1 Istoricul grădiniţei Dacă este să vorbim despre istorie, am putea să spunem multe şi să dezvoltăm, însă pornind doar de la ideea că istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii s-au pus de accord şi că aceasta reprezintă ceea ce suntem şi de ce suntem aşa, am decis ca lucrarea noastră monografică să cuprindă şi un scurt istoric al clădirii în care astăzi ne desfăşurăm activitatea instructiv -educativă. Considerăm că trecutul acestei clădiri nu este deloc unul de negli jat şi asta pentru că există încă din anul 1853 şi a funcţionat pe rând ca şi şcoală militară, apoi liceu, cabinet medical dar şi restaurant, urmând ca în prezent să fie grădiniţă. Folosindu-ne de diferite surse, am aflat că în anul 1853, primaria oraşului Târgu- Mureş a pus la dispoziţie aceast loc şi această clădire pentru înfiinţarea unei şcoli militare, această idee apartinând conducătorului Schwarzenberg. Nu a trecut mult timp şi după un an, mai exact în luna ianuarie a anului 1854, se renunţa la această idée chiar dacă locul pentru construirea clădirii a fost ales.Totusi, ideea de a se înfiinţa o şcoală militară în interiorul Transilvaniei, a fost reluată de către Ministerul de externe în anul 1907, iar în luna martie a aceluiaşi an se realizează proiectul clădirii la Sibiu. Pe data de 9 iunie 1907 este aprobat proiectul şi s -a ales data limită de finalizare a construcţiei şi anume, 1 decembrie 1908. Aşa cum şi în prezent, grădiniţa noastră a trecut peste câteva obstacole casă devină „Casuta din Povesti”, aşa şi atunci ideea de construire a clădirii a fost una care părea tot mai greu de realizat, fiind deschisă doar după 9 luni. În această perioadă clădirea a fost mobilată, iar în septembrie 1908 se muta aici şcoala regească “Kismarton” şi începe primul an şcolar. Putem realiza o paralelă a situaţiilor, în sensul că şi atunci, în momentul inaugării pe 9 octombrie 1909 şcoala nu avea o denumire. Aşa a fost şi în momentul inaugurării actualului spaţiu al grădiniţei, pe 21 februarie 2012, clădirea neavând încă un nume.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
Istoricul grădiniţei
Dacă este să vorbim despre istorie, am putea să spunem multe şi să dezvoltăm, însă
pornind doar de la ideea că istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii
s-au pus de accord şi că aceasta reprezintă ceea ce suntem şi de ce suntem aşa, am decis ca
lucrarea noastră monografică să cuprindă şi un scurt istoric al clădirii în care astăzi ne
desfăşurăm activitatea instructiv-educativă. Considerăm că trecutul acestei clădiri nu este
deloc unul de neglijat şi asta pentru că există încă din anul 1853 şi a funcţionat pe rând ca şi
şcoală militară, apoi liceu, cabinet medical dar şi restaurant, urmând ca în prezent să fie
grădiniţă.
Folosindu-ne de diferite surse, am aflat că în anul 1853, primaria oraşului Târgu-
Mureş a pus la dispoziţie aceast loc şi această clădire pentru înfiinţarea unei şcoli militare,
această idee apartinând conducătorului Schwarzenberg. Nu a trecut mult timp şi după un an,
mai exact în luna ianuarie a anului 1854, se renunţa la această idée chiar dacă locul pentru
construirea clădirii a fost ales.Totusi, ideea de a se înfiinţa o şcoală militară în interiorul
Transilvaniei, a fost reluată de către Ministerul de externe în anul 1907, iar în luna martie a
aceluiaşi an se realizează proiectul clădirii la Sibiu. Pe data de 9 iunie 1907 este aprobat
proiectul şi s-a ales data limită de finalizare a construcţiei şi anume, 1 decembrie 1908.
Aşa cum şi în prezent, grădiniţa noastră a trecut
peste câteva obstacole casă devină „Casuta din Povesti”,
aşa şi atunci ideea de construire a clădirii a fost una
care părea tot mai greu de realizat, fiind deschisă doar
după 9 luni. În această perioadă clădirea a fost
mobilată, iar în septembrie 1908 se muta aici şcoala
regească “Kismarton” şi începe primul an şcolar. Putem realiza o paralelă a situaţiilor, în
sensul că şi atunci, în momentul inaugării pe 9 octombrie 1909 şcoala nu avea o denumire.
