ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă ELEMENTE DE DREPT ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR Suport de curs Lect. univ. dr. Gheorghe Teodorof BUCUREŞTI 2010 - 2011
94
Embed
Elemente de Drept Si Administrarea Afacerilor, AN II, FAP, SNSPA
Elemente de Drept Si Administrarea Afacerilor, AN II, FAP, SNSPA
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ŞCOALA NAŢIONALĂ DE
STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă
ELEMENTE DE DREPT ŞI
ADMINISTRAREA AFACERILOR
Suport de curs
Lect. univ. dr. Gheorghe Teodorof
BUCUREŞTI
2010 - 2011
2
MOTO - uri
“A gândi binele este destul de uşor, a-l înfăptui însă este foarte greu, şi ...
numai înfăptuirea interesează”.
“Legea, ca să fie durabilă, trebue să se întemeeze pe realităţi, pe care
viaţa însăşi sub toate aspectele ei le pune la dispoziţie.
Aceasta înseamnă că regula de drept este un produs al mediului social
unde ea urmează a fi aplicată şi a principiilor permanente pe care raţiunea
omenească le desprinde tot din realităţile vieţii, care este într'o continuă
transformare şi scurgere”.
Al. Otetelişanu 1
Factorul creator de unitate şi motorul tuturor proceselor sociale este acţiunea
înţeleasă ca desfăşurare a voinţei sociale.
Din legea echilibrului social, a solidarităţii dintre părţi şi întreg, în ciuda
diversităţii părţilor, decurge imperativul pentru orice adevărată reformă,
socială ori politică, de a fi integrală, de a fi adică o reformă în acelaşi timp şi
economică şi spirituală şi moral-juridică şi politico-administrativă.
Dimitrie Gusti 2
Realizat pe baza unor elemente de doctrină şi a legislaţiei în vigoare la data de 30.04.2011 Lect. univ. dr. Gheorghe TEODOROF
1 OTETELIŞANU, Al., Despre legi statale şi reguli legale convenţionale, Extras din
Analele Facultăţii de Drept, Bucureşti, No. 1-2, 1942, p. 13 şi urm. 2 GUSTI, Dimitrie, Problema sociologiei. Sistem şi metodă, Academia Română, Tomul
XXII, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1940, p. 7
3
C U P R I N S
Informaţii generale despre curs ……………………………………………………..……………….................. 4
Modulul I. Dreptul Afacerilor. Elemente de bază. ………………………………………….. 7
Modulul II. Organizarea activităţilor fără personalitate juridică. ……………… 21
Modulul III. Organizarea activităţilor cu personalitate juridică. …………..…… . 32
Modulul IV. Intreprinderile în spaţiul comunitar. …………………………………….…….… 44
Modulul V. Contracte comerciale în relaţiile de afaceri. ……………………………….. 56
Modulul VI. Parteneriatul public-privat (PPP). …………………………….……………….. 67
I. INFORMAŢII GENERALE Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: lect. univ. dr. TEODOROF Gheorghe Birou: Str. Povernei, nr.6-8, sct.1, Bucureşti Tel.: 021.318.08.97 Consultaţii: Date de identificare curs şi contact tutori: Elemente de drept şi administrarea afacerilor Anul II, Semestrul IV Tipul cursului – Opţional Pagina web a cursului: http://www.cvapid.snspa.ro/moodle/mod/resource/view. Tutore: drd. CREŢU Gabriela Adresa e-mail tutori:
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Înscrierea la cursul de faţă este condiţionată de parcurgerea şi
promovarea următoarelor discipline/cursuri: Teoria generală a dreptului, Drept civil, Drept penal, Management public, Drept comunitar, Informatică. Descrierea cursului
Cursul prezintă o vedere selectivă a metodelor şi tehnicilor manageriale care pot fi aplicate şi în administrarea afacerilor, contribuind astfel la creşterea performanţei personalului din domeniu. În vederea dezvoltării abilităţilor cursanţilor de aplicare în practică cursul prezintă unele dintre aceste metode şi tehnici: analiza SWOT, graficul GANTT, PARETO, arborele decizional, metode de prognoză.
