţi de dezvoltare în viitor (terenuri neconstruite 24,35%) - intravilanul

reprezintă aproximativ 50% din teritoriul oraşului;

rezerve de terenuri de bună calitate pentru practicarea agriculturii, cu lucrări de

îmbunătăţiri funciare;

36

piaţa liberă stabilă de terenuri şi clădiri în intravilan şi extravilan, existenţa unui

patrimoniu arhitectural valoros;

consecvenţa în timp în planificarea urbanistică a oraşului - structura urbană flexibilă,

radial concentrică;

reţea de circulaţie şi transport, de persoane şi mărfuri, dezvoltată şi diversificată

(rutier, feroviar, aerian şi posibil naval);

zona cu cea mai mare densitate de căi ferate din ţară (90,5 km CF/100 kmp teritoriu);

aeroportul internaţional, alternativ pentru Otopeni - cel mai mare număr de zile cu

vizibilitate bună;

dotare tehnică modernizată (acces pentru orice tip de aeronave);

curse aeriene regulate interne şi internaţionale;

Canalul Bega – navigabil în trecut pe o lungime de 44 km pe teritoriul românesc -

există posibilitatea de reluare a navigaţiei;

acoperire teritorială bună cu reţea de transport în comun internaţional, interjudeţean,

judeţean, urban;

transportul în comun electric este prioritar (preţ accesibil);

transportul feroviar al persoanelor asigurat în toate direcţiile de deplasare;

PUNCTE SLABE indice scăzut de zona verde/locuitor;

posibilităţi reduse de agrement în interiorul zonei sau în imediata apropiere;

lipsa perdelelor de protecţie insuficientă exploatare a apelor termo-minerale;

inexistenţa unei gestiuni ecologice integrate a deseurilor;

lipsa accesului direct în ţările Comunităţii Europene - inexistenţa în judeţul Timiş a

unui punct de frontieră cu Ungaria;

slabe resurse de subsol;

alternanţa de ani secetoşi şi umezi;

insuficienţă integrare in circuitul cultural naţional şi internaţional;

insuficienţă implicare a societăţii civile în viaţa culturală;

lipsa bazei materiale mass media insuficient consolidată pe plan local;

număr de licenţe de transmisie sub nivelul cererii;

37

lipsa unei strategii culturale coerente;

nu a fost definitivată delimitarea patrimoniului ca domeniu public al Statului, al

Consiliului Judeţean şi al Comunităţii locale;

existenţa în intravilan a terenurilor cu destinaţie specială (militară, penitenciar, antene

radio);

cost ridicat al terenurilor echipate cu lucrări tehnico-edilitare;

neconcordanţa între valoarea reala a locuinţelor şi preţul acestora pe piaţa imobiliară

liberă;

proces accelerat de degradare a patrimoniului istoric din centrul oraşului;

mărirea traficului în zona centrului istoric produce degradări de structură;

inexistenţa unui plan de amenajare periurban - necorelare între reţeaua rutieră urbană

şi cea periurbană;

lipsa centurii ocolitoare a oraşului;

starea tehnică precară a drumurilor, străzilor şi a căilor ferate;

puncte de gâtuire a circulaţiei – produc întârzieri şi viteze de deplasare reduse;

discontinuitatea circulaţiei rutiere pe ruta Timişoara – Cenad (cca. 10 km lipsa până la

frontieră);

lipsa dotărilor de conducere spre aterizare în condiţii speciale de zbor;

servicii deficitare pentru călători;

neexecutarea barajului pe canalul Bega;

bazin de întoarcere a barjelor nefuncţionabil;

degradarea accentuată a pragului barajului de la Costei poate produce întreruperea

alimentării cu apă şi pericol de inundaţii;

dotare tehnică cu mijloace de transport în comun învechită (durată de folosinţă

expirată: tramvaie-100%, troleibuse-80%, autobuse-15,54%);

inexistenţa subvenţiilor pentru transportul în comun în zonele periurbane;

stare de uzură înaintată a mijloacelor de transport feroviar;

Tendinţe generând oportunităţi sau potenţiale riscuri pentru zona Timişoara

38

oportunitătile evaluează factorii atractivi externi care reprezintă motivul existenţei

şi prosperităţii municipiului ;

ameninţările includ factori în afara controlului autorităţilor municipale care ar

putea să pună strategia de dezvoltare şi municipiului într-o poziţie de risc ;

OPORTUNITĂŢI deschiderea punctului de frontieră cu Ungaria de la Cenad;

amenajarea Coridorului nr.4 de circulaţie paneuropeană, cu prioritate porţiunea

cuprinsă între Szeged şi Timişoara;

Construirea podului de la Vidin;

reamenajarea Canalului Bega pentru transportul naval de mărfuri;

Timişoara a fost recunoscută ca pol sinergic de dezvoltare a relaţiilor comerciale dintre

ţările semnatare ale acordului CEFTA (declaraţie finală“Parteneriat CEFTA ’98);

dezvoltarea la Timişoara a unui Centru de promovare a relaţiilor economice dintre

ţările membre CEFTA;

existenţa acordurilor financiare semnate cu FMI, Banca Mondială şi UE;

simplificarea formalităţilor vamale şi a regimului vizelor;

aplicarea strategiei naţionale pe termen mediu;

stabilizarea economiei naţionale;

dezvoltarea şi îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul muncii;

restructurarea finanţelor publice;

simplificarea procedurilor juridice şi administrative pentru încurajarea investitorilor

interni şi străini;

accelerarea procesului de privatizare;

reglementarea şi aplicarea legislaţiei privind proprietatea;

existenţa Agenţiei de Dezvoltare Vest în Timişoara;

înfiinţarea Agenţiei de Dezvoltare a Zonei Timişoara;

relaţii tradiţionale de colaborare în toate domeniile cu alte oraşe din Euroregiunea

Dunăre-Criş-Mureş-Tisa;

acorduri de înfrăţire cu 6 oraşe europene (Karlsruhe, Mulhouse, Faenza, Gera, Rueil-

Malmaison, Szeged);

îmbunătăţirea relaţiilor României cu Iugoslavia;

39

semnarea tratatului de preaderare a României la UE;

îmbunătăţirea mediului legal şi instituţional în România;

extinderea descentralizării în toate sectoarele de activitate;

stabilitate politica internă;

înfiinţarea agenţiilor de dezvoltare regionale;

RISCURI lipsa fondurilor necesare pentru dezvoltarea infrastructurii majore de circulaţie;

conflicte de interese între diferitele nivele decizionale (local, judeţean, naţional);

înăsprirea procedurilor vamale retragerea sprijinului financiar din partea organismelor

internaţionale;

creşterea delictelor economice, dezvoltarea economiei subterane;

scăderea ritmului procesului de privatizare;

acordarea de facilităţi prioritare altor centre economice din regiune şi Euroregiune;

instabilitate politică internaţională;

accentuarea şi/sau extinderea conflictelor în Balcani;

apariţia conflictelor în cadrul zonei Timişoara, al judeţului Timiş (ex. între instituţiile

administrative);

conflicte de interese între centrele economice din Regiunea Vest;

reorientarea politicii interne a României spre un model economic de tip închis;

reorientarea politicii interne a României spre un sistem administrativ centralizat;

monopolizarea economiei;

CAPITOLUL IV

ANALIZA INDICATORILOR TURISTICI

4.1 Principalii indicatori economici

40

Numărul mediu de salariaţi corespunde numărului mediu de persoane angajate în

întreprindere în cursul anului, determinat pe bază lunară. Numărul mediu de salariaţi

reprezintă media aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de salariaţi din luna

respectivă – inclusiv zilele de repaus săptămânal şi sărbătorile legale – împărţită la numărul

total de zile calendaristice. Pentru fiecare zi de repaus săptămânal sau sărbătoare legală se vor

lua în calcul efectivele de salariaţi din ziua lucrătoare precedentă, cu excepţia persoanelor al

căror contract individual de muncă a încetat în acea zi.

