UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE VALER GUTIU Teză de doctorat REZUMAT MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A FAPTELOR ILICITE ÎN DOMENIUL SILVIC Conducător de doctorat: Prof. univ. dr. DHC ION PETRESCU SIBIU 2008
51
Embed
INTRODUCERE - doctorate.ulbsibiu.rodoctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/REZ-GUTIU.pdf · 1 INTRODUCERE Managementul forestier este un domeniu al managementului, caracterizat printr
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
VALER GUTIU
Teză de doctorat REZUMAT
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A FAPTELOR ILICITE
ÎN DOMENIUL SILVIC
Conducător de doctorat: Prof. univ. dr. DHC ION PETRESCU
SIBIU 2008
1
INTRODUCERE
Managementul forestier este un domeniu al managementului, caracterizat printro problematică
pe cât de actuală, pe atât de complexă, prin multitudinea aspectelor pe care le abordează.
Prin intermediul acestui tip de management sunt concretizate modalităţile de planificare,
organizare, antrenare, coordonare, controlevaluare şi implementare a măsurilor prevăzute în strategiile
de dezvoltare durabilă a fondului forestier naţional, ţinânduse cont de particularităţile procesului de
producţie din silvicultură, condiţiile ecologice, sociale şi economice concrete din România.
În aceste condiţii problema managementului prevenirii şi combaterii activităţilor ilicite specifice
domeniului silvic a devenit extrem de actuală şi importantă.
Necesitatea şi utilitatea unei lucrări cu obiect de studiu despre managementul activităţilor
de prevenire şi combatere a faptelor ilicite din domeniul silvic, sunt puse în evidenţă de situaţia
actuală a fondului forestier naţional afectat întro măsură tot mai mare ca urmare a intensificării
activităţilor ilicite îndreptate împotriva acestuia.
Întrucât masa lemnoasă reprezintă o materie primă regenerabilă, dar nu inepuizabilă, este
necesară asigurarea şi exploatarea durabilă a pădurii, managementul durabil al oricărui teren forestier
trebuind să dobândească valenţe noi, devenind mai mult decât un simplu concept.
Dezvoltarea economică fără precedent din ultima perioadă care sa făcut fără a se ţine cont de
efectele pe care aceasta lea produs asupra elementelor de mediu, iar politicile economice neraţionale
din domeniul forestier au avut drept urmare diminuarea acestuia prin tăierea masivă a pădurilor,
dublată de neluarea măsurilor pentru reîmpădurirea zonelor exploatate.
Reducerea considerabilă a fondului forestier a mai fost determinată şi de amploarea
fenomenului infracţional şi contravenţional din domeniul silvic, care sa manifestat cu preponderenţă
după anul 1990 .
În acest context, dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional, creşterea suprafeţelor
acoperite cu păduri şi combaterea faptelor ilicite îndreptate împotriva acestuia, au devenit o problemă
de o importanţă deosebită în activitatea instituţiilor implicate în controlul modului de respectare a
legalităţii privind regimul silvic în domeniu.
Strategiile şi politicile naţionale elaborate de către mecanismele manageriale, care vor sta la
baza conceperii şi fundamentării activităţilor specifice din domeniul silvic trebuie să fie în concordanţă
cu noile cerinţe ale Uniunii Europene.
Organizarea corespunzătoare a procesului managerial de prevenire şi combatere a faptelor
ilicite îndreptate împotriva fondului forestier naţional, dar şi a celui legat de verificarea legalităţii
2
privind implementarea fondurilor comunitare acordate României în perioada de integrare în structurile
Uniunii Europene, reprezintă pentru perioada 20082013 o prioritate majoră în activitatea instituţiilor
abilitate în acest sens.
În cercetarea ştiinţifică a tematicii abordate, am plecat de la o serie de ipoteze de lucru
formulate în strânsă legătură cu situaţia operativă existentă în prezent în domeniul silvic la nivel
naţional, după cum urmează:
ipoteza nr.1 – situaţia actuală a fondului forestier naţional presupune elaborarea unor
politici şi strategii manageriale performante pentru dezvoltarea durabilă a acestuia, avânduse în
vedere în special rolul şi importanţa pe care le are pădurea prin funcţiile pe care le îndeplineşte;
ipoteza nr.2 – prevenirea şi combaterea criminalităţii din silvicultură implică în mod deosebit
şi necesar cunoaşterea specificului activităţilor de protecţie a fondului forestier şi a circuitului legal
al documentelor utilizate în cadrul operaţiunilor cu materiale lemnoase, precum şi a caracteristicilor
organizării procesului managerial pe această linie;
ipoteza nr.3 – combaterea fraudei economicofinanciare privind implementarea fondurilor
comunitare destinate dezvoltării durabile a sectorului forestier necesită organizarea corespunzătoare
a procesului de investigare a faptelor ilicite îndreptate împotriva acestora, precum şi a procesului
managerial de prevenire şi descoperire a ilegalităţilor din acest domeniu;
ipoteza nr.4 importanţa şi necesitatea procesului managerial pentru protejarea fondului
forestier naţional vizează apărarea acestuia împotriva activităţilor ilicite, asigurarea legalităţii
dezvoltării durabile a silviculturii româneşti, în procesul de integrare a României în Uniunea
Europeană.
Punctul de plecare şi de verificare a demersului ştiinţific, lau constituit ipotezele cercetării prin
intermediul cărora au fost verificate în permanenţă activităţile teoretice şi practice de studiu efectuate
la nivel naţional cu privire la domeniul silvic, cu referire specială la situaţia fondului forestier din zona
Munţilor Apuseni.
Cercetarea îşi propune să aducă o serie de contribuţii personale la dezvoltarea aspectelor
teoretice şi practice privitoare la managementul activităţilor de prevenire şi combatere a ilegalităţilor
din domeniul silvic, porninduse de la noţiuni şi concepte teoretice consacrate, amplu utilizate în cadrul
managementului forestier.
Astfel, în cadrul cercetării sa pornit de la probleme referitoare la importanţa silviculturii ca
ramură de bază a economiei româneşti, a pădurii şi funcţiilor sale, a cunoaşterii modului de constituire,
administrare, pază şi protecţie a fondului forestier naţional, precum şi în legătură cu respectarea
regimului silvic privind exploatarea masei lemnoase.
3
De asemenea, au fost prezentate aspecte esenţiale referitoare la vulnerabilitatea mare la
delicvenţă şi corupţie a sectorului forestier naţional, în comparaţie cu alte sectoare ale economiei
naţionale, precum şi cu privire la strategiile şi politicile manageriale de realizare a managementului
forestier.
În vederea prevenirii şi combaterii faptelor ilicite din domeniul silvic, în lucrare au fost
prezentate activităţile specifice procesului managerial desfăşurate pe această linie la nivel naţional.
Dată fiind situaţia operativă existentă în domeniul silvic la nivelul zonei Munţilor Apuseni,
care a avut ca urmare o reducere considerabilă a fondului forestier în special prin tăieri ilegale de
arbori, în cadrul lucrării a fost prezentat un studiu de caz referitor la această zonă.
În acest studiu au fost evidenţiate aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea procesului
managerial de prevenire şi combatere a faptelor ilicite, la nivelul acestei zone
Problematica managementului forestier şi implicit cel al managementului activităţilor de
prevenire şi combatere a faptelor ilicite din domeniul silvic, a constituit domeniul de investigaţie
ştiinţifică realizat la nivel naţional, respectiv la unităţi silvice, agenţi economici, precum şi la
instituţiile cu atribuţii de control al legalităţii activităţilor desfăşurate în sectorul forestier.
Cercetarea ştiinţifică a acestei problematici a făcut şi obiectul contractului încheiat cu S.C. ,,M
&N FOREST ’94”SRL Cîmpeni, societate care are ca obiect de activitate principal exploatarea,
prelucrarea şi comercializarea materialului lemnos.
