;i rat(a ii - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/703/De ce radeau vechii greci - Despina... · epica a secolelor VIII-VII a.Chr.zz si, deopotrivi, in literatura dramatici23

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rominiei:MINCU-GEORGESCU, DESPINADe ce rideau vechii greci? / Despina Mincu-Georgescu ; - Bucuregti: Tracus Arte,20l6

ISBN 978-606 -664-694-9

Imagine copertd: Ancient Greek theater mask of Satire

www. tracusarte. roEditura Tracus ArteBucuregti, str. Sava Henfia, nr. 2, sector I@ 2016 Tracus Arte

DESPINA MINCU- GEORGESCU

DE CE NAOEEU

VECHII GRECI?

,,iryelitorul ingelat"sau

Despre farsi. Ipostaze antice si moderne

ffifrwtMt

2076

CuprinsCqtnhll

nulmA ETrMoLocrEt t 7DECEnAoneUcRECII? / 20Note / 30

C4tnlalIIpAfcNroNUL - o spEcrr conarcAaNTrcl^ t 4tII\ CARE POETICILE S.AU OPRIT (DOAO iNtnrecAt l +rNote / 43

QlnlalIIIPAIGNIONUL PRELITERAR / 44DANS RTTUAL gr renSA DORTCA / 44FORMELEARHAICE DE PAiGNION LITERAR. / 58HOMER$r HESTOD: rnnSA- CONTRAFARSA / 58Note / 97

&plnlal IVFORMELE CI,ASICE: MITURILE PARODIATE / T23Note / 169

Qtnl*lVHERODOT: iN$ELACTUNEA / 186

COBOARAPEPAMANT

$TTNTRAiNTSTORIE I r8eNote I 229

QtnlulWUN SATI (TALS) PESTETIMP. I 246LUMEAROMANEASCL I UECATHARSISUL CALU$ARLI-OR I 255Note / 284

@lulalwl,,lNgruAroRUL iN$Et^er I 299Note / 338

IMAGINI / 352coNCtUZU t 356BIBLIOGRAFIE I 359

Capitolul IPUTINA ETIMOLOGIE!

Etimologia termenului tratryLov I paigniont conduce citrefamilia de cuvinte a verbului nat(a I paizo, derivat al cuvAn-

tului zar I paif . O scurti trecere ln revisti a evoluEiei sensu-

rllor verbului amintit nu poate fi lipsiti de interes in contextulprczcntei cercetiri, dovedindu-;i utilitatea, in primul, r6,nd

pentru elucidarea gi fixarea sensurilor termenului studiat de

noi.Dupi. unele pireri, cuvintul debazi,- lra$ I pais - pare a

rc sprijini pe un dublu radical ttau- sa:u naf-,lilrgit probabille raf-t-6-, si apa4ine unei familii de termeni indo-europeniexprimind ideea de ,,mic"3, din care se presupune ci fac partegl derivatele aceluia;i radical cu sensul de ,,fiu" din limbile san-

aaitl (p utr$, avestici (p u0 ra) osci. Qt a k lum) ;i latind, (p uer)a .

Cuvintul nilts I pais nu pare si fi furnizat limbii grece;tidenominative cu sensul ,,a ayea copii", ci doar doui verbele

derivate, circumscrise orizontului semantic al acestuia, 9i anu-mq fiqi<a I paizo,,a se juca in felul copiilor" ;i xaL\eda Ipaideilo,,a creste, a forma, a educa, in principiu, un copil"5.

Ne intereseazlin mod special primul verb - rat(a I paizo

- alc cirui forme inregistreazi o fexiune paraleli, cu reparti-zlri dialectale diverse, datorate probabil"dublului radical pe

crrc ll arelabazi.. Astfel, forma de prezent ftat<a I paizo are

un corespondent dorian in rato\a I paisdd (Alcman, fr. 38

Bcrk); viitorului naloopat I paisornai ii corespund formeleperalele rat(oupru I paizoilmai (Xenofon, Convivium, 9,2)ql xat{opm I paixomai (Anthologia palatini, 72,46); aofis-tul lnregistreazd.ln dialectul atic formele irarca I epaisa ;idna$a I dpaixa, dar qi narcat I paisai (homeric) $ nat{m I

8 / Despina Mincu-Georgescu

paixai (doric); formele de perfect prezinra gi ele aceleasi para-lelisme: rirarca I pipaiha (atic) dar ;i trirarcpat I pdpaismai(Platon) sau ninatytrtat I pipaigmai.

Sensul prim al verbului pare a fi ,,a se juca in felul co-piilor"6 si ar putea explica coagularea celorldte accepEiuni,

aferente ideii,,comportament ludic",,,joc",,,amuzament"7,respectiv ,,a dansa" (Odiseea, 8, v. 257;23, v. 147; HH, ABv. 201), ,,a juca un joc" (cu mingea: Ttqt<€.w oqatprl I paizeinsphairi (OD, 6, 105); cu zerurile:ntat<€.w doqaydTots I pai-zein asnagdhzi (Plutarh, Nc.,2),,,a cAnta la un instrument"(HH, AB 206) sau ,,a se deda jocului amoros" (Xenofon,Convivium,9,2).

Se contureazd" deja trecerea catre un al doilea sens al ver-bului: ,,a glumi" (,,cu cinevd' sau ,,despre cinevd')8, plasat in-tr-o relaEie de opozigie semantici binari cu verbul ,,a fi serios"(orou6d(a I spouddzo) (Platon, Phaedon, 234 d).Interesantieste insi alunecarea de la acest sens, printr-o relaEie de sinoni-mie parEiali, cu verbul;i, eu&(a I hleurizo (derivat de la Xl,srlr1I hleile,,ris batjocoritor") la sensul ,,a-;i bate joc" (de cineva)

;i ,,a ingeld' (pe cineva).Derivatele substantivale ale verbuluie, construite pe radi-

calul lirgit cu guturala al verbului (na-uy- I pa-i-g-) sunt evi-dent circumscrise exprimlrii aceleia;i idei de ,,comportamentludic", ,,divertisment", dupi cum se poate observa: ntttfltil Ipaigma, (s.n.) cu sensul ,,joc", ,,cintec din fuier sau din liri';EatWLov I paignion (s.n.) ,,jucirie; joc; glumd."; nuryvla (s.f.)

,joc", ,,amuzement"i ftarcTis I paiktzs,,cel care isi bate joc,inselitor".

Aceeagi idee o exprima si derivatele construite pe radicalullirgit cu dentali (ra-t-6- I pa-i-d-) de pildi ftal\L& I paidid,joc de copil", ,,amuzament".

in privinga termenului ratrynv I paignion,care constituie

Capitolul I PUTINA ETIMOLOGIET I 9

olricctul prezentei discuEii, se contureaza asadar un prim sens:

,,joaci', ,,glumi', echivalent in dialectul atic al cuvAntului io-nk a?uptrta I dthurrnalq. Pe misuri ce spiritul ludic gi moda-lirilile de manifestare ale acestuiall, specifice lumii grecegti,

cvolueazi., se imbogapegte gi sfera de ingeles gi, in egali mi.surL,

lrurcrea de reprezentare a nogiunii. futfel, ceea ce la originep;rrc sL fi avut o semnificaEie mimetica, definind un dans ri-ru;rlr2, capiti cu vremea un ingeles literar ;i, deci, estetic, con-rrrrirrd nogiunea de ye),otov I geloiont3 (lucru jucaq, vesel)

rrlrrrsir celei de ofiou6fitov I spoudaionll (lucru grav, serios).

l);rtoriti. respectivei accepliuni a termenului, semnificind in

1',r'rrr:ral ,,tot ceedt ce distreazd sau place"t5, filosoful grec Platon.l;rsi(ici printre paignia chiar qi comedial6 iar mengiontrea, h-r rrti de citre AthenaiosrT, a unui autor de paignia, Gnesippos,

,rrrrcrior lui Aristofan (secolul al V-lea a.Chr.) prezentat dreptilutyvtoypd(pos rqs [).apas poiorls I paigniogrdphos tCs hilards

rtutrisis (,,autor de glume ale muzei vesele") demonstrezi. con-s;r( rlrca sensului literar al nogiunii.

iu consecinEi, vom aborda discutarea termenului din per-spcctiva utilizi.rii sale pentru definirea unor produclii litera-rc g,rccesti, a ci,ror noti comuni este exprimarea noEiunii de

ytAotov I geloion,,juciug", ,,glumeg", acordi.nd aten$ie posibi-lclor cchivalenge dramatice ale acestuia (sugerate de sensurile

