Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND PLANTELE LEGUMICOLE STUDIATE CHAPTER 1 GENERAL ASPECTS REGARDING VEGETABLES STUDIED 1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CULTURA SALATEI (LACTUCA SATIVA L.), FAMILIA COMPOSITAE 1.1. GENERAL ASPECTS REGARDING LETTUCE CULTURE (LACTUCA SATIVA L.), FAMILIA COMPOSITAE Denumiri: lettuce (engleză); laitue (franceză); kopfsalat (germană). Salata are o mare importanţă nutriţională, ca urmare a aportului de vitamine şi alţi compuşi valoroşi, pe tot parcursul anului. Cultura salatei deopotrivă în câmp, sere şi solarii, o face disponibilă pentru consum chiar şi în perioada de iarnă şi primăvară timpurie, când carenţele vitaminice sunt mai accentuate. Salata este folosită în consum, preponderent în stare crudă, în unele preparate culinare însă, ea este supusă procesului de fierbere (Bodea C., 1984). Varietăţile cunoscute sub formă de salată sunt prezentate în tabelul 1.1. Tabel 1.1. Varietăţi cunoscute sub denumirea de salată (Ciofu Ruxandra şi colab., 2003) Table 1.1. Varieties known as lettuce (Ciofu Ruxandra şi colab., 2003) Familia Denumirea populară Denumirea ştiinţifică Observaţii Composita e Salata de căpăţână Lactuca sativa L, conv. incocta Helm, var. capitata formează căpăţâni rotund-turtite Salata de frunze Lactuca sativa L, conv. incocta Helm,var. secalina nu formaeză căpăţână Marula Lactuca sativa L, conv. sativa, var. longifolia Lam. formează căpăţâni alungite 5
95
Embed
Important A Legumelor (Salata, Spanac, Morcov Si Varza)
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
CAPITOLUL 1ASPECTE GENERALE PRIVIND PLANTELE LEGUMICOLE STUDIATE
Pentru realizarea unei eşalonări a producţiei de salată se practică:
culturi în câmp, în ogor, anticipate şi succesive;
culturi forţate în sere;
culturi protejate în solarii, tunele şi răsadniţe.
Cultura în câmp se realizează prin plantare de răsaduri, toamna sau semănat şi plantat răsaduri
primăvara.
Pregătirea terenului şi fertilizarea de bază se execută din toamnă după tehnologia culturii
principale. Odată cu pregătirea patului germinativ, pe suprafeţe mai mari se aplică erbicide (tabelul
1.3).
8
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Tabelul 1.3. Erbicide omologate pentru cultura salatei (Lăzureanu, A., 1994)
Table 1.3. Herbicides homologated for lettuce culture (Lăzureanu, A., 1994)
Nr.crt.
Produsul Buruieni Combătute
Momentulaplicării
Dozal, kg/haDenumirea
comercialăSubst.activă şi remanenţa
1. Balan 18 CE benfluralin4-6 luni
Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale
ppi 6-8
2. Benefex benfluralin180 g/l4-6 luni
Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale
ppi 6-8
3. Kerb 50 W propyzamid 50%2-3 luni
Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene
pre/post 2-3
Modelarea terenului în straturi de 104 cm se face toamna pentru culturile ce se înfiinţează
primăvara devreme sau cu câteva zile înaintea semănatului sau plantatului pentru culturile care se
înfiinţează primăvara mai târziu, vara sau toamna. Pentru realizarea unor culturi încheiate patul
germinativ trebuie să fie aşezat şi bine mărunţit.
Înfiinţarea culturii se face prin semănat direct şi prin răsad.
Producerea răsadurilor se face pentru culturi ce se înfiinţează toamna, primăvara şi vara.
Pentru culturile ce se înfiinţează toamna, răsadurile se produc pe straturi reci, semănând în
perioada 1-5.IX. Pentru producerea răsadului necesar unui hectar de cultură sunt necesare 250-350 g
seminţe. Producerea răsadurilor necesare pentru culturile ce se înfiinţează primăvara devreme se
realizează în răsadniţe calde sau solarii încălzite, semănând în perioada 1-10.III şi utilizând 2-3 g/m2
sămânţă.
Pentru culturile ce se înfiinţează primăvara, răsadurile se repică în cuburi de 3x3x3 cm, iar
pentru celelalte forme de cultură în câmp semănatul se face rar, fără a se repica răsadurile.
Răsadurile se plantează manual sau cu plantatorul, în gropi deschise, sau mecanic cu MPR-
6(8).
Perioada optimă de plantare este 20.IX-10.X sau 1-15.III pentru consumul din primăvară şi
25.VIII-5.IX pentru consumul din toamnă. Vârsta răsadurilor la plantare este de 35-40 zile . Se
plantează 4 rânduri pe strat conform figurii 1.2.
Distanţa între plante pe rând este de 15-20 cm la cultivarele timpurii şi 25-30 cm la cele târzii.
Desimile ce se realizează de 165-192 mii pl/ha.
Cultura salatei în câmp prin semănat direct se face cu ajutorul maşinilor SUP-21, Saxonia,
Stanhay, folosind 1,5-2 kg/ha sămânţă.
Adâncimea de semănat este de 1,5-2 cm în funcţie de tipul de sol şi epoca de semănat (Berar,
V., 1998).
9
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Figura 1.2. Scheme de înfiinţare a culturii de salată în câmp: a-pe teren modelat; b - pe teren
nemodelat (Horgoş A., 2003)Figure 1.2. Lettuce culture set up in experimental field: a- on work up field; b- on unwork up field
(Horgoş A., 2003)
Semănatul se face eşalonat în perioada 1-15.IX şi 1-15.III pentru consumul timpuriu de
primăvară, 25.III-10.IV pentru consumul de vară şi 20.VII-20.VIII pentru consumul din toamnă.
Lucrările de întreţinere se referă la completarea golurilor cu răsad rezultat din rărit; răritul pe
rând la 15-20 cm; irigatul de 2-3 ori cu norme de udare de 200-250 m3/ha; fertilizarea fazială cu 50 kg
s.a./ha N şi 1-2 praşile manuale sau mecanice pe suprafeţe mari.
Recoltarea are loc în intervalul 20.IV-20.VI pentru culturile înfiinţate toamna sau primăvara
prin răsad şi semănat direct şi în perioada 15.IX-15.X pentru consumul din toamnă.
Recoltarea se face eşalonat, manual sau mecanizat cu ajutorul unor maşini prevăzute cu
palpator şi cuţite acţionate electric. Producţia ce se obţine este de 15-25 t/ha în funcţie de cultivare şi
de condiţiile de cultură.
Păstrarea salatei până la valorificare se poate face 2-3 zile la 1-2oC şi o umiditate atmosferică
de 90-95% (Chilom Pelaghia, 2002).
1.1.7. PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR.1.1.7. PEST AND DISSEASES PREVENTION AND CONTROL.
Pagubele cele mai mari sunt produse de mana salatei Bremia lactucae. Boala se manifestă pe
faţa superioară a frunzelor sub forma unor pete de decolorare delimitate de nervuri. În dreptul petelor
pe faţa inferioară se dezvoltă un puf alb. Frunzele intens atacate se deformează, se zbârcesc şi se
usucă.
Septorioza salatei este produsă de ciuperca Septoria lactucae. Boala se manifestă pe frunze şi
pe tulpini. Pe frunze apar pete neregulate, bine delimitate de nervuri. Acestea sunt izolate sau
confluente şi au mărimea de 1-10 mm. La apariţie, petele au o culoare galbenă-brunie, care cu timpul
devin cenuşii-albicioase. Frunzele infestate se îngălbenesc, se brunifică şi se usucă.
Putregaiul cenuşiu este produs de ciuperca Botrytis cinerea. Boala afectează plantele în
răsadniţă sau în câmp în fenofaza de formare a căpăţânilor. În primul rând sunt afectate frunzele de la
exteriorul rozetei care devin transparente, se înmoaie şi putrezesc. Cu timpul atacul se produce şi la
10
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
frunzele din interiorul rozetei. Pe frunzele bolnave se formează o pâslă deasă cenuşie-albicioasă
(Docea E.şi colab., 2008).
Dintre dăunători pagube mari produce limaxul cenuşiu (Deroceras agreste reticulatum).
Limaxii rod frunzele, producând perforaţii de diferite forme şi mărimi. La atacuri intense frunzele se
usucă.
Păduchii de frunze -Aphis fabae- produc încreţirea şi răsucirea frunzelor, depreciind calitativ
producţia. Pe partea inferioară a frunzelor se pot observa larve şi adulţi (Iacob Viorica, 2003).
Măsuri de prevenire şi combatere sunt prezentate în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4.
Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la salată(Docea E.şi colab.,2008)(Iacob V., 2003)Table 1.4.
Prevention and control of illness and pest to lettuce(Docea E.şi colab., 2008) (Iacob Viorica, 2003)Boala sau dăunătorul Măsuri, mijloace de combatereMana salateiBremia lactucae
În spaţiile protejate se dezinfectează solul, se dirijează temperatura şi umiditatea prin aerisiri.În perioada de vegetaţie se fac stropiri cu Captadin 50 PU-0,3%, Dithane M-45-0,2%, Ridomil plus-0,3% Previcur N-0,15%.
Septorioza salateiSeptoria lactucae
La apariţia primelor semne ale atacului se fac stropiri cu Dithane M-45-0,25%, Captadin 50 PU-0,2%, Turdacupral 50 PU-0,4%, Benlate 50 WP-0,4-0,6kg/ha.
