ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ Ce este îngrijirea paliativă? “Îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora făcând faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale” (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 2002) Ce este medicina paliativă? “Asistenţa medicală a pacienţilor cu boli active, progresive şi avansate, pentru care prognosticul este limitat iar îngrijirea trebuie să se concentreze asupra asigurării calităţii vieţii” (Oxford Texbook of Palliative Medicine, 1998) Termenul “paliativ” provine din latinescul “pallium”= “mască” sau “acoperământ” -mascarea efectelor bolii incurabile sau acoperământ pentru cei suferinzi atunci când medicina curativă nu poate oferi vindecarea Istoricul îngrijirii paliative 1842 - primul hospice in Franţa 1967 - St.Christopher Hospice (Londra) 1977 - spitalul St.Thomas (Londra) - echipă de spital 1987 - recunoaşterea I.P. ca supraspecializare medicală (Colegiul Regal al Medicilor, Marea Britanie) 2000 - recomandări OMS: I.P. Trebuie să fie o componentă a programelor naţionale de cancer 1992 - primul hospice în România Principiile Ingrijrii Paliative (I) tratament paliativ pacientul în centrul atenţiei familia ca unitate de îngrijire calitatea vieţii Principiile Ingrijrii Paliative (II) Atitudini: “îmi pasă”: compasiune şi înţelegere pentru toate aspectele suferinţei dăruire: capacitate de a face faţă situaţiilor complexe respect individual pentru fiecare pacient consideraţii culturale locul îngrijirii Principiile Ingrijrii Paliative (III) 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ÎNGRIJIREA PALIATIVĂCe este îngrijirea paliativă?“Îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora făcând faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale”(Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 2002)Ce este medicina paliativă?“Asistenţa medicală a pacienţilor cu boli active, progresive şi avansate, pentru care prognosticul este limitat iar îngrijirea trebuie să se concentreze asupra asigurării calităţii vieţii”(Oxford Texbook of Palliative Medicine, 1998) Termenul “paliativ” provine din latinescul “pallium”= “mască” sau “acoperământ” -mascarea efectelor bolii incurabile sau acoperământ pentru cei suferinzi atunci când medicina curativă nu poate oferi vindecareaIstoricul îngrijirii paliative1842 - primul hospice in Franţa1967 - St.Christopher Hospice (Londra)1977 - spitalul St.Thomas (Londra) - echipă de spital1987 - recunoaşterea I.P. ca supraspecializare medicală
(Colegiul Regal al Medicilor, Marea Britanie)2000 - recomandări OMS: I.P. Trebuie să fie o componentă
a programelor naţionale de cancer1992 - primul hospice în RomâniaPrincipiile Ingrijrii Paliative (I)
tratament paliativ pacientul în centrul atenţiei familia ca unitate de îngrijire calitatea vieţii
Principiile Ingrijrii Paliative (II)Atitudini:
“îmi pasă”: compasiune şi înţelegere pentru toate aspectele suferinţei dăruire: capacitate de a face faţă situaţiilor complexe respect individual pentru fiecare pacient consideraţii culturale locul îngrijirii
Principiile Ingrijrii Paliative (III)Îngrijiri:
comunicare, parteneriat de îngrijire terapie şi investigaţii adecvate (stadiu, prognostic) îngrijire interdisciplinară comprehensivă, consecventă, coordonată, continuă prevenirea crizelor reevaluare permanentă suport pentru familie
1
Calitatea vieţii“Satisfacţia subiectivă resimţită sau exprimată de un individ”
Robert TwycrossEchipa interdisciplinară
pacientul şi familia
medicul
asistentul medical
asistentul social
psihologul
preotul
infirmiera / îngrijitorul la domiciliu
fizioterapeutul
terapistul ocupaţional
dieteticianul
farmacistul
voluntarulBeneficiari ai îngrijirii paliative
− cancer− geriatrie− boli neurologice− insuficienţe de organ− SIDA− malformaţii congenitale, etc.
Simptome vizate de tratamentul paliativ durerea dispneea tusea greţurile şi vărsăturile anorexia, caşexia ascita, pleurezia diareea, constipaţia escarele convulsiile etc.
pacientul trebuie crezut întotdeauna dacă sunt mai multe dureri, fiecare durere se evaluează separat trebuie încurajată discuţia despre durere,
o nu întotdeauna bolnavul cu durere cronică îşi arată durerea dacă pacientul nu poate discuta:
o observaţiile aparţinătoriloro alte semne verbale: gemete, suspineo expresii faciale, posturi neobişnuite, apăsarea / masarea zonei dureroaseo modificarea unor valori fiziologice (TA)o răspunsul la o doză test de analgetic
! Este posibila prezenţa tulburărilor cognitive – necesită verificareEvaluarea dureriiMăsurarea intensităţii dureriiScala analog vizuală (VAS)
Pacientul plasează un cursor pe o linie care are la capătul stâng marcată absenţa durerii, iar la capătul drept cea mai cumplită durere imaginabilă, în funcţie de cât de intensă este resimţită durerea sa.
