. Statutul social al familiei va fi determinat de tat. Dominaia
tatlui va imprimacopilului o viziune ferm asupra vieii, dar acesta
nu va trebui s impun ferm legea, ci i spstreze afeciunea copilului.
Tatl este cel care confer familiei, dar i copilului un sentiment de
protecie isiguran, inspirnd copilului dorina arztoare de a deveni
ca el. Pentru ca tata este cel care ,,l arunc pe copil i-l prinde
fr ca acestuia s-i fie fric, el conduce maina, el mnuietesecurea,
el l poart n brae cnd acesta este oboist.Diferenele dintre brbai i
femei apar cu claritate: n timp ce femeile asigur toatecele trei
funcii independent de prezena sau absena soilor, brbaii sunt
specializai exclusivn funcia de reconfort; tatl intr de unul singur
n raport cu copilul, numai pentru a se juca, atri satisfacia unor
gesturi de tandree reciproc sau pur i simplu numai pentru a se
convingedup ,, aerul senin al copilului, dac totul este n regul.
Dac intervine n alte momente, el o face pentru a da o mn de ajutor
mamei, dac nuntotdeauna n prezena acesteia, cel puin la solicitarea
ei. Rolul educativ al tatlui nu este, n cele mai multe cazuri neles
ca secundar, nici debrbai, nici de femei. Deosebirile ntre rolul
masculin i cel feminin, vizeaz modul, naturaimplicrii, i nu gradul,
mai mic sau mai mare, de implicare , care nici nu poate fi
evaluat,ntruct nu pot fi comparate cantitativ comportamente
diferite calitativ. Ele relev n esenadou raporturi, cu timpul i cu
spaiul , dou viziuni asupra lumii, dou morale. Tatl muncete pentru
a asigura bunstarea grupului, ntruct rolul su principal estede a
asigura securitatea material a familiei. n timp ce mama ,,muncete
pentru ceilali,alturi de ei , tatl muncete singur pentru ceilali.
De aici, rezult o mare disponibilitate a mamei, o atitudine atent,
deschis n oricemoment la problemele copiilor.Familia ca cadrul si
factor al dezvoltarii psihice a copilului Miu alexandruUn studiu
realizat de o echipa de cercetatori din Statele Unite a stabilit ca
paternitatea reduce drastic nivelul de testosteron din organismul
barbatilor, fapt care ii face pe acestia sa fie "mai civilizati",
relateaza BBC News Online. Oamenii de stiinta au comparat nivelul
testosteronului din organismul barbatilor singuri, a celor
casatoriti si a celor care au copii. In urma studiului,
cercetatorii au stabilit ca, la barbatii care au devenit tati,
nivelul testosteronului este extrem de scazut. Unul dintre experti
a declarat ca aceasta scadere este modul in care natura "se
asigura" ca barbatii se comporta intr-un mod civilizat si neagresiv
cu nou-nascutul. Cercetatorii de la mai multe universitati
americane au efectuat studiul cu ajutorul a 126 de barbati cu
varste cuprinse intre 21 si 38 de ani, carora le-au cerut sa
completeze o serie de chestionare. In plus, subiectilor studiului
le-au fost recoltate, dimineata si dupa-amiaza, mostre de saliva
pentru analize. Dintre cei 126 de subiecti ai studiului, 66 erau
necasatoriti si aveau in organism o cantitate mai mare de
testosteron decat cei 30 de barbati casatoriti si fara copii care
au facut obiectul cercetarii.Multe femei se intreaba pe buna
dreptate, ce fel de tata o sa fie iubitul lor, multi zic ca
barbatii nu se schimba, dar totusi studiile spun cu totul altceva,
barbatii se schimba atunci cand devin tatici, uneori radical.
Paternitatea ii ajuta pe barbati sa devina mai responsabili,
renunta sau reduc fumatul si consumul de alcool, comportamentul lor
este mai responsabil, isi asuma mai putine riscuri, etc.Afirmatiile
de mai sus nu imi apartine, fac parte din concluziile realizate de
cativa savanti americani de laOregon State University, intr-un
articol dinDaily Mail, astfel au constatat ca barbatii care devin
tati pentru prima data, evita infractiunile precum si consumul de
alcool si tutun.Si nu a fost un studiu fulger in care concluziile
nu sunt bine sustinute de statistici concludente, studiul a durat
19 ani, si au fost implicati peste 200 de baieti si barbati cu
varstele intre 12-31 de ani. Cercetatorii din Oregon au monitorizat
felul in care comportamentul antisocial si stilul de viata al
subiectilor monitorizati s-a modificat pe parcursul anilor.Acest
studiu arata ca paternitatea poate fi o experienta care transforma
chiar si un barbat care obisnuieste sa adopte comportamente foarte
riscante, a declarat David Kerr, coordonatorul studiului.Studiul,
publicat initial inJournal of Marriage and Family, mai remarca si
faptul ca barbatii care au devenit tatici in jurul varstei de 30 de
ani sunt mult mai tentati sa renunte la activitatile riscante din
stilul lor de viata, in comparatie cubarbatii care au devenit
parintila o varsta mai tanara, probabil are legatura si cu
maturizarea psihologica a acestora, si intelegerea mai profunda a
implicatiilor vietii de parinte.Un alt studiu a
analizatcomportamentul barbatilor fumatorice au devenit parinti,
studiul a fost realizat in 2005 de University of Warwick.Acest
studiu a analizat un grup de 286 debarbati fumatori, ce aveau copii
cu varste inte 8-14 saptamani, acest studiu a aratat faptul ca
venirea pe lume a bebelusilor nu a fost asociata curenuntarea
totala la fumatpentru cei mai multi dintre tatici, dar acestia au
renuntat insa sa mai fumeze in interiorul locuintei sau in
apropierea bebelusilor.Mai putin de 20% dintre taticiau incercat sa
renunte complet la fumatsi doar 4% dintre acestia au reusitsa se
lase de fumat, dupa nasterea bebelusilor lor. Tot odata, 78% dintre
proaspetii tatici au incercat, iar 60% chiar au si au reusit, sa
renunte la a mai fuma in locuinta si in preajma bebelusilor.
Sursa:http://www.mamicamea.ro/familie/paternitatea-ii-schimba-pe-barbati.html#ixzz3XwPTVfGwAm
descoperit chiar ca uneori tatii au mai multa influenta n
dezvoltarea celor mici dect mamele, a declarat Ronald Rohner,
directorul Centrului pentru Studiul Relatiilor Interpersonale de la
Universitatea din Connecticut, citat de LiveScience. Acesta a
studiat timp de cteva zeci de ani felul n care copiii si accepta
sau si resping parintii. Potrivit acestuia, fiii si fiicele care
s-au simtit respinsi de unul dintre parinti sau nu au simtit
suficienta dragoste din partea acestora au mai multe sanse sa
devina agresivi, ostili si instabil emotional. De asemenea,
respingerea poate duce la o slaba stima de sine.Sferele de
influentaCercetarea a aratat ca, desi aceste sentimente sunt
valabile n cazul ambilor parinti, adesea tatal este factorul
decisiv. Totodata, problemele comportamentale, delincventa
juvenila, depresia sau abuzul de substante si, n general,
problemele de adaptare, sunt mai strns legate de respingerea
resimtita din partea tatalui. n aceeasi nota, dragostea tatalui
poate fi determinanta pentru starea generala de bine a viitorului
adult, a mai precizat Rohner.Un studiu important a confirmat faptul
c absena unui tat poate fi duntoare pentru viaa unui copil, i c
dragostea unui tat este la fel de important pentru starea emoional
a copiilor la fel ca dragostea mame, raporteaz Christian
Concern.Studiul a constatat c lipsa de iubire printeasc n viaa unui
copil poate avea consecine psihologice destul de grave, care
persist la vrsta adult i are un efect puternic asupra persoanei
respective.Studiul sugereaz c respingerea tatlui poate provoca
probleme pe termen lung pentru copii, care dureaz chiar decenii, i
duce la anxietate, nesiguran i stima de sine sczut.De asemenea,
studiul a scos la iveal i relateaz c aceti copii au tendina de a se
nchide din punct de vedere emoional, i, prin urmare, le este mai
greu de a construi relaii mai trziu n via.n Statele Unite, Marea
Britanie i Europa, am presupus, n ultimii 300 de ani, c toi copiii
au nevoie pentru o dezvoltare sntoas normal, i aceasta este o
relaie de dragoste cu mama lor, dar prin faptul c taii sunt prezeni
n familie ca un suport pentru mam i un sprijin financiar, nu este
destul pentru o dezvoltare sntoas a copiilor. Aceast idee trebuie s
o inem departe de noi i s artm tailor c dragostea lor este la fel
de important ca dragostea mamei, uneori chiar mai mare dect a
mamei, a declarat Profesorul Ronald Rohner.Studiul profesorului
Rohner confirm ceea ce a fost cunoscut de zeci de ani prin care doi
prini naturali ntr-o cstorie pe via pot oferi condiiile ideale
pentru creterea copiilor. Niciun aranjament familial, nici
persoanele de acelai sex care adopt copii nu pot oferi aceleai
beneficii pe care doi prini naturali (un brbat i o femeie) le pot
oferii copiilor lor, a declarat Andrea Williams CEO al Christian
Concern.Acest studiu i efectele politicii pe care muli le adopt, i
sunt de natur s degradeze cstoria tradiional, ar trebui s se ia n
considerare de muli, deoarece efectele negative care i pun amprenta
asupra generaiei care se ridic vor fi dezastruoase
Roluri parentale incompleteDes intalnit in randurile cuplurilor
si familiilor caracterizate de tensiune este o adaptare a rolului
marital incompleta, acest lucru conducand la lipsa de satisfactii
reciproce si la un mediu conflictual in care sa creasca un copil.
Astfel, avem urmatoarele tipuri de roluri maritale incomplete pe
care le poate adopta un tata:1. Tatal partial implicat in
casnicieAcest tip de cuplu este denumit, in termeni psihologici,
drept semicasnicie, datorita implicarii pe jumatate in viata
familiala pe care tatal o exercita. Activitatile sale in cadrul
familiei sunt limitate si implicarea sa in educatia copiilor este
minima.
Acest tip de sot fie ca desfasoara o viata paralela cu cea a
familiei sale (ca de exemplu, o relatie extraconjugala), fie ca
refuza sa isi asume anumite atributii in cadrul familial, asa cum
isi doreste sotia.
Adeseori, acest gen de sot continua sa participe la bugetul
comun, insa refuza sa se implice in mai mare masura in viata
familiei, lasand toate acestea pe umerii sotiei sau ai fiilor mai
mari. Din aceasta cauza, un tata partial implicat in casnicia din
care face parte este, in mare masura, nociv pentru dezvoltarea
copilului, rapindu-i o parte a copilariei cu atributii mature.2.
