Top Banner

Click here to load reader

Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4. Otiliei - George Calinescu.pdf · PDF filechiar ogive, fdcute insd din var qi lemn vopsit, txnezeala, care dez-ghioca varul, gi uscdciunea,

Sep 14, 2019

ReportDownload

Documents

others

  • Enigma Otiliei GEORGE CALINESCU

    O Editura Herra, 2010

    Editura HERRA oPs-cP39 Comenzi la:

    tel./fax: 0248.22.21 .98 mobil: 0747.08.11.22

    Coperta: VALENTIN TANASE Prezentare graficl: S.C. PAVCON M.O. Grup SRL

    ISBN: 97 8-973-7 923-06-5

    George Cdlinescu

    Enigma Otiliei

    Editura HERRA Piteqti, 2010

  • Tipografia SHIK&$TEFAN

    I intr-o seard de la incepuhrl lui iulie 1909, cu pulin inainte de orele

    zece, vn tdndr de weo optsprezece ani, imbrdcat in uniformd de li- cean, intra in stradaAntim, venind dinspre strada Sfinfii Apostoli cu un soi de valizd in mdni, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcd, obosit, o trecea des dintr-o mAnd intr-alta. Strada era pustie gi intunecati qi, in ciuda verii, in urna unor ploi generale, rdcoroasi gi fognitoare ca o pidure. intr-adevir, toate cu4ile qi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci biffani, ca de altfel indeobqte curlile ma- relui sat ce era atunci Capitala. Vdntul scutura, dupd popasuri egale, coamele pomilor, ficAnd un tumult nevdzut, gi mrmai intunecarea gi reaprinderea unui lan de stele dddea trecdtorului bdnuiala cd mari v6rfuri de arbori se mi;cau pe cer. T6nirul mergea atent de-a lungrrl zidurilor, scrutand, acolo unde lumina slabd a felinarelor ingdduia. numerele caselor. Uniforma neagrd ii era strAnsd bine pe talie, ca un vegmdnt militar, iar gulerul tare gi foarte inalt gi gapca umflati ii dldeau un aer bdrbdtesc gi elegant. Fala ii era insd juvenild qi pre- lungi, aproape feminind din pricina quvilelor mari de pir ce-i cddeau de sub gapci, dar coloarea mdslinie a obrazului gi tdietura elinicd a nasului corectau printr-o notd voluntard intdia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altr-rl in cdutarea unui anume numdr, se vedea cd nu cunogtea casa pe care o c5uta. Strada era pustie gi lum'ea pirea adormitd, fiindcd ldmpile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticld matd, ca si nu dea cdldurd. in aceastd obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casd nu era prea inaltd gi aproape nici una nu avea cat superior. insi varietatea cea mai ne- prevdnrtd a arhitecturii (operd indeobgte a zidarilor italieni), mdrimea neobignuiti a ferestrelor, in raport cu forma scundd a clddirilor, ciu- bucdria, ridicold prin grandoare, amestecul de frontoane grece$ti $i

  • chiar ogive, fdcute insd din var qi lemn vopsit, txnezeala, care dez- ghioca varul, gi uscdciunea, care umfla lemndria, fEceau din strada bucureqteand o caricaturd in moloz a unei strizi italice. in apropierea mdnistirii gi pestb drum de ea, o casi cu ferestre inalte era incd luminatd. in fala ei staliona o trdsurd luxoasi cu doi cai albi, in[- untrul cdreia dormea, cu capul in piept gi cu hdlurile in mAni, un birjar gros, infbqurat in tipicul veqm6nt lung qi increlit de catifea. Tdn6ru1 ajunsese cu greaua lui valizd in chip de balercd in dreptul ei gi, dupd oarecare examen, se opri l5s6nd o clipi jos povara. Casa ayea un singur cat, aqezat pe un parter scund, ale c6rui geamuri pdtrate erau acoperite cu hdrtie translucidS, imitAnd un vitraliu de catedrald. Partea de sus privea spre strad6, cu patru ferestre de o indllime absurd6, formAnd in vdrful lor cAte o rozetd goticd, deqi deasupra 1or ziddria scotea tot atitea mici frontoane clasice, spriji- nite pe cdte doud mensole. Lafa1ad6, acoperiqul cddea cu o streaqind

    laId, rezemdndu-se pe mensole despdrlite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele gi casetoanele erau vopsite

    cu un ulei cafeniu. Ziddria era crdpati qi scorojitd in foarte multe locuri, gi din crdpdturile dintre fa\ada casei gi trotuar ieqeau indrizne{

    buruienile. Un grilaj inalt gi greoi de fier, ruginit gi cizut pulin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenla unei curli, in care se zdrea prin intuneric at6ta fiunzig gi atdtea trunchiuri, inc6t intinderea ei, deo- camdat6, nu se putea calcula, impresia trecitorului fiind totugi de pddure fbri fund. Grilajul avusese o poarti mare cu doud aripi, le- gatd acum cu un lan!. O portild mai mic[ numai era deschisi, $i pe aceea,ludndu-qi sacul in mdnd, intrd tAndrul, dupd oarecare chib- zuiald.Ajung6nd in fala uqii de la intrare, e1 se codi si urce cele dqud trepte de piatrd qi pomi spre fundul curlii spre a vedea dacd putea da de cineva in oddile de serviciu. Acolo putu sd-$i dea seama cd partea de din dos a casei avea o indllime mai mare decdt a restului, parter gi cat formAnd doud coridoare suprapuse, cu geamlAc. Numai in catul de sus o lampd cu petrol ardea, restul mocnea in intuneric. TAndrul se intoarse spre intrarea din fald qi mediti un mijloc de a-qi vesti prezenla. insd nu vdzu prin apropiere nici o sonerie, 9i a bate