Verso-ul scalei este marcat de la 0 la 10, putându-se cuantifica intensitatea durerii raportată de pacient.
Scala numerică Pacientul cuantifică intensitatea durerii pe care o simte pe o scară de la 0 la 10, în care 0 reprezintă
absenţa durerii, iar 10 reprezintă cea mai cumplită durere pe care şi-o poate imagina pacientul.
3
Scara de analgezie OMS
WHO Cancer Pain Relief 1980
Utilizarea scalei de analgezie OMS duce la înlăturarea cu succes a durerii în peste 90% din cazuriZech DFJ, Ground S, Lynch J.
Validation of WHO guidelines for cancer pain relief: a 10 –Year prospective study (Pain 1995)
Concepte de analgezie în medicina paliativă scara de analgezie OMS prevede terapia în trei trepte a durerii în funcţie de intensitatea durerii treapta I se poate combina cu treapta II sau III treapta II şi III nu se pot combina medicamentele opioide de treapta III nu au doză maximă
Durerea impune evaluare corectă, stabilirea etiologiei, cu tratament specific.Analgezia:
− să fie simplă− atenţie la efectele secundare− dozele trebuie frecvent revăzute
Tratamentul opioid trebuie să fie neîntrerupt, la intervale regulate, “după ceas”, plus suplimentare pentru puseele dureroase “break-through pain”.Coanalgezice
nu toate durerile răspund la opioide şi necesită coanalgezice coanalgezicele sunt medicamente care nu sunt antalgice, dar care administrate împreună cu un
− poziţionare în şezut / culcat lateral− ventilator− oxigenoterapie− fereastră deschisă− calm, linişte− exerciţii de respiraţie
Tratament medicamentos− bronhodilatatoare - simpaticomimetice, parasimpaticolitice, teofilină− corticosteroizi - dexametazonă− morfină - în doze mai mici decât cele utilizate în analgezie− benzodiazepine - lorazepam, diazepam, midazolam
6
Greaţa şi vărsăturileGreaţa şi vărsăturile - cauze
Măsuri generale− atmosferă calmă, la distanţă de bucătărie, altcineva preia sarcina gătitului− ajutaţi la identificarea şi eliminarea factorilor care produc greaţa sau voma (mirosuri,
imagini,mâncăruri)− recomandări de dietă− explicaţii (pacient sau aparţinători): cauza, tratamentul− confort fizic pentru pacient ( controlul altor simptome asociate) − igiena cavităţii bucale− terapii complementare ?
Măsuri generale corectaţi cauzele reversibile:− HIC (manitol, corticoterapie)− ascita în tensiune (paracenteză)− anomalii calciu / electroliţi (hipercalcemia - bifosfonaţi, hidratare, corticoterapie)− tusea întrerupeţi medicamentele – unde e posibil
schimbaţi sau reduceţi doza de opioid− cu opioide liposolubile: metadonă, fentanyl
− suportul familiei− oxigenul poate prelungi agonia− dispneea
Pierderea abilităţii de a înghiţipierderea reflexului de deglutiţiecontrolul secreţiei salivare şi a altor secreţii
− scopolamină pentru uscarea secreţiilor− drenaj postural, poziţionare− sucţiune
Scăderea perfuziei sanguine şi insuficienţa renală− tahicardie, hipotensiune− răcirea extremităţilor, cianoză− tegumente marmorate− scăderea debitului urinar− administrarea parenterală de lichide nu rezolvă situaţia
Scăderea apetitului şi a ingestiei de alimente teama rudelor şi a pacienţilor de a muri prin inaniţie
ajutaţi familia să găsească căi alternative de îngrijire
reamintiţi-vă
− alimentaţia poate fi cauză de greaţă
− anorexia – factor de protecţie
− risc de aspiraţie
hipodermocliza
Hipodermocliza este o metodă de administrare a lichidelor pe cale subcutanată
Avantaje uşor de instalat (inclusiv familia poate fi învăţată ) infuzia poate fi oprită sau reinstalată fără riscul de apariţie a trombilor spitalizarea poate fi redusă sau evitată acul poate rămâne in-situ mai multe zile
se recomandă administrarea hialuronidazei în doze cuprinse între 150-750 U per litru
10
se foloseşte ca factor de difuziune favorizează resorbţia substanţelor injectate subcutanat
soluţiile electrolitice cel mai des utilizate în practică sunt soluţiile saline dextroză 5% 2/3 + ser fiziologic 1/3, cu o rată de infuzie de 20-120 ml pe oră 500 ml per oră de trei ori pe zi
3 paşi în controlul simptomelor în faza terminală1. raţionalizarea medicaţiei2. revedeţi calea de administrare3. disponibilitatea şi accesibilitatea folosirii căii de administrare
Revedeţi medicaţiaContinuaţi numai acele medicamente necesare uşurării simptomelor: