I. India: o scurta istorie
Inconjurata din trei parti de Oceanul indian, iar la nord
limitata de lantul muntilor Himalaya, India se constituie intr un
adevarat continent, deosebit de restul Asiei atat din punct de
vedere geografic, cat si economic, cultural si religios.
In ciuda eforturilor depuse de cercetatori, nu se stie inca
nimic sigur legat de populatia cea mai veche care a locuit acest
spatiu, insa se presupune ca membrii populatiei tribale munda ar fi
urmasii aceleia. Peste aceasta populatie au venit dravidienii,
posesorii unei civilizatii ce a cunoscut o mare inflorire intre
anii 2500-1500 i.d.Hr. Cele mai reprezentative exemple in acest
sens le constituie descoperirile facute in anul 1922 in Valea
Indusului. Singurele documente de care dispunem privind viata
religioasa preindo-europeana sau ariana in valea Indusului sunt
oferite de diferite reprezentari artistice. De pilda figurinele de
teracota, infatisand o femeie aproape nuda, sugereaza existenta
unui cult al Zeitei Mame, iar cele insarcinate sau cu un copil in
brate , un eventual cult al fecunditatii. Alte obiecte demonstreaza
practica unui cult al falusului. De asemenea, figurinele umane
gravate pe sigilii alaturi de un elefant, tigru, rinocer, etc.par
al prefigura pe zeul Siva de mai tarziu, in postura de domn si
stapan al animalelor.
Urmatorii stapani ai Indiei au fost triburile indo-iraniene,
care se autointitulau nobile, ce au venit de undeva din Nordul
Marii Negre. Sunt descrisi a fi fost oameni robusti, cu pielea
alba, ducandu-si viata ca agricultori si crescatori de animale.
Toate societatile indo-ariene, erau impartite in grupuri, pe baza
celor trei functii: preoti, razboinici si agricultori. Astfel,
zeitatile indiene Mitra si Varuna sunt legate de preoti; Indra si
Marut sunt venerate de razboinici, iar zeii Asvini si Sarasvati
sunt cinstiti de agricultori. Noua religie raspandita de arieni
este cunoscuta in istorie sub numele de religia Vedelor. Perioada
vedica s-a incheiat pe la anul 450 i.d.Hr., adica odata cu aparitia
jainismului si budismului.
Dupa o perioada mai nefericita, datorata unei dinastii lacome si
corupte (stapanirea persana a ahemenizilor), dar si dupa scurta
epoca de ocupatie a Punjabului de catre Alexandru cel Mare, a urmat
stralucita era a primului mare imperiu indian, Maurya, cu capitala
la Pataliputra, imperiu ce si a atins apogeul in timpul lui Asoka,
cel mai ilustru reprezentant al acestei dinastii, care s-a
convertit la budism fiind un aparator energic al acestei religii,
el reprezentand pentru budism ceea ce reprezinta pentru crestinism
Constantin cel Mare.
Dupa moartea lui Asoka, Imperiul Maurya incepe sa se destrame,
mai ales datorita unor invazii straine in India, urmand apoi o noua
perioada de inflorire, atat in plan cultural prin aparitia celebrei
arte budiste Gandhara, cat si in plan politico-militar, in timpul
regelui Kaniska, ce a intemeiat imperiul Kusan ce s-a prabusit insa
sub atacurile persilor sassanizi.
In veacul al 4 lea d.Hr., dinastia Gupta fondeaza al treilea
mare imperiu indian, ce se va numi Imperiul Gupta.
Incepand cu anul 1000 d.Hr. au aparut in India arabii musulmani,
ce au reusit, nu dupa foarte mult timp, sa cucereasca intreg
subcontinentul sub conducerea musulmana a dinastiei Mogul.
India si-a obtinut independenta dupa cel de al 2 lea razboi
mondial, in anul 1947, astazi fiind o republica federativa formata
din 21 de state.
Astazi, India se prezinta ca o tara multietnica,
multilingvistica si multireligioasa. Populatia ei, care numara in
jur de un miliard de locuitori, este de origine foarte diferita si
vorbesc o multime de limbi si dialecte.
Din punct de vedere religios, nu putem vorbi despre religia
Indiei, ci despre religiile Indiei, intrucat fiecare etapa din
evolutia religiei acestora s-a transformat intr-o alta religie.
Prima dintre aceste religii, cea a Vedelor, nu a putut deveni
religia intregului spatiu indian, apoi a aparut hinduismul, religie
capabila sa satisfaca necesitatile religioase a celei mai mari
parti a populatiei Indiei, ca in cele din urma sa apara inca doua
religii la fel de semnificative, Jainismul si Budismul.
II. Vedismul si Postvedismul - Literatura sacraLiteratura vedica
a fost scrisa in limba sanscrita si cuprinde urmatoarele grupe
principale de scrieri:
1. Cele patru colectii: Rgveda, Samaveda, Yajurveda si
Atharvaveda- aceste patru colectii de texte desemneaza VEDA.
2. Brahmana
3. Aranyaka
4. Upanisadele
5. Textele Sutra
Cea mai importanta din cele patru vede este socotita Rgveda(Veda
imnurilor), cuprinzand 1028 de imne redactate in zece carti. A fost
compusa in a doua jumatate a mileniului al 2 lea I.D.Hr. si limba
dovedeste ca textul reprezinta cea mai veche forma a literaturii
indiene existente. Nu este o lucrare unitara, imnele fiind
alcatuite de autori diferiti.
Samaveda(Veda canatrilor), contine texte imnologice preluate, in
principal, din Rgveda. Imnurile sale erau cantate de catre preoti
special pregatiti in acest sens in cadrul actelor de cult.
Yajurveda (Veda formulelor sacrificiale) s-a pastrat in cinci
colectii diferite si cuprinde formulele ceremonial folosite la
realizarea efectiva a sacrificiului de catre sacerdoti
respective.
Atharvaveda (Veda vrajilor) contine descantece, vraji, formule
magice folosite pentru izgonirea spiritelor malefice. Cuprinde 730
de imnuri folosite in anumite ocazii de catre Brahman, preotul;
care supraveghea ritualul.
Brahmana(1000-800 i.d.Hr.) sunt tratate teologice care explica
actele sacrificiale si arata semnificatia simbolica a amanuntelor
privind aceste sacrificii. In fond, ele nu sunt altceva decat
simple comentarii brahmanice ale celor 4 vede.
Aranyaka (Cartile Padurii)- dateaza din perioada 800-600 i.d.Hr.
si contin instructiuni si meditatii pentru ereminti, pentru cei
retrasi in padure.
Upanisadele(800-300 i.d.Hr.)- consacrate in mod deosebit
misticii speculative, ele aparand intr-o perioada de criza a
brahmanismului. Din totalul de 108 doar 14 sunt considerate a fi
revelate.
Literatura Sutra se constituie din manuale foarte apropiate de
textele Brahmana, care cuprind reguli scurte legate de ritualuri si
viata morala. Exista 2 grupe de izvoare sutra:
1. Srauta-Sutra care contin instructiuni practice privind
derularea marilor sacrificii
2. Grihya-Sutra care prezinta prescriptii referitoare la
ceremonialurile private desfasurate acasa.
Cele patru Veda, Brahmana, Aranyaka si Upanisadele au aparut, in
conceptia indienilor, la inceputul timpului. Ele nu sunt opera
oamenilor, sunt revelatie divina si sunt desemnate ca sruti (ceea
ce s-a auzit). Desi literaturta Sutra este de origine umana, totusi
ea este considerata ca o traditie cu deplina autoritate. Indienii
numesc aceasta parte a literaturii vedice Smrti (traditie). Textele
Smrti au aparut, in principal, pe la inceputul erei crestine si se
deosebesc de Vede prin faptul ca formulele sacre cuprinse in ele nu
mai provin de la divinitate. In plus, in vreme ce Vedele sunt
accesibile doar membrilor castelor superioare, dar in special
brahmanilor, Smrti se adreseaza intregii comunitati, inclusiv celei
de a patra caste, aceea a servitorilor.
Astazi, Vedele nu mai prezinta decat o importanta ,,arheologica,
doar literatura upanisadica ramanand vie si actuala.
III. Hinduismul1. Ce este hinduismul?
HInduismul nu se prezinta ca o religie unitara ci ca o structura
religioasa foarte complexa, constituita din diverse religii sau
elemente religioase suprapuse. In aceste complexe, elementele vechi
nu au fost abolite, ci supravietuiesc in continuare impreuna cu
elementele mai noi intr-o simbioza perfecta. Astfel in Hinduism au
patruns si se regasesc si astazi laolalta religia preariana,
religia indo-europeana, ritualismul brahmanic, mistica upanisadica,
tehnica Yoga, elemente de doctrina jainista si budista. Practic,
hinduismul insumeaza experiente religioase acumulate pe parcursul a
aproximativ cinci milenii de viata religioasa.
Reintalnim in Hinduism multe dintre divinitatile vedice, dar
importanta lor este cu totul alta. De pilda, unii zei de odinioara
cu o semnificatie deosebita sunt acum pur si simplu eclipsati de
catre Vishnu si Siva, chiar daca cei doi ocupau in panteonul vedic
un loc foarte modest. De asemenea, statuiele zeilor si templele vor
juca in Hinduism un rol foarte important, iar relatia
credinciosilor cu zeii va deveni acum una mult mai personala. In
plus, apar mari schimbari in spatiul ritualic, iar terminologia
religioasa cunoaste si ea mutatii dintre cele mai
considerabile.
Inainte de sec. 19, termenul de hinduism nici nu exista, atunci
vorbindu-se doar de religii si obiceiuri din India. Apoi, la
inceputul sec. al 19, un hindus, Ram Mohan Roy, a recurs la
inventarea acestui termen, pornind de la cuvantul hindu si prin
mimetism de la termenii : crestinism, Protestantism, mahomedanism.
Termenul in sine, insa, spun unii cercetatori este insultator
pentru ca nu se poate vorbi de Hinduism in sine, ci mai degraba de
hinduisme.
Ca atare am putea spune ca hinduismul este mai mult decat o
religie: este un fenomen concret, colectiv si personal totodata,
care marcheaza viata individuala si societatea in ansamblul ei.
Este pur si simplu un modus Vivendi, un mod de a exista si de a fi
in lume (J. Gonda- Hinduismul este ceea ce fac hinduistii). De aici
rezulta ca petru hinduisti comportamentul este superior oricaror
concepte, idei, credinte. Spre deosebire de alte religii hinduismul
nu are un intemeietor uman. Hindusii spun ca el a existat, totusi,
si va exista intotdeauna. Aceasta este ceea ce ei numesc sanatana
dharma, adica ordinea guvernata si eterna a lucrurilor.
2. Literatura sacra (in Hinduism)
Traditia Indiana imparte literatura vedica in 2 categorii:
sruti(revelatia) si smrti(traditia). Sruti cuprinde cele patru
vede, Brahmana, Aranyaka si upanisadele. Aceste scrieri sunt
considerate si in Hinduism drept revelatie divina, avand un
caracter fundamental si autoritar. Lucrarile clasificate drept
sruti sunt superioare acelora clasificate drept smrti care nu fac
altceva decat sa completeze si sa aprofundeze sruti, in aceeasi
maniera in care in crestinism , de pilda, Sfanta Traditie
completeaza si aprofundeaza Sfanta Scriptura.
De o importanta foarte mare pentru viata religioasa sunt
lucrarile Dharmasastra, dintre care cele mai importante sunt
Manusmrti(legea lui manu) si Yajnavakyasmrti, lucrari ce abordeaza
o multitudine de probleme intre care: creatie, reincarnare,
indatoririle religioase si sociale, indatoririle regelui, probleme
juridice si de politica.
Celelalte lucrari smrti,in schimb, au un cu totul alt caracter ,
cum ar fi cazul celor doua mari epopei, Maharabharata si
Bhagavatgrta, sau al literaturii Purana, care reprezinta in mod
indiscutabil cele mai importante izvoare privind mitologia
hinduista. Popularitatea acestor scrieri este imensa intrucat ele
erau accesibile tuturor claselor sociale.
Maharabharata- o epopee de 200 mii de versuri ce reprezinta
expunerea conflictului dintre doua ramuri ale unuia si aceluiasi
neam: Kaurava si Pandava. In aceasta prezentare au fost incluse si
relatari despre zei si eroi.