În tabelul de mai jos este reprezentat numărul mediu al salariaţilor judeţului Timiş în

perioada 1990 – 2005.

Tabel 4.1 Numărul mediu al salariaţilor în perioada 1990 – 2005 în judeţul Timiş

mii persoane

Anii Total salariaţi din care : muncitori

1990 282,4 219,2

1995 210,5 144,7

2000 168,6 103,9

2001 167,4 103,8

2002 179,2 101,8

2003 181,0 100,5

2004 181,2 100,0

2005 189,9 102,9

Din tabelul 4.1 reiese că numărul muncitorilor a scăzut cu 50 % în anul 2005 faţă de

anul 1990, dar în rândul salariaţilor scăderea a fost de doar 30 %, în aceeaşi perioadă.

Câştigul salarial nominal net s-a calculat, până în 2000, scăzând din câştigul salarial

nominal brut impozitul aferent. Începând cu 2000, câştigul salarial nominal net se calculează

scăzând din câştigul salarial nominal brut următoarele elemente :

- impozitul aferent

- contribuţia salariaţilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj

- contribuţia individuală de asigurări sociale de stat

- contribuţia salariaţilor pentru asigurările sociale de sănătate.

Tabel 4.2 Câştigul salarial nominal mediu net lunar,

41

al judeţului Timiş în perioada 2004-2008

lei / salariat

Timiş Anii

2004 2005 2006 2007 2008

Total economie

357 479 609 750 858

Hoteluri şi Restaurante

183 264 361 398 519

Fig. 4.1 Procentajul sectorului turistic din totalul economiei judeţului Timiş

Din tabelul 4.2 reiese că în perioada 2004-2008 câştigul salarial nominal mediu net

lunar, în sectorul hoteluri şi restaurante, a deţinut 36% din totalul economiei judeţului Timiş,

această pondere fiind evidenţiată în figura 4.1 şi aceasta cu toate că veniturile totale ale

economiei judeţului au crescut în 2008 faţă de 2004 aproximativ de 3 ori.

Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operaţiunile comerciale

efectuate de firmã, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse într-o perioadă de timp

determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare şi veniturile

excepţionale.

În termeni corecţi, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate,

lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum şi a altor venituri din exploatare, mai puţin

rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

42

Noţiunea de cifră de afaceri poate fi abordată pe mai multe categorii: cifra de afaceri

totală, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală şi cifra de afaceri critică, fiecare dintre

acestea evidenţiind câte un aspect referitor la activitatea firmei

Tabel 4.3 Cifra de afaceri în judeţul Timiş

în anii 2007-2009

milioane lei(RON)

AniiHotelurişi

RestauranteTotal

Indicatori de dinamică

Ritm de creştere

2007 166 17327 08/07 09/08 08/07 09/08

2008 225 19962135,5 103,1 35,5 3,1

2009 232 20350

Cifra de afaceri în sectorul hoteluri şi restaurante în anul 2007, a reprezentat circa 9 %

din totalul cifrei de afaceri a judeţului Timiş. În 2008 a înregistrat o creştere de 2%, cifra de

afaceri deţinând 11% din totalul cifrei de afaceri a judeţului, acest procent menţinându-se şi în

2009.

Tabel 4.4 Cifra de afaceri la nivelul României

în perioada 2007-2009

milioane lei(RON)

AniiHoteluri si

RestauranteTotal

Indicatori de dinamica

Ritm de crestere

2007 3163 258457 08/07 09/08 08/07 09/08

2008 3821 293048120,8 117 20,8 17

2009 4471 327548

43

Din tabelele 4.3 şi 4.4 rezultă că cifra de afaceri a judeţul Timiş în perioada 2007 –

2009 a deţinut aproximativ 4% (fig.4.2) din totalul cifrei de afaceri a României, având un ritm

de creştere de 18,9%.

Fig. 4.2 Procentajul cifrei de afaceri a judeţului Timiş din totalul României

Tabel 4.5 Personalul unităţilor locale active în judeţul Timiş

în perioada 2007-2009

numar persoane

AniiHoteluri şi

RestauranteTotal


Ritm de creştere

2007 4605 176616 08/07 09/08 08/07 09/08

2008 5633 193608122,3 117,7 22,3 17,7

2009 6633 210508

44

În tabelul 4.5 este prezentată situaţia personalului unităţilor locale active din judeţul

Timiş, din care reiese ca sectorul hoteluri şi restaurante în anul 2007 deţinea 2,6% din totalul

judeţului, în anul 2008 a deţinut 2,9% din totalul judeţului, iar în 2009 a ajuns sa deţină 3,1%.

Investiţii brute în bunuri corporale reprezintă valoarea investiţiilor efectuate în cursul

perioadei de referinţă în toate bunurile corporale, adică cele cumpărate de la terţi sau produse

pe cont propriu (producţia de imobilizări de bunuri corporale) şi a căror durată de utilizare este

mai mare de 1 an.

Investiţiile nete reprezintă cheltuielile efectuate pentru lucrări de construcţii, de

instalaţii şi de montaj, pentru achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli

destinate creării de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstructia celor

existente, precum şi valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe

existente şi al terenurilor (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de încarcare-

descarcare).

Tabel 4.6 Investiţiile brute ale unităţilor locale active

în judeţul Timiş în perioada 2007-2009

milioane lei(RON)

AniiHoteluri şi

RestauranteTotal


Ritm de creştere

2007 62 2908 08/07 09/08 08/07 09/08

2008 114 3774183,8 243,8 83,8 143,8

2009 278 4574

45

În tabelul 4.6 este prezentată situaţia investiţiilor în sectorul hoteluri şi restaurante,

acestea reprezentând în anul 2007, 2,1% din totalul judeţului, în anul 2008 ajungând să

deţină 3% din total, iar la finele anului 2009 înregistrând o creştere substanţială, investiţiile

din acest sector ajungând sa deţină aproximativ 6% din totalul investiţiilor brute ale unităţilor

locale din judeţul Timiş.

