Page 1
Ingrijirea bolnavilor cu epilepsie. Aspecte socio - familiale si de
recuperare a epilepticilor
Cuprins
I. MOTIVATIE
II. EPIDEMIOLOGIE, ETIOLOGIE, ETIO-PATOLOGIE
II.1 ISTORIC
II.2 DEFINITIE
II.3 EPIDEMIOLOGIE
II.4 ETIOLOGIE
II.5 ETIO-PATOLOGIE
II.6 CLASIFICARE
II.7 SIMPTOMATOLOGIA
II.8 FORME PARTICULARE
II.9 EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL
II.10 DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
II.11 PROFILAXIE. TRATAMENT
II.12 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
II.13 TRATAMENTUL DE ELECTIE IN CRIZELE "PETIT MAL"
II.14 MEDICATIA DISCONTINUA
II.15 TRATAMENTUL STARII DE RAU EPILEPTIC
II.16 TRARTAMENT CHIRURGICAL
II.17 TULBURARI PSIHICE IN EPILEPSIE
II.18 ASPECTE SOCIO-FAMILIALE SI DE RECUPERARE A BOLNAVILOR EPILEPTICI
III. CAZURI CLINICE
III.1 CAZ CLINIC I
III.1.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE
III.1.2 PRESCRIPTII MEDICALE
III.1.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE
Page 2
III.1.4 EXAMEN PSIHIATRIC
III.1.5 TRATAMENT
III.2 CAZ CLINIC II
III.2.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE
III.2.2 PRESCRIPTII MEDICALE
III.2.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE
III.2.4 EXAMEN PSIHIATRIC
III.2.5 TRATAMENT
III.3 CAZ CLINIC III
III.3.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE
III.3.2 PRESCRIPTII MEDICALE
III.3.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE
III.3.4 EXAMEN PSIHIATRIC
III.3.5 TRATAMENT
IV. CONCLUZII
V. BIBLIOGRAFIE
Page 3
Capitolul I.
MOTIVAŢIE
Bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de reabilitare, de reîncadrare în
familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu
bolnavul epileptic era total marginat social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta
este încă frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc, faţă
de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în acceaşi măsură epilepticului îi sunt limitate
posibilităţile de participare la activităţi culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc.
Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare cauzată de anxietate, de tema de a nu face criză, fac din
epileptic un om retras, singuratic, care se simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale
vieţii.
După unii autori numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le întâmpină
bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil, în formarea
unei personalităţii şi a unui comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi
trebuie să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se adresează în aceeaşi măsură
bolnavului cât şi anturajului acestuia. În special o instruire adecvată anturajului ar duce la
popularizarea ideii că epilepsia, departe de a fi o boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare
alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului privind respectarea dietei şi a regimului
de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la înlăturarea sentimentului de condamnare, de
marginalizare resimţit de bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.
CAPITOLUL II.
Istoric
Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al omenirii.
Acum 4000 de ani intâlnim prima prevedere legislativă provind statutul bolnavului epileptic –
codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici.
Page 4
Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a
fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte boli.
În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe toxice,
menţinându-se totodată ideea origini satanice a acesteia.
Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport
direct între traumatismele craniene şi epilepsie.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar la
sfârşitul secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice.
Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice. El
considera toate crizele ca având punct de plecare leziunea.
Definiţie
Epilepsia este un sindrom de diverse etiologii, determinat de descărcări neuronale
excesive, cu caracter paroxistic, tranzitor, intermitent şi interactiv, manifestat prin crize brusce
cu tulburarea intermitentă a unor funcţii cerebrale, cele mai adesea însoţite de alterarea
conştiinţei.
Epilepsia este o stare patologică care a fost cunoscută încă în perioadele îndepărtate
ale istoriei omenirii, fiind atestată identificarea ei în preistorie. Este o tulburare paroxistică şi
trecătoare în activitatea creierului, cu apariţie bruscă, dispariţie spontană şi tendinţă la
repetabilitate ce se caracterizează prin descărcarea unui grup sau a totalităţii neuronilor
cerebrali afectaţi la un moment dat de un sincronism excesiv prin manifestări convulsive şi
prin tulburări de conştiinţă şi de personalitate, asociate crizelor sau în raport cu acestea.
Epidemiologie
Prelevaţia epilepsiei este de cel puţin 4 - 6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima
copilărie şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vărsta de 65 de ani. În puţine cazuri
din cele cu debut în copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.
Etiologie
Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou
născut cuazele cele mai frecvente sunt traumatismele abstreticale, malformaţiile congenitale,
tulburări metabolice şi injecţiile.
Page 5
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi
tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii.
La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii
detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei cu
patologie demonstrabilă.
Etio-patologie
Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.
Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant.
Factori:
prenatali
natali
postnatali
Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul sarcinii:
traumatisme abdominale
infecţii ale mamei
factori toxici (alcool, noxe profesionale)
Factori natali:
distacii de naştere
traumatismele fătului în timpul naşterii
incompatibilitate Rh
Factori postnatali:
traumatisme cranio-cerebrale
infecţii la cap
factori alergici
tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor
Clasificare
Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor
convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor reviziută
(Dreifuss 1981).
Page 6
Clasificarea crizelor convulsive
Crize parţiale sau cu debut focal
cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
motorii
vegetative
cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă
psihomotorii
intelectuale
ideaţionale
afective
exclusiv alterarea conştiinţei
cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
Crize generalizate - fără debut focal
Neconvulsive (PM)
crize astatice
absenţe tipice sau atipice
crize epileptice comotoase, fără convulsii
Convulsive
miclonice
clonice
tonice
tonico-clonice (convulsii majore)
absenţe
Crize unilaterale sau predominant unilaterale
clonice
tonice
tonico-clonice
Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-clonice,
unilaterale, alternante sau generalizate)
Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă include criza motorie jacksoniană şi o varietate de criză
senzorială în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de o
criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii
Page 7
olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate prezenta
modificări de gândire, percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clanică generalizată este criza epileptică obişnuită, cu instalare bruscă,
fazele tonică şi clanică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora pacientul
nu poate fi trezit.
Criza mioclanică, atonică este criza cu contracţii mioclanice extinse sau atacuri de
cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.