Bhagavadgrta(Cantecul Celui Prea Fericit)- lucrare infatisata
sub aspectul unei predici pe care vizitiul o adreseaza
razboinicului Arjuna in momentul premergator marii batalii dintre
clanul Kaurava si clanul Pandava. Textul este fundamental pentru
hindusi, intrucat vizitiul il reprezinta pe zeul Krishna insusi.
Bhagavatgrta propune oricarui hindus posibilitatea de a accede la
statutul de ascet in lume de a fi partas la opera divina si la
haruldivinitatii, de aceea ea este socotita Biblia hinduismului sau
Evanghelia lui Krishna.
Ramayana- o alta epopee hindusa in care figura centrala este
reprezentata de eroul din Rama care lupta pentru a o elibera pe
sotia sa Srta rapita de catre regele demonilor, Ravana. Acesta
ajutat de Sugriva, regele maimutelor si armata acestuia reuseste
s-o elibereze. Astfel, el va deveni prototipul regelui ideal,
simbol al curajului eroilor, al evlaviei si al nobletei, iar Srta
va reprezenta prototipul sotiei ideale, care in ciuda tuturor
pericolelor dovedeste noblete si fidelitate.
Lucrarile Purana- cuprind un material informative foarte bogat
tratand o foarte mare varietate de probleme incat pot fi desemnate
ca adevarate enciclopedii. Ele abordeaza probleme legate de
creatie, genealogia zeilor si sfintilor, istoria diferitelor
dinastii regale.
Agama si Tantra- sunt lucrari privite exclusive ca scrieri sacre
consacrate diferitelor directii religioase. Ele cuprind rituri si
ceremonii, corelate cu cultul templelor si cel al statuilor, cu
ceremoniile de consacrare si cu magia.
Tot in randul izvoarelor hinduse este incadrata si Grtagovinda
lui Jayadeva din sec 12. In acest caz, este vorba de o colectie de
cantari religioase, care ilustreaza relatia de iubire dintre zeul
Krishna si sotia sa Radha. Aceasta relatie este perceputa simbolic
ca o imagine a relatiei de iubire dintre oameni si zei.
3. Divinitati si semnificatii
Divinitatile panteonului hinduist sunt secondate de foarte multe
fiinte spirituale malefice ori benefice originare din traditia
vedico brahmanica. Mahabharata aminteste de 33.333 la care se
adauga cei 88.000 de Gandharvas, spirite rivale sotilor proaspat
casatoriti pe care acestia le implorau sa se departeze de femeile
proaspat casatorite.
In sudul indiei sivaiii numara 1.100.000 de divinitati si
demoni. Acestea sunt reprezentate ca fiinte juvenile si se bucura
de o nemurire relativa extinsa doar pe perioada unei perioade
cosmice.
In hinduism gasim multe divinitati din perioada vedica de
exemplu Varuna, Indra Agni , Soma etc dar care nu mai sunt figuri
centrale. Tot din perioada vedica sunt si zeii Vishnu si Siva,
numai ca acum ei apar ca cele mai importante figuri din
panteon.
In hinduism zeii locuiesc pe muntele Meru, sunt mai puternici
decat pamantenii dar nu ii pot proiteja de reincarnari ei insisi
trebuind sa se supuna legii karmei.
Uneori zeii atat de puternici trebuie sa se reincarneze pentru a
veni in ajutorul adeptilor de pe pamant. In hinduism un rol
importat il au templele si statuile prin care credinciosul are
posibilitatea de a intra in contact cu zeii.
3.1 Divinitati masculine (mai importanti sunt Vishnu, Shiva si
Brahma)
Vishnu:
In Rgveda, Vishnu juca un rol minor ca ajutor al lui Indra dar
in hinduism aproape preia functia acestuia protejand pe zei si
oameni de demoni. Vishnu devine astfel un fel prototip al regelui
ceresc, garant al ordinii universale.
In literatura brahmanica este identificat ca si Prajapati iar
mai tarziu preia din functiile acestuia simbolizand armonia ideala
preot-sacrificant sau brahman rege el fiind din acest punct de
vedere o divinitate a castelor ariene.
Vishnu este identificat alteori cu Absolutul impersonal,
principiul suprem Brahman. Pentru adeptii sai el este zeul
universal, inceputul creatiei, actul si sfarsitul ei, esenta vietii
etc. El renaste permanent prin propria sa forta de creatie, el este
zeul care se renaste pe sine insusi. El renaste ciclic pentru a-i
proteja pe cei buni de cei rai, pentru a restaura ordinea cosmica
incalcata.
Vishnu are azi o importanta foarte mare si un numar de adepti
considerabil deoarece numeroase zeitati minore s-au contopit sau au
fost asimilate de aceasta divinitate.Doctrina despre reincarnarile
lui Vishnu deosebit de importanta in hinduism este fundamentata pe
doctrina conform careia Vishnu vegheaza la bunastarea lumii si la
restaurarea ordinii cosmice demonizate si uzate periodic. Pentru a
proteja lumea de degradare Vishnu recurge la aceste avataruri
(reincarnari) in oameni ori animale. Aceasta doctrina este foarte
importanta pentru credinciosii vishnuiti, reprezentand idealuri
existentiale.
Cele mai importante avataruri sunt in numar de 10:
1. peste -Vishnu il salveaza pe parintele primordial Manu in
urma unei mari inudatii
2. broasca testoasa el vine in ajutorul zeilor pentru ca acestia
sa isi recupereze comorile disparute in ocean in urma
inundatiilor
3. porc mistret il biruieste pe demonul Hiranyaksaha care
scufundase pamantul pe fundul oceanului
4. om leu il ucide pe fratele demonului Hiranyaksaha care ii
teroriza pe zei si pe oameni
5. pitic recucereste intreaga lume care fusese luata in
stapanire de demonul Bali in urma unor exercitii ascetice
6. fiu al brahmanului Jamadagi ii elibereaza pe brahamani de sub
jugul regelui Kartavjrya.* Ultimele patru avataruri sunt si cele
mai importante:
7. Rama erou al epopeii Ramayana cu scopul de a elibera lumea de
regele demonilor Ravana. In epopee se relateaza ca Vishnu i s-a
aratat regelui Dasaratha, care nu avea copii, in focul sacrificial
si i-a inmanat o cupa al caror continut regele trebuia sa o dea
celor 3 sotii ale sale. Regele a dat jumatate primei sotii si
restul celeorlalte doua. Prima sotie l-a nascut pe Rama in care era
prezenta si fiinta divina a lui Vishnu. In formularile de mai
tarziu ale epopeii Rama este prezentat ca o intrupare a lui
Vishnu.
8. cel mai important avatar este cel al lui Krishna. Figura lui
Krishna apare de foarte de timpuriu in literatura indiana inca din
upanisade. In Mahabharata, Krishna e principele neamului Yadava
inrudit cu neamul Pandava. El incearca evitarea unui razboi dintre
neamurile Kaurava si Pandava. Pe parcursul razboiului Krishna se
comporta ca un erou fiind indrumator si vizitiu al lui Arjuna. Dupa
razboi este ucis fiul sau Pradyumna iar Krishna disperat se retrage
in padure unde este omorat de vanatorul Jaras din greseala. Dupa
moarte ajunge in cer unde este preluat de zei. Exista indicii
asupra unui Krishna istoric dar sunt foarte diferite de cele din
literatura.
9. Budha demonstreaza stradaniile teologilor vishnuiti de a a
simila elemente eterodoxe. Cercetatorii sunt de parere ca scopul
acestei reincarnari este de a atrage oamenii rai spre contestarea
vedelor a existentei sociale brahmanice si a zeilor. Avatarurile de
pana la Budha au avut loc in erele anterioare, acesta avand loc la
inceputul erei actuale kali.
10. Ultima reincarnare sub chipul lui Kalkin va avea loc la
sfarsitul erei kali, cand zeul va aparea calare pe un cal alb
purtand o sabie inflacarata, si ii va pedepsi pe cei rai si
rasplati pe cei buni. Multe elemente din acest mit amintesc de
Apocalipsa , este posibila o influenta din partea
crestinismului.
Shiva este cel mai important zeu din panteonul hindus si
reprezinta o evolutie a zeului Rudra din perioada vedica. Dupa ce
cultul sau s-a raspandit in intreaga Indie. Shiva a asimilat mai
multe divinitati locale. In Upanisadele mai vechi apare in postura
creatorului suprem, eul universal.
In literatura vedica veche shiva era numit cel prietenos, dar
acest atribut nu acopera intreaga esenta a zeului el fiind un zeu
al contrariilor fiind simultan bun si rau , distrugator si
constructor etc
Este prezentat ca locuind in regiunile din nord muntoase,
locurile lui preferate sunt locurile de incinerare a cadavrelor si
locurile de batalie. Fii sai sunt mania teama si boala, iar numele
sau este Mahakala timpul ca principiu distructiv. El este opusul
lui Vishnu care este principiul generator de ordine, Shiva fiind
distrugator generator de dezordine. Este cinstit de obicei de cei
din castele inferioare, si de catre ascetii carora le serveste
drept model prin asceza sa - tapas.
Brahma - personificarea principiului universal brahma-
absolutul. Notiunea de brahman era accesibila doar unui cerc
restrans in timp ce poporul tanjea dupa ceva concret de aceea s-a
recurs la transformarea acelui brahman abstract din Upanisade in
zeu concret transferandu-se asupra lui mituri cosmogonice cunoscute
in centrul carora se aflau Prajapati si Hiranyagarbha. In perioada
tarzie Brahma nu se mai bucura de o cinstire foarte mare ca la
inceput cand era un zeu foarte important. In Mahabharata, Brahma
apare in calitate de creator, el se naste dintr-un ou cosmic sau
din apele primordiale fiind identificat cu Prajapati, iar in
partile mai vechi din aceeasi traditie apare ca zeu suprem in timp
ce in partile mai tarzii se situeaza ierarhic dupa Vishnu.
Brahma este autorul notiunilor de lege, pedeapsa, moarte si
distrugere a lumii. El nu locuieste cu ceilalti zei ci are propriul
sau cer.
Indra In literatura postvedica era o figura foarte importanta
dar care isi pierde mult din importanta. Este zeul responsabil cu
ploaia si fertilizarea pamantului curcubeul fiind arcul sau.
Este calauza zeilor si stapanul cerurilor inferioare,
calatoreste pe elefantul Airavata si este un luptator viteaz mare
dusman al demonilor. In razboiul dintre demoni si zei ilustrat in
Mahabharata indra se va lupta pe cu mosntrul Vrtra pe care il va
birui cu ajutorul lui Vishnu si Shiva.
Aceasta lupta este prezentata si in Ramayana. Vrtra recurge la
asceza si puterile dobandite astfel devin periculoase pentru Indra
care cere ajutorul lui Vishnu. Este refuzat initial dar apoi Vishnu
revarsa o parte din eul sau in Indra o parte in tunetul sau si o
alta aprte pe pamant astfel Indra reusind sa il decapiteze pe
Vrtra.
Varuna mare zeu in perioada vedica are o importanta scazuta in
Hinduism. Este zeu al apelor si al medicinei.
Yama este stapanul imparatiei mortilor, judecator al celor
decedati. De asemenea este stapan al diverselor iaduri unde cei rai
sunt supusi la diferite munci inainte de reincarnare.
Agni este zeul care transfera sacrificiile oamenilor catre zei,
zeu al diverselor forme de foc- sacrificial, de vatra, al maniei
etc. Scrierile puranice amintesc de 49 de forme ale focului Agni.
Focul vulcanic conservat pe fundul marii joaca un rol important in
procesul ciclic de nimicire a lumii.
Surya (soarele) alunga intunericul si spiritele rele.E
reprezentat astru ceresc, dar apare si antropomorfic. E venerat mai
ales in V Indiei din cele mai vechi timpuri, din pricina cultului
iranian mitraic.
Vayu (vantul) reprezentat cand ca fen natural,cand ca zeu.Cel
mai rapid dintre toti zeii,actioneaza ca mesager al lui Indra.Are
multe manifestari(la sf lumii bate in toate directiile)
Skanda (zeul razboiului sau Kumara, Kartikeya) apare ca fiu al
lui Agni,ca fiu al fluvului Gange sau al zeului Siva si
Parvati(legenda nasterii zeului din ultimii doi zei-cea mai
cunoscuta).Cea mai mare cinstire in S Indiei,contopit cu un zeu al
fertilitatii.Nasterea lui Kumara de Kalidasa(sursa de inspiratie
pentru aceasta lucrare).