4.2 Circulaţia turistică

Măsurarea statistică a circulaţiei turistice are drept scop de a determina dimensiunile

acesteia şi de a oferi informaţii utile pentru dezvoltarea în perspective a industriei serviciilor.

Indicatorii statistici utilizaţi în comensurarea şi caracterizarea fluxurilor turistice sunt:

numărul total de turişti, numărul total de zile-turist, numărul mediu zilnic de turişti, durata

medie a sejurului, densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă a turiştilor.

a) Numărul total de turişti este un indicator absolut ce reprezintă numărul persoanelor

care calătoresc în afara localitaţilor în care işi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică

de 12 luni şi stau cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică. Motivul principal al

călătoriei este altul decât acela de a desfăşura o activitate remunerată în locurile vizitate.

În tabelul următor se găsesc statistici legate de turiştii cazaţi în tipuri de structuri de

primire turistică pe tipuri de structuri şi tipuri de turişti.

Tabel 4.7 Numărul de turişti cazaţi în structurile de primire turistică

în perioada 2007-2009 în judeţul Timiş


Tipuri de turişti

AniAnul 2007 Anul 2008 Anul 2009

Număr persoane

Număr persoane

Număr persoane

Hoteluri Total 163370 202507 233954- Români 97309 128012 144529

Moteluri Total 4755 4435 2653- Români 4445 4253 2413

Hanuri Total 390 382 118- Români 347 355 118

Campinguri Total 5618 6932 7769

46

- Români 3442 5267 4964

Tabere de elevi şi preşcolari Total 1708 1394 1270

Anul trecut au ieşit din ţară 6,9 milioane de români şi au intrat 6,6 milioane de străini.

Rapoartele B.N.R. arată că românii au cheltuit mai mult cu 28 de milioane de euro, însă

reprezentanţii Ministerului Turismului susţin că balanţa se înclină în favoarea sumelor

cheltuite de străini în ţara noastră. Din cele 6,6 milioane de străini care au trecut graniţele

noastre în 2009, doar 2,3 milioane de persoane sunt turişti adevăraţi, după cum reiese din

datele Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Turism. Turiştii străini, al căror

număr a crescut cu 30% faţă de anul 2008, au adus încasări de aproape 800 de milioane de

dolari, potrivit declaraţiei directoarei de direcţiei de promovare din Ministerul Turismului,

Carmen Moraru, care precizează, de asemenea, că din estimările realizate de Consiliul

Mondial al Turismului şi Călătoriilor, încasările s-ar putea apropia de un miliard de dolari.

În figura 4.3 este prezentată situaţia turiştilor străini în tipuri de structuri de primire

turistică în judeţul Timiş, aceasta fiind de 35% restul de 65% fiind reprezentată de turiştii

români.

Fig. 4.3 Procentajul turiştilor străini în judeţul Timiş

b) Înnoptarea turistică este considerată a fi, fiecare noapte petrecută de un turist sau

pentru care un turist este înregistrat (prezenţa sa fizică nefiind necesară) într-o structură de

cazare turistică privată sau colectivă; înnoptările petrecute la bordul navelor sau într-un tren

care se deplasează dintr-o ţară în alta sunt incluse la înnoptările în străinătate, dar care nu se

înregistrează la o ţară anume. Se recomandă includerea lor la “Ţări nespecificate”.

47

Tabel 4.8 Înnoptările în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri

în perioada 2007-2009 în judeţul Timiş

Tipuri de structuri de primire turistică Tipuri de turiştiAni

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009Număr Număr Număr

Hoteluri Total 423068 508848 532729- Români 279590 351705 358730

Moteluri Total 8199 7339 3191- Români 7383 6653 2870

Hanuri Total 390 382 118- Români 347 355 118

Campinguri Total 10359 11754 14754- Români 5434 8530 9051

Tabere de elevi şi preşcolari Total 9412 5304 3988

Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în anul 2008 au însumat

533627 mii, în creştere cu 8,6 % faţă de 2007. Înnoptările turiştilor români în structurile de

primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în anul 2008, 59 % din numărul total de

înnoptări, în timp ce turiştii străini au reprezentat 41% (Fig. 4.4).

Fig. 4.4 Procentajul înnoptărilor în judeţul Timiş din totalul României

Valorile indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune, determinaţi pe

categoriile de confort ale structurilor de primire turistică rurală ne indică o eficienţă foarte

redusă. Această eficienţă scăzută a utillizării capacităţii de cazare în funcţiune se manifestă

48

atât în 2001, cât şi în 2002, pe fiecare tip de categorie de confort, dar şi la nivelul tuturor

unităţilor turistice rurale. Ea reprezintă rezultatul folosirii destul de reduse a capacităţii de

cazare în funcţiune, numărul înnoptărilor înregistrate fiind mult prea mic în comparaţie cu

oferta unităţilor de cazare turistică rurală.

4.3 Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de sejur a turiştilor într-o

anumită zonă.Se determină împărţind numărul de zile – turist la numărul de turişti cazaţi în

structurile de primire turistică.

Tabel 4.9 Durata medie a sejurului în perioada 2007-2009 în judeţul Timiş

2007 2008 2009

Numărul de turişti cazaţi în structurile de primire turistică

200376 246675 283412

Înnoptările în structurile de primire turistică

518214 608272 638452

Durata medie a sejurului 2,58 2,46 2,25

4.4 Densitatea turistică

Se calculează atât în raport de populaţia rezidentă a zonei vizitate cât şi în raport cu

suprafaţa acesteia după cum urmează: numărul sosirilor de turişti într-o zonă împărţit la

populaţia rezidentă a zonei respective.

Tabel 4.10 Densitatea turistică în perioada 2007-2009 în judeţul Timiş

2007 2008 2009

Numărul de sosiri turişti în structurile de primire turistică

200000 185786 217564

49

Populatia rezidenta 658837 659299 665956

Densitatea turistica 3,29 3,54 3,06

Acest indicator aduce informaţii cu privire la frecventarea zonelor şi ce măsuri trebuie

luate pentru satisfacerea turiştilor fără a fi întâlnită suprasolicitarea zonei.

CAPITOLUL V

PROPUNERI DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂŢILOR ŞI

INFRASTRUCTURII PENTRU TURISM

Industria europeană a turismului va face faţă unei concurenţe în creştere atât din

interiorul cât şi din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această situaţie

(concurenţa economică şi financiară, factorii politici, schimbările sociale şi demografice,

inovaţiile tehnologice etc.) inclusiv activităţile promoţionale ale regiunilor concurente.

În acelaşi timp, o serie de bunuri şi servicii vin în concurenţă cu turismul pentru a

ocupa timpul liber al potenţialilor turişti ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă.

Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidenţiale (de exemplu parcurile

tematice sau de distracţie, cluburile de sănătate, evenimentele culturale şi sportive) va duce

la scurtarea vacanţelor şi la vacanţe petrecute mai aproape de casă. Se aşteaptă ca această

tendinţă să fie marcată în timp de o creştere economică mai moderată.