,,rcl)rczenta[ie scenici" ,,comedie"ls) sau celor epice, stabilite

1,c lrlza atestirilor antice ale folosirii lui pentru desemnarea

rrrrci ,,povestiri glumege'te, dar gi a unei ,,farse" sau chiar a unei

,,1rrlodii"20.l)upa cum se poate observa, terminologia estetici a anti-

tlritilii pare si marcheze permanent apartenenla termenuluil,r slcra expresivitagii comice, asociindu-l ideii de divertisment.At cst fapt ar putea explica, in opinia noastri, intrebuingareatclrrrcnului de paignion pentru determinarea unui nucleu

l0 / Despina Mincu-Georgescu

comic conlinand, in general, atat o intengie, dar mai ales o

realizare comici, in care obEinerea efectului comic rezida inincluderea relagiei ingelitor - inseliciune - ingelat, des intAl-niti in fundamentarea acfiunii unor astfel de structuri epice

autonome.Nuclee de paignion similare, percepute ca relatare a unei

intimpliri hazlii, cu rudiment de acgiune dramatici gi cu dez-

nodimint pe misuri, pot fi urmirite sub forma numeroaselorfarse cu personaje divine sau umane21, inserate in literaturaepica a secolelor VIII-VII a.Chr.zz si, deopotrivi, in literaturadramatici23 sau in cea narativiza a perioadei clasice din secolulal V-lea a.Chr..

in opinia noastri, acest fenomen ar putea susEine ideea

existengei, tn sfera arhaici, si clasici a culturii grecegti, a unoraspecte specifice de paignian, al ciror conEinut, pe de-o partemimetic, ar permite legarea primelor manifestiri ale speciei de

sfera reprezentirilor ritual-cultice, in timp ce conginutul lite-rar al manifestirilor ulterioare le-ar circumscrie inceputurilorgenurilor epic gi dramatic.

Terminologia estetici tirzie a antichitifii, conexi" evolugiei

speciilor literare grece;ti, inregistreazi. insi pentru epoca ele-

nistici (secolele IV-I a.Chr.) o semnificativi deplasare a sensu-

rilor nogiunii de paignion dela. filiagia ,,joacL- glumi - farsi',specifici perioadelor anterioare, citre ceea ce s-ar putea numi,poezie ugoari, glumeaEi'25. Prin urmare, in literatura elenisti-ci. termenul paignion incepe a fi intrebuingat pentru definireaproducgiilor de gen (epigrama, idilax) specifice epocii, inre-gistrAndu-se, in acelagi timp, restrS"ngerea sferei semantice a

nogiunii la poezia bucolici si epigrami2T, el desemnind insi ;io specie aparte a poeziei dramatice, mimul literar2s.

La fel de semnificadvi pentru evolugia specific alexandrinia noilunii de paignion pare afi si apariEia unor termeni tehnici,

Capitolull PUTINAETIMoLoGIE! / 11

r('spectiv epd)Tonalwrcv I erdtopaignion si riyvorarwrcv Itlt'hnopaignion, intrebuingagi pentru definirea unor poeme culond erotico-mitologic sau a unor excentricitlgi formale2e cul-tivate in climatul rafinat al cenaclurilor elenistice.

Nu putem lisa insi deoparte, chiar daci, nu constiruieobiccrul preocuparilor noastre legate de contextul prezenteirliscuEii, un anume tip de paignion, cultivat de filosofii grecirrrb forma unor amuzamente, limitate, desigur, la problemerlc doctrini30. Sunt deopotrivi mengionate de sursele antichi-t:i1ii tArzii3l sub numele de paignia atit celebrele apologii sau

clogii comice practicate de sofigti32, cit gi o serie de precepte

lilrrrnege33 ale filosofului Democrit din Abdera, contemporant rr S<rcrate34. Se pare ci un tip special de paignion, cu conilnurlilosofic, catacterizat printr-un amestec de gravitate ;i glumi.rlcfirrit prin nogiunea o7fiu6an - yttrotov I spoudaio - ge-

loionu'este practicat, in scopuri evident satirizante, de filozofiit inici timpurii36. Acelagi amestec de parodie gi gravi, seriozitatesr rcgi"seste si in dialogurile filozofului Lucian din Samosata3T,

liind copios utilizat de autor in persiflarea comicS. a valorilorrcvolute din epocile anterioare.