Absenţa este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă.
Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.
Simptomatologia
Forme clinice
epilepsia generalizată:
criza majoră (Grand-mal)
criza minoră (Petit-mal)
epilepsie localizată:
motorie
senzitivă
vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
prodomul
aura epileptică
accesul convulsivant
faza stertoroasă
Prodomul
De obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar manifestări de tip
motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de aceste simptome.
Simptomele care apar în prodom, de tip motor-mioclonii localizate într-un anumit segment, de
tip vegetativ (căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz
(acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice,
depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.
Page 8
Aura
Aura epileptică are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale.
Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie.
Manifestări: tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu
apare întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea
cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.
Accesul convulsivant
Accesul convulsivant are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de secunde
cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului fotomotor şi a
reflexului cornean, cianoza, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni involuntare de
urină şi materii fecale, şi o faza clonică.
Faza clonică – bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată,
generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi
uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoroasă
Durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află într-un somn profund
(comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi reflexele osteondioase
sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral.
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău
comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem
pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxixtică minoră (petit mal, absenţe)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este urmată
de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă obiectele
din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi –
pienolopsia.
Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al
corpului (faţă, membre). Bolnavul este conşient de aceste crize (secuse motorii de contractură
– crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză majoră).
Epilepsia senzitivă – crize jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală, cu
posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este conştient.
Page 9
Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin
tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare,
roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastrologii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe,
cu deplasarea bolnavului.
Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă stări
de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea bolnavului.
Forme particulare
Mioclonii – crize de tip motor (focale) Kacksoniene. Sunt crize localizate la un anumit
segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil.
Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote,
muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).
Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul pozitiv se precizează pe baza:
aspectului clinic
traseului EEG
pneumoencefalogramei gazoase (vizualizarea sistemului intraventricular prin
introducere de aer)
arteriografiei selective
echografiei
radiografiei craniene simple (pentru localizare)
Evoluţia şi prognosticul
Depind de gravitatea leziunilor cerebrale, aplicarea corectă a tratamentului şi condiţiile
de asistenţă medico-socială aplicată bolnavului. Evoluţia, deşi de durată sau cronică, este
puternic influenţată de aplicarea judicioasă a tratamentului şi corecta folosire a complexului
de măsuri recuperatorii.
Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu:
Convulsiile febrile – frecvenţe la copilul de 1-3 ani. În primel ore de la declanşarea
febrei, puseul febril este mare: 40-41 grade C. Copilul prezintă o singură criză, nu respectă
succesiunea fazelor din criza epileptică.
Page 10
Crize de spasmofilie (tetanie) – se pot însoţi de pierderea cunoştinţei, cădere, dar nu
respectă succesiunea fazelor din criza epileptică, nu prezintă faza stertoroasă, nu are semne
neurologice.
Crize dismetabolice – are tablou semnificativ: bolnavul este flămând înainte de cădere,
este anxios, neliniştit, are transpiraţii reci. Glicemia este scăzută. EEG normal.
Crize uremice – ureea este crescută, bolnavul prezintă antecedente renale. Crizele sunt
tipice, nu respectă succesiunea din criza epileptică, nu prezintă amnezia crizei. EEG normal.
Crize de pierdere a cunoştinţei cu contracturi tonico-clonice după acţiunea unor
factori: electroşocm cu electrocuţie, insolaţie (edem cerebral). Criza nu prezintă toate fazele
din criza epileptică, factorii care acţionează se cunosc.
Epilepsia alcoolică.
Crizele de isterie – prezenţe mai frecvente la femei, sunt declaraţi de factori psihici, în
prezenţa anturajului pentru a impresiona. Îşi alege locul pentru cădere. Poate fi scoasă din
criză prin excitanţi puternici (udare cu apă, ciupire, pălmuire, compresiune pe oase). Nu are
semne neurologice, nici modificări EEG.
Profilaxie. Tratament
Prin tratarea epilepsiei se urmăreşte obţinerea încetării crizelor epileptice, fără
afecrtarea funcţiilor de relaţie şi vegetativi ai organismului.
Mijloace de tratament folosite:
igieno – dietetice (profilactice)
medicale
chirurgicale
Conduita igieno-dietetică:
abţinerea totală de la consumul de băuturi alcoolice care generează şi favorizează
apariţia manifestărilor epileptice, precum şi substanţe şi droguri epileptogene.
evitarea consumului excesiv de lichide şi sare – favorizează apariţia dezechilibrelor
hidro-electrolitice.
alimentaţie obişnuită fără excluderea grăsimilor, regimul cetogen este considerat
anticonvulsivant.
evitarea atmosferi combinate şi expunerea îndelungată la temperaturi ridicate
(accentuează hipoxia cerebrală).
Page 11
îndepărtarea factorilor care scad pragul de excitabilitate encefalică, ami ales la copii
(vegetaţii adenoidiene, focare septice, parazitoze intestinale, corectarea dezechilibrelor
endocrino-umorale).
supravegherea proceselor febrile la copiii cu predispoziţie convulsivantă.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este diferen’iat pentru fiecare bolnav, este administrat fără
întrerupere ani de zile şi după dispariţia fenomenelor paroxistice.
Tratamentul de elecţie în paroxismele de tip “grand mal”
Fenobarbitalul (luminalul) – anticonvulsivant – în doză mică 0,10 g seara (dacă crizele
sunt nocturne) sau dimineaţa (dacă crizele sunt diverse) sau fracţionat în 2-3 prize – doza este
mai mare: 0,20 – 0,30 g/24 h. Dezavantajul terapiei cu fenobarbital – somnolenţa – se
corectează cu doze mici de amfetamină, efedrină. Efecte secundare: edeme ale feţei,
dermatită, eritematoasă, leziuni cutanate buloase (fenomene alergice).
Hidantoina (fenitoina) doza la adult este de 0,30 – 0,50 g/24 h.
Primidona – doză de 1,50 – 2 g/24 h. Potenţează efectele fenobarbitalului, de aceea nu
se asociază cu aceasta.
Fenurona (fenilacetiluree) – doză de 1,50 – 2 g/24h.
Efecte toxice: deprimarea funcţiilor hematogene. Se asociază cu fenobarbitalul şi
hidantoina, pentru reducerea riscului toxic (doza de 0,60 g/zi).