Tatal din cuplul imatur dependentDes intalnit in ziua de astazi,
este cuplul imatur dependent, ale carui obligatii parentale sau,
uneori, casnice, sunt indeplinite de parintii acestora. Cuplul
devine, in acest fel, un cuplu copil. Acest fapt impiedica
maturizarea relatiei si dezvoltarea familiei ca si grup
independent. Astfel, sotul dintr-un astfel de cuplu are un grad de
responsabilitate mai mic decat normal, in privinta copilului sau,
si nu isi poate indeplini in totalitate rolul parental.
Chiar daca intentiile bunicilor sunt doar bune, iar, uneori,
acestea sunt nepretuite, acest fapt poate avea consecinte grave in
dezvoltarea nepotilor lor. Frecvent, copiii din astfel de familii
au tulburari de personalitate (nevrotism, carcateriopatie,
psihoze).
Adeseori, aceste cupluri copii sunt predispusi spre a avea un
divort, datorita permanentului conflict intre ei si parintii lor in
ceea ce priveste educatia copilului, fapt ce poate avea consecinte
negative asupra copilului. Daca doriti sa citit mai multe despre
efectele unui divort asupra copilului, va recomandam
articolulProblemele copilului fara un parinte. Conflictul intre
cele doua generatii de parinti poate avea influente educationale
traumatizante pentru tanarul prins la mijloc, datorita caracterului
contradictoriu prezent.Roluri parentale inautenticeCel mai bun
exemplu de astfel de casnicie este cel in care ambii parinti au
vieti paralele. Putem vedea acest exemplu in casniciile incheiate
in perioada comunista, atunci cand acestea erau aranjate, fara a
implica afectiune din partea mirilor. Acestea se construiesc pe
baza unor interese comune, sociale sau economice, insa nu poate fi
vorba de iubire conjugala la mijloc.
Intr-o astfel de casnicie, partenerii mentin statutul oficial,
insa fiecare are propria sa autonomie, atat intra, cat si
extraconjugala. Multe dintre aceste cupluri si-au justificat
mentinerea casatoriei datorita aparitiei copiilor. Putem vedea,
deseori, acest exemplu in cazul familiilor cu un partener violent,
unde justificarea pentru care cuplul inca se afla impreuna este sa
aiba copiii un tata/ o mama, deoarece, arareori, mai poate fi vorba
despre iubire conjugala in aceste cazuri.
Efectele unui astfel de cuplu asupra vietii psihice a copilului
sunt dezastruoase. In cazul simplu, unde pseudocasnicia a fost
astfel de la inceput, copiii nu vor simti nici dragostea sau
respectul dintre parteneri, primind, astfel, un model gresit pentru
viitoarea lor viata de familie, dar nici iubirea si respectul
parintilor fata de ei, aparitia lor, in acest caz, fiind doar
pentru aparenta sociala sau ca intamplare.
Daca persoanele implicate in astfel de casnicii nu prezinta o
patologie individuala semnificativa, influenta lor asupra tinerilor
este profund marcanta, distrugand intelesul pe care acestia il vor
acorda, pe viitor, institutiei casatoriei sau atitudinilor
profamiliale.De ce conteaza ce rol familial adopta tatal sau
mama?Rolul parental sau maternal adoptat in familie va fi propagat,
prin intermediul copiilor, mai departe. Putem spune, pe buna
dreptate, ca felul in care ne comportam astazi, fata de partenerul
de viata si copilul nostru, este felul in care se va comporta
copilul nostru, in familia sa, si tot asa, pana peste cateva
generatii. Putem, astfel, influenta nu doar unul sau doi oameni, ci
foarte multi ani de acum incolo. Rolul familial este in permanenta
modelat sau amplificat de catre urmasi, transpunandu-se, astfel,
peste mai multe generatii.
Aproape toate rolurile familiale prezentate in randurile de mai
sus prezinta implicatii patologice, ce necesita o indrumare
profesionista pentru a fi rezolvate. Ignorarea lor conduce,
adeseori, la frustrari si conflicte interioare, ce se vor revarsa
si vor influenta, astfel, copiii nostri si, implicit, nepotii. De
aceea, este vital ca, daca va aflati intr-o astfel de situatie, sa
cautati un ajutor exterior, ca de exemplu un psiholog. Avem o
datorie morala fata de copiii nostri sa nu ii lasam sa fie afectati
de conflictele noastre interioare si propriile probleme. Tineti
cont ca primul pas spre vindecarea unei situatii care tine de
psihic este recunoasterea ei si, de aceea, va aflati pe drumul cel
bun.
Sursa:Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta
asupra
copiilorhttp://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1278#ixzz3XwSLDfUfComunitatea
7 Pitici: Despre Alimentatie, Crestere, Educatie Copii
In timp ce relatia dintre mama si bebelusul sau se formeaza inca
de cand acesta se afla in pantec, bebelusul nascandu-se cu un
atasament mare fata de bataile sau vocea mamei, cea dintre tata si
copilul nou nascut trebuie construita cu atentie si rabdare,
deoarece acum se pun bazele relatiei de mai tarziu dintre
acestia.
Exista, desigur, studii in ceea ce priveste dezvoltarea unei
relatii mai rapide si mai trainice intre tata si bebelus si, de
asemeni, exista si metode prin care acestea sa fie puse in aplicare
si despre ele vom vorbi in articolul ce urmeaza. Tot ceea ce
conteaza sa stii, pentru inceput, este carelatia tata bebelus nu
este una aflata la concurenta cu cea dintre mama si bebelus ci una
complementara, menita sa acopere rolul masculin al familiei.
Abordarea competitiva, deseori intalnita in intrebari de tipul Pe
cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?, este una gresita, si
poate crea deviatii comportamentale pe viitor.Relatia mama copil
este una naturala, spontana, in timp ce relatia tata bebelus este
una construita, cu scopul de suport pentru cel din urma.Rolul
tatalui in viata copiluluiDaca rolul mamei in viata copilului este
unul extraordinar de important, si tatal se bucura de un statut
special in dezvoltarea acestuia. Acesta devine un model pentru
copil inca din frageda pruncie. In timp ce mama ofera sentimentul
de alinare si caldura,tatal este cel ce joaca rolul de protector,
oferind siguranta.
Intr-o prima faza, tatal este perceput de catre bebelus ca o a
doua mama, insa, pe masura ce acesta inainteaza in varsta si incepe
sa cunoasca lumea, figura tatalui capata propriile nuante,
contribuind, in primul rand, la intarirea sentimentului de
protectie. Tatal primeste, astfel, valoarea de reprezentant pentru
familie, de imagine a copilului si a mamei in fata celorlalti, prin
el manifestandu-se propria dorinta de prestigiu.
Tatal reprezinta autoritatea, avand un rol foarte important in
formarea constiintei si moralitatii copilului. Astfel, adoptarea
unui stil parental gresit din partea acestuia (despre care puteti
citi in articolul Tu ce stil parental ai adoptat?) sau a unui rol
familial incorect (despre care puteti afla mai multe in articolul
Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra
copiilor) pot conduce la efecte nedorite, precum minciuna sau o
moralitate slaba, asa cum reise si din concluziile articolului
Minciuna, moralitatea si varsta copilului.
Primul punct de referinta prin care copilul se auto evalueaza,
atunci cand castiga capacitatea de a face acest lucru, este tatal
sau. De aceea, este important, ca tata de nou nascut, sa adopti un
rol corect in cadrul familiei, chiar daca bebelusul este inca la o
varsta frageda si pare sa nu inteleaga. Acesta percepe tonurile
vocilor, supararea sau tensiunea, inca din primele luni de viata,
acestea contribuind la dezvoltarea sa.Criza identitara a barbatului
care devine tataAstazi tanar si singur, maine casatorit si in
asteptarea unui copil, iar poimaine tatic si model pentru un nou
om, toate aceste schimbari si noi responsabilitati pot apasa foarte
greu pe umerii unui barbat. Criza identitara a barbatului care
devine tata a fost semnalata pentru prima oara de psihanaliza,
atunci cand se ridicau intrebari asupra unor subiecte precum
indoiala paterna, complexul oedipian sau a refularii arhaice.
Desigur, psihanaliza a fost demonstrata ca fiind depasita, intre
timp, insa, cu siguranta, intr-un domeniu avea dreptate, si anume
in tensiunea ce apasa pe umerii unui tata de nou nascut.
Absorbita de grija fata de bebelus, mama isi gaseste rareori
timp pentru a petrece momente si cu celalalt parinte al acestuia,
tatal vazandu-se intr-o postura de abandonat, de a fi dat la o
parte. Asadar, nu este surprinzator ca in astfel de cazuri sa apara
o gelozie fata de bebelusul nou nascut care i-a furat grija si
atentia nevestei. Insa o criza nu apare doar din acest motiv. In
mintea tatalui, cu o astfel de gelozie incoltita, se desfasoara un
intreg conflict, intre acest sentiment negativ si iubirea pe care
simte ca trebuie sa i-o poarte copilului. Adeseori, tatal este pus
in situatia in care nu isi gaseste locul in noul cuplu al familiei,
mama copil, si ii vine foarte greu sa construiasca o relatie cu
acesta.
Asadar, dupa ce am aruncat o privire asupra a ceea ce se
intampla in mintea unui tata de nou nascut, putem concluziona ca,
de multe ori, putem afirma cu certitudine ca paternitatea este un
statut foarte greu de acceptat pentru acesta si ca, implicit, felul
in care acest proces va fi incheiat, va sta la baza formarii unei
relatii intre tata si copilul sau.Acceptarea statutului de
paternitateDaca simti ca amplitutidinea acestui conflict te
depasese, exista psihoterapii ce incearca sa ajute in exact aceste
tipuri de probleme. Terapia, atat in cuplu cat si individual,
pentru tati, este o metoda ce poate imbunatati mult viata familiala
de dupa aparitia unui nou nascut, aceasta ajutand la rezolvarea
conflictelor interne, depasirii stadiului de travaliu matern si
patern, de prevenire a unor disfunctionalitati familiale ce ar
putea aparea datorita nasterii micutului.
Desi, la o prima vedere neavizata, dorinta de a avea un copil
pare sa fie doar la femei, aceasta exista si la barbati,
paternitatea fiind adanc incrustata in mintea acestora. Asadar, asa
cum spune una dintre credintele buddhiste, tot ceea ce trebuie sa
faci este sa-ti amintesti, pentru ca tu stii deja aceste lucruri.
Un sfat ce, desi la prima vedere pare rupt din cartile cu citate
motivationale, ar da rezultate foarte bune daca ar fi aplicat de
catre tatii carora abia li s-a nascut primul copil. Adevarul este
ca fiecare dintre noi, barbati sau femei, avem adanc incrustata in
noi dorinta de a fi parinti, deoarece principalul scop al unei
specii este supravietuirea, iar asta se poate face doar prin
urmasi.
Asadar, prima etapa in stabilirea unei legaturi intre tata si
copilul sau este acceptarea ideei de paternitate, iar acest lucru
se face doar cu rabdare si o minte deschisa.Metode de a construi
relatia tata bebelusOdata acceptata paternitatea, urmatorul pas
natural este incercarea construirii unei relatii intre tata si noul
copil. Aceasta etapa incepe inca din perioada pre-natala, atunci
cand bebelusul se afla inca in burtica mamei.1. Comunicarea cu
fetusul. Copiii pot auzi chiar si atunci cand se afla in uterul
mamei lor. De exemplu, copiii nou nascuti se linistesc atunci cand
sunt tinuti la piept de catre mama, deoarece, astfel, pot auzi
bataile inimii acesteia, la fel cum se intampla atunci cand erau in
uterul ei. De aceea, este important ca tatal sa isi faca simtita
prezenta inca de cand copilul este nenascut inca.2. Prezenta la
nastere. Primul contact al bebelusului cu lumea exterioara uterului
se face atunci cand acesta se naste. Prezenta tatalui in sala de
nasteri este esentiala pentru intarirea legaturii dintre el si
bebelus, copilul simtindu-se vulnerabil si avand nevoie de elemente
cunoscute pentru a se simti in siguranta. Astfel, simtindu-i
mirosul sau auzind vocea tatalui inca din primele momente de viata,
copilul va percepe lumea si prin intermediul acestuia, creandu-se
un atasament profund.3. Hranirea si ingrijirea copilului. Multi
dintre tati lasa hranirea si ingrijirea copilului pe seama mamei,
in special din cauza faptului ca se simt stangaci in prezenta
acestuia si se tem sa nu greseasca. Adevarul este ca nimeni nu se
naste invatat pentru meseria de parinte si numai exercitiul este
cel care ne ajuta sa ne imbunatatim indemanarea. Prin preluarea din
activitatile mamei, un tata va atinge doua scopuri: ii va elibera
din timp sotiei, ca aceasta sa se poata odihni, recupera dupa
nastere sau relaxa psihic, si va crea o legatura mult mai stransa
cu bebelusul sau.4. Jucatul impreuna. Jucatul impreuna, citirea
povestilor, tinutul in brate, toate acestea vor avea un efect
pozitiv asupra relatiei tata copil. Cu cat acestea se repeta mai
des, cu atat aceasta va deveni mai puternica pe masura ce timpul
trece. Asadar,nu rata nici un moment in care te poti bucura de
copilul tau, deoarece acestea sunt, in general, pe perioada
determinata, copilul crescand si avand o predispozitie din ce in ce
mai mica spre astfel de activitati, iar timpul va trece, fara ca tu
sa iti dai seama.
Sursa:Legatura dintre tata si bebelusul
sauhttp://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1301#ixzz3XwSuP6HEComunitatea
7 Pitici: Despre Alimentatie, Crestere, Educatie CopiiTocmai din
acest motiv copilul are, in prezenta tatalui, un sentiment de
siguranta, sentiment care-i va inspira copilului dorinta de a,
deveni ca tata``. Negresit, copilul asteapta si de la tata, si de
la mama, tandrete, afectiune - acordate cu ocazia jocurilor, a
plimbarilor, sau prin intermediul povestirilor. Din pacate
intalnim, deseori, familii in care se relateaza cu satisfactie -
``copiii stiu de frica tatalui lor``.Specialistii spun ca relatia
tata - copil poate fi una solida inca de la inceput daca tatal
participa la nastere, isi imbratiseaza copilul in primele momente
si ii sopteste cuvinte, cel mic obisnuindu-se imediat si cu vocea
tatalui.In perioada in care bebelusul este sugar, rolul tatalui in
relatia cu cel mic este minim, totusi prezent, deoarece prin
atingeri si glas micutul ajunge sa se obisnuiasca cu el.
Majoritatea tatilor spun ca au ramas muti la momentele magice ale
nasterii, iar timpul petrecut cu copiii lor este de neinlocuit.
Inca de la nastere trebuie incurajata stabilirea unei legaturi
puternice intre tata si copilul sau.Iata cateva moduri simple in
care tatal isi poate petrece timpul cu bebelusul sau.Daca copilul
nu mai manca la san, acum este momentul ideal sa-i fie prezentat
tatal in calitate de persoana care-i ofera hrana. Fie ca este vorba
de lapte praf sau formule din lapte, tatal isi poate hrani copilul
cu biberonul, simuland pozitia de la alaptare. Baita si masajul
bebelusului care urmeaza dupa aceasta reprezinta momente unice ce
pot ajuta la cunoasterea reciproca dintre tata si copilul sau. Prin
intermediul masajului, tatal ii arata celui mic cat de mult ii pasa
de el.Schimbatul scutecului face parte de asemenea din rutina
zilnica a bebelusului. Cu ocazia fiecarui scutec schimbat tatal mai
castiga putin din afectivitatea micutului sau, fie ca ii canta,
rade sau doar ii vorbeste celui mic in timp ce ii schimba scutecul.
Bebelusul se va bucura astfel de atentia tatalui sau, iar mamica se
va bucura de cateva minute de relaxare dupa o zi obositoare.Primele
eforturi de comunicare inseamna mult in ochisorii micutului. De
fiecare data cand tatal este cu copilul, el trebuie sa-i vorbeasca,
sa-i cante, sa-i citeasca povesti si sa-i spuna poezii, orice
pentru a-l determina pe micut sa se obisnuiasca cu vocea sa si sa o
poata recunoaste. Daca bebelusul tau este indeajuns de mare ca sa
poata sta in picioare, poate ca i-ar placea sa fie aruncat in aer,
sau sa il porti cu tine sub brat, lucruri pe care mama nu le face,
dar care il vor incanta pe cel mic.Daca tatal are treaba, atunci el
isi poate purta copilul oriunde merge intr-un marsupiu special
pentru copii. Astfel cei doi petrec timp impreuna, tatal se bucura
de activitatile sale in timp ce are contact cu micutul si il
supravegheaza.Pentru ca tatal sa-si construiasca o relatie solida
cu micutul sau, trebuie ca mama sa se retraga si sa le dea voie
celor doi sa petreaca timp in intimitate.Cu cat parintele petrece
mai mult timp cu copilul sau si cei doi fac mai multe lucruri
impreuna, relatia se va dezvolta mai repede si va fi mai
solida.Studiile de specialitate in domeniul psihologiei copilului
au evidentiat cateva tipologii de tata.Tatal-mama. El suplineste,
uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si
absenta unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in
preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii
micutilor, de la schimbat scutece la organizarea de jocuri
educative si adecvate varstei. Foarte probabil, tatal-mama mai
arunca cate o ocheada la telenovele si mai rasfoieste, cand cei
mici dorm, cate o revista (nu neaparat pentru barbati) .Tatal
traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba
un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie
"menajat", care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau
sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator
atent, astfel incat copiii sa nu "deranjeze". Tatal este consultat
numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema
pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii - de
multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si
permisivi pentru nepotei.Tatal de duminica. Daca nu ar exista
sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile, probabil ca
acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi
propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt
cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua
toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe
ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric.
Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia
copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap
unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli si
comportamente pe care copilul le-a deprins deja.Tatal carismatic.
Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor,
exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii
copii - uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul
"cine da mai multe dovezi de iubire". Acestia sunt tatii-model,
apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane,
care le spun povesti copiilor la culcare. Tatal carismatic poate sa
fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui
pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre
propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe
nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.In continuare vom
vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea
personalitatii copilului.Tatal dominator - autoritatea lui este
expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se
afirme, sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest
tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat,
respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte
slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal
dominator genereaza doua tipuri de copii: copilul timid si supus
sau copilul rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic
pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea
tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui
tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand
deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.Exista
si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se
revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri
violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor
parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina
care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi
prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este
egala cu rebeliunea fata de ceilalti.Tatal tiran tot un tata
autoritar, dar evolutia sa este sinusoidala si deseori apare ca
fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de
tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal
autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui
tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii
agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in
acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar
imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu
poate fi refacuta.Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata
pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare
slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca
prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal
prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea
sa-si retraiasca tineretea prin intermediul sau, ceea ce duce de
asemenea la o relatie precara.Tatal prieten are insa si o serie de
avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete
si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul
sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor
de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de
copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale
de reusita.Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si
satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru
parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand
cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna
nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu
de multumit de catre oricine.Tatal demisionar - se lasa pagubas,
este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control
asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa
fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte
regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de
aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi
copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e
niciodata cu ei sau langa ei.Tatal este si ramane un personaj cu
atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa
se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de
viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.
Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in
preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea
exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de
a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate
admira pe al sau. Absenta tatalui genereaza disconfort, insa ar
trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a
tatalui care poate genera chiar trauma.In realizarea unui proces
educativ eficient si pentru dezvoltarea armonioasa a copilului este
nevoie de coordonarea celor doua roluri ale parintilor, de
indeplinirea de catre fiecare dintre ei a rolului sau educativ, de
respectarea reciproca dintre soti a rolului educativ al
celuilalt.Coordonarea celor doi parintii presupune si intelegerea
dintre ei. Conflictele dintre ei, chiar mascate sau inconstiente,
provoaca copilului sentimentul ca este neglijat sau respins.In
cazul in care conflictul dintre parinti ia forme clare cu scene de
violenta verbala si fizica, apar o serie de tulburari la nivelul
comportamentului copilului, acesta manifestandu-se fie prin reactii
agresive fie prin reactii de evadare (copilul se ascunde de o lume
care nu mai poate fi acceptata), la care se pot adauga stari de
tristete, disperare, anxietate pentru ca el nu este doar martor al
conflictelor conjugale, ci si al prabusirii propriului sentiment de
siguranta.http://www.la-psiholog.ro/cabinet-individual-de-psihologie-/rolul-tat-lui-n-via-a-copiluluiSpecialitii
n tiine comportamentale i antropologie au demonstrat c, dup sosirea
primului copil, viaa de cuplu este modificat de o mulime de
factori. Femeia sufer o serie complex de modificri att pe plan
neurohormonal, ct i psihologic, biopsihologic i comportamental.
Realitatea este c bebeluul atrage multe schimbri n viaa de cuplu,
ce se vor produce inevitabil.Dup natere, atenia mamei este ndreptat
n ntregime asupra bebeluului. Venirea pe lume a copilului modific
structura ntregii familii. Centrul universului devine copilul i
prinii sunt dispui s-i sacrifice relaia pentru a asigura bunstarea
copilului. Trecerea de la statutul de cuplu la cel de prini nu este
fr consecine.Pe lng satisfacie i mpliniri, exist i aspecte mai puin
plcute; multe familii i cupluri au avut de suferit dup naterea
copilului din cauza: lipsei de intimitate, neglijrii partenerului,
schimbrii complete a programului, instalrii depresiei postpartum,
oboselii,lipsei de ajutordin partea familiei, dificultilor
materiale i financiare, mariajului conflictual sau tensiunii din
cadrul familiei.Odat cu apariia bebeluului, una din schimbrile
majore este aceea c partenerii nu mai petrec la fel de mult timp
mpreun. Mamele au tendina s devin hiperprotective, s se concentreze
asupra copilului care o solicit i are nevoie de atenie acesteia, n
timp ce partenerul poate s fie neglijat.Venirea pe lume a unui
copil pune la grea ncercare relaia dintre cei doi
parteneri.Studiile au demonstrat c cel mai important factor care
influeneaz relaia de cuplu dup venirea copilului este calitatea
relaiei pe care au avut-o nainte, respectiv problemele din cuplu.
Cuplurile care aveau o comunicare deficitar nainte, vor comunica i
mai puin, de exemplu.Un alt factor estelipsa nelegerii i a
comunicriidintre parteneri. Lipsa de comunicare destram cel mai
adesea cuplurile. Grijile i nemulumirile pe care ambii parteneri le
inhib i nu reuesc s le mprteasc cu partenerul duc la erodarea
relaiei. Cel mai important element este comunicarea, deoarece o
relaie tensionat ntre prini poate dauna relaiei pe termen lung.
Cuplurile care nainte de venirea copilului au avut o relaie mai
puin tensionat, bazat pe comunicare i rezolvarea problemelor s-au
declarat mai fericite dup venirea copilului dect nainte.Specialitii
atrag atenia supra faptului c, deosebit de important dup natere
este somnul.Lipsa odihneipoate deregla comportamentul mamei care
devine mai distant, fie fa de copil, fie fa de partener. Tatl,
percepnd acest fenomen de distanare poate deveni la rndul su
intolerant.Un alt factor care influeneaz viaa n cuplu dup natere
estematuritatea afectiv a soilor. Maturitatea afectiva presupune
stabilitate emoional, capacitatea de a oferi, altruism, capacitatea
de a crea satisfacii i plcere, sociabilitatea, acceptarea unui
anumit grad de dependenta afectiv. etc. Soii care n momentul
cstoriei sunt maturi emoional vor avea i o relaie de cuplu
satisfctoare pe parcursul mariajului.Copilulfur timpul petrecut
mpreun, de aceeava fi mai puin sau deloc timp pentru activitile
desfurate mpreun. De obicei se ntmpl pentru c mama prefer s doarm
cu bebele sau n camera bebeluului. i, bineneles, de dragul lui, cei
doi nu vor isca niciun conflict. Sentimentele sunt reprimate,
nevoile de cuplu nesatisfcute i relaia ncepe s se destrame. Copiii
pot ajunge s fie pretextul nstrinrii soiei de so. Exist i motive
reale, cum c femeia se ndrgostete nc o dat, i mai profund, la
naterea copilului, i tinde s se ndeprteze din acest motiv de so,
ngrijind numai de copil.Din aceasta cauz, tata poate avea
sentimente de gelozie, pentru c bebele ia prea mult din timpul
mamei. Dar acest sentiment l poate avea i pentru c simte c el
petrece prea puin timp cu
bebele.https://psihologbun.wordpress.com/2012/09/17/cum-e-afectata-relatia-de-cuplu-dupa-venirea-copilului/Actualitatea
temei: Actualitatea studierii paternitaii ca problema tiinific
consta n aceea c n plan teoretic nca nu exist concepia paternitii
ct i dovezi empirice , care ar perminte aprofundarea studiului la
tema data. n general, un timp ndelungat psihologia nu a studiat
problema paternitii. Una dintre principalele cauze a fost faptul c
infuena tatlui asupra dezvoltarii copilului era considerata mai
puin important dect cea a mamei. Astfel s-a format un stereotip
social, conform carui, brbatul nu este destinat educaiei copilului.
Nencrederea fa de brbatul-educator se manifesta nu numai la nivelul
familiei, o dovada a acestei teorii este abundena femeilor-pedagogi
ncepnd cu instituiile precolare i finisnd cu universitaile. Rolul
tatalui in educatia copiilor
Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia
copilului cu mama sa. Parea mult mai firesc sa pui in relatie
dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi
construiesc interactiunea. S-a constatat insa necesitatea
cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul o are
cu tatal sau.
Un tata de succes este acela care a trecut prin toate etapele
educative alaturi de copilul sau. Tatal este pentru copilul mic o a
doua mama, mai putin prezenta desigur, dar din partea caruia se
asteapta la aceleasi manifestari de tandrete si de aprobare, la
aceleasi schimburi afective prin intermediul micilor jocuri si
uneori chiar la ingrijiri pe care tatal modern le acorda cu mare
placere (schimbatul scutecelor, baita).
Este evident ca tatii se ocupa din ce in ce mai mult de copiii
lor. Au trecut vremurile cand considerau ca de bebelusi se ocupa
numai femeile.
Nu cu mult timp in urma, multi dintre ei se simteau jenati sa se
plimbe impingand un landou, sau umiliti cand schimbau un scutec.
Astazi, a devenit ceva banal sa treci pe langa un tata tanar care
poarta bebelusul intr-un sac-cangur pe burta.
De multe ori tatal, impresionat de bebelus, se simte stangaci:
nu stie cum sa-l tina, nici cum sa comunice cu el. Pentru ca mama
dobandeste foarte repede experienta prin contactul zilnic cu
copilul, se produce o anumita distantare fata de tata, care este
ocupat cu activitatile lui profesionale.
In momentul acesta, cercul vicios se inchide: tatal, devenit de
fapt mai putin competent decat mama si simtindu-se tinut la
distanta, o va lasa pe ea sa se ocupe de tot.
Cu toate acestea, a te ocupa foarte devreme de bebelus, ca tata,
este cel mai bun mijloc de a depasi teama si de a crea o buna
relatie cu el. Devii tata printr-un exercitiu concret al
paternitatii si toti cei care s-au ocupat de bebelusul lor au gasit
in aceasta o mare placere.
Chiar daca schimbatul scutecelor de catre tata nu se realizeaza
frecvent, chiar daca preparatul laptelui de seara nu se desfasoara
in modul cel mai adecvat cu putinta, iar la baita uneori tatal mai
mult priveste si da indicatii mamei, totusi participarea la toate
etapele educative sporeste sansa unei bune legaturi si unui
atasament emotional solid fata de copil.
Faptul ca nu au timp suficient nu este o scuza pentru ca tatii
sa nu se ocupe de educatia copiilor, rolul lor fiind esential in
dezvoltarea armonioasa a acestora. Daca tatal lasa la indemana
altor persoane educatia copiilor, exista momente in care este
posibil sa fie depasit de evenimente.
In asemenea momente, tatal poate descoperi ca exista principii
educative la care nu adera, dar care au fost folosite pe copilul
sau.
Poate regreta ca nu a fost alaturi de copil cand acesta a
deprins abilitati-cheie si poate sa incerce sa compenseze absentele
printr-o supraimplicare emotionala (care, in momentul in care va fi
retrasa, va produce cu siguranta o reactie emotionala puternica din
partea copilului).
Educatia copiilor nu inseamna numai informatii si supraveghere.
Un element important in educarea copilului este concordanta de
mesaje intre persoanele care se ocupa de cresterea lui.
De multe ori, simpla validare din partea tatalui (in termeni de
"bravo" sau batai incurajatoare din palme) a unor progrese in
educatie raportate de mama, bona sau de bunica are o valoare imensa
in intarirea pozitiva a invatarii.
Tatal este cel care ar trebui sa dea o consistenta morala
educatiei si care, in momente-cheie, poate introduce conceptele de
"nu", "nu ai voie", "sub nici o form". Daca nu devin "sperietoare"
pentru copii lor, tatii au sansa sa transmita mesaje clare despre
ceea ce este bine si rau, gresit sau corect, permis sau
nepermis.
Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete, dar si fermitate,
pune limitele unei explorari a realitatii, debordante si haotice,
pe care o efectueaza cei mici.
Autoritatea paterna ar trebui utilizata in momente cheie, pentru
insusirea unor principii de viata. Tatal stabileste normele, el
este cel care impune regulile, fiind un element important de
control al comportamentului copiilor.
Totusi, un tata rece si distant va fi cu siguranta ocolit de
catre copii sai, asa cum un tata care "una spune si alta face" va
fi discreditat de catre odrasle, oricat de bune ar fi sfaturile sau
informatiile sale.
Cercetatorii au concluzionat ca taticii care sunt prezenti mai
mult timp in cadrul familiei au copii cu un grad de dezvoltare mult
mai mare, sunt mult mai responsabili si mai abili verbal.
Acest fapt deriva din structura nativa a barbatului de a fi mai
ferm in anumite situatii, cand mama este coplesita de emotie. Aici,
rolul tatalui este important in a asigura fermitatea
deciziilor.
Statistic, tatal este persoana care petrece cel mai putin timp
cu copilul. De aceea, momentele petrecute impreuna ar trebui sa fie
momente extrem de intens traite. Exista insa tati care prefera sa
faca mai multe lucruri deodata, mai ales atunci cand se joaca cu
copiii.
Unii vorbesc la telefon, altii, mai scriu cate un mail, stau cu
un ochi la copil si cu unul la televizor. Bunul simt (dublat de
parerea specialistilor) spune ca atunci cand ne jucam cu copiii
nostri ar trebui sa nu facem nimic altceva.
S-a constatat ca tatii adopta o functie de "deschidere catre
lume" pentru copiii lor. Copilul are nevoie de stimulare intr-un
mediu securizant. Prin intermediul interactiunilor cu preponderenta
lucide si fizice cu copilul, tatal il ajuta pe acesta sa se
consolideze din punct de vedere emotional si cognitiv.
Tatal devine catalizator pentru copil, il ajuta sa invete sa isi
asume riscuri, sa aiba initiative, sa exploreze, sa faca fata
obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti
care-l inconjoara. De exemplu, un "meci de fotbal" cu tatal, pentru
un copil prescolar este un mod in care el se poate repera intr-un
mediu competitiv, dar intr-un cadru extrem de securizant.
"Simplul" fapt ca tatal sau are incredere in el in asemenea
maniera incat fac impreuna o echipa, este valorizat si securizant
pentru copil, caci potentialul esec este suportat de amandoi (deci
si de un adult care stie si are puterea sa gestioneze esecul), iar
reusita este o bucurie pentru amandoi.
S-a emis ipoteza ca absenta sau prezenta discontinua a tatalui
in viata copilului poate explica problemele de adaptare sociala a
adolescentilor, mai ales a baietilor.
De asemenea, s-a estimat ca exista posibilitatea de a fi o
legatura intre relatiile saracacioase in schimburi afective ale
copiilor cu tatii lor si dificultatile de interiorizare a unor
reguli sociale si incalcarea lor, comportamente deviante si
abandonul scolar.
Exista teorii care, pentru a caracteriza rolul tatalui in
dezvoltarea copilului, vorbesc despre "relatia de activare".
Practic, sunt separate rolurile mamei si al tatalui: mama ofera
securitate, pe cand tatal ii ofera sansa de a se activa si
autodepasi.
Figura tatalui in peisajul familiei este o parte esentiala
dintr-un puzzle care se formeaza in mintea unui copil. Lipsa
acestei parti importante creeaza in sufletul celui mic o lacuna
majora de dezvoltare psihica. De aceea, prezenta tatalui asigura
pilonul pe care anumite trasaturi de caracter ale celui mic trebuie
sa se sprijine.
Si aici, vorbim de increderea in sine, de capacitatea
organizatorica, de posibilitatea de a relationa cat mai mult cu cei
din jur si gasirea unui sprijin puternic. Sigur ca toate acestea
pot fi gasite si prin modelul matern, insa aceasta latura tinteste
mai mult catre alte aspecte ale personalitatii, precum trairea
emotiei, spiritul de organizare si perfectare, perseverenta si
abilitati cognitive subtile.
Fiecare tata ar trebui sa petreaca zilnic un moment de
intimitate cu copilul lui si sa se ocupe de el, singur, in fiecare
saptamana, un timp mai indelungat, o jumatate de zi sau o zi
intreaga.
Tatal, mama si copilul nu au decat de castigat. Psihologii
accentueaza faptul ca, in dezvoltarea armonioasa a copilului,
influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna
sunt la fel de importante, existand o complementaritate a
acestora.
Tatal si educarea copilului
Din ce in ce mai des zarim prin parcuri, pe strazi, pe terenuri
de joaca tati care isiinsotesc copiii. Si este chiar placut, sa
vedem ca tatal, pe langa rolul biologic necontestat, se implica si
in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Astfel,
parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aibaacelasi
rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este
adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex,
insa si cel al tatalui este bine definit.
Probabil ca va intrebati ce ar putea face tatal in primele luni
de viata ale sugarului. Rolul lui este indirect, mai mult ca suport
psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate
responsabilitatile. Nasterea poate declansa un dezechilibru psihic
al femeii, de aceea ea trebuie sustinuta si incurajata in primul
rand de tatal copilului.
Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se
facasimtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei
de 1 an. Aceasta este varsta la care tatalincepe treptat sa
obisnuiascamicutul cu regulile jocului, ale familiei si ale
societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l
invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau
autoritar. Tatal trebuie sa fie constient ca la acesta varsta
copilul imita intr-un fel comportamentul parintilor si pentru a-l
intelege are nevoie de explicatii cat mai simple si concrete.
Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in
educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in
practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral
in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa facacomparatie cu
performantele sau aptitudinile sale. De asemenea tatal este
important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru
baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete,
iubirea si recunoastereatatalui este un prim pas in
recunostareafeminitatii lor.
Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si
pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport
pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si
la o dezvoltare psihologica normala a celui mic.
Reactia unui barbat citind toate acestea poate sa nu fie tocmai
placuta (atata responsabilitate, atatea sarcini de indeplinit in
educarea copilului... adio timp de iesit la o bere cu baietii sau
de urmarit un meci...) insa, daca in realitate exista o relatie
buna in cuplu, implicit va exista o relatie profunda si cu copilul
si lucrurile vor decurge de la sine. Daca parintii se informeaza
asupra nevoilor specifice fiecareivarste, ofera copilului dragostea
si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare
si dezvoltare psihologica. Absenta tatalui in procesul de educare
si dezvoltare psihologica a copilului
Ce se intampla atunci candtatal nu exista sau, mai rau nu vrea
sa se implice in educarea copilului? Nu degeaba pentru conceperea
unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea acestuia
este nevoie si de mama si de tata, fiecare cunoscandu-siatributiile
ca parinte. Din pacate in societatea actuala asistam la tot mai
multe separari, divorturi, certuri care nu au cum sa nu influenteze
negativ dezvoltarea psihologica a copiilor.
Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta
tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un
comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia
problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul
baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si
considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din
jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot
repara usor si care il vor urmari toata viata.
Definitii: rolul si functiatatalui
Rolul reprezinta formele si valorile comportamentale, pe care
societatea le impune individului. Functia paterna se constituie din
:totalitatea determinarilor care contribuie la structurarea
psihicului copilului" (Muldworf). Widlcher a facut deosebirea intre
aceste doua concepte.
Dupa el, rolul tatalui este definit in raport cu un anumit
context socio-cultural. Astfel ca, fiecare societate si fiecare
mediu impun tatalui roluri specifice unor culturi diferite; in timp
ce, functia paterna este considerata, de catreacelasi autor, un
element important in dezvoltarea normala si maturizarea
psiho-afectiva a copilului.
Functia paterna, prin prezenta ei in mediul in care se dezvolta
copilul, formeaza o baza solida in constituirea personalitatii
copilului. Aceasta functie nu coincide mereu cu o imagine specifica
si dependenta de mediul cultural. In contrast cu functia materna,
care are o baza bilogica, nu exista nici o legatura intre functia
paterna si originea biologica.
Muldworfprezintafunctia materna ca pe o entitate compusa din
trei elemente: satisfacerea nevoilor primare, calmarea tensiunilor,
nevoia de prezenta si de siguranta. Bineinteles, aceasta functie
poate fi indeplinita de tata sau de oricare alta persoana, dar este
atribuita mamei, reprezentand astfel o continuitate naturala si
necesara dupanastere. Tatal poate sa ia efectiv locul mamei, dar
rolul sau nu se opreste aici. Vom defini, in continuare, o serie de
elemente specifice functiei paterne.
Functia paterna
Rolul tatalui la nastere
Ziua cea mare se apropie. La exterior exterior pari calm
estibarbat, nimic nu te da gata! Dar inauntrusimti cum piciorele ti
se inmoaiefara sa stii la ce sa te astepti. Teama de necunoscut
este un lucru foarte normal, de aceea, ne-am gandit sa te ajutam si
sa raspundem la cateva din intrebarile tale.
Daca nu vreau sa fiu prezent la nastere?
Este normal sa eviti ceea ce te sperie, dar raspunsul la aceasta
intrebare este simplu fii acolo. Pur si simplu trebuie sa fii la
nasterea copilului tau, indiferent cat de mult ai prefera sa-ti
inecianxietatile intr-un pub.
In primul rand, sotia/partenera ta are nevoie de tine. Ea va
duce la bun sfarsit partea mai grea iar tu va trebui sa fii
puternic pentru ea. In al doilea rand, este nasterea copilului tau.
Nu exista nici o experienta mai mununata in lume si vei regreta
daca ratezi acest moment.
Voi putea sta cu ea pe toata durata nasterii?
Daca are un travaliu lung si va trebui sa stea sub supravegherea
medicilor, va trebui sa te supui orelor de vizite. Dar o data ce
copilul e gata sa se nasca, degetele ei te vor strangeatat de tare
ca nici sa vrei nu vei putea fugi. Totusi, in cazuri extreme, daca
doctorul sau o asistenta iti spune sa iesi, fa-o. Daca sunt
complicatii, doctorii iti vor spune ce sa faci.
Cum voi rezista sa o vad in durerile nasterii?
Vei suporta pentru ca trebuie. Fii acolo pentru ea, tine-o de
mana, ajut-o sa respire, incurajeaz-o. Daca te vei dovedi slab de
inger, ea va ramane de una singura. Asa ca ingroapa-ti sentimentele
si ajut-o cat de mult poti. Accepta faptul ca nu-i poti lua
durerea, dar o poti ajuta oferindu-i suportul si iubirea ta.
Daca lesin?
Daca lesini, primul lucru pe care ti-l vei aminti va fi ca te
vei trezi si te vei simti ciudat. Multibarbati si femei isi fac
griji ca nu vor putea trece cu brio prin asta si se vor face de
ras, dar aproape toti rezista vitejeste. Totusi, ca sa fii sigur,
hidrateaza-te si mananca ceva inainte pentru a-ti mentine nivelul
energetic. Daca lesini, asigura-te ca te repui pe picioare cat mai
repede. Inca mai ai de munca.
Unde ar trebui sa stau ca sa nu fiu in calea doctorilor sau a
sotiei?
Travaliul si sarcina este un proces lung si probabil va fi
suficient timp pentru ca moasa sau doctorul sa te mute daca ii stai
in cale. Probabil vei sta pe marginea patului (atunci candsotia ta
va sta intinsa), o vei urma (cand se va plimba prin camera/pe
culoar) si o vei insoti la buda (cand are nevoie). Rolul tau este
pur si simplu sa fii acolo, asa ca nu-ti face griji ca va trebui sa
faci ceva specific.
Daca are nevoie de cezariana, voi merge cu ea?
Aproape intotdeauna, da. Cu toate astea, tine minte ca este
vorba de o operatie chirurgicala importanta iar doctorii si
asistentele au o treaba de facut, deci fa exact ce ti se spune.
Daca ti se cere sa pleci, pleaca. Cineva iti va explica ce se
intampla.
Daca nu pot suporta ca strainii sa se uite la ea?
Barbatii in general nu suporta ca altibarbati sa se uite la
partenera lor. E normal. Cu toate astea, nasterea nu este tocmai o
situatie normala. Iar atunci cand copilul e gata sa iasa, faptul ca
sotia ta are picioarele departate in fata unor straini nici macar
nu-ti va trece prin minte.
Poate nu vrei sa stii asta dar o nastere nu e o imagine prea
placuta. Va fi sange, vor fi tipete, dar nu este decat un alt lucru
prin care va trebui sa treci, la fel ca mii de alti tati in fiecare
zi.
Tatal in viatascolarului
Foarte multi tati au fost obisnuiti de catresotiile lor sa se
implice putin in viatascolarului sau a scolaritei lor.
Asta deoarece mama este cea care se duce intotdeauna la scoala,
pentru a verifica situatiascolara a copilului, cea care participa
intotdeauna la sedintele cu parintii sau cea care merge pentru a
vorbi cu dirigintii de vreo problema aparuta.
Dar de ce aceasta situatie? De ce se impart astfel
responsabilitatile intr-o familie, incattatal unui scolar nu este
cunoscut de catre profesorii copilului decat cel mult la serbarea
scolara de sfarsit de an?
S-a considerat intotdeauna ca femeile sunt mult mai
rabdatoaredecatbarbatii. Probabil de aceea exista foarte putini
educatori, fata de numarul educatoarelor.
Femeia a fost vazutaintotdeauna ca avand infinit mai multa
rabdaredecatbarbatul, mai multa gingasie in exprimare si o putere
de empatie crecuta fata de un barbat.
Insasituatiascolara a unui copil nu se rezuma doar la a stii cum
sa vorbesti cu dirigintele sau profesorii. Presupune implicare,
indiferent de obiectivul de atins.
Presupune cateva zeci de minute zilnic petrecute cu scolarul,
seara, in care sa ilintrebi ce s-a intamplat in ziua respective la
scoala.
Presupune interes pentru problemele cu care acesta se poate
confrunta la un moment dat, si solutii pentru dilemele sale.
Presupune joc interactiv cu copilul pe notiuni legate de scoala,
pentru o mai buna aprofundare a materiei.
Presupune ore petrecute cu copilul in oras pentru achizitionarea
echipamentului sportiv necesar la orele de educatie fizica. Carti
si caiete la ore, recuzita pentru desen.
Ore petrecute in tribuna sportive, in timp ce copilul participa
la meciul de fotbal al vietii sale sau la concursul de inot.