De asemenea există şi alţi factori care vor marca turismul în Europa pentru

următoarele decade. Introducerea euro ca monedă comună pentru multe ţări europene va duce

la creşterea numărului de călătorii în interiorul Europei. Dereglementarea în transportul aerian

a determinat un aflux de noi linii aeriene şi care au costuri reduse, iar aceasta a dus la scăderea

tarifelor pe cursele pan-europene şi la creşterea numărului de călătorii pentru odihnă, în

special pentru aşa numitele „scurtele ieşiri”.Industria turismului a suportat un nivel de

consolidare în ultimii ani, care va continua cel puţin şi în perioada următoare. Această

50

activitate se aplică în principal unui număr mare de turoperatori germani şi britanici, ţări care

sunt principalele ţări emiţătoare de turişti. Totuşi competiţia de preţ pe pieţele europene pare a

fi principalul motiv care duce la această consolidare.

5.1 Starea actuală a turismului în judeţul Timiş

Judeţul Timiş este înzestrat cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi

concentrat, caracterizat prin:

• existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu;

• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;

• potenţial faunistic şi floristic bogat;

• patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional

Timiş a fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism intern dezvoltat

care s-a derulat pe baza unui cadru legal încă din perioada interbelică. În prima jumătate a

anilor '70 a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică. La

începutul anilor '80 era deja cunoscut pe piaţa principalelor judeţe generatoare de turişti, în

special din Germania, Austria şi Belgia. Începând cu anii '90 a cunoscut un declin puternic al

sosirilor de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, cauza principală o constituie lipsa de

fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor

specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi

neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor bancare etc.

5.2 Caracterizarea stării actuale a turismului

În prezent sectorul turistic se caracterizează, la nivel national, prin următorii indicatori:

• 160 de mii de vizitatori străini;

• 180 mil. RON încasări din turismul internaţional;

• 5000 locuri de muncă oferite de sectorul turistic;

• 0,4 % din totalul locurilor de muncă;

51

• Investiţiile din ramura “Hoteluri ºi restaurante”, în totalul investiţiilor din economie,

de la 62 mil. în 2007 la 114 mil. în 2008;

În raport cu potenţialul existent în ţara noastră, şi comparativ cu celelalte judete din

România se prezintă modest în ceea ce privesc performanţele economice ale industriei

turismului.

Concluzii privind aspectele economice ale turismului.

a. În ceea ce priveşte capacitatea de cazare:

• Creşterea în prezent cu 13,7% a capacitatii de cazare;

b. În ceea ce priveşte numărul de vizitatori şi numărul turiştilor înregistraţi :

• În anul 2007 numărul de turişti români înregistraţi în structurile de primire a

atins cifra de 100.000 turişti însumând 315.000 înnoptări;

• Creşterea cu 42,8 % a numărului total de turişti înregistraţi în unităţile de cazare

faţă de anul 2007, din care cu 39,5 % a turiştilor români şi cu 3,3 % a turiştilor

străini;

• Creşterea numărului de înnoptări la total turişti cu 70 % faţă de 2007;

• Reducerea sejurului mediu de la 3,6 zile în 2007 (3,8 zile la turiştii români şi 2,5

zile la turiştii străini) la 3,3 zile în anul 2009 (3,5 zile pentru turiştii români şi 2,5

zile pentru turişti străini);

5.3 Strategia de dezvoltare economico – sociala a judeţului Timiş

„Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a judeţului Timiş se constituie ca

instrument programatic fundamental prin care judeţul Timiş îşi propune să recupereze cât mai

rapid disparităţile de dezvoltare socio-economică faţă de media dezvoltării regiunilor Uniunii

Europene.

52

Obiectivele avute în vedere în cadrul programului strategic al judeţului Timiş sunt

compatibile cu domeniile de intervenţie din cadrul planului de dezvoltare regională a regiunii

vest şi, în acest mod, cu cele ale programelor europene de finanţări nerambursabile.

Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a judeţului Timiş are în vedere şi se

corelează cu strategiile principalelor programe de finanţare a dezvoltării europene: Programul

Operaţional Regional (POR), Programele Operaţionale Sectoriale (POS), Programele

Operaţionale de Cooperare Teritorială (POC) şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

(PNDR), a căror finanţare este asigurată prin Fondurile structurale şi de coeziune şi Fondul

European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) ale Uniunii Europene.

Concepte de realizare:

• Dezvoltarea economică durabilă a mediului urban şi rural, prin potenţarea polilor

economici urbani existenţi şi valorificarea efectelor periferice ale acestora pentru

dezvoltarea mediului rural;

• Diminuarea disparităţilor de dezvoltare economică între diferitele zone ale judeţului

prin valorificarea potenţialelor locale existente.

• Dezvoltarea economică prin valorificarea potenţialelor de cooperare socio -

economică transfrontalieră;

• Valorificarea potenţialului de cooperare regional prin integrarea polilor regionali de

dezvoltare economica Timişoara si Arad într-un program comun de dezvoltare a

zonei de influenţă a acestora (Axa Timişoara -Arad)

• Dezvoltarea şi permanentizarea, la nivelul administraţiei publice locale a judeţului

Timiş, a planificării strategice a dezvoltării economico-sociale a localităţilor şi a

judeţului, pe principiul participativ al comunităţilor;

• Promovarea parteneriatelor strategice instituţionale;

• Promovarea principiului dezvoltării endogene, respectiv a valorificării potenţialelor

de dezvoltare locale.

Proiectul de dezvoltare va acorda prioritate zonelor rămase în urmă şi zonelor care

suferă cel mai mult de serioase deficite infrastructurale şi care au nevoie de sprijin public

special pentru a face faţă consecinţelor negative ale tendinţelor de dezvoltare. Scopul este de a

53

mobiliza resursele şi de a activa potenţialele locale, care vor exercita influenţa hotărâtoare şi

directă asupra dezvoltărilor locale şi regionale.

Totodată, având în vedere poziţia geografică favorabilă şi vecinătăţile de frontieră ale

judeţului Timiş, se va acorda prioritate atât dezvoltării localităţilor situate în prima zonă de

influenţă a frontierelor de învecinare a Timişului cu Ungaria şi cu Serbia, dar şi dezvoltării de

ansamblu a judeţului prin valorificarea tuturor potenţialelor transfrontaliere de care dispune.

OBIECTIVE SPECIFICE

• Îmbunătăţirea accesibilităţii judeţului pe plan regional, naţional şi transfrontalier;

• Creşterea atractivităţii judeţului, ca urmare a îmbunătăţirii infrastructurii publice

urbane, rurale şi sociale;

• Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane în dezvoltarea regională/

locală.

• Creşterea competitivităţii judeţului, ca locaţie pentru afaceri;

• Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea economico-socială a judeţului Timiş.