Tratamentul de elecţie în crizele “petit mal”
Trimetadiona: 0,90 – 2 g/zi în doze fracţionate. Stimulează apetitul şi creşte
capacitatea de muncă. Criza dispare în decurs de 72 h. Nu se asociază cu hidantoina. Se mai
recomandă: Diazepamul (doxepine), Carbomazepinul, Temezon (atalactamida).
Medicaţia discontinuă
Săruri de brom (0,50 – 1 g/zi), 3 – 6 zile/lună în mod discontinuu.
Acetazalamida (0,50 – 3 g/zi), 3 – 6 zile/lună
Sulfat de magneziu – inhibă excitabilitatea neuronală, efect antiedematos. Se
administrează I.V. 3 – 6 zile/lună în soluţie de 25%, 10, 20 ml.
Pneumoterapia cerebrală – se extrage 30 – 70 ml LCR şi se introduce aceeaşi cantitate
de aer, de 2 – 3 ori în 3 – 6 luni.
Neuroleptice minore sau majore. Neuleptil în cazul tulburărilor psihice.
Tratamentul stării de rău epileptic
Constă în:
Page 12
asigurarea unui microclimat confortabil (imobilizarea în decubit lateral cu capul în
extensie, aspirarea secreţiilor).
se administrează I.V. 1 – 2 fiole Diazepam sau Haloperidol şi se continuă cu
fenobarbital I.M. 0,80 f în două prize la interval de 4 h, apoi (după 4 h) se administrează
Procaină 1% asociat cu 25 mg Levomepromazină în perfuzie endovenoasă glucozată 45% sau
perfuzie cu barbiturice.
Se mai poate folosi sulfatul de magneziu sau calciu bromat I.V., clisma de cloral hidrat
1%, 4 – 6 f, refrigeraţie cu pungă de gheaţă pe vasele mari, puncţie rahidiană decompresivă.
La nevoie, aspiraţia secreţiilor bronhice, cort de oxigen, combaterea edemului pulmonar cu
Strofantină, vitamine, Acth.
Trartament chirurgical
Tratamentul cauzat de înlăturare a unui focar lezionar abordabil chirurgical, se aplică
numai dacă tratamentul simptomatic medicamentos aplicat corect este nesatisfăcător.
Tulburări psihice în epilepsie
Formele clinice în boala epileptică comportă o amplă variabilitate a tulburărilor
psihice interparoxistice, care nu pot fi corelate cu frecvenţa sau vârsta de apariţie a
manifestărilor critice.
Modificări psihice limită sau “caracter epileptic” în care se remarcă tendinţa la
detaliere şi perseverenţă ideatorie, oscilaţii afective disforice, suspiciozitate, exaltarea
sentimentului religios.
Epilepsia psihopatiformă – bolnavii prezintă tulburări de comportament, cu păstrarea
discernământului asupra intervenţiilor sociale, dar cu insuficientă capacitate de frânare asupra
pornirilor instinctiv – emoţionale.
Psihoza epileptică – cu tulburări, manifestări ale discernământului asupra propriei
persoane şi ale interrelaţiilor sociale. Se constată accentuarea şi a vâscozităţii ideatorii, a
iritabilităţii explozive, un deficit accentuat al funcţiilor de cunoaştere (tulburări de diferite
grade ale percepţiei, atenţiei, memoriei, raţionamentului).
Demenţa epileptică – involuţie progresivă a funcţiilor de cunoaştere şi afective,
datorită deteriorării ireversibile a substratului morfo-funcţional encefalic.
Coeficientul cel mai ridicat de stări demenţiale se întâlneşte în populaţia copiilor
epileptici.
Aspecte socio-familiale şi de recuperare a bolnavilor epileptici
Page 13
Alegerea profesiei
În dirijarea epilepticilor spre anumite profesii, “scara de risc permisibil”, elaborată de
GOODELASS, împarte diferite tipuri de preocupări în 5 categorii, după cum urmează:
Grupa de risc minim (epilepticii care prezintă crizele cele mai severe) – pot efectua
diferite munci la domiciliu: pot lucra în ateliere (cu măsuri de protecţie), pot folosi unelte, dar
nu pot lucra la diferite maşini sau dispozitive care pot genera accidente.
Categoria riscului minor permisibil - efectuarea diferitelor munci de birou sau de
mişcare de mărfuri (dar numai cu mecanizare protejată), munci care nu periclitează epilepticul
într-o eventuală criză.
Categoria riscului moderat permisibil – munci care nu necesită o supraveghere
permanentă, diferite prestări, activităţi, care nu prezintă diferite responsabilităţi privitor la
activitatea altora.
Categoria riscului mare permisibil – se permit aproape fără restricţii mai toate
activităţile, inclusiv conducerea autovehiculelor.
Categoria riscului maxim permisibil – nu cunoaşte restricţii la încadrare.
Activităţi care se contraindică epilepticilor:
munci fizice intelectuale grele (suprasolicitante)
munci în subteran
muncă la înălţime, în apropierea focurilor şi apelor
conducerea diferitelor vehicule mecanizate
munci cu expunere la diferite noxe
munca în ture de noapte.
Dispenzarizarea bolnavilor epileptici
Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de specialitate este
cea mai eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor. Dispensarizarea trebuie să
înceapă cu întocmirea unei evidenţe teritoriale exhaustive a bolnavilor.
Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un medic specialist
neurolog şi psihiatru. Asistenţa medicală aduce indicaţii şi sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a
persoanelor care ajung în contact zi de zi cu bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de
viaţă al acestuia.
Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte disciplina
tratamentului, modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile periculoase care trebuiesc
Page 14
evitate: foc, ape, înălţime. Se insistă asupra pericolului de consumare a băuturilor alcoolice şi
asupra evitării stressurilor şi a suprasolicitărilor.
Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în cazul unei
evoluţii favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de specialitate cam la 6 luni
interval, şi mai frecvent în cazul unor evoluţii nefavorabile.
O deosebită însemnătate trebuie să aibă în dispensare acordarea unui sprijin posibil,
rezonabil şi competent şi organizarea vieţii sociale a bolnavuluii epileptic în probleme
deosebite, ca: utilizarea timpului liber al epilepticului, practicarea sportului, sexualitatea,
căsătoria, problema descendenţilor, alăptarea, divorţul, etc.