E solicitant sa fii parinte in ziua de azi, stiu
Insa dragi tatici, nu ratati aceste momente doar pentru ca
sunteti si voi obositi sau considerati ca mama este persoana mult
mai potrivita pentru a se ocupa de scolar.
Veti pierde momente unice din viata copilului vostru, momente
care nu se mai intorc si veti privi cu tristete la discutia lui cu
mama, peste ani, care va incepe cu :Iti mai aduci aminte cand ai
fost cu mine la concursul acela?
Rolul tatalui in formarea copiluluiMulte din comportamentele
copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost
educat. Multi nu acorda foarte mare importanta rolului de parinte
sau il fac asa cum cred ei ca e mai bine, acest lucru avand uneori
consecinte nefavorabile pentru copil. In continuare vom vedea cum
influenteazaeducatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii
copilului.
Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii
puternice, exigente, care stie sa se afirme si sa reuseasca si care
se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie
contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si
copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si
conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de
copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul
timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptandintotdeauna
directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte
greu. Copiii acestui tata intampinadificultati in confruntarile cu
viata reala, avand deseori esecuri in viatascolara, sociala sau
profesionala.
Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea
paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au
loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu.
Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar
disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt
putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti
este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.
Tatal tiran - el este de asemenea un tata autoritar, dar
evolutia sa este sinusodiala si deseori apare ca fiind de fapt
timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de
fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da
nasterenervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de
cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si
necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o
ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui
in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi
refacuta.
Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu
pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se
comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il
aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de
copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si
retraiascatineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de
asemenea la o relatie precara.
Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desiil
critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el.
El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina
complicele lui in incalcarearegurilor de comportament. Daca tatal
prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite
orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.
Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si
satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru
parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfacaoricand cea
mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeaunanesatisfacuti.
Copiii vor fi capriciosi, faravointa si foarte greu de multumit de
catre oricine.
Tatal demisionar - se lasapagubas, este absent, este plecat in
calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand
are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor
astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale,
nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se
adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar
decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.
Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat
inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa
profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai
putin apropiat de copil decat de mama.
Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este
in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea
exterioara. El este cel care inspira copilului dorintaarzatoare de
a deveni ca el. Oricarui copil ii lipsestetatal daca nu-l poate
admira pe al sau.Lipsatataluigenereaza disconfort insa ar trebui sa
devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care
poate genera chiar trauma.
Gelozia o incercare pentru atractia interpersonala.Una dintre
problemele cu cel mai sever risc de provocare si transformare a
atractiei, fie independenta emotionala, fie in respingere, ura, si
ostilitate este gelozia. Ea poate otraviviata unui cuplu, in
asemenea masura, incat le poate bloca in evolutie sau le
poatepredispune la disolutie.Uneori, gelozia desi s-ar putea
manifesta ca o forma exagerata de atractie fata de
partenercombinata cu un sentiment nelinistitor de respingere din
partea acestuia ( hranit de fapt deo imagine de sine negativa si de
un mai vechi sentiment de autorespingere, originat inexperentiele
traumatizante din copilarie ), poate deveni un joc interactional
consumatorde energie.Daca in formele mai benigne gelozia este doar
sacaitoare, anxiogena si culpabilizanta, informele cronice sau
acute, ea devine un factor blocant al atractiei sexuale si
emotionale,creind haos si suspiciune generalizata in viata de
cuplu.Knox (1984) o defineste ca fiindun set de emotii care apar
cand o persoana priveste relatia erotica cu persoana iubita cafiind
amenintata.In acest caz, sentimentele specifice sunt : teama de
pierdere sau de abandon, anxietate,durere, aparare, vulnerabilitate
si lipsa de speranta.Gelozia poate apare in orice tip derelatie si
este dificil de evitat.La fel ca si dragostea, gelozia poate apare
in variate forme.Mazur 1973 descrie sasetipuri:1.Gelozia
invidieeste strans legata de nivelul de autoestimare;ea apare cand
o persoanasimte ca partenerul este mai bun si ca aceasta
superioritate ameninta relatia.Acest tip degelozie conduce la
preocuparea exagerata pentru sine, autocompatimire sau
depresie.2.Gelozia posesivase dezvolta in baza simtului posesiunii
si a nerecunoasterii faptuluica partenerul are o identitate
separata.Adesea persoana care manifesta forma de gelozieposesiva
cauta sa obtina putere asupra partenerului.3.Gelozia
excludereporneste din sentimentul de a fi exclussau neglijat si
poate sacreasca datorita timpului pe care partenerul il consuma in
cadrul preocuparilorprofesionale, al activitatilor de recreere sau
in cadrul relatiilor intretinute cu altepersoane.
4.Gelozia competitieeste de asemenea legata de autocunoastere,
autoestimare si denepotrivirile cu partenerul percepute.Adesea
realizarile si afirmarile unui partener suntpercepute ca o
amenintare pentru imaginea de sine a celuilalt partener, conducand
laconturarea unor sentimente de inadecvare si neliniste.5.Gelozia
egocentricaeste strans legata de roluri si apare cand un partener
esueaza ina-l valoriza pe celalalt si a-i permite sa-si exprime
individualitatea, desi se asteapta sipretinde ca acesta sa-si
indeplineasca rolul traditional.6.Gelozia neliniste si teamaapare
cand relatia interpersonala este perceputa ca fiindamenintata, cand
un partener traieste sentimentul temerii de a fi respins si al
nelinistii cacelalalt partener se implica foarte putin in
mentinerea relatiei.Acest tip de gelozie rezultadin sentimentul de
insecuritate personala si este acompaniat de o stare de
anxietatesevera.Gelozia otraveste viata conjugala, conferindu-i
uneori dimensiuni patogene.Subminareaincrederii si a respectului
reciproc prin manifestarea trairilor si a atitudinilor de
geloziefragilizeaza consistenta morala si psihologica a uniunii
maritale, chiar si atunci candinfidelitatea nu s-a produs, insa
posibilitatea producerii ei proiectata fantasmatic deanxietatea si
suspiciunile sotului gelos devine o dominanta a interactiunii
conjugale.Gelozia nu este innascuta, ci este experimentata si
invatata in cadrul procesuluisocializarii.Cercetarile efectuate au
aratat faptul ca modul de manifestare a geloziei depinde inprimul
rand de modelele culturale si comportamental relationale acceptate
si promovatede societate.Depresia post partumNumeroase cercetri
efectuate pe viitori prini care nu prezentau tulburri psihologice
au artat c ntr-o anumit msur aceste simptome depresive i de
anxietate sunt normale de-a lungul acestei perioade de tranziie,
sunt prezente aproape pe tot parcursul sarcinii i au o evoluie
similar la majoritatea cuplurilor. n majoritatea cazurilor se
raporteaz niveluri crescute de anxietate att la femei ct i la brbai
pe parcursul sarcinii (Andersson et al., 2006) ns acestea sunt mai
accentuate n anumite perioade dect n altele (Teixeira et al.,
2009). Astfel, s-a observat c anxietatea este mai accentuat n
primul i al treilea trimestru de sarcin i mai sczut n al doilea
trimestru. De asemenea, este interesant de observat c perioada
prenatal pare s fie nsoit de mai multe simptome de anxietate dect
perioada postnatal, dei aceasta din urm a fost n mai mare msur
obiectul investigaiilor legate de adaptarea psihologic la sarcin.
Aspecte similare au fost constatate i n cazul simptomelor
depresive, acestea prezentnd niveluri crescute la ambii parteneri,
att n perioada prenatal ct i dup natere (Andersson et al.,
2006).Pattern-urile evoluiei problemelor afective sunt destul de
similare ntre brbai i femei, sugernd c sarcinile developmentale i
dificultile psihologice cu care sunt confruntai n aceast perioad nu
sunt foarte diferite pentru cele dou sexe, dei exist desigur i
specificiti legate de gen. Nu exist numeroase studii care s
cerceteze diferenele ntre cei care sunt prini pentru prima oar i
cei care au mai avut copii, ns cele care exist prezint rezultate
contrastante. n timp ce unele raporteaz distres crescut la prinii
care ateapt primul copil, altele au surprins efectul opus. Aceste
rezultate s-ar putea s se datoreze i faptului c puine studii au
fost interesate de investigarea distresului la tai, cu att mai puin
la cei care nu sunt prini pentru prima oar.Simptome ale PPD1.
Dispoziie depresiv cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare
zi, indicat fie prin relatare personal (de ex. se simte trist sau
inutil), ori observaie fcut de alii (pare nlcrimat). La copii i la
adolesceni, dispoziia poate fi iritabil. 2. Diminuare marcat a
interesului sau plcerii pentru toate sau aproape toate activitile,
cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi (fie prin relatare
personal, fie prin observaii fcute de alii). 3. Pierdere
semnificativ n greutate, dei nu ine dieta, ori luare n greutate (de
ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului ntr-o
lun) ori scdere sau cretere a apetitului aproape n fiecare zi. 4.
Insomnie sau hipersomnie aproape n fiecare zi. 5. Agitaie sau
lentoare psihomotorie aproape n fiecare zi (observabila de ctre
alii, nu numai senzaiile subiective de nelinite sau lentoare). 6.
Fatigabilitate sau lips de energie aproape n fiecare zi. 7.
Sentimente de inutilitate sau de culp excesiv ori inadecvat (care
poate fi delirant) aproape n fiecare zi (nu numai autorepro sau
culpabilizare n legtur cu faptul de a fi suferind). 8. Diminuarea
capacitii de a gndi sau de a se concentra ori indecizie aproape n
fiecare zi (fie prin relatare personal, fie observat de alii). 9.
Gnduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaie
suicidar recurent fr un plan anume, ori o tentativ de suicid sau un
plan anume pentru comiterea suicidului. Cu debut postpartum (poate
fi aplicat episodului curent sau celui mai recent episod depresiv
major, maniacal sau mixt din tulburarea depresiv major sau din
tulburarea bipolar I, tulburarea bipolar II, sau tulburrii
psihotice scurte).Andersson, L., Sundstrom-Poromaa, I., Wulff, M.,
Astrom, M., Bixo, M. (2006), Depression and anxiety during
pregnancy and six months postpartum: a follow-up study. Acta
Obstet. Gynecol. Scand. 85, 937944. Beardslee WR, Versage EM,
Gladstone TRG. Children of affectively ill parents: a review of the
past 10 years. Journal of the American Academy of Child and
Adolescent Psychiatry 1998; 37: 11341141. [PubMed: 9808924] Beck,
C.T., 1996. A meta-analysis of predictors of postpartum depression.
Nurs. Res. 45, 297303. Beck, C.T., 2001. Predictors of postpartum
depression: an update. Nurs. Res. 50, 275285. Beck, C.T., 2002.
Revision of the Postpartum Depression Predictors Inventory. J.
Obstet. Gynecol. Neonatal Nurs. 31, 399400. Cox, J. L. (1983).