• Creşterea standardelor de viaţă ale populaţiei şi a standardelor de mediu, vizând, în

principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu.

Având în vedere obiectivul general de dezvoltare şi considerând analiza cuprinzătoare

a situaţiei socio-economice, Strategia de dezvoltare economico-socială a judeţului Timiş

cuprinde cinci axe de dezvoltare.

Caracteristica specifică a axelor de dezvoltare adoptate, este faptul că acestea sunt în

concordanţă atât cu nevoile locale cât şi cu politicile comunitare privind coeziunea economică

şi dezvoltarea pe plan turistic a judeţului Timiş, prin axele sale de dezvoltare, va contribui nu

numai la atingerea obiectivului general al Planului de Dezvoltare Regională a Regiunii VEST,

dar şi la realizarea obiectivului global al Planului Naţional de Dezvoltare şi al Cadrului

Naţional Strategic de Referinţă, amintind, în principal, politica de coeziune şi diminuarea

disparităţilor de dezvoltare dintre România şi Statele Membre ale UE. Totodată, din punct de

54

vedere tactic, se consideră că această abordare va permite accesarea şi valorificarea superioară

a ofertei programelor UE de asistenţă financiară.

Prezentarea axelor strategice de dezvoltare

AXA 1: TRANSPORT

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Promovarea la nivelul judeţului Timiş a unui sistem de

transport care să asigure deplasarea rapidă şi în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a

mărfurilor, în contextul sistemului naţional şi european de transport.

Construirea, reabilitarea şi modernizarea infrastructurii rutiere;

Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii rutiere;

Modernizarea şi echiparea gărilor;

Refacerea şi modernizarea tronsoanelor de cale ferată;

Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii portuare;

Dezvoltarea infrastructurii aeroportuare de la SN “Aeroportul Internaţional

Timişoara” S.A. ;

Reabilitarea, modernizarea şi extinderea infrastructurii aeroportuare;

AXA 2: MEDIU

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Asigurarea protecţiei şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a

standardelor de viaţă din judeţul Timiş, în conformitate cu acquis-ul comunitar de mediu.

55

A.CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI:

Implementarea normelor UE în domeniul protecţiei mediului;

Perfecţionarea profesională a personalului din instituţiile de mediu;

Implementarea sistemelor de monitorizare a calităţii mediului;

Cooperare inter-instituţională pe probleme de protecţia mediului;

Elaborarea hărţilor de risc la cutremure şi alunecări de teren;

Dotarea corespunzătoare a serviciilor specializate de protecţie a comunităţilor în caz de

dezastre naturale (cutremure, diferite fenomene determinate de schimbările climatice,

alunecări de teren, coliziuni ş.a.) ;

Dotarea corespunzătoare a serviciilor specializate de protecţie a comunităţilor în caz de

dezastre provocate de activităţi umane (incendii, accidente, explozii, etc.)

B.ARII NATURALE PROTEJATE

Promovarea conservării diversităţii biologice şi a habitatelor speciilor protejate în

siturile Natura 2000, în ariile protejate, precum şi în alte zone naturale neprotejate

Susţinerea activităţilor agricole prietenoase cu mediul şi protecţia resurselor naturale

(biotice şi abiotice) în siturile Natura 2000 precum şi în ariile naturale protejate

Înfiinţarea structurilor administrative ale ariilor naturale protejate şi întărirea

capacităţii lor

Implementarea unui sistem de management specific ariilor naturale protejate

Realizarea studiilor specifice, inventariere, cartare în siturile Natura 2000 şi în ariile

naturale protejate

Realizarea bazelor de date specifice pentru reţeaua Natura 2000 şi ariile naturale

protejate

Acordarea plăţilor compensatorii pentru cultivatorii şi proprietarii de terenuri din

zonele protejate

C.FLORA ŞI FAUNA SĂLBATICĂ

Monitorizarea suprafeţei şi calităţii habitatelor pentru speciile de floră şi faună pe cale

de dispariţie

56

Gestionarea durabilă a fondului cinegetic

Identificarea/ crearea de coridoare/ trasee ecologice ce asigură satisfacerea cerinţelor

de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice

Eficientizarea sistemului de verificare a încadrării în legile privind vânătoarea şi

comerţul cu specii din fauna şi flora sălbatică

D.VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT

Prevederea în documentaţiile PUG de reglementări specifice pentru protecţia şi

valorificarea patrimoniului construit din localităţile cu zone istorice şi ansambluri de

valoare urbanistică sau arhitecturală

Cercetarea zonelor valoroase din cadrul fondului construit al localităţilor în vederea

identificării unor noi obiective ale patrimoniului de interes local.

Realizarea de proiecte şi planuri de urbanism pentru zone şi obiective cu valoare de

patrimoniu local

Dezvoltarea de reţele de obiective culturale, conţinând monumente şi ansambluri de

arhitectură, în scopul gestionării şi valorificării lor în comun

Formarea personalului de administrare a reţelelor de obiective culturale din judeţ

Reabilitarea patrimoniului construit

Reconversia funcţională a unor monumente pentru introducerea acestora în circuitul

economic;

E.CULTURA VALORILOR DE PATRIMONIU

Campanii de conştientizare şi educare a populaţiei privind valorile de patrimoniu

natural şi cultural

Susţinerea activităţilor de consultanţă, sprijin tehnic, consiliere în domeniul protecţiei

patrimoniului natural şi cultural

Stimularea cercetării ştiinţifice aplicative în domeniul protecţiei mediului şi a valorilor

de patrimoniu

57

AXA 3: TURISM

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Crearea unei oferte turistice atractive şi competitive care să

pună în valoare potenţialul zonei şi să contribuie la creşterea economică la nivelul judeţului.

A.TURISMUL BALNEAR ŞI SPA

Reabilitarea, extinderea şi modernizarea staţiunilor balneare

Stimularea investiţiilor, care valorifică resursele naturale cu valoare

Dezvoltarea facilităţilor specifice pentru tratamentul de prevenţie

Dezvoltarea facilităţilor de entertainment

Promovare şi informare turistică cu privire la potenţialul balnear al judeţului Timiş

B.TURISMUL CULTURAL ISTORIC

Promovarea turismului religios

Promovarea programelor turistice tematice pentru valorificarea artei

Promovarea circuitelor cultural – turistice

Identificarea de noi trasee turistice

C.TURISMUL DE AFACERI

Încurajarea investiţiilor în centre hoteliere de categorie Business

Stimularea dezvoltării zonelor şi centrelor de entertainment

Stimularea dezvoltării infrastructurii pentru manifestări expoziţionale

Încurajarea manifestărilor expoziţionale, a târgurilor de afaceri

D.ECOTURISM ŞI AGROTURISM

Amenajarea de infrastructuri destinate unor activităţi turistice speciale (ex. Puncte de

observare faună, poteci, alei, puncte de popas ;

Stimularea elaborării planurilor de amenajare şi de management a zonelor cu

potenţial turistic;

