Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului de muncă. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă Indicaţii metodice Chişinău 2007
112
Embed
Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului … · 2017-05-15 · ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă
Evaluarea igienică a factorilor mediului
ocupaţional şi a procesului de muncă.
Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor
de muncă
Indicaţii metodice
Chişinău 2007
2
Indicaţiile metodice în cauză au fost elaborate în baza Directivelor Uniunii
Europene nr.89/391/CEE din 12.06.1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi
securităţii la locul de muncă; nr.89/654/CEE din 30.11.1989 privind cerinţele minime
de sănătate şi securitate pentru locul de muncă; nr.98/24/CEE din 07.04.1998 cu privire
la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi
chimici la locul de muncă; nr.2000/54/CE din 18.09.2000 privind protecţia lucrătorilor
contra riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici la locul de muncă;
nr.2003/10/CE din 06.02.2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot);
nr.2001/45/CE din 27.06.2001 care amendează directiva Consiliului nr.89/655/CEE cu
privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor de lucru la locul de muncă; nr.2004/40/CEE din 29.04.2004 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice); etc.; documentului Federaţiei Ruse
R 2.2.2006-05 „Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и
трудового процеса. Критерии и классификация условий труда‖ şi ajustate la
legislaţia naţională de către colaboratorii secţiei igiena muncii a CNŞPMP Victor
„Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a
procesului de muncă. Criteriile igienice de clasificare
a condiţiilor de muncă” Indicaţii metodice
1. Modalitatea de aplicare, generalităţi
Indicaţiile metodice în cauză includ criteriile igienice de evaluare ale condiţiilor de
muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii, în baza cărora a fost
elaborată clasificarea condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi
periculozitate.
Documentul în cauză se aplică pentru evaluarea igienică a condiţiilor şi
particularităţilor muncii la locurile de muncă cu următoarele scopuri:
Controlul corespunderii condiţiilor de muncă a angajatului regulilor şi normativelor
igienice în vigoare şi obţinerea concluziei sanitaro-epidemiologice;
Specificarea priorităţilor la efectuarea măsurilor în asanarea condiţiilor de muncă,
evaluarea eficacităţii acestor măsuri;
Crearea bazei de date privind condiţiile de muncă la nivel de unitate economică
(întreprindere, raion, oraş, ramură, republică);
Atestarea locurilor de muncă conform condiţilor igienice, planificarea măsurilor de
protecţie a muncii în întreprindere (instituţie);
Perfectarea caracteristicii sanitaro-igienice a condiţiilor de muncă ale fiecărui
muncitor în parte;
Raportarea stării de sănătate a angajaţilor la condiţiile de muncă (în cazurile
examenelor medicale periodice sau la elaborarea paşaportului igienic al sectorului,
secţiei, întreprinderii);
Cercetarea cazurilor de maladii, intoxicaţii profesionale sau ale altor dereglări de
sănătate, cauzate de condiţiile nefavorabile de muncă.
Aplicarea acestui ghid trebuie privită în calitate de prima etapă în evaluarea
riscurilor profesionale (conform R 2.2.1766-03 „Ghid de evaluare a riscului pentru
sănătatea muncitorilor. Bazele organizator-metodice, principiile şi criteriile‖), Moscova,
2003.
Executarea lucrărilor în condiţiile nerespectării normativelor igienice este
considerată ca element de violare a prevederilor Legii Parlamentului Republicii
Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din
16.06.93 şi serveşte drept reper pentru serviciile abilitate în protecţia drepturilor
consumatorilor şi sănătăţii populaţiei pentru sancţionarea legală a persoanelor vinovate
de condiţiile nocive şi periculoase de muncă, încălcările legislaţiei în vigoare.
Lucrul în condiţii ce nu corespund normativelor igienice contravine legislaţiei
Republicii Moldova – „Codului Muncii‖ nr.154-XV din 28.03.2003, „Legii
privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei‖ nr.1513-XII din
6
16.06.1993, „Legii cu privire la protecţia muncii‖ nr.625-XII din 02.07.1991,
etc. Aceste contravenţe permit Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau
altor organe de control impunerea sancţiunilor şi pedepsirea persoanelor
vinovate de nerespectarea condiţiilor igienice admise.
În cazurile când angajatorul din motive argumentate (tehnologice sau de alt gen) nu
poate respecta în măsură deplină normativele igienice la locurile de muncă, el trebuie
(în baza art.10, p(2), litera e) al Codului Muncii al RM nr.154-XV), să asigure
inofensivitatea exercitării lucrărilor pentru sănătatea angajaţilor. Acest scop poate fi
atins prin realizarea unui complex de măsuri de protecţie - organizatorice, sanitaro-
igienice, de reducere a timpului de acţiune a factorilor nocivi asupra angajaţilor, prin
elaborarea regimurilor raţionale de muncă şi odihnă, aplicarea mijloacelor de protecţie
individuală şi altele. În asemenea cazuri angajaţii au dreptul la informaţie completă şi
veridică despre condiţiile de muncă, gradul de nocivitate a acestora, despre eventualele
repercusiuni asupra sănătăţii, mijloacele necesare de protecţie individuală şi despre
măsurile medico-profilactice.
Depăşirea normativelor igienice, cauzată de particularităţile anumitor profesii (spre
exemplu munca aviatorilor, marinarilor, scafandrilor, pompierilor, salvatorilor, etc.),
este reglementată prin acte departamentale, naţionale sau internaţionale, servesc drept
bază pentru aplicarea unor regimuri raţionale de muncă şi odihnă, pentru protecţia
socială a profesiilor respective. Condiţiile reale de muncă în branşele susnumite vor fi
evaluate conform ghidului în cauză. Notă: În cazurile extremale (la lucrări de salvare, de stingere a incendiilor şi a.) din considerente de securitate
controlul factorilor ocupaţionali nu se efectuează.
Lucrările în condiţii periculoase de clasa 4 de nocivitate (extremale) sunt interzise,
cu excepţia lucrărilor de salvare, de lichidare a accidentelor, de executare a lucrărilor
urgente, de prevenire a situaţiilor extremale. În asemenea cazuri lucrările se vor face cu
aplicarea mijloacelor individuale de protecţie în anumite regimuri reglementate pentru
astfel de lucrări.
Timpul de contact al angajaţilor din unele profesii cu factorii nocivi (protecţia prin
timp) se stabileşte de către angajator cu acordul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de
Stat teritorial. Protecţia sănătăţii angajaţilor prin timp reduce impactul factorilor nocivi
asupra sănătăţii, dar, de regulă, nu schimbă clasa condiţiilor de muncă.
Documentul în cauză este destinat:
Instituţiilor ce supraveghează respectarea regulilor şi normativelor igienice la
locurile de muncă, evaluează condiţiile igienice de muncă, exercită monitoringul social-
igienic.
Instituţiilor acreditate pentru efectuarea lucrărilor de evaluare a condiţiilor de muncă
(atestarea locurilor de muncă).
Instituţiilor medico-sanitare care acordă asistenţă medicală angajaţilor la
întreprinderi, centre de patologii profesionale, de medicină a muncii (sinestătătoare sau
pe lângă oficiul medicilor de familie).
Patronilor şi muncitorilor pentru informarea lor despre condiţiile de muncă la
locurile de muncă (la angajare şi în procesul de muncă).
Organelor de asigurare socială şi medicală, care stabilesc coeficientul de plată în
dependenţă de riscul profesional.
Pentru anumite genuri de activitate, profesii, lucrări, care au un specific pronunţat
calorice; câmpuri şi radiaţii electromagnetice nonionizante: câmpuri electrostatice,
câmpuri magnetice, inclusiv geomagnetice, câmpuri electrice şi magnetice de
frecvenţă industrială (50Hz), radiaţii electromagnetice de frecvenţă radio, radiaţii
electromagnetice de diapazon optic, inclusiv radiaţii laser şi ultraviolete; radiaţii
ionizante; zgomot industrial, ultrasunet, infrasunet; vibraţii (locale şi generale);
aerosoli (pulberi) preponderent cu acţiune fibrolizantă; iluminare – naturală (optimă
sau insuficientă), artificială (insuficientă), luciul orbitor direct şi reflectat, pulsaţia
iluminării; iluminare excesivă, neuniformitate înaltă a luminii: particule ionizate ale
aerului – aeroioni.
Factori biologici – microorganisme producente (secretoare), celule şi spori vii din
preparate, microorganisme patogene.
Factori ai procesului de muncă.
Greutatea muncii – o particularitate a procesului de muncă ce determină
preponderent gradul de efort al aparatului locomotor şi al sistemelor funcţionale ale
organismului – cardiovascular, respirator şi a. Greutatea muncii se determină prin
încordarea fizică, dinamică, greutatea obiectului ridicat şi deplasat, prin numărul
total de mişcări stereotipe în timpul muncii, gradul de efort static, poziţia corpului în
timpul muncii – gradul de înclinare, deplasare în spaţiu.
Intensitatea muncii – particularitate a procesului de muncă prin care se reflectă
preponderent gradul de suprasolicitări ale sistemului nervos central, ale organelor
sensoriale, gradul de tensiune emoţională a angajatului. La acest grup de factori
de muncă se referă încordările intelectuale, sensoriale, emoţionale, gradul de
monotonie al lucrului, regimul de mucă.
Factor periculos de muncă - factor ocupaţional sau de muncă ce poate cauza
patologie acută, o deteriorare rapidă a sănătăţii, sau chiar decesul. Unii factori nocivi
9
de muncă pot deveni periculoşi în dependenţă de doza, nivelul acestora, durata
acţiunii lor asupra organismului.
Boală profesională – boală acută sau cronică în etiologia căreia preponderent sunt
factorii nocivi şi nefavorabili ai mediului ocupaţional sau ai procesului de muncă şi
duc la o pierdere temporară sau permanentă a capacităţii de muncă.
Boală legată de profesiune - boala de etiologie multifactorială, la care factorii
determinanţi sunt de natură profesională.
Respectarea normativelor igienice nu exclude apariţia dereglărilor sănătăţii la
persoanele sensibile la factori nocivi din mediul de producere.
Normative igienice ale condiţiilor de muncă (concentraţia maximală admisibilă,
nivelul maximal admisibil) – nivelurile, dozele factorilor ocupaţionali, care
acţionând asupra angajatului zilnic (cu excepţia zilelor de odihnă) – 8 ore şi
săptămânal - 40 ore de lucru, nu vor deregla sănătatea, nu vor provoca boli pe
parcursul întregii activităţi profesionale, întregii vieţi a angajatului şi urmaşilor
acestuia. Respectarea normativelor igienice nu pot exclude deteriorarea sănătăţii la
persoanele sensibile. Notă: Normativele igienice sunt elaborate pentru durata zilei de muncă de 8 ore. Dacă durata este mai mare, dar nu mai
mult de 40 ore pe săptămână, fiecare caz trebuie să fie coordonat cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat sau cu
serviciile abilitate în protecţia şi bunăstarea oamenilor, aici luându-se în consideraţie indicii de sănătate, condiţiile de
muncă şi respectarea obligatorie a normativelor igienice.
Criterii igienice de evaluare a condiţiilor de muncă – indicii după care poate fi
apreciat gradul de deviere a parametrilor mediului şi procesului de lucru de la
normativele igienice în vigoare.
Protecţia muncii – sistem de asigurare a vieţii şi sănătăţii angajatului în procesul de
muncă. Sistemul de protecţiue a muncii include măsuri juridice, organizator-tehnice,
sanitaro-igienice, curativ-profilactice, de reabilitare şi a.
Protecţia prin timp – diminuarea acţiunii nefavorabile a factorilor mediului
ocupaţional şi a procesului de muncă prin reducerea timpului de contact cu aceştia.
Protecţia prin timp se realizează prin întroducerea pauzelor reglementare, reducerea
zilei de lucru, mărirea perioadei de concediu, limitarea vechimii de muncă în condiţii
nefavorabile.
4. Principii generale de clasificare igienică a condiţiilor de muncă
Criteriile igienice se prezintă ca indici ce caracterizează gradul de deviere a
parametrilor mediului ocupaţional şi al procesului de muncă de la normativele
igienice în vigoare. Clasificarea condiţiilor de muncă se bazează pe principiul de
diferenţiere a acestor devieri de la norme cu excepţia activităţilor cu agenţi
patogeni, cu substanţe chimice, pătrunderea cărora în organism este exclusă prin
inhalaţie sau absorbţie prin tegumente (preparate citostatice, hormoni estrogeni,
analgezice narcotizante), care permit de a atribui condiţiile de muncă la anumite
clase de nocivitate, pentru pericolul potenţial.
Reieşind din măsura devierilor factorilor ocupaţionali şi de muncă reali de la
normativele igienice, condiţiile de muncă pot fi clasate în patru grupuri –
condiţii optime, admisibile, nocive şi periculoase.
Condiţii optime de muncă - (clasa I) – condiţiile, în care se menţine sănătatea şi
capacitatea înaltă de lucru a individului. În fond sunt stabiliţi parametrii optimi
10
pentru factorii microclimatici şi factorii legaţi de procesul de muncă. Pentru alte
grupuri de factori drept optimali se consideră lipsa sau nivelurile (concentraţiile)
reduse ale factorilor nocivi, care sunt inofensivi pentru sănătatea populaţiei.
Condiţii admisibile de muncă – (clasa II) – condiţii în care factorii mediului
ocupaţional şi de muncă nu depăşesc normativele admisibile pentru locurile de
muncă, iar modificările fiziologice din timpul muncii se restabilesc după pauzele
reglementare sau spre începutul unei noi zile de muncă (schimb). Totodată aceşti
factori nu vor afecta sănătatea angajatului nici în prezent, nici în viitor şi nici a
urmaşilor acestuia. Condiţiile admisibile convenţional pot fi referite la inofensive.
Condiţii de muncă nocive – (clasa III) - condiţii în care nivelul (concentraţiile)
factorilor nefavorabili îl depăşeşte pe cel admisibil şi exercită o acţiune nefavorabilă
asupra organismului angajatului şi urmaşilor săi.
La rândul său condiţiile nocive de muncă după nivelul de depăşire a
normativelor şi gradul de afectare a organismului angajaţilor* se împart în 4
grade de nocivitate:
grad I, clasa 3 (3.1) – condiţiile de muncă deviază de la normativele igienice în aşa
fel, că ele provoacă anumite modificări funcţionale în organism. Aceste modificări
funcţionale se pot restabili după o perioadă mai îndelungată decât spre începutul
zilei, turei de muncă sau după întreruperea contactului cu factorii nocivi. Expunerea
angajaţilor la condiţii de muncă de acest mod sporeşte riscul afectării sănătăţii.
grad II, clasa 3 (3.2) - nivelul factorilor nocivi provoacă modificări fiziologice
persistente. Aceste modificări la rîndul său condiţionează sporirea morbidităţii
generale cu incapacitate temporară de muncă şi în primul rînd a morbidităţii legate
de acţiunea factorilor nocivi asupra organismelor şi sistemelor mai sensibile la
aceste noxe. În alte cazuri noxele de gradul 2 clasa 3 condiţionează afecţiuni
profesionale uşoare sau cu evoluţie lentă fără pierderea capacităţii de muncă. Astfel
de patologii profesionale pot apărea după o expunere îndelungată – 15 şi mai mulţi
ani de lucru.
grad III, clasa 3 (3.3) - factorii nocivi prezintă un aşa nivel, că acţionînd asupra
organismului angajatului condiţionează apariţia patologiilor profesionale uşoare sau
de grad mediu cu pierderea capacităţii de muncă, duce la sporirea incidenţei de
afecţiuni cronice condiţionate profesional, inclusiv a morbidităţii generale cu
incapacitate temporară de muncă.
* În clasificarea de faţă se iau în consideraţie modificările de ordin calitativ, acestea la rândul său completându-se cu
indicii cantitativi pe parcursul acumulării informaţiei necesare.
grad IV, clasa 3 (3.4) - condiţii de muncă în urma cărora apar patologii
profesionale grave cu pierderea capacităţii generale de muncă sau sporesc
considerabil incidenţa bolilor cronice şi a morbidităţii generale cu incapacitate
temporară de muncă.
clasa IV – condiţii de muncă periculoase (extremale) – se caracterizează prin
niveluri ale factorilor mediului de muncă care, acţionând în timpul schimbului de
lucru (sau o parte a lui), crează pericol pentru viaţă, risc înalt pentru dezvoltarea
afecţiunilor profesionale acute, inclusiv forme grave.
11
5. Criterii igienice de clasificare a condiţiilor de muncă
la acţiunea factorilor ocupaţionali şi a procesului de muncă
Factori chimici
Metodologia controlului conţinutului de substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale
după concentraţiile maxime şi medii pe tură este expusă în anexa 8 a ghidului în
cauză. Referirea la clasele de nocivitate a rezultatelor controlului factorilor chimici
se va efectua conform tab.1.
Gradul de nocivitate al substanţelor chimice cu una şi aceiaşi valoare de
reglementare se stabileşte prin compararea concentraţiilor reale cu CMA respective –
concentraţia maximă admisibilă (CMA max) sau concentraţia medie pe schimb
(CMAms). Dacă substanţa are două normative şi condiţiile de muncă trebuie evaluate
după ambii indici – maximal şi mediu pe schimb – clasa de nocivitate va fi stabilită
după indicele maxim.