Ganesa - stapanul unei ostiri de fiinte divine aflate in jurul
lui Siva.Reprezentat ca un omulet gras ,cu cap de elefant,si un
colt retezat.invocat in special de cei care doreau sa ia o
initiativa (poeti), multe lucrari literare fiind precedate de
invcarea lui Ganesa.
Kama (munte) - zeul iubirii. E reprezentat cu un tanar frumos
inarmat cu un arc cu sageti.Zeii si oamenii devin pasionali cand
sunt loviti de una din sagetile sale. Kama a devenit nefericit cand
a incercat sa intervina pe langa Siva pentru a o sprijini pe
Parvati. Siva l-a transformat in cenusa ,dar i-a redat viata dupa
ce sotia sa Rati a intervenit pentru el.3.4 Fitolatria; zoolatria
cultul vaciiHindusii cinstesc pamantul in care sunt asezati nou
nascutii si decedatii, mai ales m-tii Himalaya (considerati o parte
a muntelui Meru), stancile ce ascund puteri miraculoase, apa - mai
ales fluviul Gange, lacurile (Manasasarovara din Himalaya); focul
(ajuta la purificarea pacatelor si incinerarea mortilor); luna
(protejeaza nou-nascutii), pietrele pretioase care ascund in ele
puteri miraculoase.
Ei venereaza o serie de plante, considerand ca acestea au viata
si putere de perceptie, sufletele isi pot gasi salas pentru o
perioada de timp; arborii care se bucura de cinstire deosebita sunt
banyan si batelul.
O larga popularitate o are zoolatria, deoarece prin reincarnare
animalele sunt salasul semenilor decedati; animale venerate - vaca,
calul, gaita, vulturul;
Cultul vacii - cel mai venerat animal este vaca sacra
(interdicitia de a consuma carne de vita; genereaza revolta intre
musulmani si hindusi). Cultul vacii se refera la toate speciile de
bovine mai putin la bivolii de culoare neagra care au un simbolism
malefic. In prezent, restrictia consumului carnii de bovine
reprezinta o tema discutabila supusa unor tensiuni politice aceasta
interdictie lovindu-se de ratiuni igienice si economice;
Argumentele pro cultului vacii sacre:- arienii erau razboinici
si pastori iar vacile erau animale sacre deoarece pentru arieni
reprezentau principalul element al cultului vedic precum si prada
de razboi (carne, lapte).- sacralizarea vacii in perioada vedica
are legatura cu sacralizarea brahmanului - in calitate de egala a
lui Aditi, vaca isi aducea propria contributie (asemenea regelui si
brahmanului) la reglementarea ordinii cosmice, religioase, sociale
dharma.- prescriptiile culturale vedice ignorau invatatura despre
ahimsa (non-violenta), respectiv violentarea pana la sacrificare a
oricaror fiinte vii, inclusiv animale !!! (paragraf neclar) - vaca
figura in randul celor cinci animale ce puteau fi sacrificate
pentru a li se consuma carnea de catre brahmani.- in perioada
vedica mai ales in mediile traditionaliste cultul vacii se
coreleaza cu consumarea celor 5 produse ale vacii: laptele, laptele
acru, untul, urina, balega (balega aservea la spoirea peretilor si
a dusumelelor avand efecte purificatoare ).3.5
Politeism,panteism,si monoteism alternativ D.p.d.v. religios India
apare cand politeista cand monoteista. Politeismul se justifica
prin varietatea cultelor consacrate nenumaratelor divinitati,
purtand nume locale identificate si cu fortele naturii cum ar fi
fluviile sau focul, dar si prin predilectia spiritului religios de
a anima arborii, apele, muntii etc. cu o serie de fiinte sau forte
supranaturale invizibile, care au atitudine buna sau rea asupra
oamenilor. Panteismul hindus prezent ca sentiment al prezentei sau
difuziunii universale apare nu doar in literatura upanisadelor, ci
si in literatura epica devotionala hindusa.
Absolutul upanisadic e perceput ca fiinta pura (asti), dar acea
fiinta subzista intr-o natura duala respectiv ca fiinta si ca
devenire a acesteia; absolutul se prezinta ca explicit si
neexplicit, divizibil si indivizibil; cel ce ii percepe aspectul
sau imanent ii percepe si aspectul sau transcendent. Se obisnuieste
ca el sa fie numit in diferite moduri - Agni, indra, Brahma etc.,
in sensul in care el apare multiplu, insa in realitate este
unul.
In randul credinciosilor de rand, panteismul este perceput ca o
simpla senzatie ca un sentiment nu ca un concept.
Hinduismul filosofic concepe ca divizarea Absolutului e
virtuala, el e unul, dar se manifesta cu concursul a nenumarate
divinitati cum se arata inUpanisade
In sistemul filosofic Vedanta Brahman nu e o cauza prima, nici
substrat ontologic al unui univers. Brahman e acel Unul
nonparticipativ, cel care exclude lumea si constiintele finite
astfel panteismul hindus poate fi considerat ca un a-cosmism opus
pancosmismului vehiculat de sistemele filosofice.
Monoteismul hindus prezinta caracteristici cu totul distincte:
se manifesta prin cinstirea succesiva a unei anumite zeitati
ignorandu-le pe celelalte. Fiecare divinitate nu e capabila sa
reprezinte decat unul din chipurile unei divinitati infinit de
bogate in continut, fiind individualizata de insusirile sale; marii
zei ai panteonului ar fi aspecte diferite ale uneia si aceleiasi
divinitati supreme.Aceasta forma de gandire a dus la sintetizarea
invataturilor despre tripla forma (Trimurti) = Brahma (creatorul) +
Visnu (conservatorul) + Siva (distrugatorul); adeptii fiecarei
secte hinduse identifica divinitatea lor cu divinitatea suprema.
Invatatura despre Trimurti are drept consecinta o reprezentare
bisexuala a divinitatii. In fond este vorba despre creearea unui
simbol in brahman a unui aspect al concentrarii absolute.
De aici a aparut imaginea despre viata divina ca fiind un joc
dual intre absolutul adunat in sine insusi principiul feminin si
principiul masculin aceasta doctrina prezentatnd aspecte
multiple.
4. Hinduismul clasic
Hinduismul nu are un ntemeietor i nici o literatur sacr comun.
Teoretic, el se fundamenteaz pe Vede, practic o importan n hinduism
are colecia mai trzie de Upaniade i o serie remarcabil de lucrri
smiti cu caracter sectar. Hinduismul nu cunoate o divinitate
suprem. Pentru unii hindui, divinitatea suprem este Vishnu, pentru
alii Siva; exist hindui care cinstesc alte diviniti, exist hindui
atei. Unii practic rituri cu un caracter ngrozitor i orgiastic,
alii duc o via profund ascetic i i venereaz zeul propriu sau zeii
proprii. Hinduismul cuprinde n sine varii forme de religiozitate.
Un lucru este absolut comun: fiecare om trebuie s se supun ciclului
rencarnrilor.Un hindus devine i este hindus prin nsui faptul c
aparine uneia sau alteia dintre grupele sociale consacrate ale
societii hinduse.
4.1. Castele i relaiile sociale
n India, fiecare ins se legitimeaz, ntr-un anumit fel, prin
nsemnele spaiului social i profesional din care face parte. El
poate fi imediat recunoscut dup veminte i podoabe, dup semnele
castei i profesiei pe care o exercit. Din punct de vedere religios,
fiecare om poart simbolul divinitii tutelare pictat pe frunte.
Fiecare individ trebuie s respecte ntocmai statutul social i de
cast motenit prin natere (jati), pentru c fiecare este ceea ce este
n aceast via ca o consecin direct a faptelor (karman) proprii
svrite n existenele anterioare, iar acest statut nu poate fi
schimbat. Casta din care cineva face parte reflect caracterul su,
motenit ca o consecin a faptelor svrite anterior. Casta din viitor,
dintr-o existen ulterioar, va fi determinat de modul n care cineva
acioneaz n prezent.
Maniera corect de a proceda n legtur cu orice problem n via e
indicat de legile (dharma) castei (varna) i de stadiul vital
specific (asrama) adecvat propriei tale vrste, Nu produsul
propriului tu liber arbitru. Principala ta preocupare ca individ
trebuie s fie doar aceea de a aborda fiecare problem de via ntr-o
manier corespunztoare.
Pe de alt parte, fiecare om se nate n mediul pe care-1 merit i
cruia corespunde din punct de vedere al capacitilor individuale i
vocaiilor autoasumate ca efect al existenei sale anterioare. Fiul
unui anumit om este calificat i predestinat pentru a-i asuma marca
distinctiv a tatlui su i pentru a-i ocupa locul su n lume. O linie
familial nu va sucomba atunci cnd lipsesc urmaii, pentru c pot avea
loc adopii, ci cnd vocaia i tradiia familiei sunt abandonate.
Amestecul castelor presupune sucombarea societii, care n acest caz
devine o gloat inform.
Om este privit ca hindus n funcie de comportamentul su bun, ci
nu n confomitate cu ceea ce el crede sau face; mai precis, n funcie
de "ndemnarea" sa de a actiona conform legii.
Limbile indiene folosesc dou noiuni pentru a defini casta: var
na (culoare a pielii) i jati (natere, familie). Jati sunt familii,
care au ceva n comun, origine cu un cod comun de prescripii.
Practicnd endogamia, adic cstoria n interiorul grupului i refuznd
orice fel de aliane n exterior.
Prima mare cast este cea a brahmanilor. Erau deintorii prin
excelen ai cuvntului sacru, ai Vedelor, nvau i cunoteau formulele
sacre, erau clerici, alctuiau tratate sau comentarii ale scrierilor
sacre, organizau viaa religioas i srbtorile, ndeplineau i funcia de
astrologi i psihologi.
Casta brahmanilor se menine i astzi.
Prin nvtura i sfaturile lor, brahmanii sunt responsabili i
pentru ordinea social sau dharma pe care au elaborat-o n Tradiie;
un rege are ntotdeauna nu numai un preot brahman, ci i un ministru
brahman. Un brahman este apt s cunoasc normele religioase.
Eti brahman pentru c te nati din prini brahmani, nu este
superior celorlali prin natur, ci doar prin poziie. Brahmanul este
omul al crui statut social este legat de puritate, brahmanul nu
mnnc niciodat dect n compania celor egali cu el. Soia brahmanului
trebuie s in seama i ea de obligaiile soului ei i trebuie s fie mai
puin orientat spre dorine senzuale (kama) dect celelalte femei.
Cea de a doua mare varna este cea a rzboinicilor (katriya). n
trecut, se ocupau de asigurarea ordinii n ar. Erau regii, radjahi
(regi) i maharadjahii, cpeteniile de armat. Astzi, sunt mai greu
identificabili.
Katriya este sacrificantul prin excelen, nu are posibilitatea de
a asigura prosperitatea teritoriului su i succesul armatei pe care
o conduce, fr a apela la serviciile brahmanului, iar brahmanul
depinde aproape totalmente de prin sau rege n ce privete subzistena
sa i condiiile sale de via. ntre cei doi exist o relaie perfect de
interdependen i reciprocitate.Prin i rzboinic, un katriya nu are
doar simpla menire de a utiliza fora i de a se dedica activitilor
impure, o folosete i n diferite acte de binefacere, dar n primul
rnd n sprijinul brahmanilor. Spre deosebire de brahman, el este
nevegetarian, probabil i datorit funciei sale de aductor de
sacrificii, este mnctor de carne i bea vin pn se mbat, prin
atribuiile sale, consum butura sacr, soma, n cadrul ritualului cu
acelai nume. Mare amator de femei, vntor, ucide oameni n lupt i
este dispus s-i dea oricnd propria via pe cmpul de lupt.
Cea de a treia mare cast este vaisya, cuprinzndu-i pe
agricultori i cresctorii de vite, adic pe toi cei a cror
responsabilitate este de a face s dea roade bunurile acestei lumi.
Ea este mprit n diverse clanuri (vis). Marea mas a ranilor din
India sunt vaisya.
Aceste prime trei caste sunt socotite nobile sau pure (arya),
avnd acces liber n temple.
A patra cast (varna), inferioar celor trei caste ariene
amintite, este sudra, din care fac parte toi cei aflai n sfera
serviciilor, mai ales meteugarii, fierarii, croitorii, pescarii
etc. In afara sistemului castelor sunt cei denumii fr cast,
portughezii i-au desemnat cu termenul de paria. Din aceast
categorie fac parte, oamenii care ndeplinesc, practic, cele mai
umile servicii.
ntre paria, cea mai cunoscut grup social o reprezint aa-numiii
candala, candala sunt obligai s locuiasc n afara comunitii.