Epilepsia şi căsătoria
Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările îndelungate,
care se finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative falimentare şi frustraţii.
Complexul de inferioritate în care trăieşte majoritatea epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia
lor, precum şi încadrarea într-o anumită categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează
întemeierea unei căsătorii.
De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi tăinuită între
partenerii care vor să se căsătorească.
Descoperirea ulterioară a bolii de către partenerul celălalt, poate duce la o scindare
ireparabilă între parteneri.
Căsătoria epilepticilor trebuie contraindicată îndeosebi în trei situaţii:
când partenerul epileptic, sau amândoi, pe lângă boala propriu-zisă sunt şi oligofreni
dacă sunt epileptici amândoi partenerii
în cazul în care unul din parteneri ale tulburări comportamentale grave pe lângă
epilepsie
Epilepsia şi sarcina
Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie convulsivantă
crescută. Actualmente se estimează transmiterea genetică la o frecvenţă de 2 – 3%. Viaţa
sexuală echilibrată nu dăunează epilepticului. Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în
perioada de gestaţie au născut feţi vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut
descendenţi vii.
S-a constata deasemeni că paroxismele epileptice nu exercită influenţă nocivă asupra
sarcinii.
Chiar apariţia crizei în timpul travaliului poate permite decurgerea naşterii per vias
naturales.
Page 15
Alte probleme medico-sociale la epileptici
Conducerea autovehiculelor de către bolnavii epileptici a suscitat discuţii foarte
aprinse. Traficul rutier devine din ce în ce mai crescut, iar circulaţia un act de mare
complexitate , ce solicită sub aspect fizic şi pshic din ce în ce mai mult şi pe omul sănătos.
Intrarea epilepticului în acest flux reprezintă un mare hazard, fiind unanim admis că oboseala,
tensiunea, căldura, stresurile, sunt factori favorizanţi ai apariţiei paroxismelor, momentele
cele mai neaşteptate.
Problema criminalităţii printre epileptici. Frecvenţa criminalităţii la epilepticii fără
tulburări psihice nu diferă de cea a populaţiei generale. Formele de epilepsie cu tulburări
psihice mari pot fi legate de unele delicte, crime sexuale, efectuate în timpul acceselor.
Asigurările pe viaţă împotriva accidentelor. Din acest punct de vedere un bolnav
epileptic prezintă o creştere a riscului la accidente cam de opt ori mai mare decât în cazul
populaţiei generale.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie
Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe pacienţii
epileptici arată că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi pacienţi suferă mai
mult datorită concepţiilor greşite şi prejudecăţilor altor persoane în legătură cu epilepsia, decît
afecţiunii ca atare. Problemela apar la şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi
afectate perspectivele de căsătorie. În cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important
a se încerca reducerea acestor neînţelegeri şi a susţine pacientul şi familia sa.
În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta este adesea
pus în situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai diferite locuri. Vom discuta
cu pacientul pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor din jur, şi să o accepte pe cât posibil.
Pacientul va trebui să-şi accepte suferinţa şi eşecurile cauzate de boală, să înţeleagă că
în afara perioadelor de rău sunt normali, la fel ca ceilalţi, că această problemă nu-I face infimi.
Va primi explicaţii referitoare la tratament, la boală, la necesitatea de a se prezinta
periodic la medic.
Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte cu ei în
cazurile de declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare nevoie de suprotul
familiei. Împreună, familia şi pacientul, vor trebui să depăşească această situaţie, să o accepte,
să nu se culpabilizeze. Faptul că se culpabilizezază îi face să aibă un comprtament forate
grijului şi supraprotectiv.
Page 16
În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală creează
anxietate, temă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de izolare, modificându-şi
comportamentul, devenind răutăcioşi. Pacientul cu epilepsie va fi susţinut şi integrat în
grupuri, unde este acceptat, ţinându-se seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie,
vârstă.
Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o încadrare socială
corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie accesibil şi eficient, inofensiv
pentru organism, inofensiv pentru organism.
Capitolul III
CAZ CLINIC I
Numele: O
Prenumele: L
Sex: masculin
Vârsta: 35 ani
Domiciliu: Botşani, jud. Botoşani, str. Aleea Teilor, nr. 1
Starea civilă: Căsătorit
Cultura: 12 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.
Elemente fizice: I=1, 72 m; H=69 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă
TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut. Lucrează ca gestionar la
“Loteria Naţională”.
Antecedente heredo-colateraleale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent
sănătoasă.
Analiza medicală: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor
caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contractului tonico-cronice, spumă roază la
gură (îşi muşcă limba), pierdere involuntară de urină.
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate,. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice.
Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Page 17
Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale
O.L.
Respiraţia: se situează în limite normale. Odihnă şi somn: insomnie
Eliminare: normală Igiena: respectă regulile de igienă
corporală, vestimentară şi a mediului.
Mişcare şi mobilizare: hiperacti-vitate,
necoordonarea mişcărilor
Informare şi educaţie: dezinteres de a
învăţa
Asigurare: probabilitate de atingere a
integrităţii fizice
Spirit: nu participă la activităţile
religioase
Lucru: dificultate de a-şi asuma rosturile
sociale
Temperatura: se situează în limite
normale
Recreere: dezinteres în participarea la
activităţi recreative
Comunicare: ineficace la nivel intelectual
şi afectiv
Mâncare şi băutură: consumator de
etanol, bulimie
Îmbrăcăminte: corespunzătoare
Prescripţii medicale
O.L.
TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAŢII
Carbomazepină 06.03 – 11.03
12.03 – 18.03
Oral 2 cp/zi
Oral 3 cp/zi
Fenobarbital 06.03 – 15.03 IM 1 f/zi
Haloperidol 07.03 – 18.03 Oral 3x50 pic/zi
Romparkin 07.03 – 18.03 Oral 3 cp/zi
Napoton 08.03 – 18.03 Oral 2 cp/zi
Diazepam 06.03 – 18.03 IM 2 f/zi
Vitamina B1 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi
Vitamina B6 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi
Page 18
Examene de laborator – diverse
6 III – Recoltarea sângelui pentru: uree = 18 mg%
glicemie = 137 mg%
Hb = 12,26 g%
USH = 31/46 mm
Calcemie = 8,6 mg%
L = 10.800 mc
Probe hepatice:
Tymol = 4 UML
ZnSO4 = 14 USH
8 III – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ
6 III – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
albumină/absent
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
rari cilindri hialino granuloşi
Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu
trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intenşităţii acestora. La internare este
agitat pshihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de împregnare etanolică.