Obiectivele principale ale investigaţiei ştiinţifice realizate, au avut în vedere:
abordarea conceptului de management al activităţilor de prevenire şi combatere a
faptelor ilicite în domeniul silvic, prin corelarea acestor activităţi cu cele specifice
managementului forestier;
validarea ipotezelor de lucru printro analiză amănunţită asupra managementului
activităţilor de prevenire şi combatere a delicvenţei din domeniul silvic;
identificarea cauzelor care determină vulnerabilitatea sectorului forestier la delicvenţă
şi corupţie, precum şi a metodelor folosite de către autori cu ocazia săvârşirii de
infracţiuni şi contravenţii silvice;
identificarea unor noi procedee şi metode de perfecţionare a procesului managerial
specific, în vederea prevenirii şi combaterii acestui gen de fapte ilicite;
punerea în evidenţă a strategiilor şi politicilor de perspectivă referitoare la dezvoltarea
durabilă a fondului forestier naţional în procesul de integrare a României în structurile
U.E.;
4
perfecţionarea mecanismului de implementare a fondurilor comunitare destinate
dezvoltării durabile a silviculturii româneşti.
Tehnicile şi instrumentele de cercetare specifice tematicii tezei de doctorat au fost folosite
atât pe parcursul documentării teoretice, cât şi pe timpul activităţilor de studiu efectuate la agenţi
economici şi persoane fizice autorizate din zona Munţilor Apuseni, care au ca obiect de activitate
principal, exploatarea, prelucrarea şi comercializarea materialului lemnos, dar şi la instituţiile cu
specific silvic din această zonă.
În acest sens au fost folosite tehnici bazate pe observaţie, analiză, sinteză, anchetă, informare,
aplicarea de chestionare şi interpretarea rezultatelor, consultarea surselor oficiale prin trecerea de la
general la particular ş.a.
De asemenea sa folosit metoda analizei globale privind situaţia operativă existentă în sectorul
forestier la nivel naţional şi european, aspect reliefat şi în figurile din cuprinsul tezei de doctorat.
În vederea unei documentării cât mai complete necesare elaborării tezei de doctorat, am parcurs
lucrările de referinţă cele mai semnificative din domeniu, din ţară şi străinătate, aria documentară fiind
îmbunătăţită şi prin informaţiile obţinute în urma accesării Internetului.
Literatura de specialitate din domeniul silvic şi respectiv al managementului forestier, este
foarte bogată, cuprinzând majoritatea aspectelor ce vizează prognoza, planificarea, organizarea,
coordonarea, antrenarea ,controlulevaluarea activităţilor privind calitatea actului managerial în cea ce
priveşte managementului de prevenire şi combatere a faptelor ilicite ce se comit în acest domeniu.
Demersul ştiinţific al temei tezei de doctorat a avut ca scop aducerea unor contribuţii personale
la dezvoltarea managementului activităţilor de prevenire şi combatere a faptelor ilicite din domeniu
silvic.
În acest sens, o parte din rezultatele cercetării ştiinţifice a problematicii abordate în cuprinsul
tezei de doctorat leam evidenţiat în cuprinsul cărţilor ,,Managementul combaterii fraudelor privind
fondurile comunitare destinate silviculturii” şi ,, Procedura contravenţională”, prima în calitate de
autor şi respectiv de coautor, precum şi în lucrările ştiinţifice şi articolele publicate în revistele de
specialitate.
Aceste rezultate au fost exploatate de către S.C.,,M&N FOREST ’94”SRL Cîmpeni şi alţi
agenţi economici şi persoane fizice, pentru prevenire şi combaterea faptelor ilicite din cadrul fondului
forestier administrat sau exploatat de către aceştia, precum şi cu ocazia întocmirii documentaţiilor
tehnice necesare accesării de fonduri comunitare destinate dezvoltării durabile a sectorului forestier.
Totodată , am considerat că este necesar aducerea unor elemente de noutate privind
problematica abordată, respectiv:
5
modernizarea sistemului de salarizare a personalului cu atribuţii în executarea
controlului privind respectarea legalităţii pe linia accesării fondurilor comunitare şi
recuperarea prejudiciilor produse prin utilizarea lor frauduloasă;
adaptarea strategiilor preventive şi de combatere a activităţilor ilicite din domeniul
silvic ,în concordanţă cu evoluţia situaţiei operative caracteristică fiecărei zone cu
vegetaţie forestieră;
promovarea unui management nou în ce priveşte politica resurselor umane implicate
în verificarea legalităţilor activităţilor desfăşurate în legătură cu operaţiunile efectuate
cu materiale lemnoase şi respectarea regimului silvic al fondului forestier naţional,
prin majorarea numărului de specialişti cu atribuţii de control din cadrul
Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare şi perfecţionarea pregătirii
acestei categorii de personal ;
actualizarea permanentă a bazelor de date privind proprietarii de păduri,
amplasamentul deţinut de aceştia, precum şi a situaţiei documentelor cu regim special
utilizate în derularea operaţiunilor cu materiale lemnoase, declarate pierdute, distruse
sau furate;
perfecţionarea pregătirii de specialitate a funcţionarilor publici care desfăşoară
activităţi pe linia implementării fondurilor comunitare acordate României, în vederea
prevenirii ratării unor finanţări importante
adaptarea legislaţiei naţionale privind achiziţiile şi licitaţiile publice, la reglementările
Uniunii Europene în domeniu, aspect care nu va mai da posibilitatea la interpretări ale
prevederilor conţinutului acestor legi, din partea persoanelor implicate în aceste
activităţi
reorganizarea activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii privind modul de
respectare a regimului silvic al fondului forestier din zona Munţilor Apuseni, prin
întocmirea şi punerea în aplicare a unor protocoale şi planuri de acţiune comune între
instituţiile implicate, cu participarea la activităţile de control a personalului de
specialitate din cadrul tuturor unităţilor silvice care administrează vegetaţie forestieră
în această zonă ;
înfiinţarea unei burse a lemnului în zona Munţilor Apuseni şi la nivel naţional;
valorificarea superioară a deşeurilor rezultate din prelucrarea materialului lemnos, prin
întocmirea unor proiecte viabile de accesare a unor fonduri comunitare şi
achiziţionarea unor utilaje destinate brichetării.
6
Avânduse în vedere situaţia actuală existentă în sectorul forestier, precum şi
ultimele reglementări legale apărute în domeniul silvic în cursul anului 2008, în viitor îmi doresc
sămi concentrez studiul asupra următoarelor probleme:
conceperea şi realizarea unei baze de date informatizată la nivel naţional privind
proprietarii de păduri persoane fizice care nuşi administrează aceste proprietăţi prin
intermediul ocoalelor silvice;
promovarea unui proiect managerial privind perfecţionarea pregătirii de specialitate a
funcţionarilor publici din cadrul prefecturilor şi primăriilor, pentru o mai bună iniţiere
a proprietarilor de păduri privind mecanismul accesării fondurilor comunitare;
promovarea unui proiect managerial privind verificarea modului de implementare a
noului sistem integrat de urmărire a circulaţiei materialelor lemnoase ,denumit
SUMAL.
7
CAPITOLUL 1 CONCEPTE, REGLEMENTĂRI JURIDICE INTERNE, STRATEGII ŞI POLITICI ALE
MANAGEMENTULUI FORESTIER
În abordarea problematicii tezei de doctorat, în acest capitol am realizat o clarificare
noţională, definind şi delimitând principalele concepte şi instituţii juridice specifice managementului
forestier precum şi a politicilor şi strategiilor ce asigură durabilitatea în domeniul silvic.
În activitatea de documentare am avut în vedere faptul că unul din principalele drepturi ale
omului care este consacrat în legea fundamentală a României este şi „ Dreptul la un mediu sănătos” .
În acest sens, actul normativ prevede că ,, statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu
sănătos şi echilibrat ecologic şi asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept, dar şi
îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător” 1 .
Dezvoltarea economică globală, care a avut loc în ultima perioadă sa făcut cu ignorarea
efectelor pe care aceasta lea avut asupra componentelor de mediu ( pădure, ape, aer ), producând
modificări profunde şi accentuate în structura acestora .