Activitatea acestor candala viza aciuni dintre cele mai
desconsiderate de ctre societatea hindus.
Exist, totui, prerea c aceti paria, respini n interiorul
hinduismului, rmn n mod paradoxal pe mai departe hindui. Gandhi
(1869-1948) a ncercat s-i reintegreze pe deplin sistemului
hinduist, sub numele de Harijan. Dr. Ambedkar a propus o alt
soluie: pentru ca ei s nceteze a mai fi exclui, este suficient s
renune la hinduism. El a sugerat ca alternativ budismul. Cei care
devin cretini sau musulmani, nceteaz, de asemenea, s mai fie
exclui, pentru c ei se autoexclud din sistemul de caste.
4.2 Legea karmik i samsara
Karma legea consecinei cu privire la aciune, este fora ce
conduce din spatele ciclului de rencarnri sau renateri ( samsara).
Conform teoriei karmei, orice aciune are o consecin care se va
concretiza fie n viaa aceasta, fie n viaa viitoare. Astfel, faptele
morale bune vor avea consecine pozitive, iar faptele rele vor
produce rezultate negative. Situaia actual a unui individ este
explicat fcndu-se referin la faptele sale dintr-o via anterioar.
Karma nu este pedeaps sau rsplat, ci o lege strict a
consecinei.
Originea ideii de karma este nesigur, dar nceputurile ei pot fi
plasate n non Vedic, grupuri heterodoxe precum Ajivikas i Jainii (
care dein o literatur destul de bogat pe tema karmei).
n Hinduism, termenul karma apare pentru prima dat n Rg Veda,
unde desemneaz o fapt religioas, un sacrificiu. Aici nu gsim niciun
indiciu despre nelesul de mai trziu de for ce conduce din spatele
samsarei. Abia n Upaniade gsim acest sens.
Karma este una dintre noiunile fundamentale n hinduism i, dei
are o etimologie foarte precisa, primete deseori interpretri dintre
cele mai variate n cadrul colilor hinduiste. Literal, karma sau
karman nseamn fapt sau fapte. n accepiunea hindus, o anume fapt nu
se epuizeaz n momentul n care aciunea respectiv ia sfrit; n
momentul n care aciunea a fost svrit, ea devine o nou entitate de
sine, avnd repercusiuni prin ea nsi, fr a mai ine seama n vreun fel
de voina sau de i anume influien din partea subiectului
fptuitor.
Legea karmic se fundamenteaz pe aciunea obiectiv a oricrui lucru
mplinit, independent de voina sau aciunile ulterioare ale
subiectului aflat n cauz.
Karma nu este nici material, nici spiritual, ci este un strat
intermediar al realitii. Ea poate apare sau dispare , poate s se
amplifice sau poate s se diminueze, poate conduce la bine sau la
ru, poate avea consecin o existen celest sau n adncurile iadului.
Practic legea karmic acioneaz asemenea unei necesiti naturale.
Diferena dintre karma i moira (extras din context)
Dac destinul, moira, din mitologia greac rmne intangibil, nii
zeii rmnnd neputincioi n faa lui, karma este totui vulnerabil, ea
putnd fi influenat. Avem exemplul vedelor care afirm c orice karma
poate fi schimbat, poate fi modificat prin sacrificiu, prin yajna.
Tocmai n acest punct rezid superioritatea Vedelor. n viziunea
hindus orice om se poate detaa de efectul legii karmice prin
cunoatere. n religia i filosofia indian nu exist nimic absolut i
metafizic necesar ca n filosofia greceasc. Totul este ciclic. Exist
o diversitate de rencarnri , un numr infinit de cosmologii i
decderi ale creaiei. Aa se face c legea karmic nu anihileaz
libertatea de voin, dup cum nici libertatea de voin nu anihileaz
karma.
Suma total a faptelor fiecruia, indiferent dac acestea i au
cauza n gnduri, cuvinte sau n plan fizic, are consecine bune sau
rele. Orice om se va rencarna n funcie de meritele sale. Fapta bun
se va materializa, de altfel, fie n aceast via, fie ntr-una
viitoare, sub forma unor satisfacii diferite. La fel, aciunea rea
provoac lips de merit, surs a multor suferine n viaa actual sau n
cea viitoare. Omul se va rencarna n funcie de efectele faptelor
sale, de calitatea acestora, fie n rndul zeilor, fie din nou ca om
sau ca animal. Toate aciunile omului produc, deci, un fel de
energie care se acumuleaz de-a lungul ntregii viei, iar aceast mas
de energie nsumat este determinant pentru existena viitoare. Muli
i-au gsit n legea karmic o consolare, pentru c aceasta le ofer o
explicaie asupra modului att de arbitrar n care se distribuie
bunurile n aceast lume. Dac cineva se plaseaz undeva jos pe scara
structurii sociale, singurul vinovat este el nsui.
Samsara reprezint rencarnarea sau renaterea; n religiile Asiei
ciclul de natere i moarte ca rezultat al actiunii sau al faptei
cuiva ( karma). Ca i karma, ideea de samsara nu are origine Vedic
sau heterodox, totui este discutabil.
Moartea cuiva nu nseamn dect detaarea de vechiul trup, de
vemintele nvechite purtate pn atunci, i mbrcarea n altele noi.
Sinele real i venic al celui care se rencarneaz rmne totdeauna
dincolo de eveniment, de ceea ce se observ, i ntruct el este
adevrata esen a oricrui individ, este inutil lamentarea legat de un
presupus destin al cuiva. n concepia hindus nu a fost o perioad de
timp n care cineva s nu fi existat o vreme, la fel cum nici nu va
fi o vreme n care cineva s nceteze de a mai exista vreodat n
viitor.
Naterea i moartea sunt consecine inevitabile ale karmei, sau ale
aciunilor omului. Cnd ceva este fcut, o nlnuire de aciuni sau de
reacii se desprind inevitabil din acea fapt. Astfel, omul i cei din
jurul lui sunt prini ntr-o nlnuire nesfrit de cauzalitate. Odat ce
o fiin exist ca om, este prin natura sa s fie obligat s reacioneze
la diferitele situaii ce apar n viaa lui, i astfel, reacionnd, este
prins n ciclul karmei.
Mai mult dect att, acest proces de renatere si moarte nu este
limitat doar la om. Este motenit de ntreaga natur. Toate fiinele
sunt ntr-un flux i ntr-un proces de dezvoltare i de dispariie doar
pentru a se dezvolta i a trece dincolo de acest ciclu repetitiv.
Acesta este conceptul de samsara, procesul ciclic ce se aplic
cosmosului i tuturor entitilor din interiorul cosmosului. Samsara
este procesul interminabil cu care se confrunt ntregul univers.
Principiul de la care pornete oricare hindus n interpretarea
semnificaiei faptei este urmtoarea: nu trebuie s cauti niciodat
rsplata n ndeplinirea propriilor obligaii. Orice act n sine trebuie
s poarte marca detarii tale de un anume profit de ordin material
sau spiritual. Orice ncercare de evadare din propria situaie, de
abandonare a propriului statut, prin fapt, este sortit eecului.
Existena actual, fie ea ct de dezonorant, nu poate fi anihilat
imediat, dect eventual cu cea care urmeaz. Fiecruia nu-i revine
dect obligaia de a se achita de obligaiile pe care viaa i le
incumb. Inclusiv persoanele nscute ntr-o cast impur ( mturtorii de
strad, cei care transport cadavre etc.) trebuie s-i respecte
ntocmai menirea pe care o au n aceast existen i s nu ignore
limitele propriei lor caste. ndeplinindu-i ct mai bine cu putin
atribuiile ce decurg din statutul propriei caste, ei devin membri
virtuoi i desvrii ai societii; pe de alt parte, dac i arog caliti i
atribuii care nu le revin, se fac vinovai de periclitarea ordinii
sacre.
Printre jaini, ntregul univers depinde de elementele contiente i
incontiente. Pentru ei samsara reprezint procesul prin care
sufletele sunt capabile de a se desprinde de ceea ce este
material.
n budhism, samsara este ciclul continuelor apariii n cadrul
existenei, n care eul nu poate fi renscut: el are o consecin
continu guvernat de karma.
n India tradiional, credina n ciclul rencarnrilor se impune
aproape de la sine. Oamenii sunt crescui n aceast credin i se
adapteaz ei nc din copilrie. Ca i buditii, hinduii nu cred n
rencarnare n msura n care cretinii cred n nvierea n trup. Ei nu
caut niciodat indicii, semne sau dovezi n aceast privin.
4.2.1 Samsra cosmic
Universul este supus unei cicliciti venice: el este creat, se
distruge, apoi este iar recreat. Cosmosul are 7 straturi suprapuse,
primele 6 sunt numire cer, iar cel de-al aptelea pmnt. Pmntul
cuprinde mai multe regiuni subterane: 7 locuri subterane (ptla),
unde locuiesc demoni n palate luxoase, i multe infernuri (naraka),
unde oamenii ri ndur chinuri pn se rencarneaz. Pe pmnt exist 7
continente n form de cerc, nconjurate de mare. Continentul de
mijloc este mprit de 6 lanuri muntoase n 7 regiuni paralele, cel
mai sudic fiind India. Punctul de mijloc al lumii fiind la mijlocul
celor 7 regiuni paralele, mai exact n muntele Meru.
Perioada de timp scurs de la crearea universului pn la
distrugerea lui este numit kalpa, ce const din o mie de mari vrste
cosmice, mprite la rndul lor n 4 vrste (yuga), numiri ce vin de la
cele patru aruncri ale jocului de zaruri indian:
a) Krita-Yuga perioada infinit, corespunde aruncrii cu 4 puncte,
4 fiind totalitatea, perfeciune, deine toate cele 4 sferturi. Este
vrsta desvrit, epoca binecuvntat n care atotputernice sunt
dreptatea, fericirea, buntatea. Acum, toat lumea respect
principiile ordinii morale unviersale, dharma. Ar corespunde
perioadei paradisiace din tradiia biblic. Toi oamenii sunt virtuoi
i prin vocaie se nasc virtuoi.
b) Tret-Yuga corespunde aruncrii cu 3 puncte i marcheaz o prim
regresiune la nivel cosmic. Oamenii mai respect doar trei sferturi
din totalitatea ptratului, din ordinea cosmic. Omul se ghideaz dup
trei piloni existeniali: munc, suferin i moarte.
c) Dvpara-Yuga vrsta echilibrului periculos, dintre perfeciune i
imperfeciune, lumin i ntuneric. Doar dou dintre cele patru sferturi
din dharma sunt nc eficiente n lume. Valorile nu mai sunt valori,
totul este devalortizat. Ordinea spiritual nu se mai impune n
spaiul uman i universal. Toi oamenii devin josnici, refractari fa
de propria lor condiie uman.
d) Kali-Yuga perioada rea, din dharma rmne doar un sfert.
Corespunde aruncrii cu un singur punct, adic cu care se pierde.
Omul i societatea ating cea mai de jos treapt a dezintegrrii. Acum
doar proprietatea ofer poziie social, bogia devine surs de virtui,
aceast vrst de ciclu se calculeaz c a nceput vineri 18 februarie
3102 .d.Hr.
Ultima Yuga, cea n care ne aflm acum, este considerat perioada
ntunericului prin excelen , fiind corelat cu numele zeiei Kali, Cea
Neagr. Hinduismul susine c involuia i dezordinea religioas, moral,
social, nu poate fi niciodat total i definitiv, c ncepnd de la o
anumit limit ea se rstoarn. Ultima perioad se caracterizeaz astfel
printr-o cronicizare etapizat a mizeriei materiale i spirituale i
printr-o ascensiune progresiv i constant a celor ri n detrimentul
celor buni.