58

Dezvoltarea parteneriatelor dintre autorităţile publice şi touroperatori (după caz şi cu

administraţiile ariilor protejate) în scopul utilizării echilibrate a resurselor turistice

locale

Dezvoltarea structurilor de cazare şi de agrement specifice turismului

Identificarea de localităţi rurale din judeţul Timiş care îndeplinesc criteriile de definire

a “satului turistic”

Identificarea, amenajarea şi promovarea unor itinerarii rurale

Promovarea brandurilor specifice “eco”

Promovarea produselor specifice satului: folclorice, gastronomice, stil rural de viaţă

E.DIVERSE TIPURI DE TURISM

Promovarea turismului de sporturi extreme şi de aventură

Promovarea turismului de echitaţie

Promovarea turismului de vânătoare şi pescuit

Valorificarea şi amenajarea turistică şi de agrement a unor zone urbane şi periurbane

cu potenţial turistic

Amenajarea de structuri turistice de primire şi echipare tehnică în puncte cheie de-a

lungul traseelor turistice şi a arterelor rutiere de tranzit

AXA 4: CULTURA

A.INSTITUŢII IMPLICATE ÎN EDUCAŢIA CULTURALĂ A CETĂŢENILOR

Iniţierea unor proiecte educaţionale pentru tineret şi copii în domeniul artelor,

spectacolului, educaţiei plastice şi pedagogiei

Implementarea unor proiecte pentru sensibilizarea cetăţenilor privind importanţa

păstrării patrimoniului cultural.

Organizarea de dezbateri publice, conferinţe, mese rotunde şi cursuri vizând educaţia

culturală.

Organizarea unor circuite turistice pentru vizitarea muzeelor şi punctelor muzeale din

judeţ de către copii şi tineret.

59

Extinderea structurii curriculare din oferta educaţională a Universităţii Populare

Corelarea programelor curriculare cu cerinţele dezvoltării sferei culturale.

Colaborarea interinstituţională în pregătirea profesională a elevilor şi studenţilor

Realizarea unor programe culturale comune cu instituţiile culturale

Iniţierea copiilor în artele meşteşugăreşti tradiţionale la Muzeul Satului ca Centru

de Educaţie Culturală Tradiţională

Iniţierea de către instituţii a unor programe de promovare a tinerilor creatori şi

interpreţi

Organizarea de concursuri pentru afirmarea tinerelor talente

Cofinanţarea de proiecte şi programe culturale pentru sprijinirea participării tinerilor

artişti la evenimentele culturale sau la concursuri naţionale şi internaţionale

Sprijinirea promovării tinerilor olimpici la concursuri pe plan local, naţional şi

internaţional ;

B.VIAŢA ŞI ACTIVITĂŢILE CULTURALE PE ÎNTREG TERITORIUL JUDEŢULUI

TIMIŞ

Diversificarea ofertanţilor culturali din mediul rural

Diseminarea ofertei culturale prin deplasări în judeţ

Realizarea unor proiecte culturale ale amatorilor din judeţ cu instituţiile

profesionale

Schimburi culturale intercomunale în judeţ

Identificarea şi organizarea de muzee şi puncte muzeale în localităţile din judeţ

AXA 5: COOPERARE TERITORIALĂ

A.COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ

Dezvoltarea infrastructurii de transport în zonele transfrontaliere

Îmbunătăţirea serviciilor de transport public transfrontalier

Îmbunătăţirea sistemelor de comunicaţie transfrontaliere: reţele broadband Internet,

sisteme IT, reţele radio şi TV

60

Realizarea sistemelor de canalizare integrate în zonele transfrontaliere

Îmbunătăţirea managementului apelor în zonele transfrontaliere

Implementarea sistemelor integrate de gestiune a deşeurilor

Implementarea sistemelor integrate de management al ariilor protejate

Implementarea sistemelor integrate de furnizare a serviciilor de prim ajutor si sanatate

Dezvoltarea în comun a unor planuri şi sisteme integrate de intervenţie in cazul

situatiilor de urgenta

Dezvoltarea infrastructurii de afaceri cu caracter transfrontalier

Dezvoltarea clusterelor şi a parteneriatelor transfrontaliere între firme

Dezvoltarea turismului transfrontalier

Dezvoltarea infrastructurii turistice transfrontaliere de mici dimensiuni

Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, dezvoltare & inovare cu caracter

transfrontalier ;

Stimularea colaborării transfrontaliere şi a parteneriatelor între institute de cercetare,

instituţii de educaţie şi formare şi întreprinderi în vederea stimulării activităţilor

inovative şi a dezvoltării economice ;

B.COOPERARE INTERREGIONALĂ

Cooperare interregională în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice prin transfer

si schimb de experienţă, precum şi prin implementarea unor metodologii şi sisteme

conceptuale comune

Promovarea iniţiativelor antreprenoriale şi susţinerea noilor afaceri

Dezvoltarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor prin transfer tehnologic şi de

servicii specifice

Susţinerea clusterelor prin schimburile interregionale de experienţă

Cooperarea în scopul restructurării zonelor industriale abandonate şi reintegrării lor în

circuitul economic sau social

Activităţi de cooperare destinate diversificării economice în zonele rurale

Dezvoltarea şi implementarea sistemelor de informaţie şi comunicare

Cooperare strategică în vederea introducerii şi utilizării tehnologiilor prietenoase faţă

de mediu

61

Identificarea şi dezvoltarea metodelor de a stimula interacţiunea între sectorul de

cercetare – firme – sectorul privat

Schimbul de experienţe şi de bune practici în cadrul politicilor de angajare

Elaborarea şi implementarea strategiilor regionale vizând capitalul uman

Perfecţionarea capacităţilor manageriale şi antreprenoriale

Îmbunătăţirea politicilor de dezvoltare de abilităţi, training şi educaţie

Elaborarea strategiilor de prevenţie împotriva riscurilor naturale şi tehnologice,

precum şi îmbunătăţirea capacităţii de răspuns la situaţii de risc

Cooperare în domeniul managementului apei

Dezvoltarea politicilor şi metodelor de management al deşeurilor

Implementarea planurilor de management al ariilor Natura 2000 şi al zonelor protejate

şi asigurarea măsurilor eficiente de protecţie a mediului şi speciilor

Dezvoltarea şi schimbul de strategii comune vizând protecţia şi valorificarea raţională

a moştenirii culturale şi naturale

Cooperarea în domeniul asigurării eficienţei energetice

Organizarea campaniilor de informare şi conştientizare privind reducerea consumului

energetic adresate consumatorilor industriali, furnizorilor de servicii şi populaţiei

C.COOPERARE TRANSNAŢIONALĂ

Dezvoltarea reţelelor şi tehnologilor inovative în diferite domenii

Stimularea unui mediu favorabil pentru iniţiative antreprenoriale inovative

Stimularea interesului public pentru inovare

Coordonarea planificării şi operaţionalizării reţelelor de transport

Implementarea unor strategii menite să înlăture bariere din domeniul utilizării

tehnologiilor digitale

Asigurarea cadrului legal pentru constituirea platformelor de transport multimodal

Dezvoltarea sustenabilă a zonelor metropolitane

Cooperare şi schimb de experienţă în domeniul protecţiei mediului

62

5.4 Propuneri pentru dezvoltarea turistică a judeţului Timiş

Prezentând succint patrimoniul turistic al oraşului şi împrejurimilor, deducem că există

condiţii suficiente pentru dezvoltarea turismului în această parte a judeţului Timiş.Legăturile

între regiunile primitoare şi cele emiţătoare de turişti, volumul, structura şi mărimea ariei de

provenienţă a turiştilor oglindesc gradul de dezvoltare a regiunii primitoare.