Acţiunea umană necontrolată manifestată asupra naturii mai ales în ultimele decenii, prin
dezvoltarea industrială fără precedent , au declanşat alarma asupra pericolului în care se află mediul
înconjurător şi au determinat întreaga omenire săşi canalizeze eforturile în vederea menţinerii
echilibrului natural, în care pădurea, element principal din structura fondului forestier, joacă un rol
deosebit de important.
La această situaţie au mai contribuit şi politicile economice neraţionale practicate în ultimele
decenii în domeniul forestier şi care au avut drept urmare diminuarea acestuia prin tăierea masivă a
pădurilor, dublată de neluarea măsurilor pentru reîmpădurirea zonelor exploatate, dar şi existenţa unui
cadru juridic necorespunzător de reglementare a activităţilor specifice desfăşurate în acest domeniu.
Managementul durabil forestier este un concept care acoperă o varietate de beneficii
economice , sociale şi de mediu , oferite de silvicultură.
Acest concept a apărut ca un imperativ al timpului şi ca o necesitate obiectivă în contextul
dezvoltării durabile a societăţii.
Implementarea acestui tip de management a întâmpinat unele greutăţi care au constat în lipsa
criteriilor şi indicatorilor în domeniu ,a sistemelor aplicabile de management şi a experienţei relevante.
1 Constituţia României, art. 35
8
În literatura de specialitate există foarte puţine definiţii ale conceptului de management
forestier, acest lucru datorândse şi faptului că această noţiune a apărut la începutul anului 1990.
În plan definiţional, managementul forestier semnifică în principal preocuparea pentru
asigurarea şi menţinerea în limitele legale şi dorite de societate, a respectării normelor cu caracter
tehnic, silvic, economic şi juridic ce reglementează regimul silvic al fondului forestier , astfel încât să
se creeze posibilitatea de a selecta şi transpune în practică sarcinile şi obiectivele forestiere planificate
la nivel naţional şi regional în condiţiile dezvoltării durabile.
Prevenirea şi combaterea faptelor ilicite prin care este afectat patrimoniul silvic naţional,
reprezintă unul din obiectivele prioritare ale strategiei şi politicii forestiere româneşti.
Eficienţa acestor activităţi nu poate fi disociată de cunoaşterea prealabilă a problematicii din
silvicultură.
Fondul forestier naţional format din păduri , terenuri destinate împăduririi sau care servesc
nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică , incluse în amenajamente silvice, ca de altfel si
vegetaţia forestieră din afara acestuia, reprezintă o sursă importantă pentru dezvoltarea economiei
naţionale 2 .
Vegetaţia forestieră şi nu în ultimul rând produsele pădurii, contribuie la asigurarea nevoilor
personale şi de grup ale generaţiilor viitoare şi influenţează favorabil viaţa omului.
Resursele forestiere ale oricărei ţări indiferent de mărime şi stadiu de dezvoltare , rămân pe
termen scurt , mediu şi lung vitale din punct de vedere economic , social şi ecologic , de ele depinzând
în cazuri extreme chiar supravieţuirea unor comunităţi umane.
Menţinerea acestor valori pentru generaţiile viitoare necesită angajamente ferme din partea
tuturor utilizatorilor de păduri şi a produselor ei, dar şi a legiuitorilor pentru menţinerea conceptului de
dezvoltare durabilă 3 .
Studiile de specialitate întocmite la nivel european relevă faptul că între silvicultură şi
dezvoltarea economică există o legătură strânsă şi dinamică.
Dificultăţile cu care se confruntă în prezent fondul forestier naţional , sunt legate în principal
de trecerea de la sistemul centralizat de luare a deciziilor, către o economie în care trebuie să
funcţioneze relaţiile de piaţă.
Obiectivul general al silviculturii pentru dezvoltare durabilă în perioada următoare, îl
reprezintă menţinerea actualei suprafeţe silvice şi îmbunătăţirea managementului forestier în ţările în
curs de dezvoltare, ca o contribuţie la dezvoltarea durabilă globală.
În ce priveşte situaţia existentă în primul semestru al anului 2008 prin prisma infracţiunilor
sesizate, raportat la aceeaşi perioadă a anului 2007,se constată că aceasta a înregistrat o scădere cu
2,4%.
Actele de agresiune manifestate asupra pădurii prin tăierile ilegale de arbori, însoţite de
anumite fenomene naturale(secetă, vânturi puternice, reducerea stratului de ozon din atmosferă,
creşterea fluxului radiaţiilor ultraviolete) au avut consecinţe grave asupra mediului înconjurător.
Din analizele efectuate în legătură cu fenomenal social al criminalităţii din domeniul silvic, au
rezultat mai multe categorii de factori criminogeni existenţi în acest domeniu, dintre care pot fi
menţionaţi: factorii economici, factorii geografici şi factorii socioculturali.
În ce priveşte factorii economici criminogeni economici, pot fi menţionaţi următorii 9 :
trecerea de la economia planificată ,la economia de piaţă;
lipsa materialului lemnos în unele zone ale ţării deficitare în păduri;
dezvoltarea haotică a activităţilor de prelucrare primară a lemnului;
compensare unor terenuri agricole, păşuni sau fâneţe cu păduri;
pătrunderea în activitatea de exploatări forestiere a unor operatori economici care
nu îndeplinesc condiţiile de dotare şi cele de încadrare cu personal de specialitate;
lipsa de izlazuri sau alte locuri destinate exclusiv păşunatului;
lipsa unei evidenţe corespunzătoare a materialului lemnos;
lipsa mijloacelor de existenţă în unele zone ale ţării.
În categoria factorilor criminogeni geografici, pot fi menţionaţi următorii 10 :
întinderea mare, depărtarea de localităţi şi accesibilitatea redusă a pădurilor şi a altor
tipuri de vegetaţie forestieră;
fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara acestuia ,prin modul de amplasare, este
expus oricărei agresiuni şi cu posibilităţi limitate de apărare;
8 Idem 4,p.283 9 Idem 4.p.263265 10 Idem 4,p.266267
21
gradul mare de dispersie şi fragmentare a proprietăţii forestiere şi mărimea relativ
redusă a unor proprietăţi;
Din categoria factorilor criminogeni socioculturali fac parte 11 :
insuficienta reglementare, întârzierile în elaborarea actelor normative şi lacunele
existente în legislaţia silvică;
activităţile ilicite şi corupţia din sectorul silvic şi de exploatare forestieră;
impactul slab al normelor juridice, economice, politice, morale sau religioase asupra
acţiunilor ilicite ale indivizilor;
mentalităţile şi deprinderile tradiţionale;
întârzierea restabilirii legalităţii încălcate.
Amploarea fenomenului infracţional din domeniul silvic din ultimele decenii a atras atenţia
opiniei publice prin urmările negative pe care acesta lea produs asupra mediului ( inundaţii, alunecări
de teren., calamităţi, aridizarea şi deşertificarea anumitor zone, etc.). Toate acestea au condus şi la
crearea unei imagini negative cu privire la modul de administrare a fondului forestier din România.
Sondajele de opinie ( Eurobarometrele din cadrul Raportului Zeus 1990, demonstrează acest
lucru ) , în ultimii ani problematica mediului fiind clasată pe poziţia a II –a din punct de vedere al
importanţei, după problemele sociale ( şomaj, stabilitate monetară, securitate personală, posesia unei
locuinţe, etc .) 12 .
În plan general, stoparea acestui fenomen a devenit o necesitate şi o problemă în cadrul
politicilor publice de prevenire şi combatere a faptelor ilicite şi corupţiei din sectorul forestier.
În Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005 – 2007, sunt
prevăzute măsuri concrete în acest sens, din care amintim: activităţi de control şi inspecţie a
operatorilor economici, actualizarea planurilor şi strategiilor din cadrul sectoarelor publice vulnerabile ,
în special la instituţiile cu atribuţii de control în acest domeniu, etc.
În plan sectorial, Strategia de dezvoltare a sectorului forestier în perioada 2001 – 2010,
cuprinde printre alte obiective şi armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia specifică a Uniunii
Europene , convenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte semnatară ( ENA
FLEG 13 , FLEGT 14 şi MCPFE 15 ) , precum şi adaptarea cadrului normativ specific activităţilor de
exploatare şi prelucrare a lemnului la cerinţele de protecţie a mediului.
11 Idem 4,p.268271 12 Florin Clinovschi,Laura Clinovschi,Strategii Forestiere Europene, p. 56 13 Acord semnat în anul 2005 de reprezentanţii guvernelor din Europa şi Asia de Nord ( Regiunea Ena ) şi a altor ţări, precum şi ai Comisiei Europene, prezenţi la Conferinţa Ministerială pentru Întărirea Aplicării Legislaţiei Silvice şi Administrării Pădurilor
22
În Programul Forestier Naţional sunt prevăzute măsuri ferme de stăvilire a tăierilor ilegale,
precum şi faptul că se impune coordonarea unitară a politicilor şi strategiilor din sectorul forestier la
toate nivelurile.
Combaterea tăierilor ilegale de arbori este parte integrantă a procesului de implementare a
Strategiei Forestiere Naţionale şi a Programului Forestier Naţional , prin faptul că se asigură o astfel de
condiţie de bază a gestionării durabile a pădurilor.
În context internaţional, în Programul de Acţiune al G 8 adoptat în anul 1998 de către miniştrii
afacerilor interne ai grupului , stoparea tăierilor ilegale de arbori apare ca unul din cele cinci domenii
de activitate abordate.
La începutul anului 2007, Ministerul Agriculturii , Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
,actualmente Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile, a elaborat „ Planul naţional de combatere
a tăierilor ilegale de arbori ”.
Obiectivele strategice principale ale acestui plan vizează apărarea patrimoniului forestier
naţional şi a integrităţii fondului forestier, asigurarea unor condiţii de piaţă corecte, prin eliminarea
lemnului de provenienţă ilicită din circuitul economic, iar ca obiectiv secundar implementarea acquis
ului comunitar în materie de păduri prin propunerea unor măsuri înscrise în Acordul ENA FLEG , în
Planul de acţiune FLEG a Uniunii Europene şi în Declaraţia şi Rezoluţiile MCPFE de la Viena.
Problematica provenienţei materialelor lemnoase şi a celei privind circulaţia, comercializarea
materialelor lemnoase, respectarea regimului de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de
prelucrat lemn rotund este reglementată prin H.G. nr. 996/2008,intrată în vigoare începând cu data de
01.l0.2008.
Conform acestui act normativ documentele de provenienţă şi documentele de însoţire a
materialelor lemnoase sunt : actul de punere în valoare, avizul de însoţire, declaraţia vamală de import,
documentele intracomunitare, registrul de intrăriieşiri material lemnos 16 .
Reţinerea sau confiscarea materialelor lemnoase se face, în condiţiile prevăzute de lege, de către
agenţii constatatori abilitaţi să dispună această măsură.
Realitatea şi experienţa practică a demonstrat faptul că funcţionalitatea oricărui tip de
organizaţie este asigurată prin intermediul a două categorii de procese de muncă care din punct de
vedere al conţinutului şi efectelor produse sunt: procesele de execuţie şi procesele manageriale.
14 Planul de acţiuni pentru întărirea legislaţiei, guvernanţei şi legalităţii schimburilor comerciale adoptat de Comisia Europeană în anul 2003 15 Conferinţa Ministerială asupra Protecţiei Pădurilor din Europa , Viena 2003 16 H.G.nr.996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase,la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund,cap.2,art.3
23
Procesele de execuţie din cadrul organizaţiei poliţiei cuprind activităţile concrete prin care
sunt realizate obiectivele, acţiunile şi serviciile cerute de cetăţeni şi comunitate, dar şi de instituţiile
statului.
Momentul esenţial al procesului de management îl reprezintă decizia, deoarece ea se regăseşte
în toate funcţiile managementului, atât în cazul planificării, cât şi a organizării, conducerii şi
controlului, fiecare dintre acestea finalizânduse prin decizii.
Eficienţa procesului de management este influenţată de calitatea deciziilor adoptate la nivelul
fiecărei funcţii manageriale.
Prin adoptarea deciziilor managerul îşi asumă responsabilitatea pentru întreaga activitate a
grupului sau organizaţiei pe care o coordonează.
Decizia este un proces dinamic, raţional de rezolvare a unei probleme prin alegerea unei
soluţii posibile în vederea atingerii obiectivelor planificate.
Calitatea procesului managerial de prevenire şi combaterea a criminalităţii silvice în zona
Munţilor Apuseni, depinde de calitatea managerilor de la toate nivelurile de autoritate, atât din cadrul
organelor de poliţie, cât şi a celorlalte instituţii competente cu atribuţii speciale pe această linie.
Activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii la regimul silvic, presupune un rol activ
al managerului în planificarea, organizarea, antrenarea, coordonarea, şi controlulevaluarea acesteia,
pentru realizarea acestui deziderat indispensabil de protecţie a patrimoniului forestier.
În cadrul activităţilor specifice desfăşurate în scopul prevenirii şi descoperirii acestor genuri de
fapte prin care sunt aduse prejudicii importante fondului forestier, sunt implicate şi colaborează mai
multe instituţii.
În acest sens au fost încheiate, o serie de protocoale şi planuri de acţiune comune în vederea
monitorizării pădurii şi a exploatării , transportului, prelucrării şi comercializării materialului lemnos.
Prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi contravenţional constituie o preocupare
majoră a efectivelor poliţiei de ordine publică şi nu numai, dar şi a personalului specializat din cadrul
Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva .
Prin funcţie a managementului se înţelege un concept de bază elaborat de teoria
managementului şi care cuprinde acţiuni care se succed întro anumită ordine în timp relativ,
independente şi care pot fi grupate.
Din punct de vedere a tematicii abordate, considerăm că principalele funcţii manageriale ce
trebuie a fi abordate sunt: planificare, organizare, antrenare, coordonare şi de controlevaluare.
24
Potrivit specialiştilor, planificarea poate fi definită ca fiind acel proces de stabilire sistematică
a planurilor de acţiune în scopul îndeplinirii obiectivelor asumate de către organizaţie prin procesul de
analiză, evaluare şi alegere a situaţiilor care sunt anticipate.
Planificarea reprezintă funcţia de bază a managementului, lucru confirmat de faptul că prin
toate acţiunile de organizare, conducere şi control se urmăreşte realizarea deciziilor acesteia.
Organizarea activităţilor de prevenire şi combatere a faptelor ilicite din sectorul forestier ,
presupune stabilirea unor sarcini concrete de realizat prin intermediul resurselor umane materiale şi
financiare la dispoziţie , dar şi modalitatea de acţiune a acestora pentru obţinerea obiectivelor stabilite .
Prin intermediul organizării sunt puse în aplicare planurile de măsuri întocmite în sensul
combaterii faptelor ilicite din sectorul forestier .
Coordonarea presupune acea activitate de influenţare a oamenilor pentru a acţiona practic,
întrun anumit mod, sau să urmeze un anumit curs al acţiunii 17 .
Esenţa atributului de coordonare o reprezintă dispoziţia pe care managerul o dă în vederea
punerii în executare a hotărârii adoptate.
Potrivit specialiştilor, funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin
care se determină personalul unităţii, să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate,
pe baza luării în considerare a factorilor care îi motivează 18 .
Exercitarea funcţiei de antrenare se realizează prin intermediul a două momente principale,
respectiv comanda şi motivarea.
Potrivit specialiştilor , controlul priveşte verificarea modului în care sunt realizate acţiunile
planificate şi constituie un efort sistematic din partea sistemului de management pentru a compara
rezultatele cu standardele, planurile sau obiectivele stabilite astfel încât să determine dacă rezultatele
corespund acestor standarde sau dacă este nevoie de acţiuni corective 19 .