Putregaiul cenuşiuBotrytis cinerea
Tratamente foliare cu Sumilex 50 PU-0,15%, Rovral 30 PU-0,1% şi Ronilan 0,2%.
Păduchii de frunzeAphis fabae
La apariţia coloniilor se fac tratamente cu Fastac 10 CE-0,02%, Ecalux 25 CE-0,1%, Decis 2,5 EC-0,05%.
Limaxul cenuşiuDeroceras agrestereticulatum
Se fac tratamente la sol prin prăfuire cu oxid de calciu, clorură de sodiu sau superfosfat în doze de 150-200 kg/ha.Tratamente chimice se fac cu produse pe bază de metaldehidă: Escartox 5G, Metaldehidă în doză de 25-30 g/m2 aplicate direct pe sol seara. Se mai utilizează Aminocarb 50 PU în doză de 2,5 kg s.a./ha, Metiocarb 4 PP în doză de 3g/10 m2.
11
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
1.2. ASPECTE GENERALE PRIVIND CULTURA SPANACULUI(SPINACEA OLERACEA L.)
1.3. GENERAL ASPECTS REGARDING SPINACH CULTURE (SPINACEA OLERACEA L.)
Spanacul se cultivă pentru frunzele sale bogate în vitamine şi elemente minerale, care se
utilizează la pregătirea unor mâncăruri şi în industria conservelor.
Frunzele de spanac conţin 7-10% s.u.; 1,5-3,5% glucide; 2-3,7% protide; 40-70 mg/100 g
produs proaspăt vitamina C; 0,15 mg/100 g produs proaspăt vitamina B1; 0,20 mg/100 g produs
proaspăt vitamina B2. De asemenea ele conţin: 520 mg potasiu, 160 mg fosfor, 130 mg calciu, 8 mg
fier, 160 mg iod la 100 g produs proaspăt. Dintre produsele de origine vegetală spanacul este sursa
cea mai importantă de iod şi fier.
Însuşirile alimentare şi terapeutice recomandă consumul de spanac în cazuri de anemie,
rahitism, senescenţă, astenie fizică şi nervoasă, scorbut, eczeme, arsuri.
Fiind rezistent la temperaturi scăzute şi având o perioadă scurtă de vegetaţie, se cultivă pentru
consum primăvara devreme şi toamna târziu (Gherghi, A. şi colab., 2001).
12
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
1.2.2. ORIGINEA ŞI ARIA DE CULTURĂ.1.2.2. ORIGIN AND CULTURE AREA.
Specia este originară din Asia Centrală (Iran, Afganistan, Turkmenistan), provenind din
spanacul sălbatic Spinacea tetranda Roxb., care creşte spontan în aceste zone. În cultură a fost luat în
secolul IV. În Europa a fost adus de către arabi (în Spania), de unde s-a răspândit în toate ţările cu
climat temperat fiind cultivat până la altitudini de 2000 m.
La noi în ţară se cultivă în toate judeţele, cu pondere în jurul marilor centre urbane, pe o
suprafaţă de 7500 – 8000 ha anual, în special în culturi succesive, asigurând piaţa cu praduse proaspete
şi materia primă pentru industria conservelor (Stan, N., 2001).
1.2.3. PARTICULARITĂŢI BOTANICE ŞI BIOLOGICE.1.2.3. BOTANICAL AND BIOLOGICAL CHARACTERISTICS.
Spanacul este o plantă anuală, erbacee, unisexuat dioică cu un raport de 1/1 între sexe.
Rădăcina este pivotantă şi pătrunde în sol până la 100 cm adâncime. Rădăcinile secundare se
dezvoltă în stratul superficial al solului, la 30-40 cm adâncime.
În prima parte a vegetaţiei formează o rozetă de frunze (8-12 frunze) cărnoase, verzi, de formă
şi dimensiuni diferite, iar mai târziu tulpina floriferă cu flori şi seminţe. Tulpina floriferă apare la 50-
60 zile de la răsărire, este erbacee, cilindrică, având o înălţime de 60-80 cm.
Vârsta plantelor, umiditatea scăzută din sol şi aer, temperatura ridicată şi zilele lungi grăbesc
apariţia tulpinilor florifere. Zilele scurte şi temperaturile moderate favorizează dezvoltarea unei rozete
bogate de frunze, întârziind fructificarea.
Florile sunt aşezate în glomerule la subsuoara frunzelor. Polenizarea este alogamă, anemofilă.
Fructul este o pseudoachenă, de formă rotundă (var. inermis), colţuros şi spinos (var. spinosa)
şi de culoare galbenă cu nuanţe verzui.
Într-un gram intră 85-135 seminţe, care au o capacitate germinativă de 50-70% şi care se
păstrează 2-3 ani. În condiţii optime de temperatură şi umiditate plantele răsar în 8-12 zile de la
semănat (Horgoş, A., 1999).
1.2.4. RELAŢIILE PLANTELOR CU FACTORII DE VEGETAŢIE.1.2.4. PLANT RELATIONS WITH VEGETATION FACTORS.
Spanacul este o plantă rezistentă la temperaturi scăzute. Seminţele încep să germineze la
temperaturi de 1,7-3,2oC, când răsărirea are loc în 15-20 zile. Temperatura optimă de germinare este de
20-25oC, plantele răsărind în 5-6 zile. În perioada de vegetaţie temperatura optimă de creştere este de
15-17oC, iar la valori de peste 25oC apar tulpini florifere. Plantele tinere, bine călite, rezistă peste iarnă
la temperaturi de -18...-20oC, o perioadă scurtă de timp. Pagube importante sunt produse de către
îngheţurile târzii de primăvară care afectează plantele decălite. Astfel, existenţa unor temperaturi de -
5...-10oC o perioadă mai lungă de timp, pot duce la compromiterea culturii.
13
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Faţă de intensitatea luminoasă cerinţele sunt moderate, fapt ce permite cultivarea sa şi în
condiţii de asociere. Spanacul este sensibil însă faţă de durata de iluminare. Cultivat în condiţii de zi
lungă (după 15 mai), plantele emit foarte repede tulpini florifere în detrimentul producţiei de frunze.
Cerinţele faţă de apă sunt ridicate. De aceea, în condiţii de secetă formează o rozetă mică de
frunze, producţii scăzute şi de calitate inferioară. Pe timp secetos plantele emit foarte repede tulpini
florifere ( după 30-35 zile de la răsărire).
Faţă de sol pretenţiile sunt ridicate. Cultura asigură bune rezultate pe solurile mijlocii, bogate
în humus, permeabile, cu capacitate mare de reţinere a apei şi cu un pH=6,0-7,0.
Consumul specific mediu pe tona de produs proaspăt este de 3,3 kg s.a.N; 1,5 kg s.a. P2O5 şi 5
kg s.a. K2O. Raportul de echilibru între elementele minerale este de 1:0,5:1,5, iar perioada critică a
nutriţiei este faza de 5-6 frunze (Popescu V., Atanasiu N., 2001).
Îngrăşările masive cu îngrăşăminte azotate conduc la acumularea de nitraţi în frunze, peste 20
mg/100 g produs proaspăt, depreciind calitativ producţia.
1.2.5 SOIURI CULTIVATE1.2.5. CULTIVATED VARIETIES
Figura 1.3. Varietăţi de spanacFigure 1.3. Spinach varieties.
Soiurile cultivate recomandate pentru cultură sunt prezentate în tabelul 1.6.
Tabelul 1.6. Principalele cultivare de spanac recomandate a fi cultivate în România (Catalogul oficial al soiurilor
de plante de cultură din România)Table 1.6.
The main spinach cultivars recomanded to be cultivated in Romania (Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România)
Grupa deprecocitate
Tipul cultivarului
Denumirea cultivarului
Perioada de la răsărire la recoltare (zile)
Forma frunzelor
Alte caracteristici
Semi-timpurii
soi Matador (Sl) 45-50 ovală recoltare mecanizatăsoi Nores 50-55 lanceolată recoltare mecanizatăhibrid San Severo 45-48 lanceolat rezistent la bolihibrid Wolter 45-49 uşor rotunjită recoltare mecanizatăhibrid San Mateo 53-58 uşor rotunjită rezistent la boli
Datorită perioadei scurte de vegetaţie se cultivă succesiv ca plantă premergătoare sau
următoare culturii de bază, asigurând consumul primăvara devreme şi toamna târziu.
Primăvara, spanacul poate fi cultivat înaintea culturilor de tomate, ardei, vinete sau castraveţi.
În cultură de toamnă urmează după: tomate timpurii, varză timpurie, fasole păstăi, cartofi timpurii şi de
vară. Pe suprafeţe mai mari se aplică erbicide (tabelul 1.7), pentru combaterea chimică a buruienilor.
Tabelul 1.7. Erbicide omologate pentru cultura spanacului (Lăzureanu, A. şi colab., 2006)
Table 1.7.Herbicides homologated for spinach culture (Lăzureanu, A. şi colab., 2006)
Nr. Produsul Buruieni combătute
Momentulaplicării
Dozal, kg/hacrt. Denumirea
comercialăSubst. activă şi remanenţa
1. Olticarb75 CE
Cicloat 720 g/l6 luni
Monocotiledonate şi dicotiledonate
ppi 4-6
2. Adol 80 WP Lenacil 80% 3 luni Dicotiledonate anuale ppi 1-1,53. Ro-Neet 6E Cicloat 720 g/l 6 luni Monocotiledonate şi
dicotiledonate anualeppi 4-6
4. Venzar 80 WP
Lenacil 80% 3 luni Dicotiledonate anuale
pre 1-1,5
Cultura de spanac se realizează pe teren modelat sau nemodelat (figura 1.4) prin semănat
direct. Semănatul se face cu SUP-21, Saxonia, Hassia, IMT (Yu), toamna în perioada 1-15.IX şi
primăvara în perioada 5-10.III pentru consumul din primăvară şi în perioada 20-VII-15.VIII pentru
consumul din toamnă.