Este orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări
de percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Page 19
Tratament
O.L.
Medicamente administrate per/os ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Carbomazepină 1 cp 1 cp 1 cp -
Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -
Haloperidol 50 pic 50 pic 50 pic -
Napoton 1 cp - 1 cp -
Medicamente administrate IM ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Fenobarbital - - 1 f -
Diazepam - - 1 f -
Vitamina B1 - 1 f - -
Vitamina B6 - 1 f - -
Îngrijiri diverse:
Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie.
Administrarea medicamentelor.
Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
Regim alimentar:
interzicerea consumului de alcool
evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor
Page 20
Medicamentul Modul de
prezentare
Acţiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate
15 mg
100 mg
Fiole
40 mg
200 mg
Anticonvulsivant
antiepileptic hip-notic
Oboseală,
somnolenţă,
agitaţie, confuzie
Haloperidol Sol. uz intern 2
mg/ml flacon de 10
ml
Neuroleptic
Antipsihatic
Sedativ
Indomnie, stare
depresivă, sdr.
Parkinsonian
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
constipaţie.
Drageuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,
oboseală, cefalee,
apatie
Comprimate
2 mg
10 mg
Fiole
10 mg
Tranchilizant,
miorelaxant,
anticonvulsivant
Somnolenţă,
oboseală, ameţeli,
uscăciunea gurii
Carbomazepină Comprimate 200
mg
Antiepileptic,
hipnotic
Somnolenţă,
greaţă, vomaă,
tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate
2 mg
10 mg
fiole
10 mg
Substitutiv în stările
de deficit de tiamină
-
Page 21
Vitamina B6 Comprimate 250
mg
Substitutiv în stările
de deficit de
piridoxină
-
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
06.03 – 08.03 2000
A mânca şi a bea
Consumul de
alcool
Foame exagerată Alimentaţie
exagerată
cantitativ
Interzicerea
consumului de
alcool
Administrare de
alimente în
cantitate necesară
Uşoară ameliorare
Mişcare şi mobi- Criza epileptică Nu poate să-şi
controleze
mişcările
Incapacitate de a-
şi controla
mişcările
Prevenirea
crizelor epileptice
Administrare de
antiepileptice
Mişcarea şi
mobilizare
normală
Criza epileptică Pericol de alterare
a fizicului
Posibilitate de
atingere a
integrităţii
fizicului
Prevenirea
crizelor comiţiale
Administrare de
antiepileptice
Sub tratament
antiepileptic criza
dispare
Odihnă şi somn Agitaţie
psihomotorie
Dificultate de a
dormi
Insomnie Sedare Administrare de
neuroleptice
Somn, indus
medicamentos
Consum de etanol Transpiră Dioforeză Combaterea
transpiraţiilor
Interzicerea
consumului de
etanol,
schimbarea
lenjeriei
Pacientul nu mai
transpiră
09.03 – 11.03
Mişcare şi
mobilizare
Criza epileptică Nu-şi
coordonează
mişcările
Hiperactivitate Sedare,
imobilizare
Administrare
sedative
Pacientul se
calmează
Odihnă şi somn Agitaţie
psihomotorie
Dificultate de a
dormi
Insomnie Sedare Administrare
neuroleptice şi
sedative
Somn indus
medicamentos
Comunicare Consumul de
etanol
Dificultatea de a
înţelege ceea ce I
se spune
Ineficace la nivel
intelectual
Interzicerea
consumului de
alcool
Educaţie sanitară Comunică cu
personalul, cu
clienţii bolnavi
12.03 – 15.03 Agitaţie Creşterea în ritm a Hiperactivitate Combaterea Administrare de Pacientul se
Page 22
psihomotorie mişcărilor agitaţiei
psihomotorii
sedativ,
imobilizare
calmează
Odihnă şi somn Efecte adverse ale
medicamentelor
Oboseală, senzaţie
de somn
Somnolenţă Combaterea
somnolenţei
Plimbări, aerisirea
salonului
Ameliorare
Agitaţie
psihomotorie
Nu desfăşoară
activităţi
recreative
Dezinteres de a
practica activităţi
recreative
Convingerea
pacientului să
desfăşoare
activităţi
recreative
Educaţie sanitară,
psihoterapie
Citeşte ziarele,
face plimbări
Informare, Hiperactivitatea Lipsă de interes în
achiziţionarea de
noi cunoştinţe.
Dezinteres de a
învăţa
Convingerea
pacientului să
desfăşoare
activităţi
informative
Educaţie sanitară,
psihoterapie
Este interesat de
boala sa
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
16.03 – 18.03 Stare depresivă Nu comunică Comunicare
ineficace la nivel
afectiv
Combaterea
mutismului
Psihoterapie Comunică cu
personalul, cu
clienţii bolnavi
Odihnă şi somn Efecte adverse ale
medicamentelor
Oboseală, senzaţie
de somn
Somnolenţă Combaterea
somnolenţei
Plimbări, aerisirea
bolnavului
Dispare
somnolenţa
Izolare Neputinţă Dificultatea de a-
şi asuma rolurile
sociale
Combaterea
izolării
pacientului,
psihoterapie
Psihoterapie Ameliorare
18.III.2000
Pacient cunoscut spitalului prin internări anterioare, revine cu trimitere pentru
creşterea frecvenţei crizelor cu suspendare a cunoştinţei şi creşterea în intensiate a acestora şi
a simptomatologiei exprimată clinic prin: cefalee difuză, ameţeli, iritabilitate explozivă,
tulburări neurovegetative, frecvente decompensări narcofilice etanolice.
Se externează cu recomandările:
continuarea tratamentului cf. Rp. Cu : Clorpromazină
Fenobarbital
Page 23
Diazepam
evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă)
C.M. pe perioada internării
CAZ CLINIC II
Numele: I
Prenumele: P
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Nicşeni, jud. Botoşani
Starea civilă: necăsătorit
Cultura: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.