Aspectele prezentate evidenţiază, pe de o parte specificitatea domeniului silvic şi de
exploatare forestieră, iar pe de altă parte specificitatea activităţilor manageriale necesare organizării
procesului de prevenire şi investigare a ilegalităţilor în domeniu.
17 Costică Voicu,Ştefan Prună,Managementul Poliţiei, Ed. Mediauno,Bucureşti,2004,p..59 18 Iliuţă Pătraşcu, Managementul organizaţiilor poliţieneşti, Ed. Tipo Radical, Drobeta –Turnu Severin,2007,p.61 19 Idem 17, p .59
25
Cap. 3
COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE, PRIVIND IMPLEMENTAREA FONDURILOR DESTINATE
DEZVOLTĂRII DURABILE A SECTORULUI FORESTIER DIN ROMÂNIA
Abordarea managerială a activităţilor privind protecţia intereselor financiare comunitare
existente la nivelul Uniunii Europene şi la nivelul statelor membre, din care face parte şi România,
presupune în primul rând să se stabilească în ce constă aceste interesele financiare .
Interesele financiare comunitare se regăsesc în structura bugetului general al Uniunii Europene
şi în bugetele asimilate acestuia.
România a beneficiat de sprijin comunitar prin intermediul instrumentelor financiare, dar şi a
celor structurale aflate în derulare(fondurile structurale şi de coeziune), parte din aceste finanţări fiind
utilizate pentru dezvoltarea durabilă a sectorului forestier din ţara noastră.
În rapoartele de monitorizare întocmite până în anul 2007 referitor la utilizarea fondurilor
europene România a fost avertizată în mod repetat de către Uniunea Europeană, reclamânduse
necesitatea îmbunătăţirii procesului de implementare cât mai eficientă a fondurilor structurale.
Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanţarea ansamblului
activităţilor şi intervenţiilor comunitare.
Bugetul Uniunii Europene se proiectează de către Comisia Europeană pentru o perioada de 7
ani, denumită şi „perspectivă financiară”. Acest buget se alocă pentru finanţarea unor politici
comunitare, cele mai mari sume mergând către politica agricolă comună şi politica de coeziune
europeană regională.
Alocarea fondurilor europene se utilizează de către Comisia Europeană pentru aşi finanţa
politicile interne şi externe.
Tratatul de constituire a C.E.E, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268280 ), este cel
care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului.
În acest sens, Comisiei Europeane îi revine obligaţia de a elabora un draft de proiect bugetar,
pornind de la estimări ale nevoilor economice şi priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul care
urmează.
Acest proiect este analizat de către Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele
amendamente, după care este transmis Parlamentului European care este "autoritatea bugetară" a
Uniunii.
26
Competenţa Parlamentului European asupra bugetului depinde de natura cheltuielilor, respectiv
pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), Parlamentul poate doar propune modificări, iar
stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului, iar pentru
celelalte cheltuieli neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget.
Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene a constituit, un domeniu prioritar atât la
nivel comunitar, cât şi la nivel naţional.
În România cadrul legal prin care este reglementată activitatea de coordonare, implementare şi
gestionare a instrumentelor structurale, îl reprezintă Hotărârea Guvernului nr.1306/2006.
Accesare fondurilor comunitare se va efectua în baza următoarelor documente strategice care
au fost elaborate şi aprobate de către Guvernul României şi/sau Comisia Europeană: Planul Naţional de
Dezvoltare 20072013(P.N.D), Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 200720013(C.S.N.R 2007
2013) şi Programele Operaţionale.
Planul Naţional de Dezvoltare reprezintă un document de planificare strategică şi programare
financiară multianuală, elaborat întrun larg cadru partenerial, ce orientează şi stimulează dezvoltarea
economică şi socială a ţării în concordanţă cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene.
Implementarea Planului Naţional de Dezvoltare se face prin intermediul Ministerului
Finanţelor Publice care prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar,
îndeplineşte rolul de coordonator naţional al sistemului instituţional, legislativ şi procedural de
implementare a instrumentelor structurale.
Programarea financiară a Planului Naţional de Dezvoltare a urmărit realizarea unui tablou
general realist al surselor de finanţare a dezvoltării ce ar trebui utilizate în perioada 20072013, pentru
creşterea convergenţei cu Uniunea Europeană, conducând la o sumă estimativă globalã de cca. 58,7
miliarde Euro.
Structura pe surse de finanţare a Planului Naţional de Dezvoltare 20072013 se prezintă după
cum urmează: fondurile comunitare 43%, surse publice naţionale (centrale şi locale, inclusiv credite
Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale(A.C.I.S.)îi revine responsabilitatea
asigurării coordonării managementului şi implementării Instrumentelor Structurale în România.
Această instituţie funcţionează în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi are rolul de
Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar.
În perioada de preaderare, România a beneficiat de asistenţă prin intermediul a trei
instrumente financiare, respectiv PHARE, ISPA şi SAPARD, la care sau alăturat programele
comunitare(programe regionale, de dezvoltare rurală, agricolă şi de mediu, bazate pe politici naţionale
27
de dezvoltare regională),care să asigure tranziţia ţării către sistemul fondurilor structurale acordate
după perioada de aderare.
PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de către Uniunea Europeană
pentru a sprijini ţările din Europa Centrală şi de Est în evoluţia lor către o societate democratică şi o
economie de piaţă.
ISPA reprezintă al doilea instrument financiar nerambursabil acordat ţărilor candidate în
procesul de aderare la Uniunea Europeană, suma anuală de care a beneficiat România fiind cuprinsă
între 208270 milioane Euro pe an.
SAPARD este al treilea instrument financiar nerambursabil de care a beneficiat şi România,
care a fost conceput pentru a sprijini ţările candidate în abordarea reformei structurale şi sectorul
agricol şi în alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquisului
comunitar referitor la Politica Agricolă Comună(Common Agricultural Policy) şi la legislaţia aferentă
acesteia.
Dintre cele trei instrumente financiare, Programul SAPARD a avut o contribuţie deosebit de
importantă în ce priveşte dezvoltarea sectorului forestier naţional.
Prin acest program, în perioada 20002006, au fost finanţate pentru măsura 3.5. ”Silvicultură”
peste 5000 de proiecte (din totalul de 30.000 finanţate pe întregul program) a căror valoare totală a fost
de 215 mil. Euro.
Măsura 3.5. ”Silvicultură” a fost formată din următoarele submăsuri: împăduriri, pepiniere,
exploatări forestiere, îmbunătăţirea prelucrării lemnului şi marketingul produselor forestiere, drumuri
forestiere, asociaţii de proprietari de păduri.
La un studiu atent privind acest program, se poate observa că toate investiţiile care au fost
făcute în domeniul silviculturii au avut la baza proiecte, beneficiarii fiind proprietarii persoane fizice,
individuale sau în asociaţii şi unităţile administrative teritoriale (asociaţii proprietarilor privaţi,
comunelor şi asociaţiilor lor, agenţii economici privaţi, asociaţiile de proprietari de păduri).
Elaborarea proiectelor sa făcut în baza unor norme metodologice care au favorizat şansele de
reuşită în selectarea şi aplicarea proiectelor, dar au lăsat pe un plan minor problema disfuncţionalităţilor
şi a factorilor care pot influenţa negativ, sau chiar pot periclita şansele de reuşită în aplicarea practică
pentru unele proiecte.
Pentru a permanentiza acţiunile desfăşurate în cadrul Programului SAPARD 20002006,
măsurile care corespund următoarelor obiective vor fi preluate prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.).
28
În aceste condiţii este necesară continuarea prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
20072013 a unor măsuri cum sunt cele referitoare la: modernizarea exploataţiilor agricole; creşterea
valorii adăugate a produselor agricole şi silvice, formarea profesională a fermierilor, sprijinirea
grupurilor de producători, agromediu, diversificarea activităţilor nonagricole, încurajarea activităţii
turistice, prima împădurire a terenului agricol.