Figura 1.4. Schema de semănat la spanac: a- pe teren modelat; b- pe teren nemodelat
(Indrea D., şi colab., 2007) Figure 1.4. Spinach field set up : a-on work up field, b- on unwork up field
(Indrea D., şi colab., 2007)
Distanţa între plante pe rând este de 2-4 cm, realizându-se desimi de 450-600 mii pl/ha.
Adâncimea de semănat este de 2-3 cm în funcţie de sol şi epoca de semănat.
Cantitatea de sămânţă este de 15-20 kg/ha, cu o suplimentare de 20% la semănăturile
efectuate toamna (Popescu Angela, 1999).
15
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Lucrările de întreţinere se aplică diferenţiat în funcţie de perioada de înfiinţare a culturii.
În zonele secetoase se aplică încă 1-2 udări în perioada de vegetaţie.
Fertilizarea suplimentară se face când plantele au 5-6 frunze aplicând 50 kg s.a./ha N. Acesta
se încorporează prin efectuarea unei praşile mecanice sau manuale (Drăghici Elena, 2002).
Recoltarea spanacului din culturi înfiinţate în toamnă se face în luna martie; la cele din
primăvară, în luna aprilie-mai, iar la cele de toamnă, în septembrie-octombrie. Recoltarea începe când
frunzele au ajuns la dimensiunile specifice soiului. Pe suprafeţe reduse recoltarea se face manual,
repetat în 2-3 reprize, iar pe suprafeţe mari cu coasa sau cu maşina MRM-2,2 M prevăzută cu elevator
pentru a ridica producţia în remorcă. Recoltarea se face pe timp uscat pentru a evita deprecierea
producţiei. Producţia ce se obţine este de 15-20 t/ha. Spanacul se poate păstra timp de 5-7 zile, fără a
se deprecia, la temperaturi de 1-5oC şi o umiditate relativă a aerului de 90-95% (Ciofu Ruxandra,
2003).
1.2.7. PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR.1.2.7. PEST AND DISSEASES PREVENTION AND CONTROL.
Pagube importante sunt produse de mana spanacului - Peronospora spinaciae. Boala se
manifestă, pe partea superioară a frunzelor, sub forma unor pete galbene, decolorate, de formă
neregulată. În dreptul acestor pete, pe partea inferioară, se dezvoltă un mucegai cenuşiu-violaceu.
Ofilirea este produsă de ciuperca Vermicularia spinaceae care produce pe frunze pete aproape
circulare de 1,5-6 mm, de culoare cenuşie albicioasă. Acestea sunt dispuse neregulat pe suprafaţa
limbului. Frunzele intens atacate se îngălbenesc, se vestejesc şi se usucă.
Pătarea brună este produsă de ciuperca Ramularia pastinacae, care produce pagube mai ales la
culturile semincere, prin uscarea plantelor (Popescu, Gh., 2001).
Dintre dăunători, păduchele negru Doralis fabae atacă înţepând frunzele, care se răsucesc,
diminuând producţia (Pălăgeşiu, I., 1993).
Măsurile de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor sunt prezentate în tabelul 1.8.
Tabelul 1.8. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la spanac (Popescu, G., 2001) (Pălăgeşiu, I., 1993).
Table 1.8.Prevention and control of illness and pest to spinach culture (Popescu, G., 2001) (Pălăgeşiu, I., 1993).Boala sau dăunătorul Măsuri, mijloace de combatereMana spanaculuiPeronospora spinaciae
Se efectuează tratamente cu unui din produsele: Captadin 50 PU-0,3%; Dithane M 45-0,2%; Ridomil Plus-0,3%; Previcur N-0,15%.
Ofilirea spanaculuiVermicularia spinaciae
La apariţia petelor se tratează cu zeamă bordeleză 1%, Ridomil cupru 45 WP-0,2%.
Pătarea brunăRamularia pastinacae
Asigurarea unei desimi optime pentru a favoriza pătrunderea luminii. Tratamente cu zeamă bordeleză 1%.
În ţara noastră, morcovul se cultivă prin semănat direct în câmp, primăvara devreme sau în
pragul iernii (în cazul culturilor timpurii şi de vară) pentru consumul de toamnă şi iarnă.
Cultura timpurie.
Pentru înfiinţarea culturilor timpurii se aleg terenuri plane, permeabile, irigabile, cu un
conţinut scăzut în azot.
Bune premergătoare sunt culturile fertilizate organic în anul de cultură (tomate, ardei, vinete,
cartofi, dovlecei, castraveţi), care lasă terenul curat de buruieni şi eliberează toamna terenul devreme.
Nu se recomandă amplasarea culturii după legume bulboase, vărzoase, porumb, floarea-
soarelui, iar după legume rădăcinoase cultura va reveni doar după 4-5 ani (Ciofu Ruxandra şi colab.,
2003).
Pe suprafeţe reduse morcovul poate fi cultivat şi în asociere cu mărar (50 g sămânţă/1000 m2),
asigurând materialul necesar pentru conservarea altor legume.
Lucrările solului se aplică diferenţiat în funcţie de perioada când are loc semănatul.
Ele se execută începând din toamnă prin mobilizarea solului cu GD-3,4 în agregat cu U-650
M la adâncimi de 12-15 cm, efectuându-se două treceri perpendiculare.
Fertilizarea de bază se realizează prin administrarea îngrăşămintelor minerale cu fosfor şi
potasiu, pentru aplicare folosind maşinile MIC-0,4 sau MA-3,5 A.
Dozele de îngrăşăminte minerale se stabilesc în funcţie de producţia planificată, consumul
specific, sol, sistem de cultură şi cultivar. Orientativ, se recomandă aplicarea la îngrăşarea de bază a
75-90 kg/ha s.a. P2O5 şi 25-30 kg/ha s.a. K2O.
Arătura de bază se execută la adâncimi de 28-30 cm cu PP-3-30 M sau PP-2A .
Terenul arat se mărunţeşte imediat cu grapa cu discuri GD-3,2 N, combinatorul CPGC-4 sau
cu freza FPP-1,3 + V-445, IMT-8 (YU),
Pregătirea patului germinativ se realizează cu grapa cu discuri GD-3,2 sau cu combinatorul
CPGC-4, IMT-5 (YU), lucrând la adâncimi de 7-10 cm. Odată cu efectuarea acestei lucrări se aplică şi
2/3 din doza de îngrăşăminte cu azot în cantitate de 56-75 kg/ha s.a. N. (Stan, N., 2001)
Erbicidele folosite în combaterea buruienilor aplicate :ppi (înainte de semănat), pre
(preemergent), post (postemergent). În tabelul 1.8 sunt prezentate principalele erbicide omologate
pentru cultura morcovului.
22
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Tabelul 1.8 Erbicidele omologate pentru cultura morcovului (Cârciu, Gh., 2003)
Table 1.8.Herbicides homologated for carrot culture (Cârciu, Gh., 2003)
Nr.crt
Produsul Buruieni Momentul DozeleDenumirecomercială
Subst. activă şi remanenţa
combătute aplicării l, kg/ha
1. Stomp 330 CE
pendimetalin 330 g/l 3 luni
Monocotiledonate +dicotiledonate
pre 5
2. Prometrex 50 SC
prometrin 50% 3 luni
Monocotiledonate + dicotiledonate anuale
pre/post 3 - 4
3. Promedon 50 SU
prometrin 50%3 luni
Monocotiledonate + dicotiledonate anuale
pre/post 3 - 4
4. Prometrin 50 WP
prometrin 50%3 luni
Monocotiledonate + dicotiledonate anuale
pre/post 3 - 4
5. Gesagard 50 WP
prometrin 50%3 luni
Monocotiledonate + dicotiledonate anuale
pre/post 3 - 4
Înfiinţarea culturii se face prin semănat direct toamna (10 - 25.XI) sau primăvara devreme (1
- 15.III), când în sol se realizează temperaturi de 4 - 5oC. Semănatul se poate efectua pe teren modelat
sau nemodelat.
Semănatul se face manual pe suprafeţe mici şi mecanic cu maşinile SUP-21, Saxonia, pe
suprafeţe mari, distribuind seminţele pe rând la 3,5 - 4 cm.
Adâncimea de semănat este de 2- 4 cm, când se seamănă toamna în pragul iernii şi 1 - 1,5 cm,
când semănatul se face primăvara. Înainte de semănat se recomandă tratarea seminţelor, prin prăfuire
cu Tiuran 75- 4 g/kg sau Tiramet 60 PTS - 4 g/kg, pentru combaterea ciupercilor de sol şi de pe
seminţe (Iacob Viorica, 2003).
Cantitatea de sămânţă este de 2,5 - 3 kg/ha în terenurile bine pregătite şi de 4 - 5 kg/ha în cele
mai slab pregătite şi la semănăturile din toamnă (Miron, V. şi Rădoi, V., 1995).
Lucrările de întreţinere constau în efectuarea tăvălugitului, după semănat sau concomitent cu
semănatul, cu 3 T.N-1,4 sau Bratstvo (YU).
