geneza sacrului

17 POMPILIU CARAIOAN Geneza sacrului EDITURA ŞTIINłIFICA Bucureşti, 1967 Coperta: ANAMARIA ŞMIGHELSCHI '147753* i.i sjaiaNAU, ^/ rvf r j u / Autorul îşi îngăduie să prezinte cititorilor această mică ^criere numai după ce va fi dat cîteva desluşiri asupra ei. înainte de oricare alta, el doreşte să facă precizarea că ■crierea de faŃă este o lucrare care se adresează unui public arg. De aceea, avînd exemplul unor cărŃi similare din lite-■atura universală, a degajat textul de orice aparat critic i bibliografic'' pentru a-i înlesni lectura. Materialul docu-nentar rezultat din cercetări pe teren nu-i aparŃine decît ntr-o măsură neînsemnată — ceea ce a recoltat cu prile-ul investigaŃiilor de sociologie a culturii efectuate mai ales :n sate româneşti arhaice — încît poate spune că aproape •n întregime l-a împrumutat din lucrări, unele devenite cla-îice, ale cercetătorilor străini şi români care, 'prin multitudinea şi exactitatea consemnărilor faptice, şi-au asigurat stima şi recunoştinŃa oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni. $ici soluŃiile teoretice nu-i aparŃin în întregime. Insă în ■nele probleme — fie de principiu, fie de amănunt — îşi sumă răspunderea comentariilor şi a rezolvărilor pe care ° propune. El însuşi ateu, autorul speră că a reuşit să rămînă >biectiv în expunerea şi în aprecierea datelor, nelăsînd ioc obiectivismului; şi-a impus această atitudine, pe care consideră ca fiind singura ştiinŃifică, cu atît mai mult i cît este convins că adevărul militează mai eficient pen- ru ateism decît oricare denaturare tezistă, voită sau nu-. turnai prezentînd corect istoria religiei se va putea înŃelege '- ce este, şi cum a apărut, şi cum a evoluat, şi cum va dis- area religia, adică, „destinul" ei istoric. La sfîrşitul lucrării cititorul va putea găsi o listă de titluri. 1? Abordînd problema destinului istoric al religiei, autc rul a ajuns la concluzia că se poate valida pe deplin opi nia potrivit căreia religia este un fenomen istoric; 'ca j alte fenomene istorice, ea apare, evoluează pe linia sp cificului său si dispare. ConfiguraŃia unei lucrări cu aceas. temă ar trebui să reflecte acest fapt. Prin urmare, suco siunea capitolelor ar fi următoarea: Ireligiozitatea oriŃ nară, Primordiile religiei, Sacru şi sacralizare, Imagin mitică a lumii, Religiile tribale, Religiile etnice („poli Ńei te"), Religiile universale, Destinul tipic al creştinismuh Ireligiozitatea viitorului. (Nevoia de a preciza pentru p blicul larg unele probleme secundare, fără a căror cunoa tere ar fi fost dificilă înŃelegerea celor principale, a făc necesar si un capitol suplimentar, despre presupuse „forn iniŃiale" ale religiei, situat îndată după primul.) Vastitat temei, dar si unele împrejurări subiective în care s-a el borat lucrarea n-au îngăduit cuprinderea aici a întregul material. Ca atare, în volumul de faŃă se înfăŃişează do începutul procesului de formare a sacrului, principalul el ment al religiei. Pentru a se arăta în continuare evolu RELIGIOZITATEA ORIGINARĂ tenŃia de a reveni asupra temei. Cele două lucrări v constitui o expunere sintetică a problemelor privind des nul istoric al religiei. Ştiind prea bine cît datoreste cititorilor săi, autor îşi ia permisiunea de a le dedica această scriere — lor milioanelor de militanŃi pentru eliberarea deplină a omuh \ Desprinderea omului din animalitate a fost un proces ndelungat şi extrem de complex. Pînă nu de mult, unii ercetători îi fixau începuturile spre acum aproximativ 000 000 de ani. InvestigaŃii recente împing însă această imită mult mai afund în trecut, spre 2 000 000, ba chiar 500 000 de ani. Astăzi, media de viaŃă a omului este de vreo 60 ani. )acă cineva dintre noi s-ar fi născut la începuturile spe-iei umane, ar fi trebuit să trăiască, una după alta, cam fenomenului religios, relevîndu-se dialectica lui specifm2 000 de vieŃi. Dacă s-ar fi născut la

începuturile „isto-ce-l conduce la propria-i negaŃie în viitor, autorul are mice" ale omenirii, bunăoară pe vremea egiptenilor, a pri- nelor state, a inventării scrisului, ar fi trăit pînă azi cam 00 de vieŃi. Asta ar însemna că unei singure vieŃi „isto-ice" îi corespund 420 de vieŃi „preistorice". Totuşi, mă ndoiesc că vreunul dintre noi ar fi dispus să schimbe ,clipa" de 60 de ani istorici cu „veşnicia" de 25 200 ani ireistorici! Căci nu durata în timp, ci conŃinutul în fapte ste preŃul vieŃii. Preistoria? — o veşnicie în care încap !°ar. cîteva fapte: ridicarea omului din patru în două labe, aurirea unor grosolane scule de piatră, dureroasa şi exasperanta luptă inegală dintre mărginită putinŃă a omului 1 atoŃputinŃa naturii, în cadrul netedei orînduiri a comu-pei primitive ce înainta ca un melc printr-un enorm pustiu finde îndrăznesc ici-colo cîŃiva palmieri, spre a ajunge abia 3 capătul drumului la primăvara speciei umane. Istoria? clipa de cîteva mii de ani, străbătuŃi de atunci încoace, |n care abia încap înfloriri multicolore şi cenuşii stingeri p civilizaŃii, vijelioase înjghebări şi prăbuşiri de regate şi imperii naşteri şi dispariŃii de popoare şi limbi, războaie pe secole, cuceriri ştiinŃifice, tehnice şi culturale uluitoare, F voluta care au împins omenirea mereu înainte, din co-nuna primitivă în sclavagism, din sclavagism în feuda-

17 lism, din feudalism în capitalism, din capitalism în soci; lism, pe trepte tot mai înalte, de la neputincioasă roabă pămîntului şi cerului la cutezătoare iscoditoare a cosmosi lui nesfîrşit. Uneori, dramatica evoluŃie a omului este comparată c o carte. Dacă ar fi să cuprindem întreaga istorie a omen rii, pînă azi, într-o carte cu 500 de file, aşa încît pe cî o foaie să consemnăm marile evenimente petrecute în cî 5 000 de ani, primele ei 499 file ar rămîne aproape albe, cînd în ultima literele n-ar avea loc. Şi totuşi, în istor reală — nu povestită — a omenirii nu există file albe, nj scrise, chiar dacă pe foarte multe se repetă acelaşi şi acel cuvînt: piatră. Clipă de clipă, zi de zi, an de an, sute sute de milenii i-au trebuit omului să înveŃe a umbla două picioare, să-şi folosească propriile-i mîini ca unei naturale şi apoi ca unelte cu care să facă unelte artificial necesare la cules, pescuit şi vînat, să înceapă uriaşul proc de transformare conştientă a maicii Natură. Probabil nici un imn, oricît de inspirat şi profund, nu va izbu vreodată să laude îndeajuns contribuŃia strămoşilor nost dintîi la istoria planetei Terra în cadrul propriilor ei coo donate şi al celor cosmice. Care vor fi fost acei strămoşi? Pînă nu de mult se vo bea de pitecantropi — „oameni-maimuŃe1 —, care au ap rut acum 1 000 000 sau cel puŃin 500 000 de ani. S-au dt coperit, însă, strămoşi mai îndepărtaŃi, „oamenii înderj naŃiei" (Homo habilis), care ar fi apărut cu aproximat 2 500 000 de ani înaintea vremurilor noastre. Cîteva su de mii de ani, omul habilis a fost contemporan cu auste lopitecul, amîndoi avînd de altfel aceiaşi părinŃi. Spec australopitecilor s-a stins, pe cînd aceea a oamenilor ,* demînatici" a continuat să evolueze. Din ei a urcat în tini specia pitecantropilor, denumită Homo erectus, adi< 1 In limba greacă, pitbecos = maimuŃă, anthropos = om. ,drept" sau umblător pe două picioare1. S-ar putea să-î rac o nedreptate lui Homo habilis, dar elogiul meu se îrî-îreaptă mai cu seamă către Homo erectus. Grupuri mici ie fiinŃe, mai curînd maimuŃe decît oameni, trăind izolate, lucind viaŃă nomadă prin păduri tropicale, pe maluri de rîuri, fluvii şi lacuri, pe Ńărmuri şi insule, hrănindu-se cu nlante comestibile şi cu mici animale acvatice şi terestre ;are se lăsau înşelate de dibăcia vînătorului, folosind întru iceasta beŃe şi bolovani, apoi copilăreşti scule meşterite din piatră cioplită, pitecantropii au înfăptuit cu eroică nigală şi cu din ce în ce mai multă bunăştiinŃă trecerea spre saltul, unic şi ireversibil, de la animal la om, de la ^■natură la societate. Pitecantropii erau, fără-ndoială, „oa-Tneni ai naturii", în toate privinŃele dominaŃi de forŃele laturale, o treaptă nouă în evoluŃia naturii, dar şi cea mai înaltă pe care o cunoscuse vreodată planeta, trambulina de oe care sălta spre necuprinsul viitorului o nouă specie, spe-:ia umană, singura dintre toate speciile care va porni de-iberat la transformarea planetei şi a ei însăşi. Saltul de la animal la om — după multimilenare acumulări cantitative de experienŃă — s-a petrecut în primul rînd şi îndeosebi datorită mîinii, făuritoarea instrumentelor transformatoare. Dar numai mîna, oricîte funcŃii noi ar fi dobîndit şi îndeplinit, n-ar fi izbutit niciodată să ajungă a crea navele cosmice de astăzi dacă, împreună cu ea şi în bună măsură datorită ei, nu s-ar fi dezvoltat corespunzător fi creierul. Ar fi greşit să credem că munca omenească este doar activitatea mîinii; dacă mîna ar încerca să îndepli-nească rolul creierului s-ar autoamputa. în micile cete de pitecantropi nomazi se perfecŃionează, încetul cu încetul, o dată cu mîna, creierul, se ivesc primele rudimente de conştiinŃă, de gîndire şi vorbire, care se vor cristaliza însă cu mult rnai tîrziu. Cu mîna lor încă insuficient formată şi cu mintea lor încă neieşită pe deplin din ceŃurile senso-riale spre luminile raŃiunii,|j>itecantropii au pus de fapt Piatra de temelie a societăŃii omeneşti. Din faptele lor mă-runte şi aparent insignifiante, repetate de mii şi mii de ori * P°?ukt aprOaPe întrea§a Lume veche.

mauritJt ,a ca sl§ură existenŃa lui în Maroc (Homo erec- ava (HeTectu?) ?e'S?nia Â^ Europei (H-e.heidelbergemis), erectus), m China (H.e.pekmensis) '« Java

17 în aceleaşi forme, se năştea în istoria Terrei un nou g£ de fenomene, deosebite de cele naturale, fenomenele soc ale, iar odată cu acestea încep să se prefigureze şi noi lej; legi ale dezvoltării sociale. între micile cete umane şi n tură se ivesc şi se lărgesc treptat relaŃii tehnice, transform toare ale naturii. în cuprinsul cetei încep să se nască relaŃ sociale. Spre deosebire de animal, insul uman nu mai s singur faŃă-n faŃă cu vitregia naturii, ci ca membru societăŃii, ceea ce subiectiv îi va diminua forŃele fizice, d, i le va spori obiectiv. RelaŃiile sociale îşi vor pune < timpul pecetea nu numai asupra grupurilor umane, ci asupra naturii; tot ce se va transforma în natură prin mi locirea oamenilor va dobîndi o dimensiune nouă şi cară teristică, social-umană. jr Neîndoielnic, de aşa ceva pitecantropii nu-şi prea d deau seama. Nici mintea lor nu era destul de formată să poată reflecta cu luciditate aceste fenomene, iar — rîndul lor — nici aceste fenomene, ca atare, abia în ge mene, nu erau încă suficient de închegate ca să poată sesizate cu limpezime de ei. Activitatea tehnică, de pr ducŃie propriu-zisă, era extrem de îngustă, ridicîndu-se cel mai bun caz pînă la cioplirea din piatră a unor bol vani tăioşi cu care să poată fi Ńintit — eventual mort — vînatul. RelaŃiile sociale erau şi ele cu totul rudime tare, aproape naturale. Structura social-umană a cetei cd sta în convieŃuirea relativ îndelungată, datorită nu vre nui „contract" între indivizi „liberi", nici vreunei „voin sociale", ci pur şi simplu neputinŃei insului de a trăi unul singur, izolat; depărtîndu-se prea mult de colectH tate, individul risca pieirea. Această convieŃuire, necesa, tuturor, modela atît pe individ, cît şi colectivul. în cadr cetei se formau şi se stabilizau deprinderi de muncă —■ exemplu, prin prelucrarea în comun a pietrelor-uneîte 3 se închegau şi se statorniceau relaŃii de solidaritate ajutor reciproc — bunăoară, în atacarea de-a valma, J bărbaŃi şi femei, a vînatului sau în apărarea, tot de valma, împotriva fiarelor şi altor primejdii —, se năştel 10 se fixau comportări umane — prin fireasca îngrădire n partea colectivului a pornirilor zoologice individuale promovarea actelor utile tuturor —, se înfiripau şi se nsolidau gîndirea şi vorbirea —, din nevoia tuturor de şi comunica între ei experienŃa, stările psihice, durerile c. —. Cu toate astea, o sălbăticie care, deşi nu mai era ur animalică, a fost inevitabilă în fazele de început ale )cietăŃii omeneşti. în această stare de sălbăticie, puteau avea oamenii :elor timpuri credinŃe religioase, oricît ar fi fost ele de idimentare? Este evident că nu. Nici măcar nu încolŃiră în mintea lor, de vreme ce chiar gîndirea şi vorbirea )ia începuseră a se înfiripa. Cum puteau avea ei idei atît e abstracte ca acelea de „dumnezeu", de „viaŃă viitoare", e „păcat" şi „mîntuire" şi alte idei religioase, care im- că mecanisme mintale de superioară abstractizare şi ge-eralizare? Astfel de idei nu se vor afla nici la cei mai oluaŃi pitecantropi, şi anume la sinantropi. Trăitori timp de sute de mii de ani prin părŃile de ord-est ale Chinei, sinantropii erau mai înaintaŃi decît onfraŃii lor din alte regiuni ale globului pămîntesc. Ei u ajuns la o mai eficientă stăpînire şi folosire a unor forŃe obiecte din natură. Bunăoară, ei utilizau focul, deşi nu iau să-1 producă, ci-1 luau din mediul înconjurător şl—1 onservau cu grijă. Focul le slujea atît la încălzit, cît şi alungarea fiarelor şi — se pare — chiar la pregătirea nor alimente (ceea ce însemna un mare salt spre „uma-izarea" alimentaŃiei ce va deveni cîndva specific umană şi a contribui astfel la însăşi evoluŃia speciei). Sinantropii veau aşezări relativ stabile; foloseau peşterile (de altfel, ele niai^ de seamă descoperiri arheologice referitoare la 1 s-au făcut în peşteri) şi uneori construiau un fel de ta-ere de vînători. Traiul colectiv şi-1 duceau tot în turmă, itru aceasta modul lor de viaŃă nedeosebindu-se esenŃial e acela al celorlalŃi pitecantropi. Ei aveau însă o tehno-°gie mai avansată; bunăoară, învăŃaseră să facă din piară toporaşe de mînă care prin alte părŃi ale pămîntului 11

17 3 2t vor apărea mai tîrziu. Dobîndirea unor deprinderi muncă şi de trai mai înaintate trebuie pusă în legătură acumularea unor bogate cunoştinŃe despre proprietăŃile n turale ale obiectelor pe care le prelucrau (lemn, piatra despre însuşirile plantelor comestibile şi ale animalelor v nate, poate şi despre mersul vremii. Notabilă este şi fc marea treptată a capacităŃii de a construi — desigur, î tr-un mod încă cu totul rudimentar. Folosirea îndeosebi a mîinii drepte (de exemplu, stînga era Ńinută piatra care era cioplită cu altă piat purtată în chip de ciocan cu mîna dreaptă) are ca urma apariŃia asimetriei anatomice specific umane. în

proces vieŃii sociale şi al muncii se petrec şi alte modificări an tomo-fiziologice. Bunăoară, pe scoarŃa creierului se de voltă centrii vorbirii şi totodată se adaptează cerinŃei aparatul bucal pentru vorbire în formare (limba, cer gurii, coardele vocale, faringele). Astfel de indicii probea că sinantropii aveau de-acum o vorbire sonoră, deşi nu deplin articulată. Nu-i riscantă afirmaŃia că, datorită de voltării din ce în ce mai rapide a vorbirii şi gîndirii ruc mentare, în mintea sinantropilor se formează şi se co solidează tot mai multe noŃiuni (desigur, încă la un niv inferior de generalizare). Totodată este neîndoielnic gîndirea lor — nu lipsită de unele posibilităŃi elementa de generalizare şi abstractizare — era predominată de im gini şi reprezentări senzoriale, fiind încă foarte departe ceea ce azi obişnuit numim „gîndire". Este sigur că nici acest nivel de dezvoltare nu îng duia apariŃia credinŃelor religioase. Chiar şi conceptul „suflet" — care iniŃial era cît se poate de concret — r mînea cu totul de neimaginat pentru mentalitatea, pent capacitatea de gîndire a sinantropilor. Ce temei poate avea teza — susŃinută, fireşte, înde< sebi de teologi — potrivit căreia religia s-ar fi născut dată cu omul, că încă de la începuturile ei omenirea ar avut amintirea dumnezeului unic şi a raiului de unde j fi fost izgoniŃi după „păcat" strămoşii? Este adevărat j 12 au adunat mormane uriaşe de documente etnografice şi ■neologice despre credinŃa într-un zeu unic la popoare rimitive oriunde au mai putut fi găsite acestea la înce-erea investigaŃiilor. Insă neobosiŃii colecŃionari ai unor ;are documente evită să menŃioneze că faptele adunate e ei se referă la o vechime de cel mult cîteva mii de ani, i primitivii care mai trăiesc şi azi ici-colo nu sînt în ace-şi stadiu de dezvoltare cu primitivii de acum cel puŃin DO 000 de ani, evită să stabilească în mod corect ştiinŃific relaŃiile reale între datul documentar şi momentul gene-c corespunzător în cadrul evoluŃiei generale a omenirii. izola documentul de contextul istoric şi a-1 privi ca a „lucru de sine" independent de istorie este un viciu me-)dologic, dar nu doar atît; este o profundă eroare de ncepŃie, incompatibilă cu cea mai elementară cerinŃă de îiectivitate şi — dacă mi-i îngăduit — cu probitatea iinŃifică. Anticipînd capitolele viitoare, menŃionez deocamdată i mitul despre, raj^pa.re în cadrul marei diviziuni sociale afnsftncîî îirtre~p~ăstorie şi agricultură — deci, aproximativ :um cîteva .mii de ani —, cînd anevoioasa lucrare a mpului, însoŃită după o vreme şi de exploatarea de clasă, iŃea fi socotită ca un adevărat „blestem" în comparaŃie i traiul mult mai slobod de vînător şi pescar, de „para-. al naturii" — după nimerita exprimare a cuiva. Ulte-or, mitul a intrat în memoria societăŃii, deoarece pornea i la o experienŃă de viaŃă. Cît priveşte imaginea unui dum-:zeu antropomorf, şi încă unic, aceasta a apărut şi mai rziu, ca moment dintr-un îndelungat proces de abstrac-zare. Ce puteau să-şi „amintească" pitecantropii din 'ate acestea care, de fapt, au fost create cu mult după spanŃia lor din istorie? Misterioasa „memorie" invocată - teza teologică nu numai că n-a existat, dar nici nu pu_r~ a exista. Fenomenele de memorie se constituie din ma-rialul experienŃei; nu pot să-mi „amintesc" un elefant aca pur şi simplu nu ştiu nimic, în nici un chip — nici n văzute, nici din auzite, nici din citite — de existenŃa 1- ^c^ ar fi fost de evoluată, memoria n-ar fi fost în are şă păstreze ceea ce niciodată nu fusese obiect al expertei, al cunoaşterii. De altfel, pitecantropii se găseau la 11 nivel atît de scăzut al dezvoltării lor psihice, încît chiar 13

şi aceasta probează imposibilitatea existenŃei la dînşii unei memorii capabile să reŃină şi să transmită „obiect atît de abstracte ca ideile religioase. Adevărul curat este că aceşti strămoşi ai noştri n-; avut şi nici nu puteau avea vreun fel de reprezentare, închipuire, religioasă. Prima etapă — de multe sute mii de ani — din lunga istorie a formării societăŃii urna se caracterizează — desigur, printre altele — tocmai pri| tr-o desăvîrşită ireligiozitate originară. 3KSME «INIłIALE» Urmaşul lui Homo erectus a fost — după cunoştinŃele astre actuale — Homo sapiens, care a populat toate con-:nentele exceptînd Oceania şi Americile. Homo sapiens avut două subspecii: Homo sapiens neanderthalis, care apărut acum aproximativ 300 000—200 000 de ani, şi romo sapiens sapiens, căruia îi aparŃine cromagnonul, Kumentat acum 50 000—40 000 de ani. Istoricii religiei mai discută încă dacă neandertalii au nit sau nu reprezentări religioase. DiscuŃia porneşte de constatarea că, în_ multe părŃi ale pămîntului, neander-.lii îşi înhumau marŃii,,, ceea ce ar însemna — dupaunu ~a ei cunoşteau cultul morŃilor, care ar fi, deci, şi „cea intîi" formă a religiei, ivită cu cîteva sute de mii de ani urma noastră. îngroparea intenŃionată a morŃilor con-ituie sau nu o manifestare religioasă? — aceasta-i chestiu-a în dezbatere. Personal, consider că modul de a pune problema, cît problema ca atare (cunoşteau neandertalii cultul morŃi-

Jr?) sînt eronate. Se pierd din vedere, pe de o parte, ca- IcŃeristicile mentalităŃii religioase, pe de altă parte, îm- rejurările istorice specifice care au generat-o. Mentalita- F religioasă nu se iveşte pe felii, pe sectoare, ci ca „de- ■iblare" a întregii lumii reale. Cultul morŃilor — oricît ar de simplu sau de complex — este numai unul dintre nu- ieroasele elemente cuprinse în sfera mentalităŃii religioase. V nu poate exista izolat de altele, cum ar fi: credinŃa des- T.e suflet, credinŃa despre viaŃa viitoare pe „lumea de din- t>lo", credinŃa despre un anume rol în lumea „de aici" al PorŃilor ajunşi „dincolo" etc, inclusiv practicile religioase ^respunzătoare. Fără corelarea — şi chiar întrepă.trunde- *a 77" cu acestea (şi desigur, nu numai cu acestea), cultul orŃilor n-are nici un înŃeles, nici un sens, nici o justifi* 15

17 3 21 care şj morŃii absolut necesare, şi cu atît ^^ mun trium sul este hotărît negativ. Pe de altă parte, voltare mintală a neandertalilor îngăduia taŃii religioase, inclusiv a cultului mor întrebare răspunsul este hotărît negativ. De altfel, conturarea mentalităŃii neandertalilor fireşte, în temeiul faptelor în prezent cunoscute — cerinŃă preliminară religiei. ^ să WeaSCa nec-Ńător vînatul. „Pietrele cu cupe" ***?***«* în care, s"au f-t scobituri dispusei mpT dupa Un anumit pkn ~ ca ^ benzile late' trasate ^T **■ mci plăCUŃC ^ pktră V°rbeS? de aSe" P \ ■ ienea despre menŃ'onata particularitate ce apare în munca Şl Ia acea|eandertalilor. Nu continui lista exemplelor, deoarece cele nvocate mi se par suficiente pentru a releva nivelul capa-ităŃii de abstractizare tehnică a acestor strămoşi. Desigur, nu s-ar fi ajuns aici dacă nu ar fi acŃionat un este a oricărei investigaŃii privind genfadru SOcial mai avansat decît cel din trecut. Cetele de eandertali aveau o bază demografică cu mult mai largă ecît cele de pitecantropi; ei trăiau în grupe de multe zeci e indivizi şi, foarte probabil, uneori chiar de mai multe ute, avînd oarecare contacte între ele, care — din aproape ti aproape — împînzeau largi zone georafice (şi chiar în-un senJrea^a -^ume veche). Un asemenea volum demografic marca u numai o sporire cantitativă, ci — îndeosebi — un mare înainte calitativ, implicînd o viaŃă socială mai com-lexă şi totodată mai diferenŃiată decît aceea a înainta-lor. Este vorba de începutul trecerii la o nouă formă de iată socială, de la hoardă la primele rudimente de co-ună gentilică matriarhală, bazată pe rudenia de sînge. atare colectivitate — deşi încă departe de cristalizările Dovezile materiale descoperite vorbesc despre bil progres marcat de neandertali în comparaŃie cu în; taşii lor. Studiul tehnologiei neandertale este deosebit revelator pentru chestiunile abordate aici. Lucrul cel ! vrednic de semnalat este dezvoltarea uneia dintre trasai rile specifice ale muncii omeneşti: desfăşurarea activii tehnice, aplicative, potrivit unor „proiecte" dinainte se ŃaŃe în minte, potrivit unor „planuri" care urmează să înrl „r • • • « »Ń-iaiiuii <-are urmează sam< . ——.-..-™^. -~y-. -~r--.— -*- „.„.„„^„.„^ înaepnmte prin acŃiunea mîinii. Neandertalul este creaM e — lasase cu mu" m urmă turma animalică pre- rul „tehnicii aşchierii"; în cioplirea blocului de piatră »™ana' a^ care^ v0^um demografic restrîns şi cu totul insta- acordă o atenŃie deosehită mi^1«„1.,; a;„„„:â-\ j- il di î lii d îiil l atenŃie deosebită nucleului discoidal, din care prinde cu grijă lame şi aşchii, un gen de „prefabricate" lizate apoi la confecŃionarea uneltelor şi a armelor, cleele capătă forme discoidale stabile, care nu urmează tururile naturale, ci pe acelea dorite de om, avute dej dinainte în minte şi devenite tradiŃionale.

Produsele ; vităŃii tehnice sînt tot mai diferenŃiate, potrivit unor d il era determinat în exclusivitate de însuşirile zoologice pecifice speciei. în cuprinsul ginŃii (chiar în formare), ca-'ătă perfecŃionări atît deprinderile de muncă şi de viaŃă în omun, cît şi gîndirea şi limbajul; o colectivitate aşa de uprinzătoare n-ar fi putut funcŃiona — şi nici măcar — dacă membrii ei n-ar fi avut o gîndire mai evo-decît a înaintaşilor şi un limbaj corespunzător, ca Ń t tot mai diferenŃiate, potrivit unor dJB Ń t a înaintaşilor şi un limbaj corespunzător, ca naŃii diferenŃiate: unele sînt lucrate pentru a fi utilizateI™J ab.s°lut necesar de comunicare şi legătură între dîn-arme (vîrfuri de suliŃă etc), altele pentru a folosi în fatU' Ana^^a tehnologiei, la care m-am referit mai înainte, rite munci ca unelte răzuitoare, dălŃi etc). Deci, materiaj01^11"111^ ^ntru totu^ ca ^Pt cert aceasta, uniform sub unghiul calităŃilor fizice, naturale este pf M legătura cu particularităŃile gîndirii acestor fiinŃe, lucrat diferenŃiat, conform proiectelor diferenŃiate, geiftrebuie SPUS un cuvînt în plus. Numeroşi cercetători au con-rate ia nndu-le de activităŃi umane diferenŃiate. Se «statat că populaŃiile etnografice ajunse pînă în epoca noa-cocesc chiar arme compuse (desigur, încă rudimentare»Stra nu erau în stare să facă distincŃia clară şi netă între exemplu, un virr din piatră, ascuŃit la ambele capete, I ?ubl.ectiv şi obiectiv, între societate şi natură. Este neîndo-incit cu unui sa poată fi prins într-o suliŃă de lemn, ia* leinic că această distincŃie n-o făceau, la vremea lor, nici 16 2 — Gen. eza saŃrului 17 17 sf^rca ppmm °amenii p»m«ivi urmat, societatea continuă natura, istoria socială tarr1St°riei MtUral W --etate şinatură în°hipuita ~> eIe cercetători, mi se par utile aici cîteva limpeziri. Sa ne amintim de imaginile basmelor folclorice şi sa st bilim preliminar o analogie cu ele. Lumea basmelor e ; de riguros „rînduită", încît o singură neregulă undeva, univers An ai *«*■/$»<•«» fiind vreo barieră - nici rn^ar Xc^u£f 1 °T]# /-acteristică gîndirii primitive. unul şt acelaşi lucru. Deoarece indistinctă W ' k" J Un examen atent ?x netendenŃios al lucrurilor, se şi obiectiv nu a fost totdeauna înfătis t s"biecftate observa că psihologia solidarităŃii universale sus- cercetători, mi se par utile aici cîteva li ^ c.°Fect de "«enŃionate marchează, în unele privinŃe, nivelul capacităŃii tasta, de fapt, aşa-zisa indistincŃie între subiectiv şi obiec-k caracteristică gîndirii primitive. La un examen atent şi netendenŃios al lucrurilor, se / „ jiiiguiti neregula undeva, univers (mai totdeauna în universul uman, social), pq în mişcare întregul cosmos; oamenii, animalele, plante sfinŃii si dracii mm>»n: tot ^jinuo, uamenii, animalele, pk sfinŃii şi dracii, monştrii şi „duhurile", viii şi morŃii, se agită dacă cuiva i se întîmplă ceva — şi nu se întorc starea „normală" pînă ce pricina tulburării n-a fost stî pită, pînă ce legitatea imanentă a „firii" n-a fost reinsta rată. Este un soi de solidaritate universală; totul, ori obiect (fiinŃă sau lucru, real sau imaginat) este prins, î nodat într-n t-pwi '■ abstractizare şi generalizare a neandertalilor. „Umver-|l" acesta, „lumea" aceasta indistinctă, în sensul că cu-■inde totodată obiectul şi subiectul, este totuşi o imagine, anume, o imagine globală a realităŃii obiective, făurită j ■ ■ .____ ____ _., ~___. - -- . ____~ i * ^ •• : colectivitatea umană pe o anume treaptă a dezvoltării le istorice. Este „conceptul" cel mai cuprinzător al ome-rii în stadiul neandertalian, întruchipat însă din univer- ti»i jnuii; umui nu se situeaz undeva, periferic, ci în centrul lumii, aşa încît lumea n are — în ultimă instanŃă şi potrivit tălmăcirii în gîndir< .noastră modernă — decît o singură privelişte, cea uman jŃnatura nu-i decît proiecŃia omului în cosmos, cosmos / există prin om şi pentru om, şi tot ceea ce se mişcă ) mos se mişcă-'în, raport cu omul şi cerinŃele lui.|i <Ń-„rîduială a lumii", atît de caracteristică basmelor îşi are obîrşia în indistincŃia primitivă între subiecŃi obiectiv.? ■litatea şi unitatea sensorială, un dat nemijlocit al unei «ikate experienŃe de viaŃă. Deşi nu are

echivalenŃă în ibajul nostru modern, evoluat, el s-ar putea traduce — totul aproximativ — prin „existenŃă" (menŃionez din că. pentru primitiv, „nonexistenŃa", ca limitare a nodat într-o rerea îm-/ T - ™ag1natj este prins, Mpu ca, pentru primitiv, „nonexistenŃa", ca limitare a zute PosibiliJtlT' P aSa °U ma Şi mii de fire nev»xistenŃei", nu există!). „Conceptul" primitiv despre „exis- există — nroM Ca C6Va Sa nU existe este exclusă; totŞ1^" este de fapt o intuiŃie, un dat sensorial; dacă acesta si e^t-5 p *ma nonexistenŃei mei măcar nu se pune -M definit prin ceea ce logica noastră defineşte prin „con- iv , * cement*;' A ideii că d are o'eSentă de, ^fT^ faptului că msul - S ' " "i ] Cete1' ca atare numa n măg T T" ^7 ~ n ca atare tălmăcea r_,_ a stării de conştiinŃă prinsul colectivităŃii, conştiinŃa cetei ca o Tn 18 fept", „noŃiune", — atunci pentru primitiv el nu există br şi simplu; este vorba despre o existenŃă (ontologic vor-and) neconceptualizată la nivel abstract — logic, ci intuita nivel sensorial. Pentru noi, „existenŃă" are atît înŃelesul obiect, existenŃa ca atare, onticul, cît şi înŃelesul de none despre existenŃă, de reflex subiectiv al obiectului. Noi ntem conştienŃi de acest dublu înŃeles şi, în mod normal, |bişnuit, nu folosim un sens în locul celuilalt; în aceasta se ce prezentă capacitatea noastră de a reflecta la un nivel ii mait asupra propriilor noastre reflectări ale realităŃii, „ar, treaptă mult înaintată a dezvoltării însăşi capacităŃii umane de cunoaştere. Pentru primitivi —şi în-peosebi pentru neandertali — cele două sensuri erau oare-rm Jdentice, nediferenŃiate; dincolo de o anumită expe-absolut concretă, realitatea şi imaginea ei erau unul ~şi lucru. Bunăoară, erau „identici" vecinul real, um-numele lui, ca şi imaginea lui din visul cuiva. Pri-prezintă împrejurări care nouă ni se par paradoxale ---------^„„^_ ea lipsite de sens. De exemplu, relaŃia dintre un can- :e universală. In aceaM^ur Vlu şi umbra lui pe pămînt. Cangurul şi umbra lui pu-■ eau fi identici — lucru oarecum de înŃeles: cînd pleca, ani- 19 P gului umM ?' nemdlvidu«e, din | * C6t? S£ refleCtă J 17 2h malul îşi „lua" cu sine umbra, ca şi cum ar fi fost ceva I fiinŃa lui. Dar cangurul putea fi şi, totodată, pu să nu fie identic cu conturul lui schiŃat pe părq de mîna omului; de exemplu, cangurul viu, auten era identic cu desenul său executat de om pe ni în vederea exersării însuşirilor de vînător, dar această id titate dispărea pe dată cînd era vorba de hrană, nimeni putînd pretinde că, în lipsa cangurului în carne şi oi şi-a potolit foamea „consumînd" desenul de pe nisip. M fel de experienŃe nemijlocite (dintre ele am citat hrănirj ca fiind cel mai frecvent) acopereau însă o zonă infimă activitatea socială; cea mai mare întindere a activit sociale cădea fireşte dincolo de limita experienŃei dire — şi tocmai acest domeniu incomensurabil rămînea deosebire fertil pentru nedistincŃia între subiectiv şi obi< tiv, deoarece — pe de o parte — identitatea nu era ina mată empiric, iar pe de altă parte, era validată indirei prin absenŃa experienŃei directe. Caracterul predominant sensorial, intuitiv, implicit, l „conceptului" solidarităŃii universale, produs de unita^ şi universalitatea sensorială umană, concordă fireşte cu velul dezvoltării mintale a neandertalilor, documentat numeroase alte fapte. MulŃi etnografi au semnalat la ti burile primitive că ele dispuneau de un vocabular foarte „i^ viio^uxica-u ue un voc gat în denumiri concrete, dar foarte sărac în noŃiuni gen rale. în limbajul unui trib pot fi întîlnite numiri penti toate speciile locale de animale, dar lipseşte noŃiunea „animal". Se citează adesea şi exemplul triburilor agricj de indieni nordamericani care au cuvinte numeroase pena denumirea diferitelor stadii

de creştere a porumbului, d n-au noŃiunea generală de „porumb". Nu-i riscant să m dem că gîndirea neandertalilor era mai înapoiată decît acestora; această particularitate — care marchează un st diu încă înapoiat de generalizare şi abstractizare — val caracterizat desigur cu atît mai mult limbajul şi gîndire neandertalilor. E vorba, aşadar, despre „noŃiuni" încă adîcj sensoriale, constituite din „înrudirea" unor foarte num1 roase asemănări observate, un fel de depozite de imagii reprezentări acumulate („broaşte", „lei", „şerpi", J turi"), care însă n-au avut încă prilejul de a fi sintetic generalizate, la un nivel superior („animale", „anima Cum poate concorda, în cuprinsul aceleiaşi mentalităŃi., ;i la acelaşi nivel de dezvoltare mintală, a neanderta-)i- acest caracter preponderent senzorial-concret al lim-jului şi gîndirii cu caracterul mult mai abstract — deno-d generalizări la praguri superioare — al „gîndirii" lor :hnice", la care m-am referit mai înainte? Nu-i cumva. :i vreo contradicŃie, sau vreun viciu de interpretare? ici una, nici alta. Mai întîi, e puŃin probabil că succesele-inologice şi-au găsit nemijlocit tălmăcirea în limbaj, în :abular; nici o populaŃie etnografică din zilele noastre are un „limbaj tehnic" mai avansat decît masa generală, vocabularului său, nu dispune de „noŃiuni" tehnologice .i abstracte decît noŃiunile celelalte. Totuşi, în ciuda ne-■espondenŃei lingvistice, a neformulării vorbite, activita-tehnică se afla la neandertali la un nivel de abstracŃi-■e mai înalt decît al celorlalte activităŃi sociale, — şi ^asta, probabil, în virtutea faptului că tehnologia este-mentul cel mai mobil şi mai avansat al vieŃii sociale. Le-:ă nemijlocit de activitatea productivă de bunuri matele prin transformarea efectivă şi nemijlocită a obiectelor 1 natură, potrivit dorinŃelor şi cerinŃelor omului, tehnica milează mai rapid şi spontan, tezaurizează şi valori-ă totodată neîntîrziat orice inovaŃie, oricît de măruntă, in însăşi natura ei specifică, tehnologia generalizează şi stractizează mai rapid decît oricare activitate umană,, ind, forŃînd practica umană şi concretizîndu-se în de-inderi şi abstracŃiuni (un fel de „prototipuri", de „mo-e" istoric constituite, de-a lungul multor generaŃii), care r a scăpa din frînele gîndirii umane, care par a i se im-me dinafară, deoarece omul nu le poate încorpora în. elaşi ritm sensibilităŃii, gîndirii şi cu atît mai puŃin lim--jului, acestea rămînînd în urma ei. Se recunoaşte aici 'Ń caracterul revoluŃionar (desigur, în anumite împreju-ri istorice, mai uşor vizibil decît în altele) al tehnologiei, '■ Şi mecanismul în germene al „înstrăinării" omului, careva pune in termeni din ce în ce mai energici după apa-pa diviziunii sociale a muncii. în condiŃiile de viaŃă ale pandertalilor, tehnologia — bun al tuturor — va trage lereu după sine întregul ansamblu mental, ceea ce va de-•rmina şi progresul social, dar va rămîne mereu o diferenŃă, nivel (nicidecum contradicŃie), deşi de valori schimbă- 20

17 3 21 _ _ unele activităŃi prelungite noaptea, cînd va constata că. toare, variabile. In totalitatea ei, mentalitatea neandAesul unor acŃiuni e garantat sau măcar facilitat de întu-lilor a rămas preponderent concret-sensorială, bazată fi^ul nocturn etc. In atare împrejurări, omul a valorificat acumulare de observaŃii generalizate la praguri inferio; i^eandertalul nu putea gîndi şi vorbi decît prin juxtai g ş t prin juxtd sinteza lui mentală se constituie prin juxtapunj m aproap î i urmare g ă se constituie prin j Prin „înrudire" dm aproape în aproape, şi - ca urmare însuşi universul lui e organizat prin juxtapunere, prin fe" talilor va fi cunoscut ideea de succesiune, pe atit de si este că n-a cunoscut-o pe aceea de cauzalitate. Cînd epuizau fructele dintr-o regiune, cetele de ne dertali plecau în altă regiune; ei nu aşteptau viitorul aj timp al fructelor, fiindcă nici nu bănuiau că, după timp, fenomenul se va repeta, că însăşi rodirea este un nomen periodic. Tîrziu şi-a făcut loc în mintea lor ic de succesiune periodică, fapt ce este documentat prin relarea cu trecerea unor grupe din ce în ce mai numerd de neandertali de la stadiul de culegători şi vînători va bonzi la stadiul de culegători constanŃi, relativ sedentari,, recolte anuale, sezoniere.2 Mii şi mii de ani, nici maca; succesiune periodică mai rapidă decît cea sezonieră — ar fi aceea a zilelor şi nopŃilor — n-a atras atenŃia n dertalilor, deoarece nu avea aproape nici un rol în activi lor socială (care, fireşte, nu avea nici o periodici conştientă, ci aproape exclusiv determinată de consideri naturale biologice). Lucrurile se vor schimba numai activitatea nocturnă va dobîndi o pondere renŃiat virtuŃile luminii zilei şi virtuŃile întunericului jŃii, a putut observa cu interes fazele Lunii, anumite iŃii între unele fenomene cosmice şi Soare (de exemplu, jl luminii solare în creşterea plantelor) şi Lună (de mplu, mareele sau unele regimuri de ploaie), a putut A „ . • ga mai strîns activitatea lui conştientă de ritmurile cosmice Aceasta particularitate explică şi altele. Pe cît estel succesiunea zilelor şi nopŃilor, fazele Lunii,

anotimpu-proDabil ca, vreme îndelungată, gîndirea neanci, solstiŃiul şi echinocŃiul, anul — şi a elaborat un calen- ', care-1 va ajuta şi adesea călăuzi în muncă şi în alte ac-fetăŃi. Dar toate acestea s-au petrecut de-a lungul multor |e de milenii. Cît priveşte ideea de cauzalitate, ea nu putea apărea mintea neandertalilor decît foarte tîrziu şi într-o formă totul rudimentară. Este adesea notat faptul — curios îtru noi, cei de azi — că multe popoare primitive nu ioşteau raportul de cauzalitate între relaŃiile sexuale naşterea copiilor. (De altfel, între acestea nu vedeau-i o legătură, necum una cauzală!). Nu-i imposibil ca ea de cauzalitate să fi apărut în germene sub forma lei succesiuni regulate, constante, între două fenomene, a ce concordă cu un principiu de seamă al gîndiriî ndertalilor: bipolaritatea, paralelismul între fenomene siderate în perechi, două cîte două în cadrul unei sin-|re unităŃi. Paralelismul între două fenomene, mai ales nultane, situate ca doi poli sau ca două jumătăŃi ale uneî '""■Ńi, va fi şocat de mult gîndirea neandertalilor: întu-şi lumină, bărbat şi femeie, două mîini, două picioare, i ochi, două urechi, Soare (ziua) şi Lună (noaptea) m.d. După cum voi avea prilejul să amintesc mai de-'te, dualitatea a avut un rol însemnat în însuşi modul de i al acestor fiinŃe. Mintea neandertalului va fi pendulat re dualităŃi simultane şi dualităŃi succesive, va fi obser-. mai atent pe cele din urmă, dar nu va fi ajuns la cau- liiunva lUJL Vet UCJ riîe biologice, inconştiente —, bunăoară: cînd vnuu pescuitul de noapte vor contribui la creşterea randar îului muncii, cînd focul va servi şi ca sursă de lumină 1 îl rog pe cititor să mediteze singur asupra următorului rai în folclorul literar (ca de altfel în limbajul unor medii sociale puŃin evoluate) frazele sînt puŃin evoluate) frazele sînt extrem de lungi şi constituite agfci- -~ r- ~~ — —, «« — •« - -j — «• *~ *W™ Jr^™risiu_ZVn,conj"ncŃii c°Pul«ive. .-jR,""6- Daca el ar fi fost capabil să priceapă cauzalitatea,, 1 numai cea din natură, n-ar fi întîrziat s-o pună în actică în serviciul lui. p juxtapunere sau prin conjuncŃii cop Ipotetic, e posibil ca faptul să se fi petrecut dar pentru vreo antedatare ceva mai d nu este un material documentar c© l p aare n gător. în orice caz, fenomenul ca atare nu poate fi corelat dec modificări în sistemul de muncă al unor cete de neandertali. 22