Priorităţile de acţiune în jurul cărora este structurat sprijinul acordat prin F.E.A.D.R,
contribuie în mod general la obiectivele Programului de reformă de la Lisabona.
Un rol important în refacerea economiei forestiere naţionale, la avut şi sprijinul financiar în
valoare de 25 mil. de dolari acordat de către Banca Mondială, în baza Proiectului de Dezvoltare
Forestieră din România ”FORESTRY”2003, intrat în vigoare din luna februarie 2003.
În cadru acestui proiect au fost abordate unele probleme majore ale sectorului forestier,
însoţite de strategii de rezolvare, privind: restituirea pădurilor, accesul la resursele forestiere prin
îmbunătăţirea reţelei de drumuri forestiere, reformarea metodei de stabilire a preţului lemnului, prin
instituirea unui sistem transparent privind cheltuielile şi veniturile realizate etc.
Prin acest proiect sau urmărit în principal, nu obiectivele esenţiale de ordin silvicultural, ci
doar accesibilizare şi valorificarea masei lemnoase de către proprietarii şi colaboratorii acestora.
Pentru anul 2008 prioritatea bugetului Uniunii Europene o reprezintă creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă, fapt pentru care cheltuielile alocate în acest sens, vor depăşi pentru prima
dată fondurile alocate exploataţiilor agricole şi resurselor naturale.
Un procent de 44,2% din bugetul Uniunii Europene, reprezentând 57,1 miliarde Euro, este
destinat creşterii economice şi ocupării forţei de muncă, aspect care scoate în evidenţă interesul
Uniunii pentru aşi concentra fondurile asupra bunăstării economice generale.
Politica agricolă comună şi gestionarea resurselor naturale au trecut pe locul doi, beneficiind de
43,6% din totalul cheltuielilor.
Gestionarea Fondurilor Comunitare presupune întrunirea unor condiţii speciale de management
financiarcontabil, de management al contractelor, al împrumuturilor, al proiectelor, dar şi a unor
cerinţe de raportare specifice Comunităţii Europene.
Fondurile Structurale şi de Coeziune (F.S.C.) sau instrumentele structurale, sunt instrumente
financiare prin care Uniunea Europeană, acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi
sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.
Regulile generale privind F.S.C sunt stabilite prin Regulamentul Consiliului U.E. nr.
1083/2006, care defineşte şi regulile generale privind Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
Rurală, Fondul Social European şi Fondul de coeziune.
29
Cele trei fonduri sunt cunoscute sub denumirea de instrumente structurale.
Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 20072013 sunt reglementate
prin Regulamentul Consiliului(E.C) nr. 1083/2006. din 11.07.2006.
Complementar acţiunilor susţinute prin Instrumentele Structurale, vor mai fi susţinute totodată
şi investiţii în domeniul dezvoltării rurale şi pescuitului, prin următoarele instrumente:
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.), care finanţează investiţii
pentru creşterea competitivităţii în agricultură şi silvicultură, protecţia mediului, ameliorarea calităţii
vieţii şi diversificarea activităţilor economice în spaţiu rural;
Fondul European pentru Pescuit (F.E.P.), care susţine dezvoltarea durabilă a sectorului de
pescuit şi a zonelor de coastă unde acest sector este preponderent.
Orientările strategice pentru coeziune economică, socială şi teritorială, reprezintă un cadru
general pentru toate statele membre în vederea pregătirii documentelor programatice pentru F.S.C
pentru perioada 20072013, respectiv Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi Programele
Operaţionale.
Fondurile europene vor putea fi accesate în baza a doua documente –cheie, respectiv: Planul
Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală 20072013 şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
20072013.
Elaborarea proiectelor şi lucrărilor de împădurire se face în conformitate cu legislaţia naţională
în vigoare, iar contractarea proiectării şi lucrărilor de execuţie se face în conformitate cu procedura de
achiziţii publice.
Instrumentele structurale ale Uniunii Europene, vor fi alocate conform strategiei Cadrului
Strategic Naţional de Referinţă 20072013.
Acest cadru reprezintă strategia globală de utilizare a Fondurilor structurale şi de coeziune prin
care se stabilesc priorităţile acestora.
Pentru perioada 20072013 României îi sunt alocate fonduri europene de peste 30 miliarde
Euro.
Implementarea tehnică şi financiară este asigurată de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit(A.P.D.R.P.) ,care are reprezentare atât la nivel central ,cât şi la nivel naţional.
Principalele instituţii implicate în organizarea, coordonarea şi implementarea fondurilor
europene sunt:
Autorităţile de Management(A.M), care sunt unităţi înfiinţate în cadrul ministerelor şi care au
ca atribuţii elaborarea Programelor Operaţionale şi coordonarea derulării lor. Autoritatea de
Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, este Ministerul Agriculturii şi
30
Dezvoltării Rurale, reprezentat prin Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală, care are următoarea
structură. Conform art. 75 din Regulamentul Consiliului C.E nr. 1698/2005, Autoritatea de
Management este responsabilă cu managementul şi implementarea eficientă, efectivă şi corectă a
programului
Agenţia de Plăţi (AP). Agenţia de Plăţi acreditată conform art.6 din Regulamentul C.E nr.
1290/2005, pentru implementarea măsurilor de finanţare din Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală(F.E.A.D.R.), este Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit(A.P.D.R.P.),
înfiinţată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 13/2006, având la bază structura Agenţiei SAPARD.
Comitetul de Monitorizare (C.M), este organismul care asigură coordonarea instrumentelor
financiare structurale, precum şi urmărirea eficacităţii şi calităţii implementării asistenţei comunitare,
modul de utilizare şi impactul acesteia, cu respectarea prevederilor comunitare în materie. Activitatea
comitetului de monitorizare este reglementată prin Regulamentul Consiliului nr.1083/2006.
Organismele Intermediare (O.I), sunt instituţiile desemnate de autorităţile de management
şi/sau de autoritatea de certificare/plată care prin delegarea de atribuţii de la acestea, implementează
măsurile din programele operaţionale.
Autoritatea competentă. Autoritatea competentă este organizată la nivelul serviciului din
cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ,conform H.G. 385/2007.
Autorităţile de Management şi/sau autoritatea de certificare/plată, rămân responsabile pentru
îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor delegate, precum şi a operaţiunilor finanţate prin instrumente
structurale.
Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial prezidează Comitetul de
Monitorizare şi asigură Secretariatul acestuia.
Principalele principii de programare ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune sunt:
Complementaritate: care presupune ca acţiunile comune să fie complementare sau să
contribuie la operaţiunile naţionale corespondente;
Parteneriat: care presupune ca acţiunile comunitare să se realizeze printro strânsă consultare
între Comisie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele Membre.
Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea asistenţei financiare,
iar statele membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanţi la diferite stadii ale programării;
Subsidiaritate: ce presupune ca principalele priorităţi ale programului de dezvoltare să fie
definite de autorităţile naţionale/regionale în cooperare cu comisia, dar alegerea proiectelor şi a
managementului lor să fie sub responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale;
31
Adiţionalitate: ce presupune ca bugetele programului să includă, atât fonduri U.E., cât şi
fonduri naţionale din surse publice sau private;
Compatibilitate: care presupune ca operaţiunile finanţate din Fonduri Structurale să fie în
conformitate cu prevederile Tratatului U.E., precum şi cu politicile şi acţiunile U.E., inclusiv regulile
privind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi;
Programare: ce presupune un proces de organizare, luarea de decizii şi finanţare bazat pe
formularea de strategii integrate şi coerente multianuale şi definirea de obiective concrete.
Concentrare: ce presupune concentrarea Fondurilor Structurale pe câteva obiective prioritare.
Aceste fonduri vor fi la dispoziţia României prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice,
care va fi şi coordonatorul lor.
Pentru fiecare domeniu care va primi finanţare, autorităţile au întocmit un Program Operaţional
Sectorial (P.O.S).