Temele şi subiectele majore ale cursului reiau şi dezvoltă cunoştinţe acumulate la Teoria generală a dreptului, Drept civil, Drept penal, Management public şi Drept comunitar. Organizarea temelor în cadrul cursului
Temele cursului “ Elemente de drept şi administrarea afacerilor ” sunt prezentate în cinci module.
Gradul de înţelegere, de utilitate şi de aplicare în practica profesională a cunoştinţelor pe care le regăsiţi in fiecare modul vor fi sensibil îmbunătăţite dacă, pe parcursul studierii suportului de curs, veţi consulta sursele bibliografice recomandate. In situaţia in care nu veţi reuşi să accesaţi anumite materiale bibliografice, aveţi posibilitatea să contactaţi tutorele disciplinei. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs
Având în vedere forma de învăţământ, respectiv învăţământ la distanţă ID, cursul se desfăşoară în sesiuni tutoriale. Cursanţii primesc suport de curs electronic şi tipărit, urmând să aprofundeze cunoştinţele în domeniu prin studiu individual.
Studenţii au deplina libertatea de a-şi gestiona singuri, fără constrângeri, modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului, nepresupunând activităţi obligatorii săptămânale.
Pentru pregătire sunt organizate sesiuni de consultaţii faţă în faţă, cu caracter facultativ.
Materiale bibliografice obligatorii Suportul de curs conţine, la încheierea fiecărui modul, atat referinţele bibliografice obligatorii, cat si cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilite incat să ofere posibilitatea adâncirii nivelului, în condiţiile unui bun management al timpului.
Lucrările de bază din bibliografia obligatorie sunt lucrări de referinţă în domeniu, prin pragmatismul lor contribuind la realizarea scopului şi obiectivelor cursului, reprezentând un suport de bază pentru fiecare temă prezentată.
Lucrările precizate au fost publicate la edituri de renume: Lumina Lex, Economica şi pot fi achiziţionate din librării. Ele pot fi accesate şi consultate la bibliotecile SNSPA -liber, sau la BCU şi ASE - pe bază de permis de acces. Materiale şi instrumente necesare pentru curs
Expunerea a fost realizată pe baza unui suport de prezentare multimedia cu videoproiectorul.
Cursanţii trebuie să aibă acces la un calculator cu soft licenţiat şi conexiune la internet pentru a accesa clasa virtuală a facultăţii, pentru a comunica cu tutorele şi/ sau titularul cursului. De asemenea este necesar pentru vizualizarea unor aplicaţii, de regulă grafice. Calendar al cursului Calendarul disciplinei este adus la cunoştinţa studentului şi cuprinde datele celor două întâlniri care vor fi anunţate in timp util pe site-ul facultăţii. Examenul final va fi susţinut în sesiune, pe bază de test mixt - grilă şi 3 subiecte deschise. Datele examenelor, susţinute pe module sunt ferme, dar cursanţii care nu pot participa la examenul planificat pentru modulul din care fac parte, se pot prezenta pe baza unei cereri aprobate la examenul susţinut de celălalt modul. Cursanţii care nu se prezintă în prima sesiune sau nu promovează examenul au posibilitatea să îl repete în sesiunile de restanţe sau/şi reexaminări. Datele în care sunt organizate consultaţii sunt orientative şi susceptibile de a fi modificate. Politica de evaluare şi notare Evaluarea finală se va realiza prin examen scris desfăşurat in sesiunea de la finalul semestrului, pe baza unui test mixt, grilă şi 3 subiecte deschise. La fiecare răspuns grilă punctajul este de 0.3, iar la subiectele deschise punctajul este de 1.00 per subiect. Din partea cursanţilor se aşteaptă în primul rând implicare în activităţile cursului, expuneri, studiu individual, consultaţii şi proiecte în scopul realizării obiectivelor disciplinei.