Cele cîteva consideraŃii asupra capacităŃii şi moc gîndirii neandertalilor — bineînŃeles, în marginile î duite de investigaŃiile arheologice, antropologice şi < grafice — conduc la concluzia că, deşi mai înaintaŃi predecesorii lor în ceea ce priveşte însuşirea de a get liza şi de a abstractiza, ei nu ajunseseră capabili de tracŃiuni superioare, nu puteau deci avea idei abstracta nivelul celor religioase, Neandertalii nu atinseseră sta în care să aibă conceptul de „suflet" şi cu atît mai j idei, concepŃii despre suflet şi nici atît despre un „s nemuritor". Or, cultul morŃilor este inseparabil de •dinŃa în „viaŃa viitoare", în „nemurirea sufletului". De altfel, există un fapt esenŃial, care ar putea rmonstra prin el însuşi, că neandertalii nu cunoşteau c morŃilor. O caracteristică a acestui cult o constituie j fele — periodice sau nu — aduse morŃilor. Jdomo Jertbalensis nu făcea jertfe pentru morŃii_săL Este ad rat~c1f~celui „adormit (mortul) i se punea în groan raŃie de hrană; dar aceasta era oferită o dată şi pe totdeauna, iar alta nu i se mai dădea — nici la sora nici altfel. Deci, nu avea caracter cultic. în fond, rea acestei raŃii era o obligaŃie a colectivităŃii faŃă membru al ei, obligaŃie ce s-ar fi îndeplinit independe faptul că acela era viu, bolnav, sau „adormit"1. Pe de altă parte, e cazul să ne întrebăm ce înŃelel — sau ce puteau înŃelege — neandertalii prin „mort"| eventual chiar prin „moarte"2. Din capul locului trJ respinsă părerea că moartea ar fi putut însemna pel dîşii „nevieŃuire", „dispariŃie"; aşa ceva era incomp 1 ÎmpărŃirea egală, între membrii colectivităŃii, a hranei lege drastică a comunei primitive. Dacă nu m-aş teme de specu aş fi tentat să cred că studiul acestei raŃii unice date mortului Şi •coperite în diferite morminte paleolitice ar conduce la unele co zii privind cantitatea mijlocie de hrană de care avea parte prinu din acele timpuri. ~ ~s Conceptul de „moarte", fiind mult mai abstract decît acelj „mort", se va fi ivit cu mult mai tîrziu decît acesta; deci, & presupus că multe sute de mii de ani neandertalilor le-a lipsit de „moarte", deşi vor fi avut-o pe aceea de „mort". Spre de° de „mort", care exista, „moartea" ... nu exista, nu era percep însăşi, puterea lor de judecată, de gîndire1. Mortul, a existenŃă fizică cădea sub observaŃia oricui, putea :onsiderat un om care a adormit. De altfel, chiar pen-acest motiv ei îşi înmormîntau morŃii în poziŃia

omu-care dormea. Nu era însă greu de constatat, că există eosebire între a fi mort şi a fi adormit. Unde putea sta astă deosebire? — aşa ceva era într-adevăr greu de if. Să nu ne închipuim că neandertalul se prăbuşea cu ntea în podul palmelor încercînd diverse soluŃii filozo-. Totuşi, în măsura în care era conştient de mediul său ural şi social, omul făcea în mod spontan măcar unele ciaŃii mentale. Un atare prilej — de atîtea ori repetat! i-1 dădea, oarecum obligatoriu, moartea tovarăşului de Ńă şi de muncă. în căutarea deosebirii la care mă refe-m, era exclusă vreo analogie cu animalul vînat; o dată rt, vînatul era consumat, „dispărea", pe cînd cadavrul ului continua să existe. Din faptul că trupul mortului acoperit cu ocru — care sugera culoarea sîngelui —, r deduce că deosebirea ar consta în prezenŃa sîngelui la adormit şi absenŃa sîngelui la cel mort. Observarea, re-ată de mii de ori, a situaŃiei în care omul sau anima- pierzînd mult sînge, moare, constatarea palorii feŃei ii mort vor fi condus la intuirea rolului important al gelui în organismul viu, la menŃinerea vieŃii. (Mai tîr- sîngele va fi identificat cu sufletul sau măcar cu se-1 sufletului.) Aşadar, pentru a-1 „trezi", mortului i se rea „sînge" (ocru roşu). Dar şi această părere şi-a făcut l — după cît se pare — către sfîrşitul paleoliticului. De altfel, „moartea" ca „dispariŃie totală", în sens ontologic, incompatibilă cu orice mentalitate primitiv-folclorică, despre care Ştie ca-i preponderent senzorial-concretă (chiar dacă această însu--Cu„noa.şte. trePte Şi grade istorice!). Acest gen de gîndire osci-za încă şi^azi între „somn" şi „dispariŃie" cînd este vorba de arte, încercînd diverse soluŃii: prima şi a doua moarte, reîncarnă-succesive, „viaŃa" de „dincolo" etc. După cum se va vedea mai arte,_ pentru acest gen de mentalitate, „a fi mort" înseamnă, în la 1r-SJai^' u.n. a'r m°d »de a fi"> de „a exista", şi nicidecum n.u " ln nici un fel. Ideea de „dispariŃie" este legată de conul toarte abstract de „nonexistenŃă", care-i de natură speculativ-zotica, uneori net lor. 25 17 2\ Pînă atunci, e puŃin probabil că neandertalul se va fi dit chiar şi la atare deosebire între mort şi viu. Lăs •deci, în suspensie această problemă, din cauza B unui material documentar edificator, — cred că j hazardat să considerăm mai curînd situaŃia inversă: 3j omul mort şi cel viu sînt mai multe asemănări decît 1 sebiri; aceasta ar fi în concordanŃă cu gîndirea nead talilor. Puntea de legătură ar face-o (între altele) îi somnul. Neavînd formate imagini clare ale dimens^ timpului, ale duratelor îndelungate, oamenii nu puteaq tinge limpede între durata somnului şi „durata" m ■de fiecare dată ei vor fi ajuns la concluzia că „dormeau" nemăsurat de mult. Deoarece pentru e| exclusă ideea de „veşnicie", implicit era exclus aceea de „somn veşnic", — care, de altfel, va apărea mai tîrziu şi chiar atunci foarte şovăielnică. Se poa primitivii să se fi găsit în oarecare încurcătură const „somnul" neobişnuit de îndelungat al mortului. Dar j la urmă totul se rezolva practic prin depunerea „adoj tului" în „groapa de dormit" — cavitate naturală în teră sau în afara ei, sau groapă făcută de oameni, li cît prin „somnul" lor ciudat morŃii vor fi stîrnit înc pe atunci oarecare spaimă celor vii, înhumarea însem o scăpare de griji pentru o vreme, măcar pînă la „ mirea" altuia. După aşezarea în groapă a cadavrului, I lăsarea raŃiei de hrană, iar mai tîrziu acoperirea cu od eventual îngrădirea cu pene şi oase de animal, nimeq se mai îngrijea de el. La unii neandertali — uneori la populaŃii etnografice din epoca noastră — pînă humarea era necunoscută; leşul era dus undeva mai d şi lăsat pradă fiarelor şi păsărilor răpitoare. Că mortul nu se călătorea într-o „altă lume", „lume de dincolo", este cu totul sigur. Oamenii nu a seră la acel nivel de abstractizare care să îngăduie de rea lumii reale cu încă una, cea închipuită. Apoi, ei' încredinŃări că cel „adormit" trăieşte încă în această era înmormîntat în pămîntul cetei, apărea în visur după cum apăreau şi cei vii. Tocmai de aceea, după am văzut, nu se aduceau jertfe morŃilor. Din faptele menŃionate rezultă însă că, deşi nu cultul morŃilor, neandertalii manifestau o oarecare 26 i de omul mort, preocupare inexistentă la înaintaşii lor. n se explică aceasta? Fireşte, nu-i vorba despre niscai etice; motivele reale erau cu totul prozaice. Colecti- începuse să întrevadă că individul este un element ac- participant util la activitatea de producŃie a grupului, toate acŃiunile sociale; în consecinŃă, societatea se preo- iă mai atent de soarta lui. Grija pentru aproapele viu extindea şi la aproapele „adormit" şi pornea, în ambele laŃii, din raŃiuni cît se poate de practice, din interesul ntan al întregului colectiv de a-şi conserva forŃele de iducŃie.

Grija faŃă de tovarăşul „adormit" a dobîndit de-a lun- timpului — după cum voi arăta mai departe — colora- i religioasă, transformîndu-se în cele din urmă în curată gie. însă, în ceea ce-i priveşte pe neandertali, ea nu are P4es religios şi nu oferă nici un argument celor ce susŃin iceşti strămoşi ai noştri au cunoscut cultul morŃilor. Prin lare, nu au dreptate nici aceia care consideră că cultul IrŃilor ar fi „cea dintîi" formă a religiei. Căutătorii presupusei „forme iniŃiale" a religiei nu au ices nici cînd se referă la totemism. Deşi acceptată de neroşi istorici şi etnografi, teoria conform căreia totemul ar fi „cea dintîi" religie a umanităŃii întîmpină atî-_ obiecŃii şi prezintă atîtea slăbiciuni, încît unii merg — igur, de astă dată exagerînd — pînă la negarea tote-ui ca atare. în realitate, totemismul este un fenomen % 5 complex, pe care istoria religiei nu-1 poate des- tară ajutorul sociologiei, al istoriei civilizaŃiei şi al Pr ştiinŃe sociale. în studiul totemismului, o dificultate ioasa — pe care mulŃi istorici ai religiei n-au reuşit s-o şeasca — constă în faptul că investigarea ştiinŃifică a prins acest fenomen într-o formă foarte avansată istori-aa era, într-adevăr un fapt religios, dar se afla ^ um extrem de^ departe de aceea ce iniŃial fusese; igno-Irm't- A "f "cmla" a primitivilor, numeroşi cercetători au Emul convrln§erea - pe de-a-ntregul falsă - că to-oriunl p u? fe.nomen religios, că el a fost astfel oricînd ue- a e de alta parte, totemurile s-au înfăŃişat cerce- 27

tătorilor atît de numeroase, de felurite şi cu înŃelesur de variate, încît cu greu se putea gîndi cineva că e putea descinde dintr-o rădăcină străveche, fără conŃin ligios. Au fost şi rămîn încă numeroase piedici, dar pj pala a constituit-o viziunea metafizică, însoŃită uneo: un istorism vulgar, lipsit de perspectivă. Astăzi, rediscu întregei probleme, pe temeiuri mult mai cuprinzătoare cele exclusiv religioase şi în lumina unei viziuni ştiinŃi obligă la afirmarea limpede că, la început, totemismul fost nici măcar o formă (nftum „iniŃială") a religie fenomen social-economic cît se poate de „profan". Elementul esenŃial de la care investigaŃia este oblig; porni e un fapt unanim observat şi acceptat: totemismu, un fenomen gentilic, el caracterizează o gintă, oricare nivelul ei de evoluŃie. Nu există triburi care să aibă tote Dimpotrivă, în cuprinsul tribului, fiecare gintă îşi are mul său. în cadrul tribului, ca.şi oriunde în lume (în "în care au fost dezrădăcinaŃi şi întîmplător se mai n tîlni), oamenii se recunosc după totemuri.JPentru ei, to este un fel de stindard; aparŃinînd întregei ginŃi, apa" şi fiecărui membru al ginŃii respective şi este prezent p tindeni în viaŃa colectivului ca şi în viaŃa individului cele mai diverse forme: animalul (sau planta sau alt oi totemic, imaginea acestuia, încrustată pe stîlpii locuinŃi diverse obiecte, pe pielea insului etc, adesea chiar îij mele lui. De altfel, sensul cel mai general pe care-1 ar< presia „totem" e tocmai acela de „ginta lui"1, adică ,1 mea". Acest înŃeles îl are la toate populaŃiile primitive a fost întîlnit, chiar dacă denumirea suna altfel. Ch nea este mai complicată decît pare şi voi încerca s-o Ńişez cît mai limpede, nu însă înainte de a sublinia încă cj că totemismul este un fenomen specific gentilic. Rer dobîndeşte ponderea sporită dacă se au în vedere asp^ cronologice ale procesului genezei religiei. Ca fapt gen' totemismul apare o dată cu ginta, sau — în orice caz~-l decursul formării ei. Deci, el este mai recent decît înhu 1 Utilizarea pronumelui personal la persoana a III-a nu tj să ne înşele; înŃelesul real este acela de persoana I, adică »| mea". Primitivii foloseau de regulă pronumele personal la perj a III-a în locul persoanei I; de exemplu, cînd un eschimos sff „Acest om vorbeşte"', el se referă la sine însuşi şi vrea s&jH „Eu vorbesc". 28 (morŃilor, care s-a practicat încă înainte de constituirea ilor. Jă revenim la problema abordată mai suss^cg_este tote- F în ce consta totemismul. Definirea totemului ca „ginta " este exactă numai pînă la un punct. Dacă tot ceea totem este „ginta mea", aceasta e mai mult decît ceea totem. Sfera lui cuprinde exclusiv natura — adică ani- e, plante, obiecte, fenomene — şi în nici un caz pe oame- inşişi. Aceştia — fie în colectiv, fie individual — se gă- în „relaŃii de sînge" cu totemul, despre care spun că e IŃele" lor sau „sora" lor. între cele două garnituri „înru- " — totemurile şi oamenii — sînt relaŃii extrem de di- e; multitudinea formelor s-ar putea concentra în patru IŃii fundamentale înscrise schematic în următorul tabel: . Grup social — Individ uman Individ uman Grup social — categorie totemică — categorie totemică

— individ totemic individ totemic 'rima situaŃie e frecventă la primitivii australieni, con-raŃi în genere ca fiind cei mai rămaşi în urmă în proce-evoluŃiei în' ansamblu a umanităŃii; un grup social (sec-le, subsecŃiune, confrerie religioasă, totalitatea persoane-de acelaşi sex) caută să se identifice unei categorii tote-e (specie animală sau vegetală, categorie de obiecte sau momene). A doua situaŃie se concretizează în „tote-iul individual" al indienilor din America: o persoană • să se identifice unei categorii naturale. A treia situaŃie ilustrată bunăoară de populaŃia moŃa din insulele Bank 1 arhipelagul Sondelor, la est de Sumatra) sau la unele juri de algonkini; cei dintîi cred că copilul este încarna-"J1"1 ammal sau a unei plante găsite sau consumate de "na in momentul cînd ea şi-a dat seama că-i însărcinată; -eilalŃi se crede că există o legătură particulară între -născut şi nitî« -«"—i ---■ r PP patra situaîie e întîmpinată animde (?°Pîrk în Noua A ' Ul' Pantera în Africa) sî«t obiect de veneraŃie colectivă. Fireşte, fiecare dintre 29

aceste tipuri are numeroase variante locale. Atît de plexe sînt relaŃiile între cele două serii — totemuri şi oa — încît uneori totemismul însuşi a fost definit ca i între aceste serii („naturală" şi „culturală", după termj gia unor cercetători). Caracterul eronat al definiŃie] însă evident: încercîndu-se evitarea definirii obiectulu temui), se mută accentul pe relaŃiile obiectului, care devin fraudulos „obiectul" investigaŃiei. Ocolirea obiej — a totemului ca atare — se datoreşte în apreciabil sură tocmai dificultăŃilor determinării lui, generate 1 dul lor de incapacitatea viziunii metafizice, neistorice cetării. Situate pe terenul istoric, lucrurile încep să luşească, urmînd ca investigaŃiile întreprinse pe aceas şi abandonînd întru totul metafizica să le limpezea deplin (desigur, în măsura în care poate fi limpezit ,, un trecut atît de îndepărtat ca acela al omului primiŃi Natura, din cuprinsul căreia sînt recrutate tote este — practic — infinită. Chiar eliminînd „natura u fiin Ńele omeneşti, domeniul ei nu este simŃitor redus. E de fiinŃe din natură — animale şi vegetale —, de „neînsufleŃite" — piatră, apă, pămînt, aştri etc. —, d mene şi procese — geologice, meteorologice etc. —. în uriaşă şi variată multiplicitate de obiecte şi procese, care introduce un criteriu cert de delimitare este numa: tica socială, adică ceea ce intră sub unghiul muncii ş unei anumite colectivităŃi umane. Din zona înscrisă d rile acestui unghi se recrutează totemurile şi niciodati fara ei. Aproape frecvent, cînd se vorbeşte despre to; se au în vedere de regulă cele animale şi vegetale; s-a| statat că în regiunile cu faună bogată predomină tot animale, iar în cele cu floră bogată totemurile vegeta, varietatea totemurilor nu se reduce la acestea — şi cele dinafară lor prezintă un interes istoric aparte, totemuri numărate în Australia, 56 — deci apri zecime (8%) — reprezintă obiecte şi procese natur vîntul, soarele, apa, focul, piatra etc. In multe alte ale pămîntului, alături de totemurile biologice sînt meroase totemuri nebiologice. CoexistenŃa şi ra cantitative între aceste două categorii sînt cît se semnificative în privinŃa esenŃei şi istoriei totemului Să concretizez în cîteva cuvinte problema. 30 • ecare dintre cele mai vechi „locuri sacre" întîlnite ie etnografi şi istorici constituie un „microcosmos", •1 de cosmos redus cantitativ şi calitativ, un „model" smosului, cum am spune astăzi. Aceste locuri sfinte, icosmosuri, sînt nişte peisaje mărginite, alcătuite din apă şi arbori. „Centrul" totemic la triburile austra- se afla într-un complex sacru constituit de arbori şi ;. AcelaşiJjinom totemic — asupra căruia aş vrea să c atenŃia cititorului — se regăseşte în India, în Gre- în lumea semită. în cadrul microcosmosului, apa repre- a ceea ce era latent, "principiu germinativ şi totodată ficator, piatrîT^ceea ce nu poate fi distrus, durata înde- ;ată, arborele — forŃa sacră în domeniul vieŃii, al biolo- lui. Treptat, semnificaŃiile acestor componente s-au mai renŃiat; ansamblul piatră-arbore şi-a urmat o cale pro- . Numeroase „locuri sacre" din Asia Orientală şi din ,i sînt alcătuite din tripticul ,jtrbore-altar-piatră". Dar va, întregul microcosmos — adică cosmosul — fusese ezentat numai prin arbore; ulterior, „arborele cosmic" ne unul dintre motivele iconografice cele mai frecvente urne,, exprimînd simbolic universul însuşi. De altfel,

ndia cultele vegetaŃiei sînt foarte vechi; săpăturile ar- jOgice de la Mohenjo-Daro atestă încă din mileniul III i. cultul arborelui sub două aspecte: arborele adorat sub ia lui naturală şi personificarea spiritului arborelui, ■— ce concordă cu caracterul continental şi agricol al aces- îvilizaŃii care a fost denumită cu numele localităŃii men- ate1. Pentru ca cititorul să nu piardă din vedere alt element al pinului sacru, apa, amintesc că la constituirea principalului cult paia, al Marei ZeiŃe (Durga, Shakti) — ale cărei manifestări con-' sînt puzderia parcă „ne'sfîrşită de divinităŃi locale, numite gra-; ata ^ , şi_a ac[us aportul, şi populaŃia dravidiană, venită mai u, a cărei cultură era de tip maritim'. în religia dravidiană, Shakti worata sub diferite forme, dintre care şi „oala", simbol acvatic ma-I saşi Marea ZeiŃă (care iniŃial fusese principiul tuturor lucrurilor, i V-" I Ca^e s"au*născut zeii Şi universul) avea ca loc de naştere esteV aces(a se afla în „fundul mării"; cine-1 cunoaşte, _do- mukSd^rCnla| sa'yare' P'atra, deşi pe această linie evolutivă a pier-nităŃile f Va area simbolică iniŃială, n-a fost abandonată cu totul; 'oluri î °Ca g^madevata, femenine, sînt reprezentate adesea prin ii ~ ■ „ t. 31 17 21 Aşadar, în sfera obiectelor şi proceselor naturalei mizate se produc, de-a lungul timpului, diferenŃieri, spa zări, promovări, căderi şi chiar abandonări. Linia gi evolutivă înscrie orientarea de la totemuri biologice la\ muri biologice si nebiologice, considerate laolaltă; totc este evidentă prioritatea în timp a totemurilor biologi^ getale şi (după cum vom vedea) animale. întrucît to mul este un fenomen gentilic, nu-i nici o îndoiala că a linie evolutivă a totemurilor se datoreşte procesului d mare, consolidare şi dezvoltare a ginŃilor. Deci, cîteva morari — aici — despre ginŃi. Etnografii au arătat că sistemul gentilic matriarh structură duală, bipolară; membrii colectivului, deşi laolaltă, aveau conştiinŃa apartenenŃei la una din ceL „jumătăŃi" ale sistemului. Acea „jumătate" putea fi o sau o clasă de oameni, bărbaŃi şi femei, care se distin cealaltă „jumătate", alcătuită de asemenea dintr-o gru clasă de bărbaŃi şi femei. într-un stadiu mai înaintat mul dual era format dintr-un complex de două ginŃi c Ńuitoare, fiecare gintă fiind o „jumătate". Ulterior, îj du-se volumul demografic, fiecare gintă produce, prin1 nuă diviziune, un şir de două sau mai multe ginŃi; a formează laolaltă o fratrie, care poartă adesea numele; Ńii-matcă". Tribul se constituia din cele două şiruri dă adică din cele două fratrii.1 Iată bunăoară cum era org tribul seneca al irochezilor: tradiŃiile irocheze, cele două fratrii s-au născut din ouă ginŃi ini Ńiale. Fireşte, în acest complex fiecare şi avea totemul său. Se observă că toate ginŃile aces-b au totemuri biologice, îndeosebi animale pentru / Fratria Ursul Ginta Ursul Ginta Lupul Ginta Castorul Ginta Broasca Ńestoasă // Fratria Cerbul 1. Ginta Cerbul 2. Ginta Sitarul 3. Ginta Cocostîrcul 4. Ginta Uliul 1 Nu trebuie trecute cu vederea bogatele tradiŃii ale tuturoPj relor etnografice, potrivit cărora tribul cutare „s-a născut" din j sau dintr-un frate şi o soră, sau din 4 fraŃi, sau din 3 fraŃi şi oi în orice caz, dintr-un număr cu soŃ de strămoşi. Aceşti „fra Ńi'J rori" sînt expresii antropomorficc tîrzii ale „ginŃilor-matcă".; multiplii lui vorbesc aici despre caracterul dual al ginŃii voi In treacăt, aş fcrmula o întrebare: să nu aibă, oare, nici o leg aceste legende cele atît de asemănătoare despre eroii eponimi „surori", fundatori de sate, de pe la noi? aceeaşi linie se pot invoca şi alte exemple. în zilele ;, în regiunile mărilor de sud ale Asiei, adesea numele •elor şi ale Ńărilor sînt luate din lumea vegetală. Desi-a continuat o străveche tradiŃie în ceea ce priveşte de-:a populaŃiilor totemice. Referitoare la această ches-e concludentă următoarea legendă a tribului australian ,: în epoca alceringa (epoca mitică în credinŃele lor) strămoşi care erau atît de intimi cu animalele şi plan-e căror nume îl poartă grupurile totemice arunta, încît î de pe atunci aparŃinînd bunăoară clanului (ginŃii) irul poate fi numit şi „om-cangur" sau „cangur-om". iste ginŃile poartă numele totemurilor respective. Cu- (.d şi acestea, este de la sine înŃeles faptul că ginŃile nu ales la întîmplare numele; frecvenŃa ridicată a nume-elor plante şi animale care sînt principalul mijloc de le hrană, al oamenilor, proiectează ea însăşi

suficientă i asupra „raŃiunilor" ascunse ce au rezidat la acest ;. îndeobşte, faptele sînt puse pe seama „specializării" ilui: unele ginŃi se specializează în vînarea anumitor le, altele în vînarea altor animale, fiecare gintă luîn-totodată numele animalului în a cărui vînare s-a spe-it şi i-a devenit în acelaşi timp totem. Lucrurile sînt, mai puŃin simple. rebuie pornit de la încă o particularitate — în afară :emism — a ginŃii: exogamia. BărbaŃii ji__feniejlejdint£=o— Pu se pot căsători între ei (exogamie), ci numai cu fe-I bărbaŃi din altă gintă, dar numai din cuprinsul com-[wi ^gentilic — fratrie sau trib (endogamie). Faptele" ta sînt de mult şi bine cunoscute de cercetători; poate j» de aceea li se acordă şi prioritate în comparaŃie cu 1 cind e vorba de mecanismul social gentilic. Dar cer-th, in marea lor majoritate, au subapreciat aspectul ali-ar ai exogamiei; abia în ultimul timp a atras atenŃia ca există endogamie şi exogamie nu numai în dome-nlor sexuale, dar şi în acela al alimentaŃiei (a 32 Ieneza sacrului 33

început a se vorbi chiar de „exogamie alimentară" ş gamie alimentară") — ceea ce a sporit considerabi unei înŃelegeri şi mai adînci a mecanismului ger esenŃă — după cum se va vedea — procesul a fost] dar desfăşurat în două (poate chiar în mai multe!) j sexual şi alimentar. Chestiunea merită atenŃia cuven Pe planul sexualităŃii sociale, trecerea de la hoa, mitivă la ginta matriarhală a urmat calea unei trept continui, restrîngeri a cercului persoanelor ce avei sexuale reciproce. în cadrul hoardei, nu exista nici] mentare a legăturilor între sexe. Apoi a intervenit o interzicerea acuplării părinŃilor cu copiii lor. Astfel! generaŃie este o generaŃie de „fraŃi" şi „surori" caref toresc între ei; bărbaŃii şi femeile unei generaŃii părinŃilor lor — pot şi trebuie să-şi fie soŃi şi soŃij că sînt „fraŃi" şi „surori". O nouă restrîngere a cerci; în evidenŃă şi o nouă clasă de persoane: nepoŃii, mei şi ai surorilor ei sînt deopotrivă copiii ei, de — între ei — sînt „fraŃi" şi „surori"; însă copiii soŃului ei îi sînt „nepoŃi". Dacă în stadiul anteric şi surorile se căsătoreau între ei pentru că erau fraŃi acum ei nu se mai pot căsători între ei tocmai pef sînt fraŃi şi surori. Partenerii trebuie să se aleagă dini poŃi". Treptat se restrînge şi cercul nepoŃilor. DarJ observat că îngustarea, pe oricare treaptă, avea unj central: linia feminină. De aceea, de la hoardă s-a ginta matriliniară sau matriarhală. Pe măsură ce se î| şi se consolidau în cadrul întregului colectiv ginta şi j exogam, se întărea sistemul dual de ginŃi şi — core tor — endogamia tribului. în ansamblu, pe acelaşi drum s-a ajuns de la alic nediferenŃiată la exogamia şi endogamia alimentara! toarea, de exemplu, în stadiul de hoardă, era o acŃl lectivă, întregul grup hăituind animalul; după vînarf gul grup îşi împărŃea egal prada. Pe măsură ce rea dobîndeşte o pondere mai mare, se ivesc noi ale diviziunii naturale a muncii, acŃiunea nu I gajează întreaga colectivitate, ci numai pe bărbaŃi ■ me pe cei capabili să vîneze (deci femeile, bătrînii şi M participă). Vînătorii nu pot împărŃi între ei şi H 34 ui. Ba, cei care se hrănesc din vînatul respectiv nu sînt i, lor fiindu-le interzis să consume vînatul. în procesul mstituire a ginŃilor, o gintă se specializează în vînarea anumit animal, pe care însă nu-1 consumă ea, ci cealaltă iar aceasta, la rîndu-i se specializează în vînarea animal, pe care de asemenea nu-1 consumă ea, ci pri-gintă. în felul acesta, o gintă o hrăneşte pe cealaltă, re ginta depinde de cealaltă, iar în această interdepen-ă se consolidează exogamia alimentară şi totodată endo-ia alimentară în cadrul complexului de ginŃi. Animalul t de o gintă devine totemul, semnul distinctiv, al acelei Şi întrucît consumarea lui îi este interzisă (fiind ad-numai celeilalte ginŃi), cu timpul totemul devine obiect iprelişte — tabu — pentru ginta respectivă. în realitate, :esul — expus mai sus schematic — era mult mai compli-deoarece diviziunea între ginŃi nu era singura diviziune uncii în cadrul colectivului; exista şi o diviziune pe şi o diviziune pe generaŃii etc.1. în linii generale vor-, hrănindu-se reciproc, ginŃile soluŃionau într-un chip venabil problema hrănirii întregului trib. 'aptele s-au petrecut în mod asemănător la populaŃiile preponderent era culesul. Povestea lor pune însă în enŃă şi un alt aspect, mai greu vizibil la populaŃiile la predominau vînatul şi pescuitul. Etnografia cunoaşte ule exemple de triburi primitive din zilele noastre aso- e 2 cîte 2, care au cîte un „cîmp comun", devenit sacru ru amîndouă; în afara lui, fiecare trib îşi are teritoriul pe care exercită cultura plantelor sau vînatul. Este cu logic, mergînd înapoi pe firul istoriei, ca lucrurile să i petrecut în principiu la fel şi cu ginŃile în curs de titmre. Trebuie remarcat faptul că fenomenul s-a pro-in împrejurări în care sursele de trai diminuînd consi-Ńbil pe regiuni foarte întinse, cetele primitive vagabonde ost nevoite să se întoarcă adesea în vechi locuri părăsite e şi să se deprindă a aştepta un timp oarecare refa-

a surselor naturale. Aşa ceva le obliga la o mai mare '«aŃe, le „Ńintuia locului". Deprinşi să culeagă totul ginŃfCeea eX1Stă' Probabil> colectivităŃi totemice chiar în cuprinsul 35 de-a gata, oamenii s-au văzut nevoiŃi — în condiŃiile Ńionate — să aştepte un anotimp sau două şi chiar trei ce plantele să rodească din nou; din culegători vagabo roade, devin culegători stabili de recolte sezoniere. Oa nu mai umblau după roade la întîmplare, ci aştept) ogorul — pe care însă nu-1 însămînŃaseră ei! — să rod lor revenindu-le doar munca da a recolta, de a strînge spontan al lanurilor de porumb, de orez (în America), de grîu (în alte regiuni ale pămîntului). O gintă se liza în recoltarea anumitei plante, care devenea totej E de notat că cele mai frecvente totemuri nu pro' domeniul cerealier, ci din cel arboricol (cocotierul, t etc). Aceasta denotă vechimea procesului de speci menŃionat, situat în timp mai aproape de culesul ari decît de culesul cerealier; oricum este vorba de fenu social-economice care au precedat agricultura prifl aceasta implicînd nu numai recoltarea, ci şi însămj sistematică, intenŃionată, lucrarea ogorului. De bunăseamă, tradiŃionalizarea şi instituŃionaliza: ternului n-au fost posibile fără coerciŃia socială, cu 1 mult cu cît în treburile acestea interesul dominant nul insului, ci al colectivului, iar colectivul era suficient chegat ca să impună indivizilor măsurile de consfl pe care însăşi practica le sugera şi le valida. Tabuuri inseparabile de procesul formării ginŃilor, iar ultea conservarea mecanismului social gentilic şi tribal. Popi primitive descrise de etnografi acordă o însemnătate] şitoare tabuurilor alimentare. E semnificativ în aceast vinŃă faptul că chiar şi azi cele dintîi şi cele mai grelei •pe care le au de trecut tinerii care sînt iniŃiaŃi de căi trîni în tainele tribului sînt diverse tabuuri aliment) ordine, după ele, vin cele cu caracter sexual. Mi se ^ la sine înŃeles ca opreliştele alimentare să fi avut ud mult mai mare în trecut la ginŃile matriarhale. Oriei cred nefundată opinia despre prioritatea „factorilor j mici" faŃă de cei „sexuali", „familiali", în procesu| nizării societăŃii. Tabuurile alimentare au apărut, fireşte, în condiv* ale belşugului de aur, ci ale lipsurilor cu lustru. împuj 36 poate chiar epuizarea1 în unele regiuni a vînatului mă- (animale mici, terestre şi acvatice) au fost o vreme mai a resimŃite, datorită migraŃiilor cetelor primitive şi chiar iŃelor mai reduse ale acestora. Cînd nici migraŃiile n-au constituit o soluŃie, oamenii au fost siliŃi să atace ani- : mari — canguri, urşi, reni, apoi tigri, elefanŃi etc. —. nici aceste surse de trai nu erau inepuizabile, — şi în- cerinŃele oamenilor sporeau. După cum am arătat, ei |fost nevoiŃi să aştepte refacerea vînatului pe zone întinse, >bserve epocile de reproducere ale acestuia şi să acŃioneze ;onsecinŃă; s-a trecut la o viaŃă din ce în ce mai seden- j, determinată de întinderea unui teritoriu anumit, la spe- [izarea vînatului, inclusiv a vînătorilor, care „se calificau" rînarea anumitor animale. în aceleaşi situaŃii s-au găsit şi ulaŃiile care trăiau cu precădere din cules. Atare împre- ri, considerate în ansamblu, la care se adaugă şi unele li Ńii locale specifice, îndeosebi de climă, au determinat 1 S-ar putea obiecta că problema împuŃinării şi mai ales a epuizării 'tului este falsă; oricît de numeroşi ar fi fost membrii cetelor primi-(şi ei nu erau totuşi prea numeroşi, numărul lor variind între cîteva şi cîteva sute, cel mult o mie), vînatul ar fi fost mai abundent, se mlŃea mai repede decît oamenii şi, deci, sursa lui nu ar fi putut di-ua nici măcar în mod relativ. ObiecŃia ar fi neîntemeiată. Şînt de iŃionat în această privinŃă cîteva lucruri. Să nu se uite că primitivii vinau (cu unele excepŃii) animale mari şi păsări răpitoare şi că, prin nare, înseşi legile selecŃiei naturale duceau spre diminuarea nerăpitoa-*. Apoi, că primitivii — datorită mijloacelor încă rudimentare de ătoare — atacau îndeosebi puietul, lipsit

de apărare, inexperimentat, ba; or, specia de vînat era astfel lovită chiar la izvoarele ei. împu-rea sau chiar stîrpirea puietului puteau duce la epuizarea vînatului lt. Lipsa de puiet va fi obligat pe oameni să încerce şi atacarea vîna-lui adult, dar ceva mai tîrziu (vreme îndelungată, atitudinea oameni-" ŃaŃa de fiarele mari era aceea de apărare, nu de agresiune). în fine, .".U S«e u}te ca ceata Primitivă vagabonda în limitele unui anumit teri-lnA lupta cu omul, spre a preveni dispariŃia, exemplarele adulte ale yinate migrau în alte teritorii, unde nu erau vînate de alte cete eneşti, sau unde nici nu existau oameni. Fenomenul este obişnuit în nea animală, ca un aspect al relaŃiilor răpitor-victimă; relaŃiile dintre ia umanăji specia animală nu erau încă mult deasupra celor natu-ct'imS A aVmd •• spe?iei răpitoare, iar animalul pe acela al speciei ■nea • f -Pa Ce mU Ş1 .mii de ani fusese ..parazit al naturii", omul de-ohaVi -U"?r al ,naturii"> o specie prădalnică. Aceste considerente — t a )Jl altele>,de ordin natural - dovedesc că, în trecutul îndepăr-M decît P°S - °5' ZOnal> miiloacele de trai să se înmulŃească mai tocmai .1 ^"'j' i fenornenul nu se datoreşte vreunei legi fatale, ocmai slabei dezvoltări a mijloacelor de nroductie snrială. ş g mijloacelor de producŃie socială. 37

17 Zii instituirea unor reglementări prin tabuuri alimentare să prevină crizele sau să ajute la ieşirea din crize, d ales să răspundă cerinŃelor permanente de hrană ale taŃii în formare. Oprirea „producătorilor direcŃi" (vî pescari, strîngători de fructe etc.) de a consuma ceesj produseseră, „dezlegarea" pentru consumarea totem instituirea unor „posturi" alimentare la termene şi mene suficient de lungi şi bine alese, pentru ca ani totem să se refacă natural sau planta totem să dea rod cum şi alte restricŃii alimentare duceau la instituŃionj rea totemului şi totodată a unor structuri sociale, la q zare social-economică ce determina măsuri organizaj luate pînă în amănunt pe ansamblul vieŃii sociale. Tafcj — alimentare, sexuale, apoi şi de altă natură — au d principalele pîrghii ale „opiniei publice", ale forŃei M a colectivului în reglementarea propriei lui funcŃiona] linii mari, tabuurile au fost izvorul întregului drept cuti (obişnuielnic), al tuturor normelor tradiŃionale orale ej mice, sexuale, juridice, morale etc. Cititorul va fi remarcat desigur că în întreaga expi de pînă aici asupra totemului nu am avut nevoie de fol cuvîntului „religie". De bunăseamă, nu numai în pove; despre fapte, dar nici în petrecerea faptelor ca atare nj tervenit vreo „forŃă divină". Cetele de primitivi îşi or zau viaŃa şi munca fără a porni de la premise relig; Nici o reprezentare religioasă n-a rezidat la geneza şi tuŃionalizarea totemului. Acesta, el însuşi, nu a fost, ş: nu poate fi socotit, „formă a religiei" — şi cu atît mai formă „ini Ńială" a religiei. Insă, ca şi înhumarea mcj totemul — şi chiar tabuul — a dobîndit mai tîrziu sen caŃii religioase. Neîndoielnic, asta înseamnă cu totul aj decît a crede că de la bun început totemul a fost reprez religioasă, şi încă „cea dintîi". Dar animismul şi magia — nici acestea nu pot fi se forme iniŃiale ale religiei? Se spune, doar, că animisnyj credinŃaJn.„spirite" — este curată religie; iar magia, ifll pretinde că operează cu „forŃe oculte" (deci, „suprafl 38 )j nu-i mai puŃin religie. întrebările sînt justificate; nismul (în anumite privinŃe) şi magia sînt cu adevărat «nene religioase. Numai că nici ele n-au fost „cele dintîi". ă la ivirea lor — aproximativ acum cîteva zeci de mii ani — s-au petrecut multe alte lucruri care le-au pregătit iri Ńia. Prin urmare, se cuvine ca — înainte de animism nagie — să mă opresc cu suficientă răbdare tocmai la e elemente primordiale, din care s-au degajat feluritele rezentări religioase. 17 I>RIMORDIILE RELIGIEI ApariŃia omului de tip actual a fost apreciată dej cercetători ca un adevărat miracol. Homo sapiens sal — omul „înŃelept", „gînditor", ca şi cum pînă atunj fi fost negînditor — intra în istorie surprinzător; el n bazele rînduielilor ginŃilor, el făurea pe păreŃi de p< opere de artă fără precedent, el crea muzica, dansul, si tura, el născocea arcul, roata, catapulta, capcana, -scurt: el punea toate premisele societăŃii şi civilizaŃiei. Minuni nu s-au săvîrşit niciodată. Dar apol acestui Homo sapiens sapiens s-au străduit s-o di streze măcar pe aceasta, nedîndu-se în lături nici c falsificări: au întocmit un craniu luînd falca de Ia o mută şi restul capului de la un mort din zilele na le-au asamblat, le-au tratat chimic — pentru a 1 patină străveche — şi au elaborat teoria conform c Homo sapiens sapiens n-ar coborî din compromit! lui părinŃi, ci din alŃi strămoşi, de viŃă mai aleasă, j anume? Răspunsul nu putea fi decît tot un miracol altfel, se şi găsise cineva care a propus o ipoteză eleganŃă arguŃională desăvîrşită: oprindu-se la nişte mute, Dumnezeu le-a insuflat virtuŃile spiritului si astfel, printr-o mutaŃie, le-a transformat în oameni, şi în oameni gînditori. Care puteau fi acele fericite '■ — urma

să se afle prin laborioase cercetări antropol" Dar unii s-au grăbit să scutească omenirea de chinuito (şi, cine ştie? poate chiar zadarnicele) investigaŃii, of< dintr-o dată mult rîvnitul răspuns: strămoşii nu erau; decît... biblicii Adam şi Eva. Nici nu se putea o coi mare mai nimerită pentru o astfel de teorie curat şi fică. 40 la. Homo sapiens sapiens nu descinde nici din miticul' Adam, nici din nobili strămoşi confecŃionaŃi ad-hoc ja-zise laboratoare antropologice, e dovedit. Subspecie Homo sapiens, înrudit cu subspecia Homo sapiens derthalis, Homo sapiens sapiens şi-a găsit locul istoric e linie descendentă, şi pe linie colaterală. Reprezen-ii lui fosili, cromagnonii, care şi-au făcut apariŃia istorică din paleoliticul superior (ceea ce, după unele cal-ar reveni cam la acum 50 000—40 000 de ani), fur-ază probe indiscutabile. Just încadrat istoriceşte, „mi-blul" nu mai e miracol, ci doar un balon umflat cu maŃii de necunoaştere, credulitate şi alte păcate ome-ti. Cu splendida lor civilizaŃie, cromagnonii n-au irupt neant, ca Hyperion din chaos. „Explozia" săvîrşită de şii îşi are o strictă cauzalitate social-istorică. Acumulări sute şi sute de mii de ani au înflorit forŃînd primăvara ană a planetei. Şi însăşi această înflorire n-a fost ase-[nea unui meteorit ce despică efemeric negurile, ci a durat enii. Iar pe alocuri a întîrziat pînă aproape de zilele istre, ca o fecioară îmbătrînită, uitată de vreme, călcînd o solemnitate tot mai înŃepenită pe drumul istoriei, acă rîndurile fanaticilor care susŃineau că Homo sa-ns sapiens a venit pe lume ca monoteist „înnăscut" şi vms pînă la sacrificiu s-au cam rărit, în schimb s-a mă-tabăra celor ce afirmă că acelaşi Homo sapiens sapiens avut reprezentări religioase. între aceştia se întîlnesc şi "* ~*i şi laici, şi etnografi şi sociologi, şi istorici şi fi lori cercetători sau numai „interpreŃi" —, şi credincioşi necredincioşi. Şi dacă, fără riscul mustrărilor de con-mŃa, punem la o parte tomurile de metafizică profeso-lă şi sute de disertaŃii de doctorat în teologie, constatăm |wm ceea ce rămîne vrednic de studiat există o aprecia-la doză de^ adevăr adesea indiferentă faŃă de nuanŃe. Faptul că cromagnonii au fost cele dintîi fiinŃe umane mmtea cărora se înfiripă primele reprezentări religioase " se eXpuCa nici prin imaginara lor ieşire din rai, nici descendenŃa din nu mai puŃin imaginarii Adam şi nici pnn vreo misterioasă „mutaŃie" divină, ci prin reci*>f°C*e suficient de binecunoscute istoricilor. Cîteva recizan smt, totuşi, necesare. 41

V G> îndeobşte se acceptă ideea că ^jjrezejiŃanle_re|i_ ajL^păait-^a-e-OTHrare^^lăbiciujiii omului în lupt cu,natura. ExplicaŃia este cît se~poăte de plauzibil îond, oricine ştie că religiozitatea este semnul nu al puternici, ci al celor slabi care, socotindu-se neputi: aşteaptă ca „altcineva", „cineva" foarte puternic, bas „atotputernic", Dumnezeu, să le rezolve problemele.] putinŃa aceasta poate fi, pînă la un punct, numai î puită; omul se socoteşte slab, deşi dacă ar sta şi-ar j bine ar vedea că nu-i aşa de slab, că este chiar mai nic decît se socoate el. Dar asta, numai pînă la un Căci neputinŃa lui poate fi şi foarte reală şi nu do chipuită. Oare omul primitiv era în stare să stăpî ploile, fulgerele, trăsnetele, îngheŃurile, cutremurele mînt, sursele de hrană, bolile, moartea? Oricît de nic s-ar fi închipuit el, este limpede că în faŃa ac era realmente slab şi neputincios. Că slăbiciunea pos închipuită mai mare decît este în realitate, asta-i alt dar punctul de plecare real al închipuirii nu poaj ascuns, neluat în seamă. Dar se iveşte o întrebare: de ce tocmai croma au născocit primele reprezentări religioase? Oare er mai slabi decît înaintaşii lor, pitecantropii bunăoarăi ceva nu poate fi primit. Homo sapiens sapiens fossili incontestabil, mai evoluat — deci şi mai puternic în cu natura — decît strămoşii lui. Ne-am găsi dina unui paradox: deşi mai puternic, tocmai el zămisleşte! mele forme religioase! Paradoxul acesta este un fals (aj semna că omul îşi formează imagini religioase cu cîtj mai puternic!). în realitate, după cum voi arăta ma:' parte, slăbiciunea omului în faŃa naturii a fost în ani împrejurări istorice o condiŃie necesară, dar nu şi cientă pentru apariŃia religiei. Altfel, religia s-ar fi o dată cu primii strămoşi ai omului, ceea ce — după s-a văzut — nu s-a întâmplat. ExplicaŃia a fost căutată şi în unele însuşiri ale i omeneşti. Realitatea nu se reflectă în mintea omul' mod pasiv, ca într-o oglindă; cunoaşterea umană esK tivă, complexă, transformatoare. Datorită caracterului 42 ax, actul cunoaşterii cuprinde — ca o particularitate _sibilitatea de a desprinde fantezia de viaŃă şi chiar (jilitatea de a transforma (desigur, inconştient) ideile acte în fantezie, care omului i se pare a fi realitate, stfel de idee abstractă transformată în fantezie, care a fost socotită realitate, este aceea de Dumnezeu.) E a, aşadar, despre o falsă cunoaştere a lucrurilor, care e împreună cu cunoaşterea justă, adecvată; iar această cunoaştere a fost numită „floare sterilă", nume care potriveşte pe măsură. n principiu, după cît se pare, aşa stau lucrurile. To-de la reprezentările religioase cele mai primitive, c concrete, pînă la reprezentarea unui Dumnezeu spi-al este o cale enormă, de mii şi mii de ani. Este incon-[abil că Dumnezeu, cel abstract, al teologiei creştine bu-iară, s-a născut din continua generalizare şi abstracti-a reprezentărilor religioase iniŃial concrete. Logica nu îngăduie să considerăm

stadiul ultim (Dumnezeul ab-ct) identic stadiului iniŃial (hotărît concret), chiar dacă esenŃă lucrurile ar avea aceeaşi rădăcină gnoseologică, trebui văzut dacă nu cumva mecanismul însuşi al cu-şterii are însuşiri caracteristice în stadiile diferite par-se. Altfel (adică, dacă am considera mecanismul cuno'aş-ii _ oriunde şi oricînd acelaşi, o schemă nedeterminată ic, lipsit el însuşi de evoluŃie, de perfecŃionare) am nge la o situaŃie paradoxală ca şi aceea întîlnită mai - Şi anume: încă de la apariŃia lui omul a avut într-o Irecare măsură capacitatea de a abstractiza (altfel, după P, s~a yăzut, n-ar fi putut munci!), şi atunci, de ce n-a ''bmdit el reprezentări religioase încă de la ivirea lui pe mint Este limpede că acest paradox nu-i mai puŃin fals cit cel dinainte, întrucît porneşte de la aceeaşi abordare "tahzică, neistorică, a problemei. Aşadar, atît slăbiciunea omului în faŃa naturii, cît şi Pacitatea lui de abstractizare sînt — fiecare în parte — >nez C°r ^ necesara dar insuficientă pentru a explica )uă 1 re a1" Dar dacâ le"am însuma> nu cumva amîn-ente? Tnt ,lmpreuna oferă condiŃiile şi necesare, şi sufi-• J-Nu le oferă. însumîndu-le, obŃinem cel mult o pro- 43 17 poziŃie cu două subiecte şi un singur predicat, dej Slăbiciunea omului (primul subiect) şi capacitatea li abstractizare (al doilea subiect) conduc la apariŃia rt (predicatul). S-ar putea ca această zicere să fie fără 1 din punct de vedere gramatical, dar ea şchioapătă 4 din punct de vedere logico-istoric. Poate fi citată chi o gîndire tipic metafizică, neistorică: cele două subiecj şi fiecare în parte) au fost prezente încă de la apariŃia oi şi totuşi ele nu au dus la geneza religiei, încă de la an omului. ConŃinutul eronat al citatei ziceri are la ba viziune metafizică mult mai cuprinzătoare; este von poziŃia metafizică — fie idealistă, fie materialistă"! ceea ce priveşte cunoaşterea ca atare. Mă refer aici H cepŃia care, în problema cunoaşterii, consideră ca bl cunoaşterii fie gîndirea, pe de o parte (idealism), fii tura, pe de altă parte (materialism), ignorînd influej care o are asupra gîndirii activitatea practică a omuli societăŃii. Metafizicienii în cauză consideră — în caz mai bun — un raport direct între natură şi gîndire glijînd cu totul faptul că, în procesul cunoaşterii, două laturi nu intră în relaŃie direct, ci mijlocit prin formarea naturii de către societate, prin muncă, acth specific umană; că, deci, izvorul cunoştinŃelor noas gradul valabilităŃii lor obiective nu-1 constituie natJ atare, considerată în sine, ci activitatea practică a taŃii pentru transformarea naturii, pentru „umaniz ei. Numai situată pe acest teren istoric cercetarea ge religiei devine concretă, adecvată, corectă. Dacă activitatea practică a societăŃii este izvorul; totodată criteriul — cunoaşterii, rămîne de definiŃi „practica", deoarece în această privinŃă există diver^ Ńelegeri care ar putea duce la neînŃelegeri ale expune* viitoare. în „practică" se găsesc unite două laturi,» „momente" (după unele terminologii nu chiar corecte)| materială, a cărei formă principală o constituie proc bunurilor materiale, şi cea spirituală. Potrivit ungh din care le privim — ontologic sau gnoseologic —,T laturi se pot afla într-o opoziŃie relativă sau într-<J ziŃie absolută. în prima situaŃie, ontologică, practica ■ 44 te ca însăşi viaŃa socială, în opoziŃie cu natura, socie-şi natura fiind forme contradictorii ale materiei; în sens, practica este considerată ca materială, adică et-istorică. In a doua situaŃie, gnoseologică, practica ;fineşte în opoziŃie cu cunoaşterea (în genul opozi-;noseologice dintre materie şi conştiinŃă), ca latură rială în opoziŃie cu latura spirituală; în acest sens, cea înaltă expresie a unităŃii între latura materială şi la-spirituală în activitatea oamenilor este unitatea între ică şi teorie. Cine scapă din vedere aceste disocieri în nŃa ideii de „practică" riscă să nu înŃeleagă procesul rării reprezentărilor religioase — şi desigur nu numai tta. .elaŃia contradictorie între societate şi natură are o iŃie, o dezvoltare, în linii generale progresivă, care se ază cu îmbogăŃirea practicii, a activităŃii sociale, stă relaŃie se cere considerată sub diferite aspecte; mă ■eferi numai la acelea care interesează istoria religiei. 1 cadrul evoluŃiei relaŃiei societate-natură, fiecare dintre )i termeni se conturează, se determină mai precis în con-cŃie cu celălalt, fireşte prin prisma practicii istorice, itatea se diferenŃiază tot mai mult de natură, se eli-•ză treptat de aceasta (se „autonomizează"), îşi do-:şte şi îşi consolidează legile sale specifice şi — filozo-mbind — devine o nouă formă ontologică, o nouă ă a materiei, superioară formelor naturale. Pe de altă ■, in lumina practicii, şi natura este mai determinată, sta, ca opusă societăŃii, este mai bine cunoscută şi, ca •re, „umanizată" pe zone din ce în ce mai largi şi mai mde. Faptele nu se opresc la stadiul determinării «logice, ci la un anume moment saltă în ontologic; activitatea omului, natura e dublată de o „natură uala (de exemplu, omul însuşi, ca fiinŃă „umană", ra, ln sensul cel mai larg al cuvîntului, produsele teh-L CUm aw<aZ1 masele Plastice - etc.), care comun cu mo £T mai are doar anumi* legi. ApariŃia lui Z SXTJTm CU VaStde ei ^PlicaŃii, se datoreşte lal Am văzut, spre exemplu, uŃiei lor' neandertalii tindeau

%:^nu se mo atit mai puŃin unui 45 17 „contract social" între membrii grupurilor de neam ci însuşi progresului necesar al activităŃii practice drul luptei omului cu natura. Generalizarea rapidă Ńii matriarhale pe aproape întreaga întindere de locuită de oameni coincide, în linii mari, cu intri scena istoriei a cromagnonilor, care marchează fol organizare social-economică mai înaintate decît acej predecesorilor. S-ar putea afirma că o dată cu dîn cia umană intră pe făgaşul ei specific. Oarecum vorbind: în lupta cu natura, pentru cea mai mare ei practică, oamenii sînt nevoiŃi „să-şi strîngă rindurŃ se organizeze ca un veritabil detaşament de şoc. Gin: neîndoielnic, o formă superioară de viaŃă socială, u: pas înainte pe drumul consolidării societăŃii umane, tonomizării ei (desigur, relative) faŃă de natură. Aj în stare să acŃioneze mai eficient asupra naturii, umană poate acŃiona mai profund şi asupra propr naturi, se autoperfecŃionează. Pe măsura autonomiz; cietăŃii, relaŃiile dintre om şi natură tind să se „răsi din naturale, să devină sociale, în sensul că sînt d; ce mai puternic dominate de elementul social-um acest context, însăşi practica devine un obiect m 1 ConcepŃia despre „contractul social" iniŃial, aşa cum ne-4 sfîrşitul secolului al XVIII-lea, nu-i chiar atît de neîntemeiaŃi pare. Nu se poate contesta că individul „ceda" libertatea saj vului căruia aparŃinea. E vorba de „libertatea" lui zoologici rală, pe care grupul i-o răpeşte într-adevăr; dar în procesa tuirii ginŃilor, poate fi vorba şi despre un rudiment de libes cială şi — tot rudimentar — de un „contract" conştient (în formării conştiinŃei). Exagerarea vine din credinŃa că pe atl oameni ar fi existat raporturi pe deplin conştiente, — ceea epocă de raŃionalism, de „luminism" — cum a fost secolul 3| • este întru totul de înŃeles. 2 Pentru o înŃelegere mai intuitivă a faptului, propun o cu descrierea naturii în folclor şi în operele romantice. înj folclorice, natura nu este înfăŃişată ca atare, pentru ea însăâj un element consubstanŃial cu omul („codrul, frate cu românia tre natură şi societate nu există o „barieră". în creaŃiile rfl (şi, în genere, în arta modernă), natura apare ca efect a9 mentului naturii". CivilizaŃia 1-a „rupt" pe om de naturali străinat de ea, iar omul simte nostalgia naturii, dorinŃa de integra naturii. Deseori, sentimentul naturii se soldează cu jj naturii, ca o contrapunere critică faŃă de societatea „coruptw naturală" (!), falsificată de raŃiunea umană. 46 le reflectare, se ivesc premisele „momentului gno-ic"; necesitatea dezvoltării istorice cere înscrierea pe a de zi a preocupărilor umane a unui punct nou: rea „teoriei" de „practică"; de soluŃionarea aces-jnct depindea însăşi soluŃionarea unor noi şi mai exe sarcini ale activităŃii oamenilor, ale luptei cu esta este cadrul general, istoriceşte constituit, în care _ posibilă religia, — şi nu doar posibilă, ci necesară.' est cadru, slăbiciunea omului şi particularităŃile gîn-ui devin surse ale religiei. Religia însăşi apare ca o necesară istoriceşte, inevitabilă, obligatorie, tocmai ită limitelor istorice ale practicii sociale care dădeau ■ularităŃile corespunzătoare relaŃiilor dintre teorie şi ică. Este drept că religia va oferi soluŃii false în re-dintre societate şi natură, ca şi în relaŃiile dintre ni, dar aceste soluŃii chiar false erau necesare, inevi-la nivelul de atunci al dezvoltării legăturii dintre şi practică. ar de ce soluŃiile teoretice la care m-am referit erau ? Pentru că însăşi practica era dominată de hazard, aŃional, de întîmplător, de stihinic, ceea ce vicia şi :ul ei „teoretic". DificultăŃile practicii, „iraŃionalul" uprinsul ei, se reflectă în teorie, polarizînd acolo tot ilement iraŃional. De-a lungul întregei sale evoluŃii, ia se va hrăni din iraŃional; orice tentativă de a in-uce raŃionalul în domeniul ei îi este ostilă, este im-ne propriei sale esenŃe. Practica va avansa împo-religiei, care o va frîna închizîndu-i multe posibilităŃi folosi soluŃii raŃionale, juste, adecvate. (Una dintre ecmŃe: antagonismul, încă de la start, între religie şi nŃa .) Vreme îndelungată succesele practicii vor fi sau iŃane, lipsite de aportul teoriei ştiinŃifice (de-a lungul I! iei, practica va fi însă din ce în ce mai puŃin bazată Pontaneitate, pe măsura progresului ştiinŃei), sau în-ate pe cunoştinŃe juste, adecvate, care abia mai tîr-ita łPtat .(uneon şi prin salturi) se vor sintetiza în v ■ tocmai de aceea, zeci şi zeci de mii de ani ome- t 4-f °greSau °rbeşte' în luPtă cu natur* ?i ^ ea în-aceea COntTlbutia ?tiinŃ«, „fără ştiinŃă". Dar tocmai omenirea nu a putut face distincŃia între ştiinŃă 47 17 şi religie vreme îndelungată. îŃi trebuie multă luciditate în a distinge ce este religie şi ce este şi foarte numeroase fapte ale trecutului (uneori, chia prezentului). Lucrurile sînt şi mai complicate da| în vedere că termenul „religie" este global, incluz elemente extrem de diverse şi nu rareori contrd psihologice, ideologice, organizatorice etc. (sentirj credinŃe, dogme, obiceiuri, biserici, profesiuni

etc.); ponderi diferite în diferite epoci istorice şi întretl verse cu ştiinŃa sau cu forme organizatorice social tice, economice, profesionale etc. Aşadar, retrogn esenŃa ei, „religia" poate fi (şi a fost uneori) şi pra pe una sau alta din laturile ei în condiŃii istorice J Pentru a fi corectă, aprecierea ştiinŃifică despre [ rolul religiei în istorie este obligată a Ńine seama d| tele particulare; dar, pentru a deduce concluzii gl este obligată măcar în aceeaşi măsură să nu genej pe particular, ci pe ceea ce este în adevăr general î| menul religios, raportîndu-se consecvent la esenŃa Fără ca eu să-i atrag atenŃia, cititorul va fi ol că în pasajul precedent am făcut unele anticipări avansuri asupra unor chestiuni care vor fi deslu* pe larg abia în pagini care urmează să se aştearl încolo sub privirile sale. Am făcut-o însă cu scol a deschide perspective mai rodnice înŃelegerii cori constatărilor ce urmează ca de acum înainte să-iB zeze atenŃia şi, eventual, bunăvoinŃa iscoditoarl dintre aceste constatări este, bunăoară, aceea căi primordial din care s-a născut religia este dedubW mii în conştiinŃă primitivului. în mintea omuluif nu mai apare doar ca atare, ci dublată de un adaos tiv, de o latură „ascunsă". Alături de lumea reală, rea primitivului mai punea încă o lume, născocită] 1 Bunăoară, activitatea politică pozitivă a unor instituŃiiB — cum ar fi aceea a unor biserici ortodoxe în lupta pentg rea naŃională a popoarelor din sud-estul european în secol' 48 lipuită de ea, inexistentă de altfel, — cea „ascunsă". [n s-a ajuns la această dedublare? Problema este extrem 'complexă, dar pentru această scriere este mulŃumitoare a ei fundamentală, cu neglijarea deliberată a numeroa- >r colaterale şi implicaŃii care nu privesc nemijlocit isto- religiei. în procesul constituirii ginŃilor, tabuurile dobîndesc un organizatoric covîrşitor. De la reglementarea activi-li de producŃie şi a relaŃiilor sexuale şi matrimoniale, reliştile se extind treptat asupra întregei vieŃi sociale. iducŃia şi repartiŃia produsului social, formele şi epocile muncă, distribuŃia sarcinilor în cadrul colectivului, rela-|e dintre oameni etc. — totul este reglementat desigur ;ial spontan, apoi tradiŃionalizat printr-un fel de „se-Ńie socială" a factorilor organizatorici care s-au dovedit li. Tabuurile şi Ńinerea lor riguroasă au o mare însemnă-e în fixarea, generaŃie de generaŃie, a factorilor organi-:orici care iniŃial se iveau spontan. De exemplu, pentru vînătorii să nu-şi însuşească numai ei vînatul lăsînd pe lalŃi membri ai colectivităŃii să flămînzească, se constată e util colectivului ca aceştia să nu consume hrana pe re au furnizat-o şi s-o cedeze obştei. Regula aceasta se >etă generaŃie de generaŃie şi astfel se tradiŃionalizează în cele din urmă se instituŃionalizează. E clar că la ;asŃa a contribuit tabuul, opreliştea, ce li s-a impus vî-torilor de a consuma ei înşişi vînatul. Prin tabuuri se isolidează liniile matrimoniale care sînt, ca să spun rel, „scheletul" întregului mod de organizare a ginŃii, t prin tabuuri se ajunge la tradiŃionalizarea şi institu-nahzarea unor deprinderi, norme şi ritmuri de muncă, a forme diverse de diviziune naturală a muncii (pe sex, ge"eraŃie> Pe grupă etc). Tabuurile devin mijloace 3s<biŃ de eficace prin care societatea impune membrilor Mi ei mseşi propria sa „voinŃă" care, de fapt, sînt legi-V «e sale specifice de existenŃă şi funcŃionare. Prin ta-' !°Cletftea .se delimitează, se diferenŃiază, se autono- mstante^—n?Ş1 Ńă de .natură- Se făuresc cadrele sociale alS t„j- • ,me'e sociale organizatorice, memoria so-la tradiŃională, normele cutumiare. ~ Geneza sacrului uri

17 3 21 U Dezvoltarea rolului creator al societăŃii în cuprj ginŃilor a avut consecinŃe imprevizibile, dintre care apariŃia ideii de „forŃă" obiectivă. Apăsat tot mai şi din toate părŃile de colectivul uman, individul se ordonează spontan societăŃii. Dacă în trecutul înde insul se simŃea legat de grup aproape exclusiv din de vedere biologic, acum el trăieşte această legătură plan social, ba chiar din ce în ce mai mult pe acest, Colectivul exercită asupra indivizilor o forŃă sporită, tuturor li se pare a exista în afara lor, desprinsă de. pria lor fiinŃă, deşi în realitate ea rezidă în unitatea! terilor indivizilor şi generaŃiilor, în ei înşişi. Noi şi nq neraŃii, care se nasc în cadrele tradiŃionale ale ginŃii, r tot mai puternic acest fenomen. Cadrele preexistente, mele de viaŃă şi conduită, întreaga ambianŃă social care se materializează experienŃa, forŃa, esenŃa colecti apar ca fiind ceva exterior, dat dinainte, oamenilor. | tat, se petrece un fel de „înstrăinare" a omului de pra lui putere şi fiin Ńă, de propria lui „esenŃă", care — 1 tr-un proces de îndelungată abstractizare şi cristalizai! forme istorice — îi apare ca „străină" faŃă de el î acŃionînd

„dinafară" oamenilor, ca o forŃă stihinici controlabilă, de o autoritate obligatorie, indiscut Timpul devine un agent de o însemnătate covîrşitoar cît prezentul este mai depărtat de trecutul în care elaborat normele vieŃii sociale în liniile lor fundame cu atît acel trecut, „vremea aceea", „timpul acela" morial dobîndeşte un prestigiu mai mare. Fiecare raŃie nouă este şi se simte obligată să acŃioneze în împrejurările de viaŃă aşa cum „în timpul acela" (i. tempore, ab origine — cum spuneau latinii) acŃionase sau presupunea ea că acŃionaseră — strămoşii. D faptul acesta ne dezvăluie rolul tradiŃiei în organi2 consolidarea comunei primitive, frica de inovaŃie (şi nere de nou), adică de ceea ce ar fi putut sminti trai Este lesne de înŃeles că „for Ńa" obiectivă stihinică, cată tot mai mult de uriaşul prestigiu al „originii", ceputurilor", se „autonomizează" treptat, tinde să <j o forŃă „de sine", pe deasupra oamenilor, al căror 1 ermină" 50 w____ sub toate aspectele1. Colectivitatea şi indivi- fapar doar ca executanŃi, ca purtători prezenŃi ai aces-forŃe obscure, „ascunse" ce vine „dintru începuturi", jrigine. Pe măsură ce apărea şi se dezvolta în cuprin-vieŃii sociale, această „forŃă ascunsă" se extindea şi >ra naturii. Fireşte, nefăcînd încă distincŃia. între sote şi natură, primitivul resimŃea apăsînd asupra lui Iceea ce-1 înconjura — atît societatea, cît şi natura —, 'iul social şi cel natural fiind pentru el un uriaş com- - de asemenea forŃe stihinice. Aşadar, ideea despre [tenta unor forŃe obiective, „ascunse", stihinice nu i-a sugerată omului numai de fenomenele naturale în-itoare (fulger, tunet, incendii, cutremure de pămînt ), prin ele însele, aşa cum adesea se susŃine în chip îat; ea a decurs din însăşi activitatea oamenilor, din etica lor socială şi s-a extins asupra naturii. Pe aceeaşi cale a apărut şi sentimentul (şi — cu tim- — ideea) de dependenŃă. Pînă în stadiul la care mă r în aceste pagini, omul nu-şi dădea seama că depinde natură. Cu cît relaŃiile naturale dintre om şi natură sînt mai mult înlocuite cu relaŃii sociale — între oameni, şi între societate şi natură —, cu atît instinctele pur logice se „umanizează", se transformă sub acŃiunea pi sociale. De exemplu, frica pur biologică devine frică ană; se umanizează progresiv instinctul alimentar, in-tatul sexual ş.a.m.d. Reflexele naturale cedează puŃin ! puŃin reflexelor condiŃionate formate în societate. p forŃa lui organizatorică colectivul uman genera pre-Endeni şi neîncetat sentimentul de dependenŃă. Indeo-ii, sistemul de organizare, de diviziune a muncii, deter-tiat de nivelul scăzut de dezvoltare a forŃelor de profeŃie, obliga la o dependenŃă generală: o gintă depindea cealaltă, persoanele de un sex de persoanele de celălalt rea^ca11111611"^ .urmatoare> această „forŃă ascunsă" imaginară va nativ ]-t-™ai mu't desprinsă de realitate, apoi ca superioară să i» ltaŃll> aP.oi personificată în fiinŃe supranaturale, capa-tranc îie rcahtatea însăşi, „lumea", situîndu-se în afara ei tizare06" )- r"6 YOrba de un lun? $* comPl« P^ces 'de bitole ale I,! g~e"? jlza.r4>A,Pe care"1 vom urmări în paginile altor Pvesc decîr " de f^ Deocamdată, referirile de mai sus nu Rsta nu «. geneza acestei „forŃe ascunse", deci o epocă în care - autonomizase deplin, ci abia pornea pe această cale. 51 sex, o categorie de vîrstă de altă categorie de vîrsi ins de întregul colectiv şi, în ultimă instanŃă, întreg lectiv de natură. Multiplicitatea relaŃiilor reale de c denŃă reciprocă din cuprinsul societăŃii a determinat! tan sentimentul dependenŃei şi — prin tradiŃiona prin fixare — ideea de dependenŃă. Generat în soq acest sentiment se extinde şi asupra mediului natura pleşit de pretutindeni de forŃe despre care nu ştie i sînt, nici de unde vin, nici cînd vin, nici cît de năpr pot fi, omul dobîndeşte nu numai sentimentul dep< Ńei, dar şi al slăbiciunii sale în faŃa unei lumi care-1 j şeşte în toate privinŃele. CerinŃele luptei pentru trai sili, însă, să ia atitudine, încercînd fie să li se îr vească, fie să le domine, fie să le înduplece1. Dai aceasta, istoria consemnează faptul că, în mintea | lui, misterioasele, ascunsele forŃe se şi născuseră, dublet al realităŃii înseşL» în acest context, tot ceea ce există pe lume — (om, animal, plantă, piatră etc.) sau fenomene (pic ger, cutremure, gesturi etc.) — dobîndeşte un dublet toate obiectele şi fenomenele sînt dedublate, nu apa* (deocamdată) ideea abstractă de „forŃă universală" îj să se sintetizeze „dubletele" individuale. Desigur, sabil pentru această situaŃie este nivelul de dezvoll gîndirii, care nu îngăduia încă elaborarea unei ida de abstracte şi generale. în acest stadiu, primitivi' prinde forŃele „ascunse" numai într-atît încît ele al însuşiri ale cutărui sau cutărui obiect sau fenome^ strict individuale, obiectice. Ele ies la iveală în

împrejurări — în procesul desfăşurării unei acŃiuni 9 participă obiectul. Un vînător deosebit de dibaci baci — mai mult decît alŃii — tocmai pentru că I acŃiune vînătorească el s-a dovedit posesorul uneil pînă atunci ascunse. Din acelaşi motiv, o gintă poaq un vînat mai abundent sau o recoltă mai bogată! altă gintă, un tabu are putere de a împiedica o faptal 1 Dezvăluirea lucidă, raŃională de mai tîrziu a acestej va fi sursa mitului prometeic şi va zgudui poemele h îndeosebi tragedia clasică elină ce dezbat problema lui cu „destinul". 52 un fulger poate incendia o pădure, o piatră poate plită într-un anume mod ş.a.m.d. umai în condiŃiile dedublării obiectice a lumii socie-a putut „descoperi" sufletul. Subliniez faptul că nu Dperirea" sufletului a determinat procesul general al larii, ci acesta a determinat-o pe ea. O atare afir-poate surprinde pe cei ce cred că lucrurile s-ar fi ut invers, adică: întîi ar fi fost descoperit sufletul». blum 'a individului, şi apoi revelaŃia ar fi fost ex-asupra ambianŃei extraindividuale — naturale şi so-CredinŃa aceasta e tipic metafizică şi idealista. Este ;estabilă înrudirea ei cu concepŃia filozofică potri-reia lumea ar fi reprezentarea individului, a „eului"? ubiectiv", fie chiar „obiectiv", acest curat idealism^ lizat de celebra formulă .„die Welt ist meine Vorstel-(= „lumea este reprezentarea mea"), cată să ne con-de falsul că realitatea ultimă ar fi individul uman, e nu-i decît o „robinsonadă". SusŃinătorilor acestei 3Ńii neştiinŃifice li s-ar putea cere să răspundă măcar rebarea: de ce „individul" universal şi anistoric n-a->erit sufletul cu mii şi sute de mii de ani înaintea cro->nilor, sau cu mii şi mii de ani după ei? Nu cumva->erirea în discuŃie este opera societăŃii umane într-un-? moment istoric? Dacă într-adevăr istoria ar fi crea-ndividului" metafizic, a „omului" abstract (sau a. cŃiunii omului, ceea ce-i tot una!), chiar şi „indivi-Jitecantrop ar fi putut săvîrşi „minunea" cromagno-lntrucîŃ faptele nu s-au petrecut aşa în realitate, nu de vină, ci concepŃia vicioasă despre ele. Fără să. repnns acŃiunea generală de dedublare a întregii lumi: dea in sfera cunoaşterii lui, primitivul n-ar fi ajuns îcopere sufletul, ca dublet al insului, s altfel, chiar şi în „viaŃa de dincolo" individul îşi iua traiul ca ins social, ca fiinŃă socială. „Lumea cea-este imaginea care reproduce punct cu punct, în cea- • a^ei.,de simetrie, „lumea de aici", transferînd imaginile obiectelor şi ale fenomenelor reale. Ca e si f °ea mchiPu«ă era tot o aglomerare de ii aici "Omene ^sintetizate într-o idee universală:; *" ^6"- ?1 ",dincolo"> animale aici, animale ş£ aiC1' P^nte şi „dincolo", orînduieli aicir 53 17 21: orînduieli şi „dincolo" ş.a.mld. In „lumea de ■omul se ducea, după moarte, întreg, adică cu „tru cu „sufletul"; mult mai tîrziu, el va trimite „dinco, mai „sufletul"1, „trupul" fiind restituit „Ńarinii", p; lui. Este probabil ca ideea de „celălalt tărîm" să fi l punct de origine nişte confuze cunoştinŃe geograf care, ulterior, au derivat elemente de geografie i de valorificare religioasă a spaŃiului (la care mă v într-un capitol viitor). Locuitorii insulari, cei de I muri credeau că „lumea cealaltă" s-ar găsi în adîncl nului, acolo unde piereau pentru totdeauna tovaij care cădeau victime înecului, furtunilor oceanice, lelor răpitoare acvatice. Creatorii civilizaŃiilor nentale socoteau că „lumea cealaltă" s-ar afla ,. dul pămîntului "; credinŃa este uşor explicabilă înhumau morŃii. „PlecaŃi" fie în „fundul" mării „fundul" pămîntului, cei morŃi ajungeau oricum „dj adică pe un tărîm care dedubla lumea reală. O da| un „tărîm, de dincolo", n-a fost dificil mai tîrziu ci imaginaŃia primitivului să trimită şi „sufletele" na fireşte — după ce va fi descoperit că există „sufle* Aşadar, din orice unghi am aborda chestiunea „<■ ririi sufletului" — bineînŃeles, în marginea datelcl furnizate de istorie şi nu din deducŃii metafizice -T -gem mereu la concluzia că treaba aceasta nu-i opi dividului" abstract, ci a ginŃilor matriarhale, a si intr-un anume moment al dezvoltării progresive, înl unui proces general de dedublare a lumii. Pe de altl nu-i mai puŃin adevărat că în epoca la care mă refa tatea atinsese acel nivel de evoluŃie care-i dădea p<m tea să descopere şi „dubletele" membrilor ei. Ideea J .•socială ascunsă se prelungeşte din obiectiv în sul 1 Ideea că „dincolo" omul se duce după moarte „ml adică cu „trup" şi „suflet" — este atît de caracteristică 1 lismului naiv primitiv încît a supravieŃuit în toate mentaUj ral-folclorice pînă în zilele noastre, în ciuda oricăror spiritualiste religioase elaborate de teologi. Astăzi încă J •ortodocşi (îndeosebi, dar nu numai ei) păstrează obiceiuri J religioase, legate de ritualurile de înmormîntare şi de cult lor, foarte semnificative în această privinŃă; de exemplu, ' de „pomană" de „sufletul" mortului ofrande de loc „spin pîine (grîu), vin, carne etc. 54 âelnic, şi înaintaşii cromagnonilor luaseră cunoş-xe existenŃa unor fenomene subiective, bunăoară de ile din timpul somnului; dar aceştia nu le-au valori-Inu le-au supus atenŃiei lor lucide, deoarece calităŃile {mle — pe deplin topite în calităŃile hoardei, ale co-,jui — nu fuseseră niciodată obiect de preocupare dînşii. Dar acum, prin diviziunea naturală a mun-suşirile individuale ale

componenŃilor colectivului ies la iveală şi se valorifică practic, operativ; unul este mai mult curaj, mai multă pricepere, mai multă înare decît altul, iar această „putere ascunsă" indi-lă nu putea rămîne nevalorificată de către colectiv, ba. [ea chiar stimulată. E posibil ca primilor cărora co-ul să le fi dezvăluit că... au „suflet" să fi fost toc-:ei „vrednici", adică cei care prin însuşirile lor per-aduceau cele mai mari servicii obştiei. Multă vreme levrednici" nici n-au .. . avut „suflet"! Această con-re se va păstra peste mii şi mii de ani, în sclavagism,. dacă răstălmăcită („vrednici" fiind de astă dată ex-Ńii clasei exploatatoare, iar cei „nevrednici" fiind e exploatate şi îndeosebi sclavii, care „nu aveau su-erau pur şi simplu „unelte cuvîntătoare", iar după te dispăreau cu totul!) Aşadar, prima formă a „sufle-" a fost „vrednicia", adică acele însuşiri personale care i cea mai mare eficienŃă pozitivă pentru colectivul . Treptat se va fi ajuns la credinŃa că „suflet" au şi ai puŃin talentaŃi într-o direcŃie, dar pricepuŃi în alta, ici formele naturale de diviziune a muncii permiteau ;au, chiar!) maxima exprimare şi manifestare a însu-r P0Zli:ive ale tuturor indivizilor. Antrenată în proce-neral de dedublare a lumii, gîndirea primitivă a ajuns. ■C« 51 duWetul insului uman şi astfel 1-a înzestrat cu \ ■ a .ulterior descoperirile făcute de om în pro-subiectivitate au fost în ™«-» —:------: _____ le st". s obtc vi Aceasta ' ~ extinse —, este esenŃiale ale chestiunii. r,to ■ . , dubletelor „ascunse" care cite existau in lume? Cercetarea accepŃiilor 55

i n ideii de „suflet" — pe care gîndirea modernă îl c oarecum ca o abstracŃie — mi se pare calea cea n cată pentru aflarea răspunsului. Este de notat faptul că primitivul nu ajunsese raŃia radicală între „trup" şi „suflet" şi nici rcj bănuia pe aceea dintre „materie" şi „spirit", separaŃie era încă inaccesibilă nivelului ele dezv capacităŃii lui de gîndire, să spunem: de abstractiz dinŃa că sufletul este material a străbătut pînă , noastre, uneori în forme deosebit de limpezi; b] unele populaŃii primitive nordice consideră că oam au sufletul... gras, iar sufletul celor slabi ar fi unele triburi australiene încă se mai crede că sufl piilor ar fi mici ca nişte fire de nisip şi ar sălăşlui 1 copaci1. Totodată este universală credinŃa că şi ,1 ■sufletul are o existenŃă materială. Cît priveşte 1 „sufletului" ca atare, părerile sînt foarte diverse, J •şi pretutindeni legate de practică, de observaŃiili vie Ńii ale populaŃiilor. în regiuni puternic însJ ajuns la credinŃa că sufletul ar fi umbra omul» analogie: şi a oricărui obiect — fiinŃă sau Această accepŃie s-a păstrat, în forme uşori bate, pînă azi; şi pe la noi, unii evită să ■ jurul zidurilor în plină construcŃie, temîndu-se ca m "zidarii să le „ia" umbra şi să le-o îngroape în păli vocîndu-Ie astfel moartea! Dar să ne întoarcem 1 tivi. Scrijelind cu un băŃ sau cu alt corp tare cont| brei aruncate pe sol de un obiect oarecare, omul j cutat — fără s-o ştie — poate cele dintîi „desen toria sa. Dacă obiectul se deplasa luîndu-şi cu si adică „sufletul", rămînea în urma lui desenul 4 -umbrei, „imaginea" obiectului. Şi aceasta putea f „suflet" al acelui obiect, întrucît îi reproducea f< •senele descoperite în peşteră, datînd din acea ■erau adesea decît contururi ale unor animale; 1 De notat că, potrivit materialismului din antichitate -pentru gînditorii atomişti, sufletul era alcătuit ca şi -doar mai „subtili", mai fini. 56 'ntau ele chiar „sufletele" acelor animale? Dar su-înui animal sau al unui om putea fi chiar sîngele ai. De nenumărate ori se va fi făcut constatarea că ul sau omul rănit grav murea prin pierderea de nu era dificil a identifica sufletul cu sîngele. łinîn-eama de semnificaŃia pe care vor fi dobîndit-o culo-ju (suflet, viaŃă) şi galben (paloare, moarte), poate că nele descoperite în peşteri, executate cu aceste culori, si o interpretare mai adecvată sensului lor originar, ngele putea fi nu sufletul însuşi, ci doar sediul lui. i se trecea pe nesimŃite la credinŃa că diverse organe ^2 abundente în sînge — inima, ficatul etc. — ar fi iu-le sedii ale sufletului (de altfel, experienŃa va fi că animalul rănit în inimă moare). Interesantă este ;rea că sufletul sau măcar locuinŃa lui este creierul. Irziu, trepanaŃia se va practica şi pentru a scoate „du-|u", boala, din trupul celui suferind. Mormintele deşte în imediata vecinătate a vetrelor sau a gropilor de icumentează părerea că sufletul a putut fi identificat :ăldura3; cadavrul este rece fiindcă şi-a pierdut „su-, căldura, iar focul sau numai jăraticul din vatră i putut da măcar pentru „viaŃa" în „lumea cealaltă" nu cumva chiar focul va fi fost „suflet"!). Proba-imai ceva mai tîrziu se va fi ajuns la părerea că su-este suflarea, — şi nu-i de desconsiderat faptul că în : vechi „sufletul" şi „suflarea" erau denumite de un cuvint*. Documentată este şi părerea că sufletul ar nele cuiva. Deşi lista e cam lungă, ea nu cuprinde l alte accepŃii ale ideii de „suflet". Datorită fie unor iŃe mtre diverse

populaŃii, fie unor observaŃii colec- ^doT^v- ă credinŃă <=u părerea unor gînditori din an- mnarati •CarOra j ul sentimentelor ar fi inima sau stoma-ntele în • •" credmîa că gîndirea sălăşluieşte în creier, iar '«c din ir,?™«" omenea, expresiile uzuale de azi: „IŃi ..om rău" ' "°m mimă" sau „om fără suflet" cu în- .om rău" :°1 nH ^Skio1^ V?*™*: —* -ce", suflare". presule romaneşti: „ şi-a dat sufletul", „pînă Ia tate pe diverse canaluri, fie altor pricini — prin se înŃeleg adesea mai multe lucruri deodată: sînge + suflare, sau inimă + suflare (remarcîndu-se eve anumite ritmicităŃi biologice: pulsul sau bătăile j alternanŃa inspiraŃie-expiraŃie); cuvîntul latin aniA însemna şi „inimă", şi „suflet". Faptul că — spre j — un om are şi umbră, şi sînge, şi immaPşi cal suflare,~şl~nurne~ş.a.m.d. a putut genera credinŃa! avea Jî~mai multe suflete. Cu timpul, mult "mâi~~a rămas a avea ... mai multe suflete doar exponenŃii privilegiate sau chiar numai regii, precum cei egit scurt, aşadar, sufletul era conceput ca fiind ceva concret. Dubletul omului 'în carne şi oase era el în terial. Acelaşi lucru se poate proba şi pe temeiul ima; mitive despre „lumea de dincolo", dublet al lumii c Prin moarte, omul n-a încetat să existe; şi-a schiml ,,domiciliul", din lumea aceasta în lumea cealalta\ cu toate că-i „cealaltă"— nu iese în afara „lumu" parte din ea. Lumea „aceasta" este cea „văzută""" bil ă), pe cînd lumea „cealaltă" este cea „nevăzuŃi bilă, totuşi, şi ea în anumite împrejurări, bună somn!), cea „ascunsă'^_I)ar „văzută" şi „nevazv numai două înfăŃişări ale aceleiaşi lumi — aşa cur lucru „este" totodată „văzut" şi „ascuns". Ceea valabil pentru un obiect este deopotrivă valabil toate obiectele, deci pentru toată „lumea". _Moa| un prag ontologic între a fi şi a nu fi, ci o limitJLa fel, foarte nesigură — între un Ńel de a fi şi uni a fi. De vreme ce este, „lumea cealaltă" nu reală, concretă. Atît de profundă era convingerea despre cretă a dubletelor încît sînt considerate „realeg rate", dublete ale unor elemente pe care nu le j sifica printre cele concrete, ca gesticulaŃia, vorbirea] Oamenii vor fi observat că cuvîntul poate aq excitant real: persoana strigată răspundea la ipŃ a apelului; cineva săvîrşea o acŃiune oarecare fiind să i se spună ce şi eventual cum să facă; dacă ascundea, era de ajuns ca oamenii să răcnească î mit chip ca animalul hăituit să fugă speriat din 58 chiar fără să-i fi văzut; flămînd fiind, omului „îi lăsa ipă" auzind cuvintele celor ce vorbeau despre cutare it. De bunăseamă, cuvîntul n-ar fi în stare să facă minuni dacă n-ar avea ceva „puteri ascunse". îndeo-iu reŃinut atenŃia substantivele — numele fiinŃelor şi crurilpr — şi (probabil mai tîrziu) verbele — numele t|jor —. A apărut şi un limbaj secret, din ce în ce mai r, care a devenit mai tîrziu un apanaj al iniŃiaŃilor, că tocmai datorită „puterii ascunse" a cuvintelor s-a îit treptat şi un strict sistem de oprelişti în folosirea lor. Deoarece n.uniele—un-ui obiect era tratat ca jy. :ul însuşi, iar uneori a ajuns să reprezinte chiar „forŃa să" a obiectului, atitudinea faŃă de obiectul denumit frîngea şi asupra denumirii obiectului; pe.de altă par-ir şi simplu rostirea numelui unui obiect „aducea de obiectul însuşi1. Toate acestea referă despre caracterul et al dubletelor, chiar ale unor elemente abstracte, sînt cuvintele, vorbirea; ceea ce făcea să acŃioneze era — prin însăşi această „putere ascunsă" — con-real. u socotesc riscantă afirmaŃia că cuvîntul a dobîndit unei un atît de mare prestigiu datorită, poate, tocmai rii lui de a acŃiona la distanŃă. Nu pare de loc în-ătoare înzestrarea cu atare forŃe a cuvîntului într-o e în care omul depune vizibile eforturi de a-şi perna armele cu bătaie lungă, acelea care puteau răpune distanŃe mari vînatul (arcul cu săgeŃi, suliŃa, cap-etc0> spre evitarea confruntării corp la corp cu ani-e- Tehnica acŃionării de la distanŃă — şi încă de la »Ńe cit mai mari — va constitui o preocupare majoră u om, fie în scopuri agresive, fie în scopuri defen-Analog arcului cu săgeŃi părea să acŃioneze cuvîntul2, numai eL Bunăoară gesticulaŃia. Un exemplu va fi al cuvîntuhii P m^ ex'stă multe rămăşiŃe ale acestui trata-st; \ ' entru a nu se rosti numele lui Dumnezeu (din tor de relM ^ u dkvolului (îndeosebi al acestuia, el fiind lcul", Tatăl"6 VTOrbe.?te desP« ei figurat: „Cel de sus", „Atot-»necuratul" ' "(|^ul?lna veşnică^etc. sau „ucigă-1 toaca", „spur- în cele mai dive Va • ■lncarcat cu sarcini magice şi folosit de asemenea ma ;^actlcl maSice> de obicei însoŃit de o ges- e. 59 17 ■ anai elocvent decît multe comentarii. Etnografia iu\ observaŃia că australienii, cînd se pregăteau pentru toare de canguri, desenau pe nisip imaginea (conturi tui animal, apoi — executînd un anumit dans — în suliŃe în ea; înŃelesul acestui ritual magic este crea înfingînd suliŃele în imaginea desenată, oamenii vd să facă acelaşi lucru şi la vînătoarea efectivă. I îndepărtată a ritualului nu are însă nici un înŃa gios;

această practică a izvorît din nevoia — i\ momentul în care a trecut pe prim plan vînarea male mari — unei cît mai înalte calificări a grj de vînători. Oamenii acordă atenŃie deosebită pi nării armelor-unelte de vînat (de exemplu, im «uliŃe, pentru atingerea de la distanŃă a animalului! îndemînării de vînător. AdulŃii transmit tinerei 1 meşteşugul acesta; în cadrul „iniŃierii" adolescenj „tainele" comunităŃii, exerciŃiile de vînătoare aveaa de frunte. PerfecŃionările ulterioare aduse instruma nu puteau, totuşi, să facă faŃă cererii crescînde dej colectivităŃilor în continuă sporire demografică; ed <le perfecŃionări în însăşi „arta", „termica" vîffl Tot secretul succesului la vînat ar sta în a şti cunM vînatul, cum să aduci spre tine animalul ce urmei răpus, cum să intri în legătură cu el fără ca el 1 faŃă. SoluŃia teoretică era: a surprinde forŃa lui „a dubletul lui; modalitatea practică: a folosi din m tul arsenal de vînătoare, separat de arme, acele 1 eficiente corespunzătoare situaŃiei în care animalii prezent prin forŃa lui „ascunsă", dar absent prim tea lui fizică. în afara armelor, acel element nu j decît gesticulaŃia, actul, mişcările care ajutau armela eficiente. Şi astfel, din vechile exerciŃii de vînătoj izolate, se degajează, se desprind gesticulaŃiile 9 înclinări ale trupului, fandări, mişcări de braŃe/ trageri cu suliŃa, hăituiri prin strigăte etc. Să nu sfl din vedere faptul că şi agricultura are gesticulaŃi fice: însămînŃarea, hrănirea cu apă a tinerelor pH coltarea etc. Şi agricultorii izolează, din activitl productivă, ca şi vînătorii, gesticulaŃiile, actul, uj şi ei acelaşi scop: asigurarea succesului în dobîndii loacelor de trai. Treptat, se constituie un complic^ 60 \isturi prin a căror repetare se tinde la garantarea sului ante fac turn, în prealabil, în vînătoare, în culti-l plantelor, în alte îndeletniciri. GesticulaŃia şi-a dobîn-i dublură, o „forŃă ascunsă": ceea ce asigură succesul ui în diverse activităŃi nu mai este puterea lui — fizi-intelectuală — ci puterea gesticulaŃiei efectuate de el, a ascunsă" a gestului. Astfel, prin ceea ce se aştepta [ el, gestul dobîndea un dublet real, concret, cu toate I ca atare, nu se găseşte printre obiecte. ) atare bizară înŃelegere a lucrurilor va fi avut şi firmări" practice, nu mai puŃin bizare din punctul de re al omului modern. în definitiv, domesticirea anima-nu era datorată puterii ascunse a întregii gesticulaŃii transforma sălbăticiunile prinse vii în fiinŃe apro-I omului? Că îmblînzirea cîinelui, a calului, a oii, a .ii era atribuită nu omului, ci puterii gesturilor lui pate o documentează larga gamă de ritualuri anima-dintre care multe au străbătut mileniile pînă în zilele ere. Nu mai puŃin convingătoare au fost şi alte genuri confirmări", bunăoară cele din domeniul construcŃiilor diverselor meşteşuguri. LocuinŃa, de exemplu era „fă-parcă din... nimic (puse laolaltă, materialele ce vor în alcătuirea locuinŃei nu erau încă „locuinŃă"); :uil ieşit din mîinile omului — locuinŃa — nu se da-acestuia, ci gesturilor săvîrşite de dînsul; atît de mare Puterea ascunsă a gesturilor îneît din „nimic" „făceau" inŃa! Fireşte, multe — dacă nu aproape totul — făcea 1 »din nimic". Este explicabil aşadar de ce, cu timpul, ?c<*" devine uneori sinonim cu „a face din nimic", „a Chiar însuşirile creatoare ale omului, înstrăinate lui, Jr atribui divinităŃilor. Iar în antichitate ideea că poeŃii ■itoresc talentul „inspiraŃiei" supranaturale va fi o con-^re chiar a unor minŃi cu totul superioare. Pe scurt, 1 a"lvitatea de muncă a fost dedublată, descoperin-•e «torŃe ascunse" privite ca reale, concrete. vă reale t de, ef va C l şi dubletele lor sîn< deo- - ba' ,duPă CUm se va vedea cu timpul un grad sporit de rea- 61

litate tocmai dubletelor. în lume, deci, nu există nk să nu fie real. Tot ceea ce există — fiinŃă, lucru, — are o dublă înfăŃişare: un aspect „văzut", re aspect „nevăzut", „ascuns", însă nu mai puŃin re| vărat"); fiecare fiinŃă, lucru, acŃiune este un far, aspectul fanic (vizibil) şi aspectul criptic (nevăzut, participă simultan la existenŃa obiectului, constitu structura lui. Deci, omului lumea îi apare ca un si chegat, ca o plasă de fanocripte. Primitivul „ştie foarte precis şi este cît se poate de sigur pe ceea el, ce anume loc deŃine orice fenomen în aceas: universală, în „lume". De aceea, el poate stabili, d „certitudine," legături, asocieri, „înfrăŃiri" întrq (fenomene) care — pentru noi, azi — n-ar ave: legătură apropiată; substratul acestor asocieri esc cui, „ascunsul", care, pentru primitiv, cum spunej mai puŃin real decît fanicul. De exemplu: scoica, femeia şi Luna. Ce relaŃii fi între acestea? După mentalitatea primitivului, şi încă foarte strînse. El urmăreşte un „fir" cript' sei, care leagă aceste trei obiecte, un fir pentru niu: fecunditatea. Pe acest fir, între scoică şi vul\ gia nu-i greu de găsit; cu ceva spirit de observa pic de imaginaŃie (care primitivului nu-i lipseau, îi prisoseau!), se pot afla mai multe analogii de tim la repezeală a fi. Dar între femeie şi... Luna două au în comportamentul lor vizibil o anumită citate (ciclul menstrual, naşteri la cel mult o da an, nouă luni de sarcină, — fazele Lunii: Lună u trar, Lună plină, pătrar, fiecare la aproximativ şa amîndouă sînt „materne", dau „naştere" la ceva (<■ mină), sau nu dau naştere (perioada de infecundil rioade de „Lună nouă", cînd astrul nu se vedeT nocturn), amîndouă- sînt generatoare de „apă" (Luk voacă", în anumite poziŃii, ploi, femeia dispune m fiziologice specifice sexului) ş.a.m.d. Din motivel înŃeles, nu-mi îngădui în aceste pagini să menŃiona „asemănări", care cititorului stăpînit de unele pffl s-ar părea . . . pornografii. Deci, din punctul de* / ' De la cuvintele greceşti phaneia = apariŃie, manifestai / tos = ascuns, secret.