Dintre aceste programe, impact asupra problematicii din sectorul forestier îl are Programul
Operaţional Sectorial de Mediu, care are ca obiectiv principal îmbunătăţirea standardelor de viaţă şi a
celor de mediu. Din suma alocată acestui program, 270 milioane de Euro sunt destinate reducerii
riscului de dezastre naturale.
Prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în intervalul 20072013, se va
aloca în acest domeniu suma de 8,02 miliarde de Euro, 20% reprezentândo plăţi directe.
Principalele obiective ale F.E.A.D.R sunt: îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi
silviculturii prin sprijinirea restructurării, dezvoltării şi inovaţiei, îmbunătăţirea mediului şi a
spaţiului rural, prin sprijinirea gestionării terenurilor, îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural şi
diversificarea activităţilor economice.
Obiectivele mai sus menţionate sunt puse în aplicare prin intermediul următoarelor axe:
Axa 1: Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier, ce vizează asigurarea
dezvoltării competitive a celor două sectoare, prin implementarea a trei obiective strategice(O.S).
Fiecare din aceste obiective va fi divizat în obiective specifice, bazate pe una sau mai multe măsuri
propuse de Regulamentul C.E nr. 1698/2005.
Axa 2: Îmbunătăţirea mediului în spaţiul natural, pentru care este alocată suma de 2,12 mld.
Euro.
Axa 3: Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale.
Axa 4: Programul LEADER, pentru care este alocată suma de 0,18 mld. Euro. Potrivit
Regulamentului (C.E) nr. 1698/2005, axa Leader este aplicată şi Programului Naţional de Dezvoltare
Rurală 20072013.
32
De fondurile F.E.A.D.R accesate pentru silvicultură, pot beneficia: persoanele fizice autorizate,
cu obiect prelucrarea primară a produselor forestiere, microîntreprinderile cu mai puţin de l0 angajaţi şi
mai puţin de 2 mil. Euro cifra de afaceri, conform recomandării C.E nr. 361/2003.
Durata de realizare a unui proiect este de maxim 3 ani de la data aprobării.
Sprijinul public comunitar în ce priveşte această măsura nu va depăşi 50% din total cheltuieli
eligibile pentru microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii definite conform Regulamentului
C.E nr. 3 61/2003 şi se aplică de la data de 01.01.2007 (cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei
Comunităţii).
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală este un instrument de finanţare creat de
către Uniunea Europeană pentru a sprijinii ţările membre în implementarea Politicii Agricole Comune
şi are la bază principiul cofinanţării proiectelor de investiţii private aferente acestui domeniu.
Experienţa Programului SAPARD a demonstrat necesitatea pentru flexibilitate şi pentru
simplificare, atât în cea ce priveşte sistemul de implementare, cât şi cel financiar.
Documentul principal privind protecţia intereselor financiare ale U.E în România, îl reprezintă
Strategia Naţională de Luptă Antifraudă pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în
România, aprobata prin HG nr. 793/2005 şi modificată prin Hotărârea Guvernului nr.797/2006.
Conform Hotărârii de Guvern nr.793/2005 această strategie trebuie actualizată la un an, în baza
evaluărilor intermediare efectuate.
Instituţia responsabilă pentru efectuarea actualizării şi a evaluării intermediare este
Departamentul pentru Luptă Antifraudă(D.L.A.F), sprijinit în această activitate de către Unitatea de
Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului.
D.L.A.F a mai colaborat şi cu alte instituţii responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor
cuprinse în Planul de acţiune aferent Strategiei, modul de implementare făcând obiectul unor analize
periodice.
Conform acestui document, corecta gestionare a asistenţei financiare nerambursabile acordată
României de către U.E este asigurată prin intermediul structurilor de control financiar organizate, atât
la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, cât şi la nivelul fiecărei agenţii de implementare.
Crearea unui cadru normativ coerent şi eficient care să asigure gestionarea asistenţei financiare
nerambursabile acordată de către U.E României, recuperarea prejudiciilor cauzate Fondurilor
Comunitare, precum şi întărirea capacităţii de coordonare a D.L.A.F, reprezintă unele din cele mai
importante priorităţi ale Strategiei Naţionale de Luptă Antifraudă.
33
Nevoia de performanţă în managementul forestier este dată şi de rezultatele modeste obţinute
de către instituţiile abilitate cu verificarea legalităţii activităţilor din domeniul silvic, dar şi în ce
priveşte utilizarea fondurilor comunitare destinate dezvoltării durabile a silviculturii româneşti.
Definirea managementului combaterii fraudei economicofinanciare privind fondurile alocate
de către Uniunea Europeană României, presupune în primul rând, definirea conceptului de fraudă,
fraudă economicofinanciară şi a managementului de combatere a fraudei economicofinanciare.
Potrivit legislaţiei în vigoare, frauda este definită ca fiind ”orice acţiune sau omisiune
intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din
bugetul general al comunităţii europene sau din bugetele administrate de către acestea, ori în numele
lor, precum şi/sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminate prin Codul penal, Legea nr.78/2000,
pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ,cu modificările şi completările ulterioare, sau
prin alte legi speciale” 20 .
Frauda economicofinanciară poate fi definită ca o multitudine de acte ilegale caracterizate
prin înşelăciune, ascunderea sau violarea încrederii, însoţite de aplicarea sau ameninţarea cu forţa fizică
sau violenţă din partea indivizilor sau organizaţiilor, în scopul obţinerii de bani, proprietăţi sau servicii,
pentru a evita plata sau predarea de bani sau servicii, sau pentru aşi asigura un avantaj personal sau de
afaceri.
Managementul fraudei economicofinanciare, reprezintă un instrument utilizat de către
unităţile de cercetare penală (poliţie, parchet), pentru prevenirea, combaterea şi reducerea fenomenului
acestui tip de fraudă.
Potrivit Convenţiei din anul 1995, privind Protecţia intereselor financiare ale Comunităţii
Europene, combaterea fraudelor financiare în acest domeniu, reprezintă o problemă de interes comun a
tuturor statelor membre ale Uniunii Europene şi unul din obiectivele prioritare ale acesteia.
Absorbţia eficientă a fondurilor comunitare şi de coeziune, de care va beneficia România după
aderarea la Uniunea Europeană, a reprezentat prioritatea zero a Guvernului României.
Cele aproximativ 32 mld. Euro de care va beneficia România reprezintă unele din beneficiile
cele mai importante, dar nu singurele ale aderării la Uniunea Europeană.
Prin acest sprijin financiar U.E. urmăreşte accelerarea dezvoltării postaderare a României,
modul de cheltuire a acestor fonduri fiind supus controlului efectuat de către organele abilitate.
20 Ordonanta 12/2007 art. 2, Pentru modificarea şi completarea OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate corespunzator.
34
Aşa cum sa arătat mai sus, în vederea combaterii fraudei şi a altor nereguli privind utilizarea
fondurilor europene, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională de Luptă Antifraudă
(S.N.L.A.F), privind interesele financiare ale Uniunii Europene.
Aceasta strategie are ca punct de plecare, pe de o parte, necesitatea de a armoniza
reglementările din legislaţia internă cu normele europene în domeniu şi de a pregăti cadrul normativ,
instituţional şi operaţional, precum şi din nevoia de a eficientiza controlul financiar şi controlul fiscal
care se exercită în legătură cu fondurile europene.
Necesitatea acestei strategii a fost afirmată şi prin Acordul de cooperare încheiat între Oficiul
European de Luptă Atifraudă şi Departamentul de Inspecţie al Primului Ministru, devenit ulterior
Departamentul de Luptă Antifraudă (D.L.A.F) , care a fost adoptat prin O.U.G. 49/2005.
Elaborarea acestei strategii sa făcut în baza unei analize diagnostic a cadrului legal şi
instituţional existent în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, dar
şi în baza unei largi consultări cu reprezentanţii instituţiilor implicate în implementarea măsurilor
cuprinse în această strategie.