Pentru substanţele care condiţionează declanşarea intoxicaţiilor acute sau au acţiune
iritantă (anexa 2) şi pentru alergeni (anexa 5), concentraţiile determinate se compară
cu CMA max, iar pentru cancerigeni (anexa 3) – cu CMAms. Dacă substanţele
respective au două normative, clasa de nocivitate se stabileşte atât după
concentraţiile medii pe schimb, cât şi după concentraţiile maxime. Ca reper de
comparaţie a concentraţiilor reale pot servi rândurile „Substanţele de clasa 1-4 de
nocivitate‖ ale tab.1.
Spre exemplu, depăşirea concentraţiei medii pe schimb a unei substanţe cu
acţiune cancerigenă se compară cu cea din rubrica „Cancerigene‖, iar dacă
această substanţă mai are şi CMAmax, atunci depăşirea concentraţiei se va face
după rubrica „Substanţe de clasa 1-4 de nocivitate‖ (CMA max). Pentru
substanţele de acţiune toxică acută şi alergenă ce au CMA max şi CMA ms
rezultatele reale medii pe schimb se compară cu indicii depăşirii CMA ms din
aceiaşi rubrică.
La prezenţa în aerul zonei ocupaţionale a câtorva substanţe cu acţiune similară
monodirecţionată şi cu efect de sumare (anexa 1) se determină suma concentraţiilor
reale ale substanţelor, acestea comparându-se cu CMA a fiecărei aparte. Rezultatul
obţinut nu trebuie să depăşească o unitate (limita admisibilă a combinaţiilor), ce
permite a atribui condiţiile de muncă la clasa admisibilă. Dacă rezultatul obţinut
depăşeşte o unitate, atunci clasa de nocivitate se determină după indicele de depăşire
(de câte ori) după aceiaşi rubrică a tab.1, ce corespunde anumitei acţiuni biologice
ale substanţelor combinate sau după primul rând al aceluiaşi tabel. Notă: Efectul de potenţare, prezent la unele substanţe se depistează, de regulă, la concentraţi mari. În cazuri de
prezenţă a substanţelor în limitele CMA se observă efectul de sumare, astfel principiul atarei acţiuni fiind de bază la
evaluarea acestor combinaţii.
Tabelul 1
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe nocive
(depăşirea CMA, ori) în aerul zonei ocupaţionale Substanţe nocive Clasa de nocivitate
Analgezice narcotizante6 1) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în
aerul zonei de muncă‖ şi suplimentelor la acestea.
2) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune
inofensivă (NOAI) în aerul zonei de muncă‖, suplimentelor la ele şi partea 1,2 anexa 2 a documentului în cauză.
3) Conform normativelor igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor
habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi anexa 3, partea 1, 2 la documentul dat
(pulberele azbestogene se compară conform tab.3).
4) Conform normativelor igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale
femeielor‖, recomandărilor metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor de muncă
ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului‖. Detailed review document on classification systems for
reproductive toxicity in OECD member countries/OECD series on testing and assessment No 15. Paris: OECD. 1999
5) Conform NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor la acestea şi anexei 5 la ghidul în cauză.
6) Substanţe la obţinerea sau aplicarea cărora se va exclude contactul lor cu organele respiratorii şi tegumentele
şi care necesită un control obligatoriu al prezenţei lor în aerul zonei ocupaţionale prin metode stabilite (conform
normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor anexa 6, partea 1,2 a acestui document.
(6)+ Indiferent de concentraţia substanţelor nocive în aer, condiţiile de muncă se referă la această clasă.
7) Depăşirea nivelului indicat poate cauza intoxicaţie acută gravă sau deces.
+ Indiferent de concentraţia substanţei nocive în aerul zonei ocupaţionale condiţiile de muncă se referă la această
clasă.
5.1.5 În cazurile când în aerul zonei ocupaţionale se conţin două sau mai multe
substanţe chimice, ce au acţiuni cu caracter divers, clasa şi gradul de nocivitate al
condiţiilor de muncă se stabileşte în felul următor:
- după substanţa ce prezintă cel mai înalt grad de pericol;
- dacă în aer sunt prezente mai multe substanţe nocive şi gradul lor corespunde
clasei 3.1 – aceste substanţe nu sporesc gradul de nocivitate al condiţiilor de
lucru;
- prezenţa a trei sau mai multe substanţe din clasa 3.2 automat majorează
gradul de pericol până la clasa 3.3;
- două şi mai multe substanţe nocive din clasa 3.3 prezente în aer sporesc
gradul de pericol până la clasa 3.4. Identic se modifică clasa 3.4 în clasa 4 –
condiţii de muncă periculoase (extremale).
5.1.6. Dacă o substanţă posedă mai multe acţiuni specifice asupra organismului
(alergică, cancerigenă şi a.) gradul de nocivitate profesională se estimează după cel
major.
13
5.1.7. La efectuarea lucrărilor cu substanţele care pătrund prin tegumente şi care au
normative stabilite – NMA (conform NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile
ale substanţelor nocive ce pătrund prin tegumente‖), clasa condiţiilor de muncă se
stabileşte conform tabelului 1 la rîndul „Substanţe nocive de clasa 1-4 de pericol‖.
5.1.8. Substanţele chimice ce au în calitate de normativ NOAI (conform NI
2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a substanţelor
nocive din aerul zonei ocupaţionale‖) se estimează după tab.1, rândul „Substanţele
de gradul 1-4 de nocivitate‖.
Factorii biologici
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor biologici asupra organismului
lucrătorului se stabilesc după tab. 2.
Controlul factorilor biologici se face conform anexei 9 a ghidului în cauză şi
„Monitoringului microbiologic al mediului ocupaţional‖ (IM 4.2.734-99).
Tabelul 2
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe biologice în
aerul zonei de muncă (depăşirea CMA, ori) Substanţe nocive Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă Periculoase
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4 Microorganisme producente, preparate ce
conţin bacterii vii şi spori de bacterii*
≤CMA 1,1-10,0 10,1-100,0 >100
Mic
roo
rg
anis
me
pat
og
ene
**
Infecţii extrem de
contagioase
+
Agenţi patogeni ai altor
boli contagioase
+ +
* Conform normativelor igienice NI 2.2.6.709-98 „Concentraţiile maxim admisibile (CMA) ale
microorganismelor–producente, preparatelor bacteriene şi componenţilor acestora în aerul zonei de
muncă‖ şi suplimentelor la acestea.
** Condiţiile de muncă ale unor categorii de angajaţi se referă la o anumită clasă de nocivitate
conform p.5.2.3. (fără efectuarea determinărilor).
Condiţiile de muncă ale lucrătorilor medicali din unităţi specializate (infecţioase,
ftiziatrie, etc.), unităţile şi subdiviziunile veterinare specializate pentru animale
bolnave pot fi referite la următoarele clase de nocivitate:
- clasa IV – condiţii periculoase (extremale), dacă angajaţii contactează nemijlocit
cu agenţii infecţiilor extrem de contagioase;
- clasa 3.3 – condiţii, în care angajaţii contactează cu agenţii altor boli contagioase,
lucrătorii secţiilor morfopatologice, morgelor;
- clasa 3.2 – condiţiile de muncă ale lucrătorilor din industria pielăritului, de
prelucrare a cărnii, instalatorilor de tehnică sanitară, care deservesc reţelele de
canalizare.
Aerosoli de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF)
Clasa condiţiilor de muncă şi gradul de nocivitate la contactul profesional cu aerosoli
de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF) se determină în dependenţă de
concentraţiile medii pe scimb reale ale AAPF şi gradul de depăşire al acestora a
CMAmedii pe schimb (ms) (tab.3).
14
Tabelul 3
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul aerosolilor de acţiune
preponderent fibrogenă (AAPF), pulberilor de fibre naturale şi artificiale şi de
încărcătură de pulberi asupra sistemului respirator (multiplul de depăşire a CMA
şi ÎP)
Aerosoli Clasa condiţiilor de muncă Admisib
ilă
Nocivă Periculoasă ***
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4 Pulberi vădit- şi
moderat fibrogene* -
naturale (azbest,
ceolite) şi artificiale
(sticlă, ceramică,
carbonice etc.)
≤CMA
≤CMA
1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-10,0 >10,0 -
AAPF de acţiune
minoră** ≤CMA
≤ÎPC
1,1-3,0
3,1-6,0 6,1-10,0 >10,0
* Pulberi vădit- şi moderat fibrogene (CMA≤2 mg/m3).
** Pulberi de acţiune fibrogenă minoră (CMA>2 mg/m3).
***Pulberile organice în concentraţii ce depăşesc 200-400 mg/m3 prezintă pericol de incendii şi
explozii.
Drept indice de bază de evaluare a acţiunii AAPF asupra organelor respiratorii se ia
încărcătura de pulberi pentru toată perioada reală sau preconizată de contact cu acest
factor. Dacă concentraţia de aerosoli fibrogeni depăşeşte CMA, calcularea
încărcăturii de pulberi e obligatorie.
Încărcătură de pulberi (ÎP) asupra organelor respiratorii ale muncitorului este
concentraţia sumară reală sau preconizată a dozei de expoziţie de pulberi pe care
muncitorul o inhalează în toată perioada reală sau preconizată al contactului
profesional cu acest factor.
5.3.3. Încărcătura de pulberi asupra aparatului respirator al muncitorului (sau a
grupului de muncitori care lucrează în condiţii similare) se calculează reieşind din
concentraţiile medii pe schimb ale AAPF în aerul zonei de lucru, volumul
respirator (acesta depinde de gradul de efort fizic) şi durata contactului cu
pulberii:
ÎP = K x N x T x Q; unde
K – concentraţia medie reală a pulberilor în aerul zonei de respiraţie pe parcursul
schimbului de lucru.
N - numărul de ture în anul de calcul.
T – numărul anilor de contact cu pulberi preponderent fibrogeni.
Q – volumul respirator mediu pe schimb, m3.
Notă: La calcularea încărcăturilor de pulberi se recomandă aplicarea indicilor medii ai volumului respirator,
acesta fiind în dependenţă de gradul de efort fizic, care corespunde categoriilor de lucrări.
Volumul respirator:
- În lucrul uşor, categoria 1a-1b volumul respirator va fi de 4m3 pe schimb;
- Pentru lucrările de gradul 1b-2b - 7m3;
- Pentru lucrările cu efort mare, categoria 3 – 10m3.
15
5.3.4. Cifra încărcăturii reale de pulberi se compară cu cea de control (ÎPC),
aceasta din urmă fiind încărcătura ce se crează în cazul respectării CMA medii pe
schimb pe parcursul întregii activităţi profesionale de contact cu pulberii. Notă: Încărcătura de pulberi de control (ÎPC) pentru aerosolii vădit- şi moderat fibrogeni calculată din CMA 2 mg/m
3,
25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an constituie 120 g. Pentru pulberile slab fibrogene acest indice este
egal cu 600 g (calculat din CMA 10 mg/m3, 25 ani vechime în muncă şi 250 ture pe an); ÎPC pentru pulberile de
azbest constituie 60 mg/m3, 25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an; Încărcătura de pulberi de control
poate fi calculată atât pentru fiecare muncitor în parte cât şi pentru un grup de muncitori, care activează în condiţii
similare.
5.3.5. Dacă ÎP reală corespunde ÎPC clasa de muncă poate fi considerată ca
admisibilă şi acest indice confirmă inofensivitatea lucrărilor în asemenea condiţii.
5.3.6. Depăşirea ÎP reale a celor de control ( de câte ori) denotă clasa de nocivitate
după acest factor (tab.3).
5.3.7. La depăşirea încărcăturilor de pulberi de control se recomandă aplicarea
protecţiei „prin timp‖ (capitolul 2, anexa 7).
Factori fizici vibroacustici
Clasele condiţiilor de muncă în caz de acţiune asupra angajaţilor a zgomotului,
vibraţiilor, infra- şi ultrasunetelor în dependenţă de valoarea depăşirii normativelor
în vigoare sunt prezentate în tabelul 4.
Gradul de nocivitate şi pericol al condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor
vibrioacustici se stabileşte în dependenţă de caracteristicele de acţiune în timp a
acestora – (zgomot permanent, intermitent, vibraţii şi a.).
Determinarea clasei condiţiilor de muncă cu zgomot industrial.
Nivelurile maxim admisibele ale zgomotului la locurile de muncă sunt stabilite în
raport cu gradul de efort şi suprasolicitări în procesul de lucru, (conform tab. 1 din
NS 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la la locurile de lucru, în încăperile locative şi
publice, pe teritoriile zonei locative‖). La determinarea NMA de zgomot la un loc de
muncă concret se va stabili gradul de efort şi încordare a muncii efectuate (conform
cap. 5.10 şi anexelor 10; 14 a îndrumarului în cauză). Notă: În tabelul 4 (NS 2.2.4/2.1.8.562-96) sunt prezentate NMA ale zgomotului în condiţii de muncă dintre cele mai
tipice, acestea fiind elaborate în baza categoriilor de efort şi suprasolicitări în procesul de muncă.
Evaluarea condiţiilor de muncă cu zgomot permanent se va face în baza măsurărilor
nivelului zgomotului în dBA la scara „A‖ a sonometrului în regimul „încet‖. Notă: Zgomot permanent – zgomot, intensitatea sunetului căruia în timpul turei se schimbă în diapazon mai mic de 5
dBA la măsurare cu sonometru în regim „încet‖.
Tabelul 4
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de intensitatea zgomotului, vibraţiilor
locale şi generale, infra- şi ultrasunetelor la locurile de muncă
Factorii, unităţile de măsură Clasele condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă Periculoasă
(extremală)
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Depăşiri NMA, până la Zgomot, nivelul echivalent, dBA ≤NMA
1 5 15 25 35 >35
Vibraţia locală, nivelul
echivalent corectat al vitezei de
vibraţii, dB
≤NMA2 3 6 9 12 >12
Vibraţia generală, nivelul
echivalent corectat al vitezei de ≤NMA
2 6/2 12/9 18/6 24/8 >24/8
16
vibraţii, dB
Infrasunete. Nivelul general al
presiunii acustice, dB Lin ≤NMA
3 5 10 15 20 >20
Ultrasunete propagate aerian.
Nivelurile presiunii sonore la1/3
din frecvenţele diapazoanelor de
octave, dB
≤NMA4
10 20 30 40 >40
Ultrasunete de contact, nivelul
vitezei de vibraţii, dB ≤NMA
4 5 10 15 20 >20
1) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la locurile de muncă, în încăperile
locative, publice, pe teritoriile zonei locative‖
2) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.566-96 „Vibraţiile la locurile de muncă, vibraţiile în
încăperile locative şi publice‖
3) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de
muncă, în încăperile locative şi publice, pe teritoriile zonei locative‖
4) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.582-96 „Exigenţe igienice în timpul
lucrărilor cu surse de ultrasunete aeriene şi de contact aplicate în industrie, medicină şi de uz casnic‖
La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului intermitent evaluarea acestuia se va
face după indicii măsurării nivelului echivalent al zgomotului în decursul turei cu
ajutorul sonometrului integrator. Dacă nu dispunem de sonometu integrator,
nivelul echivalent al zgomotului poate fi calculat conform datelor cap.2, anexa 10 al
îndrumarului prezent. Notă: Zgomot intermitent – zgomot, intensitatea căruia pe parcursul turei de lucru se schimbă în diapazon mai mare de
5dBA la măsurarea cu sonometrul în regim „încet‖.
La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului de diferite caracteristici în timp
(permanent, intermitent-oscilator, întrerupt, impulsiv) şi de spectru (ton) în diverse
combinaţii se măsoară sau se calculează nivelul echivalent de zgomot. În asemenea
cazuri pentru a obţine nişte indici comparabil cu nivelurile echivalente de zgomot
tonal sau impulsiv măsurate sau calculate nivelul se majorează cu 5 dBA. Nivelul
obţinut poate fi comparat cu NMA fără corecţia de dimunuare indicată în N.S.
2.2.4/221.8.562-96.
Determinarea gradului de nocivitate la acţiunea vibraţiilor industriale.
Evaluarea igienică a acţiunii vibraţiilor permanente (generale, locale) asupra
organismului angajaţilor se efectuează conform N.S. 2.2.4/221.8.562-96 „Vibraţiile
industriale, vibraţiile în încăperile locative şi publice‖ prin metoda de estimare
integrală a nivelului echivalent (al energiei) al parametrului normat. În asemenea
cazuri se măsoară sau se calculează nivelul echivalent corectat al vitezei de vibraţii
în dB (vezi anexa la NS 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Vibraţii permanente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (6 dB).
5.4.4.2. Aprecierea igienică a vibraţiilor intermitente (generale, locale) în timpul
supravegherii se face conform NI 2.2.4/2.1.8-566-96 prin metoda de estimare
integrală după nivelul echivalent (al energiei) al parametrilor vibraţiei normate. În
asemenea cazuri pentru estimarea condiţiilor de muncă se determină sau se
calculează nivelul echivalent de corecţie a vitezei sau acceleraţiei vibraţiei (conform
anexei la NI 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Vibraţii intermitente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă mai mult de 2 ori (6 dB) în timpul
supravegherii.
5.4.4.3. La acţiunea vibraţiilor permanente, intermitente (generale, locale) în
timpul întregii zile de lucru condiţiile de muncă se estimează prin
determinarea sau calcularea nivelului echivalent de corecţie al vitezei de
17
vibraţie sau vibroacceleraţiei, aici luându-se în consideraţie durata acţiunii
vibraţiilor (vezi anexa la NI 2.2.4/2.1.8.566-96). Notă: Lucrările în condiţii de vibraţii locale de un nivel integral ce depăşesc NI 2.2.4/2.1.8.566-96 mai mult de 12 dB
(de 4 ori) nu se admit.
5.4.4.4. La lucrările cu vibraţii locale în combinaţie cu răcirea mâinilor (lucrări în
condiţii microclimatice de răcire de clasa 3.2) clasa de nocivitate a
condiţiilor de muncă se ia cu un grad mai mare.
5.4.5. Condiţii de muncă la acţiunea infrasunetelor.
5.4.5.1. Conform NI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de muncă, în
încăperile locative, publice şi pe teritoriul zonei locative‖ limitele maximal
admisibile ale infrasunetelor sunt diferenţiate în dependenţă de specificul
lucrului – gradul de efort fizic sau de suprasolicitări intelectuale şi
emoţionale. Deaceea estimarea acţiunii infrasunetelor se începe cu
aprecierea gradului de efort şi suprasolicitări (conform cap.5.10 şi anexelor
10; 14 a ghidului prezent), fapt ce va permite stabilirea unui normativ
pentru fiecare loc de muncă concret.
5.4.5.2. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea permanentă a infrasunetelor
asupra organismului se efectuează în baza determinării nivelului de
presiune sonoră după scara „liniară‖ în dBLin (cu condiţia că diferenţa
dintre nivelurile infrasunetelor determinate pe scara „liniară‖ şi scara „A‖
cu sonometrul în regim „lent‖ va fi nu mai mică de 10 dB). Notă: Infrasunete permanente – infrasunete nivelul presiunii sonore al cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (mai
puţin de 6 dB) în perioada determinărilor cu sonometrul la scara „liniară‖ în regim „lent‖.
5.4.5.3. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea infrasunetelor intermitente se
efectuează în baza determinării sau calculării nivelului presiunii acustice
echivalente (după energie) generale (liniare) în dBLin (vezi anexa 10,
capitolul 3). Notă: Infrasunete intermitente – infrasunetele nivelul presiunii acustice al cărora se schimbă mai mult de 2 ori (mai
mult de 6 dB) în timpul măsurărilor la scara sonometrului „liniară‖ în regim „lent‖.
5.4.5.4. La acţiunea asupra lucrătorilor a infrasunetelor permanente sau
intermitente pe parcursul turei de lucru sau zilei estimarea condiţiilor de
muncă se face în baza măsurărilor sau calculelor nivelului general de
presiune sonoră (dBLin echiv), aici luându-se în consideraţie durata de acţiune
a infrasunetului.
5.4.6. Clasa condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului.
5.4.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului transmis pe cale
aeriană cu frecvenţa de 20,0-100,0 kHz se efectuaeză în baza măsurării
presiunii acustice de frecvenţă de lucru a surselor de ultrasunete.
5.4.6.2. Evaluarea condiţiilor de muncă cu ultrasunete de contact (cu frecvenţa de
20,0kHz -100,0 MHz) se efectuaeză după indicii de vârf ai presiunii
sonore (m/sec) sau ai nivelului logaritmic (dB) de frecvenţă de lucru a
sursei de ultrasunete. Notă: La acţiunea concomitentă a ultrasunetelor aeriene şi de contact nivelul maximal admisibil va fi cu 5 dB mai mic
decât cel indicat în RNS 2.2.4/2.1.8.582-96.
5.5. Condiţii microclimatice
5.5.1. Evaluarea condiţiilor microclimatice se face în baza determinării parametrilor
acestora – temperatură, umiditate, viteză de mişcare a aerului, radiaţii calorice în toate
18
locurile de aflare a angajaţilor pe parcursul turei de lucru. Rezultatele măsurărilor se
compară cu normativele RşiNS 2.2.4.548-96.
5.5.2. Dacă indicii determinaţi corespund RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai
mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de muncă‖
condiţiile de lucru după parametrii microclimatici pot fi clasificate ca optime (clasa 1)
sau admisibile (clasa 2). În caz de necorespundere condiţiile de muncă pot fi atribuite
la clasele nocive de răcire sau de supraîncălzire a organismului angajaţilor.
5.5.3. Aprecierea igienică a microclimatului de încălzire
Microclimat de încălzire – totalitatea de factori termici – temperatură, umiditate, viteză
a curenţilor de aer, umiditate relativă, radiaţii termice, care, acţionând asupra
organismului, produc un dezechilibru între procesele de termoreglare şi factorii de
mediu. Acest dezechilibru se manifestă printr-o acumulare de căldură în organism mai
mare decât cea admisibilă (>0,87 kJ/kg) şi/ sau prin sporirea termolizei prin evaporare
(> 30%), în structura generală a echilibrului termic, ceea ce duce la dereglarea
metabolismului termic, la apariţia discomfortului general sau local (călduţ, cald,
fierbinte).
5.5.3.1. Evaluarea acţiunii condiţiilor microclimatice de încălzire în încăperi
(indiferent de sezon) sau în aer liber în perioada caldă a anului se va face după
indicile de încărcătură termică a mediului (ÎTM). Indicele ÎTM este un indice
empiric integral (exprimat în 0C), care denotă acţiunea integrală concomitentă
a temperaturii, mişcării, umidităţii aerului şi radiaţiilor termice asupra
proceselor de termoreglare ale organismului. Notă: În tab.5 sunt prezentaţi indicii ÎTM pentru un angajat îmbrăcat în haine de vară, cu un coeficient de termoizolare de
0,5-0,8klo (1 klo = 0,155 0C m
2/Wt).
Tabelul 5
Clasele condiţiilor de muncă după indicele ÎTM (0C) ale încăperilor industriale cu
microclimat de încălzire (indiferent de anotimp) şi pentru lucrări la aer liber în
perioada caldă a anului (limitele maxime)
Categoriile de
lucrări*
Clasele condiţiilor de muncă Periculoase
(extremale) Admisibil Nocive 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
1a 26,4 26,6 27,4 28,6 31,0 >31,0
1b 25,8 26,1 26,9 27,9 30,3 >30,3
II a 25,1 25,5 26,2 27,3 29,9 >29,9
II b 23,9 24,2 25,0 26,4 29,1 >29,1
III 21,8 22,0 23,4 25,7 27,9 >27,9
*Conform anexei 1 la RNS 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor
industriale‖.
5.5.3.2. Dacă temperatura aerului şi/sau radiaţiile termice nu depăşesc limitele maxime
(conform RşiNI 2.2.4.548-96), condiţiile microclimatice pot fi estimate sau
după indici aparte (tab.6) sau după indicele ÎTM (tab.5).
19
5.5.3.3. În cazurile când temperatura aerului şi/sau radiaţiile calorice la locurile de
muncă depăşesc limita maximă admisibilă indicată în RşiNI 2.2.4.548-96
evaluarea condiţiilor microclimatice se va face după ÎTM (tab.5).
5.5.3.4. Pentru lucrările la aer liber la temperatura de până la 250C microclimatul se
estimează ca admisibil (clasa 2). În cazurile când temperatura depăşeşte
această valoare, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte după indicele ÎTM
(tab.5), care se recomandă a fi determinat în miez de zi în lipsa norilor.
5.5.3.5. Întru prevenirea acţiunii nefavorabile a anumitor componenţi microclimatici
asupra organismului, concomitent cu temperatura se va determina umiditatea
aerului, viteza de mişcare şi intensitatea radiaţiilor termice (tab.6).
Tabelul 6
Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici
ai încăperilor de lucru
Indicii Clasa condiţiilor de muncă* Optimă Admisibilă Nocivă Periculoasă
(extremală)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Temperatura
aerului 0
C
Conform
RNI**
Conform
RNI** Temperatura aerului la locurile de muncă cu
condiţii de răcire este prezentată în tab.7.
În condiţiile de încălzire temperatura aerului este
luată în vedere în indicele ÎTM, folosit pentru
estimare
Viteza mişcării
aerului, m/sec
Conform
RNI**
Conform
RNI**
>0,6 referitor
la
microclimatul
de încălzire
Referitor la microclimatul de răcire se face rectificarea
temperaturii în dependenţă de vânt (tab.7)
Umiditatea
aerului,%
Conform
RNI**
Conform
RNI** 14-10 <10
ÎTM–index, 0C Conform
RNI**
Conform tabelului 5 Radiaţii calorice:
intensitatea,
Wt/m 2
***
140
1500
2000
2500
2800
>2800
Doza de
expunere,
Wt/oră****
500****
1500
2600
3800
4800
>4800
*indiferent de anotimp;
**RşiNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe faţă de microclimatul încăperilor industriale‖;
***limita maximă;
****indicele calculat după formula DE=IrtSt, unde Irt – intensitatea radiaţiei termice,
Wt/m2; S – suprafaţa corpului supusă radiaţiei termice, m
2; t – durata radiaţiei în decursul
turei, ore.
Notă: Gradaţia condiţiilor de muncă e stabilită pentru un microclimat relativ uniform. Coeficienţii de rectificare la lucrări
în condiţii schimbătoare (trecere de la cald la frig şi vice-versa), rezistenţa termică a organismului în dependenţă de sex,
vârstă pot fi stabiliţi numai după efectuarea investigaţiilor medicale suplimentare (determinarea indicilor fiziologici ai
stării termice a organismului).
20
5.5.3.6. La radiaţiile termice ale organismului pe o suprafaţă mai mare de 25% cu
puterea şi doza termică mai mare de 140 Wt/m2 şi respectiv 500 Wt/oră
condiţiile termice se referă la clasa „periculoasă‖, chiar dacă încărcătura
termică a mediului se află în limitele admisibile (conform tab.6). În asemenea
cazuri din tab.5 sau tab.6 se ia cel mai reprezentativ indice al ÎTM sau al
radiaţiei termice.
Notă: La determinarea suprafeţei iradiate a corpului se vor lua în calcul procentajul specific părţilor corpului: gâtul şi capul
La intensitatea radiaţiilor termice mai mare de 100 Wt/m2 se vor folosi mijloace de protecţie individuale, incliusiv pentru
faţă şi ochi. Indicii radiaţiilor infraroşii, prezentaţi în tab. 6, prevăd reglementarea obligatorie a duratei radiaţiei continue şi
pauzele (conform p. 1.2 anexa 7).
5.5.3.7. Evaluarea condiţilor microclimatice la folosirea echipamentuluiu de protecţie
special (spre exemplu - lucrătorilor ce activează în condiţii de încălzire sau
extremale – la efectuarea lucrărilor de reparaţie – în echipament izolant) se va
face după indicii fiziologici ai stării termice a organismului conform STAS
12.4.176-89 „Haine speciale de protecţie contra radiaţiilor termice, exigenţe
faţă de calităţile de protecţie, metodele de determinare a stării termice a
organismului‖ şi indicaţiilor metodice 4.3.1896-04 „Evoluarea stării termice a
organismului uman cu scopul de argumentare a exigenţelor igienice faţă de
microclimatul la locurile de muncă şi măsurile de profilaxie a hipotermiilor şi
supraîncălzirilor‖.
5.5.3.8. Dacă angajatul lucrează şi în încăperi, şi la aer liber în perioada caldă a anului,
se determină ÎTM pentru ambele situaţii, apoi se calculează ÎTM medie pe
schimb (aici se ia în consideraţie timpul de aflare în încăperi şi la aer liber) şi
se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).
5.5.3.9. Dacă angajatul în timpul lucrului se află în câteva locuri, atunci ÎTM se
calculează luându-se în consideraţie timpul de aflare în fiecare loc. După ÎTM
medie şi categoria de lucrări se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).
Totodată se iau în calcul şi alţi indici microclimatici (viteza curenţilor de aer,
umiditatea, intensitatea radiaţiilor termice). Estimarea finală se face după
indicele cel mai nociv (tab.6).
5.5.4. Aprecierea microclimatului de răcire
Microclimat de răcire – combinaţia parametrilor microclimatici la care procesele de
termoreglare ale organismului se deteriorează cu apariţia deficitului de căldură (local
sau general - >0,87kJ/1kg) ca rezultat al scăderii temperaturii atât a ţesuturilor
superficiale, cât şi a ţesuturilor profunde interioare.
5.5.4.1. Aprecierea microclimatului în încăperi reci
5.5.4.1.1. Dacă în încăperi temperatura aerului la locurile de muncă este mai joasă decât
cea admisibilă (R şi NI 2.2.4.548-96), condiţiile de muncă vor fi considerate nocive.
Clasa de nocivitate se stabileşte după indicii medii pe schimb ai temperaturii aerului din
tab.7. În tabel e prezentată temperatura aerului referită la viteza optimă de mişcare
(după RşiNI 2.2.4.548-96). La mărirea vitezei de mişcare a aerului cu 0,1 m/sec
temperatura indicată în tab.7 trebuie majorată cu 0,20C.
Notă: Clasa condiţiilor de muncă în încăperile cu microclimat de răcire sunt stabilite pentru angajaţii îmbrăcaţi în haine
obişnuite cu coeficientul de termoizolare 1 Clo.
Tabelul 7
21
Clasele condiţiilor de muncă după indicii de temperatură a aerului
(0C, limita de jos) în încăperi cu condiţii de răcire
Categoriile
de lucrări*
Cheltuielile
de enrgie
Wt/m2
Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive** Periculoase
(extremale) Grad
1
Grad
2
Grad
3
Grad
4
1 2 3,1 3,2 3,3 3,4 4
1a 68(58-77) după RNI* după RNI* 18 16 14 12
1b 88(78-97) după RNI* după RNI* 17 15 13 11
II a 113(98-129) după RNI* după RNI* 14 12 10 8
II b 145(130-
160)
după RNI* după RNI* 13 11 9 7
III 177(161-
193)
după RNI* după RNI* 12 10 8 6
*Conform RNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor industriale‖ sau
după formulă (vezi tab.5).
**E prezentată limita de jos a temperaturii aerului, 0C.
5.5.4.1.2. La lucrări în microclimat de răcire clasa condiţiilor de muncă poate fi
diminuată (dar nu mai jos de 3.1) cu condiţia respectării regimului de muncă
şi odihnă şi asigurarea angajaţilor cu haine termoizolante. Aceasta se va face
în concordanţă cu CMP.
5.5.4.1.3. Pentru cei ce activează în încăperile reci cu surse de radiaţii calorice clasa
condiţiilor de muncă se stabileşte după indicile „radiaţiile termice‖ din tab.6
dacă intensitatea acestora e mai mare de 140 Wt/m2.
5.5.4.2. Aprecierea microclimatului în perioada rece a anului la lucrări în aer
liber şi în încăperi neîncălzite. Notă: La încăperile neîncălzite se referă acele încăperi care nu sunt dotate cu instalaţii termice sau în care temperaturile
joase se menţin din considerente tehnologice.
5.5.4.2.1. Clasa condiţiilor de muncă a lucrărilor la aer liber în perioada rece a anului se
determină după tab.8,9 în care sunt prezentate temperaturile medii pe schimb
(0C), aici fiind luate în consideraţie şi vitezele curenţilor de aer.
Notă: informaţia despre condiţiile meteo poate fi obţinută de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat.
Tabelul 8
Clasele condiţiilor de muncă după indicii temperaturii aerului 0C
(zona de jos) pentru lucrări la aer liber în dependenţă de categoriile de efort fizic
La numitor – temperatura aerului nu prevede pauze reglementate pentru încălzirea angajaţilor; la numărător
– lucrul cu pauze reglementate pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru la aer liber.
22
5.5.4.3. Temperaturile aerului sunt prezentate pentru persoanele cu mijloace de
protecţie termoizolante (conform STAS 29335-92 „Costume bărbăteşti pentru
protecţie de temperaturi joase. Condiţii tehnice‖).
Dacă angajaţii sunt asiguraţi cu haine mai calde decît prevăd normativele în
vigoare, atunci clasa condiţiilor de muncă se determină după temperatura aerului, aici
luîndu-se în consideraţie şi gradul de termoizolare a hainelor de protecţie. Gradul de
protecţie termică se calculează conform „Indicaţiilor metodice pentru calcularea
capacităţii de termoizolare a completelor de protecţie (individuală) pentru lucrări în
condiţii de răcire‖ (11-0/279-09 din 25.10.2001).
5.5.4.3.1. Clasele de nocivitate pentru lucrări în încăperi neîncălzite în dependenţă de
gradul de efort fizic sunt prezentate în tabelul 9.
Temperaturile aerului deasemenea sunt indicate în dependenţă de prezenţa sau
absenţa pauzelor reglementate pentru încălzire. Notă: Paralel cu dotarea angajaţilor cu haine termoizolante trebuie reglementată durata lucrului în condiţii nefavorabile,
regimul general de muncă şi odihnă (conform actelor normative în vigoare). În caz de necorespundere a capacităţii de
termoizolare a hainelor sau a gradului de efort fizic normativelor în vigoare, evaluarea condiţiilor de muncă o va face
specialiştii din igiena muncii, aici luându-se în consideraţie valoarea de termoizolare a hainelor purtate.
Tabelul 9
Clasele condiţiilor de muncă după indicele temperaturii aerului 0C (zona limită minus)
pentru încăperi neîncălzite în dependenţă de categoriile de efort fizic
Regiunea
termică
Categoriile
de efort fizic
Clasele condiţiilor de muncă
admisibilă nocive Periculoasă
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
III
Ib +4,4/+1,5 +3,2/-0,4 +1,4/-3,7 -0,84/-
6,5
-3,6/-
10,5
< -3,6/< -
10,5
IIa -8,4 -9,8 -12,0 -14,0 -16,7 <-16,7
IIb -11,4 -13,8 -17,0 -19,6 -23,6 <-23,6
La numitor – temperatura aerului nu prevede pauzele reglementare pentru încălzirea angajaţilor; la
numărător – lucrul cu pauze reglementare pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru.