Prăşitul mecanic se execută cu CL-4,5, CPPT-3, Majevica (YU) de 2- 3 ori şi manual de 1-2
ori. Prima praşilă este "praşila oarbă", lucrare cu care se combate crusta şi eventualele buruieni răsărite
(Guş P., şi colab., 2003)
Răritul pe rând se efectuează la 3,5 - 4 cm, când plantele au 5-6 frunze în rozetă, realizând
desimi de 700-800 mii plante/ha. Plantele rezultate în urma răritului se valorifică sub formă de
legături.
Fertilizarea fazială se aplică după rărit în două reprize, prima când plantele au 5-6 frunze, iar a
doua după 25-30 zile când începe îngroşarea rădăcinii tuberizate.
23
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
La prima fertilizare se aplică 50 kg s.a.N/ha, iar la a doua, 50 kg s.a. N/ha şi 25 kg s.a.
K2O/ha.
Irigarea culturii de morcov se face numai în zonele unde precipitaţiile sunt sub 40 mm în
decursul perioadei de vegetaţie.
Astfel, în zonele de câmpie aridă se aplică 5 - 6 udări cu norme de 150-200 m3/ha în perioada
de răsărire a culturii şi cu norme de 300 m3/ha în perioada de îngroşare a rădăcinii. În celelalte zone se
aplică 2-4 udări cu norme de 250-300 m3/ha, dacă nu sunt precipitaţii suficiente.
În perioada de îngroşare a rădăcinii trebuie evitată alternanţa secetei din sol cu umiditatea
ridicată pentru a preveni crăparea rădăcinilor (Berar, V., 1998).
Recoltarea se face eşalonat pentru satisfacerea nevoilor de consum din vară. La recoltat se
aleg rădăcinile cele mai dezvoltate, care au minim 1,5 - 2 cm grosime la colet. Rădăcinile se smulg
manual sau se dislocă cu cazmaua şi se prind în legături de 5-10 bucăţi (5-6 legături/kg). Când
rădăcinile au ajuns la dimensiunile specifice soiului (iulie-august), plantele sunt dislocate, li se
scurtează frunzele la 10 cm de la colet şi apoi se valorifică. Producţia de rădăcini destinată păstrării se
recoltează după primele brume, fapt ce favorizează intrarea în repaus natural şi o mai bună păstrare.
Recoltarea rădăcinilor de morcov poate fi făcută şi cu combinele de recoltare (HERRIAU,
ASA-LIFT, MASTER-PLATT) reducând costul la recoltare cu până la 20%. Producţia realizată este
de 15-20 t/ha la culturile timpurii şi 25-30 t/ha la culturile de toamnă(Miron, V. şi Rădoi, V., 1995).
Păstrarea rădăcinilor tuberizate se face în pivniţe, bordee, silozuri, şanţuri şi în depozite
industriale. În pivniţe şi bordee stratificarea rădăcinilor se face cu nisip sau rumeguş.
Depozitarea rădăcinilor tuberizate poate fi făcută şi în brazde, mai ales în regiunile cu climat
moderat. Lăţimea brazdei este de 150-200 cm, iar adâncimea de 25-30 cm.
Pentru cantităţi mari de rădăcini tuberizate se recomandă amenajarea de silozuri cu canal de
fund şi coşuri de aerisire (Gherghi, A. şi colab., 2003).
1.3.7. PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR1.3.7. PEST AND DISSEASES PREVENTION AND CONTROL.
Constă în aplicarea de măsuri preventive şi curative. Principalele boli ce se întâlnesc în cultură
sunt: făinarea produsă de Erysiphe umbelliferarum şi cercosporioza cauzată de ciuperca Cercospora
carotae. În câmp, dar mai ales în depozitele de păstrare, alte două boli produc pagube importante.
Acestea sunt: putregaiul alb al rădăcinii produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum şi putregaiul
umed produs de bacteria Ervinia carotovora. În urma atacului de putregai alb pe suprafaţa rădăcinii se
formează un mucegai alb pâslos, sub care ţesuturile se înmoaie şi putrezesc. Rădăcinile tuberizate
atacate de putregaiul umed prezintă în interior un mucegai brun, rău mirositor. Acestea se înmoaie şi
putrezesc (Docea E.şi colab., 2008).
24
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Dintre dăunători, se poate menţiona musca morcovului - Psilarosae - care apare în culturile
din Banat, Transilvania şi nordul Moldovei. Atacul este produs de către larve sub formă de galerii
sinuoase în stratul subepidermic. O altă insectă dăunătoare este molia morcovului - Dethes williana
răspândită mai mult în Banat, Oltenia şi Muntenia. Aceasta atacă în stadiul de larvă sub forma unor
galerii în tije, zona coletului şi rădăcini (Pasol, P., 2001).
Tabelul 1.9Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la morcov (Docea E.şi colab., 2008) (Pasol, P., 2001)
Table 1.9Prevention and control of illness and pest to carrot culture (Docea E.şi colab., 2008) (Pasol, P., 2001)
Boala sau dăunătorul Măsuri, mijloace de combatereFăinarea
(Erysiphe umbelliferarum) Combaterea se va efectua numai dacă boala se manifestă anual cu intensitate mare. Se recomandă produsele: Afugan 30 EC- 0,05%; Metoben 70 PU - 0,1%; Saprol CE- 0,1%; Rubigan 12 EC-0,05%; Bayfidan 250 EC-0,05%.
Putregaiul alb şi umed(Sclerotinia sclerotiorum
Ervinia carotovara)
Rotaţia culturii pe o perioadă de 3-4 ani, păstrarea produselor în depozite uscate, aerisite, la o temperatură de 2-3oC; dezinfecţia nisipului utilizat la stratificarea rădăcinilor cu formalină 2%. Tratarea rădăcinilor înainte de însilozare cu Derosal 50 WP-0,2 kg/t; Rovral 50 PU-0,2%; Caroben T - 0,2%.
Musca morcovului(Psila rosae)
Semănatul timpuriu, evitarea îngrăşării solului cu gunoi de grajd proaspăt, care atrage muştele. Stropirea plantelor când acestea au cca. 5 cm înălţime cu: Sinoratox 35 CE-0,1%; Onevos 35 CE- 0,15%; Carbetox 37 CE-0,4%. În zonele în care în anii anteriori s-au înregistrat atacuri mari, tratamentul se repetă la 8-10 zile.
Molia morcovului(Dethes williana)
Recoltarea la timp şi sortarea materialului înainte de depozitare. Tratamente cu unul din produsele menţionate la musca morcovului, la apariţia primelor larve din generaţia I şi a II-a (respectiv în a doua jumătate a lunii iunie şi ultima decadă a lunii iulie).
25
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
1.4. ASPECTE GENERALE PRIVIND CULTURA DE VARZĂ CU CĂPĂŢÂNĂ ALBĂ BRASSICA OLERACEA VAR. CAPITATA L. FORMA ALBA (LAM) D.C. FAMILIA
CRUCIFERAE1.4. GENERAL ASPECTS REGARDING WHITE BULB CABBAGE CULTURE BRASSICA
OLERACEA VAR. CAPITATA L. FORMA ALBA (LAM) D.C. FAMILIA CRUCIFERAE
Varza de vară se cultivă în toate zonele de cultură, asigurând consumul în stare proaspătă, de
la jumătatea lunii iulie până la începutul lunii septembrie. Cultura se înfiinţează prin plantare de
răsaduri nerepicate, produse în răsadniţe semicalde, solarii încălzite şi tunele.
30
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Pentru eşalonarea consumului, semănatul se face în două etape: prima (20.II-1.III), când
semănatul se face în răsadniţe semicalde, solarii încălzite, iar a doua (10-20.III), semănând în tunele şi
solarii neîncălzite.
Cantitatea de sămânţă este de 3-4 g/m2 şi 300-350 g pentru obţinerea răsadului necesar unui
hectar de cultură comercială (Indrea D. şi colab., 1992).
Tabelul 1.12Erbicide omologate pentru cultura verzei albe (Guş P., şi colab., 1998)
Table 1.12Herbicides homologated for white cabbage culture (Guş P., şi colab., 1998)
Nr.Crt.
Produsul Buruieni combătute
Momentulaplicării
Dozal,kg/haDenumirea
comercialăSubst.activă şi remanenţa
1. Dual 500 CE metolaclor 500 g/l2-4 luni
Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale
ppi 3
2. Devrinol 500 WP napropamid4-12 luni
Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale
ppi 4
3. Clorilat 50 PU propaclor 50%2-4 luni
Monocotiledonate şi dicotiledonate
pre 6-10
4. Ramrod 48 F propaclor 480g/l2-4 luni
Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale
ppi/prevarza de toamnă
6-8
5. Stomp 330 EC pendimetalin330 g/l - 3 luni
Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale
pre 5
6. Semeron 25 WP
desmetrin 25%3 luni
Dicotiledonate şi parţial monocotiledonate
post 1,5-2
Pregătirea terenului se face din toamnă, prin aplicarea a 25-30 t/ha gunoi de grajd bine
descompus şi 50 kg s.a./ha P2O5, încorporate prin efectuarea arăturii adânci la 28-30 cm.
Primăvara, odată cu pregătirea patului germinativ se aplică: 60 kg s.a./ha N; 35 kg s.a./ha
P2O5; 35 kg s.a./ha K2O; insecticidele de combatere a viermilor sârmă, coropişniţelor, muştii verzei şi
erbicidele omologate (tabelul 1.12).