Elemente fizice: I=1, 62 m; H=60 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: repetate internări la spitalul Socola – Iaşi, TBC pulmonar
(1986) – internat în spitalul Fiziologic, neagă afecţiuni infecto-contagioase, poliomelită la
vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere din
DMC pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de
comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau
pierderi sangvinolente.
Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale
I.P.
Respiraţia: se situează în limite normale. Odihnă şi somn: insomnie
Mâncare şi băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ţinută neîngrijită.
Mişcare şi mobilizare: hiperacti-vitate,
necoordonarea mişcărilor
Temperatura: se situează în limitele
normale.
Asigurare: prezintă crize comiţiale grand Informare şi educaţie: dezinteres de a
Page 24
mal învăţa
Lucru: neputinţă Spirit: incapacitate de a participa la
activităţi religioase
Recreere: incapacitate de a desfăşu-ra
activităţi recreative
Comunicare: ineficace la nivel intelectual
(limbaj incoerent, logoree) şi afectiv
(muţenie)
Prescripţii medicale
O.L.
TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAŢII
Haloperidol 60 pic/zi 22.01 – 3.02.2000 Oral 20 pic de trei ori pe
zi.
Fenobarbital
2 cp/zi
1 f/zi
22.01 – 03.02.2000
24.01.2000
Oral 1 cp x 2/zi
IM 1 f/zi
Clordelazin 3 cp/zi 22.01 – 03.02 2000 Oral 1 cp x 2/zi
Romparkin 3 cp/zi 22.01 – 03.02.2000 Oral 1 cp x 3/zi
Examene de laborator – diverse
21.I.2000 – Recoltarea sângelui pentru: uree = 18 mg%
glicemie = 95 mg%
Hb = 13,86 g%
VSH = 7/16 mm
Calcemie = 8,7 mg%
L = 6600 mc
Probe hepatice:
Tymol = 4 UML
ZnSO4 = 14 USH
Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ
22.I.2000 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
Page 25
albumină/absent
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
23.I.2000 – QI = 59 oligofrenie gr. I
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomelită. A fost spitalizat la spitalul de
copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor
afirmată de mamă: “face 3 zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are timpuri când
vorbeşte şi timpuri când nu vorbeşte. Treabă nu face defel. Câteodată e rău, strică, sparge,
sare la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat
global. Discernământ critic diminuat.
Page 26
Tratament
I.P.
Medicamente administrate per os ORAR
6,00 12,00 18,00 -
Fenobarbital 1 cp - 1 cp -
Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -
Haloperidol 20 pic 20 pic 20 pic -
Clordelazin 1 cp 1 cp 1 cp -
Medicamente administrate IM ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Fenobarbital - 1 f - -
Îngrijiri diverse:
Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie.
Administrarea medicamentelor.
Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
Regim alimentar:
interzicerea consumului de alcool şi băuturi alcoolice
evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor
evitarea expunerii îndelungate la temperaturi ridicate
Page 27
Medicamentul Modul de
prezentare
Acţiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate
15 mg
100 mg
Anticonvulsivant,
antiepileptic, hip-
notic de lungă durată
Oboseală,
somnolenţă,
agitaţie, confuzie,
erupţii cutanate
alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2
mg/ml flacon de 10
ml
Fiole de 5 mg /ml
Neuroleptic
Antipsihatic
Sedativ
Insomnie, stare
depresivă, sdr.
Parkinsonian,
tulburări extrapi-
ramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
con-stipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg neuroleptic, anti-
psihotic, sedativ
Sedare, somno-
lenţă, tulburări de
vedere, uscă-ciunea
gurii
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
22.01 – 24.01 2000
A mânca şi a bea
Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie
exagerată
cantitativ
Combaterea
bulimiei
Administrare de
alimente în
cantitate necesară
Uşoară ameliorare
Mişcare şi mobi- Criza comiţială Nu poate să-şi
controleze
mişcările
Incapacitate de a-
şi controla
mişcările
Prevenirea
crizelor comiţiale
Administrare de
antiepileptice
Mişcarea şi
mobilizare
normală după
administrarea
antiepilepticu-lui
Page 28
Pierderea
cunoştinţei
Pericol de alterare
a fizicului
Posibilitate de
atingere a
integrităţii
fizicului
Prevenirea
crizelor comiţiale
Administrare de
antiepileptice
Sub tratament
antiepileptic criza
dispare
Odihnă şi somn Agitaţie
psihomotorie
Dificultate de a
dormi
Insomnie Sedare Administrare de
neuroleptice
Somn, indus
medicamentos
Mişcare şi
mobilizare
Agitaţie
psihomotorie
Nu-şi
coordonează
mişcările
Hiperactivitate Sedare,
imobilizare
Administrare
sedative
Pacientul se
calmează
Boală psihică Incapacitatea
efectuării
îngrijirilor de
curăţenie
Incapacitatea de
a-şi acorda
îngrijiri de igienă
Educaţie sanitară
şi ajutarea
bolnavului în
efectuarea toaletei
Schimbarea
lenjeriei de corp şi
de pat, baia
bolnavului
Ţinută îngrijită
Îmbrăcăminte Tulburări de
gândire
Ţinută neîngrijită Dezinteres faţă de
ţinuta sa
vestimentară
Ajutarea
bolnavului în
alegerea hainelor
Schimbarea
lenjeriei de corp
Ţinută îngrijită
Comunicare Boală psihică Dificultate de a
înţelege ceea ce I
se spune
Comunicare la
nivel intelectual
Ajutarea
bolnavului să
înţeleagă ceea ce I
se comunică
Discuţie pe
înţelesul
bolnavului
Comunicare
eficace
Odihnă şi somn
Mediu necores-
punzător (salon
neaerisit)
Oboseală, sen-
zaţie de somn
Somnolenţă Combaterea
somnolenţei
Plimbări, aerisirea
salonului
Ameliorare
Informare, edu- Tulburări de
gândire
Greutate în a-
chiziţionarea de
noi comportari
Dificultate de a
învăţa
Combaterea bolii
psihice
Administrarea de
antipsihotice
-
Mişacare şi
mobilizare
Tulburări de
gândire
Creştere în ritm a
mişcărilor
Hiperactivitate Combaterea
hiperctivităţii
Administrarea
hiperactivităţii
Dispare
hiperactivitatea
Mâncare şi bău- Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie
exagerată
cantitativ
Combaterea
bulimiei
Administarea de
alimente în
cantitatea
necesară
Ameliorare
1.II – 2.II.2000 Izolarea de anturaj Nu comunică Comunicare Combaterea Psihoterapie Comunicare
Page 29
Comunicare (mutism) ineficace la ni-vel
afectiv
mutismului eficace
Dificultate de a se
implica într-un rol
Incapacitatea de a
desfăşura
activităţi
Neputinţă Ajutarea
pacientului în a
desfăşura o
activitate
Psihoterapie Efectuează
anumite activităţi
(curăţenie în
noptieră)
Incapacitate de a
împlini o
activitate
recreativă
Imposibilitatea de
a se amuza în
activităţi
recreative
Încapacitatea de a
desfăşura
activităţi
recreative
Stimularea
bolnavului,
convingerea să
participe la
activităţi
recreative
Plimbări, discuţii
(psihoterapie)
Ameliorare
2.II.2000
Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:
Tratament cu:
carbomazepin 2 cp/zi
fenobarbital 20 cp/zi
Diazepam 2 cp/zi
supravegehere din partea familiei
va evita locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apă
dispensarizare prin dispensarul medical comunal şi prin cabinetul de psihiatrie
CAZ CLINIC III
Numele: C
Prenumele: A
Sex: feminin
Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Vlădeni, jud. Botoşani
Starea civilă: divorţată
Cultura: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.