5.5.4.4. Aprecierea condiţiilor microclimatice la lucrări în aer liber şi încăperi sau în
alte condiţii neordinare.
Cînd lucrările se efectuează în diverse condiţii nestandarte – la aer liber apoi în
încăperi în condiţii de încălzire sau răcire cu durate diferite şi cu eforturi fizice de
diferit grad – estimarea acestor condiţii se va face separat.
Dacă muncitorul se află în decursul zilei la diferite locuri de muncă şi este supus
acţiunii diferitor condiţii microclimatice, clasa condiţiilor de muncă se va stabili
pentru fiecare nivel, dar drept clasă finală se vor lua condiţiile mai severe dacă
muncitorul se află acolo egal sau mai mult de 50% din durata zilei de muncă.
În alte cazuri clasa condiţiilor de muncă se determină după media aritmetică, aici
luîndu-se în consideraţie durata de aflare la fiecare loc de muncă ( exemplu de calcul
e prezentat în anexa 12).
5.6. Mediul de lumină
23
5.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la capitolul „Iluminarea‖ se face după indicii
iluminării naturale şi artificiale prezentaţi în tabelul 10 şi conform indicaţiilor
metodice „Evaluarea iluminării locurilor de lucru‖.
5.6.2. Iluminarea naturală se apreciază după coeficientul de iluminare naturală
(CIN). Dacă locul de muncă e situat în zone cu diferite condiţii de iluminare
naturală, inclusiv şi în afară, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte în
dependenţă de timpul de aflare în fiecare zonă şi conform indicaţiilor metodice
„Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.
5.6.3. Iluminarea artificială se apreciază după un şir de indici – intensitatea luminii,
strălucirea directă, coeficientul de pulsare a luminii, etc. După estimarea clasei
condiţiilor de muncă se face generalizarea, aici clasa fiind stabilită după
indicele cu cea mai mare deviere de la normă.
5.6.4. La efectuarea lucrărilor de diferit grad de precizie sau la locurile de muncă în
diferite zone de luminozitate (în încăperi, la aer liber, etc.) condiţiile de
iluminare se vor estima după timpul efectuării lucrărilor de precizie sau
timpul de aflare în aceste zone. Iniţial se va stabili clasa condiţiilor de muncă
în dependenţă de perioada de acţiune a fiecărui indice de lumină, apoi clasa
finală a condiţiilor „iluminare artificială‖ se vor determina conform metodei
din indicaţiile „Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.
Tabelul 10
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii
mediului de lumină Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă
2 3.1 3.2
Iluminatul natural
coeficientul iluminatului
natural (CIN,%) 0,5 0,1-0,5
<0,1
Iluminatul artificial
Iluminatul suprafeţei de
lucru (E,lx) pentru grade
de încordare vizuală:
I-III, A,
B1
E* 0,5En≤-<En <0,5 En
IV-XIV,
B2,
C,D,E,J.I
En* <En
Strălucire directă** absenţă prezenţă
Coeficientul de pulsare a luminii
(Cl,%)
Kpl Kpl
*Indicii normaţi: iluminarea – En, coeficientul de pulsare a luminii – Kpl conform NcşiR 23-
05-95, RNS 2.2.1/2.1.1.1278-03, care reglementează iluminarea.
**Controlul strălucirii directe se face vizual. Dacă în câmpul de vedere al angajaţilor se află
surse orbitoare de lumină sau vizualitatea obiectelor se înrăutăţeşte şi apar acuze de
discomfort vizual, atunci clasa condiţiilor de muncă va fi atribuită la 3.1.
24
5.6.5. Indicii suplimentari de apreciere a mediului de lumină reglementaţi de NCşiR
2.2.2/2.4.1340-03 sunt prezentaţi în tab.11.
Tabelul 11
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii suplimentari reglementaţi
de NCşiR 2.2.2/2.4.1340-03
Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
admisibilă nocivă
Netitatea1 (Lkd/m
2) Ln >Ln
Străşucirea reflectată2 absentă prezentă
Iluminarea ecranelor monitoarelor
MEC, lx
Cn >Cn
Neuniformitatea netităţii în cîmpul de
vizualizare a beneficiarilor MEC3
≤300 >300
Parametrii vizuali la ecranele MEC4
Netitatea cîmpului alb (Le cd/m2) 35 < 35
Neuniformitatea netităţii cîmpului de
lucru, (..Le, %)
+20 >20
Contrastul pentru ecranele
monocromatice (Ke, un rel)
3 <3
Instabilitatea imaginii - tremorul sau
sclipirea semnelor
Nu se fixează
vizual
se fixează vizual
1) „Netitatea‖ se determină numai în cazul cînd e necesară restricţia acesteia, de exemplu – restricţia
iluminării locale a suprafeţelor de lucru; limitarea netităţii suprafeţelor luminiscente aflate în cîmpul de
vizualizare a angajatului (la controlul
calităţii articolellor la lumină, etc.)
2) „Netitatea reflectată‖ se determină atunci cînd e nevoie de o distincţie a obiectelor pe suprsfeţe cu
reflecţie directă şi mixtă (metale, mase plastice, sticlă, hârtie, etc). Strălucirea reflectată se determină
vizual. În caz de acţiune orbitoare a sclipicilor, reducerea vizibilităţii obiectelor sau prezentarea acuzelor
de discomfort vizual din partea angajaţilor, acest indice va fi atribuit la clasa 3.1 de nocivitate.
3) „Neuniformitatea repartizării netităţii‖ în câmpul de vizualizare a utilizatorilor calculatoarelor MEC se
face la locurile de lucru confrom RNS 2.2.2./2.4.1340-03. Clasa şi gradul de nocivitate al acestui indice
se stabileşte numai pentru categoria III de lucru conform clasificării prezentate în RNS 2.2.2/2.4.1340-03.
4) Controlul parametrilor vizuali ai locurilor de lucru la MEC se face numai în caz de necesitate, la
prezentarea acuzelor subiective. Atunci se fac investigaţii instrumentale şi se apreciază clasa de nocivitate.
Controlul parametrilor vizuali se efectuează conform indicaţiilor metodice „Aprecierea iluminării la
locurile de muncă‖.
5.6.6. Aprecierea generală a condiţiilor de muncă după factorul „iluminare‖ se va
face luându-se în consideraţie posibilitatea recuperării absenţei sau
insuficienţei iluminării naturale prin iluminare artificială optimă şi, la
necesitate, prin recuperarea insuficienţei de radiaţii ultraviolete (conform
tab.12).
Tabelul 12
Aprecierea condiţiilor de muncă după factorul „Iluminare‖
Aprecierea iluminării
naturale
Aprecierea iluminării
artificiale*
Sanarea profilactică
cu RUV
Aprecierea generală a
iluminării
25
2
2 - 2
3.1 - 3.1
3.2 - 3.2
3.1
2** - 2
3.1 - 3.1
3.2 - 3.2
3.2
2** Se face 3.1
Nu se face 3.1
3.1 Se face 3.1
Nu se face 3.2
3.2 Se face 3.2
Nu se face 3.2
*Clasa condiţiilor de muncă se apreciază conform normativelor.
**Luându-se în consideraţie normativele de mărire a intensităţii luminii de la surse artificiale în
caz de insuficienţă sau lipsă a luminii naturale.
5.7. Câmpurile şi radiaţiile electromagnetice nonionizante
5.7.1. Atribuirea condiţiilor de muncă la o clasă sau alta de nocivitate în caz de
acţiune a radiaţilor şi câmpurilor electromagnetice nonionizante se va face
conform tabelului 13.
Tabelul 13
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice nonionizante
(câmpuri şi radiaţii electromagnetice)
Factorii Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive Periculoase
(extrem) Grad 1 Grad 2 Grad
3 Grad 4
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Depăşirea NMA (ori) Câmp
geomagnetic2
Fon
natural NAT 5 >5 - - -
Câmp
electrostatic3
Fon
natural NMA
1 3 5 - - -
Câmp magnetic
permanent 4
Fon
natural NMA 5 10 - - -
Câmpuri electrice
de frecvenţă
industrială (50
Hz)5
Fon
natural NMA
1 5 10 >10 - >40*
Câmpuri
magnetice de
frecvenţă
industrială (50
Hz)6
Fon
natural NMA
1 5 10 >10 - -
Iradieri
electromagnetice
produse de
calculatoare7
NMA >NMA - - - -
Iradieri
electromagnetice
de frecvenţe
radio8
26
0,01-0,03 MHz Fon
natural NMA 5 10 >10 - -
0,03-3,0 MHz Fon
natural NMA 5 10 >10 - -
3,0-30,0 MHz Fon
natural NMA 3 5 10 >10 -
30,0-300,0 MHz Fon
natural NMA 3 5 10 >10 >100
*
300,0MHz-
300,0 HHz
Fon
natural NMA 3 5 10 >10 >100*
Impuls
electromagnetic
cu bandă lată10
- NMA 5 >5 >50**
1) NMA ale radiaţiilor electromagnetice cu care se compară indicii măsuraţi, se stabilesc în dependenţă de
perioada de timp în care se contactează cu aceste noxe.
2) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.
3) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpurile electrostatice. Nivelurile admisibile la locurile de muncă şi
exigenţe faţă de controlul acestora‖ şi STAS 12.1.045-84 „SSM. Câmpuri electrostatice în condiţii
industriale‖.
4) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.
5) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖ şi STAS 12.1.002-84
SSM „Câmpuri electrice de frecvenţe industriale. Intensităţile admisibile normate şi controlul acestora la
locurile de lucru‖.
6) Conform Normativelor şi regulilor sanitare RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii
industriale‖.
7) Conform RNS 2.2.2/2.4.1340-03 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă, organizarea regimului
de muncă şi odihnă al personalului ce lucrează cu terminale video şi maşini electronice de calcul‖.
8) Conform RNS 2.2.4/1191-03 „ Câmpuri magnetice în condiţii industriale‖, STAS 12.1.006-84 SSIM
„Câmpuri electromagnetice de frecvenţă radio. Niveluri admisibile la locurile de muncă, exigenţe faţă de
amplasarea şi exploatarea mijloacelor radiomobile terestre‖
9) NMA a energiei de expoziţie a generatoarelor de câmpuri electromagnetice.
10) Conform RNS 2.2.4.1.329-03 „Exigenţe faţă de protecţia personalului supus acţiunii câmpurilor
electromagnetice de impuls‖.
Notă.
*Depăşirea NMA maximă în caz de acţiune de scurtă durată.
**Depăşirea NMA a tensiunii câmpului electric pentru numărul de impulsuri electromagnetice nu mai
mult de 5 pe parcursul zilei de muncă.
5.7.2. Condiţiile de muncă cu radiaţii şi câmpuri electromagnetice se referă la clasa 3
de nocivitate, dacă depăşirile NMA sunt stabilite pentru anumite perioade de
timp de acţiune (la energia normată de expoziţie); la clasa a 4 de nocivitate –
câmpurile electrice de 50 Hz şi câmpurile electromagnetice în frecvenţele de
la 30 MHz până la 300 GHz la depăşirea NMA până la limitele indicate în
tab.14, inclusiv pentru impulsurile electromagnetice de bandă lată la depăşirea
NMA a câmpului electric de 50 ori şi mai mult (impulsurile electromagnetice
– nu mai mult de 5 în perioada zilei de muncă).
5.7.3. Dacă asupra angajaţilor acţionează radiaţii şi câmpuri electromagnetice
nonionizante de la mai multe surse, pentru care sunt stabilite diferite NMA
(tab.13), clasa generală a condiţiilor de muncă se estimează după cel mai înalt
grad de nocivitate. Dacă depăşirea NMA e stabilită pentru două şi mai multe
frecvenţe normate – clasa de nocivitate se măreşte cu un grad.
5.7.4. Gradarea condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de
diapazon optic (laser, ultraviolete) este prezentată în tab.14.
27
Tabelul 14
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de diapazon
optic (laser, ultraviolete) Factorul Clasele condiţiilor de muncă
Admisibile Nocive Periculoase (extrem)
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Radiaţii laser1 *NMA1 >NMA1
*NMA2 >NMA2 ≤10
NMA2
<102
NMA2
<103
NMA2
>103
NMA2
Radiaţii
UV
(RUV)
Surse
industriale
de RUV-A,
RUV-B,
RUV-C,
Wt/m2
Doza
admisibilă de
radiaţii DAR2
Doza
admisibilă
de radiaţii
>DAR2
Surse RUV
de aplicare
în
profilaxie
(RUV-A)
(m/Wt/m2)3
9-454
1) Conform RNS 5804-91, ―Normative şi reguli de construcţie şi aplicare a instalaţiilor laser‖ (NMA1-pentru
acţiune permanentă, NMA2- pentru acţiune de o singură dată).
2) Conform ―Normativelor igienice pentru radiaţii ultraviolete în încăperile industriale‖ (nr. 4557-88). La depăşirea
dozei admisibile de radiaţii (DAR) lucrările vor fi efectuate cu folosirea mijloacelor individuale sau colective de
protecţie.
3) Conform indicaţiilor metodice ―Aplicarea radiaţiilor ultraviolete cu scop profilactic (surse artificiale de RUV)‖,
(nr.5046-89).
4) În caz de nerespectare a exigenţelor normative sursa de RUV profilactice poate fi deconectată din cauza
ineficienţei acesteia (radiaţiile ultraviolete reale – mai mici de 9 mWt/m2) sau din cauza că poate prezenta pericol
(iradierea reală mai mare de 45 Wt/m2). La evaluarea condiţiilor de lumină această sursă se va considera nulă.
5.8. Activităţi profesionale cu surse de radiaţii ionizante
Evaluarea igienică a factorului de radiaţii ionizante se deosebeşte net de
evaluarea altor factori ocupaţionali, deaceea aprecierea şi clasificarea condiţiilor de
muncă cu surse tehnogene de radiaţii ionizante e prezentată aparte, în anexa 13.
5.9. Evaluarea condiţiilor de muncă în prezenţa aeroionilor.
Compoziţia ionică a aerului nu este un indice obligatoriu. Nivelul de ionizare al
aerului se măsoară în încăperile industriale unde aerul se curăţă în mod special conform
regulamentelor tehnice programate, şi anume: în încăperi cu surse de aeroionizare
(instalaţii UV), la locurile de muncă ale operatorilor terminalelor video, la locurile
constante de muncă ale personalului de la substaţiile electrice cu generatoare de curent
de voltaj înalt şi de la liniile de transmisie de acelaşi gen. Estimarea factorului
(aeroionilor) se efectuează conform RNS 2.2.4.1294-03 „Normativelor igienice de
28
ionizare admisibilă a aerului încăperilor industriale şi publice‖ şi Indicaţiilor metodice
4.3.1675-03 „Exigenţe igienice faţă de controlul aeroionilor în încăperile industriale şi
publice‖. În caz dacă ionizarea depăşeşte normele maximal admisibile, sau numărul de
ioni e mai mic decît cel necesar, sau nu se respectă polaritatea ionilor, condiţiile de
muncă la acest indice vor fi atribuite la clasa 3.1 de nocivitate.
5.10. Eforturile fizice şi suprasolicitările în timpul muncii
5.10.1. Criteriile şi clasificarea proceselor de muncă după gradul de efort fizic şi
suprasolicitări sunt prezentate în tabelele 15 şi 16 respectiv.
5.10.2. Evaluarea eforturilor fizice se efectuează conform tuturor indicilor prezentaţi în
tabelul 15. Iniţial se stabileşte gradul de nocivitate a fiecărui factor aparte, iar clasa
generală se stabileşte după indicile cel mai nefavorabil. Dacă unul sau doi indici
prezintă gradul de nocivitate 3.1 şi 3.2, atunci clasa se măreşte cu un grad, în cazul de
faţă va fi respectiv 3.2 şi 3.3, deci, în genere, clasa de nocivitate după indicii fiziologici
de efort fizic va fi 3.3 (vezi „Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă‖
– anexa 14).
5.10.3. Suprasolicitările organismului în timpul muncii se estimează conform
indicaţiilor „Metode de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii‖ (anexa 15). Cel
mai înalt grad de suprasolicitări se consideră gradul 3.3.
Tabelul 15
Clasele condiţiilor de muncă după gradele de efort fizic
Indicii eforturilor fizice Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive
Grad I GradII
1 2 3.1. 3.2.