Cunoscând potenţialul turistic al oraşului şi împrejurimilor şi comparându-l cu situaţia

altor localităţi, intrate mai demult în exploatarea turistică, se ajunge la concluzia că Timişoara

şi împrejurimile pot constitui în viitor o destinaţie turistică mult mai renumită.

Motivaţia de ordin social se referă la aceea că Timişul şi împrejurimile pot fi aleşi

drept destinaţie pentru cei ce doresc să-şi petreacă un interval de timp mai mare sau mai mic

într-un cadru total diferit de cel în care, cotidian, îşi petrec viaţa, mai ales pentru cei din

zonele de şes. Dacă adăugăm şi motivaţiile de ordin subiectiv-personal care se referă la

actualele posibilităţi de odihnă, recreere activă şi cunoaştere, drumeţie, vânătoare, pescuit, dar

mai ales la cele viitoare şi posibile de amenajat, atestă că judetul Timiş poate deveni un centru

important în acest domeniu.

Potenţialul turistic existent cu propunerile pe care încerc să le schiţez în prezenta

lucrare ar putea contribui la realizarea unui viitor turistic de amploare mult mai mare.

În urma analizei matricei SWOT a potenţialului turistic al oraşului Timişoara, propun

o strategie ofensivă, de punere în valoare a punctelor tari şi de valorificare a multiplelor

oportunităţi de care beneficiază oraşul, ca destinaţie turistică (turism cultural-istoric-religios,

turism de agrement) şi centru de dezvoltare a mediului de afaceri, medical, turism de afaceri,

turism sportiv, precum şi ca punct de plecare spre alte obiective şi trasee turistice (turism de

tranzit, agroturism şi turism ecologic, turism extrem ş.a.).

63

O strategie iniţială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate,

prin intermediul unei pagini web, prin crearea unei baze de date conţinând agenţii de turism din

România şi prin furnizarea continuă de informaţii - calendar al evenimentelor, actualizarea

produselor şi alte activităţi similare, plasarea reclamelor în publicaţiile de turism naţionale şi

regionale şi participarea la târgurile de turism din România.

Înfiinţarea unui oficiu de turism

Necesitatea înfiinţării unui oficiu de turism este justificată pe de o parte de aplicarea

unor politici raţionale de dezvoltare şi modernizare durabilă pe plan local în vederea

eficientizării actului de administrare a resurselor turistice, iar pe de altă parte de obiectivele pe

care un astfel de serviciu şi le propune:

• promovarea susţinută a dezvoltării turistice în scopul creşterii beneficiilor obţinute de pe urma

valorificării resurselor turistice pentru comunitatea locală;

• promovarea imaginii reale a oraşului Timişoara în special şi a judeţului Timiş în general, atât pe

plan naţional, cât şi pe plan internaţional;

• realizarea unor programe în parteneriat cu oficiile de turism de pe lângă primăriile oraşelor

înfrăţite cu oraşul Timişoara;

• abordarea sistematică a pieţei şi infrastructurii existente, care să grupeze într-un cadru coerent,

pe o bază locală şi zonală, strategiile de dezvoltare ale tuturor actorilor publici şi privaţi

implicaţi în turism;

• identificarea resurselor turistice antropice şi naturale al căror grad de exploatare este scăzut şi

înaintarea de propuneri în vederea introducerii cât mai rapide a acestora în circulaţia turistică;

• analizarea propunerilor venite din partea agenţilor publici şi economici de asociere cu primăria

oraşului Timişoara în vederea creşterii gradului de exploatare a resurselor turistice locale şi

zonale;

• iniţierea unor investiţii publice directe pentru restaurarea / ameliorarea atracţiilor turistice cu

grad ridicat de importanţă.

Domeniul de activitate:

64

• servicii oferite publicului - informare turistică, consiliere juridică, statistică, etc. cu privire la

sectorul turistic, în scopul îmbunătăţirii calităţii mixului de marketing al agenţilor economici

din domeniu;

• activităţi de management intern - prelevarea şi prelucrarea informaţiilor care prezintă

importanţă pentru sectorul turistic:

- valorificarea resurselor turistice - valorificare-dezvoltare, strategie;

- proiecte, amenajări;

- protejarea resurselor turistice;

- fond documentar - ediţie;

- marketing şi analiză economică, prognoze, studii de evaluare şi fezabilitate,

informatizare, baze de date;

Baza materiala care cuprinde baza de cazare, alimentaţia publica şi agrementul este

încă destul de slabă. Elementul central îl constituie baza de cazare care va duce la realizarea

adecvată şi a celorlalte.

Propunerile pentru viitor sunt cele de mai jos:

NR. Crt. FORMA DE CAZARE NR. DE LOCURI

1 Camping cu căsuţe 100

2 Hotel 400

3 Camping cu corturi 100

4 Vile pentru tabere 100

5 Cabane 100

6 La case particulare 200

7 TOTAL 1000

În formularea obiectivelor de cazare am în vedere atât experienţa altor zone, cât şi

situaţia actuală concretă din zonă. Pornind de la principiile geografice şi cele de sistematizare,

soluţia optimă ar fi realizarea, la început, a unor obiective de cazare mai puţin pretenţioase.

Între acestea, am în vedere următoarele: un hotel cu 300-400 locuri în centrul oraşului care să

deservească şi necesităţile de cazare ale oraşului, o cabană cu 80-100 locuri în localitatea

65

Buziaş, camping cu căsuţe în număr de 50 locuri şi un camping cu 50 locuri, pe cursul râului

Bega,un alt camping cu căsuţe pe malul lacului Forocici lac cu apă de peste 20 de grade, un

camping cu corturi de 50 locuri pe malul lacului Rădmăneşti.

Un obiectiv de cazare atrage şi impune neapărat realizarea unor unităţi de alimentaţie

publică, armonizate cu forma de cazare şi cu nivelul unei cereri medii. Soluţia cea mai bună

pare a fi aceea ca unităţile de alimentaţie publică să facă corp comun cu cele de cazare,

regimul de funcţionare urmând a fi corelat cu cel de exploatare al cazării.