Elemente fizice: I=1, 58 m; G=66 kg;
Page 30
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima
menstruaţie – 13 ani, ultima menstruaţie 37 ani. A fost internată la spitalul Dr. Petru Groza,
Oradea. A lucrat cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi. Are un nepot cu antecedente
psihiatrice.
Anamneza medicală: Bolnava vine la internare cu autosanitara cu bilet de trimitere din
policlinica judeţeană pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie,
tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Nu
prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente. Ţinută vestimentară neordonată, igienă
corporală necorespunzătoare.
Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale
C.A.
Respiraţia: dispune Odihnă şi somn: insomnie
Mâncare şi băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ţinută vestimentară
neordonată
Mişcare şi mobilizare: imobilizare Temperatura: afebrilă
Asigurare: probabilitate de atingere a
integrităţii fizice
Informare şi educaţie: incapacitate de a
învăţa
Lucru: neputinţă Spirit: incapacitate de a participa la
activităţi religioase
Recreere: nu desfăşoară activităţi
recreative
Comunicare: ineficace la nivel intelectual
şi afectiv
Eliminare (constipaţie) Igienă: necorespunzătoare
Prescripţii medicale
C.A.
TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAŢII
Fenobarbital 16.11 – 26.11.1999 Oral 1 cp/zi
Sulfat de magneziu 16.11 – 24.11.1999 In 1 f/zi
Page 31
Glucoză 33% 16.11 – 26.11.1999 In 1 f/zi
Fenilopină 16.11 – 25.11 Oral 2 cp/zi
Furosemid 16.11 – 25.11 In 1 f la 2 zile
Multivitamin 16.11 – 26.11 Oral 6 cp/zi
Brofimen 16.11 – 22.11 Oral 3 cp/zi
Diazepam 16.11 – 25.11 Oral 3 cp/zi
Clorpromazin 16.11 – 25.11 Oral 4 cp/zi
Supozitoare de gliceri-nă 22.11 Rectal 1 sup/zi
Examene de laborator – diverse
16.11 – Recoltarea sângelui pentru: uree = 26 mg%
glicemie = 79 mg%
Calcemie = 9,6 mg%
L = 7900 mc
Probe hepatice:
Tymol = 4 UML
ZnSO4 = 12 USH
17.11 – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ
18.11 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
albumină/absent
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
Examen psihiatric
Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei
crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinuta neîngrijită, mimica anxioasă,
privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se
consideră bolnavă psihic. Nu declară implicaţii judiciare.
Page 32
Tratament
C.A.
Medicamente administrate per os ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Fenobarbital - - 1 cp -
Fenilopină 1 cp - 1 cp -
Clorpromazin 1 cp 2 cp 1 cp -
Brofimen 1 cp 1 cp 1 cp -
Diazepam 1 cp - 1 cp -
Multivitamin 2 cp 2 cp 2 cp -
Medicamente administrate IM ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Glucoză 33% - 1 f - -
Sulfat de magneziu - 1 f - -
Ferosemid - 1 f - -
Medicamente administrate rectal ORAR
6,00 12,00 18,00 24,00
Supozitoare de glicerină - 1 sup - -
Îngrijiri diverse:
Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie.
Administrarea medicamentelor.
Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
Asigurarea confortului fizic şi psihic necesar
Regim alimentar:
Abţinerea de la consumul de alcool şi băuturi alcoolice
evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor
Page 33
Medicamentul Modul de
prezentare
Acţiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate
15 mg
100 mg
Anticonvulsivant,
antiepileptic, hip-
notic de lungă durată
Oboseală,
somnolenţă,
agitaţie, confuzie,
erupţii cutanate
alergice
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic
Antipsihatic
Sedativ
Antivomitiv
Somnolenţă,
potenţarea
băuturilor
alcoolice, tulburări
de vedere
Comprimate
2 mg
10 mg
Fiole 10 mg
Tranchilizant,
miorelaxant,
anticonvulsivant
Somnolenţă,
oboseală, ameţeli,
uscăciunea gurii
Comprimate a 8
mg (flacon cu 20
buc), soluţie pentru
uz intern
Expectorant
Fluidifiant
Mucolitic
Rareori greaţă
Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita-
minică echilibrată,
care acţionează în
carenţele vitami-nice
Nu se adminis-
trează la parkin-
sonieni în timpul
tratamentului cu
levadope
Sulfat de magneziu Fiole 2 g/10 ml - deprimant central
- anticonvulsivant
Infectarea rapidă
poate provoca
congestia feţei,
hipotensiune,
colaps
Supozitoare de Supozitoare Declanşează reflexul -
Page 34
2,13 g
1,39 g
de ----
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
16.11 – 18.11 1999
A mânca şi a bea
Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie
exagerată
cantitativ
Combaterea
bulimiei
Administrare de
alimente în
cantitate necesară
Uşoară ameliorare
Mişcare şi mobi- Criza comiţială Nu poate să-şi
controleze
mişcările
Incapacitate de a-
şi coordona
mişcările
Prevenirea
crizelor epileptice
Administrare de
antiepileptice
Mişcarea şi
mobilizare
normală
Criza epileptică Pericol de alterare
a fizicului
Posibilitate de
atingere a
integrităţii
fizicului
Prevenirea
crizelor comiţiale
Administrare de
antiepileptice
Sub tratament
antiepileptic criza
dispare
Odihnă şi somn Agitaţie
psihomotorie
Dificultate de a
dormi
Insomnii Combaterea
insomniei
Administrare de
neuroleptice şi
sedative
Pacienta nu mai
are insomnii
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
18.11 – 21.11
şcare şi
mobilizare
Tulburări de
gândire
Diminuarea
mişcărilor
imobilitate Combaterea
imobilităţii
Psihoterapie Ameliorare
Îmbrăcăminte Tulburări de
gândire
Ţinută neîngrijită Dezinteres faţă de
ţinuta sa
vestimentară
Ajutarea
bolnavului în
alegerea hainelor
Schimbarea
lenjeriei de corp
Ţinută îngrijită
Boală psihică Incapacitatea
efectuării
îngrijirilor de
curăţenie
Incapacitatea de
a-şi acorda
îngrijiri de igienă
Ajutarea
pacientului în
efectuarea toaletei
Schimbarea
lenjeriei de corp şi
de pat, baia
generală.
Ţinută îngrijită
Prezenţa de
secreţii pe căile
respiratorii
Senzaţia de
sufocare
dispun Dezobstruarea
căilor respiratorii
Respiraţie uşoară Comunicare
eficace
22.11 – 24.11 Boală psihică Dificultatea de a Comunicare, Ajutarea pacientei Discuţii pe Comunicarea cu
Page 35
Comunicare înţelege ceea ce I
se spune
implicare la nivel
intelectual
să înţeleagă ceea
ce I se comunică
înţelesul pacientei personalul, cu
celelalte paciente
fundamentală
Sursa de
dificultate
Problema Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii Evaluare
Încetinirea
tranzitului
intestinal
Pacienta nu
prezintă scaune
Constipaţie Combaterea
constipaţiei
Administrarea de
supozitoare cu
glicerină
Pacienta nu
prezintă scaune
Mişcare şi
mobilizare
Agitaţie
psihomotorie
Creşterea în ritm a
mişcărilor
Hiperactivitate Combaterea
agitaţiei
psihomotorii
Administrarea de
sedative,
mobilizare
Pacienta se
calmează
Odihnă şi somn Efecte adverse ale
medicamen-telor
Oboseală, sen-
zaţie de somn
Somnolenţă Combaterea
somnolenţei
Aerisirea
salonului,
plimbări
Dispare senzaţia
de somnolenţă
25.11 – 26.11
Comunicare
Stare depresivă Nu comunică
(mutism)
Comunicare
afectivă la nivel
afectiv
Combaterea
mutismului
Psihoterapie Comunicarea cu
personalul, cu
ceilalţi bolnavi
Boală psihică Incapacitatea de
a-şi efectua
îngrijiri de
curăţenie
Igienă necores-
punzătoare
Ajutarea paci-
entei în efectua-
rea toaletei
Schimbarea
lenjeriei de corp şi
de pat, baia
generală.
Ţinută bine
îngrijită
Tulburări de
gândire
Imposibilitatea de
a se amuza în
activităţi
recreative
Încapacitatea de a
desfăşura ctivităţi
recreative
Convingerea
pacientei să
participe la
activităţi
recreative
Plimbări, discuţii Ameliorare
26.11.1999
Bolnava în evidenţa Spitalului de Psihiatrie Botoşani, a fost internată pentru creşterea
frecvenţei crizelor comiţiale, cefalee, ameţeli, agitaţie psihomotorie. A fost tratată în stare
anticonvulsivant, tranchilizant, sedativ, diuretic, vitamine. Se externează în stare ameliorată la
solicitarea bolnavei. Se recomandă:
tratament conform Rp
interzicerea consumului de alcool
dispensarizare prin dispensarul medical
Page 36
reinternare la nevoie
CAPITOLUL IV
Concluzii
Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă psihoterapia. De puterea de
convingere a asistentului/asitentei medicale depinde ca pacientul să accepte necesitatea
tratamentului şi să-l urmeze cu permanenţă. Atmosfera de calm şi simpatie pe care va şti să o
creeze în jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi recapete optimismul şi încrederea în
viaţă.
Astfel asistentul medical discută permanent cu pacientul, pentru a nu-I confirma
sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în
găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros, în comunicarea cu familia. Răspunde la
întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l
accepte aşa cum este.
Totodată asistentul medical va informa medicul despre starea pacientului, dacă este
agitat sau liniştit, dacă se alimentează suficient, dacă întreţine relaţii şi contacte cu cei din
jurul lui, dacă doarme noaptea.
De asemenea va avea grijă ca pacientul să fie supravegheat permanent, deoarece
crizele epileptice se pot declanşa oricând.
Bolnavul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu
numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistentulmedical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe
tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul
acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistentul medical va comunica zilnic la vizită
medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte
evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ.
La externare, bolnavului I se explică necesitatea de a urma tratamentul
anticonvulsivant permanent, să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările
periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia
focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului
Page 37
de a consuma băuturi alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi
suprasolicitărilor.
Datoria asistentului medical este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă
normală sau cel puţin apropiată de normal.
Page 38
Bibliografie
C. Arsene, L. Popoviciu – EPILEPSIILE
C. Arsene, I. Stoica – CRIZELE EPILEPTICE
P. Brânzei, Aurelia Sîrbu – PSIHIATRIE
Virginia Henderson – NURSING
*** - Agenda medicală 1991
Tratat de psihiatrie Oxford – Michele Geldel, Dennis Goth; Richard Moyan, Ediţia
1994