Postnatal depression: a comparison of African and Scottish women.
Social Psychiatry, 18, 25-28. Dennerstein, L., Leherr, P., &
Riphagen, F. (1989). Postpartum depression-risk factors. J
Psychosom Obstet Gynaecol, 10, 53-67III.2. DEPRESIA POSTPARTUM LA
BRBAI
Depresia postpartum este o form a tulburrii depresive majore i a
fost definit ca avnd loc la femei ntre 3 luni i un an de la natere.
Cu toate acestea, acest fenomen a fost observat i la brbai dup ce
soiile sau partenerele lor au nscut. Terminologia utilizat pentru a
descrie depresia la brbai dup naterea copilului nu a fost nc
standardizat. Unele fraze includ depresie postpartum patern i
tulburare psihiatric postpartum, dispoziie depresiv i distres. Dei
cercetrile pe brbai dureaz de puin timp i pe mai puini subieci dect
n cazul femeilor, totui s-a ajuns la rezultate
apreciabile.[footnoteRef:2] [2: Breese McCoy,S. J. (2012),
Postpartum Depression in Men, n Dr. Mara GracielaRojas Castillo
(Ed.), Perinatal Depression, ISBN: 978-953-307-826-7, InTech,
Available
from:http://www.intechopen.com/books/perinatal-depression/postpartum-depression-in-men
accesat n data de 20.05.2013]
n orice an, aproximativ 3,3% dintre brbai au depresie clinic
real sau depresie major. Au fost conduse mai multe ncercri de a
estima rata depresiei postpartum patern. O meta-analiz a 43 de
studii din 16 ri au estimat depresia postpartum patern la 10,4%, cu
cea mai mare rat la 3-6 luni postpartum. Acest procent este
suspicios de ridicat, deoarece unele analize estimau depresia
postpartum matern la 23,8%, mult sub rata acceptat de 13%. Aceste
valori ridicate se datoreaz probabil includerii cazurilor de
depresie minor, fr suficiente simptome care s le clasifice ca i
depresie major. De fapt, rata real a depresiei postpartum patern ar
putea fi apropiat de 5%. Dac depresia postpartum patern nu ar fi un
fenomen real, legat specific ntr-un fel de naterea copilului, rata
brbailor care au depresie la un an de la natere nu ar depi 3,3%,
aceasta fiind incidena anual a depresiei majore pentru brbai. Cu
alte cuvinte, orice depresie prin care trec brbaii n perioada
postpartum ar fi independent i ar fi considerat doar o coinciden
naterea copilului.[footnoteRef:3] [3: Paulson, J.F, Bazemore, S.D.
(2010), Prenatal and postpartum depression in fathers and its
association with maternal depression: a meta-analysis, n JAMA
303(19):1961-9.]
Civa factori s-au dovedit a fi predictori independeni ai
depresiei postpartum patern: istoric de depresie sever, depresie
prenatal, anxietate prenatal, nivel de educaie sczut, ali copii n
familie i depresie matern prenatal.[footnoteRef:4] [4: Ramchandani,
P.G., Stein, A,, OConnor, T.G., Heron, J., Murray, L., Evans, J.
(2008), Depression in Men in the Postnatal Period and Later Child
Psychopathology: A Population Cohort Study, nJournal of the
American Academy Child and Adolescent Psychiatry,
47(4):390-398.]
Mai mult, o descoperire n particular pare foarte clar depresia
postpartum la femei influeneaz depresia postpartum la brbai. De
fapt, atunci cnd depresia matern este moderat spre sever, prevalena
depresiei postpartum la brbai este peste 40%. [footnoteRef:5] [5:
Veskrna, L. (2010), Peripartum depression - does it occur in
fathers and does it matter? n Journal of Modern History
7(4):420-430.]
Autorii meta-analizei menionate anterior au ajuns la cteva
concluzii: 1) depresia postpartum patern este o problem real
semnificativ, 2) Ratele sunt mai mari n Statele Unite dect n
oricare alt ar, poate datorit diferitelor ateptri sau norme
sociale, 3) depresia postpartum patern este corelat cu depresia
postpartum matern.Condon i colaboratorii si (2004) au efectuat un
studiu n dou spitale din Australia pe 204 brbai care urmau s fie
tai pentru prima dat. Brbaii erau evaluai prin administrarea unor
scale de dispoziie i de sntate mental, la 23 de sptmni de sarcin i
la 3, 6 i 12 luni de la naterea copilului. n mod interesant, cea
mai mare vulnerabilitate la depresie a tailor n perioada perinatal
era la nceputul celui de-al treilea trimestru de sarcin al
partenerelor, mai degrab dect imediat dup natere. Dei autorii au
admis posibilitatea unui bias al eantionului, rezultatele lor artau
c era mai probabil ca taii n devenire s fie depresivi i iritai,
aveau mai multe simptome fizice i chiar consumau mai mult alcool n
perioada postpartum. Motivul pentru stresul i depresia tailor era
aparent legat de anticiparea declinului vieii sexuale. Simptomele
erau relativ stabile ntre 3 i 12 luni postpartum. O alt descoperire
important a fost c n primul an postpartum, toate schimbrile n
relaii erau ntr-o direcie negativ ntre so i soie, probabil din
cauza punctului de vedere al brbatului, c numrul de contacte
sexuale sczuse. Totui, n general, sarcina a fost o perioad mai
stresant pentru brbai dect perioada postnatal.[footnoteRef:6] [6:
Condon, J.T., Boyce, P., Corkindale, C.J. (2004), The First-Time
Fathers Study: a prospectivestudy of the mental health and
wellbeing of men during the transition to parenthood, Australianand
New Zealand Journal of Psychiatry 38:56-64.]
Depresia major la brbai i depresia postpartum patern se manifest
diferit fa de depresia la femei i pot include sentimente de
ostilitate, conflict i furie, mai degrab dect universala recunoscut
tristee i apatie. Simptomatologia depresiei la brbai include: 1.
Atacuri de furie,2. Rigiditatea afectelor (eec n a exprima
emoiile),3. Auto-criticism,4. Abuz de alcool sau droguri,5. Relaii
sexuale nesntoase sau infidelitate,6. Comportament nesbuit, cum ar
fi condusul imprudent,7. Comportament abuziv,8. Comportament
evazionist, cum ar fi privitul n exces la televizor,comportament ce
se poate manifesta i la serviciu.n plus, brbaii se pot auto-trata
pentru depresie prin consumul de alcool i se pot retrage sau angaja
n activiti de evitare cum ar fi munca n exces, sport, sex sau
jocuri de noroc.[footnoteRef:7] [7: Veskrna, L. (2010), Peripartum
depression - does it occur in fathers and does it matter? n Journal
of Modern History 7(4):420-430.Importanta tatalui in dezvoltarea
individualadeCONSTANTA VASILE Joi Iun 10, 2010 3:39 pmRelatia cu
parintii poate fi vazuta ca un prim canal prin care energia se
revarsa inapoi cand se loveste de piedici si, astfel, reactiveaza
continuturi psihice de mult uitate ale copilariei.Asa se intampla
intotdeauna atunci cand omul da inapoi in fata unei dezamagiri sau
a cuteazantei unei decizii de prea mare anvergura, energia care se
acumuleaza pentru rezolvarea sarcinii se reversa inapoi si umple
din nou vechile albii ale raului.De exemplu, cel caruia, intr-un
mod descurajant, norocul nu-i surade in dragoste se intoarce la
surogatul prieteniei exaltate sau la religiozitatea figurata; iar
daca cel dezamagit este nevrotic, atunci merge si mai mult in
trecut, recurgand la relatiile din copilarie, neabandonate
niciodata in totalitate: la relatia cu tatal si cu mama.
Alaturi de mama, tatal are intotdeauna o influenta deosebita
asupra configurarii destinului copilului sau. Influenta lui este de
o natura specifica si este tipic diferita de cea a mamei.Miotologia
greaca antica a creatiei ne aduce in prim plan o fateta dura si
abuziva a paternitatii. Astfel, este scoasa in evidenta problema
evolutiei de la stadiile infraumane, la cele umane, inspre
umanizarea instinctelor:- Cronos, care isi trimite propii copiii
inapoi in pantecul care i-a nascut;- Uranos isi devora propriii
copii, punand in joc o data cu devorarea si ecuatia de care ii era
frica, aceea de a nu fi ucis de ei- Oedip este primul care, dupa ce
savarseste incestul biologic, si-l asuma si pleaca inapoi in lumea
zeilor pentru a duce constiinta omenirii un pas inainte.Relatiile
arhetipale de tipul tatal tiranic si devorator apar in contextul
disjunctiei din cuplul parental unde rolul femininului maternal
este eclipsat si exclus. Warren Colman, demonstreaza ca acest lucru
isi are originea intr-o defensa omnipotenta impotriva dependentei
infantile de mama. Eliberarea cu succes de tirania tatalui cere
restaurarea reciprocitatii intre cuplul intern, imagoul matern si
imagoul patern.In epoca moderna, mai cu seama incepand cu anii 70,
apare o schimbare, o transformare in constiinta de sine a
barbatului: nu mai este stanjenit sa fie perceput ca sensibil si
nesigur, ii este mai putin teama sa-si expuna sentimentele si
simtirile si, implicit, vrea sa joace un rol mai activ in cresterea
copiilor.CONSTANTA VASILEPsihologImplicarea tatlui n ngrijirea
copilului iefectele sale asupra stimei de sine a copilului
iatitudinile asupra rolurilor de genFrancine M. Deutsch, Laura J.