    in ugd i se pdru, cum era gi natural, o absurditate. intr-adevdr, uga, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat qi descleiat de cildurd sau ploaie gi bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doud trepte de piatr6, tocite in modul convexitdlii, pdnd aproape sub streaqini. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf strdvechi, pe care se vedeau bine urmele picdturilor de ploaie qi ale melcilor fdrd casd. Neav6nd alt chip de ales, t6ndrul apisd clan{a moale gi didu sd tragi uqa. Dar spre spaima lui, uga cea uriagl se migcd aproape de la sine, cdzdnd spre el cu un scAr!6it ingrozitor. In- timidat, agtepti ca lumea din casd, intrigatd de zgomot, si n6vd- leascd jos, dar nu se int6mpld nimic. Tdn6rul intri atunci, incercAnd sd inchidi cdt mai bine infemala ugd, qi abia induntru f6cu uimitoarea descoperire ci mAnerul de os al unui probabil clopo{el interior atdrna in sald. Dar nu indrdzni sd sune nurnaidecdt. inl"r-atdt il mird anti- camera. Ea era de o indllime considerabil5, ocupdnd spafiul celor doui caturi laolalti. O scard de lemn cu doudsuiguri laterale forma un soi de piramidi, in vdrful cdreia un Hermes de ipsos, destul de gralios, o copie dupd un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, linea in locul caduceului o lampd cu petrol cu glob de sticlii in chipul urlui astru. Lampa era stinsd, in schimb o altd lampd plinE de ciucuri de cristal, atdrnatd de inaltul tavan. lumina tulbure inci- perea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenlia de a executa grandiosul clasic in materiale atAt de nepotrivite. Perefii, care, spre a corespunde intenliei ciasice a scdrii de lemn, ale cdrei ca- pete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterdri donatelliene, ar fi trebuit s5 fie de marmurd sau cel pulin de $tuc, erau grosolan tencuili Ei zugrdvili cu qablonul gi cu mina, imitand picturile pom- peiene, gi indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi qi rogii. lnsd sistemul de perspective gi festoane in loc sd fie tratat pe intregul cdmp al anticamerei, printr-o opticd falsd de nJgrav, era tdiat in doui sec{iuni corespunzdnd fiecarui cat, indicind astfel in chip supdrilor lipsa de coeziune a planurilor. in sfdrqit, tavanul imita prin zugrdveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorafie, precum qi crdpdturile lungi gi neregulate ale perelilor dldeau incdperii uir

  • aer de ruini qi rdceald. Tdndrul, hotir6ndu-se in fine, trase de m6- nerul clopolelului. Atunci un fel de schelSliit metalic rdsund de sus ca-n nigte spalii mari gi goale cu ecou riu. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul dejos, apoi scara incepu sd sc6r!6ie ca apdsatd de o greutate extraordinard gi cu o iritant[ incetineald. CAnd provoca- torul acestor grozave pdrdituri fu jos, tAnirul vdzumiratun omule! sublire qi pulin incovoiat. Capul ii era atins de o calvilie tota16, qi fala pdrea aproape spAnd qi, din cauza aceasta,pdtratd. Buzele ii erau in. toarse in afard gi galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinli vizibili, ca niqte aqchii de os. Omul, a c6rui vdrstd desigur ina- intatd rimdnea tofuqi incertd, zdmbea cu cei doi din1i, clipind rar gi moale, intocmai ca bufnilele supdrate de o lumin[ bruscd, dar privind intrebdtor gi vadit contrariat.

    - Unchiul Costache? indrdzni sd deschidd gura tdndrui, pe unnd,intimidat, refdcu intrebarea:Aici qade domnul Constantin Giurgiu- veanu?

    BdtrAnul clipi din ochi, ca gi cAnd n-ar fi in{eles intrebarea, migc[ buzele, dar nu rdspunse nimic.

    - Eu sunt Felix, addugd tAndml, uimit de aceastl primire, ne-potul dumnealui. Omul spdn pdru tot aqa de plictisit de intrebarel clipi de cAteva

    ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea$teptat de riguqit, aproape goptit, duhnind a tutun, rdspunse repede:

    - Nu-nu-nu gtiu... nu-nu std nimeni aici, nu cunosc...Buimicit, tAndrul stltu locului nemigcat, agteptAnd o revenire asupra tigadei. Dar bdtrdnul, dupd ce-l privi clipind, cu acea defe- renld hotirAtd cu care indemni pe un individ sd plece, zise din fundul gAtlejului: ,,Bund seara!" qi pomi iardgi, in scdrlAituri ingrozitoare, pe scard. TAnirul puse mdna automatic pe mdnerul valizei gi iegi amefit pe u$a goticd gi apoi pe poarta ruginit[, trecu prin fala mus- calului, care sfordia mereu, qi porni dezorientat inainte.

    Uimirea liceanului va pirea nu se poate mai indreptdlild, dacd vom gti cine era. Se numea Felix Sima gi sosise cu o ord mai inainte

    in Bucuregti, venind din Iaqi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului Intemat. Sfdrgise liceul, trecAnd examenul de capacitate, qi acum venea in Bucureqti la tutorele siu, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, cdruia obiqnuia din familie a-i zice,,unchiul", era cumnat al tatdlui sdu care murise de un an. Doctorul Iosif Sirna, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apro- piate de sAnge. Singura lui sord, solia lui Costache Giurgiuveanu, cel cdutat, murise qi ea de mult. V6duv el insugi de vreo zece ani, doctorul igi linuse bdiatul mai mult in pensionate gi in internate. Dupd o lungd boald plictisitoare, se stinse gi el, cu satisfacfia c[ co-