Aşa a fost şi în momentul inaugurării actualului spaţiu al grădiniţei, pe 21 februarie 2012,
clădirea neavând încă un nume.
2
Clădirea a funcţionat în acest format timp de 27 de ani, după care şcoala păraseşte
locul cu tot cu elevi. În anul 1919 clădirea nu a avut nici un fel de funcţionalitate, dar într-un
pavilion al clădirii s-a instalat un cabinet medical pentru oamenii nevoiaşi ai oraşului.
O altă etapă prin care a trecut clădirea grădiniţei a fost anul 1919 în urma hotărârii de
înfiinţare a unui liceu militar în Târgu-Mureş, decizie luată de regale Ferdinand I la castelul
Peleş din Sinaia. De această data, cladirea primeşte numele de “MihaiViteazu”, iar pe 20
decembrie 1919 se începe predarea în şcoală.
Acestei şcoli i s-a acordat o foarte mare importanţă, deoarece pe lângă gimnaziul
“Papiu Ilarian” şi şcoala de fete “Unirea”, reprezenta al treilea pilon al oraşului. Totodată,
clădirea a fost vizitată de mai multe ori de către regina României, de prinţesa Ileana, dar şi de
generali şi politicieni.
În concluzie, putem afirma faptul că acestă clădire a grădiniţei “Căsuţa din Poveşti”
reprezintă un element istoric al oraşului nostrum şi asta se datorează trecutului construcţiei,
3
nefiind o clădire ridicată la comandă, dupa Revoluţie, la fel ca majoritatea celorlalte instituţii
de învăţământ, ci una peste care a trecut un secol şi prin care au trecut generaţii multe şi
oameni mari.
Aşezarea geografică
Oraşul Târgu Mureş este situat în partea centrală a Podişului Transilvaniei la 24° 52 ́
longitudine Estică şi 46° 32 ́latitudine Nordică.
Ne putem mândri cu dealuri şi podişuri care s-au format prin depozitarea materialelor
marine şi lacustre sedimentare precum argile, marme, nisip şi pietriş. În etajul de deal şi podiş
întâlnim păduri de gorun, carpen, tei şi frasin, iar in vegetaţia interzonală avem păduri şi
fâneţe de luncă, stuf şi papură.
Teritoriul judeţului Mureş este situat într-o depresiune intracarpatică ce coboară în
trepte. Oraşul nostru este amplasat la intersecţia a trei zone geografice cum ar fi: Câmpia
Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Nirajului la o altitudine de aproximativ 309 – 450 m
faţă de nivelul mării. Targu Mureş a fost ridicat pe partea inferioară, partea stângă a râului
Mureş, astfel ocupând povârnişuri şi dealuri.
Suprafaţa totală a oraşului este de 66,99 km² şi are 203,1km reţea de transporturi auto,
175 km de străzi , 236 km de reţea de canalizare publică, 225 km reţea de apa potabilă şi 197
km reţea de gaze naturale. Suprafaţa totală de spaţii verzi este de 223, 4 ha. Fondul total de
locuinţe este 57, 070 împărţite în următoarele cartiere: Tudor Vladimirescu, Aleea Carpaţi,
1948 (Dâmbul Pietros), Budai Nagy Antal, Zona Centrală, Aleea Cornişa, Unirii, Libertaţii,
Gara de Sud, Mureşeni şi Valea Rece.
Grădiniţa se află pe dealul Corneşti, o zonă de terasă cu înalţimi relative de 20 – 25 m.
Aceasta s-a format prin eroziuni fluviale şi prin mişcari neotectonice. După anul 1970 în zonă
s-au efectuat foraje şi s-au descoperit resurse naturale precum gazul metan. Aceste resurse se
află în domul Dumbravioarei şi domul Nirajului. Domurile sunt boltiri ale stratelor
sedimentare care au în interior acumulări de gaze naturale.
Această zonă, Platoul Corneşti, este inzestrată cu o bogată faună. Putem aminti aici
păsări de oraş, rozătoare şi peşti, iar în pădurile din jur mistreţi, cerbi, vulpi şi iepuri.
Clădirea Grădiniţei cu P.P. Nr. 19 este amplasată în cartierul Aleea Cornişa alături de
alte importante clădiri şi instituţii precum Universitatea de Medicină şi Farmacie aceasta fiind
recunoscută atât pe plan naţional şi internaţional având sudenţi din Europa şi nu numai,
4
Spitalul Judeţean Mureş, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant, Parcul Eroilor,
Biserica Ortodoxă şi nu în ultumul rând Platoul Corneşti.