Considerind ci datele privind etimologia si diferitele ac-( cpliuni, acordate termenului de paignion pe parcursul di-leritclor etape de evolugie ale literaturii grecesti, contureazi.srrlicient de clar apartenenfa lui la sfera expresiviti";ii comice,

l)ropunem considerarea paignionului drept o specie a genuluir ornic, care, fari, a ayea totdeauna o existengi autonomi", bine

lrlccizati, utilizeazi forme si modalitigi specifice de expresie.Astfel, paignionul poate arrea o inftgisare apropiati at6.t defirrrnele consacrate ale prozei comice (gluma, legenda, mitul,.rnccdota)38 cAt 9i de acelea cu un accentuat caracter scenic(lirrsa, comedia) ale genului3e, in care modalitiEi de exprimarecl satira, parodia, ironia, grotescul gi umorula0 sunt prevalente,

CapitolulY

HERODOT' iUgilecIUNEAcoBoARA Pn PAnaANr

gl INrnA iN IsroRln

inceputurile prozei literare grece;ti sunt decisiv influen-

gate, inci din secolele VII-VI a.Chr. de r5'spindirea in spaEiul

mediteranean a povegtilor, basmelorsi fabulelor orientale care,

in special prin filieri ionici, fertilizeazl' producgiile grecegti

similarel.AvAnd drept principali trisS.turi tematici o manifesti

apropiere de aspectele cotidiene ale vielii umane, concretizati

in i"figigarea unot fapte sau acgiuni banale, dar degini"nd o

puternicl incircituri morali, numeroase nuclee de novelli 9i

iarsi cu conEinut erotic, purtind numele regiunilor ionice din

care provin - milesiakd (povegti din Milet), sibaritikd' (pove;ti

din Sybaris) - episoade vesele sau ffagice, uneori de colora-

turi fantastici, firsesera deja incorporate in substanga intregii

literaturi narative grecegti, incepind chiar cu marea naraEiune

repsodici a secolelor VIII-VII a.Chr..

Capitolele anterioare ale prezentei discuEii2 au incercat

evidenlieze frecvenga;i specificul unor astfel de nuclee ep

de origine populari care, structurate ca ni;te adevirate fhrs

conEinind atit o intengie, dar mai ales gi o realizare comici

desemnate prin termenul generic de paignion, sunt Prez(

in poemele homerice si in cele hesiodice din secolele VIII-

".Chr. sau chiar in poezia dramatici, reprezentati de

satirica a celui de al V-lea secol a.Chr.3.

Analize acestora ne-a permis constatarea ca, aproape

totdeauna, termenul paignion - al cirui prim sens este

de ,,joaci', ,,glumI'4, desemnind o valoate estetici opusi

CapitotulV HERODOT filgErActUNEa I fiz

exprimate de termenul Eoudaion (grav, serios), gi anume peaceea cuprinsi ln antonimul siu, geloion (vesel, hazliu) - esre,in general, intrebuingat in literatu ra greacd. penrru definireaunei farse construite pe relagia ,,lnseli,tor - iryeliciune - inse-lat" . La nivelul personajelor farsei, relaEia mengionata

"r p.ri."

fi, eventual, redati. printr-o schemi. de acgiune ternari., inglo-bind urmitoarele elemente:

- termenulA: personajul Act*ns, reprezentat de tipul consa-crat al ingelitorului, care face picileala gi tnglobeazi motivaflafarsei;

- termenul B: conginind modalitatea de realizare a farsei siimplicit scopul ei;

- terrnenulAi personajul inselat, care suporti actriunea pri-mului termen ;i declangeazi prin reacgia sa efectul comii alfarsei.

Numeroasele farse cu personaje divine sau umane inseratein eposul homeric sau hesiodic si, in egala masuri, preluirilegi dezvoltirile lor dramatice se suprapun din punct de vederetematic si compozigional acestei relagii rernare care, sub con-figuraEia motivului ,,inselatorului-inselat" in unele cazuri, de-mostreazi, din punctul nostru de vedere, continuitatea tipuri-lor ;i schemelor de paignion in textele literare grecesti.

Si in structurile prozei istorice din perioada clasici, re-spectiv in Istoriile lui Herodor, se pot identifica unele epi-soade ilustrative pentru utilizarea relagiei rernare menflonateanterior.

Dupi cum s-a constarar dejar, cele noui cirgi ale Istoriilorherodoteice abundi in uniti.gi narative autonome - aflate inlegituri. evidenta cu filonul anecdoticii sau fabulisticii orien-tale - in care tipizarea unor situagii banale, cotidiene, a unorscene de familie sau de cult introduse de autor, dupi modelulpovestirilor feniciene, ebraice sau egiptene in discursul istoric

ISS / DespinaMincu-Georgescu

al operei, conferi acestuia un Plus de realism.