La plantare, răsadurile trebuie să aibă o vârstă de 35-45 zile. Înainte de plantare acestea se
fasonează şi se mocirlesc. Plantarea se face pe terenuri modelate sau nemodelate (figura 1.8), manual
pe suprafeţe mici şi mecanizat cu maşina MPR-6 (8) pe suprafeţe mari. Perioada de plantare este
30.III-10.IV pentru răsadurile produse în prima etapă şi 25.IV-15.V pentru răsadurile produse în etapa
a doua. Distanţele între plante pe rând sunt de 22-24 cm. Desimile ce se realizează sunt de 60-65 mii
pl/ha.
În zonele foarte favorabile se practică şi semănatul direct al verzei de vară. Epoca optimă de
semănat este 25.III-5.IV pentru prima etapă şi 20.IV-20.V pentru etapa a doua.
31
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Semănatul se face cu maşina SPC-6 la adâncimea de 1,5-2,5 cm în solurile uşoare şi 1,5-2 cm
în cele mijlocii. cantitatea de sămânţă este de 2-2,5 kg/ha (Indrea, D. şi Apahidean Al., 1995).
Schema de semănat este aceeaşi ca şi în cazul plantării de răsaduri. După răsărire se execută
răritul plantelor pe rând la 22-24 cm. Cu o parte din plantele rărite se face completarea golurilor.
Figura 1.8. Scheme de plantare a verzei în câmp: a - pe straturi modelate; b - pe straturi nemodelat (Indrea, D. şi Apahidean Al., 1995).
Figure 1.8. Cabbage set up in experimenatal field: a- on work up field; b- on unwork up field. (Indrea, D. şi Apahidean Al., 1995).
Lucrările de întreţinere se referă la:
Completarea golurilor, la 3-5 zile după plantare, pentru a menţine o desime optimă;
Imediat după plantare se irigă, cu o normă de udare de 400 m3/ha. În decursul perioadei
de vegetaţie se aplică 6-8 udări, la intervale de 8-10 zile, cu norme cuprinse între 350-400
m3/ha.
Cultura se prăşeşte manual pe rând şi mecanic de 2-3 ori între rânduri şi pe rigole.
Fertilizarea fazilă se aplică de trei ori: cu 45 kg s.a./ha N după plantare; la
creşterea rozetei frunzelor; la începutul formării căpăţânii.
Recoltarea se face eşalonat, pe măsura maturării căpăţânilor, începând din 20.VII-15.IX.
Producţiile care se obţin sunt de 30-35 t/ha. (Popescu, V., Atanasiu, N., 2000).
1.4.7. PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR.1.4.7. PEST AND DISSEASES PREVENTION AND CONTROL.
Principalele boli şi dăunători ale legumelor din vărzoase sunt:
- Putregaiul plăntuţelor, o boală foarte periculoasă care produce pagube în faza de răsad.
Agetul patogen este ciuperca Pythium debaryanum, care determină înnegrirea, subţierea şi putrezirea
coletului. Boala este favorizată de temperatură şi umiditate ridicată;
- Mana, produsă de ciuperca Peronospora brassicae, se întâlneşte frecvent atât în faza de
răsad, cât şi în câmp după plantare. Se manifestă sub forma unor pete neregulate de culoare gălbuie ce
apar pe faţa superioară a frunzelor. Pe faţa inferioară, în dreptul petelor se dezvoltă un praf alb-
cenuşiu;
32
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
- Putregaiul umed este produs de bacteria Erwinia carotovora. La varză este atacată tulpina
adevărată (coceanul), a cărui ţesuturi putrezesc, transformându-se într-o masă mucilaginoasă de
culoare brună cu miros neplăcut (Popescu, Gh., 2001).
Dintre speciile de insecte dăunătoare menţionăm:
Ploşniţa roşie (Eurydema ornata) care se întâlneşte în toate zonele de cultură a legumelor
vărzoase, producând daune mai mari în anii secetoşi.
Păduchele cenuşiu (Brevicoryne brassicae) produce atacuri în toată perioada de vegetaţie.
Colonizează frunzele şi lăstarii, hrănindu-se cu seva acestora.
Purecii de pământ (Phyllotreta sp.) se întâlnesc în toate zonele de cultură, producând
pagube mai mari în zonele mai secetoase.
Buha verzei (Mamestra brassicae). Este răspândită în toate zonele de cultură a legumelor
vărzoase şi produce atacuri în stadiul de larvă. (Lauer K.F., 1996).
Tabelul 1.13. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la legumele din grupa verzei (Popescu, Gh., 2001),
(Lauer K.F., 1996).Table 1.13.
Prevention and control of illness and pest to white cabbage (Popescu, Gh., 2001), (Lauer K.F., 1996).Boala sau dăunătorul Măsuri, mijloace de combatere
Putregaiul plăntuţelor(Pythium debaryanum)
Se tratează patul germinativ la suprafaţă cu 15-20 l suspensie/100 m2
semănătură cu Previcur 607 SL-0,15% sau Captadin 50 PU-0,2%, după semănat şi după răsărire
Mana(Peronospora brassicae)
Stropiri cu Dithane M 45-0,2%, Sandofan M8-0,25%, Curzate plus T-0,25%, Alliette 80 WP-0,2%, la semnalarea primelor pete şi se repetă în raport cu evoluţia bolii
Putregaiul umed(Erwinia carotovora)
Tratarea seminţelor cu Tiuram 75 - 4 g/ka
Ploşniţa roşie(Eurydema ornata)
Stropiri cu Tamaron 600 LC-0,05%, Sinoratox 35 EC-0,15%, Decis 25 EC-0,05%, Carbetox 37 EC-0,4%. Tratamentul se face în perioada migrării ploşniţelor hibernante pe plante
Păduchele cenuşiu(Brevicoryne brassicae)
Stropiri cu Ecalux S-0,1%, Sinoratox 35 EC-0,15%, Fastac 10 CE-0,02%. Tratamentul se aplică la apariţia coloniilor de păduchi pe plante
Buha verzei(Mamestra brassicae)
Stropiri cu Actellic 50 EC-0,15%, Talstar 10 EC-0,04%, Sumi-Alpha 2,5 EC-0,03%, Supersect 10 EC-0,03%, Foray 48 TM-0,1%, Dimilin 25 WP-0,05%. Tratamentul începe la 2-4 zile după apariţia larvelor şi se repetă la 8-12 zile pentru fiecare generaţie
*La toate zemurile se adaugă Aracet-0,2% sau Detersin-0,2%.Cu 10-15 zile înainte de recoltat nu se mai aplică tratamente fitosanitare.
33
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
CAPITOLUL 2 STADIUL ACTUAL PRIVIND CONTAMINAREA PLANTELOR LEGUMICOLE STUDIATE (SALATĂ, SPANAC, MORCOV ŞI VARZĂ) CU COMPUŞI CU AZOT
CHAPTER 2THE ACTUAL STAGE OF NITROGEN COMPOUNDS CONTAMINATION OF VEGETABLES STUDIED (LETTUCE, SPINACH, CARROTS AND CABBAGE)
Legumele sunt alimente cu o valoare nutriţională deosebită datorită sursei permanente de
vitamine, microelemente şi alte substanţe nutritive. Dezavantajul pe care îl prezintă consumul acestor
produse este că la un moment dat, în compoziţia lor apar unii compuşi cu caracter toxic pentru
organismul uman: nitraţii şi nitriţii. Aceşti contaminanţi pot rămâne permanent sau temporar în
plantă având nivele foarte variate funcţie de diferiţi factori, de aceea se impune cunoaşterea
modalităţilor prin care se poate diminua nivelul nitraţilor şi nitriţilor din produsele vegetale, astfel
încât, la momentul consumului nivelul acestora să fie cât mai redus.
Contaminant reprezintă orice substanţă care nu se adaugă în mod intenţionat alimentelor,
prezentă în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor, creşterea
animalelor şi medicină veterinară), fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, împachetării,
ambalării, transportului sau manipulării acestora ori ca rezultat al contaminării mediului
înconjurător.
Sursele de hrană, respectiv alimentele, au constituit dintotdeauna principalul mijloc de
supravieţuire a tuturor speciilor vii.
Încă din anul 1945 cercetătorul american H.H. COMLY atrage atenţia asupra dependenţei
dintre apariţia cianozei (mathemoglobinemie infantilă), cu manifestarea unor simptome specifice la
copiii mici şi sugari şi nivelul nitraţilor din lichidele consumate de aceştia. Laptele uman şi animal,
ceaiurile, supele, respectiv apa potabilă, consumată, constituiau atunci cât şi astăzi surse importante de
intoxicare cu nitraţi, în cazul în care nivelul acestora depăşeşte concentraţia tolerabilă, respectiv
concentraţia maximă admisă, în special în produsele utilizate preponderent în alimentaţia sugarilor şi a
copiilor mici. De atunci, cercetările privind potenţialul toxic al nitraţilor şi nitriţilor asupra
organismului animal şi uman au decurs concomitent cu încercările de a stabili o limită maximă admisă
de nitraţi şi nitriţi care ingerată să nu acţioneze toxic asupra organismului(Rădulescu Hortensia, 1999)
Aportul variabil de nitraţi şi nitriţi, ca urmare a consumului alimentar, depinde preponderent de
structura regimului alimentar. Cel mai frecvent întâlnit regim alimentar, este regimul mixt care conţine
în structura sa atât alimente de origine vegetală cât şi alimente de origine animală (figura 2.1).