ivului, legătura între scoică, femeie şi Lună există, tutea mentalităŃii lui, relaŃii există şi separat, bilate-tre scoică şi femeie, între femeie şi Lună, între scoică ,ă, şi multilateral, între acestea şi orice altceva care [ăseşte" pe firul... fecundităŃii. Fiecare obiect poate fine astfel nenumăratelor altor sinteze. Scoica şi mel-iunăoară; de aici, firul: melc-femeie-Lună. Melcul este ■zentabil grafic printr-o spirală, sugerată de forma Hei; iată alt şir: spirală-femeie-Lună. Dar femeia este \toare de copii, este fecundă; însă fecund este şi pă-:1, solul, care „naşte" plante. La şirul celor trei, se ;ă un al patrulea termen (pămîntul), fără ca rînduiala să se smintească. Copilul vine pe lume de obicei cu ie" (apele amniotice), dar şi pămîntul are nevoie de pentru a „naşte" plante. Aşadar, în cadrul sintezei ale se iveşte şi apa, „adevăr" pe deplin „verificat" şi alte argumente: scoica, melcul preferă apa, femeia şi . sînt „pluvioase" ş.a.m.d. Nu-i de mirare că, treptat, ajunge să fie considerată „elementul primordial" al lu-Simbolul unui termen — de exemplu, spirala (melcul) ioate înlocui pe oricare din termenii sintezei, într-un ie limbaj iniŃiatic, secret. înscrisă pe un vas primitiv, la ne vorbeşte nouă, ca o operă de artă, pe cînd celui desenat-o acolo îi spunea cu totul altceva, probabil cu altceva decît artă (de notat că şi spirala, şi oala sînt roluri acvatice, germinative, fecundatoare). FoŃi termenii unei atare sinteze mentale sînt „reali" şi ivocă reciproc. Aşadar, a deŃine măcar unul dintre ei mn^.a~i deŃine în principiu pe toŃi; mai mult chiar, prin ?. . *aPl al posedării lui, posesorul este integrat rîn-aii lor. Femeia, care poartă cu sine o pietricică pe care-i nata o spirală deŃine toŃi termenii sintezei pe linia fe-tnH^A1 jmplicit' se integrează lor şi — astfel — devine SWI -desena Pe Paretele peşterii unde locuieşte ginta «orilor imaginea unui animal — eventual, cît mai ase-araare modelului, cît mai apropiată realităŃii1 — în- nm VimitivuTar* f "?nc.his cu • • • "realismul artei" primitive, ca «P'c de trar» deŃ"}u Ń un cod estetic, şi încă unul realist! e adesea nici nn meta!lzlcă"> neistorică atît a artei primitive cipiilor estetice "** maCar artă' ci cu totul altceva!), cît şi a 62 63 17 3 21 seamnă a se găsi în prezenŃa animalului însuşi (desigu zenŃă simbolică, dar reală, prin „forŃa ascunsă" a ; lului), iar într-o atare situaŃie chestiunea vînării 1 ca şi rezolvată (fireşte, iluzoriu), chit că „vînatul" î se află la mulŃi kilometri distanŃă de peşteră şi nici n încă măcar văzut de respectivii vînători. Plasa c prinde întreaga lume trebuie într-un anume fel să-1 dă şi pe om, deoarece ea concretizează „rînduiala tentă în univers, iar omul nu stă şi nici nu poate afara acestei rînduieli; ar fi ca şi cum omul s-ar afla î lumii, ceea ce-i de neconceput pentru primitiv. Cu viaŃa omului — şi colectiv, şi individual — ajun alcătuiască dintr-un lung, neîntrerupt şi complicat •.acte, de acŃiuni prin care el nu face altceva decît să tegreze necontenit rînduielii universale; e suficient cal gură dată el să „uite" de asta, ca în acel moment săi integrat rînduielii lumii — şi e pierit; din fericire, J olaltă şi — în cadrul colectivului — fiecare ştiu cel făcut, aşa încît atare situaŃie să fie prevenită. A fi 1 integrat rînduielilor, „a fi în rîndul lumii", este p^ rea majoră a tuturora — a tuturor laolaltă, ca şi £ ruia în parte —. Dacă din vreo pricină oarecare cina ieşit din rîndul lumii", colectivitatea reacŃionează jg îl „trezeşte la viaŃă", uneori cu metode care nu sînt cele mai blînde. Şi asta nu numai din preocuparea ■ insul în cauză, ci din grija — mai ales din gijă, dT mai bine zis, din teama — ca nu cumva plasa uni« rupîndu-se undeva, încetînd să fie deci în bună î să nu pună în primejdie restul lumii în ansamblul ■ faptele sale, fiecare răspunde nu numai depropr» tentă, ci şi de existenŃa întregii „lumi" (univeji Aceasta este valabilă şi pentru vii, şi pentru morŃiTj — după cum spuneam — omul se integrează ambeW dalităŃi („văzută" şi „nevăzută") ale lumii. Aşadar,« mort, omul se înfăŃişează în mijlocul unei lumi deM el însuşi fiind dedublat. Fanicul şi cripticul sînt, pentru primitiv, deopc de reale — cel puŃin în momentul apariŃiei lor. £■ 1 Mai tîrziu, brahmanii vor afirma că universul exisjB /pentru că ei săvîrşesc ritualurile cuvenite. Daca ei ar încşB / oficieze, universul ar pieri. y.,_ 64 îsă, cripticul este în general adaosul subiectiv făcut Ie către gindirea omului într-un anume moment al ei ei istorice. DistincŃia între fanic şi criptic este „momentului gnoseologic" care se iveşte în proce-istituirii ginŃilor, marcînd un stadiu înaintat în re-societăŃii cu natura. Dedublarea lumii, caracteris- Ńestei etape istorice, a făcut posibilă apariŃia religiei; \ul — dubletele nevăzute ale obiectelor (fiinŃe, lu- \ acŃiuni) — este materialul primordial al religiei. icavaua acestor dublete se petrece procesul de inche-religiei, se constituie sacrul ca opus profanului. După pare, materialul faptic cunoscut pînă acum nu în-o altă concluzie. sacrului 17 21 SACRU, SACRALIZARE

i Dubletele „nevăzute", „ascunse" ale obiectelor )ar ce înseamnă, pentru primitiv, „a cunoaşte" un ? înseamnă pur şi simplu „a-1 poseda", a avea stă-e asupra „puterilor" acelui lucru1. Desigur, aici se văd ;de limitele istorice ale primitivului şi în ceea ce pri- „cunoaşterea", şi în ceea ce priveşte „puterea" lui. ealitate, el „cunoştea" în măsura în care „putea"; jlo de ceea ce „putea" nu cunoştea, avea false cunoş- sau în cel mai bun caz cunoştinŃe confuze, „poseda" iod fals obiectul (ceea ce-i totuna cu a nu-1 poseda). ''- îngustimii practicii sociale, omul primitiv joacă rolul unicului personaj dintr-o dramă, unică şi ... . '■ , . --— ■> »»^«"^ «ne uuici_Lcior sm mordiiale religiei, dar nu numai ale ei; ştiinŃa şi 11 [să ştie roiux .^^^ ^^.j w^^ ^ ^a^a, ulUv» s* revendica de asemenea, în apreciabilă măsură, şi J are îmbină simultan tragicul, comicul şi eroicul: el „nu îndreptăŃire. Oricît de surprinzătoare, afirmaŃia rJ ă̂" ceea ce e^ectlY posedă (bunăoară, cunoştinŃe teh- tuşi de puŃin incorectă. Dedublarea lumii marchJ Sice excepŃionale, de care nu-şi dă seama), dar adesea uriaş pas înainte al capacităŃii umane de cunoaştl ;eda" ceea ce efectiv nu Posedâ (de exemplu, cunoştinŃe felurite aspecte în cuprinsul cărora evoluŃia istol ^" Este VOrba de d°U^ c^egoru de experienŃe: unele opera diferenŃieri şi valorificări. | tlve' rea^e' cum Arătam că, pentru mentalitatea primitivă diJ n?e.ntar!e' ,care ^ CJC±T ""-/ llu «"«■. «*;«*«m-<o " V.1" ---- <■ • • - ' ^ uu* uin. Trebuie relevat faptul ca religia, încă în stadiu la care m-am referit, universul apare ca o plasă dl cripte. Aspectul fanic şi aspectul criptic se echiH în structura — reală şi închipuită — a obiectelo» greşit însă să se creadă că cripticul este exclusiv rocB teziei. Nu rare sînt situaŃiile cînd cripticul nu refl altceva decît însuşiri reale dar „ascunse" ale obp care nu devin evidente decît în procesul prelucrării plante, după numeroase încercări, şi-au mărturisit hrănitoare sau tămăduitoare, Ńinute „ascunse" pîna. mentul dezvăluirii lor. „Ascunse" sînt şi unele ale pietrelor; ele se dau în vileag numai în procâ lucrării — spargere, aşchiere, cioplire, găurire, j etc. Animalele au „puteri ascunse" în inima lor; izbutit să le răneşti chiar în inimă, le-ai „luat h acelea (animalul ucis în inimă a murit fiindcă \ „puterea"!). Chiar şi oamenii au atare „puteri" c dezvăluie decît în anumite împrejurări (la vînăt mînie etc). Exemplele de acest fel se pot înmulŃi ficultate. Prin neîncetata despuiere a cripticului \ experienŃa de producŃie şi de viaŃă socială s-a larg adîncit cunoaşterea justă, adecvată a realităŃii de j 66 cele de producŃie, şi altele false, esenŃă nici nu sînt experienŃe, ci în- ___ ______„„vat faptul că religia, încă în stadiu rionar, tocmai prin „experienŃele" din a doua catego-,se hrăneşte; iar hrana ei constă din „esenŃa umană". St fapt pecetluieşte, încă de la naşterea ei, esenŃa şi des-«■ istoric al religiei. Echilibrul anterior între fanic şi tic se tulbură, se rupe, cripticul domină asupra fanicu- Vom avea ocazia mai tîrziu să constatăm că, după gîndirea MŃiva, a cunoaşte miturile înseamnă a poseda puteri excepŃionale; cunoaşte ritualul vindecării poate efectiv vindeca. Zeii atotştiu- smt totodată atnt-hutrrr,;*;. „„,„,v,:;„._ „: ™„:__.:„*- .«_* „„, ^ Zeii ai lim trebui i Mat totodată atotputernici; omniştiinŃa şi omniputinŃa sînt core-P na u identitate; cine nu-i omniştient nu-i omnipotent. Omul i nu-i atotputernic tocmai pentru că nu-i atotştiutor. în iconogra-zătonîT1-111" SÎnt rePrezentaŃi cu „o mie de ochi", adică sînt zeului' §1 .atotcunoscători. (Ulterior, s-a ajuns la reprezen- cu un singur ochi, veşnic deschis, sau pur şi simplu la » ..ochiului deschis" care suplineşte simbolic pe zeul atot-cu ..mu de ochi" au adesea şi „mii de braŃe", ceea ce u trebuie a^arl '^ omnişt;enŃă Şi omnipotenŃă. Atare zei-;ări simbolice al Pr.lvite ca nişte monstruozităŃi, ci ca repre- lamnă a putea" ,î atotjt!mîei_Şi atotputinŃei. Părerea că „a cunoaşte lvoi>: însuşită sil gaSlti • francezi ° frumoasă zicală: savoir c'est se Poate îngusta 1 a Ńl» oameni de ştiinŃă. Totuşi,

cunoaşterea 1 ^ WucŃg 1 a atlt- Metod£le logice - îndeosebi deducŃia şi lteri=". Multe fantea^sc.considerabil limitele cunoaşterii dincolo de ă aceasta nu le îm ° j-C- n"au fost încă confirmate experimen-impiedica să fie fapte ştiinŃifice. 67

lui. De unde provine această sporire valorică a „a lui"? In mod inconştient, omul transferă cripticul^ însuşiri proprii lui, ca fiinŃă creatoare, îşi înstrăinq esenŃa lui umană ceea ce trece asupra obiectului, du-i aspectul criptic. Procesul este determinat de practica social-ist omenirii, în ultimă instanŃă: de activitatea econoc producŃia materială, considerată în perspectiva unei contradicŃiile ei fundamentale — şi anume acees stăpînirea reală a naturii de către societate, pe de şi limitele foarte înguste ale acestei stăpîniri, pe parte. Această contradicŃie caracterizează totdeaun tica social-istorică, în oricare orînduire socială, natura este infinită, iar stăpînirea ei reală de către, finită, chiar dacă limitele acestui „finit" sînt mei largi. Dacă această contradicŃie este o constantă oracticii istorice, de ce a determinat ea chiar în primitivă fenomenul supralicitării cripticului? Pe abia atunci ea s-a impus minŃii umane, atunci cîn mintea — datorită dezvoltării istorice — a ajuns s-o sesizeze, s-o reflecte, fapt petrecut în procesul' zării orînduirii comunei primitive. Dar supralicitat ticului nu se datoreşte numai acestui factor. înJT dintre om şi natură avea un loc cuprinzător hazaf tîmplarea, care acŃiona asupra gîndirii ca eleme| nic, iraŃional; societatea nu era capabilă să înlatu element, care juca mereu între cele două laturi alei dicŃiei: caracterul infinit al naturii şi caracterul! practicii. Cînd iraŃionalul a început să izbească ] umană, a obligat-o să şl—1 însumeze, dar ca pe un fals cunoscut (de fapt, necunoscut). Pentru exemp să ne gîndim — anticipînd — la magie. In structura ritualului magic, sînt cît se poate j bile laturile contradicŃiei menŃionate. Efectuînd M turn un ritual, vînătorii îşi dezvăluie capacitatea lj vîna, de a-şi subordona o forŃă naturală (animalul stăpîni natura, capacitate confirmată de însăşi exf <de producŃie a colectivităŃii umane de vînători, ca traiul tocmai din practicarea vînătoarei. Dar tot» actul magic se dezvăluie şi limitele date ale acestei, taŃi: insuficienta adecvare a mijloacelor de producŃie» 68 vînat, insuficienta cunoaştere a particularităŃilor de >ortament al animalului, care intervin — alături de alte 3nte — ca factori întîmplători, iraŃionali, etc; acestea itetizează în insuccesele reale din trecut şi în cele posi-din viitor. Fireşte, omul încearcă să preîntîmpine atare ;cese, dar, neavînd încă alte mijloace mai adecvate, onează" asupra acelor „forŃe ascunse" ale animalului, are el le consideră ca fiind responsabile de neizbutin-sale reale şi virtuale. Astfel, ritualul magic reflectă, îtr-o oglindă, însuşi nivelul de dezvoltare a forŃelor de ucŃie şi mentalitatea corespunzătoare acelui nivel. Este că, din punct de vedere practic, magia nu constituie luŃie pozitivă; acŃiunea de vînătoare se putea solda cu ss sau insucces independent de îndeplinirea ritualului ic. Dar este tot atît de clar că, din punct de vedere ■tic, magia este o soluŃie în condiŃiile date ale dezvol- forŃelor de producŃie, ale limitelor îngăduite atunci de tica socială. Aceasta era, în fond, una din soluŃiile gno-igice, şi anume: religioasă, falsă. Iată cum se transpune itualul magic esenŃa umană. „Ac Ńionînd" asupra „pute- ascunse" ale animalului cu ajutorul propriilor lui „pu- ascunse", omul aşază alături de experienŃa lui reală area ca atare), care se bazează pe relaŃii reale cu na-, o „experienŃă" închipuită (ritualul magic al vînătoa- care se bazează pe relaŃii false cu natura, dar pe care - neavînd practic alte posibilităŃi de a stăpîni natura — onsideră reale, ba chiar mai reale decît cele autentice, wate. Astfel, el promovează pe primul plan aspectul ne, adesea în dauna celui fanic. Proiectînd asupra crip-w propria-i „esenŃă umană", societatea conferă „ascun-,£e° stru«ură_ contradictorie corespunzătoare; omul ictoa'CnPtl- Ui "lsu?irea care cuprinde simultan si con-ea obi PfHt,ln!a ** neputinŃa societăŃii în raport cu pose-lectuiui a naturii. în acest chip, cripticul devine ^:r^tOrîu: la un Po1 se concentrează forŃa omului, la celălalt pol se strînge — ceea ce este pozitiv, util, bun, P°l .— ceea ce este negativ, dăună-oncare epocă istorică de acum ui tructiv, la c ău, distruct v i ?01 7 zeitate — va avea acest aspect — şi chiar unul vrednic 69 17 de luat în seamă — al proiectării „esenŃei umane" cripticului. Dar cu aceasta, procesul valorificării cripticului cj primitiv este încă departe de a fi fost încheiat... Cele 9 milenii care urmează — XIII—IV asistă la desfăşurarea neoliticului şi, în cadrul lui, 1] de

înflorire a orînduirii comunei primitive; este t epoca1 de constituire a sacrului, principalul element giei, de extindere a lui la întreaga existenŃă cunoscij mitivului, de închegare a ritualurilor, din care vor formele cultuale, de apariŃie a vrăjitorilor şi şamanilj mergătorii clerului, de naştere a sentimentului relig aşadar, pe scurt: de constituire a religiei şi a forn fundamentale, deocamdată minus_xele organizatorici rica) ce se vor ivi paralel cu statul, Fenomenul estej complex încît scrierea de faŃă, datorită spaŃiului ei nu poate ambiŃiona să-1 descrie decît schematic şi sj rile lui cele mai semnificative. Ginta ridicase între om şi natură un prag suficl înalt, aşa încît dincolo de el societatea să progreseze f rapid. Consolidarea colectivului uman, perfecŃionai! stanŃială a mijloacelor de producŃie (arcul cu săgeŃi J geniala invenŃie a neoliticului) au dus la o considerajf rire a volumului demografic, la o complexitate sj proceselor de muncă, la o marcantă diferenŃiere socj intensifică procesul de diviziune a ginŃilor, se f<f uniuni de ginŃi — fratriile —, uniuni de fratrii — — şi chiar uniuni de triburi care numără zeci dej inşi. Dezvoltarea vînătoarei şi a agriculturii primitj tensificarea îmblînzirii animalelor, perfecŃionarea lor de pregătire şi conservare a hranei, complicarea! lor naturale de diviziune a muncii, apariŃia schimb produse între uniuni, cum şi alŃi factori asigurau J 1 Desigur, limitele epocii sînt considerate cu aproxirnij paleolitic şi neolitic trecerea nu-i de loc bruscă (unii istor — şi cu bun teniei — despre o perioadă de tranziŃie, Dezvoltarea societăŃii n-a fost sincronică, în unele părŃi, progresat mai rapid, în altele mai încet. 70 baza materială a societăŃii în acest stadiu. Desigur, a s-au creat şi forme organizatorice corespunzătoare, care cele dovedite viabile s-au tradiŃionalizat şi s-au Eonalizat. Deşi ca principiu organizatoric rămîn încă matrimoniale, iar la produsul social participă în măsură bărbaŃii şi femeile, tot mai mult ies în evi-grupele de vîrstă, puse în valoare tocmai de cerin-iroducŃiei: bătrînii, care sînt deŃinătorii tradiŃiilor, Rarii experienŃei sociale, — adulŃii, care erau de fapt .raŃii producători, — tineretul, care trebuia pregătit schimbul de mîine. atorită unor factori naturali (forŃă fizică etc), băr-dobîndesc o pondere mai mare în crearea produsului , îndeosebi la triburile unde precumpănea vînătoarea; 1 acesta le aduce o greutate sporită şi în celelalte tre-obşteşti. Femeia continua să fie „matca", principiul al al continuităŃii istorice a ginŃilor. Ea se bucură de :t şi nu-i mai puŃin temută1. MulŃimea de statuete din vreme, confecŃionate din os, piatră şi lut, reprezentînd goale, cu punerea în evidenŃă vădită a semnelor fe-tăŃii şi ale maternităŃii, o dovedeşte cu prisosinŃă. e statuete închipuiau de fapt „mama-matcă"; obiec-'nŃinea însuşi „sufletul" ei şi se transmitea cu mare noilor generaŃii. Dacă am recurge la vocabularul | noastre, am spune că, totuşi, femeile „domneau", iu A»Şuvernau". Adevăratul „guvern" îl alcătuia sfa-atnnilor — al ginŃii, al fratriei, al tribului, al uniu-e triburi,^ fiecare nivel avîndu-şi „sfatul" său. Guver-^.era lnşă întru totul democratică; la dezbaterea pro-îlor de interes general participau toŃi membrii adulŃi, cn51' j ei' ai ob?tiei: gintă, fratrie, trib, uniune, fie-spumndu-şi făŃiş şi public opinia; sfatul bătrînilor ce-i de făcut numai după ce toate opiniile . fuse-■_ Este de la sine înŃeles de ce sfatul bătrî-ltn~me/e.u ° însemnătate crescîndă în meca-" -oatrinilor le este încredinŃată şi sarcina ieroase Sfhimbul de «"ne; tineretul era călit prin - Probe, desfăşurate sub severa îndrumare a bă- *-a iroclip^; J- vai de bărbaŃii care nu izbuteau să 71 17 3 n trînilor, era „iniŃiat" în secretele obştiei, iar la vîrst^ joratuîui, fiecare adolescent — după trecerea probe" era primit în ceata adulŃilor, în cadrul unor să care, prin amploarea lor, marcau gravitatea faptul1 iniŃierea băieŃilor se ocupau bărbaŃii; cu iniŃierea f] femeile; dar iniŃiaŃi, căli Ńi pentru viaŃă, trebuia săi băieŃii, şi fetele, fiecare în conformitate cu obliga^ reveneau sexului respectiv în mecanismul obştiei. O pul însă, pe măsură ce bărbaŃii dobîndeau un rol p: derent, principalele secrete ale obştiei (îndeosebi mj se transmiteau numai tinerilor bărbaŃi de către (bătrînii obştiei), direct sau prin mijlocirea altor bj aleşi de ei. De regulă, triburile trăiau în bună vecinătate, fl nînd intense relaŃii de schimb. Uneori se mai şi „r ăzm luptătorii unui trib ieşeau în faŃa luptătorilor^ celuiB ocărau, se strîmbau unii la alŃii şi pînă la urmă cin£ nervii mai slabi fugea. Cînd însă arcul cu săgeŃi a di şi armă de luptă, metodele războiului s-au schimbatT cal: locul vorbelor de ocară l-au luat săgeŃile, produJ de răni şi chiar de moarte în tabăra adversă. Multă J totuşi, războaiele erau o raritate, căci eventualele difj dintre triburi se rezolvau pe cale paşnică, cu m^ matice, prin tratative între sfaturile de bătrîni. Marea complexitate a formelor de viaŃă ^J

movat din ce în ce mai hotărît factorul subiectiv şil nere a făcut să crească rolul suprastructurii. Tabuua extind asupra tuturor manifestărilor de viaŃă colecM chiar individuală, acŃionînd ca principalul mijloc dâ tuŃionalizare a celor mai viabile şi social-utile form<B nizatorice. Normele comportamentului colectiv şi pfl devin pe cît de numeroase, pe atît de rigide, fixe şi ■ torii fără excepŃie. Astfel societatea se diferenŃiază j mult de natură şi acŃionează conform legităŃilor ei Creşterea coerciŃiei sociale, pe de o parte, creşterej Ńiilor de reciprocă dependenŃă, pe de altă parte, dl mai adîncă umanizare a instinctelor şi la închegări sentimente caracteristice omului. E de notat faptul tele care se formează sînt străine vieŃii sexuale ( sexuală, de exemplu, va apărea după multe mii <■ cuprind zonele de cel mai mare interes public: 72 3 în relaŃiile dintre oameni (sentimentul îndatoririi, al [tei şi onoarei etc), grija şi respectul pentru avutul co-tv, respectul pentru bătrîni şi femei ş.a.m.d.; puternic Le sentimentul tradiŃiilor, al devotamentului, al sacrifici personal. Totodată se formează un sentiment care xesează în mod deosebit istoria religiei: sentimentul re-os, elaborat pe fundalul unor stări afective existente linte precum: frica, dependenŃa, reacŃia de apărare prin tinere şi altele. Pentru că a venit vorba despre formarea sentimentului jios — element deosebit de important al religiei —, schiŃa aici cîteva precizări care mi se par utile în dis-a de faŃă. MenŃionam mai înainte procesul de valori-re a cripticului, desfăşurat în direcŃia supralicitării tuia în dauna fanicului. Proiectat în planul emoŃional, st proces dobîndeşte aspecte noi şi specifice. -în mersul tn ansamblu progresiv, societatea îşi dă seama din ce pe mai bine de dificultăŃile sporite întîmpinate în efortul stăpînire a naturii; progresul îşi are şi nebănuite aspecte ;ative pe plan emoŃional: omul înŃelege din ce în ce mai pede puterea lui mărginită în faŃa naturii, răstălmă-d-o ca neputinŃă. Pe de altă parte, ca fiinŃă individuală, liI se simte tot mai copleşit de forŃa coercitivă a coiec-îtăŃii, în creştere ca urmare a perfecŃionării mecanis-lui social; la presiunea exercitată de trecut, prin tradi-e implacabile, se adaugă presiunea exercitată de pre-'t; prin restricŃiile ei nu mai puŃin implacabile. Caracte-mtervenŃiei întîmplătoare, haotice, stihinice al acestor Ńe sociale şi naturale — le măreşte aparenta lor ira-lalitate, capriciozitate. Puterea constrîngătoare şi apăsare din partea unor fenomene sociale (tradiŃii^ tabuuri ■1 Şi a unor fenomene naturale (trăsnet, inundaŃie, se-«iimale mari etc.) sporeşte pe planul subiectiv al omu-]e UŃ Clt ej se crede mai neputincios în faŃa lor, cu atît rorŃe 11 apar mai mari. Germinînd în mîlul emoŃio->'solul • °.rifIlrare î?1 trimite crengile înmugurite în >Ńire jraŃlunu ?x înfloreşte apoi chiar pe pojghiŃa ei iă D ? st™ctura fanocripticului, a obiectului, predo-nt crescîndă a cripticului asupra fanicului. ^ nevăzuta — dar socotită reală — con- însuşiri care fac ca obiectul să nu mai fie 73 17 21 valorificat numai prin ceea ce efectiv este, ci şi — ■ mai ales — prin ceea ce el semnifică pentru om;l lorificat pentru altceva decît reprezintă el în mod | nocriptele devin craŃojami1, adică obiecte în carel supune a se manifesta nişte misterioase forŃe obscuri care-1 pot depăşi pe om. Pornind de la dedublară de la fanocripte, apariŃia cratofaniilor — prinŃi valorificare, predominant emoŃională, a lumii — ra za un pas hotărîtot către constituirea sacrului. < bîndsşssLjentimentul dependenŃei sale faŃă de c caută mijloacele „secrete" de a intra în relaŃii n şi intime cu ele — şi astfel, încetul cu încetul, se M sentimentul religios, întărit ulterior şi de unele corespunzătoare. De obicei, se apreciază că în constituirea sa intrat cratofaniile naturale, adică fenomene,, nat prin forŃa lor năprasnică, puteau pune şi chiar primejdie, viaŃa, omului (trăsnete, fulgere, cutr pămînt etc). Faptul este în apreciabilă măsură ■ dar reclamă corectări în multe privinŃe substanŃi care cel puŃin două sînt obligatorii: una — aceea faniile naturale l-au impresionat pe om în măsuri au dobîndit dimensionări sociologice, adică au foii nu de ochii omului animal, ci de aceia ai omulu cealaltă — pentru viaŃa omului, în această perio^ rică, însemnătate primordială au avut nu cratof^ turale, ci acelea sociale. în prima ordine de idei, semnificative sîntj despre potopul universal, întîlnite la toate popoare Cercetări din ultimul timp validează ipotezele des tenta potopului ce s-ar fi desfăşurat acum 13—ll| deci în neolitic. Fenomene vulcanice de dimensiu "însoŃite de mari ploi torenŃiale, determinate du pare de ciocnirea Pămîntului cu un planetoid, au nat deosebit de puternic pe oameni. De potop a f< însăşi existenŃa omenirii şi în evoluŃiile ulterioare lui el a fost valorificat ca un moment de nouă ,>; lumii sau măcar a spiŃei omeneşti. RelaŃiile între 1 De la cuvintele greceşti kratos = putere, şi pbam manifestare. osrnic năprasnic şi destinul omenirii sînt atît de strînse, [se împletesc în cadrul istoriei mitice. Cratofaniile na-L vizează soarta colectivului uman, sînt un produs al _ chip realităŃi sociale existente. Cripticul din tura lor exprimă cu multă precizie „esenŃa umană",

i relaŃiile sociale istoric determinate. Membrii sfatului nilor sînt veritabile cratofanii. De asemenea conducă-[aleşi pentru anumite împrejurări: acŃiuni de vînătoare, [ni militare, războinice etc. Oamenii nu-şi dau seama că persoane reprezintă de fapt sistemul relaŃiilor sociale >nte şi le atribuie lor, personal, „puteri" ce descindeau alitate din însăşi complexitatea vieŃii sociale, din struc-ei organizatorică. „Vrednici" nu sînt doar cei ce do-sc deosebite însuşiri personale (curaj, putere fizică etc); 4nici" sînt mai ales aceia care întruchipează, prin pozi-ir socială, anumite puteri asupra populaŃiei de rînd. g atenŃia cititorului că aici nu-i vorba de clase sociale; :m încă departe de momentul apariŃiei claselor. Este >a de organe incipiente ale puterii, rezultate din însăşi :tura socială evoluată a societăŃii primitive matriar- -ratofanie socială este şi/tQŃeniuO Intimitatea cu co-vul uman este atît de mSrrcrinat el este „frate" cu hui. Dar un „frate" cu însuşiri deosebite de-ale lor. Nu iplator la multe populaŃii primitive totemul are nu ti înŃelesul de „ginta mea", ci şi pe acela de „separat", »ewt , cu subînŃelesul de „interzis": datorită „puterii" cunse, totemul reprezintă un nivel de existenŃă supe-«nsuraârea totemului — îngăduită potrivit unor regule fee forrnCte-~~A e un act Prin care cei ce"l consumă do-1 ont-nlI • n°j in Sensul ca devin ParticipanŃi la acest ilui1 Z, ■ ■ existenŃă, superior1. Noua însuşire a to-1 tafin, ,inf l^onalizat prin mijlocirea tabuurilor. De •dicŃie Iv? deŞtC Ci î-nSU?i rosturi noi' din oprelişte, . aevme o condiŃie de existenŃă a unor obiecte, ritualul creştin al împărtăşaniei, lui Cristos" (vin) şi cu la sfinŃenia lui 74 75 17 n persoane şi acŃiuni. Obiectul care are o „putere" supa şi care, prin însuşi faptul că o are, reprezintă un niva logic superior (cum ar fi, bunăoară totemul), devine e| tabu — obiect interzis. ® I Lucrurile tabuizate sînt din ce în ce mai multd diverse. Treptat se instituie extrem de numeroase i temporare. Bunăoară, la malgaşi: bolnavii şi morŃi* raŃi de comunitate, nu pot fi atinşi, nici măcar pri^fl pomeniŃi pe nume; femeia, în timpul menstruaŃiei, ■ pul sarcinii sau în alte împrejurări legate de sexj este tabu; cocoşul mort în luptă sau orice animal suliŃa nu trebuie mîncat de ostaş, e tabu;, în batul e plecat la război, nu trebuie ucis un masculin, fiind atunci tabu; etc. în atare este tabuizat prin concentrarea temporară cunse în unele „centre" (mortul, bolnavul, unele împrejurări primejdioase (război) naj) la iranieni, imperium la romani, hamingja la nor- iriaŃiile terminologice nu sînt exclusiv lingvistice, ci a şi variante locale de conŃinut. Pentru melanezieni, înseamnă o forŃă misterioasă dar activă, pe care o au iii oameni, fie sufletele morŃilor, fie fiin Ńe supraome-Şeful clanului are mana; englezii i-au aservit pe fiindcă mana lor era mai puternică; sufletul unui poate încredinŃa mana lui amuletei purtate de un os-livinitatea a creat lumea datorită manei sale; o barcă •apidă fiindcă are mana. Orenda irochezilor este tot ere misterioasă a unor obiecte sau fiinŃe: furtuna are pasărea greu de doborît din zbor are orenda, chiar iui furios este prada orendei sale. Wakana siucşilor se i în fenomene extraordinare naturale (vînt, tunet, lumină etc.) şi în persoane puternice (vrăjitorul, mitul creştin, personaje mitice etc). La bambuti, megbe ~"v de suflete; la moarte, fie dispare o dată cu sufle-în alt individ, viu, fie se metamorfozează in cum se vede, deosebirile locale sînt nesubstan- a obiect! ._,-------.~ nu muu speuinc de existenŃă, c cel obişnuit, „profan". „Puterea" ascunsă devine independentă de obiecte, deşi nu există decît legat „concentrată" în ele, şi nicidecum în afara lor. De-a lungul şi de-a latul pămîntului, la diferii laŃii primitive, „puterea" concentrată — temporatj manent — în cratofanii a luat diferite denumiri: nezieni, mana; Ia algonchini, manitu; la irochezi. la indienii dakota, wakanda; la siucşi, wakan; li Rri. i~ —i ""■"->-'->- v.iuv.iun, iirn^e, acŃiunii; aeŃl-j,. obiectele respective dobîndesc calităŃi supe-nmteVUn mvel ontologic deasupra nivelului nuit- Caracterizarea aceasta reclamă unele ex- D unii ir f ■ ceva nu 1-; ™ 7 1 -.""«<=, ^crru; ia pigmeii

ti megbe; la masai, ngai; la malgaşi, andriarm la da)rzki petara; ş.a.m.d. Se pare că a'celaşi înŃelJ ka la vechi^egipteni, el la vechii evrei, brahman W 76 teze teologice creştine, pe temeiul i dintru început omul a universală şi supranatu- ti tormv -------' *""■ ş* ^C1 — au crezut că va nu Sp m°;aiarlpUtere' primată însă confuz, ie, decît ocolind adevărul Mana nu-i o forŃă uni- i ,o --v, iucrur, C1 x.nsiî5irea anumitor obiecte indivi-fcŃ. Nici upra^tS"^' eSte ° im& obiecticâ' indi" hdirea prJnlTZ ^ 6Ste' Pentru simP^l motiv I Va "" con«Pe existenŃa a ceva dincolo 77 de „lume", de natură, transcendent. Conform acest diri, mana este o forŃă imanentă, existentă în lume ş afara ei. Aceste însuşiri concordă de altfel cu înseşi^ ei. Mana nu a putut apărea decît atunci cînd în st, s-au ivit unele diferenŃieri, unele grupări suficient 1 tinete (grupa bătrînilor, grupa vînătorilor adulŃi, a torii etc.) care exercitau puteri organizatorice, aşa du am şi arătat mai sus. DiferenŃierile sociale s-au extin tan asupra naturii. Persoanele (bătrînii, conducător lucrurile (luntrea, săgeata, totemul etc), acŃiunile ri iele, trăsnetele etc.) care exercitau anumite puteri, închipuite, temporar sau permanent, au fost0înzest| închipuirea umană cu mană. Aşadar, nu orice obiec anume obiect cuprinde mană1. Deci mana este stricj tică şi imanentă. MenŃionam mai înainte faptul că persoanele „vrei „superioare", întruchipau în realitate sistemul atunci de relaŃii sociale, bazate pe diferenŃieri de aci de muncă şi viaŃă, în cadrul unui mecanism social ci „Puterea" superioară, remarcam, întruchipa „esenŃi nă" la momentul istoric dat. E lesne de-nŃeles că mi sublimatul esenŃei umane la nivelul epocii de înflora munei primitive, încă matriarhale. De aici caracteruŃ terios, şi activ al manei. Misterios — fiindcă nime putea explica mecanismul genezei ei, şi nici nu erai de a-şi pune, necum de a rezolva, o atare problem! 1 Ideea de diferenŃiere şi de excepŃional, neobişnuit, a de departe îneît adesea mana se manifestă în fiin Ńe suferindl îndeosebi nevropaŃi, sau prezentînd diformităŃi fizice însjf toare, care singularizează pe acei indivizi. Mai pretutinden torii şi şamanii sînt recrutaŃi dintre nevropaŃi. La indienii i de multe ori devin vrăjitori oameni care nu pretind nici M înşişi că ar fi în stare de aşa ceva; indienii îi fac totuşi ăT mai pentru faptul că sînt nevropaŃi, sau diformi. Azi încă,, triburi de negri din Congo spînii sînt preoŃi. In aceste cazul altele asemănătoare —, aceste categorii de oameni inspiră reşj mai datorită diformităŃilor, fiind socotiŃi ca dotaŃi cu fOgl rioase, extraordinare, neobişnuite. în evoluŃii ulterioare, dif| devine un atribut al fiinŃelor demonice (Mefistofeles est| etc), al forŃelor răului şi distrugerii (comparaŃi cu folclorul A „Manea slutu şi urîtu.. .", spînul din basmul Harap Alb de ! credinŃa conform căreia să te fereşti de omul „însemnat" 4Jjl etc. 78 fiindcă sublima tocmai activismul uman, capacitatea >oare a omului, ca forŃă socială. Datorită tot mecanis-h social, dependent, încă apreciabil, de natură şi de Jurile ei, mana se „manifesta" temporar sau perma-De exemplu, războiul era ceva excepŃional, neper-lent, deci şi mana se manifesta temporar. Sau: sfatul [inilor era permanent, deci şi mana lor era perma- trag atenŃia cititorului asupra unei particularităŃi ebit de importante: deşi există numai în obiecte, a are o oarecare independenŃă faŃă de ele, se autonomi-ă, dar fără a se constitui în afara obiectelor; ea poate i de la un obiect la altul. Un războinic viteaz şi iscusit atoreşte însuşirile nu propriilor sale forŃe, ci „puterii" are i-a dat-o mana unui războinic mort şi pe care el o tă cuprinsă în amuleta de piatră prinsă la gît, sau în zele atîrnate la centură, sau chiar în formulele secrete are le pronunŃă. Megbe — la bambuti — poate migra a un individ mort la altul viu, ba chiar se poate meta-foza. Exemplele de acest fel se pot lesne înmulŃi, dar e rost s-o fac aici, de vreme ce toate ar demonstra ace-_ lucru: autonomia manei, chiar dacă ea rămîne o forŃă ividualrzată, obiectică. Aceasta face posibilă depozitarea mană şi, mai departe, redistribuŃia ei diverselor obiecte, nvit unor criterii înnoite. Astfel, pe măsură ce diferen-■ea socială se adînceşte (prin trecerea treptată de la divi-nea naturală spre diviziunea socială a muncii), pe mă-a ce se simte nevoia creării unor organe — chiar tempo-~ ale puterii publice, acestea sînt tot mai mult înzes-e cu mană. întrucît fiecare nouă generaŃie se naşte în ti "°C^ i-re^a constituite şi în continuă (deşi foarte -utuîu — oreiîŃiere' ™ana se concentreaza atît asupra si * sulrletele morŃilor, sufletele strămoşilor morŃi —, •ar sauPra persoanelor P^zente ce întruchipează tem-aducăto ?-erŃaan.en} »forŃa publică" — bătrînii din sfat, lători, pescar" gmŃl'_^e fratrii' de triburi> gruFa adulŃilor za mereu " * et°' ' ' cu toate ca niana se gene- :ste două d" Pre-?en^: ea se condensează tot mai mult pe urilor, care ^o^'k • Ul-tan> acîioneaza mecanismul ta-nbme din plin la autonomizarea ei. Şi ■ oarnenilor, mana dă un prestigiu tot 17 mai înalt obiectelor asupra cărora se „c -., gînd să le schimbe nivelul ontologic, să le confere mod de existenŃă, şi anume: unul superior, separîn, mai profund de ceea ce este obişnuit, comun. Se erei crul" în opoziŃie mereu mai adîncă cu „profanul" 1