Specifici novelisdcii herodoteice este, insi, in primulrind, intengia de a amtJza, comuni, de altfel, ptozei literare

arhaice gi concretizati din punct de vedere tematic in alegerea

de catre autor a unor situagii general-umane menite a dovedi

triumful inteligengei gi al bunului simg asuPra Prostiei si r5'u-

tilii omenqti.Herodot a cultivat cu precidere genul povestirii scurte

(de facturi populari ;i stribituti, uneori, de un fior tragic,

dar distingAndu-se, aProape intotdeauna, prin existenga unuiamestec de elemente comice 9i tragice) - a unei forme speci-

ale de spoudaigeloion, care, incircati fiind de umor spontan 9i

robust, justifici, in opinia noastri, definirea unor asemenea

episoade prin termenul de paignion.

Jinind insi cont de faptul ci novelistica herodoteici ser-

veqte, in primul rAnd, intengiei autorului de a marca opozilia

greci - barbari6, consubstanEiali discursului siu narativ-is-

toric, gi ci episoadele anecdotice sunt introduse din doringa

ffatirii exhaustive a subiectului ;i a argumentirii tezelor susgi-

nute de Herodot, nu este surprinzitoare aPartenen[a persona-

jelor acestor paigruia in proz5.la o cu totul alti lume decAt cea

divini sau eroici a mitologiei grecesti, intilniti in aspectele

epice sau dramatice il,e paignionului.Astfel, din acest punct de vedere, personajele povestiri'

lor scurte ale lui Herodot ilustreazi lumea fabuloasi a

Orientului, inconjuragi de magi, curtezane frumoase;inii lor de incredere, deci o lume care se interfereazi, pe dicoordonate, politice sau pasionale, cu aceea

^ frunta;ilor

tililor grecegti ale epocii. Ceea ce atrage, insi, in mod

bit atenlia noastri este faptul c5. indiferent de lumea -sau barbara - cireia ii aparlin personajele, povestirile degin

structura lor un element de paignion, ;i anume ingel

CapitolulV HERODOT iNgnrACIUune I Bg

Povestirile herodoteice dezvolta, in majoritatea lor, tema obgi-nerii prin orice mijloace - dat cu predilecgie, prin in;eliciune- a unui avanta) personal (de obicei purerea politici.) sau aunui alt bun, material sau spiritual.

CorelaEia intenEie satirici - efect comic, specifici, in gene-ral, oricirei farse-paignioz, se regi,seqte si in srrucrura povesti-rilor scurte ale lui Herodot, dar ea este, in acest c^2, subsumataunei intengii moralizatoare evidente, fiind indeob;te escamo-tati de tonul serios al naragiunilor.

Se poate, tnsi, afirma ci, in general, elementul comic -geloion - specific acesror nuclee epice rezidi in conrrasrul exis-tent intre planurile inigiale ale personajelor ;i rezultatul acgi-unilor acestora, concretizat, in majoritatea cazurilor, printr-orasturnare completi a situagiei inigiale.

Pe de alta parte, personajele acestor paignia in prozi., in-fruntindu-se intr-un agon sui-generis de sagacitare, ilustreazao cu totul alta categorie decit aceea a personajelor ficEionaleale paignionului epic sau dramatic, a ciror corespondenli cutipurile comice ale farsei dorice sau cu cele ale comediei a fostevidenEiati. in capitolele anterioareT.

La Herodot avem de-a face cu personaje istorice sau cu oexistengi. quasi-reali,, ale ciror reacEii si, mai ales, contrareacliiimpulsioneazi acgiunea alerti 9i plini de dramatism autenric amultor episoade narative.

Astfel, povestea obginerii puterii de citre tiranul atenianPeisistratos8, aceea a regelui lidian Candaulese, alituri de po-vestile hazlii ale regilor egipteni Rampsinitos si Amasislo, deaceea a lntd.lnirii dintre lydianul Croesus ;i grecul Alcmeonllsau a alegerii lui Darius ca rege al perqilorl2 sunr doar c6.tevadin anecdotele cu obaza istorici mai mult sau mai pugin re-ala, asupra cirora ne vom opri in incercarea de a argumentaexistenla unor aspecte nararive de paignion in perioada clasici