1 Munca fizică activă (unităţi de lucrări mecanice pe parcursul turei, kg/m) 1.1 la eforturi fizice locale
(preponderent a
muşchilor plexului
brahial şi mîinilor),
deplasarea greutăţilor la
distanţa de 1m
bărbaţi
femei
Până la 2500
până la 1500
Până la 5000
Până la 3000
Până la 7000
Până la 4000
>7000
>4000
1.2 .La eforturi fizice ale
întregului corp (mîini,
spate, picioare)
1.2.1 La deplasarea
greutăţilor de la 1 la 5
m
bărbaţi
femei
Până la 12500
Până la 7500
Până la 25000
Pânăla 15000
Până la 35000
Până la 25000
>35000
>25000
1.2.2 La deplasarea
greutăţilor mai mult de
5m
bărbaţi
femei
Până la 24000
Până la 14000
Până la 46000
Pânăla 28000
Până la 70000
Pânăla 40000
>70000
>40000
29
2. Greutatea încărcăturilor transportate manual (kg) 2.1. Ridicarea şi deplasarea
(o singură dată) a
greutăţilor, alternativ cu
alte lucrări (până la 2
ori pe oră)
bărbaţi
femei
Până la 15
Până la 5
Până la 30
Pânăla 10
Până la 35
Pânăla 12
>35
>12
2.2. Ridicarea şi deplasarea
greutăţilor permanent,
pe parcursul întregei
ture de lucru
bărbaţi
femei
Până la 5
Până la 3
Până la 15
Până la 7
Până la 20
Pânăla 10
mai mult
de 20
mai mult
de 10 2.3. Greutatea totală ridicată
şi deplasată în fiecare
oră a turei
2.3.1 De pe suprafaţa de
lucru
bărbaţi
femei
Până la 250
Până la 100
Până la 870
Pânăla 350
până la1500
Pânăla 700
>1500
>700
2.3.2 De pe podea (de jos)
bărbaţi
femei
Până la100
Până la 50
Până la 435
Pânăla 175
până la 600
până la 350
>600
>350
3. Mişcări stereotip în timpul muncii (număr în schimb) 3.1. La eforturi locale
(încordarea muşchilor
mîinilor şi degetelor)
până la
20000
până la
40000
până la 60000
>60000
3.2. La eforturi regionale
(încordarea muşchilor
plexului brahial şi ai
mîinilor)
Până la
10000
până la
20000
până la 30000 >30000
4. Încordări statistice – eforturi la menţinerea greutăţii, (1cg/s)
4.1. Cu o mînă:
bărbaţi
femei
până la
18000
până la
11000
până la
36000
până la
22000
până la 70000
până la 42000
>70000
>42000
4.2. Cu două mîini:
Bărbaţi
femei
până la
36000
până la
22000
până la
70000
până la
42000
până la 140000
până la 84000
>140000
> 84000
4.3. Cu implicarea
muşchilor trunchiului şi
picioarelor
bărbaţi
femei
până la
43000
până la
26000
până la
100000
până la
60000
până la 200000
până la 120000
>200000
> 120000
5. Poziţia în timpul muncii
30
5. Poziţia în timpul
muncii Poziţie liberă,
comodă cu
posibilitate
de trecere de
la o poziţie la
alta (şezîndă,
ortostatică).
Aflarea în
poziţie
ortostatică
până la 40%
din schimb
În timpul
tranşei aflare
în poziţie
incomodă,
până la 25%
(mişcări
rotative ale
trunchiului,
poziţie
incomodă a
membrelor);
Poziţie fixată-
neputinţa de a
schimba
poziţia
corpului sau
membrelor.
Poziţie
ortostatică mai
mult de 60%
din tranşa de
lucru.
Aflare periodică
până la 50% din
schimb în poziţie
incomodă sau
fixată, poziţie
forţată în timpul
muncii (în
genunchi, în
pirostrii, etc)
până la 25% din
tranşă. Aflare în
poziţie ortostatică
până la 80% din
durata
schimbului.
Aflare
periodică-
mai mult
de 50% din
schimb în
poziţie
incomodă
sau fixată;
poziţie
forţată (în
genunchi,
în pirostrii)
mai mult
de 25% din
schimb.
Poziţie
ortostatică
mai mult
de 80% din
tranşă.
6.Aplecări ale trunchiului 6. Aplecări ale
trunchiului (mai
mult de 300), de
câte ori pe scimb
Până la 50 51-100 101-300 Mai mult
de 300
7.Deplasarea în spaţiu legată de procesul tehnologic,km 7.1. Orizontal Până la 4 Până la 8 Până la 12 Mai mult
de 12
7.2. Vertical Până la 1 Până la 2,5 Până la 5 Mai mult
de 5
Tabelul 16
Clasele condiţiilor de muncă după gradul de încordare în procesul de lucru
Indicii de încordări în
procesul de lucru
Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive
Încordări
uşoare
Încordări
medii
Lucru încordat
Grad I GradII
1 2 3.1. 3.2.
1 2 3 4 5
1. Suprasolicitări intelectuale
31
1.1.Conţinutul lucrului Nu trebuie
să se ia
decizii
Rezolvarea unor
probleme simple
de instructaj
Rezolvarea
problemelor
profesionale
complicate de
selectare a
algoritmilor
cunoscuţi
Lucrul
creativ ce
necesită
responsabilit
ate, funcţii
de
conducere,
soluţionarea
problemelor
complicate
1.2.Perceperea
semnalelor (informaţiei),
evaluarea lor
Perceperea
semnalelor
fără a
necesita
corecţii în
acţiune
Perceperea
semnalelor cu
corecţii
ulterioare,
acţiuni şi
operaţiuni
Perceperea
semnalelor cu
prelucrarea lor
ulterioară.
Aprecierea
rezultatelor
obţinute
Perceperea
semnalelor
cu evaluarea
complexă a
acestora.
Evaluarea
complexă a
întregului
proces
tehnologic
1.3.Repartizarea
funcţiilor în dependenţă
de gradul de complicaţie
a problemei. Îndeplinirea
lucrărilor
Prelucrarea
datelor,
rezolvarea
problemelor de
serviciu,
controlul
rezultatelor
Prelucrarea datelor,
controlul
îndeplinirii
lucrărilor
Controlul,
lucrările
prealabile
pentru
repartizarea
lucrărilor
altor
persoane
1.4. Specificul lucrului Lucrul după
un plan
individual
Lucrul după un
grafic stabilit cu
eventuale
corecţii pe
parcurs
Lucrări în regim
intens de criză de
timp
Lucrări în
regim de
criză de timp
cu informaţii
de
responsabilit
ate mare de
rezultatul
final
2. Încărcături sensoriale
2.1. Durata observaţiilor
concentrate (% din ziua de
lucru)
Până la 25 26-50 51-75 >75
2.2. Frecvenţa semnalelor
percepute (optice, acustice) şi a
celor comunicate în decurs de 1
oră
Până la 75 76-175 176-300 >300
2.3. Numărul de obiective
observate concomitent
Până la 5 6-10 11-25 >25
2.4. Mărimea obiectului în
lucru mm (distanţa de la ochi la
obiectul vizat nu mai mare de
0,5 m) în timpul de observaţie
concentrată (% zilei de lucru)
Mai mare de
5 mm –
100%
5 – 1,1 mm mai
mult de 50%,
1 – 0,3 mm până
la 50%,
mai mic de 0,3
mm – până la
25%
1-0,3 mm mai mult
de 50%,
mai mic de 0,3 mm
– 25-50%
Mai mic de
0,3 mm –
mai mult de
50%
2.5. Lucrări cu aparate optice
(microscoape, lupe, etc.) în
timpul de observaţie
concentrată (% zilei de lucru)
Până la 25 26-50 51-75 >75
2.6. Observaţiile ecranelor
display (ore în schimb)
-cu informaţie litero-numerice;
Până la 2
2-3
3-4
Mai mult de
4
32
-cu informaţii grafice Până la 3 3-5 5-6 Mai mult de
6
2.7. Suprasolicitări ale
aparatului auditiv (necesitatea
perceperii vocilor sau a
semnalelor sonore diferenţiate)
Claritatea
vorbirii şi
semnalelor
100-90%.
Bruiajele
lipsesc
Claritatea
vorbirii şi
semnalelor 90-
70%. Bruiaje în
aria cărora vocea
se aude la
distanţa de până
la 3,5 m
Claritatea vorbirii
şi semnalelor 70-
50%. Bruiaje pe
fundalul cărora
vocea se aude la
distanţa de 2 m
Claritatea
vorbirii şi
semnalelor
mai mică de
50%. Pe
fundalul
bruiajelor
vocea se
aude la
distanţa de
numai 1,5 m
2.8. Suprasolicitările vocii
(nr.de ore vorbite pe
parcursul săptămânii)
Până la 16 16-20 20-25 Mai mult de
25
3. Suprasolicitări emoţionale 3.1. Gradul de
responsabilitate faţă de
lucrarea proprie. Gravitatea
erorilor.
Poartă
responsabilit
ate de
anumite
elemente ale
lucrării.
Erorile
necesită
eforturi
supralimen-
tare din
partea
angajatului
Poartă
responsabilitate
de calitatea
lucrărlor
paliative,
secundare.
Erorile necesită
implicarea
persoanelor
erarhic mai
superioare
(brigadierilor,
maiştrilor).
Poartă
responsabilitate de
calitatea lucrului de
bază. Erorile
necesită implicarea
în corecţie a
întregului colectiv
de muncă (grupă,
brigadă etc.)
Poartă
responsabilit
ate de
calitatea
finală a
lucrării.
Erorile costă
defectarea
utilajelor,
stoparea
proceselor
tehnologice
şi pot
periclita
sănătatea
angajaţilor.
3.2. Eventualitatea de risc cu
viaţă proprie
Exclusă probabilă
3.3. Gradul de
responsabilitate faţă de
securitatea angajaţilor
Se exclude probabilă
4. Monotonia lucrărilor 4.1. Numărul elementelor
(procedeelor) de lucru pentru
obţinerea rezultatelor sau
operaţiilor repetate
Mai mult de
10 9-6 5-3 Mai puţine
de3
4.2. Durata (în secunde) a
lucrărilor sau mişcărilor
Mai mult de
100 100-25 24-10 Mai puţin de
10
4.3. Numărul de mişcări
active (% din durata zilei de
lucru). În rest - observarea
procesului tehnologic
20 şi mai
multe
19-10 9-5 4 şi mai
puţine
4.4. Gradul de monotonie a
ambianţei de lucru(observaţii
pasive asupra procesului
tehnologic, în % din ziua de
lucru)
Mai puţin de
75%
76-80 81-90 Mai mult de
90
5. Regimul de lucru
33
5.1. Durata reală a zilei de
lucru
6-7 ore 8-9 ore 10-12 ore Mai mult de
12 ore
5.2. Lucrul în schimburi
(ture)
Într-o
singură tură,
fără schimb
de noapte
Lucrul în două
schimburi, fără
schimb de noapte
Lucrul în ture, una
din ele noaptea
lucru în ture
haotice, cu
lucrări în
timp de
noapte
5.3. Pauzele reglementare –
prezenţa şi durata acestora
Pauze cu
durată
suficientă –
7% şi mai
mult din
tranşa de
lucru
Pauzele
reglementate
sunt, dar de
durată
insuficientă 3-
7% din tranşa de
lucru
Pauzele sun t dar
ele nu sunt
reglementate,
durata lor e foarte
mică – până la 3%
din tură
Nu se fac
pauze
reglementare
5.11. Principii generale de evaluare igienică a condiţiilor de muncă
5.11.1. În cazurile când nivelurile, concentraţiile, dozele factorilor nocivi la
locurile de lucru se află în limita indicilor optimi sau admisibili, astfel de
locuri de muncă se referă la clasele 1 şi 2, deci corespund normativelor
igienice. Dacă măcar un singur factor nociv depăşeşte limitele admisibile,
atunci condiţiile de muncă pot fi atribuite la clasa 3 gradul 1-4 de nocivitate
sau chiar la clasa 4- muncă periculoasă. Gradele respective se vor stabili după
faptul în ce măsură unul sau o combinaţie de factori depăşesc normele
igienice admisibile.
5.11.2. Pentru stabilirea clasei de nocivitate a unor factori specifici pentru
procesul tehnologic e suficientă înregistrarea depăşirilor CMA şi NMA în
timpul unei ture de lucru. Dacă factorii nocivi acţionează asupra angajaţilor
sporadic, ei fiind specifici sau nespecifici pentru anumite procedee
tehnologice, sau corespunzători funcţiilor angajaţilor, atunci determinarea şi
evaluarea acestor factori se va face în concordanţă cu centrele de medicină
preventivă teritoriale.
5.11.3. Acţiunea combinată sau mixtă a factorilor mediului ocupaţional se va
evalua în felul următor. Mai întâi se determină şi se apreciază acţiunea
factorilor conform punctelor 4.1.-4.2 ale indicaţiei metodice în cauză. Aici se
va lua în consideraţie acţiunea sumară şi potenţată a mai multor factori
chimici, biologici, radiaţii electromagnetice de diferite diapazoane de
frecvenţă. Rezultatele evaluării factorilor ocupaţionali nocivi se introduc în
tabelul 17.
Evaluarea generală a condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi pericol se
efectuează după:
- clasa cea mai înaltă de nocivitate şi pericol;
- în caz de acţiune combinată a 3 şi mai mulţi factori din clasa 3.1, spre exemplu,
gradul general de nocivitate va corespunde clasei 3.2;
- la acţiunea combinată a 2 şi mai mulţi factori din clasele 3.2, 3.3, 3.4.
condiţiile de muncă vor fi atribuite la clasa 4, cu un grad mai înalt.
Tabelul 17
Tabelul generalizat de evaluare a condiţiilor de muncă după gradul de
nocivitate şi pericol
34
Factorii Clasele condiţiilor de muncă
Opti
me
Admisib
ile
Nocive Periculoa
se
(extrem)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Chimici
Biologici Aerosoli preponderent
fibrogeni
Acustici:
Zgomot
Infrasunete
Ultrasunete
propagate prin aer
Vibraţii generale
Vibraţii locale
Radiaţii
nonionizante
Radiaţii ionizante
Microclimat
Iluminare
Efort fizic
Suprasolicitări
Evaluarea generală a
condiţiilor de muncă
5.11.4. Condiţiile de muncă nestandarte, mai speciale, se apreciază după indicii
fiziologici ai capacităţii de muncă de către specialiştii igienişti sau specialişti
în medicina muncii.
La condiţii speciale pot fi referite următoarele:
- modalităţi speciale de organizare a procesului de muncă (durata turei mai mare de
8 ore, organizarea lucrului cu săptămînile, etc);
- lucrări în condiţii cu factori schimbători, de diferite intensităţi şi durată de
acţiune;
- lucrări cu mijloace speciale de protecţie, care înrăutăţesc starea funcţională a
organismului angajatului;
- combinaţii complicate de factori de mediu, de eforturi şi suprasolicitări în timpul
muncii.
5.11.5. Clasele condiţiilor de muncă se stabilesc după măsurările reale ale
parametrilor factorilor ocupaţionali şi ale procesului de muncă. La depăşirea
normativelor stabilite angajatorul e obligat să elaboreze un complex de măsuri
de asanare a condiţiilor de muncă. Aceste măsuri le vor include şi pe cele
organizatorice, tehnice, de înlăturare a factorilor periculoşi, iar dacă
înlăturarea e imposibilă – cel puţin diminuarea lor pînă la nivelurile stabilite.
Dacă, totuşi, măsurile de asanare implementate menţin riscuri de îmbolnăviri,
se aplică protecţia prin timp – diminuarea timpului de contact cu factorii
nocivi. Aplicarea mijloacelor individuale de protecţie stă pe ultimul loc în
complexul de asanare. Notă: La folosirea mijloacelor individuale de protecţie contra factorilor nocivi (pulberi, substanţe chimice, vibraţii,
microlimat, etc.) paralel cu diminuarea noxelor ele pot exercita efecte nefavorabile indizerabile.
35
5.11.6. În concordanţă cu serviciile specializate (igienice, de inspecţie a muncii)
clasa condiţiilor de muncă poate fi diminuată (dar nu mai jos de clasa 3.1.) în
cazurile dacă se reduce timpul contactului cu factorii nocivi conform
recomandărilor din anexa 7 sau la elaborarea măsurilor de protecţie şi asanare. Notă: Respectarea regimului de muncă şi odihnă al personalului ce contactează cu vibraţiile nu permite schimbarea clasei
condiţiilor de muncă.
Notă: Clasa de nocivitate poate fi diminuată pentru condiţiile microclimatice nefavorabile deoarece normativele elaborate
6.1. Laboartoarele ce se ocupă de determinarea şi estimarea factorilor ocupaţionali
trebuie să aibă certificat de acreditare.
6.2. Planul controlului condiţiilor de muncă se elaborează pentru un an, dar poate fi
completat şi modificat în caz de reconstrucţie sau schimbare a echipamentelor
tehnologice, modificarea sau intensificarea proceselor tehnologice, la depistarea
patologiilor sau intoxicaţiilor profesionale.
6.3. Controlul factorilor se efectuează în proces tehnologic obişnuit, aici aplicîndu-se
metode şi utilaje prevăzute de documentele normativ-metodice. Notă: Nerespectarea procesului tehnologic, deteriorarea utilajelor sau folosirea incorectă a acestora, a mijloacelor de
protecţie prevăzute pentru această tehnologie – toate vor fi fixate în proces verbal. După înlăturarea neajunsurilor
măsurările se repetă.
6.4. Controlului igienic vor fi supuşi toţi factorii nocivi şi periculoşi normaţi de
regulamentele şi normativele igienice, de asemenea se va determina efortul şi
suprasolicitările în timpul muncii. Pentru a evidenţia ce factori se cer estimaţi se
va face cunoştinţă cu documentaţia tehnică, organizator-dispozitivă, tehnologică,
cu certificatele materiei prime, materialelor auxiliare, utilajelor, la corespunderea
acestora standartelor în vigoare, etc. Notă: Dacă angajatul e supus acţiunii unor factori nespecifici pentru locul lui de muncă (spre exemplu, la trecerea
substanţelor chimice volatile din încăperea adiacentă, propagarea zgomotului de la alte utilaje, etc.) măsurările se fac şi se
estimează ca şi specifice pentru acest loc de muncă.
6.5. Toate aparatele şi utilajele de măsurare a parametrilor de mediu trebuie să treacă
controlul metrologic de stat în termenii stabiliţi şi enumerate în Reestrul de Stat.