Grădiniţa în oglinda generaţiilor
1. Primii ani postdecembrişti (1990 – 1998)
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 19 din Tg. Mureş s-a transformat concomitent cu
modificările pe care le-a suferit societatea românească în ultimii douăzeci de ani. La scară
redusă, ea reflectă într-o anumită măsură schimbările sociale şi dificila perioadă de tranziţie
pe care am traversat-o. În linii mari, în ciuda obstacolelor întâmpinate de-a lungul a două
decenii, grădiniţa a evoluat constant sub aspect instituţional, oferind condiţii din ce mai bune
pentru desfăşurarea în condiţii moderne a actului educativ.
Anul 1990 a debutat sub auspiciile înnoirii colectivul de cadre didactice. Grădiniţa, deşi
funcţiona într-o clădire având aspectul unei case vechi, beneficia de avantajul poziţionării în
vecinătatea Spitalului Judeţean şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie, ceea ce o făcea
atractivă pentru numeroşi părinţi, în majoritate angajaţi ai Spitalului Judeţean. În 1990 existau
doar trei grupe, două la grupa română şi una la secţia maghiară, conduse de educ. Timar
Lenuţa, ocupând la acea dată şi funcţia de director, şi Fazakas Klara, care au oferit un cadru
de stabilitate într-o perioadă dominată de instabilitate. Aceşti ani au fost dificili sub raportul
investiţiilor şi al modernizării bazei materiale, lucrările efectuate din puţinele fonduri alocate
de ISJ Mureş limitându-se la reparaţii urgente şi mai puţin la dotările cu material didactic,
care se realiza / confecţiona de către educatoare. În ceea ce priveşte procesul educativ, se
cuvine menţionat faptul că grupele de la ambele secţii erau combinate, modul de predare fiind
cel tradiţional, cu accent pe munca diferenţiată. În ciuda acestor condiţii aparent precare, în
care implicarea părinţilor sub aspect financiar, prin constituirea de fonduri ale grupei, era mult
mai redusă decât în prezent, procesul educativ oferit copiilor îndeplinea standardele de calitate
datorită dăruirii şi profesionalismului cadrelor didactice.
În acea perioadă s-au făcut eforturi de integrare a copiilor defavorizaţi, proveniţi de la
„Casa Speranţei”, în învăţământul de masă. Atât cadrele didactice, cât şi părinţii, au fost
provocaţi să-şi învingă prejudecăţile şi să manifeste toleranţă faţă de aceşti copii.
Comunicarea interetnică între grupele române şi maghiare s-a desfăşurat mereu în bune
5
condiţii, în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc. Am avut numeroşi copii ai căror
părinţi veneau din Republica Moldova să-şi facă studiile universitare la Universitatea de
Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş sau la Universitatea de Teatru, care s-au adaptat foarte
bine la mediul românesc şi au reuşit să-şi însuşească limba română, dintre care îi menţionăm
pe Marina Daniela şi Pastuh Daniel.
Colaborarea educatoarelor cu învăţătoarele s-a realizat constant, asigurându-se o
continuitate firească şi o adaptare optimă a copiilor la cerinţele învăţământului primar.
Profesionalismul educatoarelor s-a manifestat şi în descoperirea diverselor înclinaţii şi
aptitudini ale copiilor, care astfel au putut fi orientaţi spre şcolile de artă.
Pe parcursul anilor de şcolarizare s-a menţinut comunicarea cu aceşti copii care, ajunşi la
maturitate, au continuat să viziteze grădiniţa şi să menţină contactul cu educatoarele, semn de
respect faţă de eforturile depuse de primii lor dascăli la formarea propriei personalităţi şi
reuşite profesionale. Generaţiile de copii din perioada respectivă au manifestat un interes
sporit pentru activităţile educative oferite de educatoare, ceea ce, implicit, a avut un impact
pozitiv şi asupra comportamentului lor şi a gradului de disciplină.
Din generaţiile perioadei 1990 – 1998, vom aminti doar o mică parte din „absolvenţii”
grădiniţei noastre, actualmente studenţi sau absolvenţi de universităţi, care s-au remarcat în
diferite domenii, în special în medicină, dar şi în alte domenii (arte,ştiinţe,învăţământ etc.):