proces, gîndirea umană formulează simultan atîtj ■de existenŃă (ontologice), cît şi judecăŃi de valj (axiologice). ginea pe care o vede recunoaşte De sin<» r-, această o > °mul .^nic^i-uuf: oDiectele subiective ale pi ■sîntx. proiectate în afară şi percepute din nou, de M ■oaşfcum obiectele ar fi realmente în afara organisa Sacrul exercită o acŃiune inversă deosebit de prol eficientă, ducînd la o reconsiderare integrală a vizij lui despre lume şi la sacralizarea cosmosului. Pornind la înfăŃişarea acestui fenomen, este necel prealabil, să reamintesc caracterul contradictoriu aJfl lui, într-o fază a constituirii lui, care trece şi asu lui.. Cu acest caracter, contradictoriu, sacrul ră asemenea, şi „profan". 5SS hagios se poate traduce corec spaŃiul, cauzalitatea primesc dimensiuni şi tălmăciri nul însuşi, ca persoană, cu întregul sistem de prac-uzuale, cu normele lui economice, juridice, morale etc, tegrează procesului de sacralizare. Universul ajunge un ■n închis, rotund, de hierofaniif; ca şi personajul legendare preschimba în aur, fără voia lui, tot ceea ce atin-omul preschimbă în sacru orice „forŃa" din tot ceea de sau presupune el a cădea în sfera experienŃei saîeT ar fi eronat să se creadă că de acum înainte viaŃa lui se transformă într-o neîntreruptă comportare ri-., de la naştere pînă la moarte, că activitatea societăŃii ne un soi de serviciu religios fără de sfîrşit, că istoria a omenirii se converteşte într-o „istorie" hieratică a lui privit ca „animal religios". Un atare punct de ve-nu poate fi propriu decît unei viziuni teologice despre p, conform căreia totul se naşte, se desfăşoară şi piere ivit unui „plan divin", unei „voinŃe divine". Istoria în-practica reală — nu fictivă — a omenirii infirmă pe ă linia şi denunŃă ca falsă o astfel de „interpretare" amente metafizică. în fapt, sacralizarea marchează un al „momentului gnoseologic" al practicii social-isto-anumite condiŃii ale existenŃei sociale; oricît de nu-e şi oricît de profunde vor fi fost influenŃele repre-ării religioase despre lume asupra vieŃii sociale, ele n-au arat-o in esenŃa ei; omenirea a continuat să se dezvolte, |nvit legilor sociale, şi fiecare pas înainte pe care 1-a fă-s-a soldat cu o înfrîngere — spectaculoasă ori nu — ■nai a reprezentării religioase. De-a lungul timpului, 'Ńi dintre cele mai limpezi şi riguroase, înŃelegînd sau r lntuind faptul, au considerat nedemn pentru om să oare suh m™.:. i..: ___j-.- ~ a . • i 1 i .* x^jşjli-.gv,±iuaii — aespre „J cola", despre suflet, despre mort etc. — sînt recoM şi valorificate în perspectiva sacrului; totodată, se fl noi reprezentări care dintru început poartă sern^B lui: zeităŃi etc; mecanismul vieŃii sociale dobîndefi turi sacre, care documentează de fapt şi ignoranŃjB lor. în această problemă, şi starea lor generală «e! apare o „sociologie" mitică îngemînată cu o istorii cosmosul natural sacralizat devine o geografie i aeodata, cneitumd talent şi ului de PUnin.., m risc vIala. au militat pentru eliberarea nului. Pr°pnile lui închipuiri religioase, în numele uma- ^ fapte' şi hierofaniile sînt fapte istorice atitudinile subiective ale cercetătorului. De ^are" °UVintele Sr^eŞtI hieros sacru, şî pbaneia = apariŃie, Gen eza sacrului 81 17 n bună seamă, ar fi eronat să se creadă că „lumea"| vului ar fi fost făcută numai din hierofanii; în acea este loc destul şi pentru ceea ce-i „profan". Mai mJ ceva cît se poate de profan devine uneori obiect dl ficare religioasă şi este sacralizat, sau invers, o hi la un moment dat este desacralizată şi „recade" m niul profanului. în acest sens, mi se pare a nu ff părerea conform căreia credinŃa primitivă în duhij religioasă. Este adevărat că, pe fundalul dedublai primitivul proiectează şi asupra naturii descopej fletului, ajungînd să populeze întregul cosmos c Dar aceasta nu-i neapărat o viziune religioasă, cum nu sînt religioase nici concepŃia hegelian! „idei", nici cea kantiană despre „lucrul în sine"l se face prezentă numai cînd anumite duhuri sînff zate sau cînd credinŃa în duhuri vine să sprijine ra magice. De asemenea, credinŃa în existenŃa sufletul nesc nu-i prin nimic religioasă; dar cînd sufletele! devin obiect de veneraŃie avem a face incontestap prezentări religioase./Cîtă vreme dansurile vînătoj doar exerciŃii colective tradiŃionalizate avînd ca I Ńirea capacităŃilor vînătoreşti, ne păstrăm în damei

fânului"; dar cînd ele sînt Valorificate religios şi formă în ritualuri magice, profanul a şi cedat sac Cu acest prilej, repet afirmaŃia, pe care am xm lat-o, că viziunea religioasă despre lume nu s-a fj felii, pe sectoare, ci global, ca o modalitate univa valorificare a întregii lumi cunoscute primitivului] de aceea este eronat a se vorbi despre vreo ,,formă a religiei, oricare ar fi ea (înhumarea mcrŃilo» „animismul" etc), după cum nu-i mai puŃin erojH „cea dintîi" formă care apare ca reprezentar^^B Este posibil ca în unele părŃi ale pămmtului, datol împrejurări locale specifice, unele grupe de hiercj mai curînd decît în alte părŃi sau chiar să nu fi apă- loc; de exemplu, tasmanienii nu au cunoscut cultul |or, ceea ce nu infirmă totuşi universalitatea istorică a h cult. în linii generale, grupele de hierofanii s-au ivit simultan pe întreaga arie umană şi în nici un caz nu fcte conchide cu primordialitatea universală numai a lintre ele. altfel, nici nu este esenŃial pentru istoria religiei care grupe de hierofanii vor fi apărut înaintea altora, ci i hierofaniilor ca atare, care înseamnă un mod spele cunoaştere şi valorificare a lumii, cel religios, în-It de comuna primitivă în stadiul ei de înflorire.şi de-;it tot de ea, în stadiul de descompunere. 1 Adeseori, în lucrări de specialitate apare termenul Cuvîntul acesta nu redă însă exact ceea ce primitivul i „duh". Spirit este un concept foarte evoluat, filozofic, in gîndirea primitivă, care concepea „duhul" ca fiind ceva 1 creŃ. Cuvîntul cel mai adecvat din limba română este „spirit". Alte limbi nu posedă însă un vocabular anale de aceea, cercetătorii sînt nevoiŃi să folosească cuvîntul roiectînd asupra cosmosului „descoperirea sufletului", itivul populează întregul univers cu duhuri. Duble-obiectelor devin duhuri care încorporează anumite :ri". Şi cum cripticul se poate detaşa de fanic, fără ca aceasta să devină imaterial, duhurile se pot detaşa de te, pot reapărea în alte obiecte, pot fi chiar Ńinute în ! obiecte. Acesta e, ca să spun astfel, un aspect al vi-i „filozofice" despre lume a primitivului. Dar el nu zofează" dezinteresat şi gratuit, ci pentru a răspunde cerinŃe _ arzătoare ale practicii. Dubla experienŃă — Şi închipuită — se face prezentă şi aici. Sacralizarea •meniul duhurilor este firească. Ca şi forŃele, obiectele acŃionează în realitate, duhurile lor sînt bune sau rele, Irabile ^au defavorabile omului; de aici şi comportări >> n u C^' ^ar CUm Se Poate mtra ^P legătură cu :. De bună seamă prin mijloace adecvate, îndeosebi bne Şî c,uvîntu1' adica Prin „puterile" oculte de care iie ac în masura în care nu sînt materiale, pi- i rile a, au nevoie de un suport concret, aşa cum' oWt Ca,suP°.rt aPa5 rolul acestuia îl îndeplinesc anu- ită Si\f5venite.ele însele sacre prin destinaŃia uzuală v iată constitumdu-se magial, ca acŃiune umana Termenul maei? „,-----, . --•,.-, din cuvîntul gre- 82 83 17 n sacralizată, la nivelul forŃelor oculte, pentru a le d să acŃioneze ele însele potrivit unor finalităŃi urna tice. ConcepŃia despre duhuri a primitivului este i numai întrucît se subordonează practicilor magice; „animismul", cu diversele-i variante, nu este „o religiei", ci o prejudecată a unor cercetători, proi^ trecut asupra primitivilor. Magia este un ansamblu de „tehnici" prin ca tivul stăpîneşte iluzoriu realitatea. Aceste tehnici f trem de numeroase, dar însumabile cîtorva tipu| care trei sînt universale şi de impresionantă Ic istorică: magia muncii, magia vindecătorească (de magia „neagră" (aducătoare de rău). în principiu, magia muncii însumează ritualul care omul caută să-şi asigure mijloacele de trai mul rînd hrana —, precum şi alte mijloace specir omeneşti: locuinŃă, unelte etc. Se înŃelege aşadar mărul acestor practici este uriaş; în orice caz, pîj n-a izbutit nimeni să dea o listă completă şi nicif tipologie unanim acceptabilă. Un criteriu clasificai bunăoară, cel care Ńine de diversele accepŃii aleJ „suflet"; există ritualuri magice care vizează: umfci nul, numele, sîngele, diferite organe, suflarea etc. ef plicate şi prin faptul că sufletul poate fi al cui faŃa sau departe), al cuiva mort.*Un alt criteriu, pj , îndreptăŃit, are în /vedere domeniile de activitate! tivă: vînătoare, agricultură, meşteşuguri; cu toat^B covenientele lui (unul dintre ele: există practica comune diverselor sfere de activitate, cum ar fi vrajŞ îl voi adopta în expunerea care urmea:ză. Fireşfi şi alte criterii, fiecare cu avantajele şi dezavantaj Chiar şi multitudinea însăşi a criteriilor clasificaiT bează dificultăŃile reale ale tipologiei în acest domi siaerian. Preocupat înainte de orice de obŃinerea hrafli primitiv a dezvoltat o bogată tehnică magică î|| relaŃie cu înseşi activităŃile lui practice reale, efiC această privinŃă: vînătoarea, agricultura, creşterea lelor. Clasic

a devenit, bunăoară, ritualul magici triburi australiene pentru vînarea cangurului. £" m-am mai referit şi-n pagini anterioare, arătîndj 84 ■eligioase; de astă dată îl menŃionez însă tocmai pen-orificarea religioasă. Pe nisip se desenează imaginea lui. în jurul ei se execută dansuri simbolice — care în gesticulaŃia vînătorească stilizată, hieratizată —, de formule verbale — de asemenea, strigăte vînăto-eratizate —, încheiate cu străpungerea desenului cu :. Oamenii cred că, o dată îndeplinit ritualul, succe-înătoare este asigurat. Dacă cumva în realitate vînă-se soldează cu insucces, vina este aruncată asupra •ilor (cineva dintre ei ar fi „impur"), sau asupra şilor (care, prin vrăjile lor, au zădărnicit succesul), upra oricui altcineva... în afara ritualului însuşi, mîne sacru şi inviolabil! Există numeroase ritualuri totemice (şi la păstori, şi la agricultori, ca şi — fila vînători). Prin ele se urmăreşte nu numai izbuti vînarea animalului totem, dar — mai ales — în-'ea lui, iar, într-o fază istorică mai tîrzie, participarea i la „sfinŃenia" totemului, prin consumarea rituală, cestea, a devenit clasică, în felul ei inticiuma austra-m care unii cercetători au văzut pe bun cuvînt ger- tuturor ritualurilor împărtăşaniei (inclusiv cel creş-\ Ca şi alte ceremonii religioase în cadrul cărora se M un sacrificiu real sau simbolic, inticiuma are trei Pte^constitutive: 1. sacralizarea oficianŃilor (ceiînsărci-:u îndeplinirea ritualului îşi schimbă aspectul exte-'P/e a semăna cu animalul totem, se separă de ceilalŃi ri ax grupului, lovesc unele de altele pietrele sacre, «e acestea ei înşişi devenind sacri1); 2. drama mitica mentul mitic este povestit — mitul — şi jucat — ritul ^Personaje mascate şi gătite cu podoabe sacre, repre- ceeC na strămoşilor grupului şi viaŃa anima- " ă k înmulîirea totemului —, se sacri- maSa în comun' tabu"l «ind ridi- totemul, împărtăşindu-se din sacra- cee Ş :rali^taprin L ment vestimentar C.reŞtin al 'tainei împărtăşaniei"; preotul P"mit şi ofidază taina purtînd un anumit 85/ 17 n 1 îitatea lui1; la unele grupuri, după ce bătrînii şi j au gustat din carnea animalului, vînătorii iau sîngj pese cu el un loc sacra — bunăoară, o stîncă —, viaŃă duhurilor totemului aflătoare acolo şi spre j praştia astfel în toate părŃile, înmulŃinu-le); 3. dt zarea2 (oficianŃii, nepedepsiŃi pentru uciderea t| reintră în grupul totemic profan). Atare ritualuri st^ ginea teofagiei (mîncarea zeilor) şi a altor rituali crificii (jertfe) reale sau simbolicele animale, plani tibile sau chiar de oameni. Mai tîrziu, triburile a au creat numeroase ritualuri în legătură cu anima] {ursul, boul, oaia etc). ••'>(.„■ L,, ■_ N ExcepŃional de numeroase "şi variate sînt ritual] gice agrare, numărul şi diversitatea lor sporind ni pe măsura dezvoltării agriculturii pînă în ajunul ej •derne. IniŃial, prin ele se urmărea înmulŃirea plai tem; ulterior, s-a avut în vedere păstrarea şi eventi rea rodniciei solului cultivat; de aceea, oricît de nui ■diverse, aceste ritualuri sînt reductibile în esenŃă, lai fecunditate. Reamintesc că, pentru primitiv, lumi plasă de hierofanii în care se încheagă mental 1 felurite şi neaşteptate asociaŃii; reamintesc, de9 •exemplul citat mai înainte al unei atare sinteze J fecundităŃii. Pornind numai de aici, este lesne 9 cît de lungi, diverse şi stufoase lanŃuri de asociaŃi naşte chiar numai pe un singur element: fecundi ritualurile magice agrare se vede pînă la evidenl tincŃia pe care o făcea primitivul între natură şi] îdeea de fecunditate a femeii este considerată cai şi la elementele naturale. JLa pigmei, sărbătoarjj (rezervată femeilor, pe cînd cea a Soarelui e rezeo baŃilor) se desfăşoară în ajunul sezonului ploilor3./ ■la ei Luna este şi „mama şi azilul fantomelor" (" -femeile se vopsesc cu argilă şi cu sucuri vegetale, 1 Acestea, după două luni de post. La creştini, adulŃuj tăşesc din „trupul" şi „sîngele" lui Cristos tet după un p°i A se compara acest post şi cu posturile creştine, cînd esŃjfl consuma carne în genere, sau carne de peşte sau chiar lactat6 2 La creştini, după împărtăşanie, preotul spală potirul pe mîini şi rosteşte o formulă de dessacralizare, de încheie1* 3 Să se observe asociaŃia între fecunditate «; plemenrnl 86 palide ca fantomele şi lumina lunară. Femeile consu-băutură alcoolică de banane fermentate, dansează la istovire şi adresează Lunii rugăciuni implorîndu-i rea duhurilor morŃilor, aducerea fecundităŃii ceea ce trib înseamnă copii mulŃi, dar totodată şi peşte, vînat cte din belşug. De alfel, Luna patronează numeroase iri ale fertilităŃii pămîntului la toate popoarele vechi, lte locuri se săvîrşeşte încă şi azi străvechiul ritual |tiv al acuplării bărbatului cu femeia pe ogorul însă-I (în unele ritualuri, acuplarea petrecîndu-se noaptea, nina Lunii protectoare). Se cunosc şi adevărate orgii e şi chiar sacrificii umane rituale (bunăoară, uciderea xoparea unui număr de copii) al căror rost e tot ferti-a

solului. Pe măsura născocirii zeităŃilor agrare, cele nulte dintre acestea sînt feminine. însăşi Marea ZeiŃă, toarea tuturor lucrurilor, uneori chiar şi a celorlalŃi nseamnă sacralizarea pămîntului şi a rodniciei lui. Ri-rile agrare se vor complica enorm cînd sintezei men-fertilităŃii i se vor asocia şi altele: analogia între să-pusă în pămînt şi omul mort îngropat (interferenŃa ciclul vegetal şi ciclul moarte-înviere), între plantă şi ipiul vital („arborele vieŃii" etc.) ş.a.m.d. Un număr ;iabil dintre ritualurile magice agrare primitive a ajuns m zilele noastre, multe fiind încă practicate nu numai poarele etnografice, ci şi de populaŃii Ńărăneşti din Ńări e avansate. I stadlul la care mă refer aici, ritualurile magice meş-.areşti suit abia incipiente, datorită faptului că înseşi iV^" Se a^au *n aceasta situaŃie. însă mai tîrziu, "~ca metalelor (deci, cam de pe acum aproximativ rilor d C-im? se„trece trePtat către separarea mestecii __ Aagricultură — a doua mare diviziune socială a ~ and metalurgia, tehnica marilor construcŃii ci- ^nenest?' î!"e' Care s"a soldat cu mii V mii de vic" ]urile L' ?1 tehnica construcŃiilor navale vor lua avînt, nflorf meplte!u§areŞti se ^r găsi în vremea lor I amănunŃit""11"6' a a ^ntra de°camdată în discutarea ?nile următoareaCeS-tei probleme ~ deoarece sper că în ntesc doar cît 6 V01 aYea Oca-Zlz sa revin asupra ei — a asPecte esenŃiale. SeparaŃia între meş- 87

21 teşuguri şi agricultură a fost mai adîncă decît ai agricultură şi păstorit, meşteşugarii s-au „izolat" du-se mai pretutindeni în vaste corporaŃii pe raml ducŃie1 şi au dat „secretului" lor profesional o 1 coloratură religioasă, transformîndu-1 adesea în „3 nu erau dezvăluite decît iniŃiaŃilor, desigur ni Metalurgia — cea plină de „mistere" prin spectaj prelucrării metalelor, care mai totdeauna implica cunoştinŃe empirice de fizică şi chimie — şi consl ■generat ritualuri magice dintre cele mai diverse şi i Devenind adesea apanajul preoŃimii — care-şi i pectul teoretic al unor atare îndeletniciri, prej combinaŃiilor chimice, a „transmutării" empirice lor (de unde a izvorît alchimia), calculul matemd metric aplicat marilor construcŃii (irigaŃii, piramij palate, fortificaŃii etc.) ş.a. —, secretele meşteşugi sporit substanŃial sacralitatea. Nu este de mirarB ce multe dintre aceste practici magice au intrat îrj unor religii şi doctrine soteoriologice2, bunăoară* nieni, indieni, chinezi, de ce opera meşterilor a fosm considerată ca inspirata chiar de zei, de ce nu ffl terii înşişi treceau în ochii profanilor ca nişte fii| Ńionale, ca semizei, dacă nu chiar zei, de ce şi deŃine un meşteşug era prilej de vădită cinstiră din partea celorlalŃi zei (ceea ce, de fapt, reflecta oamenilor faŃă de lucrarea meşterilor). Atît de ai impresionată mintea omului de fapta meşteşugarii litate, de propria lui capacitate creatoare!), încît m şi-au pierdut rostul practic şi înŃelesul, miturile şifl meşteşugăreşti au înflorit sub forme noi în artă — ■ meteic, mitul constructorului, mitul faustic etc. ■ 1 E regretabil că nu există încă o cercetare temeinică i tor corporaŃii. Rolul lor în istoria omenirii este mai curinj decît cunoscut, deşi din cîteva date fragmentare se poate I fost considerabil, cel puŃin în anumite epoci. 2 Doctrine despre mîntuire, salvare; de la cuvin tul grece»! •salvare, mîntuire. 88 unor capodopere care vor face totdeauna gloria uman1. tia de leac este, desigur, tot o sacralizare a activi-îane, însă nu în domeniul producŃiei, ci în acela al [i (deşi ulterior 1-a depăşit). Potrivit convingerii pri-[r, boala şi moartea n-ar fi ceva, ca să zic aşa, firesc, „rele" care se abat asupra omului prin acŃiunea >rŃe răuvoitoare, îndeosebi duhuri rele şi duşmani, pentru a scăpa de boală şi moarte şi eventual pen-|e preveni este util a deŃine ritualurile magice capa-anihileze acŃiunea forŃelor răului. Deşi au rădăcină este necesar să distingem din capul locului între Iii şi magia morŃii, pornind atît de la consideren-inşişi primitivii o aveau uneori în vedere, cît mai ales faptul evoluŃiei lor ulterioare distincte: magia bolii Init cu timpul un aspect a medicinii empirice popu-lare şi astăzi încă se mai practică pe toată faŃa pă-|ui, cu modificări neesenŃiale, în medii sociale îna-iar magia morŃii s-a subsumat cultului morŃilor, id în unele împrejurări şi o terapeutică a mîntuirii, ivirii din păcat, a salvării. Ńial, magia de leac s-a axat pe nevoia vindecării ră-au a bolilor. însă, pe măsură ce omul dobîndea „ui-mitorului", convingerea că stă în puterea lui de a impina faptele viitorului şi chiar de a le determina, deplasat centrul de greutate către prevenirea bolii, rara a pierde din vedere efectele curative; astfel s-a aŃit considerabil în această direcŃie mai ales cu pre-normative care unora au părut a fi prescripŃii etice hS*nU-e • 6 — aP°i: nu e frumos — să stai culcat -O- Fie preventivă, fie curativă, magia de leac Şi adesea a conservat — de la vaste cunoştinŃe ' multlmJenar verificate în practică, de igienă, me- ^mitul constructorului a dobîndit pe pămîntul ro-faloare1' în *nisil<f ~~ Legenda meşterului Manole

— La-nteresant de' ştiuse"1 -Omei?iu tematic, în literatura universală. K S'-a aflat înf CU^ ?l mai a^es de ce tocmai la poporul nostru întruchiparea artistică cea mai înaltă. 89 17 dicaŃie şi chirurgie1. Totuşi, mutaŃia prin sacralizări trecut şi aici, aşa încît în practicile magice vindej nu acestea au constituit esenŃialul pentru mentaliti mitivă, ci actul magic ca atare. De aceea, ritualul şi cunoştinŃele empirice (juste şi nejuste) se interfen sea, dar nu rareori n-au nici o tangenŃă. Aşa sa bunăoară, credinŃa că o amuletă (care n-are, pra o valoare igienică sau medicamentoasă) e încărcat^ teri magice capabile să prevină „răul" — boala moartea —, sau faptul că în multe practici vinde lipseşte tocmai suportul material efectiv lecuitor leac etc.)2, dar este prezent descîntecul însoŃit de Ńia simbolică respectivă. De altfel, cuvîntul cu fui gice se bucură de un imens prestigiu — ceea ce posibilă apariŃia, mai tîrziu, a rugăciunii3 (însoŃit de gesturi magice corespunzătoare, cum ar fi la semnul crucii). Lucrul nu trebuie să ne mire de! ştim că, pentru primitiv, cuvîntul şi obiectul saul care-1 denumeşte sînt totuna. Din aceeaşi pricină,f primitivă hipnoza, sugestia, autosugestia au avut W semnat4; ar fi de mare interes — şi teoretic, şi praj 1 Medicina modernă reînviază treptat acest uimitor tezj medicamentele bazate pe extrase din plante şi Ńesuturi de sau folosirea plantelor medicinale, tratamente cu apă, ac trepanaŃia etc, valorificări ale medicinii „tradiŃionale"*! încă foarte puŃin în raport cu numeroasele sugestii pe cam medicina primitivă. 2 Adesea, suportul material constă în obiecte contrainj dical; de exemplu, pămînt crud aplicat pe o rană deschif cauza de multe ori tetanosul şi moartea bolnavului. Alteorj material este neutru din punct de vedere medical (apă etc). 3 Sugerez cititorului să încerce a stabili o legătură H tec, rugăciune şi hipnoza utilizată curativ în medicina i* baza tuturor stă valoarea de excitant fizic a cuvîntuluiJ torită unor prejudecăŃi, conform cărora sugestia, hipnoza,B fi nişte aberaŃii „mistice", Studiul ştiinŃific al acestor 9 găseşte abia la început. 4 Se citează numeroase cazuri de acest gen: primitivi întîlnind întîmplător un obiect ce prin simbolismul lui W i-a fost trimis de duşman spre a-1 îmbolnăvi sau ucide -năvea efectiv sub obsesia ideii că se va îmbolnăvi cu adesea chiar murea. 90 re amplă şi pe deplin obiectivă asupra utilizării cu-ii ca excitant fizic de către primitivi. )ecte interesante ale mentalităŃii primitive le dezvă-igia neagră. în principiu, prin aceste practici magice nŃionează a face rău cuiva, a-i provoca felurite neno- insuccese la vînat sau pescuit, boală, moarte etc. Mai icativ decît ritualul însuşi este aici „utilajul" folosit 'ician. Aminteam mai înainte că adesea războaiele din-mri se reduceau la ieşirea faŃă-n faŃăsa beligeranŃilor şi ;a reciprocă, însoŃită de strîmbături şi ameninŃări, con-: pînă ce una din tabere se recunoştea învinsă şi pă-,cîmpul de luptă". Pentru noi, care avem experienŃa ăzboaie pustiitoare, aşa ceva pare un joc de operetă; primitiv însă, lucrul este cît se poate de serios, cel pu-atît de grav ca vărsarea de sînge. AmeninŃarea avea i magice şi echivala — să zicem — cu atacul ucigător de arcaşi. Dacă adversarul observa că din tabăra cea-i vin ocări sau ameninŃări al căror sens, prin nouta-r, nu-1 mai pricepea, o rupea la fugă fiind convins ca riva lui s-a lansat un atac aducător de mari nenorociri r sosi neîntîrziat.1 Sacralitatea simbolului magic este e puternică încît chiar după ce s-a trecut la folosi-cului şi a suliŃei pentru tranşarea unor chestiuni liti-, arma ucigătoare a fost înlocuită în conflictele cu-cununa considerată desigur mai eficientă datorită în-ei magice; în atare împrejurări se vădea suficient ascuŃit la un capăt, continuat la celălalt capăt ■;^acela care-1 găsea întîmplător intra în panică, jind că cineva i-a pus gînd rău (deoarece vîrful ascu-** oliza pătrunderea în trup şi rănirea, iar şnurul — e unde se scurge sîngele din rană, beŃigaşul acela era ^oat,.ca,aducător de moarte). în astfel de situaŃii se ă (în ,sPr.e ° »magie prin inducŃie" sau prin in-" analogie cu electrizarea unui corp prin inducŃie sa 1 Cuv\nte^e de ocară, strîmbăturile, ameninŃate, j) . n exemplele date — fiind analoge unei " cunoaşte şi o altă formă căreia u încărcăresTetectncă .— T:ălTrput:ea" tact". De astă dată,_cmTtggtul_cn per- a i se provocă _răuTje~Tealizează — de faŃă — prin mijlocirea unor lu- 91 cruri care Ńin sau au Ńinut de fiinŃa acejei uzul Bgrşonal aljvictimei, j deşjnj|ă^i fSă[ ____..... —. ^g,»* .*■.«. j/iajm. in vreun chip oarj

pămînt moale, din ceară etc), ori fie şi numai nuB mitivul este convins că prin acŃiunea magică asuj fuia "dmtre el^mentere~lrrenŃii5naie~^:::::~care într- J aTHl^c'plirtgjjîrtînp: victimei — se egal "HPalJăcŃiunii oricare dintre formele sale, magia se dovedeşte a fi sct al sacralizării acŃiunilor omeneşti, o modalitate Ide „posesiune" a realităŃii de către omul primitiv. _^_ __Jr__ persoanei teseşT T< ..', fiecare~estepreocupâT~cîe~ăr"previ posibil acŃiunea magică răufăcătoare luînd masul cauŃie: se ascund cu grijă unghiile şi şuviŃele de resturile de mîncare şi chiar fecalele, totdeauna sî cu sine obiectele de uz personal, iar adesea se chiar numele personal (sau, dacă acŃiunea prodi rău a şi început să se facă simŃită, numele se schi tru ca duşmanul sau duhurile rele să fie păcălite tinaŃii schimbate1). Magia neagră a dobîndit un prestigiu atît ât cît a influenŃat şi celelalte forme de magie, fii le, fie întărindu-le. Cine dorea să producă neno ̂plite unui trib vecin n-avea nevoie să se înfru oamenii de acolo; era sufitient să pătrundă o cuinŃele lor şi să le distrugă cîteva obiecte sacre ^ perit aşezări primitive unde bunăoară figurinej fuseseră sparte — desigur, de agresor — şi consecinŃă, băştinaşii au fugit), ori să le „spur ̂de vînat şi pescuit — pentru ca întreaga obştie f părăsească în grabă locurile sale şi să migreze mai departe de pămîntul devenit „blestemat". ] acŃiuni magice negative se dovedeau — prin ui — mai puternice decît cele pozitive. Alteori însăj ferarea cu magia neagră, magia pozitivă iese Multe descîntece de leac sînt impregnate de ble sate duhurilor rele sau altor duşmani care se p^ au vătămat sănătatea celui descîntat, şi astfel vine ... mai puternic. 1 Intre altele, şi acesta era un motiv — cu sens prj — al schimbării numelor tinerilor iniŃiaŃi, cu prilejul grupa adulŃilor. jcesul sacralizării ar fi satisfăcător documentat prin rea exemplului tabuului şi al magiei dacă în alte do-ale practicii social-istorice a omenirii n-ar prezenta citaŃi întru totul vrednice de considerat în raport cu şi destinul religiei. :ă, bunăoară, procesul genezei zeităŃilor, care cu greu mtea găsi vreunul asemănător în privinŃa neclarităŃi-contradicŃiilor ce domnesc în ideile despre el. Oricît ■ea de ciudat, una dintre cele cîteva idei clare şi dis-— dar fundamentală — asupra făuririi zeităŃilor o m antichităŃii care de peste două milenii nu osteneşte nvăŃa că oamenii, i-au creat pe zei după chipul şi ase-"ea lor, că dacă boii şi caii şi-ar avea zeii lor aceştia fi aidoma. în rest, mi-aş îngădui să citez — pe de alta I şi doar ca exemplu — disputa, cînd mocnită, cînd W în vîlvătaie, şi niciodată stinsă, între cei ce susŃin iul a „zeificat" mai întîi „forŃele naturii" şi apoi „for-">ciale" şi cei ce susŃin exact contrariul, fiecare mobi-argumente arheologice, etnografice, istorice sau pure lamente. Cearta poartă însă în jurul unei false pro-si tocmai de aceea nici nu-i voi da curs în aceste pa-^ vreme ce primitivii înşişi nu făceau distincŃia între 'ra Şi „societate", cum erau să producă zei mai întîi R domeniu şi apoi în celălalt, oricare ar fi fost acesta? f ^ate' .«zeificarea" priveşte „lumea" în totalitatea ei, r iectiva c, cea subiectivă. Pe această linie, este sem-ontologică a măştilor rituale. La triburile iQiâj eroii dansurilor şi ai jocurilor rituale întocmVnU/UrtatOrii lor (»actorii"> oficianŃii); măş-, «nite de oameni — nu simbolizează, ci sînt efec- irica celui I-re Ie reprezi £ î Sa-U animalul sa" fenomenul natural lle Ploii) se K - J?dlenli zufii> măştile katcina (zei-derate primPvrCUra Cea mai mare veneraŃie, fiind jaioase (după reprezentaŃii sînt depuse în 92 93 vase de lut închise, în casa paznicului care le poarl le dă hrană la fiecare masă din zi etc). Acestor I spune „străbuni" — răposaŃii tribului —, dar nori, ploi, animale, plante (pictate pe ele), adică naturii". SituaŃia nu-i caracteristică indienilor zj măştile menŃionate nu reprezintă un caz unic, ] exemplu dintre numeroase altele asemănătoare ca clar despre indistincŃia între subiectiv şi obiecti-y cietate şi natură, la

nivelul sacrului. în altă ordine de idei, mi se pare cel puŃin s-a acordat atenŃia potrivită unei chestiuni cu esenŃiale, şi anume aceea a neconcordanŃei întref imanent al sacrului în religia primitivă şi caracti cendent al zeilor aşa cum sînt comunicaŃi aceştif logii şi diverse teologii „clasice". Dacă intenŃiorj noaştem faptele prin contextul lor istoric şi so<l bunăseamă că de la limpezimea acestei chestiuni] să pornim. Cititorul va fi reŃinut constatarea primitiv apare ca un sistem închis de hierofanii, j crul este un sublimat imanent.al esenŃei umane nivel de dezvoltare istorică.|ZeităŃile primitive 1 rizează tocmai prin imanenŃa lor, fiind lipsitd| transcendenŃă. Numai în procesul diferenŃierii! clase etajate şi antagoniste — exploatatori „atoli şi exploataŃi „neputincioşi", „dependenŃi" de ac^ zămisleşte ideea de „putere supralumească"1, de cendentă, prin prisma căreia este valorificat religi| cade în sfera experienŃei umane (deci şi fenomd şi fenomene naturale, laolaltă); numai în cadrul ces social-economic zeităŃile încep să transcencj ca pe măsură ce se adîncesc şi se amplifică cq de clasa ele să „urce" tot mai „sus" (altele să ,,c| mai „jos", devenind adesea negative!), ieşind mii". „Cerul" şi „subpămîntul" sînt imaginea existenŃă reală a societăŃii pe diverse trepte ca „Frica i-a creat pe zei" (şi aceasta, tot din adj 1 Expresiile „supraomenesc" şi „supranatural" — ast*J corespunzătoare cu „supralumesc", sînt mai recente a™ pe care-1 denumesc; ele n-au putut apărea decît atuncM operată mintal distincŃia între „omenesc" şi „natură", "' rile post-primitive. 94 fcr frica este un element minor faŃă de un complex ori care vizează însăşi esenŃa umană. Fără o justă ere a genezei ideii de „transcendent", a evoluŃiei sade la imanent la transcendent, nu vom înŃelege lici religia primitivă, nici formele ulterioare ale reli-d esenŃa şi, deci, nici destinul religiei, idele investigaŃiilor istorice documentează procesul i zeităŃilor primitive şi particularităŃile lor, chiar stadiul actual nu pot încă fundamenta o periodi-srfectă, sugerîndu-i doar cîteva din liniile generale, î, startul genezei zeilor trebuie căutat în dedublarea însă la nivelul unde „nevăzutul" şi în genere crip-dobîndit particularităŃile sacrului cu greutăŃi speci-ferenŃiate. în înlănŃuirea lor, hierofaniile au căpătat i inegale; am şi constatat de altfel existenŃa unor i temporare şi a unor tabuuri permanente, deci a centre" unde sacrul focalizează trecător sau constant, s-a petrecut nu numai în domeniul tabuurilor, ci ins tot ceea ce tindea să acŃioneze ca factori perma-fdeopotrivă naturali şi sociali) în viaŃa obştiilor pri-L Aceste forŃe cumulau treptat cantităŃi sporite de tate, deveneau „centre" intens sacre, de un nivel on-superior (desigur, fără să transcendă încă lumii!). rele" sacre au un rol covîrşitor în procesul genezei j for întrucît, în general, ele au constituit nivelul onto- / [im care au descins zeii. Bunăoară, zeul războiului din ̂i greco-romană Ares-Marte descinde din sacralita-L„1Uhn. (războiul considerat ca centru sacru), Arte-rita vînătoarei, coboară din sacralitatea vînă-don-Neptun, zeul apelor, îşi află originea în Tac? apei ş-a-m>^- ° tipologie a centrelor sacre de-lo • rf' a,Psonit necesară pentru clarificarea genezei !. ' aar, în prezentj întocmirea ei întîmpină aprecia-datorite şi puŃinătăŃii materialului documen-snu , c"estiune, şi modurilor denaturate de a privi i l-ar o aPasarea mentalităŃii moderne. Un punct de raCTisrn 1^ COnstitlJi mitologiile din perioada de debut ecărui*z Ul: principiu, urmărind regresiv genealo-i'iginar- & S'V- Putea ajunge la „centrul" sacru primi-'te> încît ar • j,ar genealogiile acestor zei sînt destul de exista multe riscuri de a călători într-un fel 95 17 de labirinte fără ieşire. în atare situaŃie, utila ar fi o simplă listă a centrelor sacre; însă şi cel mai aml ventar este paralizat de incompletitudine datorităi taŃii documentaŃiei. Cu multă aproximaŃie, o astfel ar identifica numeroase centre sacre în: sol, „sub-j pietre, munŃi, ape, „locuri", plante, animale, oan cer, nori, ploaie, fulger, tunet, aştri, îndeletniciri construcŃii, boală, strămoşi, cuvinte, desene, staŃii război, lege, dreptate, duhuri, tradiŃii etc, etc, un exista vreo deosebire între social şi natural, întq şi abstract, între obiect şi proces, între „văzut" zut", căci mentalitatea primitivă nu Ńine seamă dej deosebiri. Totuşi, cercetătorul nu poate dezarma dificultăŃilor şi trebuie să fie optimist însuşindu-| tarea — pe temeiul datelor existente — că centq reprezintă una dintre verigile iniŃiale principale istoric al elaborării zeităŃilor. Elementul mijlocitor între centrul sacru şi sj fost, într-o etapă de început, duhurile sacralizatei animistă. în această privinŃă, este însă indispensab| rificare. Am arătat mai înainte că noŃiunea de se cere substanŃial revizuită şi precizată. Dacă pri| se înŃelege pur şi simplu credinŃa în existenŃa atunci el nu-i nicidecum o reprezentare religioasj putea spune, fără riscul de a fi ironizat, că psîl ştiinŃa care se bazează pe ideea ontologiei — psl este o ramură a teologiei? Dacă însă prin animiM lege credinŃa în sacralitatea duhurilor, atunci îm este reprezentare religioasă, cam de o seamă cu t| cartea de fgŃă, folosesc noŃiunea de „animism" accepŃie, întrucît este convenabilă domeniului reli| încalcă domenii

străine (psihologia, de exemfl totul profane. în acest sens rămîne valabilă afj animismul şi-a adus contribuŃia în procesul gene Ńilor. Pentru înlesnirea urmăririi demonstraŃiei, aij au evoluat către zeificare acele centre sacre c substituit duhuri sacralizate apreciate ca av'in pentru activitatea oamenilor. Faptele nu s-au dea loc simplu; deşi în linii mari, procesul este univdB Ńiile locale sînt atît de numeroase încît pot derUj cercetător. în principiu, numărul centrelor caj 96 re trebuie să fi fost iniŃial enorm, fiecare avînd şanse egale. însă faptele arată că tendinŃa generală a fost * restrînge treptat numărul zeităŃilor în folosul ierar-lor (e vorba despre un proces de sintetizare şi ab- zare evolutivă). Hotărî tor a fost aici nivelul dezvol- ^ciale. _ _ _ ....... aceea e surprinzătoare poziŃia acelor istorici ai reli-re afirmă primordialitatea în timp a unei zeităŃi su- a unei „FiinŃe supreme", pe care au întîlnit-o în Ńele unor populaŃii primitive din epoca noastră: Ba-i triburile kamilaroi, wîradjuri, euahlayi (sud-estul iliei), Daramulum la muring şi alte triburi (coasta de Australiei), Bundjil la triburile kulin, Puluga la anda-(una dintre cele mai primitive populaŃii din Asia),, îkel (sau so'onk-haskan = locuitorul cerului) la vînă-îomazi selknam (din łara de Foc), sau alte zeităŃi sula mai toate triburile din Africa. Potrivit credinŃelor triburi, FiinŃa supremă ar fi trăit cîndva pe pămînt e oameni, dar ulterior s-a îndepărtat de ei şi s-a re-nguratică în înălŃimile uranice abandonîndu-i. Mai ndeni, această FiinŃă supremă nu se găseşte nicide-n centrul, ci la periferia vieŃii religioase, fiind şi lip-e cult. Istoricii la care m-am referit interpretează a in sensul că — neavînd un cult — FiinŃa suprema o zeitate discreditată de-a lungul timpului, ajunsă în joasŃre doar ca o „rămăşiŃă" a unei zeităŃi ce cîndva dominat panteonul primitiv, ca o amintire inactuală, «ui de a dispărea sau de a fi substituită de alte divi- u legate de interesele oamenilor. Este clar că într-o nwrpretare apare sub altă formă teza eronată a teo-monoteiste wdeo-creştine despre Iahve-Dumnezeu, - c°* 1.n,treaga lst°rie a reprezentărilor religioase. în se po" in care se cere suspectată influenŃa creştinis-ci un ppS a ca FiinŃa supremă nu este o „rămă- viitor^d16 rudimentar din care s-ar fi putut dez-etrecut li * ^-f » Zeu atotPuternic, aşa după cum 5 comun?"" • ■■ Tegulâ în trecut' în Procesul des-le unde a * pnmitlve 5* apariŃiei sclavagismului. La fiin Ńa su^3*11- democraŃia militară, deci şi condu-dezvoltă ca •ma nu nuniai că nu tinde a dispărea, zeitate dominantă în panteon, avînd un cult al său (bunăoară, la triburile de indieni din de Nord). De altfel, un zeu suprem nici nu put creat înainte ca pe pămînt să fi existat prototipul monarhul sau măcar conducătorul permanent al c Ńiei tribale. Prin urmare, istoria nu este de acord un chip cu teza despre primordialitatea în timp a taŃi supreme, teză ce demonstrează încă o dată la i care încearcă sâ interpreteze ■ faniile rupîndu-le şi izolîndu-le de contextul lor sdF^ Nivelul dezvoltării sociale a fost elementul 1 în procesul genezei zeilor. Şi deoarece acest nivel eri în diferite zone ale lumii, şi trecerea de la centre! prin mijlocirea animismului, către zeităŃi a fost difJj unele regiuni, ca în Australia bunăoară, unde pîn| întîlnesc populaŃii dintre cele mai primitive, proca încă departe de a fi ajuns la maturitate. în altei unde ritmul dezvoltării sociale a fost mai alertJ toate acestea nu s-a depăşit stadiul final al orînduM nei primitive, ca la indienii americani, procesul gena taŃilor a ajuns pînă către politeism. însă în regiuii prejurimile Mediteranei europene, unde dezvoltarea incomparabil mai rapidă, încă de acum cîteva mm se ajunsese la politeism şi se trece la religii univej „monoteiste". In oricare dintre diversele zone ex| are, ochi de om), păsări, totul înfăŃişat ca o scenă de i cumplită. S-a relevat legătura existentă între acest n şi vechiul mit al indienilor chice, care povesteşte că % şi-odată va veni o zi cînd cîinii şi păsările, anima-domesticite, oalele, tigăile, rîşniŃele şi toate celelalte uri făcute de mîna omului se vor răscula împotriva .pritorilor" şi-i vor constrînge să poarte poverile hără-de om lor: rîşniŃele îi vor strivi pe cei ce le-au făurit,, vor fierbe pe oameni, păsările îi vor tăia, tigăile for frige; cîndva, aceasta s-a şi petrecut — spune mitul şi vremea asta va mai veni cîndva. întîmpinăm aici tea- universal. _ CredinŃa în sacralitatea duhurilor este univers» pornit de la convingerea mai veche că orice obiecji duh al său. La indienii zuni, toate lucrurile — vi — sînt socotite „fiinŃe vii" (boi) şi sînt venerate^ Triburile arctice cred că nu numai oamenii şi sufletele lor, ci şi plantele, stîncile, apele, purile celor morŃi au duhuri cu puteri în „duhurile uneltelor" este mai pretutindeni prezefflf tura protochimu din Peru (aproximativ mijlocul 9 I e.n.) oferă un document deosebit de sugestiv: pe de lut este pictată o răzmeriŃă a lucrurilor împotr^^ nilor: valurile marii, peşti şi foci, diferite arme, u*' podoabe „umanizate" (zugrăvite cu chip de oiîj i vr p omului primitiv faŃă de lucrurile făurite chiar de el,, a de propria lui capacitate creatoare, demiurgică1; însă a ce interesează aici este altceva, şi anume, sistemul de LŃii între om şi mediul său proiectat în

planul duhurilor. pul a sacralizat nu orice duh, ci numai pe acelea pe care considera sau folositoare, sau primejdioase lui. Fireşte, (sacralizează duhurile, dar acestea sînt reflexul mental al iedelor corespunzătoare; a sacraliza duhurile uneltelor p ale ploii, sau duhurile bolii — ca .să iau numai aceste emple — înseamnă a încărca obiecte folositoare în primul. z şi vătămătoare în al doilea caz cu sarcini sacre, magice, nbivalenŃa sacrului — caracterul lui contradictoriu —, care m-am referit mai înainte, se prezentifică şi aici, ca orice act de sacralizare. Duhurile devin forŃe sacre pozi- mente specifice locale, dar şi elemente cu caractdt versahtate; fără a ignora particularităŃile, istoria reli?f|e sau .for$e .sacre negative, in raport cu cerinŃele şi condi-le poate acorda totuşi întîietatea în raport cu cee^B vîetu"' activităŃii practice a oamenilor. Duhurile bune şi ^^"Urile rele mişună pretutindeni; sarcina fiecărui ins, ca ^tuturora, este de a şti să se comporte în aşa fel încît să Jignească, să capete sprijinul celor bune şi îngăduinŃa f , as[vă a celor rele. Acest senrim»,,,- „_„ „:„.:.. „ -Ws ~, ,n,~;ar,r^ primitivă; sub pînă în zilele le opere lite- n care se înfăŃişează — mai mult sau mai puŃin „răscoala" roboŃilor împotriva oamenilor ce i-au creat, şj — meşteşugăreşti — la care m-am referit mai înainte —, L TPere'e de artă inspirate de ele nu sînt străine de acest senti-de el, pe alte punŃi, sînt şi numeroasele opere artistice cît ".""" Olnului împotriva divinităŃii. Şi aici n-am făcut eva dintre numeroasele asociaŃii existente. ic; «nt. ridicăr ■9B J E dificil de definit ce era „bun" şi ce era „rf punctul de vedere al primitivului, întrucît unghii) apreciere erau extrem de felurite, schimbătoare şi ceea ce pentru unii era „bun", pentru alŃii putea fii iar ceea ce fusese „bun" putea deveni „rău" sauj ş.a.m.d. Duhurile strămoşilor, bunăoară, puteau fi sa sau rele, în funcŃie de diversitatea împrejurărilor; Jar, Pe Ge aiia Parte> nu aJun§ niciodată zei în înŃele-epîin al cuvîntului, de regulă cedînd pe drum ştafeta hierofanii care vor deveni zei. Faptul merită efortul ft pentru a-1 explica. Totemurile au fost angajate în ■esul de sacralizare într-o vreme în care ele mai aveau I un rol economic fundamental — asigurarea hranei gin- duh (reprezentat printr-un fetiş), care fusese „buni . Sub influenŃa animismului, acest rol js-a transmis şi venit „rău" din momentul în care nu 1-a ajutat pJ >rilor totemice. Semnificativ în aceasta privinŃa este torul său, iar acesta „1-a pedepsit", spre exemplu .. .1 du-i nişte cuie în cap. Lucrurile nu se vor clarifica ni tîrziu. Indianul vedic Deva, divinitate benignă, a a în Avesta iraniană Dev (plural), zeităŃi ale răului;! Ahuro — principiul luminii şi al binelui la iranierJ devenit la indieni Asura, zeitate cu puteri oculte ra toare. ExplicaŃia? înainte de migraŃii, indienii şi irl f ăceau parte din acelaşi conglomerat tribal, cu acelei taŃi, dar conflictele dintre ei au dus la răsturnare! procă a valorilor sacre1. Primitivul nu-şi poate imagina existenŃa unorB abstracte, spirituale, deoarece, modul lui de gîncl după cum am arătat — nu concepe încă dualitatea! materie, nici „spiritul" ca atare. Fiind materiale, da au oarecum regimul ontologic al manei, sînt obiecŃie» fologia „corporală" a duhurilor este atît de diversa nici pînă azi cercetătorii n-au reuşit să-i inventariez* aspectele, deşi această operaŃie se dovedeşte deosebit m în însăşi cunoaşterea morfologiei sacrului. Oricuta putea eventual porni de la ideea că unele duhuri îşil deja corporalitatea respectivă (bunăoară, duhurile cm lor), altele au împrumutat-o pe aceea a centrelor sacre l (î ll dhril 1 ) p p porale (între altele, duhurile totemice), iar altele 1 dbîdi liăi i l in aceasta dintre ritualurile agrare ale tribului nada din partea eană a insulei Flores (arhipelagul Sonde). După ce au uitat oracolul lor — tibo, un băŃ de bambus —, oamenii locul de cultură, îl defrişează, îl îngraşă cu cenuşa re-ită din arderea crengilor şi tufelor înlăturate şi pregă-bgorul. Femeile încep săditul, iar tribul întreg îl roagă jbo să-i acorde sprijinul şi invită „sufletele plantelor" ce fi cultivate să vină pe cîmpul cel nou; „trimite aici stele încărcate cu orez — se adresează oamenii lui tibo ca să avem o recoltă bună". Este vorba de „sufletele" iŃelor totemice, care preiau deci sarcinile totemului. Că mul tinde să devină zeitate o probează şi inticiuma, pe •■ am descris-o mai înainte;

această ceremonie se desfă-"ă nu numai cu scopul înmulŃirii animalului totem (ceea bată că totemul îşi păstra încă funcŃia lui economică), şi cu acela de a obŃine protecŃia lui (ceea ce marchează raport tipic între om şi zeitate). Cu toate acestea, nici touI respectiv n-a devenit zeitate. La tribul arunta mda) există un aşezămînt, ertnalulunga, semnificativ tru chestiunea în discuŃie aici; e vorba de anumite locuri te, considerate ca locuri ale duhurilor totemice sau ascun-\{l~ . sculelor sacre; oricine a intrat în acele locuri — (băşt l lă dobîndi corporalităŃi mai mult sau mai puŃin adecvate (1; ; inaş sau străin, legiuit sau nelegiuit), animal, plantă capata drept de azil, aflîndu-se acolo în deplină sigu- nP"tmd fi ăi i i l i l sea chiar total neadecvate, dar cu atît mai semni: pentru concepŃia primitivă despre duhuri). 0 situaŃie deosebit de interesantă prezintă temice: pe de o parte, ele iau startul zeificării foa 1 într-o fază mai înaintată se va ajunge la un dualism ca m mazdeism (zeul binelui şi zeul răului etc), iar, în alte rări, la sinteza binelui şi răului într-un singur zeu, bun şi j împrejurări, ca Iahve-Dumnezeu. 100 tec â ^re , p g uc w fi urmărit şi prins; cu alte cuvinte, acolo ec"ra de ProtecŃia duhurilor totemice. Prin acŃiunea lor ^re ™kurile totemice se manifestă asemenea unor act'va PrezenŃă religioasă se datoreşte faptu- 11 însuşi are în primul rînd o funcŃie eco- l pr°teJarea proprietăŃii tribale. Exemplele ^r° Za ca duhurile totemice sacralizate can-nte şa.nse ^a zeificare; totuşi, în nici una din- totemici nu s-au ivit. De ce acest drum evo- 101

lutiv a fost tăiat chiar aproape de începuturile luirj caŃia o dă micşorarea şi pînă la urmă dispariŃia economice a totemului ca atare. Cîtă vreme existenŃa! primitive depindea aproape exclusiv — din punct dej alimentar — de el, totemul s-a bucurat de o grijă ci deosebită din partea oamenilor; pentru a-şi asigurai ei erau interesaŃi în păstrarea şi înmulŃirea „capridj totem, plantă şi mai ales animal. Cînd însă au încep dezvolte cultura plantelor şi domesticirea (apoi animalelor, totemul a decăzut din centrul vieŃii eco element mai mult sau mai puŃin întîmplător, dar caz nesigur, totemul a fost împins firesc în lăturii mentele constante, controlabile, oarecum subordonate omului, oferite de agricultură şi zootehnie, de care di de acum viaŃa obştiilor. Scos din circuitul economj| mul a dobîndit alte funcŃii, simbolice, social-religioă ales prin contaminarea cu cultul strămoşilor), care] mai mult de forma, de structura, decît de conŃinutf sociale, obşteşti. în noua situaŃie istorică, însăşi ci totemurilor s-a lărgit, însumînd şi obiecte natural în genere, nu erau alimentare: piatră, vînt, aştri j trecut, astfel de obiecte n-ar fi putut deveni totemu tru că nu răspundeau cerinŃelor totemului (asigura^ nei, îndeosebi). în noile împrejurări, ele au fost totemului tocmai pentru că nu aveau legătură c funcŃie social-economică a totemului. Australia —1| clasică a totemismului" — oferă suficiente dovezif aceste susŃineri. MenŃionam într-un capitol anterioa cele 704 totemuri identificate la primitivii de acolo,| nebiologice, reprezentînd obiecte naturale ca: vîntu focul, piatra ş.a., şi că acestea sînt achiziŃii tîrziiH mismului, primordiale pretutindeni în lume fiind tola biologice (fireşte, înainte de orice, alimentare). Pj australieni au rămas în urma altora — ceea ce, întrei în chestiunea abordată aici, se vede şi din faptul că W relaŃiile de sînge sînt acelea dintre un grup social şi gorie (grup) totemică1. Probabil din cauza condiŃiilf 1 Mai înapoiate decît cele australiene, în acelaşi doi» unele triburi din Polinezia şi Africa, la care relaŃiile sînt alT un grup social şi un individ totemic, ceea ce le apropie iniŃial al totemismului. 102 e, ei au evoluat extrem de lent, ceea ce a făcut ca feno-Inul totemic să se dezvolte pînă la istovirea tuturor functor sale sociale înainte ca triburile să fi cunoscut avîntul care agricultura şi creşterea animalelor l-au luat în alte j ale lumii. Dacă cultura plantelor şi zootehnia ar fi evo-it şi-n Australia ca în celelalte continente1, desigur că şi Rinul totemismului ar fi fost şi acolo altul; aşa, el a evo-it „în propria sa găoace". In alte regiuni de pe glob, agri-Itura şi creşterea animalelor au progresat — în ansamblu rbind — mai repede şi au curmat destinul de tip australi al totemismului. Dar în noile împrejurări, nici duhurile temice n-au mai putut deveni zeităŃi. Animalele domes-e (boul etc.) şi rodnicia pămîntului au preluat sarcinile ■ar fi putut reveni totemurilor, dacă acestea n-ar fi fost ite în privinŃa funcŃiunilor economice. Lăsînd în urmă temunle, animalele domesticite şi ogorul cu plantele culcate şi-au văzut promovate „duhurile" respective şi au itut deveni zeităŃi2. în condiŃiile create de prima mare viziune socială a muncii — între păstorit şi agricultură ■ noile zeităŃi, pastorale şi agrare, chiar au dominat pan-onul pînă la apariŃia masivă a zeilor personali, antropo-orfici3.

O categorie de duhuri sacre, care îşi aveau deja corpo-uitate, în afara celor totemice, e constituită de duhurile femeîlor-matcă", presupuse fundatoare de linii gentilice ma-imoniale. Aceste duhuri aveau o dublă sursă a corporali-mi lor: pe de o parte, faptul că ele sălăşluiau, trecînd din eneraŃie în generaŃie, în trupurile femeilor, aşa încît însăşi opulaŃia feminină putea fi socotită ca suportul corporal an °r du'luri; Pe ^e a^ta Parte> existenŃa statuetelor de nam" 'f ^r£ Se crMez ca se păstrează sufletul femeii-a- Existau deci premise ca aceste duhuri, de-a lungul inajor;tat aP:' ni<;i nu poate fi vorba de agricultură şi zootehnie la lători ci „• tj^unlor australiene, care au rămas la stadiul de cule-a j?1 v'naton. 3ar pentru 2^ Sa.Zu"! s"a păstrat forma corporală a duhului totemic, 3ară ]a f;(jj-eit?îI care n" mai au nimic comun cu totemismul. Bună-!>rintr-un J eni> suPfema zeitate cerească, Ndengei, este reprezentată :ePŃii, da^ pP.e enofm, ascuns în peşteră. S-ar putea cita şi alte ex-I •3 ^ capit'î trantatea l°r> acestea nu vin decît să confirme regula, oŃele următoare, se va arăta amănunŃit firul acestei evo- Ńi; 103 timpului, în procesul teogoniei1, să devină zeităŃi, ba încă anticipînd într-o oarecare măsură zeităŃile antropomorfei mai tîrziu. Şi într-adevăr au devenit, — însă pe o cale I totul proprie, deoarece procesul a început în plin matri» hat, însă activitatea teogonică se intensifică abia către sfa şitul neoliticului şi mai ales în epoca metalelor, cînd matriarhatul este înlocuit treptat cu patriarhatul. Pe prins plan al vieŃii economice şi sociale ascensionînd bărbat^ femeia suferă o „înfrîngere universală". Cum se explii atunci faptul că, deşi învinse, duhurile femeilor au fost zeificate? S-ar putea invoca mai multe explicaŃii. Bunăo* aceea că, deşi învins, sexul feminin n-a încetat să aibă ua rol important în viaŃa obştiilor primitive; nu mă refer aici nici la situaŃia (excepŃională, totuşi) a triburilor irocha* care, deşi aveau o organizare foarte evoluată, se găseau înd în matriarhat, nici la societăŃile secrete de femei, atît de frecvente în Africa neagră, care pur şi simplu terorizeai populaŃia masculină (ivindu-se adesea nevoia constitui»1 unor organizaŃii secrete de bărbaŃi, care să contracara acŃiunile celor ale femeilor), ci la funcŃiile sociale ale fen» în stadiul respectiv al evoluŃiei orînduirii comunei prii» tive. Agricultura — e vorba de cultura primitivă a planŃt-lor comestibile — era considerată ca o îndeletnicire ex<a sivă a femeilor, la aproape toate populaŃiile de vînătorifj agricultori nomazi. De altfel, agricultura — cu băŃul, a» cu săpăliga — este o creaŃie a femeilor, care — datorită M biciunilor lor fizice, diviziunii naturale a muncii — nujH participau la acŃiunile de vînătoare, rămase în sarcina bir baŃilor adulŃi. Aşadar, femeile asigurau hrana vegetal^ tribului, ceea ce le conferea un rol economic apreciabil.» împrejurările în care importanŃa culturii plantelor era* continuă creştere, sinteza mentală între fecunditatea feffl^j şi rodnicia pămîntului sporea în anumite privinŃe presti# magic al femeii; priceperea agricolă a femeilor, obŃinu" desigur tocmai prin practica lor, sugera ideea că ele disp"" de forŃe magice specifice şi proprii, care fireşte nu erau «f ignorat. Chiar şi cînd agricultura cu plugul — de astă d# îndeletnicire a bărbaŃilor — înlocuieşte agricultura cu săfff r----- / * Teogonie = naşterea zeilor, de la cuvintele greceşti theos == Ń / şi gonos — naştere. 104 liga, rolul şi prestigiul femeii nu scade. în familia patriarhală, ea este zămislitoarea copiilor bărbatului său, a lucrătorilor pămîntului sătesc şi familial, a oştenilor1. (Codul modern al manierelor civilizate ar avea încă mult de pre-Juat din legislaŃia nescrisă a acestor „barbari" în ceea ce priveşte comportarea faŃă de femeie; abia sclavagismul — şi acesta, relativ tîrziu — a jignit demnitatea umană instau-rînd condiŃia inferioară a femeii în societate, ruşine pe care 'omenirea civilizată a secolului XX încă n-a izbutit s-o spe- . Iată de ce, înfrîntă, femeia este divinizată, — însă nu .femeia ca atare, ci funcŃiile biologice specifice sexului: fecunditatea, maternitatea. în mentalitatea primitivă, acestea se corelează cu rodnicia pămîntului2, ceea ce într-o epocă de ascensiune a agriculturii sporeşte premisele zeificării feminităŃii. Duhul sacralizat al „mamei" se aplică pe un număr enorm de „centre" sacre, făcîndu-le să evolueze către zeificare pe linie maternelă. Deoarece în plasa care prindea în sistemul ei hierofaniile, sinteze mentale pe firul fecundităŃii se puteau face practic la nesfîrşit, este aplicabil faptul că relativ puŃine centre sacre n-au fost ■prinse în procesul zeificării feminităŃii, — iar aceasta, ca atît mai mult cu cît viziunea „maternă" despre lume proprie matriarhatului s-a prelungit o bună vreme şi în Patriarhat. Se ivesc nenumărate „mume", care mai pot fi Itimite şi azi în folclorul tuturor popoarelor: muma pă-f?rii'.„muma pămîntului, muma nopŃii, ba chiar şi muma ... TOtăii3. Duhurile apelor ,se transformă în genii feminine acvatice: nimfe, rusalce, ştime etc. De altfel, apa însăşi tre-ija ca un principiu germinativ. Şi duhurile unor pietre sacre yevm zeităŃi; bunăoară, gramadevata la populaŃiile agrare ln sudul Indiei, o puzderie de divinităŃi locale feminine frin care _se manifesta concret Marea ZeiŃă (Durga, Shakti) r vegetaŃiei. Marea ZeiŃă era venerată şi prin mijlocirea

1 tn 1 mte.resjnt faptul că, în concepŃia despre „lumea de dincolo" "«a °r ""k-u.r*' *n l°curile de desfătare şi fericire (raiuri) ajung nu ai eroii, vitejii căzuŃi în luptă cu duşmanii, ci şi mamele lor. 'ititi r.ea„ cu creşterea viŃelor era mai dificilă. Deoare-ce ches- „to|a- ^^lit'Ńii continua să fie în apreciabilă măsură o enigmă, nici ?'tla"r "i^diul animal nu este legată de înmulŃirea sexuată. tai! A • ?^twa> oare, cu rolul educativ al bătăii, bunăoară în ritua-pdlu*\ ln't'ere? (Una dintre probe era şi rezistenŃa la biciuirea tru- 105 altor simboluri, desigur tot feminine (de exemplu, oald Dar obiecte ale zeificării feminităŃii s-au găsit nu numai Ńi pămînt, ci şi „în ceruri". La mai toate populaŃiile primiŃii Luna este o zeitate feminină (la alte populaŃii însă, extrej de rar, Luna e zeitate masculină şi Soarele feminină). întrucît zeificarea feminităŃii, a maternităŃii, e corelat cu dezvoltarea agriculturii, care pentru tot mai multe popi laŃii primitive devenea principala sursă de trai, este oas cum de la sine înŃeles că pămîntul şi vegetaŃia au fost zein cate şi că zeităŃile respective au ajuns dominante o buj vreme în panteonul primitiv. în vechea mitologie gread Gaia este Pămîntul, considerat ca element primordial cdl mogonic, din care s-au născut înşişi zeii; puternică şi inepuj zabilă rezervă de fecunditate, ea trecea ca Mama Unive| sului şi mama Zeilor. Mai tîrziu, pămîntul a dobîndit zeificare mai adecvată: Demeter, zeiŃa pămîntului cultrw şi îndeosebi a griului. în Asia Mică, analogă acesteia ei Cybele, marea zeiŃă a Frigiei, numită adesea şi Mama zeii sau Marea Mamă, a cărei putere se extindea asupra întreg naturi, deşi întruchipa puterea de vegetare; cultul ei ajunsese atît de' răspîndit, încît în 204 î.e.n. senatul roman ho tărăşte ă̂ fie adusă din Pessinonte „piatra neagră'" (cjj simboliza pe zeiŃă) şi să i se construiască un templu pe 9 latin. Durga sau Shakti, amintită mai sus, zeiŃă a veget! Ńiei, era într-adevăr Marea ZeiŃă a Indiei; în civilizaŃia pi ariană din valea Indusului este reprezentată prin asociaŃi „zeiŃa goală-fic«5 religiosa" (o plantă) sau printr-o planf ce iese din regiunea genitală a zeiŃei, ambele embleme ref vînd consubstanŃialitatea Marei ZeiŃe cu vegetaŃia. AsociaŃi" Marea ZeiŃă-Arborele vieŃii era cunoscută în Mesopot» mia, în Egipt etc. Mari zeiŃe au apărut mai pretutindeni i agricultura a luat o dezvoltare deosebită; de obicei, aul însoŃite de cortegii de zeităŃi agrare mărunte (de exemp'u demoni ai rodniciei), iar mai tîrziu şi de zeităŃi băfa tene. Duhurile sacre ale strămoşilor nu moşteneau vreo corporală; de aceea, în atribuirea unei atare întruchipa se înregistrează o mare diversitate, reductibilă totuşi două linii principale: împrumutarea unor forme fizice existente, îndeosebi totemice, şi dobîndirea unor forme n?j create, tinzînd spre construcŃii antropomorfice, fetişuri* 106 Istoricii religiei au observat de mult că zeii personali — care populează mitologiile clasice — descind din totemuri, însă n-au dat încă o explicaŃie satisfăcătoare acestei filiaŃii, mul-Ńumindu-se de regulă doar s-o constate. Mi se pare că fără contaminarea între duhurile totemice şi duhurile strămoşilor o atare filia Ńie n-ar fi fost cu putinŃă. De altfel, în această privinŃă există material etnografic concludent; din numeroasele variante, se poate extrage următoarea schemă generală: un animal (adesea ursul sau ursoaica) sau o pasăre dă naştere unui copil (sau unei perechi, bărbat-femeie) care, în numele părintelui său, cîrmuieşte lumea ori numai pe oameni1. Ideea unui mijlocitor între creator şi lume — care făcut o carieră strălucită în evoluŃia religiei2 — concretizează simbolic tocmai punctul de contact între duhurile totemice şi duhurile strămoşilor umani. După toate probabilităŃile, contactul s-a petrecut în perioada trecerii de obştea gentilică totemică la obştea teritorială sătească, adică' atunci cînd — apărînd proprietatea familială patriarhală — s-a ridicat problema succesiunii, a moştenirii implicit, a identificării ascendenŃilor (asupra acestei probleme voi reveni în capitolul următor). în acest context, totemul e considerat strămoş. Dar întrucît distribuirea şi succesiunea loturilor urmează spiŃe patriliniare, care le-au înlocuit pe cele matriliniare, se inventează şi strămoşi umani, fundatori de sate, aşa-numiŃii eroi eponimi. De regulă, aceştia şi nu totemurile devin zei, pe măsură ce societatea evoluează. în felul acesta duhurile strămoşilor au îm-Prumutat iniŃial forma duhurilor totemice, pe care ulterior preschimbat-o cu cea umană. Cealaltă linie de transformare a duhurilor strămoşilor în zei este de asemenea satisfăcător documentată. E posibil ca şi aici unele dintre veri-8'le iniŃiale să fi avut elemente contaminate de totemism, Şoarece la multe populaŃii primitive dintre cele mai vechi duhurile strămoşilor sînt stăpînitoare peste plantele şi ani-

j,.. * Se poate deduce, din alte materiale, şi o altă schemă paralelă: "i Ńa supremă încredinŃează unui fiu conducerea lumii înainte de a , retrage în singurătatea uranică; acel fiu de regulă este om. .. A se compara, între altele, cu cultul sfinŃilor în creştinism şi hiar cu mitul eristic. Iisus Cristos, deşi „de o fiinŃă" cu Tatăl, este j.tuŞi fiul acestuia şi totodată — prin întrupare — fiul „omului"; ^Us n-a participat la crearea lumii, dar — din însărcinarea Tatălui 0 conducea spre salvare, spre mîntuire. 107 malele bune de mîncat. La unele populaŃii agricole, acei duhuri sînt substituite prin demonii rodniciei, duhurile str moşilor rezervîndu-şi sarcina de a mijloci între aceştia şi 1 nara generaŃie care trebuie să le obŃină hatîrul, bunăvoinŃ utilă mai tîrziu în dobîndirea succeselor în asigurarea hran tribului. De regulă, duhurile strămoşilor nu zac undeva trecutul îndepărtat, ci sînt mereu prezente în viaŃa obştie în diverse ritualuri de iniŃiere, unul sau mai mulŃi barba mascaŃi reprezentînd duhurile strămoşilor1, unele măşti î făŃişînd sufletele străbunilor răposaŃi (vestitele malangdt sculptate în lemn şi vopsite, folosite bunăoară de primiŃi din insula Noua Irlandă, sau măştile katcina la zuni etc cimitirele, îndeosebi de cranii ale strămoşilor, sau chiar os (o falcă, o falangă) din scheletul străbunului — sînt do cîteva exemple de prezenŃă „fizic ă" şi magică a duhuril strămoşilor. InterferenŃa între cultul străbunilor şi cult morŃilor a marcat — cred — principalul pas către repi zentarea antropomorfică a zeilor celor dintîi. Cîteva cuvin în această problemă sînt necesare. Unele triburi din Austi lia au obiceiul ca, la naşterea unui copil, să confecŃionl din lemn sau din piatră o mică bucată plată, numită tiurun sau ciuringa, care simbolizează sufletul nou-născutului „Lemnul de suflet" sau „piatra de suflet" se păstrează posesorul său pînă la moarte. După aceea, rămîne rudelo Se strîng astfel numeroase ciuringa, de la multe genera} care sînt considerate ca bunuri sacre de cel mai mare pi şi sînt păstrate cu deosebită grijă în ascunzişuri bine tăinuia De acolo sînt scoase numai la anumite ceremonii sfinte (si bări de iniŃiere, ritualuri ale rodniciei), cînd cei vii cat) să tragă foioase din puterile magice reunite ale acestor i lecŃii sacre. Tot în Australia, cu scopuri asemănătoare s tor centre sacre se utilizează nurtania şi vaninga, simŃ luri în formă de scut, alcătuite din suliŃe legate cu păr om şi împodobite cu pene roşii şi albe; la diverse cerem©1 sfinte, de vîrful lor de sus se atîrnă cîteva ciuringa. Ast; de simboluri, sub diferite forme, s-au întîlnit şi în alte 1 Adesea, una dintre probele iniŃierii cere tînărului să s chiar cu mîinile sale masca de pe faŃa „duhului". Cînd, tremurîn". frică, dă jos masca duhului, tînărul constată cu surprindere că Ńu care este spaima neiniŃiaŃilor (femeile şi copiii) este de fapt un b (poate chiar tatăl lui) cu care se întîlneşte zilnic în sat. 108 tinente. Din ele au evoluat, la populaŃiile agricole, chipuri cioplite în lemn ale strămoşilor, implicînd sacralitatea acestora. Fetişurile au aspect antropomorf şi adesea sînt împodobite cu obiecte care ar fi aparŃinînd strămoşului. Cultul fetişurilor a fost întărit de unele elemente ale cultului morŃilor. (Diferite credinŃe conduseseră la crearea şi perfecŃionarea lunor variate practici de mumifiere. în prealabil însă, o amploare deosebită luase practica conservării capetelor de (morŃi, craniul fiind socotit ca sediul sufletului; e notabilă (străduinŃa ca, prin felurite procedee, unele foarte ingenioase, (să se păstreze o cît mai mare asemănare cu aceea a omului Icînd era viu (adesea se reuşeşte a se păstra chiar trăsăturile feŃei). După cum se ştie, din cultul craniilor s-a dezvoltat Icultul măştilor. Asemenea evoluŃii, prin interferarea cu cul-Itul strămoşilor, au dus la consolidarea fetişurilor, cunoscute pe mai toată suprafaŃa globului ca zeităŃi antropomorfe. Iată cum duhurile strămoşilor — centre de intensă sacrali-tate — îşi dobîndeau corporalitate — şi încă una antropo-norfă. Cele două linii, descrise pînă aici, n-au existat nici-rfată într-o expresie pură, s-au întretăiat, s-au influenŃat reciproc, iar zeităŃile în curs de formare îşi atrăgeau şi nu-neroase alte elemente simbolice, care le întăreau sau le spo-eau însuşirile, atribuŃiile. Aşa se explică existenŃa unor zei f aspect monstruos, care întrunesc elemente animaliere (şar-taur, păsări etc), elemente naturiste (simboluri astrale, tteteorologice, vegetale etc.) şi elemente umane; de exemplu,. Nntauri, sirene, dragoni, balauri şi alŃii, precum şi zei „cla-i" ca Horus, Vishnu, Pan sau chiar Jupiter în unele înfă-ri (ca taur, ca vultur, ca lebădă). Desigur, teogonia primitivă este mult mai complexă de-lt ar putea să pară la lectura paginilor de mai sus. Sper, ttsa, că aici am menŃionat măcar cîteva dintre liniile funda-lentale ale procesului genezei zeilor în comuna primitivă. 11 capitolele viitoare, voi continua expunerea teogoniei, fi-eŞt la nivelul corespunzător al dezvoltării istorice. Atitudinea primitivilor faŃă de morŃi are o evoluŃie in-f.esantă şi plină de semnificaŃii pentru istoria religiei. Se ;'eca, iniŃial, decedatului nu i se acorda nici o atenŃie; leşul 109 f era abandonat animalelor şi păsărilor răpitoare, putrefac şi uitării. Dar încă din paleolitic, la neandertali

bunăoară, atitudinea faŃă de mort se schimbă; cadavrul este înmor-mîntat cu grijă şi i se dă chiar şi o raŃie de hrană, pentru ca nu cumva trezindu-se din „somn" să flămînzească. Desigur, la baza acestei noi poziŃii nu au stat considerente etice şi nici religioase — pentru simplul motiv că acestea nu existau pe atunci —, ci începutul unei valorificări economice, utilitare, a forŃelor umane productive; grija pentru tovarăşul de viaŃă şi de muncă se continua şi după moartea lui, întrucît „adormitul" făcea încă parte din lumea obştiei, Dar întrucît, „adormit" fiind, decedatul înceta să mai fie un factor productiv, intra şi el relativ repede în uitarea colectivă. De aceea neandertalii n-au avut un cult al morŃilor, însă atitudinea faŃă de mort se schimbă din nou şi radical în neolitic, cînd valorificarea economică începe să fie dublată de una religioasă; atunci apare şi cultul morŃilor, care treptat va dobîndi implicaŃii din ce în ce mai cuprinzătoare. Economic, mortul se poate face prezent prin acŃiunea eventual dăunătoare a duhului său; el poate cere sănătatea şi chiar viaŃa cuiva dintre cei vii, poate pretinde hrană ameninŃînd sursele de trai ale obştiei, poate aduce chiar unele calamităŃi; totuşi, dacă-i sînt împlinite pretenŃiile, poate fi şi un element pozitiv, întrupîndu-se în cei vii 5' dîndu-le astfel forŃe noi (la vînat şi pescuit bunăoară), sporind rodnicia pămîntului, ocrotindu-i pe cei în viaŃă etc Duhul mortului trebuie aşadar cultivat, din raŃiuni cît se poate de practice şi prozaice, tocmai datorită forŃelor secrete de care dispune; el devine un centru sacru, şi încă unul pef manent, care — deci — reclamă şi o cultivare permanenta un cult propriu. Principalul în cultul morŃilor este ofranda jertfa (în absenŃa acesteia, nici nu există un cult al morŃii01)' însoŃită de ritualuri magice corespunzătoare (recrutate if deosebi din categoria magiei bolii şi morŃii, dar specializa treptat ca ritualuri funerare). Moartea — arătam mai înainte — nu înseamnă p primitiv dispariŃia omului, ci doar trecerea lui dintr-uniP° de existenŃă în alt mod de existenŃă, din lumea „de aici' ' lumea „de dincolo", dar fără a părăsi „lumea" ca atare. \ acest temei se bazează şi moartea simbolică, prezentă buf oară în ritualurile de iniŃiere, de trecere de la adolesce1' bărbăŃie. îndurînd uneori torturi trupeşti cumplite, fără să Irnească, adolescentul cade în nesimŃire, „moare" (rar se Ltîmplă să moară într-adevăr) ca copil, iar cînd se trezeşte se naşte" ca bărbat, vrednic de primit în grupa adulŃilor, pe notat că această moarte simbolică n-are o finalitate în ine, ci e considerată ca un fapt necesar pentru „naşterea" U desigur, tot simbolică — într-o nouă ipostază. Neîndo-llnic, în acest context de idei s-a putut închega analogia litre soarta mortului şi soarta seminŃelor îngropate; ca şi [cestea, mortul va învia cîndva. Iar mai departe, s-a ajuns I valorificarea în aceeaşi perspectivă a „subpămîntului", a Icului unde se îngroapă şi morŃii, şi seminŃele, sediul sufle-lelor pe „lumea cealaltă". ' Moartea reală şi moartea simbolică se substituie adesea ciproc, lucru lesne de priceput devreme ce — după primi-—, fie într-un caz, fie în celălalt, este vorba doar de o ecere" dintr-o ipostază în alta, şi cu atît mai mult cu i, în ultimă instanŃă, urmează a se solda cu o „înviere", icrificiile uma«e în cadrul ritualurilor agrare sînt o formă >uă a jertfei/Moartea rituală — simbolică şi chiar reală —-:vine o modalitate de a depăşi un nivel ontologic obişnuit, j profan",'şi de a se integra unuia superior, „sacru". De lajL cultul morŃilor" se trece la un „cult al morŃii", la o valo-%âl£ a morŃii ca atare. însă nu Orice moarte" aduce "pro-" lovfrea pe nivel ontologic superior, ci numai aceea rituală, ire implică violenŃa; moartea firească, „bună", nu suportă »V. UJ1J.11VU. .«U.W.J», „*„„»..~.» »-»».„---„, „„„„„ , „„---r„,--- atare valorificare.. Aprecierea sacrificiului ca modalitate ds. iŃegrare în sacru nu-i specifică populaŃiilor agricole, aşa im se crede uneori. Ea este întîlnită şi la popoare pastorale. /A. & chiar şi .la populaŃii care n-au cunoscut încă diviziunea iŃre păstorit şi agricultură. Faptul ar proba vechimea aces-;i valorificări, care urcă pînă în neolitic. Fireşte nu-i ex-|ttsă nici posibilitatea universalizării ei prin influenŃe, prin 'fuziune. [MenŃionez că peJ^nŃwM jrorniiiesc ea; datează |n neolitic. AfirmaŃia că daciî~şT~geŃii se duceau bucuroşi"" r război, fiind convinşi că prin sacrificiu se vor învrednici [e privilegiul locuirii post-mortem în preajma lui Zalmoxis, I Huie crezută. De la ei vor fi moştenit-o urmaşii, bunicii PărinŃii noştri. A reconsidera MioriŃa prin această perspec-■vă nu-i de loc hazardat; nu „filozofia resemnării" îl cauterizează pe ciobanul mioritic, ci credinŃa că prin moartea 111

violentă pe care i-o pregăteau tovarăşii lui el se va în dra într-un nivel ontologic superior; e vorba, deci, des o moarte rituală şi nu de o crimă, o moarte, la care — î un fel sau*altul — participă întregul cosmos/Şi moartea r terului Manole şi a soŃiei sale, din legenda 'ce poartă nur eroului, are acelaşi înŃeles. Dar aceasta nu înseamnă fl decum apologia morŃii, aşa cum o „interpretau" uniiideoL Nu-i vorba nici de o moarte cu virtuŃi exclusiv soteric gice; cel ce se sacrifică nu o face pentru obŃinerea prop: salvări, propriei mîntuiri (în orice caz, un atare consider se numără printre cele din urmă), ci pentru a da dura' tate, succes, acŃiunii în serviciul căreia s-a angajat. Mit giile oferă numeroase exemple de sacrificii umane săvîr: cu scopul ca o acŃiune înălŃătoare să fie încununată de s ces (purtarea unui război just, construirea unui edifi obŃinerea de recolte bogate etc). Sufletul celui ce se sa* fic ă îşi curmă brusc — prin moartea violentă — existe lui firească (eroul „moare cu zile"), dar şi-o continuă

noul „corp" (război, edificiu, recoltă), conferindu-i che: succesului, durabilitate, abundenŃă^,.,-} Există o evoluŃie logică de la credinŃa străveche că fletul mortului se poate întrupa într-o amuletă aducăt de succes sau într-o plantă ori animal utile obştiei sau într-adult cu deosebită îndemînare la vînătoare ori război pînă la credinŃa mai nouă că sufletul mortului se poate întrupa într-un „corp" străin căruia îi dă izbutinŃă, trăinicie, abundenŃă, după felul „corpului". Aşa cum am constatat, evoluŃia constă însă mai puŃin în acordarea de valori sufletul® celui decedat, cît în născocirea celor mai diverse modalM1, prin care virtuŃile sacre ale acestui duh să fie silite a servi intereselor obştie^.De aceea, magia morŃii ia o amploafe 1 După ce sufletul a fost „descoperit", după ce s-a „aflat" ca.e continuă să trăiască şi post-mortem într-o anume regiune a lumii G'"11 colo"), după ce a fost sacralizat, singurele chestiuni pe care acest ceo sacru le mai putea ridica Ńineau de chipul cum să fie exploatat în >° sul celor vii. Pe de o parte, duhul trebuie satisfăcut, ca nu cum" devină primejdios — ba, dacă se putea, să devină util —, pe i~ ' lit li tebia speculată fiindcă la urma urm de parte; sacralitatea lui trebuia speculată, fiindcă la urma urmei nu este sacralizat dacă nu foloseşte la ceva. ,,Do ut des" (= 1 ca să-mi dai") este o zicală latină înŃeleaptă în felul ei, adică pragmatică, în care se sintetizează cu destulă limpezime „contr dintre om şi forŃele sacre. 112 :u totul remarcabilă, începînd cu puzderia de ritualuri funerare şi terminînd cu oracolele. MorŃilor li se dă ceea :e li se cuvine (ofrande, cinstire), dar în schimb li se cere mult mai mult: sfaturi, ajutor în rezolvarea celor mai iverse chestiuni practice, ocrotire, ba şi previziuni, — dică, sprijin în îndeplinirea acelor cerinŃe practice pe care imul nu-i în stare, sau doar crede că nu-i în stare, să le lucă la bun sfîrşit. (Cititorul va concede, sper, să nu reiau ici cele spuse mai înainte despre ambivalenŃa sacrului.) De obicei, morŃilor li se cere ajutorul în situaŃii grele xcepŃionale: război, epidemie, secetă etc.1. Dar „relaŃiile" u ei cunosc şi un cadru oarecum organizat, calendaristic, aŃele arheologice şi etnografice vorbesc despre legătura xistentă între acest cadru calendaristic şi periodicitatea mor esenŃiale fenomene social-economice şi naturale: perio-icitatea muncilor agricole, a unor schimburi de produse tîrguri), a unor fenomene cosmico-meteorologice (anotim-iuri, regimul ploilor regulate, fazele Lunii etc.)2. Atît populaŃiile preponderent agricole cît şi cele preponderent pastorale îşi au calendare cultuale specifice (deşi în multe uncte secante), determinate de profilul economic al fie-irora — ciclurile agrare, ciclurile pastorale. DiferenŃierile jau fost un factor de adîncire şi permanentizare a cultului [morŃilor, legîndu-1 tot mai mult de specificităŃi locale. Ori-pt de proteică, această activitate cultuală are pretutindeni icelaşi rost: cîştigarea ajutorului sau măcar a bunăvoinŃei jduliurilor celor decedaŃi. Se dezvăluie într-aceasta o tendinŃă spre zeificare care, de altfel, a şi înlesnit interferenŃa pi cultul strămoşilor şi cu cultul zeităŃilor. ImaginaŃiei i s-au deschis astfel noi privelişti în „lumea <fe dincolo", adică în acea regiune misterioasă unde săîăş-uiesc sufletele morŃilor, dar şi ale strămoşilor şi chiar zeită-pe. Sacralizarea acestei „lumi" era o consecinŃă simplă şi logică a convingerii că acolo îşi au sediul fiinŃele sacre men- 1 De altfel, aceasta pare a fi una din caracteristicile mentalităŃii Jgioase; credinciosul apelează la divinitate atunci cînd are nevoie de *sPrijinul" ei; cînd treburile îi merg bine, uită de ea şi nu arareori chiar ia în derîdere. 2 Mai tîrziu, în condiŃiile formării şi mai ales a existenŃei clasezi se vor ivi şi alte periodicităŃi: datele fixe pentru predarea stăpî- tt'ui a cotei din recoltă, pentru plata impozitelor etc. Geneza sacrului 113 Ńionate. Prin sacralizare, „lumea de dincolo" putea dobîmfi privilegiile unui tărîm ontologic superior calitativ — fie ci ' era situată „sus" (în munŃi, în ceruri etc), fie că era situa» „jos" (subpămînt, în fundul apelor etc). Dar această „lume de dincolo" se află totuşi în „lume", nu în afara ei; prin ; urmare, cosmosul dobîndeşte niveluri diferenŃiate calitatiB j în genere „sus" şi „jps" aflîndu-se zonele sacre, iar ia mii ■ loc, cea „profană",' Iată cum sacralizarea „lumii de din- • colo" a dus la o anumită valorificare religioasă a cosmosului,- pe care miturile o vor amplifica. Dar n-aş vrea să anticipez prea mult.

iMAGO MUNDP Oamenii au dobîndit — în cadrele consolidate ale orîn-iuirii comunei primitive — instinctul şi, prin evoluŃie, jonştiinŃa solidarităŃii cu generaŃiile anterioare şi cu cele iitoare1, adică ceea ce adesea se numeşte „simŃul istoric". tre „conştiinŃa trecutului" şi „conştiinŃa viitorului" există, reşte, o legătură strînsă, concretizată în „conştiinŃa isto-|iei", care de fapt este o formă superioară, raŃională, a imŃului istoric", evidentă mai ales în epoci revoluŃionare ji la cei mai străluciŃi dintre reprezentanŃii lor. Adesea. isă, fie epoci, fie popoare, fie clase sociale, fie categorii, ie chiar persoane manifestă o înclinare predominantă (dar iu exclusivă!) ori către „conştiinŃa trecutului", ori către conştiinŃa viitorului". Prima situaŃie oferă extrem de nu-leroase nuanŃe, integrate în ample spectre afective ori ra-ionale ori interferenŃe, mergînd de la uşoara desprindere de tualitate, de prezent, pînă la apologia vehementă a trecu-lui cît mai îndepărtat, linia generală, dominantă, fiind re-ogradă sociologic, denotînd miopie sau chiar spaimă faŃă perspectivele dezvoltării, de viitor, şi găsind sprijin în stinctual, biologic. A doua situaŃie oferă un spectru mult ai restrîns, caracterizînd aproape exclusiv categorii, gru-'i, persoane, întîmpinată de regulă la „ultrarevoluŃionari", ,stingişti", ca un „moment" lăuntric al revoluŃiilor, osci-i între ignorarea şi negarea violentă a trecutului. De iă seamă, acestea sînt situaŃii neraŃionale, care în variante extreme se întîlnesc nu rareori pe poziŃia unui anarhism ;ril şi cîteodată chiar distructiv; starea normală nu stă p'cidecum în pritocirea lor. Autentica conştinŃă istorică sin- jj Deocamdată, precumpănitoare era conştiinŃa cu generaŃiile anŃ f^e, deplasarea accentului spre viitor fiind opera eToluŃiei istori ante- ce 115

tetizează sub zodia prezentului conştiinŃa viitorului şi ştiinŃa trecutului în aşa fel încît reciproc una să se vaioi fice deplin prin cealaltă. Omenirea a evoluat de la biologic (natural) la social, de la instinctual la raŃional, de la „instinctul istoric" la „simŃul istoric" şi apoi la „conştiinŃa istoriei". Pe acest drum, perioada de destrămare a comunei primitive şi de ivire a germenilor sclavagismului, perioada de trecere de la „preistorie" la „istorie", marchează un „moment" de excepŃională importanŃă, caracterizat prin cea dintîi înfruntare conştientă între biologic şi sociologic. Pentru a surprinde în intimitatea lui acest proces, sînt necesare cîteva însemnări despre noul fenomen social care-şi făcea loc în istorie: obştia Ńărănească. Se ştie că ginŃile matriarhale deŃineau un teritoriu întins pe care îşi mutau din loc în loc aglomerările de locuinŃe pentru a-şi procura cele trebuitoare prin vînat, pescuit, cultura rudimentară a plantelor etc. Teritorializarea lor a fost momentul esenŃial al tre-cerii către constituirea satului. Aglomerarea de locuinŃe devine stabilă, alcătuind vatra satului, împărŃită pe cătune ce adesea descindeau din vechile linii matrimoniale. Teritoriul devine hotarul satului. în cuprinsul hotarului se delimitau zone economice (Ńarina sau ogorul public, pădurile, apele, păşunile etc.) întretăiate de zone juridice (corespunzătoare marilor familii patriarhale care le foloseau). Fiecare membru al cetei săteşti avea drept de liberă folosinŃă de ,,peste tot hotarul", adică din toate zonele economice ale obştiei. Liniile matrimoniale sînt înlocuite cu liniile patrimoniale („moşi"). întreaga viaŃă a obştiei este reglementată de către obştia însăşi, aceasta avînd dreptul să intervină chiar Ş1 în treburile familiilor. Obştia hotărăşte zonele economice ale satului, modul de lucru, repartiŃia bunurilor etc. Adesea t constituie confederaŃii de obştii săteşti, care deŃin teriton» întinse („Ńări"). ApariŃia obştiei săteşti, a familiei de ti patriarhal (ulterior, a „familiei mici", alcătuită din soŃ, $l Ńie, copii), a „democraŃiei militare" a zdruncinat ginŃile^ triarhale şi mentalitatea socială corespunzătoare lor, diz°' vîndu-le în cele din urmă. Societatea tindea să se aşeze P temelii noi, care cereau şi o mentalitate adecvată. Devenea evidenŃi factorii sociali în „lume". Mijloacele de product erau revoluŃionate de apariŃia metalelor; agricultura, ere?1 rea vitelor, meşteşugurile îi dădeau omului posibilitatea "e' ca Poate staPmi efectlv mac,ar, unele forŃe naturale, lVJz,lunea naturalf a muncii era înlocuită cu diviziunea '*?"* f. muncil> lmnle matrimoniale biologice se frmgeau -1 fa^a 1!nillor patrimoniale sociale, fatalismul" biologic al reptului cutumiar era înlăturat de determinarea conştienta colectivităŃii sociale. Astfel de factori — şi n-am menŃio- ;at decit C1^iva dmtre cei mai^de seamă — generau şi o rtalitate nouă, începe să se înfiripeze o viziune socwlo- ?c<* (deŞ! mca rudimentară) despre lume, marcmd diferen- ^ea tot mai adincită a societăŃii de natură precum ?1 con- !linîa. (deocamdată neclanficată) a acestei diferenŃieri. Pen- ru Pnma data se lvesc premisele unei confruntări între ve- *ea viziune, caracteristică ginŃii matriarhale, spontan bio- 'Wstă> şi noua viziune, caracteristică unei societăŃi mai evo- iate» cea sociologică spontan. în această confruntare încep 1' se cristalizeze miturile, care oferă o anume „imagine a mil": Precipitarea fenomenelor social-economice va con-ace S1 k elaborarea marilor mituri ale omenirii, asupra că-3ra; voi reveni cu alt prilej. într-o definiŃie foarte generală şi care, provizoriu, nu [ne seamă de evoluŃia lui, mitul este o explicaŃie sociologică ~fivă sacră a originii, evoluŃiei, mecanismului şi soartei co- '.unităŃii omeneşti, considerate ca decurgînd din activitatea I fior forŃe sacre. El povesteşte faptele arhetipice şi prototi- iCe ale acestor

forŃe („istoria sacră"), săvîrşite în anumite )Cur; („cosmologia sacră") şi înlănŃuite printr-o cauzalitate ,cra ^ exemplu, „facere"), mitul implicînd aşadar prin în- Lj esenŃa juj sacralitatea. Prb definirea mitului ca >>explicaŃie« (fie ea chiar so- ^.^ ^.^ g ^ cumva ^ suW . c- tfibu_ :,e primitive) -unse k _ _ _ bătrîneŃ s.au transformat subit , ^^ academU de fil f. d« care nu ma£ al^va de acut decit sa desluşească ooirşia tuturor lucru- I f ?x,mai aIes a lor ^ Nlc\Pe deParte n" Pfte fi J>a despreaşa ceva ExplicaŃia m cauza este de fapt o i ° Justificare (cu raŃiuni practice) a unor stări şi sociale citase poate de „prozaice". Pentru concre- ^ ideii, mi-aş mgadui să invoc un exemplu. în nume- e mituri despre „facerea"_ lumii şi aproape de regulă m iea despre „facerea omenirii se menŃionează una sau mai 116 111 multe perechi umane primordiale1, cele dintîi „create" şi «asta înseamnă că, pe linia aceleeaşi generaŃii prezente, care izvorăşte întreaga populaŃie omenească a pămîntuhiijîurile familiale sînt inegale — unele prea mici, abia pu-Aceşti „strămoşi" — care uneori se trag dintr-un totetnjic asigura (dacă!) necesităŃile familiilor respective, al-alteori sînt creaŃi de o divinitate — au devenit în miWe Pfea mari, putînd da surplusuri. De aici, nevoia unei riie epocii patriarhale „moşii" din care ar coborî familiilatregi reconsiderări şi a unei reîmpărŃiri a loturilor, mai patriarhale din sat: un grup de familii mai strîns înrudits revendică un atare „moş" creator de spiŃă genealogică, aşa încît toate familiile sînt prinse într-un arbore genealogic, d« ce în ce mai rămuros cu cît se apropie de prezent (descen -denŃii sînt, generaŃie de generaŃie, din ce în ce mai mulŃi! şi cu crengi din ce în ce mai puŃine şi mai viguroase cu cît a afundă în trecut, confluind pînă la urmă în cîteva („moşii" care eventual se leagă la rîndu-le de un singur „butuc" Atare sate se numesc „umblătoare pe moşi" şi au unul sai mai mulŃi eroi eponimi, „fundatori" imaginaŃi ai respecŃi velor sate. Aceşti „arbori" genealogici şi „moşii" închipuit <lin care se trag au un rol imens în viaŃa satelor, membri fiecărei familii primind din partea colectivităŃii „dreptul" ce i se cuvine potrivit locului său în „spiŃă" (arbore). Bunăoară, Ńarina comună a satului se împarte pe loturi mari egale, cîte un lot fiecărui „moş"; cei ce „se trag" din „moşul" recunoscut îşi împart mai departe lotul primit pentru muncă pe marile familii patriarhale; fiecare dintre acestea •subdivide mai departe lotul repartizat, împărŃindu-1 fanu liilor „mici" componente; ş.a.m.d. Dacă fiecare „moş" avea, după acelaşi număr de generaŃii, acelaşi număr de iŞ milii-urmaşi, lucrurile ar fi simple: anual, fiecare famil „mică" ar primi un lot egal cu fiecare dintre celelalte Ion familiale. Dar lucrurile nu se petrec aşa; unele „ramuri^ devin — din generaŃie în generaŃie — tot mai „rămuroase VIV V 111 ----- Vilii wVllVl CVyiV< 111 f-\*ll\^L tV ŃlVy \.^t 111111 Ń^ltuiiv.--- , j. , -----------------7 - (deci, urmaşii sînt mereu mai numeroşi), în timp ce alŃeee> Juna, vuiturile etc. au luat înfăŃişarea lor actuală şi' (, ş) p Ń ajung mai puŃm „rămuroase (adică, urmaşii smt mai pupm; 1 Cititorul e rugat să revadă şi nota 1 de la p. 32. - De remarcat că fenomenul nu se datoreşte atît unor soc1».1 'rec biologice (mai mulŃi sau mai puŃini copii), cît unor cauze economice. Numărul de urmaşi creştea sau scădea mai ales naşteri şi morŃi simbolice. AdopŃiunea (naştere simbolică) era ventă cîtă vreme în spiŃa unui „moş" unde se lucra cu mijloace •mentare era nevoie de mai multă mînă de lucru; cu timpul in ' întorcea împotriva succesorilor direcŃi pe linie biologică, marin ^ oportun volumul demografic al spiŃei. Exemple de acest gen Ş putea încă cita. 118 litabilă — sau găsirea unor alte soluŃii. Acest exemplu ită, cred, suficient de limpede caracterul sociologic, abso-practic al mitului, corespunzător unui alt nivel al prac-i social-istorice a omenirii, fundamental deosebit de cel* rcat de ginŃile matriarhale. întrucît mitul este o prezenŃă, ivă în viaŃa social-economică şi juridică a obştiei săteşti, e clar că are o prezenŃă nu mai puŃin activă în viaŃa reli-asă, unde se încheagă ca o „explicaŃie" sacră ce-i de fapt motivaŃie, o justificare a unei stări de lucruri profund şi' im „profane". Incontestabil, nu toate miturile au o reia-atît de vizibilă cu activitatea social-economică a obştii— , dar ea nu lipseşte nicăieri, fiind doar mai mult sau mai Ńin mascată prin abstractizări, prin contaminări cu alte iboluri, prin coruperi etc. Determinate de apariŃia patriarhatului, cunoaşterea miilor rămîne un apanaj al bărbaŃilor şi un semn al

auto-ăŃii lor. Se pare că ei înşişi sînt conştienŃi şi foarte mîndrî aceasta. La tribul selknam, în cadrul etapei culminante niŃierii — dezvăluirea către tinerii iniŃiaŃi a mitului obîr-i, care constituie taina cea mai mare a tribului — noua. neraŃie de bărbaŃi află de la bătrîni cam următoarele: în chime, soarele şi luna, stelele şi vînturile, munŃii şi apele eau chip de om şi umblau pe pămînt. Pe atunci, stăpîne trib erau femeile. Dar pentru că-i minŃeau pe bărbaŃi, ;Ştia s-au răsculat împotriva lor. Atunci, animalele, soa- i dus acolo unde se găsesc şi astăzi. BărbaŃii — pentru a fi adă ii hăî g ş Ń pentu a fi adăpost pe viitor — au hotărît să născocească poves-1 duhurilor mascate — între ele cele mai puternice sînr .^ nplltul boorte Şl SOŃia lui, Halpen, spaima celor nemi-■ |, adică femeilor şi copiilor —, care încă de atunci sînr fŃişate de bărbaŃii înşişi. Cel ce-ar trăda această taină ar llldată ucis. însă de aşa ceva n-a fost nevoie niciodată,, >arece brăbaŃii selknam ştiu să păstreze taina. în alte mi- primul om este un bărbat (de exemplu Adam). îndeob-' Principalele personaje — acelea care determină acŃîu- 119»

nile — sînt, în cele mai multe mituri, masculine. Feti apar ca fiinŃe pasive, în sensul că ele „suferă" acŃiunea. în condiŃiile patriarhatului, cultul strămoşilor — al şilor", la care m-am referit mai sus — dobîndeşte o pond remarcabilă tocmai datorită implicaŃiilor lor practice (b năoară, repartizarea loturilor în Ńarina colectivă). Pe fu cianŃii o repetă anual („Anul nou" simbolizînd tocmai ta iniŃială a zeilor) sau în alte împrejurări neperiodic, itotipice şi arhetipice sînt şi „locurile"; ceva nu se poate ăptui oriunde, ci acolo unde au săvîrşit zeii, eroii, stră-ii („centrul lumii" este unul dintre exemple). Dar chiar Ńele sacre sînt prototipuri; cel ce se jertfeşte pe sine pen-fericirea obştiei umane este un atare prototip, de „erou". dalul acestui cult se brodează toate personajele de seanijte încadra prototipurilor, a le considera ca fapte exem- şi acŃiunile lor cunoscute din diverse mitologii. Chiar fiinAre, „a participa la prototip" înseamnă a repeta ori de vorba de zei şi de eroi, aceştia sînt — într-un fel sau altŃe ori este nevoie gestul unic şi primordial, ceea ce con- — eroi eponimi ai unor localităŃi care-i revendică, le conră celui ce-1 repetă mari puteri asupra lumii. struiesc altare şi îi cultivă. Aceste personaje sînt sacre sat Iată cîteva dintre principalele coordonate ale viziunii devin sacre (eroii), deosebirile purtînd adesea asupra gradmitice, asupra cărora voi încerca să reŃin atenŃia cititorului. lui de sacralitate. Datorită viziunii sociologice în formare începe să se manifeste mereu mai cuprinzător procesul de antropomorfizare a zeităŃilor, fără însă ca deocamdată sŃ devină universal. Faptele personajelor mitice sînt sacre prin definiŃie. Ele Teork relativităŃii postulează ideea că spaŃiul şi timpul alcătuiesc „istoria adevărată a tribului, ceea ce vrea să spun|t însuşiri ale Actelor — întindere şi durată —, inse- Hrabile între ele şi variabile în raport cu diverse sisteme | referinŃă. „Bunul simŃ", modelat de cîteva secole de scanicism (întîi spontan, apoi teoretizat), n-a putut pri-o atare idee; cel puŃin în mediile sociale cît de cît (te, „bunul simŃ" admitea că timpul şi spaŃiul sînt nişte >rme", nişte „receptacole", eventual infinite şi omo-pe, în care se situează fenomenele şi obiectele; mai mult, ste forme au fost uneori absolutizate, în sensul că puteau [privite independent de „conŃinutul" lor (procese şi sacră", distinctă de cea profană/Timpul însuşi sacralizat, dobîndind valori diverse prin această pri: Bunăoară, de un imens prestigiu se bucură trecutul înde; tat mitic, „timpul acela", cînd personajele sacre au în1 prins „facerea lumii" sau altă acŃiune de anvergură nătoare. Timpul sacru, spre deosebire de cel profan, con tuie o coordonată fundamentală a viziunii mitice des lume. Dar nu numai el. Sacralizat este şi spaŃiul. Anu: locuri, „sus" sau „jos" nu sînt — pentru primitiv — sim „puncte în spaŃiu", ci centre sacre. Se făureşte o complic cosmologie sacră, suprapusă celei profane, şi „adevăra este aceea, nu cea obişnuită. SpaŃiul sacru constituie de menea o coordonată fundamentală a viziunii mitice. I cum se va vedea, timpul şi spaŃiul nu sînt nicidecum un de receptacule în care ar avea „loc" faptele şi lucrur»1' constituie însuşiri ale acestora. Celor două coordonate J adaugă cauzalitatea sacră, implicînd diverse posibilităŃi „facere" şi de „refacere". Este de asemenea de menŃionat că tot ceea ce exista petrece în mituri are caracter arhetipic şi prototipic. :cte) şi, în consecinŃă, existente ca forme chiar dacă în n-ar fi existat procese şi obiecte. Pare bizar faptul că, iai cu cîteva secole înainte, tot „bunul simŃ" respinsese unea mecanicistă (în speŃă, newtoniană), întemeindu-se ai pe străvechea intuiŃie care-1 învăŃa că timpul şi Ńiul sînt însuşiri ale

obiectelor. Fireşte, avem a face aici trepte ale dezvoltării însăşi capacităŃii umane de cunoaş-Morala fabulei ar fi aceea că „bunul simŃ" nu tre-socotit ca un criteriu absolut şi infailibil al puterii 'ane de cunoaştere, dar nici ignorat cu desăvîrşire, întru-fie şi la anumite praguri — sintetizează o experienŃă petrece în mituri are caracter arhetipic şi prototip y^fie şi la anumite praguri — sintetizează o experienŃă acŃiune săvîrşită de cutare fiinŃă sacră este o schema .u";|e.viaŃă. Pînă la apariŃia viziunii de tip newtonian, „bunul şi originară, pe care oamenii cată s-o repete prin acŃW'■ ■ \" oferea soluŃii teoretice, logice, care nu contraziceau lor; bunăoară, „facerea lumii" este un atare arhetip Pe 121 120 j t nicidecum experienŃa şi de aceea a opus rezistenŃă no;i este taina cea mai sfînta> cunoscută numai iniŃiaŃilor,, imagini a lumii. Ulterior, „bunul simŃ" s-a adaptat f adicâ de fapt exclusiv bărbaŃilor. Illo^ tempore (=Jp_ .apreciabilă măsură viziunii mecaniciste, deoarece ac&OTJ||_aceea) nu-i o dată calendaristică — bunăoară, răspundea experienŃei la un nivel mai înalt dobîndit|fipl cutare^—, şi nici nu poate fi, întrucît esteun timp mir omenire. Teoria relativităŃii mai întîmpină opoziŃia», sacru, în ultimă instanŃă convenŃionalul este^ »ince-_ bineînŃeles, în anumite medii sociale — fiindcă Hear.amffiîturpur şi simplu, începutul a ^eva care durează^înce-* ituTtribuluii începutul lumii etc. Prestigiul economic al ceputului" — îl rog pe cititor să-şi amintească roîuî oşilor" primordiali în împărŃirea şi reîmpărŃirea lotu-lor familiale1 — îi conferă şi prestigiu religips.^Jiicepu-'" acesta e, în realitate, atemporal, în afara timpului fizic, un moment sacru din care descinde întreaga istorie ră a obştiei umane, un moment arhetipal. Aceasta de-rge din convingerea primitivilor că, pentru un lucru, sem~ icativă şi într-adevăr „reală" este prima lui manifestare, iihologic vorbind* aici poate fi în discuŃie şi teama primî-ului faŃă de nou şi de neprevăzut, grija de a nu sminti diŃiile. Dar motivaŃia este cu mult mai profundă, izvo-' d din însăşi baza materială: atîta vreme cît „fapta ini-ilă" continua să regleze mecanismul social-economic, nu a mod natural, el a decedat pentru că „şi-a sfîrşit zilele"! nici o^ noimă să fie abandonată; „timpul acela", deşî „şi-a trăit traiul", adică şi-a consumat durata proprie. Cînfldeya adînc în trecut (de fapt... nicăieri!) era mereu pre-cineva moare din cauza unui accident sau din alte pncitfnc în însuşi mecanismul obştiei, şi ori de cîte ori acest me-implicînd violenŃa, acela „a murit cu zile", deci fără Jnism tindea să se tulbure, să aibă defecŃiuni grave (de ;emplu: inegalitatea prea mare a loturilor familiale), se enea la „obîrşie" (reîmpărŃirea loturilor egalitare potri-it numărului iniŃial de „moşi")2; aşa încît pe de o parte riginile" dobîndeau prestigiu sporit, iar, pe de altă parte, prin „bunul simŃ" se rezolvă teoretic toate chestiunile tice consumabile în cadrele terestre; cu cît experienŃa ur se va extinde dincolo de limitele telurice, incontestabil aiul simŃ" nu va mai refuza relativismul ca „absurd", ci va incorpora. Fundamentală se dovedeşte, aşadar, experie — considerată în dezvoltarea ei istorică. IntuiŃia primit lor despre timp şi spaŃiu creştea din experienŃa lor de pe care avem suficiente motive s-o apreciem ca foar gustă prin raportare la actuala noastră experienŃă. Pentru primitiv — lucrul este întru totul cert —, tir nu-i nicidecum un receptacol, o „formă" abstractă şi genă. Dimpotrivă, din punctul său de privire, timpul durata eterogena a obiectelor. Tot ceea ce există îşi are arata sa specifică. Dacă cineva moare de „moarte bu toarcerea la origini" părea un leac al unor suferinŃe pre-ite. fi consumat durata; iar „zilele" neconsumate sînt }\x< şi eficient valorificate de cei rămaşi, putînd fi chiar.. vestite în alte „corpuri" (construcŃie, război etc), căn asigură viabilitate (durabilitate, succes etc.) Un „timp" tematic, abstract, dedus din durata obiectelor şi uni lizat, este de neconceput pentru primitiv1. Confruntarea între viziunea biologică şi cea sociologi"-! Un loc de seamă în valorificarea mitică a timpului îl va avea ca unul dintre rezultate şi o valorificare speciaKeŃi e şi „sfîrşitul". Spuneam mai înainte, că» pentru primi-a „începuturilor", a „timpului acela" în care „străbun»v, orice pe lume are o durată care „începe" cîndyâ şi au pus temeiurile obştiei sau chiar ale lumii prin Iucf3re;sfîrşeşte" cîndva; din viaŃa de toate zilele el ştie că tot lor demiurgică. La oricare trib, mitul despre „originea . . ' La acest exemplu voi reveni de mai multe ori în această scriere" 1 De altfel, zeul Cronos, care în mitologia greacă simboliza 1» Pentru că ar fi singurul ce-ar putea fi invocat,'ci fiindcă este rela-pul, a apărut relativ tîrziu (de notat că el era unul dintre fiu zfj| amplu şi revelator. mame Gaia). Cît priveşte celebrul vers „fugit irreta.ra.bile I (= „timpul ireparabil aleargă") abia are o vechime de vreo două Iar dorinŃa veşnicului căutător al fericirii Faust de a putea spu clipă, rămîi!" este întru totul modernă. 122

Mai tîrziu, în sclavagism, cînd aceste „întoarceri la origini" nu ,r mai fi posibile — datorită proprietăŃii sclavagiste —, „întoarce-? vor deveni un vis, un ideal, care se va solda, între altele, cu a'izarea trecutului, cu mitul „vîrstei de aur" a omenirii. 123

J ceea ce „începe" trebuie să se şi „sfârşească". Deşi limite duratei, începutul şi sfîrşitul n-au valori egale sub ung] privirii mitice. Dacă ceva poate să înceapă din „nimn prin „sfîrşitul" său acel ceva nu intră în neant, nu-şi pie: fiinŃa, ci doar îşi schimbă modul de existenŃă. Ce anu devine ceva după ce s-a „sfîrşit" — este o altă chestii care în genere se rezolvă în funcŃie de modalitatea „sfî: tului" însuşi. După cum spuneam mai sus, o moarte „buni firească, naturală este irevelantă; dimpotrivă, o moa rituală, prin violenŃă, dobîndeşte valori excepŃionale, ce moare natural, reînvie după moarte, apoi moare iar iar reînvie, asemenea seminŃelor îngropate, angajîndu într-un ciclu deschis de morŃi şi învieri; aici nu-i nimic deasupra regulelor, „rînduielii". Cîrid însă e vorba de mâ tea rituală, lucrurile se schimbă; cel ce „moare cu zile* continuă traiul într-un nou „corp" şi totodată, prin aceai promovează pe un nivel ontologic calitativ superior. Mo tea rituală începe a fi privită ca mijloc de salvare din c diŃia profană, ca un fel de izbăvire, de mîntuire1. în punct, „începutul" şi „sfîrşitul" violent se identifică premisele marilor mituri eschatologice, care vor face o rieră cu totul neobişnuită, sînt deja date. „Sfîrşind" j violenŃă -- fie în chip real, fie simbolic (prin anumite vio re sacrificiile de vieŃi omeneşti — şi mai ales de copii1 — Ńin un loc aparte. PărinŃi care-şi sugrumă cu propriile lor i copii — iată o imagine îngrozitoare pentru omul mo-n, dar plină de sacră solemnitate pentru omul primitiv. Ńi sacrifica propriul copil este semn de profundă subor-are individuală faŃă de interesele supreme ale obştiei şi ;odată dovada unei deosebite griji paterne pentru asigura-unei „vieŃi" veşnice şi superioare — desigur, prin „în-porarea" ei în sol — copilului. Treptat, prin evoluŃie ială, sacrificiul uman a fost înlocuit cu cel animalier („Ńa-ispăşitor" a înlocuit pe „omul ispăşitor"). O pondere me-crescîndă au dobîndit-o sacrificiile simbolice. însă, sub e formă, sacrificiile acestea aveau acelaşi subtext: rege-rea, reînnoirea forŃelor vitale ale cosmosului, la diferite eluri; într-o modalitate sau alta, lucrurile se reluau „de origini", lumea se „năştea" din nou — fireşte, simbolic. N-aş vrea să anticipez prea multe referitor la marile uri ale antichităŃii, care constituie obiectul unor capitole lucrarea care o va continua pe cea de faŃă. MenŃinîndu-numai la stadiul premiselor acestor mituri, vreau să mai :v doar credinŃa — de certă provenienŃă primitivă — că ipul poate fi stăpînit de om, desigur decurgînd din viziu-conform căreia prin magie omul intră în posesiunea coşului. Dacă în eschatologie se acceptă cu destulă uşurinŃă rşitul", aceasta se datoreşte convingerii că esenŃialul nu-i iitul, ci noul început, ceea ce vrea să însemne reeditarea purului absolut, a „primului" început. Cine cunoaşte prim început" deŃine capacitatea unei posesiuni ma- p , tualuri) —, ceva a dobîndit şansa „reînnoirii". Bunăo; prin potop (apă) sau prin ardere (foc) sau prin alt mi violent, lumea „sfîrşeşte", dar nu pentru a dispărea, ci pe» .x ... ._,-------i--------- ----- r-------...... tru a se „reînnoi", pentru a reîncepe o viaŃă nouă, purm-Je a lucrurilor, iar cine cunoaşte ce a fost „la obîrşie" do-cată de fostele stigmate ale profanului. în ultimă instanŃă#deşte implicit ştiinŃa a ceea ce va fi în viitor. Cunoaşterea nici un mit despre „sfîrşitul lumii" nu are perspectiva unu. jei „obîrsiei" anulează teama de sfîrşit" (oricît de catas-, r\ j- • • ■ i •• • o; J„„n;ri — ceea pi ar fi el) şi totodată conferă stapînirea magică a lumii, real sfîrşit, a dispariŃiei lumii, ci a unei reînnoiri, ' laici 0 vas;t| colecŃie de practici £tind gcde mai di ce este în deplină concordanŃa cu mentalitatea care nu poate concepe ca ceva ce există să dispară săvîrşire. . Dezvoltarea agriculturii a fost însoŃită de înmulŃire3 diversificarea ritualurilor pentru rodnicia pămîntului p ) ş p g aici> 0 vas;t| colecŃie de practici £tind gcde mai di_ ?. surprinzătoare 5!reînnoiri« _ a cosmosului jn ansam. ^Uj a oamenilor, a feluritelor lucruri etc. Oricît de nu- ^50 Ş^^osfibiŃC-ipŃ1"6 ele ar fi aceste practici^ ele se re- . LilSmTmstanŃă la o schemă unică: întoarcerea la ori-" 1 A se compara cu concepŃia mult mai tîrzie a cr< despre purificarea de păcat prin suferinŃă şi chiar prin al cărei prototip este mitul eristic. 124 Copiii reprezentau un grad sporit de puritate faŃă de adulŃi *°dată perspectiva unei „vieŃuiri" mai

îndelungate decît a aces-i!i noile „corpuri". Ei erau mai aproape de „început", pe care îl şi * 125

I ine (la „haos", la embrionar, re^ss- aduier^n) consi rinlntoarcerea la origini se putea urmări carea cuiva sau întinerirea sau — ceva mai tîrziu, la indieir bunăoară — o „cunoaştere" de un soi aparte: cine vieŃile lui anterioare, adică îşi amintea de pînirea propriului său destin, eliberarea. .«■;„,,* n viziunii asuora lumii obŃinea irea propriu Sociologizarea continuă a viziunii asupra conduce la noi valorificări mitice ale timpului,.pori^ • * ' ' formulate in aceasta penoasŃ pj o periawa ia noi vaiuuj.v»,. se totuşi de la premisele deja formulate în această perie istorică. Trebuie notat însă de acum că, după n nerioad de înflorire, istoria mitică va intra în conflict cu fană şi că aceasta din urmă va fi yictorioasă; petrece atunci cînd baza materială, social-economică, pi Şi______ tot atit de important deocamdată, dafeare treptat va pondere în creştere: valorificarea etică a lumii „dincolo", concretizată prin ideea de sancŃiune morală, început se făcuse deja mai dinainte. IniŃial, în lumea [cealaltă" toŃi se bucurau de tratament egal, ceea ce reflecta balitatea reală dintre membrii obştiei primitive. Cu timpul, unea de „dincolo" se divide în două compartimente: în--unul ajung oamenii de rînd, în celălalt cei „vrednici", adică o. oe ca s-a sacră \.C atunci «*&Ń*v* ~ enerat mitul se va prăbuşi, tîrînd după sine şi „ist încetînd să mai fie o prezenŃă vie, activă, în viat va refugia în dogmatica tec triburilor, „istoria logică. sacră" se © Aspecte deosebit de numeroase înfăŃişează cosmolog iiiă î care se recunoaşte dimensiunea prii li mitică primitivă, în care se recunoaşu cipală a valorificării mitice a spaŃiului. Integrate aceleiaşi cosmologii, există o geografie mitică „lumii de âiciK-şLuna a „lumii de dincolo", ca do"ă zoi ale unei singure lumi. Şi una şi cealaltă sînt însă ale aceluiaşi tip social-istoric. Exte interesant de remarc că societatea se oglindeşte mai veridic în geografia de dincolo". ExplicaŃia? Cred că poate fi expusă cam aceşti termeni: Imaginea lumii „de aici" este strîns leg9 de elemente cosmologice, naturale, în schimb, lumea > dincolo" reflectă elemente sociale, mult mai mobile oe cele naturale. Geografia mitică a lumii „de aici" este, o< predominant naturistă, pe cînd aceea a lumii „de dincol este predominant sociologică. De aceea, schimbările pr°"' în societate se răsfrîng mai repede şi mai adecvat în ~~* nea despre lumea „cealaltă". 1 în acest atotştiinŃă. 126 context, memoria absolută a lui Buda este prin calităŃile lor personale s-au remarcat în di-acŃiuni de interes obştesc (vînătoare, război etc.) şi colectivitatea le arăta recunoştinŃa şi în acest fel. La i, oamenii obişnuiŃi mergeau după moarte în „Ńara mor-or"' (Miktlan); însă vitejii — adică cei căzuŃi în lupta cu şmanii pentru apărarea pămîntului strămoşesc —, precum femeile care în lupte au fost alături de bărbaŃi sau care născut viteji mergeau în „łara Soarelui" sau „împărăŃia zboinicilor", situată departe la răsărit, unde sînt păduri inunate, grădini nemaipomenite, flori nemaivăzute, multă mină şi strălucire şi unde execută dansuri războinice, viază, petrec. La primitivii din insulele Fidji, sufletele mor-or, după ce rătăcese o vreme pe pămînt (le vine greu să se :spartă de familiile lor), se îndreaptă spre „Ńara păcii" -Ibulu), aflată în fundul mării; dar chiar la intrare, sînt indite de cumplitul Sanu — mîncătorul de suflete —; cine apă de el şi de tovarăşii lui se înfăŃişează lui Ndengei, prepusul strămoş al tribului, unde dă un fel de examen: dacă ovedeşte cu acest prilej că în viaŃă a fost „vrednic", e tri-în Ńinutul cu flori minunate (Mburotu), iar dacă a fost pevrednic", nimereşte în Ńinutul trist (Murimuria). La aceste RulaŃii însă criteriul vredniciei este altul decît la azteci; socotiŃi „vrednici" înainte de oricine şefii triburilor, 'oi cei viteji, cei ce au urmat

poruncile vracilor, cei ce s-au să torit şi au avut copii; „nevrednici" sînt bătrînii, bol-vii, cei fără urmaşi, îngîmfaŃii, laşii, cei ce n-au adus ■tfe strămoşilor, femeile moarte la naşterea copilului. în bulele Tahiti, distincŃia este mai apăsată: cei „vrednici", ajung în „Ńara frumos mirositoare şi însorită" (Rohutu aflată sus, pe muntele Raiateas, sînt şefii triburi-lr> pătura conducătoare şi slujitorii religiei, — cei „ne-ednici", care nimeresc în ,,Ńara semiîntunecată a umbre- 127

lor" (Miru), din fundul pămîntului, sînt oamenii de nnd.j Cînd în cadrul obştiei se vor ivi inegalităŃi de avere şi pozi-i Ńie socială şi mai ales cînd se va ivi statul exploatator vrednici" vor fi cei bogaŃi şi puternici, iar „nevrednici j ^ vîrfuj ^ se găseşte „deasupra" nivelului uman. masele. „Vrednicii" (sau „fericiŃii") vor merge după m°arŃe.ralIzarea „înaltului" are premise mai vechi; la multe în cele mai nobile locuri de „dincolo", pe cmd^„nevrednicii pulaŃii primitlve, a fi „sus" implică însuşirea de „puter-vor nimeri în locurile întunecoase; săracii şi de regula scla^ de posesiune a maximei sacralităŃi. La irochezi, ceea vii nici nu pot măcar năzui la o situaŃie mai buna „dincolo ,are orencja (mana) se numeşte oki, — dar oki înseamnă deoarece sufletele lor pur şi simplu vor dispărea. uitenor!;ea ce este sus«. însăşi fiin Ńa suprema cerească la ei se din motive pe care nu e locul să le menŃionez aici, destma-^^ Qke La alŃi indieni) bunăoară la sioucşi, mana se Ńiile se vor inversa: cei fericiŃi aici, vor ajunge „dincolo w^ waj!ian. soarele, luna, vîntul au wakan; dar acesta domeniul suferinŃei veşnice, iar cei nefericiŃi aici „dincolo ^ne apropiat fonetic de wakân, wankân din limba tri-se vor desfăta la nesfîrşit de fericire1, şi intr-un caz şi in.^ dakota> la care înseamnă „deasupra"; de altfel fiin Ńa celălalt fiind vorba de o compensaŃie, desigur pur îiuzone.^^ cerească e denumită Wakan. Maorii îşi denumesc Geografia mitică a lumii de „aici" nu e diterenŃiata după ^ suprema ^o; însa- iho în limba lor are înŃelesul de criterii social-economice atît de adine; in schin\D prezintă o bogăŃie de elemente faŃă de care glumea de dincolo n nu poate suferi vreo comparaŃie cit de cit onorabila, inu vorba numai de elemente geografice ca atare (vegetaŃie, ape roci etc), asupra cărora nu pot insista m aceasta scriere, " de anume coordonate care vizează ceea ce astăzi am design prin „poziŃie în spaŃiu". Mă voi opri la citeva dmtre eie, acelea ce mi se par a fi avut un rol mai de seama in iston religiei. ... • i („(.v,. ş Există o valorificare sacră a spaŃiului pe verticala iot „ lui. „Sus" şi „jos" sînt — pentru primitiv şi nu numai pen . el mai tîrziu — valori sacre şi nicidecum nişte distanŃe o*^ ilă C t va seatla mai „sus '/ denumită Wakan. Maorii îşi denumesc suprema ^o; însa- iho în limba lor are înŃelesul de )>ricjicat.«< q situaŃie asemănătoare la negrii akposo; ^ numele zeului lor suprem, înseamnă „ceea ce este ^ sirŃietrie) şi ce esŃe 5)dedesubt" are sacralitate, şi întrun gfad cu atît mai mare cu cît este mai La romarU; inferi (dei) erau zeii din infern. De k muhe populaŃii întreaga „lume de ^ ^ ^^ ^^ ^dedesubt", „jos" (chiar aceasta sugerează prin „infern"). Totuşi, niciodată „dede- „ ^ bucurat de prestigiui ;,înaltului". Prin ea în- ^^ implică p£ aceea de sacralitate. f } i i ei mtu uiiiu — .».k" »~~~~ ,- ------- - . « cu1%iU Hulubi muntele cu fruntea în nori e sacru; şi o ridi- care, neutre, pe verticală. Cu cit ceva se^atlamai „sus km% oareCare e sacră. Jertfele, de orice fel, se aduc pe atît are un grad mai înalt de sacralitate . Oricine îşi a■ i^. pentru aşa ceva se fac şi altare din piatră, pe care teste că Golgota este munte sacru pentru creştini, ca p ^oficiază jertfe. în multe locuri, morŃii se îngroapă în nevechii greci Olimpul era munte sacru; asŃtel^de „ ^jpole comune situate pe gorgane, sau chiar se construiesc sacri" se cunosc pretutindeni în lumea^ primitiva, S1 ° • gJte cadavre movile funerare, numeroase vizibile încă în vreme şi după ea; de exemplu: Tabor in 1 alestma, rti ^e noastre; morŃu- şi înălŃimea îşi întăreau reciproc sacra-bjorg (= muntele ceresc) la nordicii' germanici, bumour, . ^ ^ ?. ^ ^ în anumite împrejurări solemne şi . J'Ve, stau pe felurite „înălŃimi": bolovani, buturugi, trun-x A se compara, bunăoară, cu credinŃa creştină^despre rai j j^ttri de arbori retezaŃi, scaune .etc. Conducătorii de triburi 2 Submergent aceste credinŃe supravieŃuiesc pina in limoaj ziŃie1?racil OCUpa astfel de înălŃimi Cînd Obştia e convocata la Uzat al secolului 'XX. Sentimente, năzuinŃe, idei „înalte" in op . ̂cu cele „josnice"; „societatea înaltă" în opoziŃie cu »Pa*urlJ « r*'l Mai tîrziu, cînd zeitatea supremă va fi scoasă în afara „lumii", în general, cam tot ce se referă la ierarhii subînŃelege >f}^^*A\ }; va fi mutat undeva );în ceruri". rirea la poziŃii ^pe verticală. Fara greutate, se po. ana ■ 8 De amintit că, la creştini, Dumnezeu (Domnul zeilor) e numit ^^^^H Sea „cel de sus", „tatăl de sus".

alte situaŃii analoge. 128 sacrului 129

sfat, bunăoară pentru a hotărî asupra' războiului. Cu tiW> lîngă o apă curgătoare mare (Calea lactee); soarele şi pul, se permanentizează şi se generalizează obiceiul c^a sînt fiii şi totodată mesagerii lui pe pămînt; tunetul e fruntaşii triburilor sau măcar şeful să stea pe un scaun ma*cea hă; ^ aduce ploaia, fertilizînd pămîntul; de altfel, înalt, uneori prevăzut cu trepte; era un indiciu al puteri a creat totul din nimic, vede şi aude tot şi primeşte sufle-lor sacre. Adesea cei „vrednici" — desigur, conducătorii în<e nevinovaŃilor decedaŃi. La triburile kulin, zeităŃile deosebi — sînt purtaŃi pe sus în vehicule speciale duse pŃialtului" sînt mai complexe; zeitatea supremă Bundjil lo-umerii inferiorilor. A fi „sus" înseamnă a fi „puternic", jieşte în cerul cel mai înalt; Gargomiteh, zeitate care aduce deŃine o anume doză de sacralitate, deci a fi superior celor-faŃa lui Bundjil pe oamenii superiori, locuieşte pe cerul lalŃi oameni; iată unul dintre germenii sacralizării condu-ii de jos (deci, există grade de sacralitate şi — potrivit cătorilor. Şi treptele tronului sau chiar ale locuinŃelor celoiesŃora — ceruri distincte!); Bundjil a creat pămîntul, ar--„vrednici" îşi au tîlcul lor: momentele ascensiunii către cerbii, animalele, pe om; i-a investit pe fiul său Bimbeal cu drumul de la profan la sacru. în unele părŃi, înainte deterea asupra pământului şi pe fiica sa Karakarook cu pu-moarte, şamanul trebuie să se urce pe o scară de frînghieea asupra cerului, iar el s-a retras din lume şi locuieşte şi acolo sus, în capul scării, la adăpostul frunzarelor de nori. Puluga, fiinŃa supremă din credinŃele andamanilor,. care-i prinsă scara, să-şi facă seama; e o moarte vrednicăe o veritabilă sinteză a celor „cereşti": el locuieşte în cer, de sacralitatea lui! „Scara la cer" va fi un simbol frecventata/ e vocea lui, vîntul e suflarea.'lui, uraganul e semnul în mituri. Dar „la cer" se poate „urca" şi prin alte mij-ruei lui, trăsnetul — arma cu care pedepseşte pe cei ce îi loace. Bunăoară, anumite vehicule — car, luntre etc. —,lcă poruncile; soarele (feminin!) şi luna (masculin!) sînt trase de fiinŃe ele însele mitice. Fireşte, de asemenea călă-piii' lui, iar stelele sînt copiii acestora; prin potop a pe-torii în ceruri nu au parte decîŃ cei „vrednici" — conducă-psit o dată omenirea recalcitrantă; el cunoaşte gîndurile torii, mai tîrziu regii, apoi şi demnitarii lor, sfinŃii etc. —sirienilor numai ziua, deci este omniştient în măsura în cei „fericiŃi", şi asta bineînŃeles după moarte. însă la cerurire-i omnivăzător, ceea ce înseamnă că această însuşire a se poate ajunge şi prin puterile proprii ale „fericitului",: este legată de lumina cerească. datorită sacralităŃii lui; f ără nici un vehicul, fără nici un Desigur, „cerul" este „locul" cel mai „înalt", deci şi de mijloc mecanic, „fericitul" se „înalŃă" pur şi simplu şi dis-iximă sacralitate. Generată în procesul constituirii şi afir-pare „în cer". India cunoaşte, şi azi o excepŃional de bogatairii patriarhatului, viziunea mitică va reflecta rosturile tehnică a levitaŃiei (ridicării prin puteri proprii deasupra so- pe pămînt şi astfel „cerul" va fi investit cu atributele lului). în mitologiile marilor religii, profeŃii îşi încheie ca-îsculinităŃii. Fireşte, rămăşiŃele mentalităŃii matriarhatu-riera terestră prin „înălŃarea la cer" (de exemplu, Iisus; ma; erau pe alocuri încă puternice şi „cerul" apărea Cristos, dar nu numai el). „înălŃarea la cer" — nu intere-ojo ca zeitate supremă feminină; Hintubuhet, FiinŃa su-sează cum — este semnul supremei sacralităŃi. |jm^ ^a băştinaşii din Noua Irlandă, este feminină; la tri- „Cerul" cu podoabele lui — aştrii —, fenomenele roe'n e toda, kavi şi altele din Assam, Marea ZeiŃă domină teorologice, atît de numeroase şi diverse — ploi, fulgere»!iteonul; la indigenii din insulele Bank şi din Noile He-tunete, trăsnete, curcubeie etc. —, felurite „semne ce';de, zeitatea cerească este o divinitate lunară; la triburile reşti" — eclipse, meteoriŃi etc. —, lumina solară sau lumWku şi oluga, Puluga are şi forme feminine; ş.a.m.d. însă lunară, în genere: ceea ce se petrece „sus" ori vine „de sus îdmŃa generală, de generalizare a patriarhatului, domină întruchipează sacrul la nivelul cel mai înalt. înainte ca îfl"'urnea zeităŃilor uranice care devin preponderent şi apoi suşi cerul să fie zeificat (Uranos — al vechilor elini), dodf^lusiv masculine, „tatăl din cer" fiind imaginea „tatălui" niul uranic a fost populat cu o sumedenie de „locuitor1, pe pămînt. Cazul lui Uranos al vechilor greci este edi-sacri. La triburile de kamilaroi, wiradjuri, euahlayi, di^ator prin el însuşi. O soluŃie ingenioasă-a fost cuplul Cer nitatea supremă Baiam locuieşte în cer, pe un tron de cfls !asculin) — Pămînt (feminin), care-i aproape universală. 130 cn» ia 131.