6.6. Datele măsurărilor instrumentale se fixează în procese verbale conform
documentelor normativ-metodice. Acestea din urmă prevăd anumite regulamente
şi trebuie să aibă următorul conţinut:
- denumirea instituţiei, subdiviziunii unde se fac determinările;
- data controlului;
- denumirea instituţiei (subdivizinii) ce efectuează măsurările, date despre
acreditarea acesteia;
- denumirea factorului investigat;
- denumirea aparatului, utilajului cu care se fac măsurările, numărul metrologic,
termenul de valabilitate al acestuia;
- documentul normativ-metodic în baza căruia se fac măsurările;
- locul de investigaţii;
- normativul igienic şi datele reale ale parametrilor măsuraţi, la necesitate – timpul
de acţiune;
- concluzie despre factorii determinaţi comparativ cu normativele, determinarea
clasei de nocivitate şi periculozitate a condiţiilor de muncă după acest factor;
36
- funcţia, numele, prenumele şi semnăturile peroanei care a efectuat măsurările şi a
reperezentantului instituţiei la care s-au făcut măsurările.
6.7. Evaluarea igienică a condiţiilor de muncă se face conform indicaţiilor metodice în
cauză.
Anexa 1
Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare
1. La substanţele cu acţiune monodirecţionată se referă:
Combinaţiile de substanţe cu aceleaşi manifestări clinice (anexa 2-6)
- substanţe cu acţiune iritantă (acizi, baze ş.a.);
- alergene (epiclorhidridrina, formolul, ş.a.);
- substanţe cu acţiune narcotizantă (combinări de alcooli);
- pulberi fibrogeni;
- substanţe cancerigene;
Combinaţii de substanţe cu structură chimică asemănătoare:
- hidrocarburile clorate (saturate şi nesaturate);
37
- diferiţi alcooli;
- diferite baze;
- hidrocarburile aromatice (toluen şi benzen, toluen şi xilen);
- aminocompuşi;
- nitrocompuşi, etc.
Combinaţii de substanţe studiate experimental:
- oxizi de azot şi monoxid de carbon;
- compuşi aminici şi monoxid de carbon;
- nitrocompuşi şi monoxid de carbon.
2. La prezenţa concomitentă a substanţelor cu acţiune monodirecţionată suma
concentraţiilor reale ale acestora (C1, C2,...Cn) în aerul zonei ocupaţionale faţă de
CMA (CMA1, CMA2, ...CMAn) nu trebuie să depăşească o unitate:
Anexa 2
(informativă)
Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute
1. Substanţe cu acţiune acută
Nr.
d/o
Denumirea substanţei Nr.CAS CMA,
mg/m3*
Starea de
agregare**
Clasa de
nocivitate
Particularităţile
acţiunii***
1 2 3 4 5 6 7 1. Dioxid de azot 10102-44-0 2 v 3 Ir 2. Oxizi de azot (recalculaţi în
NO2)****
5 v 3 Ir
3. Arseniu (hidroclorură de
arseniu)
7784-42-1 0,1 v 1
4. Benzencianură+ 140-29-4 0,8 A 2 5. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ir 6. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ir 7. But-3-enonitril (alilcianură) 109-75-1 0,3 v 2 8. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ir 9. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ir 10. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ir 11. Hidrocianură+; (cianură de
hidrogen)
74-90-8 0,3 v 1
12. Hidrocianuri săruri+
(recalculate în hidrocianură)
0,3 v 1
13. Dihidrosulfură; (hidrogen
sulfurat)
7783-06-4 10 v 2 Ir
14. Dihidrosulfură amestec cu
hidrocarbură C1-5
3 v 2
1 2 3 4 5 6 7 15. Dimetilsulfat
77-78-1 0,1 v 2 Ir
16. 2-(2,6-Diclorfenilamino)
Imidazolin clorură
hidroclorură+
4205-91-8 0,001 a 1
17. Carbonildiclorură; (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ir 18. Cobalt hidridotetracarbonil
(după Co)
16842-03-8 0,1 v 1 Al
19. Siliciu tetrafluorură (după F) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ir 20. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Al, Ir 21. 4-Metilfenilen-1,3-diizocianat+;
toluilendiizocianat
584-84-9 0,05 v 1 Al, Ir
22. (1-Metiletil) nitrit; 541-42-4 1 v 2
38
izopropilnitrit
23. Natriu nitrit 7632-00-0 0,1 A 1 24. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,003 v Can, Al 25. Ozon 10028-15-6 0,1 v Ir 26. Octafluor-2-metilpropen-1
(perfluor-izobutilen)
382-21-8 0,1 v
27. Propandinitril+ 109-77-3 0,3 v+a 28. Propan-1,2,3-triol trinitrat+ 55-63-0 0,02 v 29. Selen hexafluorură 0,2 v 30. diSulf decafluorură+ 5714-22-7 0,1 v 31. (T-4) Sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,2 v 2 32. Plumb tetraetil+ 78-00-2 0,005 v 1 33. Triclornitrometan+ 76-06-2 0,5 v 2 34. Monoxid de carbon***** 630-08-0 20 v 4 35. Fenilizocianat+ 103-71-9 0,5 v 2 Ir 36. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Al, Ir 37. Fosfin; (hidrogen fosforat) 3803-51-2 0,1 v 1 38. Fosforilclorură+; (cloroxid de
fosfor)
10025-87-3 0,05 v 1 Ir
39. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 40. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ir 41. Dioxid de clor+ 10049-04-4 0,1 v 1 Ir 42. Clorfenilizocianat+ (3- şi 4-
izomeri)
1885-81-0 0,5 v 2 Al, Ir
43. Clorcian+ 506-77-4 0,2 v 1 44. 2-Cloretanol+; (etilenclorhidrin) 107-07-3 0,5 v 2 Ir 45. Etilenimin+ 151-56-4 0,02 v 1 Al, Ir 46. 2,2[(1,4-Dioxo-1,4-
butandiil)bis-(oxi)bis-N,N,N-
trimetiletan]-diiodură de
amoniu+; (ditilină)
541-19-5 0,1
NOAI
a
*La numitor CMAmax, la numărător CMAms.
**Starea de agregare preponderentă în aerul zoneo ocupaţionale: v- vapori şi/sau gaze, a – aerosoli.
*** Concomitent cu acţiune acută sunt prezentate acţiuni specifice ale substanţei: Al- alergenă, Ir – acţiune
iritantă, C – cancerigenă.
****Pentaoxidul de azot şi oxidul de azot în aer se transformă în dioxizi de azot.
*****La lucrări în aerul cu concentraţii diferite de monoxid de carbon se reglementează timpul de lucru:
astfel la lucrări până la o oră concentraţia de CO poate fi de 50 mg/m3; la lucrări de până la 30 min – nu mai
mare de 100 mg/m3; la lucrări numai de 15 min – se admite concentraţia de CO de 200 mg/m3. Lucrările
ulterioare în condiţii cu conţinut de CO pot fi făcute după întreruperi nu mai mici de 2 ore.
+Sunt necesare mijloace de protecţie pentru tegumente şi ochi.
Anexa 2 (continuare)
Substanţe cu acţiune iritantă
Nr/d Denumirea substanţelor
după IUPAC, sinonimele
lor
Nr.după NS 2.2.5.1313-03
CMA
mg/m3
Starea
de
agregare
*
Clasa de
pericol
Particularităţi
de acţiune**
1 2 3 4 5 6 7
1. Dioxid de azot 410102-44-0 2 v 3 Ac
2. Oxizi de azot (recalculaţi
în NO2) 5 v 3 Ac
39
3. Acid azotic+ 7697-37-2 2 а 3
4. α-Aminobenzacetilclorură
hidroclorură+ 39878-87-0 0,5 а 2
5. 2-Aminopropan+;
(metiletilamin) 75-31-0 1 v 2
6. Amoniac 7664-41-7 20 v 4
7. Aldehidă acetică+ 75-07-0 5 v 3
8. Anhidridă acetică+;
(acetonhidrid) 108-24-7 3 v 3
9. Bariu hidroxid+ 17194-00-2 0,3/0,1 а 2
10. Bariu diclorură 10361-37-2 1/0,3 а 2
11. Benzilclorformiat+;
(carbobenzoxiclorură) 501-53-1 0,5 v+а 2
12. Benzilcianură;
(fenilacetonitril) 140-29-4 0,8 а 2 Ac
13. Benzochinon-1,4; (p-
benzohinon) 106-51-4 0,05 v 1
14. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ac
15. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ac
16 Betanal+ 123-72-8 5 v 3
17. Acid butanic 107-92-6 10 v 3
18. Anhidrida acidului
butanic+ 106-31-0 1 v 2
19. 1-Butoxibuten-1-in-3; (eter
etenil vinil) 2798-72-3 0,5 v 2
20. Acid hexanic; (capronic,
butilacetic) 142-62-1 5 v 3
21. Germaniu tetraclorură
(recalculat în Ge) 10038-98-9 1 а 2
22. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ac
23. 1-Hidroxi-2-nitro-4-
clorbenzen+; (4-nitro-
2clorfenol, nihlofen) 619-08-9 3/1 v+а 2
24. Hidrofluorură (recalculat în
F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ac
25. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ac
26. Dihidrosulfură (hidrosulfură) 7783-06-4 10 v 2 Ac
27. 3-Dimetilaminopropanol-1 3179-63-3 2 v 3
28. Dimetil hexandioat-1,6+;
(dimetilsebacinat, dimetil-
2,8-hexadioat) 627-93-0 10 v+а 3
1 2 3 4 5 6 7
29. (E, 1R)-2,2-dimetil-3(2-
metilpropenil-1)-
ciclopropan-1- acid
carbonic; (1,3-acid
crizantemic)
4638-92-0 10 v+а 3
40
30. 2,2-
Dimetilpropilhidroperoxid
+
14018-58-
7 5 v 3
31. Dimetilsulfat+; (O,O
dimetilsulfat) 77-78-1 0,1 v 1 Ac
32. Dimetil(4-
fluorfenil)clorsilan (după
hidroclorură)
2355-84-4 1 v 2
33. 3,3-Dimetil-1-clor-1(4-
clorfenoxi)-butanon-2;
(sin.clorfenoxipinacolin)
57000-78-
9 10 v+а 4
34. 1,1-Dimetiletilhidroperoxid+;
(tret-butil-hidroperoxid) 5618-63-3 5 v 3
35. 1,1-Dimetiletilhipoclorură 507-40-4 5 v 3
36. Diclormetilbenzen 98-87-3 0,5 v 1
37. Acid dicloretanic 79-43-6 4 v+а 3
38. 3-Dietilaminopropil-1-
amin 104-78-9 2 v+а 3
39. N,N-dietiletanamin+,
(trietilamin) 121-44-8 10 v 3
40. Iod+ 7553-56-2 1 v 2
41. Calciu sulfat dihidrat
(ghips) 2 а 3
42. Carbonildiclorură (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ac
43. Siliciu tetrafluorură (după
fluor) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ac
44. Magneziu oxid 1309-48-4 4 а 4
45. Metansulfonilclorură+ 124-63-0 4 v 3
46. Acid metanic+ (acid
formic) 64-18-6 1 v 2
47. Acid 1-Metilbutanic
(izovalerianic) 503-74-2 2 v 3
48 3-Metilbutanol-1 (alcool
izoamilic) 123-51-3 5 v 3
49 2-Metilbutin-3-ol-2 (
aldehidă izovalerianică, 3-
butinol-2-metil-2)
115-19-5 10 v 3
50 Metil-2-hidroxi-3-
clorpropionat 0,5 v 2
51. Metildicloracetat 116-54-1 15 v 4
52. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Аl, Ac
53. Metil-3-oxobutanoat
(esterul metilic al acidului
acetoacetic)
105-45-3 5 v 3
54. Acid 4-Metilpentanic+
(Acid 2-metilpentanic)
646-07-1 5 v 3
1 2 3 4 5 6 7
55. 4-Metilpentanoilclorură+
(Cloranhidrida acidului 2-
metilpentanic)
3 v 3
56. 2-Metilpropanali+ 78-84-2 5 v 3
57. 2-Metilpropanol-1+ (alcool 75-65-0 10 v 3
41
izobutilic)
58. Acid 2-Metilpropenic-2 79-41-4 10 v 3
59. 2-Metilprop-2-
enoilclorură+ 920-46-7 0,3 v 2 Аl
60. 4-Metilfenilen-1,3-
diizocianat 584-84-9 0,05 v 1 Аl, Ac
1 2 3 4 5 6 7
61. diNatriu carbonat+ 7542-12-3 2 а 3
62. diNatriu peroxocarbonat 15630-89-
4 2 а 3
63. Natriu clorură 7647-14-5 5 а 3
64. Ozon 1028-15-6 0,1 v 1 Ac
65. 4-Oxo-5-clorpentilacetat+ 13045-16-
4 2 v 3
66. Acid ortofosforic+ 10294-56-
1 0,4 а 2
67. Pentanol-1 71-41-0 10 v 3
68. Piridină 110-86-1 5 v 2
69. Prop-2-en-1-ali 107-02-8 0,2 v 2
70. Prop-2-enamină 107-11-9 0,5 v 2
71. Prop-1-enilacetat+ (2-
propenilacetat) 591-87-7 2 v 3
72. N-prop-1-enil-prop-2-en-1-
amin+ 124-02-7 1 v 2
73. Prop-2-enoilclorură+
(cloranhidrida acidului
acrilic)
814-68-6 0,3 v 2 Аl
74. Propilacetat 109-60-4 200 v 4
75. Prop-2-in-1-ol 107-19-7 1 v 2
76. Propionaldehidă+ 123-38-6 5 v 3
77. Propionilclorură+
(cloranhidrida acidului
propionic)
79-03-8 2 v 3
78. Rubidiu hidroxid 1310-82-3 0,5 а 2
79. diSulf decafluorură 5714-22-7 0,1 v 1 Ac
80. Sulf dioxid+ 7446-09-5 10 v 3
81. diSulf diclorură+ (clorură
de sulf)
10025-67-
9 0,3 v 2
82. (T-4) sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,3 v 2 Ac
83. Sulf trioxid+ 7446-11-9 1 v 2
84. Acid sulfuric+ 7664-93-9 1 а 2
85. Alcooli nesaturaţi (alilic,
crotonilic) 2 v 3
86. Tetrabrommetan+ 558-13-4 0,2 v 2
87. Tetrahidro-1,4-oxazin+
(morfolin)
110-91-8 1,5/0,5 v 2
1 2 3 4 5 6 7
88. 3,3,3,4-
Tetraclorbiciclo(2,2,1)hept-5-en-
2-spiro-1-ciclopent-3-en-2,5-
dion (ЭФ-2)
68089-39-
4 0,2 v+а 2
89. 1,1,2,2-Tetracloretan+ 79-34-5 5 v 3
42
90. Titan tetraclorură (după
hidroclorură) 7550-45-0 1 v 2
91. 2,4,6-Trimetil-1,3,5-
trioxan 123-63-7 5 v 3
92. 3,5,5-Trimetilciclohexanon 873-94-9 1 v 2
93. 3,5,5-Trimetil-ciclohex-2-
en-1-on 78-59-1 1 v 2
1 2 3 4 5 6 7
94. Tricloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului
tricloracetic)
76-02-8 0,1 v 1
95. Triclornitrometan+
(clorpicrin) 76-06-2 0,5 v 2 Ac
96. Acid tricloretanic+ (acid
tricloracetic) 76-03-9 5 v+а 3
97. Fenilizocianat 103-71-9 0,5 v 2 Ac
98. Feniltiol+ (tiofenol,
mercaptobenzen) 108-98-5 0,2 v 2
99. Acid fenoxietanic+ (aci
fenoxiacetic) 122-59-8 1 а 3
100. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac, Аl
101. Fosfin 3803-51-2 0,1 v 1 Ac
102. diFosfor pentaoxid+ 1314-56-3 1 а 2
103. Fosfor pentaclorură+ 10026-13-8 0,2 v 2
104. Fosfor triclorură+ 7719-12-2 0,2 v 2
105. Fosforilclorură+ 10025-87-3 0,05 v 1 Ac
106. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 Ac
107. 2,5-Furandion+ 108-31-6 1 v+а 2 Аl
108. 2-Furoilclorură+ 527-69-5 0,3 v 2
109. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ac
110. Cloranhidrida acidului
crizantemic 2 v 3
111. Cloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului
monocloracetic)
79-04-9 0,3 v 2
112. 3-Clorbutanon-2 (1-
cloretilmetilcetonă) 4091-39-8 10 v 3
113. Acid 2-Clor-2-
hidroxipropionic+
35060-81-
2 0,5 v 2
114. Clordioxid+ 10049-04-
4 0,1 v 1 Ac
115. (Clormetil)benzen 100-44-7 0,5 v 1
116. Clormetoximetan+ (după
clor) 107-30-2 0,5 v 2
117. 3-Clorpropen-1+ 107-05-1 0,3 v 2
118. Clorfenilizocianat (3 şi 4
izomeri) 1885-81-0 0,5 v 2 Ac, Аl
1 2 3 4 5 6 7
119. Clorcian 506-77-4 0,2 v 1 Ac
120. 2-Cloretanol+ 107-07-3 0,5 v 2 Ac
121. Hidroclorura acidului 2-
Cloretansulfonic 1622-32-8 0,3 v 2
122. Acid cloretanic+ (acid 79-11-8 1 v+а 2
43
cloracetic)
123. 1-Ciclopropiletanon
(ciclopentadien) 765-43-5 1 v 3
124. Acid etandienic dihidrat+
(acid acrilic) 6153-56-6 1 а 2
125. Acid etanic+ (acid acetic) 64-19-7 5 v 3
1 2 3 4 5 6 7
126. Etilenimină (aziridină) 151-56-4 0,02 v 1 Аl, Ac
127. Etil-3-
(metilamino)butanoat-2+
(etil-3-metilbutenoat-2,
eter n-metilaminocrotonic
870-85-9 5 v 3
128. Etil-6-oxo-6-clorhexanoat
(etiladipinat cloranhidridă) 1071-71-2 2 v+а 3
129. Etil-6-oxo-8-cloroctanoat 50628-91-
6 1 v+а 2
130. Etilpropenoat-2 (N-
vinilpirrolidon-2) 2373 15/5 v 3
*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v- vapori şi (sau) gaze, a-aerosoli.