Un ciclu cosmic complet, numit mahyuga, dureaz 12.000 de ani,
sfrindu-se cu o disoluie. Aceti ani sunt socotii ani divini,
fiecare dintre ei durnd 360 de ani, deci 4.320.000 de ani dureaz un
ciclu cosmic. O mie de mahyuga constituie o form (kalpa), iar 14
kalpa alctuiesc un manvantra, condus de un Manu, regele mitic
primordial. Un kalpa dureaz ct o zi din viaa lui Brahma, altul ct o
noapte. O sut de asemenea ani alctuiesc viaa zeului, care ns nu
epuizeaz timpul, deoarece zeii nu sunt eterni, iar creaiile i
distrugerile cosmice se prelungesc la infinit.
n perspectiva Marelui Timp, orice existen este precar i
iluzorie. Att existena uman ct i istoria n sine sunt golite de
realitate. Existena n timp devine, astfel, ontologic, o inexisten,
o irealitate. Lumea este iluzorie, ntruct durata ei de conservare
este nondurat. Lumea n care trim rmne ireal i iluzorie tocmai
pentru faptul c nu va mai fi peste zece mii sau o sut de mii de
ani, existena uman durnd ct cuprinsul unei clipe.
Conform mitologiei hinduiste, istoria universului, n trecerea sa
periodic de la evoluia la involuie, e conceput ca un proces
biologic, moral, religios, social de degenerare etapizat i
implacabil, de dezintegrare i decdere. Omul i tot ce exist,
cosmosul n ansamblul su, trebuie s se supun necondiionat i
permanent acestei samsra cosmice.
4.3 Dharma i moka
Dharma ordinea venic care se impune categoric att la nivel
cosmic, ct i la nivel social i individual. Tradiii i obiceiuri,
justiie, evlavie, merite religioase i morale, nu sunt altceva dect
aspecte ale acestei dharma. Stabilitatea naturii i a vieii sociale
este dependent de aceast ordine universal.
Cnd cineva respect dharma, i merge bine, iar cnd ncalc
obligaiile religioase i sociale care-i revin, i merge ru, el
devenind un pericol pentru ordinea religioas i social existent.
Astfel, exist o corelaie ntre nvtura despre ordinea cosmic i cea
despre legea karmic. Dharma este singura care-l nsoete pe om dup
moarte.
Dharma este socotit bun doar n msura n care reuete s impun
existena fericit a ntregului univers, constituit din
cele-trei-lumi, pmntul, cerul i spaiul intermediar, sau, mai trziu,
pmntul, cerul i regiunile subterestre, analoage infernului. Ea este
nsui binele, fr nicio trimitere la un Bine transcendent, pentru c
asigur continuitatea lumii empirice. Dac societatea ncalc normele
stabile de dharma, ea va degenera i va sucomba. Dezordinea afecteaz
dharma, deci ntregul univers.
Dharma nu recunoate omul aa cum este el, ca persoan unic, ci
numai ca brbat sau femeie, copil, matur, btrn, etc. Individul
hindus este contient c el nu este altceva dect un simplu termen
ntr-un sistem de relaii, o verig a ntregului mecanism social.
Existena individual nu are o semnificaie deosebit, pentru c
individul n sine nu e dect o simpl roti n transmiterea tiinelor
sacre i profane, a obiceiurilor, a modurilor de via specifice unei
caste. Scopul su este preluarea destinului naintailor si.
Dharma nu are acelai coninut pentru fiecare grup uman. Fiecare
are propria sa dharma, svadharma (corespunde funciei sociale a
castelor: pt brahman funcia sacerdotal; pt katriya, katra f.
Militar i princiar; pt vaiya comerul i agricultura; pt sudra
slujirea celor 3 caste superioare. Dharma mai e clasificat cu
noiunile de artha (interesul, avuia, puterea) i kma (plcerea
iubirii i simurilor).
Noiunea de kma are rol central ntr-o seam de doctrine i practici
filosofico-religioase despre condiia uman i statutul femeilor.
Femeia este descris n primul rnd, la bine i la ru, n raport cu
brbatul de care depinde, n principal soul ei, i n al doilea rnd n
calitate de mama. Funcia de reproducere este subordonat kma,
nenumrate mituri i atribuie femeii iniiativa plcerii. Femeia este
asemnat zeiei Sri, ntruchiparea frumuseii. Svadharma femeii este
nsi dragostea. Toate femeile trebuie s studieze Tratatul despre kma
(Kamsutra), inclusiv fetele inainte de mriti.
Deasupra celor trei scopuri ale vieii (dharma, artha i kma) se
afl scopul supre al oricrei strdanii religioase moka, mntuirea sau
eliberarea final a hinduismului. Cunoatem trei ci ce pot conduce la
atingerea acestui scop suprem:
a) Karmamrga (calea faptei) punce accentul pe faptele ritualice,
nu poate conduce direct la eliberare. Se poate doar spera ca ntr-o
existen ulterioar s se realizeze o stare superioar fa de
aceasta.
b) Jnnamrga (calea cunoaterii) conduce cu certitudine la
eliberare. Cunoaterea este cunoscut nc din perioada upaniadic,
fiind preluat de hinduism.
c) Bhaktimrga (calea iubirii devoionale) completeaz calea
cunoaterii i semnific iubirea fa de un Dumnezeu personal, fiind cel
mai sigur drum spre eliberare.
Pentru suflet exist 2 ci: A. Sufletul mntuit merge pe un traseu
care exclude orice posibilitate de rentoarcere; B. Sufletul
nemntuit se ndreapt spre cosmos, dup care va reveni i se va
rencarna. De aici, reiese tema principal propus de Jnnamrga:
depirea i transcederea a ceea ce nelegem n mod curent prin moarte.
Aceast transcedere nu poate exista n sfera realitii, ci ea trebuie
s se plaseze necondiionat dincolo de aceasta. Realitatea
transcendent s-ar afla n fiina cea mai profund a tuturor
lucrurilor, perceput ca Sinele Absolut, pentru c nu poate fi
perceput prin intermediul simurilor, ci prin intuiie i identificare
cu ea. Realitatea ultim, Absolutul, este nemuritoare i
neschimbabil, nenscut, transcendent, incognoscibil, dei reprezint
izvorul oricrei cunoateri, fr nceput i sfrit, este satyasya satya,
Realitatea realitilor. Calea spre aceast Realitate este cunoaterea,
descoperit doar sub calea unui cunosctor, unui rsi. Ea faciliteaz
accesul spre un paln superior, reprezint valoarea suprem. Valoarea
cunoaterii este att de mult apreciat nct chiar dharma este anihilat
prin ea.
Aceast cunoatere este foarte greu de exprimat. Ea se plaseaz
undeva n profunzime, n contiin, prin atingerea unui substrat
profund al sufletului. Este vorba de un antrenament sistematic n
vederea experierii acestei structuri abisale a sinelui. Expresiile
folosite nu pot fi privite dect ca o simpl apropiere dialectic:
Cunoaterea este imanent i transcendent, simultan non-imanent i
non-transcendent, este o afirmare i o negare simultan.
n concepia hindus, omul trebuie s nvee s disting realitatea de
irealitate, existena de non-exsiten, fapt ce exclude orice
cunoatere obiectual. n acest sens, cel ce experiaz aceast stare de
contiin se detaeaz de absolut toate categoriile raionale, fiindc
pentru el cuvintele sunt inutile. Maestrul este doar un ndrumtor,
un exemplu.
Moka sau mukti nu are aceeai semnificaie ca mntuirea cretin. Ea
este separaia dintre real i ireal, dintre sine i trup. Prin moka nu
se schimb starea antic a Sinelui, ci contiina omului. Moka este
autoidentificarea sau autopercepia propriei contiine. Este vorba de
nimicirea efectelor karmice, de distrugerea materiei corporale i a
trupului subtil. D.p.d.v. psihologic, este vorba de o izbucnire din
interior, pe cnd d.p.d.v. ontologic nu are loc nici o schimbare.
Fericirea este perceput ca o supra-fericire. Mntuirea cretin l
privete pe om ca pe o fiin istoric, care a cazut n pcat i s-a
schimbat antic n adncurile fiinei sale, pcatul atingnd sinele
omului.
Aadar, calea spre moka nu este o cale propriu-zis spre mntuire,
ci mai degrab o metod de distincie, de detaare i separare. Ea
transcede istoria, fiind o realitate metafizic, supralogic i
atemporal, n vreme ce mntuirea cretin este o realitate istoric,
temporal, ca i o realitate material.
4.4 Cele patru stadii ale vieii (arama)
Potrivit concepiei hinduse, viaa nu se deruleaz la ntmplare, ci
totul este bine reglementat i raportat la normele cosmice i
individuale care au si implicaii profunde n plan social. Din dorina
de a rupe ciclicitatea impus de legea karmic, exist posibilitatea
evadrii din acest prizonierat prin asumarea unor etape pe care nsi
viaa actual le impune.
a) Etapa de brachmacarin (practicant al lui brahman) ncepe n
jurul vrstei de 8-12 ani i vizeaz exclusiv copii de sex masculin
care aparin celor trei caste superioare sau pe cei de dou ori nscui
adic iniiai pentru aceast pregtire. Dup ceremonia de iniiere numit
upanayana, copilul avea s-i prseasc familia de origine pentru a
intra n comunitatea condusa de guru, unde inva s memoreze Vedele, i
pn la vrsta de 24 de ani primete o educaie att profan ct i
religioas.
Investit cu simbolul sforii religioase, discipolul nu avea
obligaia de a sta aproape de guru-l sau ca de un izvor de hran
spiritual si de a r mne cast (brahmacarya) pe toat durata uceniciei
numit sraddha care simboliza fidelitatea i susrusa care simboliza
acultarea i supunerea fa de maestrul-clutz.
In societatea contemporan, aceast perioad de iniiere este
nlocuit de perioada de colarizare ns , in aceast perioad se pune
accent mai mult pe memorie dect pe calitatea ateniei si receptrii
celor comunicate, reminiscen din perioada Vedelor.
b) Grihastha
Dup terminarea stadiului de discipol,tnaru trece printr-o alt
etapa, aceea a ntemeierii unei familii (grihastha). Acum el preia
pofesia i preocuprile parintelui su, se cstorete cu o soie aleas de
parini, va face copii, devenind un Pater familias. De asemenea, de
acum va trebui sa ii asume si celelalte greuti i necazuri ale vieii
conjugale numit kama, precum i interesele averii i proprietii
(artha) pentru a putea sustine un guru al familiei care va
binecuvnta i asista familia n orice mprejurae, fiind un sftuitor i
duhovnic al familiei.
c) Vanaprastha
Trecut fiind de jumtatea vieii sale, acum pater familias va
trebui s se detaeze de familie, de avere, de viaa conjugal i de
obligaiile sociale. Toate aceste preocupri vor fi preluate de fiii
si iar el se va retrage, va pleca n pdure- vanaprastha, pentru a
intra n penultima asrama, perioada de cautare a Sinelui , scopul
final al celei de a treia etape din viaa sa de hindus. n aceast
etapa el incepe cutarea luntric, detsat de toate celelate probleme
ale vieii.
d) Sannyasin Asceast etap era dorit de orice om care voia s se
elibereze de ciclicitatea reincarnrii (samsara). Sannyasa + ruptura
omului de ceea ce reprezenta el pna atunci, l va conduce spre
adevrata eliberare ( moksa), insemnnd nu o ruptur de lume ci o
contopire cu Brahman, ncercnd s redobndeasc puritatea propriului
sine (atman) i implicit a Sinelui universal, a lui Brahman. De
acum, unica fiin important pentru el rmane atman, care trebuie
eliberat de via i de moarte. Regsirea propriului Sine (atman-
Brahman), reprezint pentru orice sannyasin, antidotul transmigraiei
reuind prin aceasta s se elibereze de lanul sufocant al
rencarnrilor (samsara), perceput ca fiind un prizonierat, o
sclavie.La acest al patrulea stadiu al vieii se poate ajunge numai
atunci cand s-a trecut prin cele trei etape i decizia n acest sens
este definitiv.Dei este obligat sa renune la cele mai sus amintite,
totui Sannyasin-ul este obligat s triasc n simbioz cu societatea
pentru c altfel nu i-ar putea acoperi singur nevoile materiale de
supravieuire chiar dac acum el se plaseaz n afara societii pe care
o contest i o ignor sau o dispreuiete . el devine cumva anarhic i
antisocial. Nu mai are dreptul la o nou locuin, trebuie s cltoreasc
permanent, fr o anumit destinaie, s nu rmn niciodat dou nopi n
acelai sat i nici mai mult de cinci nopi n acelai ora. El este un
ceretor ambulant care i schimb locul etapizat pentru a supravieui,
neavnd voie s i gseasc adpost ntr-un loc de plelerinaj (tirtha)
doar in cele 4 luni ale anotimpului ploios, far a-i face
camarazi.Dei sastrele hinduse pun accent pe viaa solitar a unui
sannyasin, totui practica hindus modern este mai flexibil. Cei
aflai in aceast etap trebuie sa fie buni i prietenoi cu orice
creatur, i s fie sinceri. Unui sanyasin nu i este permis s aprind
focul , indiferent dac pentru a gti sau pentru a aduce jertfe,
trebuind s se hrneasc doar din cerit, ins doar ct i trebuie pentru
o singur mas, consumnd cat pentru a supravieui, neavnd voie s se
sature (ex.mbuibarea). trebuie s poarte haine vechi.n hinduismul
contemporan se constat o decanden a statutului de sannyasin, pentru
c au acces toate castele, inclusiv femeile i acestia se pot cstori
fr s-i piard acest statut chiar dac vechile texte sacre avertizeaz
c cei care nu se detaeaz de aceast viaa i de viaa sexual , vor
trebui s plateasc avnd s se rencarneze timp de 60. 000 ani n vierme
de (n) excremente, obolan, vultur, cine, mgar, porc, pom fr flori i
fructe, spirit ru, i abia apoi ca om, dar ntr-o subcast numit
candala.Iniierea n treapta de sannyasin este diferit de la o sect
la alta. n mod normal ea se efectueazo dup o perioad de ndrumare i
teste efectuate de un guru. Inainte de initiere se prevede o
perioad de post i abstinen , raderea oricrui fir de pr de pe corp
apoi incinerarea simbolic a cadavrului celui care se iniiaz,
srtitorul acestor fapte fiind nsui cel care candideaz la iniiere
care se consider din acel moment ca i mort pentru lumea aceasta,
tocmai de aceea cand va muri cu adevrat el nu va mai fi incinerat
ci nhumat. 4.5 Sisteme filosofico-religioase (darsanas)
Dintre multele coli filosofice care aparin spectrului hindus
sunt considerate ortodoxe doar sase dintre ele, care merg pe linia
hinduismului clasic i inflexibil: Vedanta, Mimamsa, Samkhya, Yoga,
Nyaya i Vaiseshika. Dei se contrazic aparent, ele sunt percepute ca
expresii complementare ale adevrului unic asupra diverselor planuri
ale contiinei hinduse n general, intuiii completive din diferite
unghiuri ale realitii unice.
Fondatorii acestor sisteme sau curente Kapila, Patanjaly,
Jaimini, Vyasa, Gautama i Kanada ar trebui privii mai degrab ca
fiind nite coli n sine dect ca persoane, pentru c despre ei nu se
tie nimic. Sutrele lor se constituie ntr-un adevrat prolog al unei
hermeneutici ulterioare , fiecare dintre punctele de vedere
prezentate avnd i argumente mpotriva celeilalte, lucru firesc, dup
cum afirm i Mircea Eliade.
4.5.1. Vedanta
4.5.1.1. Vedanta presankarian
Termenul vedanta ( literal sfritul vedei) desemna Upaniadele ,
care n mod cronologic succed textelor vedice. Dei iniial Vedanta
viza ansamblul doctrinelor upaniadice, ulterior desemna sistemul
filosofic (darsana) cu acelai nume din rndul celor ase existente n
acea perioad. Este vorba de Vedanta presankarian, existent in
perioada de dinainte de marele filosof Sankara, care a sistematizat
aceast doctrin filosofic.
Textele Brahma-sutra atribuite lui Badarayana reprezint cea mai
veche lucrare din istoria filosofiei vedantine dar nu i prima
pentru c autorul citeaz n textele redactate de el numele i
conceptiile filosofice ale altor predecesori ai si.
Comentnd relaia dintre sufletele (atman-ii) individuale i Sinele
(Brahman) universal, autorul amintete trei teorii diferite: 1.
atman i Brahman sunt identici dintotdeauna i pentru totdeauna
2. arman i Brahman sunt, pn la eliberare, total distinci i
separai
3. sufletele individual sunt de esen divin dar nu identice cu
Brahman.
Din aceasta reiese c Badarayana urmrea configurarea unei
doctrine conform creia Brahman reprezenta cauza material i eficient
, fundament al atman-ilor individuali, relaie intre creaie i
Absolutul anonim.
O alt problem fundamental abordat in aceast perioad este relaia
dintre Brahman, creaie i maya(manifestare a forei magice). n aceast
perioad maya primid o semnificaie de ignoran , netiin, i e comparat
cu visul, astfel realitile multiforme din lumea exterioar reprezint
expresia aceleiai iluzii(maya), ca i coninutul visurilor.
Avnd tendina de a considera tot ceea ce este aparent real spre
Absolutul nedifereniat i indivizibil ,Unul Tot, se va ajunge la
concluzia c dac Brahman este eterna Unicitate-Totalitate , inseamn
ca nu doar cosmosul este iluzoriu (maya) ci i sufletul individual
(atman). De fapt nu exist dect o singur realitate, Brahman, iar
cand sannyasin-ul aflat n meditaie experiaz propriul su atman, el
triete triete de fapt lumina extatic a unui etern prezent. Deci,
Brahman este autorul real al tuturor faptelor iar realitile pe care
le triete cineva in aceast experien nu sunt pentru Brahman dect
nite simple nume, cuvinte, dar fr ca prin aceasta el s se simt
afectat ci ceva.
Autorul principal al ritualurilor sacrificiale din doctrina
vedantin presankarian este nsui Brahman, el fiind deopotriv prezent
n toate instrumentele utilizate la indeplinirea sacrificiului
respectiv, in animalul de sacrificiu , dar i n cele folosite la
ndeplinirea altor activiti ale omului. Sacerdorul, sacrificiul in
sine, zeii crora le era destinat sacrificiul , nu erau dect forme
fenomenale asumate de Brahman.
Idealul urmrit de aceast civilizaie viza anihilarea propriei
realiti , anularea de sine: fiecare era totul i nimic.
4.5.1.2. Vedanta sankarian
Filosoful Sankara a sistematizat ntreaga doctrin a
predecesorilor si i a realizat un sistem teologic cu o puternic
amprent penenteist pe marginea misticii atman-Brahman. Conceptul su
fundamental este advaita (non-dualitatea), nediferenierea i
nondistincia lui Brahman absolut. Pluralitatea lumii aparente este
rezultatul iluziei (maya). Cauza primordial a aceste iluzii este
avidya (ignorana , necunoaterea) care ine sufletele individuale n
stare de prizonierat a ciclului rencarnrilor. Toi cei care ajung s
perceap iluzia (maya) lumii fenomenale atat de diversificat i
non-dualitatea (advaita) adevratului Sine (Brahman), se pot
considera eliberai i se vor contopi dup moarte cu acesta.
n gndirea Sankarian singura realitate pur, exitent n sine i prin
sine, este Brahman i el exist fr calificare (nirguna), far
specificare(nirvisesa), ntr-o stare izolat (kevala) de orice form
particular. El este sinele (atman) oricrei fiine psihice i
substratul intregului Univers, pe care l creeaz prin transformare
(vivarta), nu prin evoluie (parinama), transmind lumii fenomenale
propria-i realitate, rmnnd in premanen trancendent fa de aceast
lume care tocmai din cauza aceastei izolri se reduce la o simpl
iluzie (maya).
Pornind de la celebra formul tat tvam asi , Acela eti tu din
gndirea upaniadic, Sankara consider Sinele (atman) drept unica
realitate i spune c toate celelalte lucruri nu sunt decat produse
iluzorii ale netiinei i ignoranei (avidya). Iluzia deruteaz
permanent facultile noastre de percepie, cunoatere i intuiie.
Adevratul Sine transcende mereu posibilitile de cunoatere i cand
este cunoscut nu mai exist niciun fel de ignoran (avidya) sau
iluzie (maya), diferen intre individualitate i totalitate, deci nu
mai exist lume.
Acest adevar nu poate fi cunoscut atata vreme cat cineva rmne
subjugat in limitele ignoranei iar asa numiii tiutori, nu pot
cunoate nici ei acest adevr din cauza faptului c . de ndat ce
contiina lor devine identic cu Brahman, ignorana nu mai exist.
Ignorana este inexplicabil pentru c nu poate fi explicat prin
raionament, fiindc odat cu trezirea cunoaterii nu mai exist
necunoastere. Ea nu poate rezista actiunii rationamentului cum nici
inteunericul actiunii soarelui !!!!
Trsturile omului eliberat n timpul vieii (jivanmukta), sunt
descrise avnd profilul omului divin pe pmnt- identic cu patriarhul
evreu, filosoful-atlet grec, stoic-soldatul roman, sau nteleptul
erudit confucianist.
Un asemenea om eliberat se comporta asemenea unuia ce asist la
un spectacol de magie , cunoscnd faptul c totul este de fapt un
scenariu, o iluzie furit de arta magic. Iluminatul vedantin nu se
strduiete s perceap ce se ntmpl n jurul su deoarece tie ca nu este
nimic de vzut i orice efort n acest sens l conduce spre o linie
greit. Dei el i percepe propria individualitate in deplin libertate
n lumea aparent real, totui, el nu-i observ nici mcar propriul
trup, nici lumea din care face parte, pentru c e perfect contient
ca ambele sunt complet iluzorii. De fapt, n aceast ipostaz, el
reuete s se detaeze d epropria sa personalitate si de tot ce intr
in contact cu el, neidentificndu-se niciodat pe sine cu sine nsui
sau cu orice altceva i se pare c vede.
Vedantinul eliberat nu-i mai propune dect s duc la bun sfrit
efectul karmei acumulate din existenele anterioare. Mai concret, el
i percepe viaa sa actual , propria istorie , comportndu-se asemenea
unui martor indiferent, fa de tot ceea ce se ntmpl n personalitatea
sa fenomenal. Sinele si joac rolul de lumintor al personalitii sale
de care tocmai s-a detaat in scopul ntreinerii trupului i nu pentru
altceva. El accepta aceast stare ingrat atunci cand efectele
karmice anterioare se epuizeaz i respiraia vital se dizolv n
Supremul Brahman care este Fericirea Luntric.
n acest moment nu mai exist nicio form de ignoran , dispaer
efectele acesteia i orice fundament al vreunui eu iluzoriu. Sunt
anihilate toate funciile simurilor despre oboecte ale lumii
nconjurtoare, dispare iluzia contiinei de sine, pentru c este
absorbit de relaia eu-tu survenit n urma raportrii permanente a uni
eu iluzoriu la un tu la fel de iluzoriu.
Lumea fenomenal a distinctiilor a fost depit , anulat i de acum
sinele (atman) individual se regsete total n Sinele (Brahman)
absolut i va rmne n aceast stare final pentru totdeauna.
4.5.3. Samkhya
Prima sistematizare e fcut n sec. V de Isvara Krishna, n
Samkhya-karika. Terminologia folosit este atestat deja n
Katha-Upaniad, sec. IV .Hr. Apar i diferite comentarii la acest
tratat, fcute de Vacaspati Misra i Anirudha. Samkhya este un fel de
gnoz eliberatoare, alturi de Yoga, care e o tehnic practic. Samkhya
(literal nseamn doctrina numerelor) este o continuare a filosofiei
upaniadice, accentund cunoaterea pentru eliberare. Adevrata
cunoatere rezult din analiza structurilor Naturii, a vieii
psihomentale i experienei prezenei Sinelui universal. Originea
Samkhya trebuie cutat n analiza componentelor umane. Se face
distincia ntre elementele de care omul se detaeaz la moarte i cele
nemuritoare, ce-l nsoesc. Originea Samkhya ine de mistic, ceea ce
subzist din om dup moarte, adevratul Sine etern.
Conform Samkhya, exist dou principii: spiritul (purusha), numit
i monada vital atman, i materia primordial, ambele fiind eterne.
Purusha este entitatea vie din spatele tuturor metamorfozelor
vieii. Nu are form, nici coninut, nici nsuiri, nici nceput sau
sfrit, nici componente. Spiritul este neataat, impasibil,
neinteresat, nu poate fi n dependen, etern liber. Ca i atman din
Upaniade, purusha este inexprimabil. Toate atributele sunt
negative. Spiritul este cel care vede, martorul izolat, neutru,
spectator. Nu are dorine sau inteligen, e venic liber. Dac pare un
agent, e din cauza iluziei (maya) omeneti i a apropierii yogyata
(un fel de armonie ntre sinele-purusha i inteligena-buddhi,
produsul materiei).
Purusha este o entitate imaterial, ce nu cunoate fericirea. E
necreativ, nu se transform, nu ia parte la suferine, posesiuni sau
sentimente ci e absolut izolat, chiar dac pare implicat n via.