34
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Figura 2.1. Grupe principale de alimente (Alexa Ersilia, 2003)Figure 2.1. Dominant aliment groups (Alexa Ersilia, 2003)
2.1. SURSE DE NITRAŢI ŞI NITRIŢI ÎN PLANTELE LEGUMICOLE2.1. NITRATES AND NITRITES SOURCES IN VEGETABLES
Azotul este unul din elementele principale pentru susţinerea vieţii, intervenind în diferite faze
de existenţă a plantelor şi animalelor. Azotul este un element fundamental cu rol plastic, de
construcţie. El se găseşte în constituţia substanţelor cuaternare-proteine, aminoacizi, acizi nucleici,
clorofilă, alcaloizi, heteroglucide, ş. a. Plantele asimilează din sol azotul amoniacal şi nitric, iar în
cantităţi mici şi pe cel aminic şi amidic.
Figura 2.2. Ciclul azotului în natură (Berca M., 2000)Figure 2.2. Nitrogen cycle in nature (Berca M., 2000)
35
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Principalele procese care condiţionează circuitul azotului şi formele în care se află în sol
sunt: amonificarea, nitrificarea şi denitrificarea.
Amonificarea - este procesul de descompunere a substanţei organice cu degajare de amoniac şi
are loc sub acţiunea reciprocă a unor grupe de ciuperci, bacterii şi actinomycete. În sol, amoniacul ce
rezultă poate fi reţinut în complexul adsorbativ, poate trece în amoniu, în contact cu apa, sau poate fi
transformat în nitriţi sau nitraţi.
Nitrificarea – în condiţii de aeraţie suficientă, reacţie neutră sau uşor alcalină, umiditatea
suficientă şi temperaturi de peste 50 C amoniacul este oxidat de un grup de bacterii( Nitrosomonas,
Nitrobacter) şi transformat în nitriţi şi nitraţi.
Denitrificarea – procesul de reducere a nitraţilor.
Compuşii cu azot (amoniacul, nitriţii şi nitraţii) constituie etape importante ale prezenţei
azotului anorganic în ciclul său complex din natură (Alexa Ersilia, 2008).
Nitraţii (NO-3) sunt compuşi care au în compoziţie azot şi oxigen, apar în mod natural în
plantele legumicole pe care le consumăm şi în solul pe care plantele se dezvoltă. Nitraţii prezenţi în
sol, în apele de suprafaţă şi de adâncime, provin, în cea mai mare parte din mineralizarea materiei
organice a solului, cealaltă parte provenind din aplicarea îngrăşămintelor minerale.
Nitratul este un metabolit important în ciclul biologic al azotului, luând naştere în timpul
procesului de nitrificare a compuşilor reduşi cu azot. Nitratul este de asemenea un compus normal în
mamifere.
Nitraţii pot fi obţinuţi pe cale sintetică şi folosiţi ca îngrăşământ. Industrial nitraţii se obţin pe
scară largă, din acidul nitric, format din amoniu prin oxidare catalitică. Nitraţii sunt formaţi în urma
reacţiei acidului nitric cu amoniacul sau anumite minerale (fosfaţi) formându-se nitratul de amoniu şi
săruri apoase solubile folosite ca îngrăşăminte.
Principalele tipuri de îngrăşăminte pe bază de azot utilizate în agricultură sunt:
Îngrăşăminte cu azot sub formă nitrică
Îngrăşămintele care conţin azotul sub formă nitrică sunt : azotatul de calciu cu 15.5 % N şi 36
% Ca, azotatul de sodiu cu 16.4 % N şi 27 % Na şi azotatul de potasiu cu 13.7 % N şi 46.5 % K2O.
Sunt îngrăşăminte foarte solubile în apă, iar umiditatea relativă critică determinată la 30 0C este de
46.7% la azotatul de calciu, 72.4 % la azotatul de sodiu şi 87.5 % la azotatul de potasiu. Cel mai
higroscopic este azotatul de calciu, iar cel mai puţin higroscopic este azotatul de potasiu (Goian M.,
2000).
Îngrăşăminte cu azot sub formă amoniacală
Îngrăşămintele care conţin azotul sub formă amoniacală sunt: amoniacul şi sulfatul de
amoniu.
36
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Amoniacul conţine 82 % N. Este folosit ca îngrăşământ, fie direct (în stare anhidră sau ca ape
amoniacale), fie ca materie primă pentru obţinerea diferitelor tipuri de îngrăşăminte cu azot, simple şi
complexe. Deoarece la aplicare, direct în sol sau prin apa de irigaţie au loc pierderi importante prin
volatilizare de până la 50-60 %, este indicat să fie aplicat cu stabilizatori acizi.
Sulfatul de amoniu conţine 21 % N şi 23 % S. Este solubil în apă. Are o umiditate relativă critică
ridicată de 80 % la 30 0C. Nu este higroscopic. Prin conţinutul de sulf se asigură şi fertilizarea cu acest
element, în special la culturile irigate. La aplicare în sol ionul de amoniu este parţial absorbit de plante,
parţial adsorbit de complexul coloidal, iar o altă parte este oxidată la ionul nitrat, eliberându-se doi
protoni de hidrogen, ceea ce conferă îngrăşământului o reacţie fiziologică acidă la care contribuie şi
radicalul SO2
4
. Ionul nitrat poate fi parţial consumat de plante sau levigat (Rusu M., şi colab., 2005).
Îngrăşăminte cu azot nitric şi amoniacal
Din această categorie de îngrăşăminte care conţin ambele forme de azot, nitric şi amoniacal,
fac parte azotatul de amoniu şi nitrocalcarul.
Azotatul de amoniu conţine 34.5 % N din care jumătate este azot nitric şi jumătate azot
amoniacal. Este foarte solubil în apă, 187g /100 g apă la 20 0C. Datorită ionului nitrat şi oxidării unei
părţi, peste 50 % din ionii de amoniu, azotatul de amoniu are o reacţie finală acidă. Umiditatea relativă
critică este 52 % la 30 0C. Este un îngrăşământ higroscopic şi prezintă riscul de aprindere şi chiar
explozii la temperaturi ridicate, impunându-se anumite precauţii la transport, păstrare şi manipulare.
Prin amestecare cu carbonat de calciu sau dolomit se obţine nitrocalcarul. La aplicare în sol, plantele
beneficiază de la început de ambele forme de azot, iar procesele chimice care se desfăşoară . Se
recomandă să se aplice pe solurile neutre şi alcaline, iar pe solurile acide şi slab acide în doze mici şi
moderate sau odată cu amendarea calcică.
Nitrocalcarul conţine 27 % N. Nu este higroscopic. Nu prezintă riscul de aprindere. Are reacţie
fiziologică bazică. Este indicat la toate plantele, cu deosebire la fertilizarea de bază pe solurile cu
reacţie acidă.
Nitritul (NO-2) este de asemenea un metabolit în ciclul biologic a azotului, este un compus
intermediar atât în procesul nitrificare cât şi în procesul de denitrificare. Şi nitritul este de asemenea
un compus normal în corpul mamiferelor. Nitriţii în uzul comercial sunt toţi de origine sintetică. Ei
sunt formaţi din dizolvarea oxizilor de azot (NO şi NO-2) în soluţii alcaline. (Corre WJ şi colab.,
1999)
Nitritul este folosit ca şi conservant alimentar şi agent de colorare, pentru conservarea cărnii prin
punerea la saramură, în fabricarea cauciucului, în industria textilă, cât şi în fotografie. Nitritul, de
asemenea, folosit în chimia analitică ca inhibant al coroziunii şi ca antidot în intoxicaţiile cu cianură.
(Fassett DW., 2003)
37
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
2.2. TOXICITATEA NITRAŢILOR ŞI NITRIŢILOR2.2. NITRATES AND NITRITES TOXICITY
Prezenţa unor concentrării mari de nitraţi, nitriţi, amoniu determină o serie de efecte negative
asupra organismului uman şi animal, şi anume: efect iritant, congestiv asupra mucoasei digestive,
acţiune iritantă asupra rinichilor, acţiune nocivă asupra glandelor endocrine, acţiune hepatotoxică,
acţiune neurotoxică. Cea mai importantă consecinţă a aportului mare de nitrat este formarea de
substanţe cancerigene, şi anume formarea de nitrozoamine, puternic cancerigene.
Nitraţii şi nitriţii sunt responsabili de apariţia bolii la sugari şi copii mici denumită "sindromul
gurii albastre". Adulţii nu sunt afectaţi de ingestia nitraţilor şi nitriţilor deoarece în stomacul adulţilor
se formează acizi, care luptă împotriva bacteriei sindromului, care transformă nitraţii în nitriţi. Această
transformare şi nitritul rezultat, sunt responsabile de intoxicarea cu nitrat sau sindromul "gurii
albastre".
Simptomele acestei boli sunt: colorarea albăstruie a pielii, indeosebi, în jurul ochilor şi a gurii.
Această boală se numeşte cianoză . Sugarii care prezintă aceste simptome trebuie duşi imediat la
spital. Doctorul va lua probe de sânge pentru a fi sigur că, există intoxicare cu nitrat a copilului.
Sângele unui copil intoxicat cu nitrat are culoarea maro ciocolatiu in loc de culoarea roşie a sângelui
sănătos. Intoxicarea cu nitrat poate fi tratată şi în majoritatea cazurilor, copii îşi revin complet.
(http://ohioline.osu.edu/b744/b744_2.html).
În general toxicitatea nitraţilor şi nitriţilor se apreciază în funcţie de 3 criterii de toxicitate.