D.L.A.F. a fost sprijinit în activitatea de elaborare a strategiei, de către reprezentanţii
Programului SIGMA(Suport for Improvement în Governance and Management) al comisiei Europene
şi Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică(O.E.C.D),precum şi de către Unitatea de
Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Obiectivele generale ale acestei strategii, sunt dezvoltarea unui sistem integrat de coordonare a
luptei antifraudă privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România şi întărirea
capacităţii administrative a instituţiilor cu atribuţii în prevenirea, identificarea, investigarea,
sancţionarea fraudei şi recuperarea prejudiciului produs prin comiterea acesteia.
Cadrul instituţional implicat în combaterea fraudei din România, privind faptele ilicite
îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, include următoarele instituţii:
Direcţia Naţională Anticorupţie (în cadrul căreia funcţionează şi ofiţeri de poliţie), Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv parchetele de pe lângă instanţele competente, alte
instituţii implicate în lupta antifraudă (Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Garda
Financiară etc.), Departamentul pentru Luptă Antifraudă, O.L.A.F. (Oficiul de Luptă Antifraudă a
Uniunii Europene).
Obiectivul prioritar al instituţiilor mai sus nominalizate, îl reprezintă cercetarea, urmărirea
penală şi judecarea cazurilor privind interesele financiare ale Comunităţilor Europene.
35
Investigarea faptelor ilicite privind implementare fondurilor comunitare acordate României,
presupune în primul rând verificare modului în care sunt respectate prevederile legale în domeniu,
identificarea neregulilor apărute în vederea luării măsurilor legale potrivit competenţelor în materie.
Potrivit “Strategiei naţionale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în
România”, structura antifraudă este formată la rândul său din două substructuri: substructura de
investigaţii şi substructura de monitorizare.
Managementul combaterii fraudei privind fondurilor europene, ca ştiinţă, presupune stabilirea
unor principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, al căror folosire să asigure utilizarea
eficientă a potenţialului uman, material, financiar şi informaţional al poliţiei pentru investigarea
fraudelor.
Înţelegerea rolului practicii în cunoaşterea managerială pentru combaterea acestui tip de
fraudă, scoate în relief legătura care există între teorie şi practică în management.
Fenomenul fraudei economicofinanciare privind interesele financiare ale Uniunii Europene în
România manifestat tot mai pregnant în ultima perioadă, aduce ţării noastre prejudicii importante prin
efectul destructiv al acestui fenomen, în condiţiile trecerii la economia de piaţă.
Abordarea acestui fenomen presupune în primul rând cunoaşterea modalităţilor de
manifestare, a caracteristicilor, metodelor şi participanţilor la comiterea acestui tip de fraude.
Frauda economicofinanciară prejudiciază bugetului Uniunii Europene, care reprezintă un
patrimoniu comun al tuturor cetăţenilor şi reprezintă în prezent una din problemele principale ale
Uniunii
Din investigaţiile efectuate în acest sens de către specialişti în domeniu, sa stabilit că bugetul
Uniunii Europene este fraudat atât la capitolul venituri, cât şi la capitolul cheltuieli, aspecte care
confirmă faptul că în realitate la buget sunt vărsate sume mai reduse decât cele datorate în mod normal,
iar în cazul cheltuielilor se constată că sumele acordate de organele comunitare, nu sunt utilizate
potrivit scopurilor pentru care au fost alocate fiind constatate nenumărate cazuri de deturnare a acestor
fonduri.
Avânduse în vedere efectele produse ca urmare a acestor fraude, precum şi întinderea faptelor
ilegale pe raza mai multor state, incriminarea acţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii Europene, adoptarea unor definiţii comune care să permită cooperarea statelor în prevenirea şi
combaterea unor astfel de activităţi ce contravin legislaţiei în domeniu, a devenit o necesitate.
Analiza numărului şi structurii persoanelor participante la comiterea de fraude în legătură cu
fondurile europene destinate dezvoltării sectorului forestier din România, scoate în evidenţă faptul că
36
numărul acestora a crescut de la an la an, ponderea fiind deţinută de către persoanele cu studii
elementare şi medii şi că numărul celor cu funcţii de conducere a crescut, nesemnificativ.
Frauda în acest domeniu se comite cel mai adesea de către cei care au anumite responsabilităţi,
funcţii de conducere în cadrul instituţiilor implicate în activităţi legate de fondurile europene destinate
dezvoltării unor state membre din cadrul Uniunii Europene.
Deseori, aceste persoane au o anumită calitate în cadrul întreprinderilor, respective,
administratori, directori executivi, reprezentanţi legali, acţionari etc.
Din practica în domeniu, a rezultat ca făptuitorii, administratori unici sau membrii ai consiliului
de administraţie, sau asociat în grupuri organizate reprezentânduşi sarcinile pentru a pune în aplicare
maniere frauduloase deosebite sub aspectul modului de concepere şi operare.
Principalul factor de natură managerială implicat în combaterea fraudei în acest domeniu îl
reprezintă activitatea de planificare pentru combaterea fenomenului infracţional specific implementării
fondurilor comunitare destinate sectorului forestier din România.
În acest sens, în activitatea de combatere a ilegalităţilor privind utilizarea fondurilor europene
sunt utilizate următoarele trei instrumente manageriale: planul informativoperativ, planul investigativ,
planul de cercetare penală.
Eficienţa celor trei instrumente manageriale depinde de modul de rezolvare a problematicii
legislative, organizatorice şi logistice legate de acestea.
Activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii privind utilizarea fondurilor europene
alocate dezvoltării sectorului forestier, presupune un rol activ al managerului în planificarea,
organizarea, conducerea şi controlul acesteia pentru realizarea acestui deziderat indispensabil pentru
protecţia patrimoniului forestier.
Pe lângă rolul activ al managerului, acestuia îi revine şi responsabilitatea în ce priveşte
coordonarea acestor activităţi preventive, în vederea realizării obiectivelor stabilite, prin întreprinderea
unor acţiuni concrete de natură să prevină şi protejeze fondurile europene.
Complexitatea fraudei în domeniu, implică responsabilităţi mari din partea managerului,
datorită specificului fenomenului infracţional .
Responsabilitate managerială prin definiţie este o componentă organizatorică primară a
profesiunii de manager, obligaţie ce revine acestuia în cadrul sistemului de management implicat de
această profesiune şi care vizează îndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor atribuite.
Combaterea fraudei economicofinanciare privind interesele financiare ale Uniunii Europene ,
presupune cunoaşterea de către toate structurile implicate în această activitate a problematicii din
domeniul fondurilor comunitare.
37
Organizarea managementului combaterii ilegalităţilor pe această linie, implică o analiză corectă
a aspectului lor informaţional, în vederea evidenţierii problematicii specifice.
Combaterea fraudelor din acest domeniu presupune utilizarea de către manager a subsistemului
informaţional, în vederea antrenării întregului personal să participe la realizarea în condiţii de eficienţă
maximă a acestui obiectiv.
În procesul de combatere a fraudei îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii
Europene în România, un loc important îl ocupă şi tehnologia informaţiei.
Acest lucru presupune cunoaşterea de către manager a tuturor schimbărilor care apar la nivelul
pieţei şi în direcţia tehnologiei.
Tehnologia informaţiei este tehnologia folosită în managementul informaţiei şi reprezintă orice
instrument sau maşină care pot fi utilizate pentru procesele menţionate mai sus.
Perfecţionarea subsistemului informaţional al managementului combaterii fraudelor privind
interesele financiare ale Uniunii Europene, trebuie să reprezinte o preocupare majoră, fiind necesar să
se renunţe la metodele tradiţionale.
În sinteză, problematica abordată în cuprinsul capitolului dă posibilitatea managerului să
realizeze o minuţioasă documentare cu privire la procesul de implementare a fondurilor structurale
destinate dezvoltării durabile a sectorului forestier şi săşi organizeze în mod eficient procesul
managerial în scopul combaterii fraudării acestora.