Principalele unităţi propuse sunt în tabelul de mai jos:

NR. CRT. FELUL UNITĂŢII AMPLASAMENTUL NR. DE LOCURI

1 Restaurant În interiorul hotelului 100

2 Bufet Cabana de la Buziaş 100

3 Bufet La campingul de la Bega 50

4 Cantină La campingul de la Forocici 60

Agrementul - factor de primă mărime în definirea turistică a unei zone - determină azi,

mai mult ca oricând, chiar cuantumul cererii şi realizărilor economice. Practica a dovedit că

un peisaj oricât de valoros, poate fi cotat drept mediocru sau poate fi solicitat într-o foarte

mică măsură datorită lipsei dotărilor de agrement. Dotările pe linie de agrement trebuie astfel

concepute şi amplasate încât să suplinească lipsa obiectivelor turistice create de om sau de

natură.

În deplină corelare cu baza de cazare, de alimentaţie publică, precum şi cu căile de

circulaţie, propunerile pentru agrementarea turiştilor ar fi următoarele:

- un ştrand cu apă rece in municipiul Lugoj;

- iar alături o bază sportivă alcătuită din teren de volei, tenis, handbal, popicărie;

- o altă bază sportivă pe malul Mureşului cu teren de volei, handbal şi o mică bază

nautică cu bărci de râu;

- un parc de distracţii, amenajat lângă actualul stadion de sport;

- organizarea şi amenajarea unui patinoar tot in municipiul Lugoj;

66

- organizarea unei expoziţii permanente cu evoluţia olăritului din satul Jupâneşti;

- amenajarea unor expoziţii permanente cu portul popular din zonă, în cadrul punctului

muzeistic;

Faţă de aceste propuneri minime pe măsura dezvoltării turismului în oraş sunt sigur că

se vor găsi atât propuneri mai numeroase cât şi soluţii mai optime.

Concluzii

Sectorul turistic al judeţului Timiş este într-o continuă dezvoltare. În ultimul an, s-au

organizat foarte multe reuniuni, seminarii şi traininguri, atât de sectorul public, de cel privat şi

chiar de asociaţii.

Foarte multe firme, mici şi mijlocii, au înteles importanţa unor asemenea acţiuni şi mai

ales avantajele directe pe care le realizează şi încep să organizeze din ce în ce mai multe

întâlniri, mai ales team-buildinguri.

În practică, se realizează un mix între team-building, seminar şi reuniune, scopul fiind

analiza rezultatelor, prezentarea unor produse sau servicii noi. În viitorul apropiat, abordarea

turismului de afaceri trebuie facută prin toate mijloacele, atât cele tradiţionale, cât şi cele

moderne (internet, rezervări online, etc.).

În judeţul Timiş nu există un material de prezentare a firmelor ce acţionează în

domeniul turistic în limba engleză. Acest material trebuie să fie diferit faţă de cel pregătit

pentru piaţa română – trebuie să răspundă, în principiu, întrebării „De ce Timişoara?”

Turismul de afaceri este cea mai nouă tendinţă de dezvoltare pe piaţa timişoreană.

Turismul de afaceri este cea mai importantă nişă prin care Timişoara poate intra în circuitul

turistic internaţional. Este necesar ca atât Timiş, Autoritatea Naţională pentru Turism, cât şi

agenţiile private din judeţ, să participe la Târgurile Internaţionale de Specialitate.

Infrastructura pentru turismul de afaceri (Centre de Conferinţă, hoteluri), este la nivel

înalt, aici putând să se organizeze reuniuni la nivel European.

67

După realizarea acestei cercetări asupra capacităţii de cazare existentă şi a numărului

de turişti sosiţi în judeţul Timiş este necesară realizarea unei strategii de dezvoltare şi

promovare a turismului la nivel european prin intermediul târgurilor de turism.

Este evident că eforturile autorităţilor nu pot fi apreciate decât de cei pe care îi

reprezintă şi în interesul cărora acţionează pentru valorificarea potenţialului turistic al

judeţului şi gestionarea corespunzătoare a treburilor publice. În anul 2011 este necesar să îşi

concentreze eforturile pentru finalizarea proiectelor aflate în derulare şi crearea premizelor

pentru dezvoltarea în perspectivă, precum şi pentru administrarea cu rigoare şi pragmatism a

resurselor astfel, încât, statutul privilegiat al judeţului clădit pe realităţi istorice, geografice şi

economice să fie pus în valoare spre binele locuitorilor judeţului Timiş.

Activitatea desfăşurată de instituţiile şi serviciile publice aflate sub autoritatea

consiliului judeţean vor face obiectul unor rapoarte şi analize separate în cadrul comisiilor de

specialitate, potrivit domeniului de activitate a acestora.

Cu toate dificultăţile întâmpinate, rezultatele obţinute în anul 2010 arată că s-a

manifestat preocupare şi responsabilitate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Există o

serie de aspecte ale activităţii care au devenit certitudini , după cum, unele aflate în faza de

proiecte trebuie continuate şi multiplicate. De altfel, în anul 2011 trebuie să se investească

foarte mult, atât din resurse proprii cât şi din accesarea finanţărilor puse la dispoziţie de

Uniunea Europeană.

68

Bibliografia

1. Botezatu C., Mihălcescu C., Iacob I. - Sisteme informatice cu baze de date în

turism, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

2. Dodu P. – Tehnici operaţionale în agenţiile de turism, Editura Pro Universitaria,

Bucureşti, 2007.

3. Firoiu D., Dodu P., Dridea C., Gheorghe C. – Industria turismului şi a călătoriilor,

Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006.

4. Firoiu D. – Studii de caz în industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro

Universitaria, Bucureşti, 2006.

5. Firoiu D., Gheorghe C. – Turismul în perspectiva globalizarii, Ediţia a II-a,

Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007.

6. Firoiu D. – Resursele Umane în Turism, Ediţia a IV-a, Ed. Prouniversitaria,

Bucureşti, 2007.

7. Go, F. and Pine, R. -Globalization Strategy in the Hotel Industry, New York, 1995.

8. Kotler, P.- Marketing Management: Analysis, Planning and Control, 1984.

9. Lupu N. – Hotelul, Economie şi Management, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002.

10. Pollock, A.-The Impact of Information Technology on destination Marketing, 1995.

11. R. Minciu – Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000.

12. Sheldon, P. - Destination information systems, 1993.

13. Snack O., Baron P., Neacşu Ni.- Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti,

2001.

69

14. Stănescu D. – Alimentaţie – catering, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1999.

15. Stănescu D. – Tehnologia în serviciile de alimentaţie, Ed. Oscar Print, Bucureşti,

2006.

16. Zaharia M., Dodu P. – Tehnologie hotelieră – note de curs.

17. www.insse.ro

18. www.timis.insse.ro

19. www.cjtimis.ro

20. www.timisoara.online.ro

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2 Anexa 3

70

http://www.insse.ro/

Anexa 4 Anexa 5

Anexa 6 Anexa 7

71

Anexa 8 Anexa 9

Anexa 10 Anexa 11

72

73

licenta timis

Documents