Purusha este asimilat unei fiine vii, datorit upadhiselor (atribute
limitative), prnd a avea respiraie i alte procese organice, dar el
rmne impasibil i intangibil. Samkhya susine c exist atia purusha ci
oameni. Dar fiecare purusha este o monad izolat, cci fiecare Sine
nu poate avea contact cu lumea nconjurtoare. Universul e plin de
aceti purusha eterni, liberi, fr comunicare ntre ei. Potrivit
Vedanta, aceast concepie nu se justific, cci pluralitatea sinelui
este o iluzie (maya). Samkhya susine pluralitatea purusha pentru c
dac ar exista doar un Spirit universal, primul om eliberat ar fi
eliberat ntreaga specie uman. Existena unuia ar exclude i existena
altor spirite eliberate sau aservite. Nici viaa, moartea, sexele
diferite n-ar fi putut coexista.
Materia primordial este real i etern ca spiritul-purusha. Totui
este dinamic i creatoare. Este omogen dar are trei moduri de
existen: sattva lumin i nelepciune; rajas energie motrice i
activitate mental; tamas inerie i obscuritate psihomental. Acestea
au un caracter obiectiv (fenomene ale luminii exterioare) i unul
subiectiv alimenteaz fluxul psihomental.
Dup ce depete starea de echilibru perfect, materia originar
(prakti) devine o mas energetic. Se transform din mas energetic n
mas unitar aperceptiv, fr experien personal, dar cu contiina
propriului eu. Evoluia cunoate 2 direcii: una spre lumea fenomenal
obiectiv i alta spre cea subiectiv. Masa unitar aperceptiv se
transform n funcie de dominaia uneia din cele 3 moduri de exprimare
a materiei.
Principiul individuaiei prin contiina de sine este important.
Creaia lumii este un act cvasi psihic. Fenomenele obiective i
psihofiziologice au o origine comun, difereniindu-se doar prin
existen i exprimare: satva lumina i nelepciunea n fen.
psihomentale, rajas energia motrice i activitatea mental n fen.
psihofiziologice iar tamas fen. lumii materiale (atomi, organisme).
Deci Samkyha susine c orice experien psihic este un simplu proces
mental. Astfel, n plan moral, buntatea e o purificare a materiei
subtile, contiina. Manifestrile materiei primordiale penetreaz
ntreg cosmosul, deci diferena ntre om i Cosmos este doar una de
grad, nu de esen.
Evoluia (parinama) este dezvoltarea a ceea ce exist virtual n
masa energetic. Nu a avut loc o creaie, cosmogonie, ci o
actualizare a potenialitii din materia primordial ca mas energetic
vie. Nicio form nou nu depete posibilitile de existen aflate deja n
univers. Nimic nu se creaz, creaia exist din venicie, va recpta
echilibrul iniial n urma marii resorbii finale mahapralaya,
restabilindu-se dharma cosmic.
ntre cauz i efect exist o relaie real. Orice efect exist
potenial n cauz (M. Eliade), altfel n-ar avea loc o relaie ntre
existen i non-existen, ntre fiin i nefiin. Asta susine i Isvara
Krishna, c tot ce realizeaz o cauz este doar manifestarea efectului
preexistent. Ideea se ntlnete i n alt text Samkhya: dup cum statuia
dintr-un bloc de piatr este doar dezvluit de sculptor, aa cauza
nate aciunea prin care se manifest efectul.
Lumea este compus, nu simpl. Are multe structuri i forme. Acesta
este un argument metafizic: tot ceea ce este compus exist pentru un
altul, are caracter teleologic. Creaia are misiunea de a servi
Spiritului universal (purusha). Este dovada existenei lui Purusha.
Acesta este mascat, dar materia primordial este activat de
instinctul teleologic din ea, contribuind la eliberarea lui
purusha.
Opoziia dintre Purusha-prakti amintete de dualismul iranian
Bine-Ru (Ahura Mazda Angra Mainyu). Este un exemplu de diade i
polariti care asigur alternana vieii i lumii. Acest dualism este o
formul prin care se exprim formule antitetice complementare ale
realitii: zi-noapte; brbat-femeie; via-moarte; sntate-boal. Binele
i rul fceau marte din acelai ritm cosmic. i la chinezi apare
principiul yin (feminin) i yang (masculin).
Degradarea vieii cosmice i individuale se datoreaz iluziei
omului (maya). Gndirea indian refuz lumea aa cum este, considernd-o
efemer i iluzorie. neleptul indian devalorizeaz aceast via fiind
intuiete existena a altceva, Absolutul. Sursa tuturor suferinelor
este solidaritatea omului cu lumea nconjurtoare, cosmosul,
participarea sa la Natur (prakti). Asta atrage o via profan, un
proces continuu de desacralizare. Asta nseamn c eliberarea omului
nseamn desolidarizarea de cosmos i viaa profan asumat.
Cosmosul i viaa profan au un rol dublu: a) l transfer pe om spre
suferin, i datorit legii karmice, l supune ciclului nesfrit al
rencarnrilor (samsara); b) l ajut pe om s-i caute eliberarea (moka)
aspectul pozitiv. Orice experien uman produce suferin, dar neleptul
indian nu este pesimist, nu se resemneaz. Contientizarea suferinei
constituie premisa eliberrii de aceasta. El nelege c singura soluie
este retragerea din lume, renunarea la bunuri i orgolii, izolarea
total. Nu sufer doar neleptul, durerea are o dimensiune cosmic,
este un mod ontologic la care e supus existena. Durerii i se supun
i zeii i insectele, pentru c exist n timp. Omul este privilegiat fa
de zei i alte fiine, cci are posibilitatea de a-i depi condiia, de
a se elibera. Suferina este universal dar nu definitiv.
Calea spre eliberare se face prin cunoaterea real a spiritului.
Prima etap este negarea ideii c spiritul are atribute. Se presupune
negarea suferinei spiritului, cci este un fapt obiectiv, exterior,
fr valoare. Cnd neleptul cunoate pe purusha, nu mai exist valori.
Durerea nu mai e durere sau non-durere, este un fapt, fr valoare.
Cnd cineva nelege c purusha este liber, etern i inactiv, tot ce se
ntmpl, dureri, gnduri, nu-i mai aparin. Durerea este cosmic iar
omul o suport doar dac rmne prizonierul iluziilor.
Cunoaterea din Samkhya este metafizic, o trezire ce descoper
Sinele, realitatea. Nu se dobndete ci e o autorevelaie brusc. Nu
intervine divinitatea, pentru c nu exist Dumnezeu. Nici riturile
nici practicile nu o dobndesc. Un eliberat prin cunoatere va
continua s acioneze, pentru c este nc prizonierul potenialului
karmic din existenele anterioare. Acest potenial cere actualizarea
i consumarea dup legea karmic. Dar activitatea nu-i mai aparine, se
deruleaz automat, mecanic. Cnd cel eliberat acioneaz, nu gndete eu
acionez ci se acioneaz. El poate face ce vrea, faptele nu-i mai
aparin, nu mai au consecine, nici limite. Autorul aciunilor sale nu
mai este el, sinele, ci un instrument impersonal, un regizor
intermediar care epuizeaz efectele karmice acumulate n timp. La
moarte, cnd toat potenialele sunt consumate, spiritul prsete trupul
iar spiritul (purusha) este eliberat pentru totdeauna.
4.5.4. Yoga
4.5.4.1. Origini i tipuri Yoga
Pe lng mistica cunoaterii, un rol important l are mistica
exerciiului sau psihotehnica Yoga. Primele referiri la tehnicile
Yoga apar n textele brahmanice, apoi Upaniade i Mahabharata. Dar i
n Vede apar ascei ce aveau tehnici parayoghine i puteri
miraculoase. Paralel cu aceast Yoga panindian se formuleaz o Yoga
clasic, redactat de Patanjali n Yoga-Sutra. El scrie c nu este
creatorul Yoga ci revizuiete tradiiile i tehnici Yoga. Din toate
tradiiile le pstreaz pe cele credibile. n linii mari el reia
filosofia Samkhya pe care o subordoneaz unui teism superficial,
exaltnd valoarea practic a meditaiei. El susine c doar cunoaterea
nu poate conduce la eliberarea final. Gnoza doar pregtete terenul
pentru eliberare (moka). Dar adevrata eliberare poate fi atins doar
cu tehnica ascetic contemplativ Yoga. Yoga ca i Samkhya este
suprimarea contiinei normale, dar printr-o tehnic fiziologic.
Yoga are o structur practic i iniiatic. Nu poate fi nvat singur
ci cu un maestru (guru). n India toate celelalte sisteme filosofice
sunt predate de maetri, transmise pe cale oral, fiind confideniale.
La Yoga e mai evident: yoghinul abandoneaz lumea profan,
societatea, familia i este ndrumat de guru. Depete etapizat
valorile condiiei umane. El vrea s moar fa de aceast via pentru a
renate la un alt mod de a fi. Re-naterea Yoga este accesul la un
mod de existen neprofan, metafizic, indescriptibil: moka, Nirvana,
asamskna etc.
Acest doctrin este fundamentul meditaiei n jainism, budism i
hinduism. Mai multe forme de Yoga: Hatha-Yoga (agresiv, dur) cultiv
exerciii fizice; Bhakti-Yoga (devoional) pune accent pe iubirea fa
de un Dumnezeu personal, Mantra-Yoga invoc numele divin, Karma-Yoga
se fundamenteaz pe fapta moral, Jnana-Yoga se concentreaz pe
experiena mistic, Raja-Yoga (regal) coreleaz Bhakti, Karma i Jnana
i acord atenie meditaiei; Layakriya-Yoga (realizarea unirii)
propune unirea mistic dintre eul individual (jiva) i Sinele divin
universal (atman) prin actul sexual.
4.5.4.2. Treptele Yoga
Pentru Patanjali, Yoga presupune nsuirea de practici i exerciii
spirituale (membre), necesare pentru concentrarea suprem, samadhi.
Aceste membre sunt i etape ale ascezei spirituale n scopul
eliberrii finale: yama, niyama, asana, pranayama, pratyahara,
dharana, dhyana, samadhi.
a. Yama (nfrnrile) se refer la cele 5 comandamente morale ale
ascetului. Prima este ahimsa (s nu ucizi), adic non-violena asupra
niciunei creaturi niciodat i n niciun mod. Al doilea e satya (s nu
mini); cuvntul i gndul trebuie s corespund cu faptele (ce a fost
vzut, auzit sau dedus). Al 3lea e asteya (s nu furi), anihileaz
orice dorin de a fura. Al 4lea e brahmacarya (abstinen sexual)
conserv energia nervoas. Yoga consider importante forele secrete
ale facultii generatoare, energie care dac e consumat, slbete
capacitatea cerebral, iar nfrnat va uura contemplaia. Abstinena e
totodat anihilarea oricrei forme de tentaie. Instinctul va fi
dezrdcinat din simuri. Al 5lea e aparigraha (s nu fii avar) const n
lipsa ataamentului fa de bunuri. Aceste nfrnri yama nu produc o
stare yogic, ci una purificat.
b. niyama discipline corporale i psihice. Ele constau n
puritatea (sauca), mulumirea, mpcarea, asceza, cunoaterea de sine i
druirea total Stpnului Divin. Purificarea este curirea intern a
organelor, toxinele sunt eliminate prin purgaii artificiale. Pe ele
insist Hatha-Yoga (cea fiziologic). Vyasa spune c sauca implic i
purificarea spiritului.
c. asana. n aceast treapt debuteaz Yoga. Este Poziia-lotus,
stabil i agreabil. nvat de la guru, ea d trupului stabilitate rigid
i reduce efortul fizic. Este incomod la nceput dar dup antrenament
se regleaz procesele fiziologice, concentrarea fiind pe contiin.
Simurile devin neutre, survine izolarea contiinei. Nu se mai
comunic cu propria activitate senzorial. Asana reduce micarea la o
singur postur, imobil, sacr, necesar tuturor tehnicilor yoghinice.
Abolete condiia uman obinuit.
Practicanii Yoga susin fortificarea trupului i alte funcii
terapeutice prin multiple poziii. Exemple: utthita padmasana ofer
viziuni supranaturale i vindec afeciuni respiratorii, supta
padmasana vindec organe digestive, yoga-asana elimin insomniile,
gupta anga-asana vindec impotena, manauka-asana face trupul
invizibil. Medicina modern e rezervat n privina acestor efecte.