Servis, Jessica D. PayneArticol prezentat de Bani Ana-Maria i Olaru
AlexandraAceast cercetare a pornit de la valorificarea rezultatelor
unor studii anterioare. S-a studiat foarte mult despre implicarea
prinilor n educarea copiilor, mai ales despre implicarea mamelor;
mai puin despre implicarea tailor.Dac egalitatea sexelor ar fi
realizat n interiorul familiei la fel cum este n afara ei, care ar
fi efectele asupra copilului? n acest studiu, sunt examinate
consecinele implicrii tailor n educarea colarilor, conceptual lor
de gen, calitatea relaiilor lor cu prinii i stima lor de sine. Spre
deosebire de multe studii anteriore despre implicarea tailor n
educarea copiilor, includem tai care mpart n mod egal munca n
educarea copilului. Calitatea de tat este foarte puin privit ca o
problem echitabil ntre brbai i femei fr a se face referire la
consecinele acesteia asupra copilului. Cantitatea de timp i energie
pe care taii o investesc n ngrijirea copiilor n comparaie cu mamele
indic caracterul acceptabil al mpririi sarcinilor pentru educarea
copilului. Dac mama are un loc de munc, este nedrept ca munca
pentru educarea copilului s cad tot pe umerii ei i acas. n acest
sens, numeroase studii atest faptul c femeilor le revine o parte
disproporiont din atribuiile printeti i din cele casnice chiar i
atunci cnd acestea au un loc de munc. n ceea ce privete abordarea
problemei echitii, Ross i Van Willigen (1996) au descoperit c cu ct
proporia de implicare n creterea copiilor este mai mare, cu att
femeile sunt mai nervoase. Conform acestor cercettori femeile sunt
nervoase deoarece ele contientizeaz inechitatea mpririi
atribuiilor. Aceast cercetare examineaz care ar trebui s fie
imaginea tailor, ce anume fac taii pentru copiii lor, ce influen au
asupra acestora. Majoritatea studiilor referitore la implicarea
tailor sunt mai puin axate pe munca acestora, dect sunt axate
studiile din literatura de specialitate (munca din familie) care
ncearc s foloseasc msuri pe care Pleck(1997) le numea implicri
paternale pozitive care l vor ajuta pe copil s nvee, s fie deschis,
s comunice, s fie sensibil, s aib o atitudine pozitiv afectiv. Tatl
este mai puin implicat n viaa copilului lui decat mama(Pleck,
1997). Un volum mare de studii axate pe efectele implicrii
paternale examineaz consecinele care se observ la copii n urma
implicrii mai multor tipuri de tai: implicarea tailor divorai, a
tailor vitregi, a tailor care nu au fost niciodat cstorii i a
tailor gay (Lamb 1997). Aceast cercetare se concentrez pe
participarea tailor din familii intacte. n mod specific, acest
studiu examineaz efectele implicrii tailor asupra stimei de sine a
copiilor, preferinele i ideele lor despre gen. Se examineaz
efectele implicrii tailor comparativ cu implicarea mamelor.Taii
care interacioneaz cu copii lor par s intensifice dezvoltarea lor
cognitiv. Dintr-un studiu a reieit c dac tatl se ocup de copil n
prima lun de la natere atunci copilul e mai competent din punct de
vedere cognitiv la un an (Nugent, 1991). De asemenea, timpul pe
care l petrece tatl cu copilul su acas, la teme duce la mbuntirea
performanei academice al copilului. Pentru adolesceni, faptul de a
comunica cu taii lor, de a-i petreace timpul liber mpreun, de a
mpri activitile casnice au fost asociate cu o mai bun dezvoltare
cognitiv (Cooksey i Fondell, 1996).(Vezi Biller i Kimpton, 1997,
pentru a-i aminti efectele implicrii paternale n dezvoltarea
cognitiv i realizarea academic a copiilor de vrst colar). Totui,
cteva dovezi despre efectele cognive ale copiilor n urma implicrii
tailor reies, subtil i accidental, din contextul social (Lewis,
1997).Numeroase studii arat c implicarea tailor poate conduce la
sporirea dezvoltrii sociale i emoionale ale copiilor nc din
copilrie. Cox, Owen, Henderson i Margand (1992) au artat c atunci
cnd taii interacioneaz cu cldur, sensibilitate n primele trei luni
de la natere, acei copii vor fi n siguran, ataai de taii lor la
vrsta de un an. Esternbrooks i Goldberg (1984) au descoperit c acei
copii ai cror tai manifest o atitudine pozitiv i afectiv fa de ei,
sunt mai competeni i mai siguri pe ei n rezolvarea unei probleme. n
studiul lor despre implicarea paternal n educarea copiilor de vrst
colar, Biller i Kimpton (1997) au ajuns la concluzia c taii ai cror
copii sunt educai, activi, au o via academic, social i emoional mai
de succes.Stima de sine este un aspect foarte important n
dezvoltarea emoional a copilului. Teorii despre stima de sine n mod
obinuit subliniaz importana relaiilor dintre copii i prinii lor
pentru dezvoltarea unei nalte stime de sine. De exemplu, numeroase
cercetri arat c stima de sine pozitiv a copilului este influenat de
implicarea tailor: interaciune, cldur, apropiere, suport (Burnett,
1996; Coopersmith, 1967; Growe, 1980; Mruk, 1995; Rosenberg, 1965).
n plus, o sntoas dezvoltare a stimei de sine este asociat cu
autoritatea prinilor n care ngrijirea i cldura sunt n balan cu
disciplina i controlul (Baumrind, 1972). Adesea, atunci cnd
cercettorii folosesc sintagma prini, ei se refer la mame.
Contribuia tailor asupra stimei de sine nu a fost destul de des
studiat.n cteva din studii, n care s-a considerat influena ambelor
pri, att a mamelor ct i a tailor la dezvoltarea stimei de sine,
Coopersmith (1967) a descoperit c taii ce au copii cu o nalt stim
de sine sunt mai ateni, mai preocupai dect cei care au copii cu
stim de sine sczut. Amato (1986) a cercetat relaiile care exist
ntre copii i taii lor, stima lor de sine n mijlocul copilriei sau
adolescenei. n cazul a dou familii intacte, copiii de opt nou ani
au afirmat c taii comunic cu ei i c sunt mulumii de ajutorul pe
care l primesc din partea tailor; stima lor de sine este destul de
ridicat. Pentru bieii din ambele familii stima de sine a fost
ridicat datorit ncrederii i susinerii pe care au avut-o din partea
tailor. Pentru fete stima de sine a crescut chiar dac taii nu s-au
implicat n mod constant. Numeroase cercetri examineaz rezultatele
copiilor, stima lor de sine, axndu-se pe calitatea implicrii
paternale dect pe cantitate. Un tat care nu se implic prea des n
educarea copilului dar care atunci cnd o face, interacioneaz cu
copilul lor cu cldur, afectivitate, poate fi considerat un printe
care este interesat de educarea copilului su. Dac tatl i asum
anumite responsabiliti pe care n mod obinuit, tradiional, mama le
avea, ce consecine se vor vedea asupra copilului? Copii sunt foarte
ateni la calitatea de gen n viaa unui adult. ntr-un studiu privind
dezvoltarea sex-rolului la precolari, Lewis (1997) a raportat c
precolarii sunt contieni de rolurile distincte dintre mam i tat,
iar concepiile lor sunt doar puin modificate, dac se poate pune
astfel problema, cnd mama are un loc de munc. tim c munca efectuat
de mame nu schimb dramatic mprirea muncii casnice. Aderarea
copiilor la stereotipurile despre gen-rol al adultului, chiar i
atunci cnd mama are un loc de munc, poate reflecta ceea ce ei vd n
cas.Ce se ntampl atunci cnd mama i tatl i mpart n mod egal
responsabilitile casnice? Un studiu n ceea ce privete precolarii, a
comparat copii ai cror prini i mpart n mod egal atribuiile pentru
educarea lor i un grup de familii tradiionale (Fagot i Leinbach,
1995). La 28 de luni, mediana vrstei pentru etichetarea corect a
genului, puini copii din familiile care i mpart n mod egal
responsabilitile fa de familiile tradiionale, au putut identifica
corect din perechi genul. De asemenea, la vrsta de 4 ani, copii ce
nu provin din familii tradiionale tiu mai puine lucruri despre
stereotipurile de gen din perechi, dect copiii din familiile
tradiionale.ntr-un alt studiu s-au comparat copii din Israel i
Statele Unite care provin din familii care i mpart munca n mod egal
i familii tradiionale (educarea maternal); copiii din familiile
egalitare difer puin fa de copiii din familiile tradiionale, scorul
lor pe o scal IT, o msur a masculinitii/feminitii lor, scorul
masculin al fetelor din familiile egalitare era mai mare dect cel
al fetelor din familiile tradiionale (Radin,1981; Radin & Sagi,
1982). Carlson (1984) a comparat precolarii din familiile ce
primesc o educaie n mod egal din partea prinilor cu cei ce provin
din familiile cu o educaie din partea mamei i a observat c bieii
din familiile egalitare au mai puine stereotipuri n ceea ce privete
rolul tatlui. . Un studiu a demonstrat c copiii ai cror tai s-au
ocupat de educarea lor n copilrie, la adolescen acetia nu aveau
idei preconcepute despre munc i rolul familiei fa de perechile de
copii ai cror tai s-au implicat mai puin n educarea lor (Williams,
Radin, & Allegro, 1992).colarii sunt de asemenea influenai de
prinii lor n ceea ce privete rolurile de gen din familiile lor. De
exemplu, adolescenii care sunt singuri la prini nu prevd
ndeplinirea unui dublu rol n familie, fa de adolescenii care au
crescut n familii de acest fel (familii duale - n care prinii i
mpart timpul pentru educarea copiilor) (Stephan & Corder,
1985). Acei ce fac parte din familiile duale au, de asemenea,
atitudini mai liberale pe Scala Atutudinilor Femeii. ntr-un alt
studiu, fetele ale cror tai i-au petrecut mai mult timp
interacionnd cu ele, dect mamele, au performane la tiinele exacte,
matematic i tiine (Updegraff, McHale, & Crouter, 1996). ntr-un
studiu axat n mod special pe implicarea paternal n educarea
copiilor, Baruch i Barnett (1986) au descoperit c acei copii care
sunt n clasa a patra au mai puine stereotipuri atitudinale fa de
aitudinile de gen-rol, msurate chiar de activitile lor preferate,
aspiraiile lor ocupaionale i imaginea lor despre rolurile din
familie, daca taii lor s-au implicat mai mult n treburile
gospodreti feminine i n educarea copiilor; iar mamele lor aveau un
loc de munc sau nu aveau stereotipuri privind rolul
brbatului.Risman i Myres(1997) sunt cei care au publicat singurele
studii despre efectele mpririi n mod egal al muncii prinilor n
educarea copiilor n ce privete atitudinea de gen rol. Ei au
intervievat 21 de copii, cu vrste ntre 4 i 18 ani, care au crescut
n ceea ce cercetarea o numea familii cinstite/corecte. Prinii din
aceste familii petreceau aproximativ un numr egal pe sptmn, n munca
pltit, munca de acas, i educarea copiilor a fost msurat sarcin cu
sarcin pn la 60/40, i au descris relaiile lor ca fiind corecte pe
acea dimensiune. Aceast stim de sine contient a prinilor feminini a
ncercat s i creasc copiii lor fr stereotipuri de gen. Ei au reuit s
i influeneze copiii s adopte ideologii egalitare despre gen la
maturitate. Majoritatea copiilor au crezut c femeia i brbatul
trebuie s i mpart treburile casei, s aib oportuniti egale la locul
de munc. Aceti copii au adoptat stereotipurile de gen cnd vorbeau
despre copii. Bieii i fetele sunt diferii. Bieii sunt activi, cu
sporturile, ri, sarcastici, cool, agresivi, atletici, ncpnai, mai
puternici dect fetele, care fac probleme, btui, competitivi
(p.244). Identitile lor au fost generate de preferina bieilor
pentru activitile masculine i a fetelor pentru cele feminine.
Majoritatea copiilor au trasat o linie a genului, dar pentru c nu a
fost nici un grup de comparare, este dificil de aflat dac acele
linii trasate reprezint educaia primit de la prini. Cteva studii
despre familiile egalitare au msurat sistematic efectele mpririi
egale a muncii prinilor, social i/sau emoional i s-au limitat la
familiile cu copii foarte tineri. Taii care se ocup de educarea
copiilor lor de foar