**Concomitent cu acţiune iritantă mai au şi alt fel de acţiune: Al – alergenă, Ac – acţiune acută.
+ E necesară protecţia tegumentelor şi a ochilor.
Anexa 3
Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice
cu efect cancerigen pentru om*
1. Compuşi şi produse fabricate şi aplicate în industrie**
Nr.d/o Denumirea substanţei, produselor CMA, mg/m
3 Particularităţile
de acţiune*** maximă medie pe tură
1 2 3 4 5
1. Azbesturile:
- naturale (crizotil, antofilită, actinolită,
termolită, magniuarfvedsonită) şi
azbesturi sintetice, pulberi mixte de roci
azbestoase cu conţinut de azbest mai
mult de 20%
2 0,5 F
- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul
de azbest de la 10 până la 20% 2 1 F
- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul
de azbest mai puţin de 10% 4 2 F
2. Benzen+ 15 5
3. Benz(a)piren - 0,00015
4. Beriliu şi compuşii săi (recalculaţi în Be) 0,003 0,001 Аl
5. Eteri bisclormetilic şi clormetilic
(tehnici): clometoximetan+ (după clor)
0,05 -
1 2 3 4 5
6. Substanţele de creare a răşinilor
carbonice şi pecurilor cu conţinut mediu
de benz(a)piren:
mai puţin de 0,075% - 0,2
0,075-0,15% - 0,1
44
0,15-0,3% - 0,05
7. Cadmiu şi compuşii săi:
Cadmiu şi compuşii săi anorganici 0,05 0,01
Cadmiu mercur telur (solid) (controlul
prezenţei vaporilor de mercur) 1 -
Cadmiu octadecanoat 0,3 0,1
8. Uleiuri minerale de ţiţei (nerectificate şi
rectificate incomplet)**** 5 -
9. Arseniu, conpuşii săi neorganici (după
arseniu) 0,04 0,01
10. Nichel şi compuşii săi:
- nichel, oxizi de nichel, sulfuri şi
amestecuri de compuşi ai nichelului
(finştein, concentraţii şi aglomerat de
nichel, pulberi recurente după purificare
(în Ni)
0,05 - Al
- săruri de nichel în formă de
hidroaerosol (după Ni) 0,05 - Al
- nichel tetracarbonil 0,005 - Al, Ac
- nichel crom hexahidrofosfat
(nichelcromfosfat) (după Ni) 0,05 - Al
- heptanichel hexasulfură 0,15 0,05 Al
11. Funingină industrială neagră cu conţinut
de benz(a)piren nu mai mult de 35 mg/kg - 4 F
12. Cloretilenă (clorură de vinil) 5 1
13. Compuşii cromului hexavalent: 0,03
- crom (VI) trioxid+ 0,03 -
- sărurile acidului cromic (recalculat
după Cr+6
) 0,01 0,01 Al
- acid dicromic, sărurile (recalculat după
Cr+6
) 0,01 Al
14. Epoxietan (etilenoxid) 3 1 *Extras din NS 1.1.725-98 ―Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice, factorilor habituali
şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi NS 2.2.5.686 ―Concentraţiile maxim
admisibile (în Ni) (CMA) ale substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale‖ (sunt aplicate datele
dovedite despre acţiunea cancerigenă asupra omului).
**Substanţe normate în aerul zonei de producere (CMA).
***În afară de acţiunea cancerigenă mai sunt prezentate şi alte efecte: Al – alergenă, A – acţiune acută,
F – aerosoli cu acţiune preponderant fibrogenă.
****În afară de aerosolii de ulei suplimentar se mai determină şi conţinutul de benz(a)pirenă în aerul
zonei ocupaţionale.
Anexa 3 (continuare)
2. Procese tehnologice
Nr.
d/o
Denumirea procesului Substanţe prezente în aer (la
control)
CMA,
mg/m3
1. Industria lemnului şi de fabricare a mobilei în încăperi
de substanţe chimice nocive şi de aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă în aerul
62
zonei ocupaţionale şi anume: selectarea punctelor de prelevare a probelor, stabilirea
duratei, periodicităţii de prelevare, aprecierea rezultatelor obţinute cu scopul de
estimare a gradului de poluare a aerului.
Conţinutul de substanţe chimice se evaluează comparîndu-se rezultatele medii pe
schimb şi concentraţiile maxime cu cele admisibile – maxim admisibile (CMA) şi
concentraţiile medii pe schimb (MS) normate.
Concentraţia medie pe schimb C(ms) – concentraţia medie de substanţă ce s-
a determinat pe parcursul a 8 ore de lucru;
Concentraţia maximă C(max) – acea concentraţie maximă care se elimină în
timpul efectuării operaţiei tehnologice şi care a fost depistată în rezultatul
prelevării încontinue sau de un singur moment (pentru substanţele chimice
– 15 minute, pentru AAPF – 30 minute).
Concentraţia maximă a substanţelor cu acţiune iritantă, monodirecţională,
adică a celor ce pot cauza intoxicaţie acută se stabileşte într-un timp cît mai
scurt posibil de prelevare a probelor. Notă: Substanţele cu acţiune acută se consideră acele care pot cauza intoxicaţie acută, la o acţiune de scurtă durată,
aceste substanţe avînd o acţiune specifică - hemolitică, antienzimatică (acţiune anticolesterază, acţiune de inhibiţie a
respiraţiei tisulare, de dereglare a respiraţiei în urma căreia poate apare edem pulmonar, stop respirator), acţiune de
inhibiţie a centrului respirator şi vasomotor, etc.
Înainte de prelevarea probelor de aer la conţinutul de substanţe se trasează scopul
lucrării.Concentraţia medie pe schimb se determină în scopul de a afla cum
acţionează substanţele asupra angajaţilor în decursul turei de lucru, pentru a putea
calcula expunerea individuală la factorii nocivi (inclusiv expunerea la AAPF), pentru
a determina corelaţia între condiţiile de muncă şi sănătatea lucrătorilor (aici se vor
lua în consideraţie acţiunra concentraţiilor maxime). În special la acţiunea
substanţelor monodirecţionale sau iritante la evaluarea stării sănătăţii numaidecît se
vor lua în consideraţie concentraţile maxime.
Informaţiile despre conţinutul maxim al substanţelor în aerul zonei
ocupaţionale sunt necesare pentru a putea evalua condiţiile de muncă pentru
depistarea la timp a inconvenienţilor igienice, alegerea mijloacelor de protecţie
individuală, estimarea igienică a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, a
procesului tehnologic în întregime.
Pentru a dispune de date mai ample, specialistul, care efectuează controlul, va face
lista eventualelor substanţe ce se pot degaja în aerul zoni ocupaţionale în timpul
procesului tehnologic. Aici vor fi nevoie de următoarele informaţii (pe care le pune
la dispoziţie patronul sau administraţia întreprinderii):
- Substanţele chimice ce se folosesc în procesul tehnologic (starea de agregare,
- Date despre reacţiile chimice la toate etapele procesului tehnologic, eventualele
substanţe noi ce se formează în timpul reacţiilor;
- Eventualitatea sorbţiei substanţelor chimice pe particulele de praf, materialele de
construcţii, utilaje, cu desorbţia ulterioară şi degajarea lor în aer.
La alcătuirea planului de lucru se iau în consideraţie următoarele momente:
- particularităţile procesului tehnologic (continuu, întrerupt), regimul de
temperatură, cantitatea de substanţe degajate, etc;
63
- Particularităţile chimice ale substanţelor supuse controlului (starea de agregare,
densitatea, volatilitatea, presiunea vaporilor, etc), eventualitatea transformării în
alte substanţe la oxidare, scindare, hidroliză şi alte procese;
- Clasa de nocivitate, particularităţile de acţiune a substanţelor asupra
organismului;
- Sistematizarea încăperilor (numărul de etaje, legătura între încăperi, prezenţa
palierilor între etaje, etc);
- Numărul şi starea locurilor de muncă (permanente, temporare, asemănătoare);
- Timpul real de aflare a angajatului la locul de muncă în decursul turei.
Avînd datele acestea, regulamentele tehnologice, rezultatele investigaţiilor interioare
se remarcă procesele tehnologice şi locurile de muncă la care se elimină în aer
substanţe nocive (vapori, gaze, aerosoli), în care locuri concentraţiile ar putea fi
maxime.
Dacă în aer se degajă un amestec chimic compus cu componente relativ cunoscute
controlul poluării aerului se face după substanţa cea mai reprezentativă (care
determină simptomele intoxicaţiei sau cantitativ mai mare) din acest amestec.*
Dacă în aer se degajă o complexitate cu o componenţă mai puţin cunoscută
(condiţionată de procesele de distrucţie, termoxidare, hidroliză, piroliză ş.a.) în
primul rînd se va face identificarea substanţelor eliminate prin metoda cromato-mas-
spectrometrică sau alte metode contemporane. În urma acestor analize se determină
componentele caracteristice sau cele majore după care se va face controlul mediului
aerian.
Controlul aerului se face în condiţii tehnologice obişnuite, luîndu-se în consideraţie
factorii enumeraţi în p.1.5.
Probele de aer se recoltează din zona de respiraţie a angajatului sau maximal
apropiat de zonă – la înălţimea de 1,5m de la podea (la lucru în poziţie ortostatică)
sau la 1m la lucrări şezînde. Dacă muncitorul lucrează deplasîndu-se, probele de aer
sunt prelevate din mai multe puncte unde angajatul stă mai mult timp.
Probele pot fi prelevate sau în puncte fixe (metodă staţionar) sau dispozitivele de
prelevare pot fi fixate pe haina angajatului (monitoring personal).
Metoda staţionară de prelevare a probelor de aer se aplică cu următoarele scopuri:
- pentru evaluarea igienică a surselor de poluare a aerului zonelor ocupaţionale
(proceselor şi utilajelor tehnologice), traseul degajării acestor substanţe prin
încăperi, şi evidenţierea zonelor celor mai poluate;
- pentru estimarea igienică a instalaţiilor de purificare a aerului din încăperile
tehnologice (instalaţii de ventilare, de condiţionare a aerului, etc.)
- comparaţia concentraţiilor reale, (maxime, medii pe schimb) cu CMA în cazurile
cînd angajaţii lucrează la locuri de muncă permanente nu mai puţin de 50% din
tură.
Monitoringul personal – concentraţiile de substanţe în zona de respiraţie se iau ca reper
în cazurile cînd locurile de muncă nu sunt stabile.
Metodele şi utilajele folosite pentru determinarea substanţelor nocive în aer trebuie
să corespundă standardelor, cu capacitatea de determinare a concentraţiilor de 0,5
CMA cu manşa de eroare standard nu mai mare de ±4% şi probabilitatea de 0,5%.
Volumul de aer prelevat se va aduce la condiţiile standart – t0-0
0C, PA – 750mmHg,
64
fapt pentru care în timpul prelevării probelor pentru compuşii chimici se va
determina temperatura, umiditatea şi presiunea aerului atmosferic.
Toate încălcările de ordin tehnologic, defectele sau exploatarea incorectă a utilajelor
vor fi înlăturate cît mai urgent posibil pentru a preîntîmpina poluarea aerului din
încăperi şi a aerului atmosferic. Dacă angajaţii au fost supuşi acţiunii factorilor
nefavorabili un timp mai îndelungat, aceasta se va fixa în procesul verbal al
controlului şi după înlăturarea defectelor iarăşi se va controla aerul.
2.Controlul corespunderii CMA
2.1. Respectarea CMA maxime se determină nemijlocit la locurile de muncă, la
operaţiile tehnologice eventual legate de degajarea maximă a substanţelor nocive
în aer, de exemplu, la utilajele electro-chimice, pirolitice în timpul reacţiilor
chimice şi termice cele mai active; la locurile de etanşare a conductelor de lichide
şi gaze (compresoare, pompe); la sectoarele de încărcare – descărcare , transport,
ambalare a substanţelor chimice, la sectoarele de măcinare, uscare a materialelor
solide; la prelevarea probelor pentru analize tehnologice; la locuri greu ventilate,
ş.a.
În caz de aplicare a tehnologiilor noi controlului vor fi supuse cît mai multe
locuri permanente şi temporare de muncă. Rezultatele poluării aerului împreună
cu estimarea igienică a proceselor tehnologice, a utilajelor, sistemelor de
ventilaţie vor permite ulterior alegerea corectă a metodelor de control a
concentraţiilor maxime (sectoarele, periodicitatea prelevării probelor, procesele
tehnologice în timpul cărora s-au recoltat probele).
2.2. La sectoarele cu tehnologii constante, cu o mare parte de utilaje identice şi
cu locuri de muncă constante controlul substanţelor chimice se va face
selectiv, la anumite locuri de muncă din centrul şi de la periferiile încăperii,
dar nu mai puţin de 20% din locurile de muncă.
2.3. În cazurile de reparaţie a utilajelor, a instalaţiilor sanitar-tehnice, la
reconstrucţia întreprinderilor (parţial funcţionabilă) controlul mediului
aerian se face la locurile de muncă de bază.
2.4. Durata recoltării probei de aer depinde de concentraţia substanţei în aerul
zonei ocupaţionale, dar trebuie să fie nu mai mică de 15 minute pentru
substanţe chimice, pentru AAPF.
2.5. Dacă e posibil de a preleva cîteva probe (2-3 şi mai multe)se calculează
media aritmetică (la probele recoltate în aceiaşi perioadă de timp) sau, dacă
timpul de prelevare e diferit, rezultatele obţinute se compară cu CMAmax.
Concentraţia substanţelor iritante, determinată după metodele standarde,
deasemenea se compară cu CMAmax pentru aceste substanţe.
2.6. La poluarea aerului zonei ocupaţionale cu substanţe de acţiune acută
trebuie să fie asigurat controlul continuu al acestora, ca ele să nu
depăşească CMA.
2.7. Periodicitatea controlului substanţelor nocive (cu excepţia celor enumerate
în p.2.6) se stabileşte în dependenţă de specificul procesului tehnologic
(continuu, periodic), de clasa de nocivitate şi specificul acţiunii biologice a
substanţelor, de stabilitatea mediului de producere, gradul de poluare a
65
aerului, de timpul de contact al angajaţilor cu substanţa chimică la locul de
muncă. Periodicitatea prelevării probelor de aer, depinde de clasa de
nocivitate a acestora. Se recomandă următoarele intervale de recoltare a
probelor de aer: - pentru substanţe din clasa I de nocivitate – o dată la
10zile; clasa II – o dată în lună; clasa III – o dată la 3 luni; clasa IV – 1
dată la 6 luni**.
2.8. Numărul de probe prelevate într-un loc depinde de conţinutul substanţelor
în aer, acestea avînd o varietate mare de concentraţii. Concentraţiile variate
pot depinde atît de factori constanţi, cît şi de cei întîmplători.
La factorii constanţi ce cauzează diferite concentraţii de substanţe nocive în aer se
referă:
- Gradul de încărcătură a utilajelor;
- Specificul operaţiei tehnologice;
- Condiţiile meteorologice, anotimpul (în special în încăperile cu ventilaţie
naturală);
- Numărul de angajaţi ce lucrează în tură.
Factorii întîmplători, cauzali de care depind concentraţiile substanţelor chimice în aer
pot fi:
- erorile personale la prelevarea şi analiza probelor de aer;
- particularităţile de comportament, gradul de profesionalism al fiecărui angajat în
parte;
- neajunsurile în organizarea proceselor tehnologice şi în controlul acestora.
De obicei în fiecare loc se recoltează nu mai puţin de trei probe de aer.
2.9. Indicii concentraţiilor maxime pe schimb pot fi obţinuti şi la determinarea
concentraţiilor medii pe schimb prin metoda probabilităţii (cap.3.2.).
3. Controlul respectării CMA medii pe schimb
3.1. Cerinţe faţă de efectuarea controlului
3.1.1. Controlul respectării CMA medii pe schimb se face sau la locuri de muncă
concrete, sau în cadrul grupului de muncitori expuşi la factorii nocivi.
3.1.2. La grupul de expunere se referă muncitorii care se află sub influenţa unei şi
aceleiaşi surse, în acelaş anturaj, care folosesc aceleaşi materiale şi utilaje.
În asemenea condiţii expunerea unei persoane aparte poate fi pronosticată
cu precizie mai mare de 90% şi numai aşa poate fi corect. Proiectarea
grupului de expoziţie numai după particularităţi profesionale, neluîndu-se
în consideraţie specificul mediului ocupaţional şi factorii la care sunt
supuşi angajaţii, sporeşte grav eroarea la estimarea gradului de expoziţie.
Pentru o precizie cît mai mare în controlul grupului de expunere (dacă acest grup
corespunde exigenţelor enumerate anterior) concentraţia maximă admisibilă medie pe
schimb (CMAms) se determină la locurile de muncă a 10-30% din numărul angajaţilor.