Exist centre Yoga ce susin c folosesc mijloace terapeutice fr
conotaii religioase dar sunt scene regizate pentru banii
turitilor.
d. Pranayama. Este disciplinarea respiraiei. Omul obinuit respir
aritmic, n funcie de mprejurri sau tensiunea mental, iar atenia e
necontrolat. Cum orice efort este o exteriorizare, pranayama ncearc
anihilarea efortului respirator: yoghinul respir disciplinat,
ritmat, pentru a uita de ea. Exist o relaie ntre ritmul respiraiei
i strile de contiin. Ritmnd respiraia, ncetinind-o, yoghinul
verific stri de contiin care sunt inaccesibile n stare de veghe sau
n somn (respiraia e lent). Prin pranayama yoghinul realizeaz ritmul
respirator din timpul somnului i penetreaz lucid i contient strile
mentale proprii somnului.
Ritmul respiraiei se realizeaz prin armonia inspiraiei (puraka),
reinerii aerului (kumbhaka) i expiraiei (remka). Controlul suflului
suspend respiraia spontan. Controlul circulaiei suflurilor n ntreg
organismul presupune controlarea ntregii individualiti psihice
ntrupate.
Prana, nc din perioada vedic i upaniadic, era considerat sursa
vieii, fiind identificat cu sinele (atman). Controlul acestei fore
este scopul oricrui yoghin. Este cea mai important for de via
mpotriva degenerrii fizice. Prin controlul asupra repiraiei, se
diminueaz ritmul respirator nct practicantul realizeaz impercepia
acestuia, dei e contient. n aceast treapt ei pot fi ngropai cteva
zile sau sptmni, supravieuind. Secretul ar fi c yoghinul i
diminueaz necesitatea de oxigen, iar puinul aer care penetreaz
pmntul este suficient. Klostermaier consemneaz cazul unui yoghin
care a stat asistat de medici 21 de zile sub pmnt i o sptmn sub ap.
Pentru a redeveni contient, yoghinul are nevoie de mult timp s-i
revin, dar n-au aprut afeciuni fizice sau psihice secundare. Exist
multe legende ale yoghinilor de pranayama, dar medicina modern nu
le acord credibilitate.
e. Pratyahara este suprimarea fluxului continuu de gnduri,
sentimente. Mintea (citta) se afl ntr-o continu agitaie. Ea
asimileaz formele i culorile oferite de simuri, imaginaie, memorie
i emoii i se transform n acele forme. Cunoate o metamorfoz fr
limite. Pentru a o controla, yoghinul trebuie s stopeze impulsurile
senzoriale exterioare dar i cele interioare: amintiri, pasiuni.
Prin disciplinarea respiraiei, vlul tenebrelor dispare, mintea se
poate concentra. Yoghinul i verific calitatea concentrrii prin
introvertirea simurilor. Chiar dac simurile sunt anihilate, mintea
tot are reprezentri senzoriale: ea nu se folosete de percepia
senzorial, ci poate cunoate prin puterile proprii. Aceast cunoatere
direct, prin contemplaie, este mai real dect cunoaterea normal
senzorial. Yoghinul intr n contact cu realitatea prin nelepciune
(prajna), gnoz, fr s mai fie distras de simuri. Omul obinuit nu
poate avea aceast libertate, cci spiritul este tulburat de senzori,
subcontient sau lumea nconjurtor. Yoghinul nu anihileaz aceste
fenomene, ci le contempl direct, esena lor, nu prin forme sau stri
mentale. Le percepe mistic, nu senzorial.
f. Dharana. Este a 6a treapt Yoga, dar e de fapt ekagrata, adic
fixarea ntr-un singur punct. Este punctul de plecare al meditaiei
yoga. Concentrarea se face pe ombilic, pe lotusul inimii, ntre
sprncene, vrful nasului, obiect luminos, gnd sau Isvara (Domnul).
Concentrarea nu poate avea loc fr un obiect pe care s se fixeze
gndul. Ekagrata (concentrarea pe un punct) duce la eliminarea
automatismelor din contiina omului. Subcontientul aduce n contiin
diferite obiecte n permanen. Ekagrata impune controlul asupra
senzorilor i a subcontientului. Controlul nseamn s poi interveni
voluntar n derularea celor dou provocri mentale. Yoghinul poate
oricnd i oriunde s-i concentreze atenia asupra unui singur punct,
dobndind o voin autentic.
g. Dhyana (meditaia). n cadrul ei coninutul mental este unic i
mintea curge continuu spre el. Accesul yoghinului spre coninutul
mental se face prin ptrunderea n profunzimea aceluiai obiect i nu
dinspre periferie spre centru. Coninutul mental este acelai dar
mintea rmne dinamic, fiecare moment repetnd momentele anterioare i
ulterioare. Meditaia este o cltorie nluntrul obiectului. Aceast
meditaie este diferit de cea profan i inexplicabil. Actul de
ptrundere nu se poate concepe sau intui. Meditaia yoghin impune
coeren i luciditate. Niciun continuum mental nu poate dobndi
densitatea i puritatea dhyanei. Meditaia profan se limiteaz la
forma exterioar sau valoarea unui obiect, iar dhyana le penetreaz i
asimileaz magic. Continuumul yoghinic nu folosete asocieri,
analogii, simboluri ci apeleaz la experiena direct i percepie
mistic. Dhyana este instrumentul de penetrare a esenei lucrurilor i
de asimilare a realitii.
h. Samadhi. Enstaza este rezultatul final i apogeul eforturilor
i exerciiilor spirituale ale ascetului. Este starea contemplativ n
care gndirea percepe spontan forma obiectului concentrrii, fr s se
foloseasc de raiune sau imaginaie. Obiectul se descoper n sine.
Yoghinul nu face distincie ntre actul percepiei i obiectul
meditaiei. Coincidena ntre cunoatere i obiect este real, obiectulnu
mai e delimitat ca fenomen ci e golit de sine. Ascetul anihileaz
iluzia care ine prizonier omul obinuit.
Samadhi nu e o trans hipnotic. Psihologia indian atribuie
hipnoza unei stri ocazionale i provizorii. Bhatta Kallata n
tratatul Spanda Karika face deosebirea ntre trans hipnotic i
samadhi. Transa hipnotic este o paralizie emoional a fluxului
mental; samadhi e concentrarea supra unui punct fix, dup anihilarea
multitudinii de stri mentale.
Dac samadhi se face pe un obiect sau idei (fixarea minii pe un
punct din spaiu sau idei), enstaza se numete samprajnata samadhi,
adic o conjuncie cu suport, difereniind subiectul de obiect. Dac
samadhi se face ignornd orice relaie exterioar sau mental, realiznd
o conjuncie fr alteritate (nelegere mistic i deplin a fiinei), el
realizeaz enstaza nedifereniat, asamprajnata samadhi. Dac enstaza
difereniat este un instrument de eliberare cnd nelege adevrul i
oprete suferina, cea nedifereniat anihileaz impresiile tuturor
funciilor mentale anterioare. Aceasta blocheaz efectele karmice
acumulate i declanate n trecut. n primul tip de enstaz toate
funciile mentale staioneaz, sunt inhibate, n afar de meditaie; n al
doilea tip, orice contiin dispare, toate funciile mentale au fost
blocate. Prin aceast enstaz se face ruptura de nivel, accederea
mistic de la a fi la a cunoate, de la fiin la cunoaterea fiinei.
Aceast experien supralogic i supraraional duce la fuziunea tuturor
modalitilor fiinei.
4.5.4.3. Eliberarea final i puterile miraculoase (siddhi)
Orice filosofie indian pornete de la premisa c ntreaga existen
este impregnat de suferin. Suferina uman se datoreaz necunoaterii,
ignoranei(avidy). Nu este vorba ns de orice ignoran, ci de ignorana
provocat de necunoaterea real a spiritului, o ignoran de ordin
metafizic. De aceea, anihilarea ei nu se poate realiza dect
printr-o cunoatere de ordin metafizic. Sistemul Smkhya recomand
realizarea eliberrii exclusiv prin gnoz, pe cnd Yoga consider
indispensabile asceza i meditaia. In viziunea ambelor sisteme,
suferina uman i are originea n iluzie (maya); datorit ei, omul
confund viaa sa psihomental cu spiritul, cu Sinele. In viziunea
acestor sisteme, strile de contiin sunt simple produse rafinate ale
substanei primordiale (prakrti), aflat le baza luminii fizice i
fiinelor vii.
Potrivit ambelor sisteme, eliberarea se produce n momentul n
care acest adevr a fost neles, cnd adeptul respectiv contientizeaz,
spontan i brusc, adevrata realitate, imperceptibil pn atunci. n
acest moment spiritul i-a recptat libertatea sa primordial. Conform
Smkhya, eliberarea intervine cnd respectivul ncepe s stpneasc
temeinic cunoaterea esenei i formelor substanei primordiale i a
legilor care-i direcioneaz evoluia. Sistemul Yoga susine i el
aceast cunoatere a substanei primordiale, dar confer valoare doar
tehnicii contemplative, singura capabil s reveleze autonomia i
atotputernicia spiritului.
Yoga lui Patanjali i propune abolirea oricrui tip de experien
provenite din eroarea logic i chiar metafizic, nlocuind-o cu o
experien enstatic, suprasenzorial i supraraional. Prin intuiia
contemplativ, yoghinul transcende definitiv condiia uman, obinnd n
final libertatea total; detandu-se de orice coninut senzorial sau
structur intelectual, yoghinul dobndete o stare necondiionat, care
nu mai este pur experien, ci pur i simplu un fel de revelaie.
Intelectul (buddhi) i ncheie misiunea, se ndeprteaz de spirit i se
reintegreaz n substana primordial (prakrti). Yoghinul realizeaz
eliberarea, se comport asemenea unui mort n via, pentru c nu mai
ntreine nicio relaie cu lumea. El nu mai triete sub constrngerea
timpului, ci n afara acestuia, ntr-un fel de prezent etern.
Toate filosofiile, tehnicile ascetice i contemplative indiene i
propun vindecarea omului de suferina existenei n timp. Soluia
propus de acestea este arderea sau consumarea efectelor karmice i
anularea vieii viitoare. Unul dintre mijloacele de a consuma
rezidurile karmice este tehnica rentoarcerii n urm, n scopul de a-i
cunoate existenele anterioare i a reveni la starea primordial,
pur.
Semnificaia i finalitatea acestei tehnici vizeaz rentoarcerea n
timp i redescoperirea punctului de plecare care coincide cu
cosmogonia. A retri vieile anterioare i a le nelege nseamn a
consuma efectele karmice acumulate, adic a arde pcatele.
Spre deosebire de Samkhya, Yoga afirm existena unui Dumnezeu,
Isvara. Acesta nu este creatorul lumii, ntruct cosmosul, viaa i
oamenii sunt opera materiei primordiale (prakrti). Fr s mijloceasc
n vreun fel mntuirea acestora, Isvara l poate ajuta pe ascet s
ajung la samdhi. n opinia lui Patanjali, ajutorul divin este
efectul unei simpatii metafizice dintre Sinele universal i sinele
individual. E vorba de o simpatie care nu face altceva dect s lege
una de alta dou entiti nrudite.
Meditnd i realiznd samadhi fa de un obiect anume, yoghinul
dobdete anumite puteri miraculoase, anumite fore oculte: nelege
limbajul animalelor, tie exact cnd va muri, poate citi gndurile
oamenilor, se poate face invizibil, dobndete fora unui elefant
etc.
Yoga pretinde rezolvarea mai tuturor necunoscutelor pe care
tiina i medicina modern nc nu le-au identificat. De aceea, tot mai
muli cercettori se ntreab la ce-ar mai putea folosi eforturile
omului de tiin din moment ce yoga a gsit rspunsul la toate
problemele existenei. K. Klosternaier este foarte intransigent n
aceast privin, subliniind c n biografiile i autobiografiile
yoghinilor sunt relatate nenumrate episoade fantastice , care dup
ce au fost verificate, s-au dovedit a fi simple nscociri i
escrocherii.
4.6 Mistica bhaktiDoctrina bhakti se adreseaz tuturor
categoriilor populaiei, inclusiv femeilor i celor din casta sdra.
Scopul acestei doctrine este tot eliberarea (moksa), dar aceasta nu
este dependent de acte sacrificiale complicate sau de speculaii
abstracte. Conform acestei nvturi, cea mai bun cale spre eliberarea
din ciclul infinit a