Toxicitatea primară a nitratului, adică toxicitatea proprie într-un mediu nereducător, care este
mică. Pentru nitrat doza mortală este de 15 grame. Pentru a da tulburări, trebuie ingerate cantităţi mari
(până la 10 g în doză unică). Predomină simptome digestive: greaţă, vărsături, crampe, etc. În
condiţiile unui aport ce nu depăşeşte limitele obişnuite, nitraţii se absorb, practic, integral în prima
parte a intestinului subţire, şi se elimină prin urină, salivă şi suc gastric.(Trif Alexandra şi
colab.,1983)
Nitratul poate fi redus în nitrit într-un mediu anaerob, în corpul uman, locul unde are loc, cu
preponderenţă, această reacţie este mucoasa bucală şi stomacul, dar prezenţa nitritului în intestinul
gros şi în vezica urinară (infecţie urinară) poate avea de asemenea importanţă şi din punct de vedere
toxicologic. Transformarea nitraţilor în nitriţi are loc la pH mai mare de 5.
Toxicitatea secundară este dată de nitriţi şi care sunt mult mai toxici decât nitraţii. Ei se găsesc
în cantităţi mici în alimente, iar aportul lor exogen este redus. Concentraţia lor poate însă creşte până
la limite periculoase, prin acţiunea reducătoare a microorganismelor asupra nitraţilor cu ajutorul
enzimei nitratreductază. Reducerea nitratului poate avea loc deja în cavitatea bucală sau în zona
stomacului şi intestinului şi de asemenea în căile urinare. Simptoamele se pot observa la oameni
sensibili începând cu o doză de 10 miligrame nitrit. Intoxicări (otrăviri) mai uşoare se constată la un
aport de 0,5 – 1 grame nitrit, puternice la 1 - 2 grame nitrit şi mortale la 4 - 6 grame nitrit.
noiembrie – aprilie 4500Salată verde mai – octombrie 2500
Sfecla roşiemai – octombrie 3500
noiembrie – aprilie 4000Morcov 400
Sfeclă roşie 1400
Concentraţiile mari de nitraţi în produsele vegetale se datorează în mare parte cantităţii
excesive de azot din sistemul solului, care conduce la deteriorarea calităţilor nutriţionale a legumelor
şi la complicaţii în procesarea şi depozitarea acestora. Din acest motiv, o atenţie deosebită este
acordată nitraţilor, nu numai de către personalul medical, dar mai ales de fermieri, nurtiţionişti şi mai
ales de către consumatori. (Karoviová J. and all., 2006).
Bruce şi Seelig în 2001 au indicat faptul că acumularea de nitrat are loc preponderent în
frunzele exterioare şi nervuri, în cazul salatei valorile înregistrate sunt mai scăzute în interiorul
căpăţânii şi cresc spre exterior (tabelul 2.9).
Tabelul 2.9.Conţinutul de nitrat (ppm) în diferite părţi ale salatei (Bruce and Seeling,2001)
Table 2.9.Nitrate content (ppm) in diferent (Bruce and Seeling,2001)
Experimentul 1 (cu îngrăşăminte)
Experimentul 2 (fără îngrăşăminte)
Frunză Nervură Frunză NervurăFrunze exterioare
Al doilea rând de frunzeAl treilea rând de frunze
Al patrulea rând de frunzeFrunzele interioare
5311 4995 3454 1989 1204
7021 5731 4080 2646 1665
3611 3248 2520 1674 1159
5130 4431 3581 2252 1357
51
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Modul de determinare a conţinutului de nitrat şi îndeosebi procedeu de extracţie influenţează
valorile obţinute. S-a constata că extracţia la rece în mediu apos conduce la o recuperare mai eficientă
a nitratului din matricea vegetală (Adriano şi colab., 2003).
Tabelul 2.10. Comparaţia dintre extracţia la cald şi la rece a nitraţilor (ppm) din salată (Adriano şi colab.,2003)
Table 2.10.Comparision between warm and cold extraction of nitrates (ppm) in lettuce (Adriano şi colab.,2003)
Extractul Extracţia la cald cu H2O
Extracţia la rece cu H2O - Methanol
1 2 3 4
4340 4387 4327 4305
4380 4350 4357 4307
Meotdologia analitică de determinare a nitratului utilizând metode spectrofotometrice
sau cromatografice nu conduce la diferenţe seminifcative în ceea ce privesc valorile obţinute.
Rezultatele comparative privind conţinutul de nitraţi în plante utilizând determinarea
spectrofotometrică cu Spectrofotometrul Cecil si ionometrică cu ionometrul Consort sunt prezentate
în tabelul 2.11.
Tabelul 2.11.Rezultatele comparative privind determinarea conţinutului de nitraţi din probe de plante cu
Spectrofotometrul Cecil şi ionometrul Consort (Davidescu V. şi colab, 2004)Table 2.11.
Comparative results regarding nitrates content determination in plant samples with Cecil Spectrophotometer and Consort Ion-meter ((Davidescu V. şi colab, 2004)
Studiile efectuate de Lăcătuşu pe parcursul a 30 de ani de activitate de cercetare au condus la
concluzia că nivelul nitraţilor în produsele legumicole poate varia în limite largi în cadrul speciei şi cu
valori diferite de la o specie la alta (tabel 2.17). S-a evidenţiat faptul că legumele frunzoase
(verdeţurile) conţin mai mulţi nitraţi comparativ cu cele la care se consumă fructele.
Au fost studiate şi diferenţele în ceea ce priveşte acumularea nitratului în culturile protejate
comparativ cu cultura în câmp deschis (tabel 2.17). S-a constatat faptul că în cultura protejată nivelul
conţinutului de nitraţi este mult mai mare (de până la 10 ori) comparativ cu plantele cultivate în câmp
deschis.
Tabelul 2.17. Domeniul de variaţie al conţinutului de nitraţi şi limita maximă admisă (L.M.A.) la principalele
legume cultivate în câmp (c.) şi protejat (p.)(după Lăcătuşu V. şi colab.,1997)Table 2.17.
Variation domain of nitrates content and maximum allowed limit (M.A.L) to the main field vegetables (c.) and greenery vegetable (p.) . (Lăcătuşu V. and all.,1997)
Cultura 3NO mg/kg s.p. Cultura mg/kg s.p.
Domeniul L.M.A. Domeniul L.M.A.Castraveţi, p. 10 – 1000 400 Mazăre grădină, c. 6 – 126 -Cartofi, c. ± 40 160 Mazăre grădină, p. 200 – 3250 -Cartofi, p. 0 – 200 200 Morcov timpuriu 100 – 800 300Ceapă uscată, c. 20 – 80 80 Morcov toamnă 2 – 800 200Ceapă verde, p. 100 – 840 600 Pepene, p. ± 420 500Conopidă, p. 250 – 850 400 Pătrunjel, c. 224 – 3025 -Ridichi, c. 10 – 1250 600 Pătrunjel, p. ± 5300 -Ridichi, p. vară 900 – 2000 - Tomate, c. 5 – 150 150Salată, p. 1500 – 6600 3000 Varză albă, c. ± 200 500Salată creaţă, c. 1300 – 3500 - Varză albă, p. 200 – 1800 900Sfeclă roşie c. 413 – 8967 2000 Varză chinez, c. 400 – 2400 -Spanac, c. 60 – 3340 2000 Varză chinez, p. 1000 – 4500 -Spanac, p. 2600 – 4900 - Varză Bruxelles, c. 1 – 65 -
Aceste domenii de variaţie foarte mari par să excludă un eventual control genetic. De altfel,
56
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
majoritatea studiilor au arătat în acest sens doar corelaţii între concentraţia de nitraţi şi unele caractere
morfologice, cum ar fi: lungimea, grosimea şi gradul de castare al peţiolului, culoarea, mărimea şi
gradul de gofrare al frunzelor, gradul de afânare al căpăţânii ş.a.
Centrul Naţional de Statistică în Agricultură şi Centrul de Cercetări Economice în colaborare
cu laboratorul de cercetări al ICPA - Institutul de Cercetări pentru Pedologie si Agrochimie din
Bucureşti au efectuat, în 1992, un studiu privind efectele poluării determinat de traficul rutier,
activitatea industrială dar şi de utilizarea îngrăşămintelor chimice în perimetrul Bucureştiului, asupra
populaţiei din zonă.
Rezultatele obţinute au evidenţiat faptul că în partea sud-estică a Bucureştiului, conţinutul de
nitraţi depăşesc de 6 ori conţinutul normal din sol, de 3 ori conţinutul maxim admis pentru legume si
de peste 10 ori concentraţia max. admisă în apa potabilă .
O persoană care consuma zilnic castraveţi, varza, morcovi, tomate şi cartofi din aceste grădini
ingerează de 5,2 ori mai mulţi nitraţi/zi decât limita maxim admisa. Cei mai periculoşi sunt castraveţii
care depăşesc de 2 ori limita maxim admisă. Varza şi morcovii au cu 50% mai mult azotat decât limita
maxim admisă. Aceasta duce la cancer gastric, dereglări cardiovasculare si ale glandei tiroide. La
copii, aceasta poate duce la moarte (ca în jud. Brăila şi Teleorman) sau la malformaţii congenitale al
nou-născuţilor. În urma cercetărilor efectuate s-a concluzionat că poluarea cu nitraţi a produselor
legumicole, ca urmare a utilizării excesive şi nejudicioase a îngrăşămintelor, conduce la micşorarea
speranţei de viaţă, în special în Bucureşti şi zona limitrofă, cu 10 ani .
Cercetări vaste privind acumularea de nitrat în produsele legumicole au fost efectuate în cadrul
Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, în perioada 1994-1996,
de către Rădulescu Hortensia (Radulescu H., 1999). Studiile au urmărit influenţa îngrăşămintelor
minerale şi organice pe bază de azot asupra acumulării de nitrat în apă, sol şi plante.