3.1.3. În caz de aplicare a aparatelor de control individual măsurările se fac încontinuu
sau consecutiv în decursul întregului schimb de lucru sau nu mai puţin de 75%
din durata lui, la toate operaţiile de lucru, inclusiv şi în pauzele nereglementare,
aflare în alte încăperi, etc. Numărul de probe recoltate va depinde de
66
concentraţia aproximativă a substanţelor în aerul zonei ocupaţionale şi se
determină apoi prin metodele de analize chimice, spectrochimice, şi a.
3.1.4. Concentraţia medie pe schimb a substanţelor poate fi determinată şi în baza unor
măsurări aparte. Astfel probele de aer se recoltează la toate etapele procesului
tehnologic (de bază şi paliative), aici luîndu-se în consideraţie durata aflării la
fiecare operaţie, durata pauzelor reglementare.
Numărul de probe va depinde de durata prelevării unei probe, de numărul
operaţiilor tehnologice şi durata acestora.
În caz de procese tehnologice constante, permanente, probele de aer se vor preleva în
dependenţă de durata prelevării unei probe după cum urmează:
Durata prelevării unei probe Numărul de probe recoltate
De 10 sec 30
De la 10 sec la 1 minut 20
De la 1 la 5 minute 12
De la 5 la 15 minute 4
De la 30 minute la 1 oră 3
De la 1 la 2 ore 2
Mai mult de 2 ore 1
3.1.5. Avîndu-se mai multe determinări, concentraţia medie pe schimb se calculează ca
media pe durata schimbului (cap.3.3) sau se determină după probabilitatea
prelucrării datelor analizate (cap.3.2) a anexei în cauză.
3.1.6. Pentru facilitarea calculelor şi obţinerea unor date unificate se recomandă de a
folosi programe speciale MEC (maşini electronice de calcul).
3.1.7. Date veridice desprte poluarea aerului mediului ocupaţional pot fi obţinute numai
după controlul aerului în minimum trei ture de lucru.
3.1.8. Periodicitatea controlului poluării aerului se stabileşte de comun acord cu CMP
teritoriale, ce depinde de numărul de angajaţi în grupul de expunere, stabilitatea
concentraţiilor şi modul de acţiune, clasa de nocivitate şi particularităţile acţiunii
biologice ale substanţelor. Controlul concentraţiilor medii pe schimb se va face
nu mai rar decît controalele medicale periodice. În caz de modifcare a proceselor
tehnologice, a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, concentraţiile medii pe
schimb se vor determina din nou.
3.1.9. Calcularea devierii geometrice standard (σg) la detrminarea concentraţiei medii pe
schimb permite estimarea concentraţiei constante pe parcursul întregii ture.
Devierea geometrică nu mai mare de 3 se prezintă ca un indice constant, stabil al
concentraţiei substanţiei în aerul zonei ocupaţionale şi nu necesită determinări
frecvente. Dacă σg e mai mare de 6, aici concentraţiile medii pe schimb variază
mult, ceea ce impune un control mai frecvent pentru aceste grupuri de expunere.
3.2. Prelucrarea rezultatelor controlului mediului aerian prin metoda
probabilităţii
3.2.5. Denumirea operaţiilor tehnologice, durata acestora, durata prelevării fiecărei
probe şi concentraţiile respective se introduc în tabelul A.8.1.
3.2.6. Concentraţiile determinate se introduc în rubrica 2 tab.A.8.2. în ordine crescîndă,
iar în rubrica 3 se notează timpul de prelevare a probei. Timpul prelevării tuturor
probelor se ia drept 100%.
67
Notă: Pentru a spori veridicitatea informaţiei despre conţinutul substanţelor chimice în aerul zonei ocupaţionale se
recomandă de a respecta proporţionalitatea timpului sumar şi durata prelevării probelor la fiecare operaţie tehnologică. La
prelucrarea rezultatelor prin metoda probabilităţii se sumează rezultatele determinărilor substanţelor chimice la locurile de
muncă în cîteva ture (la proces tehnologic permanent).
3.2.7. Se determină procentul prelevării fiecărei probe din durata totală a tuturor
probelor (Σt) luată drept 100%. Rezultatele se introduc în rubrica 4 tab A.8.2.
3.2.8. Se sumează timpul prelevării fiecărei probe din rubrica 4, care în fine alcătuiesc
100% (rubrica 5).
3.2.9. Pe plasa logaritmică probabilă (vezi desenul) pe osia abciselor se fixează indicele
concentraţiilor iar pe osia ordinatelor – frecvenţele acestora în %. Prin punctele
fixate se trasează o linie dreaptă.
3.2.10. Pentru a obţine devierea geometrică standartă se determină indicele
medianei (Me) la intersecţia dreptei integrale cu indicele a 50 % de probabilitate
(mediana–media geometrică infinită a concentraţiei substanţei nocive care, în
fond, împarte totalitatea concentraţiilor în două părţi: 50% din probe mai sus de
mediană, 50% - mai jos) şi valorile X84 şi X16 respectiv corespund 84 sau 16% de
probabilitate a frecvenţelor obţinute (osia ordinatelor).
3.2.11. Se calculează devierea geometrică standard care detrmină limitele de
oscilaţii ale concentraţiilor.
σg= (X84/Me + Me/X16) / 2
3.2.12. Concentraţia medie pe schimb se calculează după formula:
InCms = InMe + 0,5 (In σg)2
3.2.13. Concentraţiile maxime corespund valorilor cu 95% din frecvenţele sumate.
Tabelul A. 8.1 Nr.
d/o
Denumirea operaţiei (etapei) din
procesul tehnologic
Durata operaţiei
(etapei), minute
Durata prelevării probei,
minute
Concentraţia
substanţei, mg/m3
1 2 3 4 5
68
Des. Reţea logaritmică probabilistă de coordonate
69
Tabelul A 8.2
Nr.
d/o
Concentraţia în
ordine de
aranjare, mg/m3
Durata
prelevării
probei, t,
min
Durata
prelevării
probei, %
de la ∑t
Frecvenţa
acumulată,
%
Indicatorii statistici şi
valorile lor
1 2 3 4 5 6
Concentraţia
medie în schimb
Cms1
mg/m3
Concentraţia
maximală într-
un schimb Cmax,
mg/m
Mediana Me Devierea
geometrică
standardă, σg
∑=100%
3.3. Determinarea concentraţiilor medii pe schimb prin metoda de calcul 3.3.5. Toate operaţiile tehnologice, durata lor, (inclusiv a pauzelor nereglementare),
durata prelevării fiecărei probe de aer şi concentraţiile corespunzătoare se introduc
în tabelul A.8.3 (rubricile 1,2,3,4 respectiv). Notă: Dacă pe parcursul turei muncitorul iese din încăpere sau se află în locuri unde substanţa controlată lipseşte, în rubrica
2 se notează cu ce s-a ocupat angajatul, iar în rubrica 5 se pune „0‖.
Rezultatul înmulţirii concentraţiei substanţei la timpul de prelevare a probei se introduce
în rubrica 5.
3.3.6. În rubrica 6 se introduc rezultatele calculării concentraţiei medii a substanţelor la
fiecare operaţie tehnologică:
C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:
t1+t2+...+tn
C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba recoltată;
t1, t2, ...tn – timpul de prelevare a probei.
3.3.7. După rezultatele concentraţiilor medii în timpul operaţiei (C0) şi durata operaţiei
(T0) se calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe
schimb:
C0 = C01*T01+C02*T02+...Con*Ton, unde:
ΣT
C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba recoltată ;
T01, T02, ...Ton – timpul de prelevare a probei.
Notă: Suma perioadelor tuturor operaţiilor tehnologice trebuie să arate durata schimbului.
3.3.8. În rubrica 7 se introduc toţi indicii statistici ce caracterizează conţinutul de
substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale în decursul turei.
- Concentraţia maximă (Cmax) – este acea concentraţie maximă de substanţă care a fost
determinată pe parcursul schimbului;
70
- Concentraţia medie pe schimb (Cms) – este concentraţia medie pe schimb calculată
conform p.3.3.3.
- Mediana (Me) care se determină după formula:
Mediana se calculează după formula:
InMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=e, unde:
Σt
C1, C2,... Cn – concentraţia substanţei în probă;
t1, t2, ...tn –timpul prelevării probei.
- Devierea geometrică standartă (σg) ce arată limitele oscilaţiilor concentraţilor se
calculează după formula:
σg = e √ 2In Cms/Me , unde
Cms – concentraţia medie pe schimb;
Me – mediana.
Tabelul A.8.3.
Determinarea concentraţiei medii pe schimb prin metoda de calcul
Denumirea substanţei____________________________________________ Denumirea
şi
descrierea
succintă a
operaţiei
de lucru
Durata
operaţiei
(etapei)
Tn min
Durata
prelevării
unei
probe, t,
min
Concentraţia
substanţei în
probă, C
mg/m3
Produsul
concentraţie
x timp, C*t
Concentr
aţia
medie
într-o
operaţie
C0,
mg/m3
Indicii statistici
care
caracterizează,
procesul de
degajare a
pulberilor într-
un schimb
Etapa 1 70 10 40,5 405,0 91,9 Concentraţia
medie pe
schimb
Cms=27,9mg/m3
7 59,5 416,5
5 173,3 866,5
10 110,6 1106,0
5 121,1 605,5
Etapa 2 193 21 18,8 394,8 20,2 Concentraţia
minimă pe
schimb Cmin= 4,0 mg/m
3
38 17,8 676,4
13 29,9 388,7
15 20,0 300,0
Etapa 3 150 10 39,4 394,0 21,5 Concentraţiile
maximă pe
schimb Cmax=173,3mg/m
3
Mediana, Me=18,4
30 14,2 426,0
11 23,7 260,7
10 23,3 233,0
Etapa 4 67 15 21,5 322,5 9,5 Devierea
geometrică
standard,
σg=2,6
16 11,8 188,8
40 4,0 160,0
75
Anexa 9
Exigenţe faţă de controlul poluării aerului zonei ocupaţionale
cu microorganisme
1.Generalităţi
1.1. Indicaţia în cauză prevede exigenţe faţă de determinarea în aerul zonei
ocupaţionale a concentraţiilor de microorganisme, celule vii şi spori ce se află
în preparate industriale obţinute prin biosinteză, deasemenea şi în încăperile
publice şi industriale.
1.2. În procesele tehnologice pot fi folosite numai tulpini de microorganisme
permise de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.
1.3. Controlul conţinutului în aer a noxelor de origine biologică – produse de
sinteză microbiană (enzime, vitamine, antibiotice şi a) se face analogic
controlului substanţelor chimice.
2. Exigenţe faţă de prelevarea probelor
2.1. Pentru determinarea poluării aerului cu microorganisme probele se recoltează
prin aspiraţia aerului pe suprafeţe cu mediu nutrtiv solid.
2.2. Până la recoltarea probelor se dă o caracteristică succintă mediului: ce familie,
specie, tulpină de microorganisme, comportamentul coloniilor bacteriene pe
mediu nutritiv solid şi condiţiile optime de creştere a coloniilor pe mediu solid
(Ph, 0C).
2.3. Probele se prelevează în următoarele condiţii:
-în zona de respiraţie în timpul însămânţării inoculatoarelor şi între inoculatoare;
-la prelevarea probelor din inoculatoare;
-în timpul însămânţării directe în aparate;
-la prelevarea probelor din inoculatoare şi din zonele dintre inoculatoare;
-la recoltarea probelor din fermentatoare;
-la evacuarea lichidelor culturale din fermentatoare în coagulatoare sau direct la
filtrare.
Dacă procesul tehnologic include uscarea masei biologice, atunci probele pentru
controlul poluării cu microorganisme se recoltează la următoarele operaţii:
La malaxare;
La descărcarea aparatelor de uscat;
La ambalarea maselor biologice.
Probele recomandate sunt orientative, la fiecare întreprindere avându-se posibilitatea
de a stabili individual punctele de recoltare, aici ţinându-se cont de specificul
tehnologic, metodele de testare, etc.
2.4. La controlul curent probele vor fi prelevate din cel puţin trei puncte.
2.5. Pentru analiza comparativă a concentraţiilor de microorganisme în aerul zonei
ocupaţionale probele vor fi recoltate cel puţin o dată pe săptămână în aceleaşi
condiţii tehnologice şi în acelaşi timp.
2.6. Volumul probelor de aer recoltat trebuie să fie suficient pentru depistarea
bacteriilor. Acest volum se determină opţional ţinându-se cont de
76
particularităţile aspiratorului de aer şi concentraţia aproximativă de bacterii în
zonă. Notă: La recoltarea probelor cu ajutorul impactoarelor şi aparatelor de centrifugare un factor indizerabil poate fi
uscarea suprafeţelor de agar la recoltarea probelor voluminoase, sau apariţia suprafeţelor deteriorate pe stratul de agar.
2.7. Prelevarea probelor de aer se efectuează prin concentrarea aerului pe cutia
Petri cu mediul nutritiv. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme
probele de aer se recoltează în zona de lucru, la înălţimea de 1,5m de la
podea.
3. Caracterizarea metodei
3.1. Metoda este bazată pe aspirarea microorganismelor pe suprafeţe nutritive
solide specifice fiecărei specii de bacterii şi numărării coloniilor crescute de
aceste bacterii după incubare. În mediul nutritiv selectiv se adaogă diferite
substanţe (fiere, acid lactic, coloranţi, produse petroliere, antibiotice) pentru a
inhiba microflora nespecifică tulpinii studiate, sau substanţe chimice specifice
ce permit detectarea semnelor diagnostice ale acestor microorganisme. Notă:
1. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme în aer o mare importanţă o are mediul nutritiv. Ca mediu de
bază pentru bacterii se ia mediul nr.1 (pepton-agar) şi nr.2 (agar Saburo), mediul malţ – bere pentru cultivarea
miceliilor şi drojdiilor. Pe mediul nr.1 însămânţările cresc la temperatura de 30-350C în decurs de 24-48 ore, pe
mediul malţ-bere la 20-250C timp de 72 ore şi mai mult.
2. La însămânţări cutiile Petri sau lamele cu medii nutritive se ţin în termostat la temperatura de 370C timp de 24 ore
pentru a confirma sterilitatea mediilor. Dacă pe acestea cresc culturi, mediile se rebutează.
3. Calitatea mediilor nutritive se controlează cu tulpini – test standarde.
3.2. Microorganismele depistate în aer se studiază macroscopic – forma, culoarea,
consistenţa coloniilor şi microscopic – identificarea tulpinilor colorate după
Gramm, formele (cocică, bacilică, ovoidală), motricitatea lor (numărul de cili),
prezenţa sporilor şi capsulelor.
3.3. La indentificarea microorganismelor pot fi aplicate teste biochimice, sisteme
automatizate de identificare sau alte metode moderne de identificare a
microrganismelor.
3.4. Limita măsurărilor este de la 0,5 până la 2-106 colonii KOE/m
3.
4. Utilaje şi veselă
4.1. Pentru recoltarea probelor de aer la analiza bacteriologică se foloseşte
impactorul de aer „Flora-100‖ (CT64-098-33-95). Notă: Aparatul modern „Flora 100‖ - impactor cu o capacitate înaltă de lucru lucrează în regim automat, recoltează
volumul programat de aer şi-l fixează pe cutia Petri cu mediu nutritiv solid. Impactorul „Flora-100‖ este mult mai
performant decât aparatul Krotov - e mai precis, are un volum şi o greutate mai mică, viteza de aspiraţie a aerului este
mai mare, efectuează automat controlul asupra recoltării aerului, depistează incorecţiile. Impactorul „Flora-100‖ a
trecut testarea de stat şi este recomandat de Comitetul de tehnică nouă (proces verbal nr.7 din 26.12.95) pentru
aplicarea în practica medicală.
4.2. E recomandabil ca la aplicarea impactorului „Flora-100‖ să se consulte
paşaportul tehnic pentru a preciza timpul de aspiraţie în dependenţă de
eventualele microorganisme controlate.
4.3. Utilaj (aparat) pentru analiza bacteriologică a aerului, model 818 (T64-1-791-
77).
4.4. Cronometru (STAS 9586-75).
4.5. Cutii bacteriologice plate de sticlă, cu diametrul 100mm.
4.6. Termostate electrice cu aer cald.
4.7. Pipete gradate.
4.8. Retorte conice.
77
4.9. Cântar analitic.
4.10. Uscător steril pentru cutiile Petri.
5. Metoda de control a poluării aerului cu bacteriii
5.1. Aerul se aspiră cu viteza de la 20-30 până la 150-200 l/min pe suprafaţa
mediului nutritiv pe cutia Petri timp de 2-5 minute.
5.2. Timpul de aspiraţie (2-10 min) depinde de gradul de poluare a aerului cu
bacterii.
5.3. Incubarea probelor se face la temperaturile de 25-400C.
5.4. Metoda presupune identificarea coloniilor identice după particularităţile
morfologice care au crescut în zilele a 2-4 sau mai mult în dependenţă de
tulpină captată din aer.
5.5. Metoda directă de aspiraţie şi însămânţare permite de a fixa pe mediul nutritiv
până la 150-200 colonii. Rezultatele se prezintă în unităţi de colonii la 1m3
aer.
5.6. Concentraţia de bacterii (unităţi de colonii)la 1m3de aer se calculează după
formula:
K=P·1000/C·t d/m3, unde
K- concentraţia culturii depistate în aer (UnC/m3);
P- numărul de bacterii izotipice identice morfologic după colonii şi celule;
1000 – coeficientul de recalculare la 1 m3;
C – viteza de aspiraţie;
t- timpul de aspiraţie.
5.7. Rezultatele obţinute se înregistrează în procesul verbal
Proces verbal
de evaluare a tulpinelor de microorganisme în aerul zonei ocupaţionale