în insula indoneziana Keisar, ne încredinŃează istoricii reli-:ste mitizat, diferitele edenuri sînt înconjurate şi chiar stră-giei, principiul masculin Makarom manouwe, care locuieşte jătute de rîuri sacre şi însuşi pămîntul este înconjurat de un de regulă în cer şi uneori în soare, şi principiul feminin

Ma-'îu, sau de o apă (ocean) imensă, (uneori însă de un „şarpe" karom mawakhu, locuitoare a pămîntului, fac obiectul cen-;au de foc!). Orice Ńinut sacru e prevăzut şi cu o vegetaŃie trai al cultului. Se consideră a fi caracteristice Polinezielacră — fie că-i din lumea „de aici", fie că-i din cea de şi Microneziei cuplul cer-pămînt şi mitul cosmogonic careŃi,dincolo" —. Mi se pare notabil fapul că dezvoltarea agri- Mexic, în Antile etc. Sub diferite forme, el este încă întîm-iecare zonă silvestră îşi are copacul specific în miturile sale pinat în Lumea veche, unde-i sesizabil bunăoară în uneleirboricole: cele de foioase, stejarul, — cele de conifere, bra-ritualuri magice agrare (acuplarea pe ogor a bărbatului cululâ. Ca şi apa, arborele va deveni la rîndu-i simbolul femeia, aşa cum „Cerul — bărbat — stă deasupra Pămî'n- ieŃii şi al reînnoirii ei, mai cu seamă în regiunile conti- tului__ femeie"). jentale ale globului. „Arborele vieŃii" se numără de alt- Cît priveşte geografia mitică propriu-zisă, terestra, el printre cele mai frecvente motive mitice. Nu numai arbo-aceasta e de o bogăŃie impresionantă. Nu mă mai refer la ele, dar şi o anume zonă în jurul lui este mitizată. Dacă diversele forme de relief, tratate în genere după principiul'amva un arbore a fost trăsnit, gradul lui de sacralitate „muntelui sacru". Dintre fenomenele carstice, peşterile şi raşte, căci trăsnetul e manifestare a zeilor, stîncile dobîndesc dimensiuni mitice ca sedii ale sacrului; Un element de seamă al peisajuluj_mjt|£_îl constituie asociate cu ideea de „întoarcere la origini", de regressus ad sanumitele^^^mchizăŃori", care*ŃotfTo mică suprafaŃLliri-uterum, ele devin „case" în care se retrag ori sînt înmor-Yejmuită,Tîn~lăŃjai^^ al unei obştii, mîntaŃi „ferici Ńii". Fenomenele vulcanice ca şi locurile zgti- - BînimŃeTes~consacrater~închizătoarea se constituie în duite de mişcări seismice sînt adesea puse în legătură' cu jrul unui anume obiect sacru fix — cel mai des, un arbore, „subpămîntul" şi interpretate ca „guri" ale acestuia.. Hi- pOi o apă, o stîncă etc. — care împrumută unui perimetru drosfera s-a bucurat de o atenŃie aparte. Vechea accepŃie ■— estrîns propria-i sacralitate. De multe ori, pe o atare în-potrivit căreia apa e un principiu generator — este amplu datoare sînt asociate apa, arborele şi piatra, sau măcar dezvoltată. Bunăoară, apa e utilizată in felurite ritualuri de ^ dintre e]!e# Oricum, teritoriul respectiv este izolat de „purificare", de morŃi şi renaşteri, simbolice, ca „apa vie KŃul lumii printr.o graruŃă oarecare: gard, şanŃ cu sau fără sau ca „apă moartă". Tratări magice care ar putea ii puse în legătură cu dezvoltarea agriculturii arată apa ca element de delimitare între anumite zone de posesiune colectivă (ho- \E posibil ca, între altele, la aceasta^ să fi contribuit şi greutăŃile tar magic al. domeniului) sau cu diverse funcŃii economice ^^f^^p^ ^ ^^raîuiTSf^ Ub« ™ £ (sisteme de irigaŃie etc.) ş.a.m.d. Principiu, al vieŃii şi a riela privinŃe mai uşor. Munca agricultorului stabil a putut părea ca morŃii, apa devine curînd simbol al Curgerii universale, ai t „blestem", mai ales în condiŃiile exploatării ei. GreutăŃile legate de devenirii veşnice, al profanului considerat ca nivel ontO- }Ń. ticul muncii agricole, de obŃinerea recoltelor, au frînat şi fabulaŃia i ■ j . £• „<.„u:i }„«._ „ „„:< Ac p-srenT lca ln Jurul plantelor agricole. în schimb, pădurile au continuat să logic; de aceea, tot ce este fix, stabil, intr-o apa de exemt binecu;întaJ de om> £oarece în aprejXlă măsură fi ofereau piu: insulele, primeşte înŃelesul unui nivel ontologic suy .ulte din cele necesare traiului: adăpost, lemn, loc de cultură şi de pă-rior, în afara devenirii, funcŃia unor locuri paradisiace, cui» iOe etc- probează aşa-numitele „insule ale fericiŃilor". în genere- Uneori în publicistica noastră s-a scris cu multă pasiune de-* .. ,y „ -ia i a i •!« ,ral voD* simbolismul bradului ca fund specific romanesc. Cel mai mic cursurile de apa cuprind intre, ele şi „închid astrel Z{J^bn de documentare privind mitologia popoarelor din zonele de sacre; pămîntul dintre Tigru şi Eufrat — de exemplu "■Ş'nifere ar fi înlăturat dintru început atare afirmaŃii. 132

apă, stîlpi etc; cine trece dincolo de acest hotar şi se afl;cen"ul lumn", adică despre acel loc simbolic consacrat unde în cuprinsul închizătoarei devine inviolabil, se bucură dcerul se omologhează cu „pămmtul", „locul" prm care protecŃia sacralităŃii locului. Se pare că într-o epocă mai ^uutatea intervine direct în natură şi în viaŃa oamenilor, centă, sacralitatea închizătorilor n-a mai fost dată solului dP°arta a cerului" Ş1 totodată „buricul pămîntului", „cen-obiectele pe care le cuprindea, ci invers: solul răsfrînge sacraml" umc de unde s'a început „facerea" lumu în timp şi litatea proprie asupra obiectelor; bunăoară, morŃii obştiei sîif sPaŃlu (Prm extensie spre cele patru „zări" sau puncte îngropaŃi într-un anume loc, altarul pentru jertfe se rididardmale)- ConstrucŃia se înălŃa chiar în „centrul lumu". într-un anume loc (premisele îndepărtate ale templului), cf India' bunăoară, geomantul arată care punct din teme-tare construcŃie se poate face într-un anume loc ş.a.mie se afla exact Asupra capului Şarpelui ce susŃine lumea, ApariŃia proprietăŃii familiale (patriarhale) a determinat .«Sterul zidar bate un Ńăruş chiar în acel loc fixînd astfel apariŃia unui nou tip de închizători cu o dublă structură^1 miticului animal (se

crede că m acest chip se evită profană şi sacră. Arătam mai sus modul general de alcătuirf emurfe de pamint provocate prm mişcările Şarpelui a teritoriului unei obştii Ńărăneşti patriarhale şi relevam disubteran!>' aP01 ° Piatra dm temelie e aŞezata peste Ńăruş, tincŃia între „hotarul" satului şi „vatra" satului. Adaug acurT î1 construcŃia poate începe. Geomantul a indicat „cen- • că vatra satului nu se putea constitui oriunde şi oricum,'.lrul lumu ' caci °„construcŃie nu poate fi înălŃată decit in întîmplare; desigur, primau cerinŃele geografico-economic;:entruA • în esenŃa' la fel se ProcŞda ^ alte împrejurări, (curs de apă, formă de relief, posibilităŃi de.circulaŃie etc.)hiar cmd fra vorba de Pus temel" unei aSefr! omeneşti, dar pe acestea se grefau cerinŃe religioase; o dată „ales" loPre exemplu, unui oraş. La populaŃia mande'(originara din cui, el trebuia şi consacrat. Vatra satului devenea o „închiirrAlca de.nord> însă alungată în Sudan), un oraş_fortificat datoare". Dar închizători deveneau şi anumite zone juriE; mtefeia cam astfel: fruntaşii tineri ai tribului porneau . dico-economice din hotar, - bunăoară ogorul publicalan împreuna cu barzii şi fierarii, mtr-c.expediŃie inde-. Cooptarea unui străin de către obştea sătească reclama îaWŃâ; fruntaşii alegeau locul pentru edificarea cetăŃii, ..deplinirea unui ritual - moartea simbolică a unui ceta1^ fierarii verificau daca alegerea a fost bine făcută aşe- • băştinaş, naşterea simbolica a celui cooptat —, care sa gure noului cetaş „drepturile" obşteşti, un fel de „imunita ■ şi „inviolabilitate" ce decurg din natura ontologică a , . chizătoarei". ApariŃia şi treptata consolidare a propriet familiei „mici", a celei private, a condus la ivirea altui •de închizători, care consacrau în planul religios noul •ment social-economic şi juridic: închizătorile individu ■ („Ńineri locureşti" în notarul satului, lot pentru locui ; familială în vatra satului etc). ConfederaŃiile săteşi, în drul cărora fiecare sat îşi avea delimitat teritoriul său .(» 1 tarul"), au determinat consacrarea ca vaste „închizatc .a Întregului domeniu sătesc; „alegerea hotarelor" era bunăseamă o operaŃie fundamental economică şi juri" ■ .dar/se însoŃea şi de ritualuri, de sacralizare. '.'■".'Dezvoltarea construcŃiilor individuale şi a celor de public a facilitat unirea „închizătorilor" cu credinŃa "es 134 ate de hiene şi şacali, însemna că alegerea a fost bună; la rima Lună nouă, în acel loc se aprindea un foc în jurul ăruia se ridica o îngrăditură pătratică sau circulară, pre-ăzîndu-se totodată cele patru porŃi xătre cele patru zări est, nord, vest, sud); fruntaşii şi fierarii înconjurau de trei ri locul, purtînd cu ei un taur tînăr; cînd îngrăditura era ata, taurul si patru vaci erau vîrîŃi înăuntru; după ce tau-ul gonea trei dintre cele patru vaci, era sacrificat, carnea i fiind în parte consumată de oameni, în parte arsă în ocul ritual, iar organul lui sexual era uscat la foc şi îngro->at în mijlocul îngrăditurii; deasupra acestei relicve se idica un altar în formă de phalus, iar alături se săpa un *nŃ pe unde, mai tîrziu, cu priejul sacrificiilor, se va scurge 'ngele victimelor. Altarul phaliform este „centrul", iar în- — hotarul care izolează „închizătura", adică.vii- 135 toarea cetate, de restul lumii1. Locuitorii unor atare Ń se considerau sacri, asemănători zeilor, deoarece „închiz; toarea" care-i cuprindea se afla în „buricul pămîntului' Dacă fiecare îşi construieşte locuinŃa în „centrul lumii" în „centrul lumii"2; oraşul lor era „poartă a cerului"3. V care este unici —, nu cumva rezultă^ că lumea are mai Dar ajungînd cu expunerea aici, am şi abordat o profite „centre" (bunăoară, cel puŃin atîtea cîte locuinŃe), blemă care comportă o prezentare aparte. «a ce anulează unicitatea „centrului" însuşi? Aşa ar h Mică „centrul lumii" ar fi determinabil topografic, ca un , ic fizic anume; dar el este un „loc" mitic^ de astă dată in- 1 Desigur, acest mod de a funda oraşe este caracteristic procesuheterminabil prin coordonate fizice. Deci, în principiu, cen-de „roire" a populaŃiei, de emigrare, căci aşezările de baştină erau m?ul lumii poate fi oriunde şi oricînd, CU condiŃia ca locui vechi chiar decît ritualurile descrise mai sus. Totuşi, multe dintre str£ timpul alese să fie consacrate, adică — în situaŃia de faŃă vechile aşezări, al căror „început" se pierdea efectiv „în negura timpt_ - evQce Jucrarea forŃelor Sacre, a Zeilor. Cînd. persoana il" fi f îi î li fl T ri] ' . X;; 1 i l l

_ evQce Jucrarea forŃelor Sacre, a Zeil rilor", se socoteau a fi fost întemeiate în acelaşi fel. Toate mari] ,. ' , . ««X;;♦«.-■, 1 t-omanni wnm^n- oraşe de mai tîrziu ale antichităŃii - Babilon, Ierusalim, Roma et,l dlsPun,e de, PUten sac™ ~ vraj|torul, şamanul, geoman - aveau legende asemănătoare referitoare la fundarea lor. Despre îrfl, astrologul etc. — „alege locul şi timpul începerii con-temeierea Romei, bunăoară, antichitatea a lăsat două legende: potritrucŃiei, prin ritualurile săvirşite „repeta gestul primordial vit uneia, locul, pe care urma să se înalŃe oraşul, a fost „închis" ci zeilor din „timpul acela" şi din „locul acela"; construcŃia un şanŃ circular tras cu plugul, în mijlocul locului era o groapă nu ă̂şi simbolizează „facerea" lumii şi „lumea" însăşi. Dar mită mundus (=lume), deasupra căreia se ridica un altar; potrivi^ numai casa" ci chiar omul este omologat cosmosului, celeilalte legende, închizăŃura ar fi fost pătratică (Roma quadrata); sCasă-Om-cosmOS" este Un triptic fundamental al viziunii pare ca modelul mitic originar al Romei era un pătrat înscris în cercV. , v-u;>i"uc> ""*- A 5 , . « (Dbl dii li i ăli l i d ăîdiAitice despre lume Toate msa^ au acelaşi „centru , consi- d ll (Dubla tradiŃie a cercului şi pătratului are o largă arie de răspîndirAitlCe despre lume. loate, ..-..,..■.-■ . .1 în spaŃiul euro-asiatic.) De notat că şi teritoriul Romei a fost consacraierat ca „început" al duratei şi întindem tuturor lucrurilor, ca şi în exemplul citat, oferit de primitivii mande. A se compara ş „Centrul" lumii se „situează" pe verticala locului, pe cu cele povestite în Biblie în legătură cu Ierusalimul şi mai ales a^Te cerul" se uneşte (= Se omologhează) CU „pămintul". templul de acolo. , ^ceas'ta nu_i altceva decît „axa lumii". Ea poate fi reprezen- 2 Prestigml mitic al unor atare oraşe a contribuit la recunoaştem^ bunăoar>[ printr-un „Stîlp", care evocă verticalitatea: lor ca oraşe „capitale" ale imperiilor. Pe de altă parte, cînd un jjraj^ , ^ tîlpul lumii"1- Cînd îşi aproprie sacralita- tiadea sa devină centrul unei regiuni, a unei Ńări, al unui imperiu, « P > ^ Coloană, pur şi simplu; urmare a dezvoltam lui economice, militare, politice, sociale etc, iŞ, Fic"cl> " v""-v- "". r f > j.r j j. confecŃiona o legendă despre fundarea sa. 'ar nu-i de loc obligator ca stilpul sa fie din piatra, mai » Cititorul e rugat să compare această credinŃă cu „visul" lulles cînd nu-l fix. Căci stilpul — „centrul lumii — poate Iacob din Biblie (Facerea, 28, 11—13, 16—19). Apucîndu-1 noapteai şi mobil, cum se întimplă la populaŃiile migratoare de în Ńinutul Haran, s-a culcat în cîmp cu capul pe o piatră şi a visaŃ.ăstori sau în cazul stindardului unei armate pornite la ba-o scară ce urca la cer; pe scară umblau îngerii, iar în capul ei de su^iie (în felul ei, şi O armată reprezintă un „corp", COsmo-era însuşi Dumnezeu care promite a-i dărui lui Iacob acel Ńinut. Scu-^]^ ^qC\ aj-e un „centru"!). Dar, în principiu, „centrul lumii lat din somn, Iacob tălmăceşte visul în sensul că locul pe care a dormite găseşte pe orice înălŃime, spre exemplu: pe Vîrful unui «!•<• „poarta cerului", „casa lui Dumnezeu". Piatra pe care dormise %unte_ J)e altfel „muntele cosmic" este unul dintre cele mai „stîlp" şi toarnă untdelemn pe vîrful ei (piatra simboliza ast; frecvente simboluri mitice ale „centrului". Echivalent lui este pune (p Ń;recvente simboluri mitice ale „centrului. Echvnt u „centrul lumii", „stîlpul cosmic"). însuşi locul pe care a' dormit şi * Ńg tempiui care-i, ca să spun aşa, un fel de munte sacru visat Iacob este un astfel de centru", un bethel (în limba ebwicS)^^ Ń^^ j • ^ tamkn este un soi de care unu — diaspora evreiasca de la Elephantine din Egipt de exen» li«"" v ■*■" ^^ r - • - ( care unu — diaspora evreiasca de la Elephantine din Egipt, de piu — l-au şi zeificat creînd zeul Bethel. MenŃionez că etimol populară a substantivelor Babei şi Babilon era Bab îlu, ceea ce seamnă „poarta lui Dumnezeu' aunte sacru ziqqurat mesopotamiar artificial.) Dar „axa lumii" este foarte des 1 A se compara cu expresia: „bărbatul e stîlpul casei". 136 137

reprezentată prin „arborele vieŃii", care cumulează o sinSUşi, este „corpul lui. .Dar corpu

doctrina bolică foarte bogată: „centru", microcosmos, eterna reg(nbolizat în diverse Ńeluri: prin T7łKck^seco\e^ Buda nerare a lumii etc. AbundenŃa simbolismului „centrului" -j( prin statuia lui, prin templul lui et . i i dît ît pzetări simbolii f prezentat îcoriogratic; mai sus n-am etc. AbundenŃa simbolismului „centrului" -j( prin statuia lui, prin templul lui et ^ ^ ̂ menŃionat decît cîteva reprezentări simbolici n-a fost reprezentat îcoriogratic; un y^ . ^ ̂ e funcŃionalitatea multiplă în planul mitic nat iconografic printr-un loc gol; re corpui verb D d est y antichităŃii clasice. lşt7doVP7dmafară' măreaŃa construcŃie nu-şi^oate în prealabil, însă, cîteva notaŃii despre omologările Mş[ învăŃătura; pelerinul realizează ace * « ^ ^ fea_ să-om-cosmos". Viziunea primitivă sociologică, inovaŃie oi km şi jumătate^ de galerii interioare i v^ m ^^_ patriarhatului, înlătura identităŃile dintre om şi natură, prc,reliefuri şi statui în mşe^care-i^ poa p ^. simbolizînd prii viziunii spontane biologiste din trecut, înlocuindu-le-dŃiei, ale „extazului", pina m virtu t\ •' jn pa-lungi asociaŃii de analogii. Pe plan mitic, se desfăşoară IniŃierea"; pe terasa superioara P£le™ *J ^ q ^ vastă activitate de omologări. „Suflarea" omului nu va montul pur", paradisiac. lotodata, Da»w ^ ^ „centrul" fi identică vîntului, ci omologată lui. Fireşte, omologărilentare simbolică a cosmosului, a „ ^Jlt Această omolo-vor aborda şi nivelul divin; vîntul devine analog nu număr, iversului, „axa lumii , o „lume 1 • „ da era con. „suflării" omului, ci şi „suflării" zeilor. Tripticul „casă-omare a fost cu atît mai lesnicioasa cu cit in^l^j de Q parte cosmos" se întemeiază tocmai pe atare analogii. Din număjderat un „mic monument al cosm • Barabudur rul lor impresionant, nu pot aminti aci decît cîteva. Omul; alte semnificaŃii, închei subliniind ca tempiu _ casa (sau templul) şi cosmosul au cîte o deschizătură, uiste o tipică jmagojnundt,. (imagine „ochi", în creştet: omul — în creştetul capului, foramenul pe unde la moarte sufletul iese din trup, casa — în creşteŃi^ acoperişului (la templu, în creştetul cupolei), universul -i> în „ochiul" cerului. Toate simŃurile omului sînt unificate d< respiraŃie, care le susŃine ca un „stîlp", aşa cum acoperişu Lumea a „început" dm >^T" r> "~~r ;t-^puluij sale. unei case e susŃinut de „stîlpul casei", iar lumea de „a^ensiei (spaŃiului), cit şi in privmV<i v ^ ^^ lumii". Casa, ca şi templul, reprezintă în acelaşi timp ^Centrul" este un iei de punct U, ongind. , cosmosul, şi omul, toate fiind „corpuri"2. I Lnifestare a lumii; şi fund cea dmtu, arn • aŃAŃ Ńn privinŃa ex- ' ■ (ili) sale Ńermenii în 0 sinteză desăvîrşită a acestor analogii, tipică repre-Drototipică — de unde marele prestigiu „ zentare simbolică a casei, omului şi cosmosului, este ce-ji al „locului aceluia", adica^ ai „cenu • lebrul templu budist Barabudur, din insula lava, cons-tripticmui „casă-om-cosmos , .^P^^ );incepuL , F,U1 trucŃie desigur tîrzie faŃă de epoca la care mă refer _aicirlU acelaşi „centru", deci ^„P™^ aratat într-un paragraf însă tocmai prin aceasta semnificativă în cuprinsul discu-Urmare, şi acelaşi „shrşit - concepe lumea ca Ńiei de faŃă.' Barabudur întruchipează simbolic pe Budalnterior că gmdirea primitiva mitica . di ^ ykiuni es. Hfiind distructibila; chiar şi ^m ceie ^^^ doar ca sa ^te_ 1 Tocmai pentru că sînt mai tîrzii, aceste monumente cuprind de-cbaŃologice, lumea nu 'Ńâ re'„enera. Pentru omul mo-plin maturizate sensurile care în epoca de trecere avută în vedere• u mvie mai curata, td. »* -yf7 t necesarmente corespon-acest capitol erau abia schiŃate.......„ ^ ^^dern ideea de ^«UCUbUl ^ __ ^^ __ ndestructibilitate este în mod necesar corelata cu increabilitate. Gîndirea mitică nu-i compatibila cu ____ 139 138

atare corelaŃii; potrivit ei, lumea este creabilâ, dar mdŃcludente mi se par cele despre descende Ńa tructibilă; o dată ce „a început" să fie, lumea nu mai egmuri animale. Motivul general se poate ir perisabilă, şi însuşi omul poate contribui prin faptele gel: un animal femelă (ursoaica, tigroaica etc.j a* — îndeosebi, prin ritualuri — la imperisabilitatea ei. Iaiji copil, de regulă băiat (fireşte, căci şi eroul

eponimin însă, o idee incompatibilă la rîndul ei cu gîndirea primitheietor de sat este de regulă bărbat^ sau maca r ia ij^ premitică. Convingerea despre „facerea" lumii este atît că. în multe figuraŃii — bronzuri, măşti etc. a.pme. specifică şi esenŃială viziunii mitice, încît orice mitologie, iml apar alături cu strămoşul uman al clanului, ae <v> cipientă sau evoluată, o implică1. Cum, de unde, de , este figurată naşterea unui om dm gura ammamiu această inovaŃie? te aceste cazuri, descendenŃa totemica a omului este sui^ în Faust-nl goethean se confruntă două principii: „at de clar reprezentată iconografic. Aceasta ™J* p început a fost fapta" şi „la început a fost Cuvîntul" (Log<i principala sursă a „reincarnărilor şi a metamortozeio sul), opŃiunea eroului fiind pentru cel dintîi, de altfel blui în diferite păsări, animale, plante, toc etc. ^ODO™ deplin „spirit faustic", profund umanist şi antibiblic. Nu, totem, omul poate lua înfăŃişarea ^T ^JTtote-de loc surprinzător faptul că şi viziunea mitică are aceeaji şir de totemuri1. Desigur, credinŃa in aescenuenvi preferinŃă: oricît de îndepărtate istoric între ele, cele două a slăbit continuu sub izbiturile viziunii so"°'°SJes-' viziuni pornesc, în ultimă instanŃă, de la o reprezentare so pierdut treptat înŃelesul originar, iar acest tip ciologistă a lumii. „Fapta" originară, arhetipică, prototlpitidenŃă a putut primi noi semnificaŃii {puterea unor zei » este în fond reflexul mitic al faptei umane, al activismuliar a unor oameni superiori de a-şi schimba ™a^are ' social. Şi fiindcă în sfera experienŃei sociale primitive se .Ńuegrarea omului în circuitul cosmic etc.) sau a dispărui, tea „făptui" ceva fie prin lucrarea mîinilor, fie prin cuvînul2. ., ... 11 rirov>1pmei (poruncă, îndemn, comunicare etc), iată-i şi pe zei „făcînd Viziunea mitică lărgea considerabil cadreie pw* lumea în acelaşi chip. Reflexul mitic este atît de simetric feerii". Ea nu putea accepta cobonrea omului, şi cmar raport cu abscisa experienŃei umane, încît zeii „fac" lumeforegii „lumi", din totem, tocmai pentru ca abandona cam în felul în care cineva modelează din argilă o figurină gismul în favoarea sociologismului, promova umană şi-i „insuflă" sufletul strămoşilor, fie din proprie ini?nt activismul uman sacralizmdu-1^ tindea sa. Ńiativă, fie din porunca altuia. - AscendenŃa" din ceva prin „facerea eventual Cele două modalităŃi ale „facerii" coexistau cu încă no*, această perspectivă, mi se par vrednice de srauidw neîndoielnic mai veche decît ele şi cu o evoluŃie istorică îrtfigurări de mituri sau, mai tirzm, chiar mituri m au multe privinŃe mai spectaculoasă: descendenŃa biologică. Faldul înŃeles al cuvîntului, care punctează iorme tranzi sele cunoştinŃe despre înmulŃirea sexuată — atît de căraŃii prezentînd două „faceri ^ distincte. Schema ł̂^ teristice gîndirii primitive premitice — au intrat într-un| ar fi cam aceasta: o FiinŃa ^suprema a^tacut conflict acut cu viziunea mitică; omul societăŃii patriarhale^ iar prm mijlocirea fiului sau a „tăcut şi speŃa era nevoit să-şi pună şi să rezolve în vreun fel oarecare pr°~ , . blema „originii" sale, deoarece însuşi mecanismul de fund în folclorul tuturor popoarelor încă mai dăinuie motivul menŃionare a obştiei săteşti îi cerea acest efort mintal, iar ^y^-_}^^}^^^Cft^J^^^ ^^^, în chea „explicaŃie" totemistă se dovedea cu totul neputifl'*1 cioasă în noile împrejurări. Există un apreciabil număr mituri despre descendenŃa totemică, adică despre de denŃa omului din totem (fie vegetal, fie animal). &* rimit un sens etic în d cioasă în noile împrejurări. Există un apreciabil număr \ ^Tn wdS, a primit un sens etic în mituri despre descendenŃa totemică, adică despre descen-JU, f;; de porc şi chiar are înfăŃişarea de porc °eşi-i un d li di (fi l fi il) Mtfjil Făt-Frumos; înŃelesul: sub înfăŃişări «mde se ascund adesea întreaga umană. etc. porcului, veri-vir- 1 Şi o implică într-o atare măsură încît chiar viziunile fice» moderne care o conŃin sînt, în esenŃă, mitice. 140 ştiiar\ Nu am în ve t i dere miturile de tip mesopotamian potrivit cărora lu-a s-a născut prin sacrificiul unui gigant sau monstru marin etc. 141

Aici, deşi se păstrează strămoşul uman al omenirii, totuls ce se îngrijesc de soarta omenirii şi a universului însuşi încadrează într-un proces universal de „facere", de „creareit chiar oamenii. Am menŃionat mai înainte credinŃa slu-personalâ. Exceptînd acele mituri în care nu se spune curorilor

brahmani conform căreia, dacă ei nu ar săvirşi şi din ce au fost create lumea şi omenirea, în suficient dualurile, lumea s-ar prăbuşi. Cineva s-ar putea grăbi sa numeroase altele se face adesea precizarea: lumea a fosisidere aici cTprobă de umanism, de situare a omului de-creată „din nimic", pe cînd omul a fost creat din anumitjpra zeilor. însă nu acesta-i adevăratul înŃeles^ al gindini materiale deja existente (bunăoară, lutul). în cazul creărjtice. Oamenii se îngrijesc de perpetuarea lumii îndeplinind omului, lucrarea mîinilor era necesară, căci un materiaualurile şi poruncile zeilor; în momentul în care ei nu oarecare nu putea fi modelat decît manual. Dar în cazuar mai îndeplini, zeii i-ar pedepsi — fie prin potop,^ fie creării lumii, unde nu se folosea nici un material, activitain foc, fie prin alte mijloace —. Pe de altă parte insa ar tea manuală n^vea nici un sens; această împrejurare va fîntemeiată observaŃia că, atribuindu-şi sarcina de a ve-uşurat impunerea „facerii" prin cuvînt, prin poruncă ver^a la existenŃa cosmosului, omul îşi recunoaşte jiu numai bală (din care mai tîrziu a descins întreaga teorie a Logosu-tonomia faŃă de natură, dar şi o poziŃie centrală m lume. lui). Evident, promovarea cuvîntului ca factor generatori îşi are rădăcinile antropocentrismul. Sociologizarea vi-însemna un nou pas spre abstractizarea procesului genezehnii despre lume însemna totodată situarea societăŃii uma- „Nimicul" din care era „creată" lumea nu era nicide-în centrul cosmosului. Iată o chestiune care ne obligă la cum sinonim cu „inexistenŃa"; materialismul spontan ştirea unui moment cînd să putem reflecta mai îndelung naiv al primitivului nici nu concepea „inexistentul". Acelipra ei. „nimic" era totuşi „ceva": întuneric, apă, haos (e drept, „haosul" este elaborat de gîndirea mitică mai tîrziu) etc, oricum: element primordial în forme ne determinate y în stadiu preformat. Aşadar, „a face" lumea însemna a da forma, ne formatului. Descoperirea misterului înmulŃirii sexuate (probabil, în apreciabilă măsură datorită constituirii familiei monogame, în cuprinsul căreia se putea şti că copiii au rezultat din relaŃiile sexuale ale femeii cu un anume bărbat) a dus la o soluŃionare asemănătoare a misterului „facerii" lumii. Preformatul, întunericul primordial devine „principiul feminin" atoatenăscător, cu condiŃia de a fi fecundat de „principiul masculin" activ (de bună seamă, principiul masculin nu putea fi decît „activ" într-o societate patriarhală, unde în chip firesc principiul feminin devenise „pasiv")-Ideea că „tatăl ceresc" fecundează haosul primordial îşi Ya face tot mai mult loc în mitologie. Lumea şi omenirea au fost „create" de zei. Logic ar i1 fost ca aceştia să poarte de grijă creaŃiei lor. Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa. în numeroase mituri, după ce au făcut lumea, zeii au abandonat-o, retrăgîndu-se în ceruri. în altele, înainte de a se retrage, au încredinŃat fiilor lor (diŃ1 care a coborît omenirea) mandatul gospodăririi cosmosului-E interesant de remarcat că — potrivit viziunii mitice -~* 142 POSTFAłĂ Ruta bibliografica Procesul constituirii sacrului nu se încheie cu faptele în .,,. r. , . , . . ,■. . . , , , t t fâŃişate în ultimele pagini ale cărŃii de faŃa; cu atît mo. Blbll°Srafia «feMoare la isto™ rellg'ei este «ît de bogata meu puŃin procesul constituirii şi a celorlalte elemente ale reli-lnsăşi poate constltw matena Cltorva tomun masive-giei dintre care sacrul este doar cel mai de seamă. De aceea Pentru cit!torul lucrarii de fa*ă dornic de a"şl sPon cun°stlinele de în lucrarea care o va continua pe aceasta, autorul va adăugi a religie!> am selectat din blbliosrafia utilizata şi uzuală un nu~ noi consideraŃii în legătură cu problema abordată f ir de titluri dintre cele pe care le consider mai semnificative. Fireşte Fireşte, aşa Stînd lucrurile, a desprinde O Concluzie ^lio»rafia marxist-leninistă este indispensabilă pentru înŃelegerea pro-cele deja arătate este prematur. Totuşi cîteva constatări simehr abordate- Am lăsat la ° Parte studiile> amcolele. notltele aPa" pot degaja: religia apare ca o falsă soluŃie a unor cerinŃe1" în PublicaŃllle periodice (am citat doar cîteva privitoare la unele ale practicii sociale şi ale cunoaşterii; sacrul, şi prin el însăşfhlsme esenîiale)- De asemenea, n-am menŃionat un lung şir de lu-religia, este contradictoriu în propria lui esenŃă; hrana reli-id a cSror valoare e data doar de catre materialul faptic colecŃionat. giei este iraŃionalul; etc. Prin astfel de însuşiri, religia si' această PrivinŃa> cititorul poate consulta trei lucrări ample, unele deosebeşte substanŃial de alte creaŃii ale omenirii. lntr-o^'m^nd Peste 10 volume: The Golden Bough, ed. a IlI-a, 1911— măsură considerabilă — poate chiar hotărîtoare — tocmai1^ de James ?™zer*> Ctiltes> mythes et relişions, de S. Reinach, şi aceste particularităŃi imprimă religiei un destin propriu.'; F UrsPruns der Gottesidee - ale cărei volume se succed la 2—3 ani . -- ^ |:| peste un sfert de secol — de pater W. Schmidt. Deşi nu pe deplin SC*. {iSOWtîAliA! Biiective, acestea rămîn texte documentare de bază.) Am socotit că mai profitabil pentru cititor a-i evoca îndeosebi titluri de scrieri c se propun diverse soluŃii teoretice unor probleme de istorie a ligiei. De bunăseamă, multe idei formulate în aceste lucrări se cer f ivi te cu ochi critici; în paginile anterioare, autorul şi-a exprimat iiecŃiile şi rezervele faŃă de

principalele atitudini teoretice cuprinse lucrările consultate. ■ utai al- M ar x, ContribuŃii la critica filozofiei hegeliene a dreptului, în K. Mar x—F. E n g e 1 s, Opere, voi. 2, Bucureşti, 1958. Marx, Teze despre Feucrhach, în Opere, voi. 3. v In lipsa textului englez, se poate consulta versiunea franceză, ■ rameatt d'or, 1927—1935, sau chiar versiunea prescurtată, fără note. * în limba franceză, din 1924. - GenM; «erata UI

K. K. K. K. K. K. K. F. F. F. F. F, V. V. V. V. V. Marx, Mizeria filozofiei, în Opere, voi/ Marx, Către Engels,'2 iunie 1853. Marx, Capitalul, voi. I, în Opere, voi. 23, 1966. Marx, Critica programului de la Gotha, în Opere alese, voi 1967. Mar x—F. Engels, Sfînta familie sau critica criticii criti Opere, voi. 2, 1958. Mar x—F. Engels, Ideologia germană, în Opere, voi. 3. Mar x—F. E n g el s, Manifestul Partidului Comunist, în 0$; voi. 4. Engels, Rolul muncii în procesul transformării maimuŃei în 6 în Opere alese, voi. 2, Bucureşti, 1967. •• , . . rr,;<,ances malefiques dans n e 1 c o u r t Stenlites mysterkuses et naissances l'antiquite classique, Paris, 1938 . coUectJf, Bruxelles, 1927. lescamps, L^originejd^totemismeco^J^ ^ mo_ des peuples saug, Paris, rde, Berlin, ed. a Ill-a, 1925. lii Rma T) o n i n i, Lineamenti D umezii, Myffcw « ;; siona delte religioni. Roma1964 Jitux ti»s vermains, Paris, ed. a 11-a, i/" d'e"X d S Recberches Philosophiques , V, thes. în Engels, Războiul Ńărănesc german, Opere, vo!. 7. Engels, Anti-Duhring, în Opere, voi. 20. Engels, Dialectica naturii, ibidem. Engels, Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice germat ibidem, voi. 2. I. L e n i n. Cu privire la atitudinea partidului muncitoresq^, de religie, Opere, voi. 17, Bucureşti, 1957. I. L e n i n, Despre însemnătatea materialismului militant, ibidei voi. 33, 1958. !'■ I. L e n i n, Către A. M. Gorki, ibidem, voi. 35. I. L e n i n, Socialismul şi religia, în Opere complete, voi. 1 Bucureşti, 1962. I. L e n i n, Materialism şi empiriocriticism, ibidem, voi. 18, 196 Das Heilige und das Profane. Vom Wesen des Essai^su'r qldques types d'um- V. w. H. 194- A 11 h e i m, Terra Mater, Giessen, 1931. B a e t k e, Das Heilige im Germanischen, Tiibingen, 1942. j B a u m a n n, Schopfung und Urzeit des Menschen im Mythus afrikanischen Volker, Berlin, 1936. G. Bellucci, Gli amuleti, Perugia, 1908. G. Bellucci, // feticismo primitiva, Perugia, 1907. Alberto Carolo Blanc,// sacro presso i primitivi, Roma, K. Biicher, Die Wirtschafl der Naturvolker, Dresda, 1898. R. Caillois, L'homme et le sacre, Paris, 1939. R. Caillois, Le mythe et l'homme, Paris, 1938. P. C a r a i o a n, Raiul şi iadul, Bucureşti, 1965. G. Gordon Childe, The aryans, Londra, 1926. C. C 1 e m e n, Der sogenante

Monotheismus der Primitiven, în chiv fur Religionswissenschaft", vo!. 38, 1928. A. C h r i s t e n s e n, Le premier homme el le premier roi dans toire legendaire des iraniens, Uppsala, 2 voi., 1918, 1931. H. T o y. C r a w f o r d, Introduction Io the History of religia' Cambridge Mass., 1924. H. Cuiow, Originea religiei şi a credinŃei în Dumnezeu, trad. tot Bucureşti, 1946. Fî. D a n t h i n e, Le palmier-dattier et les arbres sacres dans graphie de l'Asie occidentale ancienne, Paris, 1937. P. Deffon taine s, Geographie et religion, Paris, 1948. 146 :ions, Paris, 5 1943. E 1 i ?. d e, giosen, Hamburg, 193/. Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti, 1943. E li a d.e, Le mythe de l'eternel retour: Archetype Paris, 1949. E 1 i a d. e, Mythes, reves et. mysteres, Paris. 1957. E 1 i a d e, Naissances mystiques tiation, Paris, 1959. Eliade, Trăite d'histoire des religions, Paris, 1964. G. F r a z e r, Tabou et les penis de l'âme, trad. franceză, Paris. 1927. G. Frazei, The Worship of Natur, Londra, 1926 (trad. franc. fără note, cu titlul Les dieux du Clei, 1927). G. F r a z e r, Totemism and exogamie, Londra, 3 voi, 1910. Frobenius, Die Masken und Geheimhiinde Afrika, Halle, 1898. van Gennep, L'etat actuel du probleme totemique, Paris, 1920. - G o r c e, R. M o r 11 e r, Histoire generale des voi., 1944—1949. . G r a e b n e r, Das Weltbild der Primitiven, Munchen, 1924. Hainchelin, Originea religiei, trad. rom. H e n t z e, Mythes et symboles lunaires, Anvers, Hentzc, Objets rituels, croyanccs et dieux de el de l'Amerique, Anvers, 1936. Hev t e 1, Das indogermamsche Neujahrsopfer im Veda, Leipzig, 1938. Hillebrandt, Vedische Mytbologie, Breslau, ed. a Ii-a, 2 voi.. 1927, 1929. Holmberg, Der Baum des Lebens, Helsinki, 1923. H o w e 11 s, Les paiens, Paris, 1950. H u b e r t, M. M a u s s, La representation du temps dans la religion et la magie, în „Melanges d'histoire des religions", 1909. E. O. J ?. m e s, The beginnings of religion, Londra, 1948. hi, E. Jensen, Das religiose Weltbild einer friihen Kultur, Stutt- gart, 1948. E. Jensen, Mythos und Kultur bei Naturvolkern, Wiesbaden, 1951. 147 Bucureşti, 1956. A,d.

E. M. Jukov şi c o 1 a b. Istoria universala, trad. rom., Bue»reŃi voi. I, 1958. M. O. Kosvcn, Introducere în istoria culturii primitive, trad. rom. Bucureşti, 1957. A. H. Krappe, La genese des mythes, Paris, 1938. R. L e h m a n n, Die polynesischen Tabusitten, Leipzig, 1930. R. L e h m a n n, Mana, Leipzig, 1922. G. van der Leeuw, L'bomme primitiŃ et la religion, Paris, 194! A. L e r o y, La religion ies primitifs, Paris, ed. a VII-a, 1925. 0. L e r o y, Essai d'introduction critique â l'etude de l'economie pri mitive, Paris, 1927. Ci. LeviStrauss, Le totemisme d'aujourd'hui, Paris, ed. a Ii-a 1965. L. L 6 v y-B r u h 1, La mythologic primitive, Paris, 1935. L. L e v y-B r u h 1, L'experience mystique et Ies symboles chez Ies pri- miŃifs, Paris, 1938. J. E. L i p s, Einleitung in die vergleichende Volkerkunde, Leipzig 1928. [. E. Lips, Obîrşîa lucrurilor, trad. rom., Bucureşti, 1964. A. Loisy, Essai historique sur le sacrifice, Paris, 1920. R. H. L o w i e, Primitive religion, New-York, 1924. R. Lowie, Trăite de sociologie primitive, trad. franc, Paris, 1935 R. Lowie, Manuel d'anthropologie culturelle, Paris, 1936. G. H. L u q u e t, L'art et la religion des hommes fossiles, Paris, 1926 T h. M a i n a g e, Les religions de la prehistoire, Paris, 1921. W. Mannhardt, Wald- und Feldkulte, Berlin, ed. a Ii-a, 2 1904, 1905. '

; E. de M a r t i n o, // mondo magico, Torino, 1948. Nobushiro Matsumoto, Essai sur la mythologie japonai Paris, 1928. M. M a u s s, Manuel d'ethnographie, Paris, 1947. G. M e n s c h i n g, Allgemeine Religionsgeschichte, Leipzig, 1940. l E. M e t z g e r, Les sepultures chez les pregermains et les germains des âges de la pierre et de bronze, Paris, 1933. 1. I. M e y e r, Trilogie altindischer Măchte und Feste der Vegetarian, Ziirich-Leipzig, 3 voi., 1937. P. Mus, Barabudur, Hanoi-Paris, 1935. W. N e s 11 e, Vom Mythos zum Logos, Stuttgart, 1940. B. Ny berg, Kind und Erde, Helsinki, 1931. R. Otto, Aufsătze das Numinose betreffend, Gotha, 1923. N. Parrot, Les representations de l'arbre sacre sur les monumenu de Mesopotamie et d'Elam, Paris, 1937. W. J. Perry, Megalithic culture of Indonesia. Manchester, 1918. N. Petrescu, Primitivii, Bucureşti, 1945. R. P e 11 a 2 z o n i, Dio I—L'ssere celeste nelle credenze dei popolt primitivi, Roma, 1922. R. Pettazzoni, L'Essere supremo nelle religioni primitive, Torino 1957. R. Pettazzoni, La religione primitiva in Sardegna, Piaconza, 1912. delle religioni e dt mitologia, della storia delle reli- religion primitive, trad. franc, Paris, l?w. monde de l'homme primitif, trad. franc, Paris, 1962. i o n, An outline introduction to the History of reli- 126.. ise, Pettazzoni, Saggi di storia Roma, 1946. Pettazzoni, Svolgimento e carattere gioni, Bari, 1924. T h. P r e u s s, Der religiose Gehalt der Mythen, Tubingen, 1933. R a d i n, La religion primitive, trad. franc, Paris, 1940. Rad in, Ie ' ' "' - •----•* — a <:-.,„,. v> H. Robins gions, Oxford, 1926. Saintyves, V'astrologie populaire, etudiee specialement dans Ies doctrines et les traditions relathes a l'influence de la Lune, Paris, 1937. Saintyves, Les vierges-meres et les naissances miraculeuses, Paris, 1908. S c h m i d t, Handbuch der verglischende Religinsgeschichte, Urs- pung und Wesen der Religion, Munster-in-Westphalien, 1930. H. S t a h 1, ContribuŃii la studiul satelor devălmase româneşti, Bucureşti, 3 voi., 1958—1960. H. Stahl, Nerej, un village d'une region archaique. Bucureşti, 3 voi., 1939. H. Stahl, Sociologia satului devalmas românesc, Bucureşti, 1946. B. T a y 1 o r, Primitive culture, Londra, 2 voi., 1903. Thurnwald, L'economie primitive, Paris, 1930. Untersteiner, La fisiologia del mito, Milano, 1946. Webster, La magie dans les societes primitives, Paris, 1952. Webster, Le tabou, Paris, 1952. a Laviosa Zambotti, La piu antiche cultura agricole euro- pee, Milano, 1943. ia Laviosa Zambotti, Origini e diffusione della civiltâ, Milano, 1947. CUPRINS [RELIGIOZITATEA ORIGINARĂ Prolog (7—8) —(ŃZ) Saltul de la animal la_om (8—10) — Ireligiozitatea pitecantropilor, (10—11) —Ńi/) Ireligiozitatea sinantropilor (11—12) —1\2y Religia nu a apărut, o dată cu omul (12—14) « FORME ..INIłIALE"?.............. 1. O falsă problemă: existenŃa unor „forme iniŃiale" ale religiei (15—16) —-2. Neandertalii nu puteau avea idei religioase (16—23) —fîQNecunoscut de neandertali, cultul morŃilor nu-i o formă „ini Ńială" a religiei (24—26) —(j\J Profan la origini, nici totemismul nu-i o formă „ini Ńială" a religiei (27—38) ■— 5yDar animismul şi magia? (38—39) Ńf 5y TJl YRIMORDIILE RELIGIEI............ 1. Homo sapiens sapiens, creator de religie, un „miracol"? (40—41) —{^Practica social-istorică şi posibilitatea apariŃiei religiei (42—48) — 3. „Dedublarea" lumii sau despre fanic şi criptic (48—56) — 4. Natura „materială" şi „reală" a cripticului (56—61) — 5. Lumea ca plasă de fanocripte (61—65)

SACRU, SACRALIZARE............ 1. „EsenŃa umană", supralicitarea cripticului şi noua lui modalitate (66—70) — 2. De la fanocripte la cratofanii (70—76) * "(JBRMana; esenŃa sacrului; lumea, sistem de hierofanii * (76—83) —(4yMagia, ca sacralizare a acŃiunii umane (8^3—33) — 5. ImanenŃa sacrului şi geneza zeităŃilor primitive (93— 109). —/SjfflCultul morŃilor şi .sacralizarea „lumii de dincolo" (109—ll4f 150 [MAGO MUNDI"..............115—143 "^Geneza şi coordonatele imaginii mitice a lumii (115—121) ylmaginea timpului (121—126) —j^) Imaginea spaŃiului 126—136) —Qx Imaginea simbolică a cosmosului (137—139) "~CE^ «Facerea" şi făptuitorii; premisele antropocentris- ului (139—143). STFAłA...........i 14-1 OTA BIBLIOGRAFICA............ 145—149 15— 39 40— 65 66—1U