Variantele experimentale au cuprins doze de azot situate între 50-300 kg N/ha, administrate
atât sub formă de fertilizanţi minerali (uree, azotat de amoniu, azotat de potasiu) cât şi organici (gunoi
de grajd, mraniţă) diferitelor culturi agricole şi legumicole. Considerând factorii care determină
concentrarea nitraţilor şi a nitriţilor în plante, la interpretarea rezultatelor obţinute, concomitent cu
fertilizarea, s-au avut în vedere specia analizată, tehnicile de cultură, caracteristicile solului cât şi
condiţiile climatice pe parcursul experimentului şi în preajma recoltării.
La fertilizarea cu azotat de amoniu, creşterea la doza maximă a fost de 268%, atingând
maximul în cazul variantei cu azotat de potasiu (286%), în care azotul se găseşte integral sub formă
nitrică. Existenţa azotului sub formă integral nitrică, în azotatul de potasiu şi parţial, în azotatul de
amoniu, imprimă procesului de creştere a conţinutului de nitraţi o ascendenţă crescută în special la
depăşirea dozei de 150 kg N/ha. Din punct de vedere nutriţional, se constată că, la depăşirea dozei de
150 kg conţinutul de nitraţi din salată se situează la o valoare egală cu 50% din aportul mediu zilnic
admis de nitraţi, prin consumul a numai 100 g salată.
Valorile ridicate ale conţinutului de nitraţi, se datorează nu numai dozelor mari de azot ci şi
57
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
condiţiilor climatice caracteristice epocii de cultură (toamna) cu o durată a insolaţiei redusă. Pe
fondul unei fertilizări cu doze crescătoare de azot, modificarea conţinutului, de nitraţi în salată
depinde hotărâtor de epoca de cultură, respectiv de condiţiile climatice caracteristice fiecărei epoci. În
aceleaşi condiţii de sol şi variante de fertilizare cu azot. nivelul nitraţilor în cultura de primăvară este
mult diferit de cel din cultura de toamnă (figura 2.4). Această constatare se explică, ţinând cont de
condiţiile în care decurge reacţia de reducere a nitraţilor în plantă, respectiv condiţiile favorizante de
mediu.
Figura 2.4. Variaţia nivelului nitraţilor în salată, la epoci de cultură diferite(Rădulescu Hortensia, 1999)
Figure 2.4. Nitrates content fluctuation in lettuce , in different stages (Rădulescu Hortensia, 1999)
Rezultatele obţinute privind modificarea conţinutului de nitraţi în frunzele de spanac, în
funcţie de doza de azot administrată, evidenţiază o proporţionalitate directă a acestora (tabelul 2.18).
Cercetările efectuate în trei ani consecutivi (1994, 1995, 1996) indică creşterea proporţională a
conţinutului de nitraţi cu doza de azot, în toate variantele de fertilizare experimentate (50-300 kg
N/ha). Având în vedere că cercetările s-au reluat în aceleaşi condiţii de sol, specie şi variantă de
fertilizare, explică valorile relativ apropiate care s-au obţinut. Diferenţele constatate se datoresc
condiţiilor climatice specifice fiecărui an agricol.
Evaluarea procentuală a creşterii conţinutului de nitraţi faţă de proba nefertilizată, se cifrează
în jurul valorii de 200% pentru variantele cu fertilizare maximă (300 kg N/ha).
Pe fondul creşterii conţinutului de nitraţi, concomitent cu doza de azot administrată, s-au
determinat unele deosebiri privind rata creşterii în funcţie de forma azotului din fertilizant. În cazul
fertilizării spanacului cu doze crescătoare de uree, corelaţia existentă între creşterea conţinutului de
nitraţi şi varianta de fertilizare, este foarte semnificativă, începând cu doza de 150 kg N/ha. Conţinutul
cel mai mare de nitraţi s-a constatat în varianta de fertilizare maximă (300 kg N/ha), creşterea
reprezentând 273% faţă de varianta martor nefertilizată (tabelul 2.18).
Tabelul 2.18.Variaţia conţinutului de nitraţi în spanac, în funcţie de doza de azot administrată.
58
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
(Rădulescu Hortensia, 1999)Table. 2.18.
Nitrates content variation in spinach, according as administrated nitrogen dose(Rădulescu Hortensia 1999)
Doza de azot (kg N/ha)
Conţinutul de nitraţi (ppm / S.P.)Anul 1994 Anul 1995 Anul 1996
Nivelele maxime (limitele) pentru nitrat (mg/kg) în salată şi spanac conform Regulamentului
Comisiei Europene Nr. 563/2002 sunt prezentate în tabelul 2.25, diferenţiat în funcţie de perioada de
recoltare şi sistemul de cultivare
Tabelul 2.25. Nivelele maxime pentru nitrat (mg/kg-1) în salată şi spanac (Regulamentului Comisiei Europene Nr.
563/2002)Table 2.25.
Maximum levels for nitrate (mg/kg-1) in lettuce (Europe Comision Regulation Nr. 563/2002).
Pentru produsele destinate sugarilor şi copiilor mici din cereale procesate şi din legume şi fructe,
s-a stabilit de către Comisia Europeana EC limita maximă admisă a nitratului de 2000 mg/kg, tabelul
2.25. (Commission Regulation (EC) No 563/2002 of 2 April 2002).
În Statele Unite ale Americii nu există nici un Standard pentru conţinutul de nitraţi din plantele
legumicole.
Tabelul 2.26.Cerinţe impuse nivelului de nitraţi (ppm/subst. proaspătă) din legume, în Austria (Manafi M., 1999).
Table 2.26.Requirements regarding nitrates level (ppm/fresh vegetable)in vegetables, Austria (Manafi M., 1999)
Specia Cultură convenţională
Biocultură
Produsul Perioada de recoltare NO-3(ppm)
Spanac proaspăt (Spinacia oleracea L.) 1 noiembrie - 31 martie1 aprilie - 31 octombrie
30002500
Spanac conservat, congelat - 2000Salata proaspătă (Lactuca sativa L.) Sera 1 oct. - 31 martie
1 aprilie – 30 sept.45002500
Salata proaspătă (Lactuca sativa L.) Câmp 1 oct.- 31 martie 1 aprilie – 30 sept.
25002000
Salata tip Iceberg Sera 2500
63
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Ridichi, sfeclă roşie 3500 2000Ridichi, sfeclă roşie (cultivate în perioada noiembrie – aprilie)
4500 -
Spanac 3500 1200Hrană pe bază de legume destinată sugarilor şi copiilor mici
250 -
Morcovi 1500 800
Limita impusă nivelului de nitraţi din alimentele destinate consumului pentru copii, este de
maxim 250 mg /kg produs. Cerinţele de calitate privind apa potabilă în ţările Comunităţii
Europene, prevăd o limită maximă admisă a nitraţilor de 50 mg/l, respectiv nitriţi 0,1 mg/l . (Greer F.
R., 2005).
În China, limita maximă admisă pentru nitrat în produsele vegetale a fost stabilită la 3100
mg/kg. (Zhou ZY, 2000).
În ţările europene limitele maxime ale nitraţilor admise în produsele comestibile sunt mai puţin
severe decât cele din ţara noastră. Astfel concentraţia maximă admisă la legumele recoltate în perioada
mai-octombrie este de 3500 mg nitrat/kg produs.
Reglementările interne în ceea ce priveşte valoarea maximă admisă a nitraţilor în legume şi
fructe proaspete destinate comercializării şi consumului uman sunt stipulate în Ordinul Nr.
293/640/2001-1/2002 precum şi în NORMELE privind siguranţa alimentară din 28 februarie 2002 şi
sunt în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene. Astfel, conform NORMELOR din 28 februarie
2002 privind contaminanţii din alimente, limitele maxime legiferate privind nivelul nitraţilor din
produsele horticole cunoscute ca fiind mari acumulatoare de nitraţi în faza de vegetaţie (salata, spanac)
sunt diferenţiate în funcţie de perioada de recoltare.
Tabelul 2.27. Limitele maxime de azotaţi admise în unele produse vegetale conform Ordinului Nr.
293/640/2001-1/2002 privind conditiile de securitate si calitate pentru legume si fructe proaspete destinate consumului uman.
Table 2.27.
64
Negrea Monica Viorica - TEZĂ DE DOCTORAT
Maximum addited limits of nitrates in some vegetables according to Order No. 293/640/2001-1/2002 regarding security and quality conditions for vegetables and fresh fruits destinated for human
Tabelul 2.28. Limite maxime ale contaminanţilor prezenţi în diferite alimente –conform NORMELOR din 28
februarie 2002 privind contaminanţii din alimenteTable 2.28.
Maximum limit of contaminants prezent in different food – according to Norms from 28 february 2002 regarding contaminants in food.
Produsul Limitele maxime de nitraţi
(mg NO3/kg produs proaspăt)Spanac(Spinacia oleracea L.)
recoltat de la 1 noiembrie la 31 martie 3.000recoltat de la 1 aprilie la 31 octombrie 2.500
Salata verde (Latuca Sativa L.)(salata cultivata in sera si salata cultivata in câmp deschis)
recoltata de la 1 octombrie la 31 martie 4.500recoltata de la 1 aprilie la 30 septembrie 3.500cu excepţia salatei cultivate în câmp deschis, recoltata de la 1 mai la 31 august
2.500
Nivelul maxim admis de nitriţi în produsele vegetale nu este reglementat printr-un ordin,
dar conform studiilor din literatură, acesta nu trebuie să depăşească 1-5 ppm (Alexa Ersilia, 2008),