La această disciplină nu sunt prevăzute sarcini sau teste parţiale care să condiţioneze intrarea în examenul final.
Studenţii pot afla rezultatele finale prin afisaj electronic, sau de la tutore prin email sau telefon.
Pentru a intra la examenul de mărire de notă studenţii trebuie să să completeze o cerere. Modalitatea de notare este aceeaşi ca la examenul iniţial. Nota iniţială nu se modifică decât în cazul în care la mărire studentul obţine o notă superioară.
6
Elemente de deontologie academică - Studenţii sunt anunţaţi înaintea începerii examenului cu privire la necesitatea
respectării unei atmosfere civilizate, de stimare a colegilor şi de adoptare a unei atitudini de competiţie, concurenţiale. De asemenea, li se aduce la cunoştinţă riscul de a trebui să părăsească sala în cazul tulburării atmosferei de examen sau a utilizării unor mijloace de fraudă. Orice material elaborat de către studenţi pe parcursul activităţilor va face dovada originalităţii. Orice tentativă de fraudă, sau fraudă depistată, va fi sancţionată prin acordarea notei minime sau, în anumite condiţii, prin exmatriculare. Studenţi cu dizabilităţi În situaţia apariţiei unor studenţi cu dizabilităţi, aceştia vor putea contacta
titularul cursului pentru a stabili modalităţi optime, personalizate de desfăşurare a activităţilor de pregătire şi de evaluare în cadrul facultăţii, putând fi contactat la telefon sau pe adresa de email. Strategii de studiu recomandate Strategii de parcurgere a modulelor din sillabus/curs, metode de abordare a
activităţilor şi sarcinilor pentru a obţine performanţa maximă: - întâi, lecturarea rapidă a cuprinsului şi a întregului suport de curs primit, cu scopul formării unei vederi de ansamblu a disciplinei, apoi, studierea fiecărui modul, anterior participării la consultaţii şi consemnarea elementelor care doresc să fie clarificate sau dezvoltate.
Având în vedere caracteristicile invăţămantului la distanţă, se recomandă studenţilor o planificare foarte riguroasa a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu secvenţe de dialog, mediate de tutorii si respectiv titularul de disciplină. Lectura fiecărei lecţii si rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele inalte de inţelegere a conţinutului tematic si totodată sporesc sansele promovării cu succes a acestei discipline.
Informaţii suplimentare pe tema strategiilor şi a tehnicilor de management al
timpului - Se recomandă studierea lucrării HINDLE Tim, Cum să gestionăm timpul, Editura RAO, Bucureşti, 2000, cu axare pe următoarele elemente: analizarea timpului - p. 6; analizarea scopurilor - p. 16; stabilirea priorităţilor – p. 18; analizarea tiparelor de lucru - p. 6; folosirea planificatorilor de lucru - p. 24; scrierea si citirea - p. 48; folosirea tehnologiei informaţionale - p. 50.
7
MODULUL I. DREPTUL AFACERILOR. ELEMENTE DE BAZĂ.
Scopul modulului: Familiarizarea studenţilor cu aspecte privind: dreptul, comerţul, afacerile şi
elementele de bază reglementate.
Obiectivele modulului: La finalul acestui modul, cursanţii trebuie:
Să cunoască noţiunea, necesitatea şi rolul afacerilor
Să cunoască şi să înteleagă elementele comerţului
Să cunoască şi să înteleagă mutaţiile de ordin juridic (de drept, dar şi de fapt) ale Noului Cod
civil, aplicabil din anul 2011, în domeniul afacerilor.
1. Afacerea. Dreptul afacerilor.
În domeniul economic, relaţiile dintre subiecte - supuse regulilor de drept privat, au început
să se separe.
În afara faptelor de comerţ, subiectele pot obţine profit şi din realizarea altor activităţi,
reglementate de norme specifice, care – adăugându-se dreptului comercial – configurează noua
ramură a dreptului afacerilor, ca ramură distinctă a dreptului privat.
Din multele definiţii al afacerii, regăsite în doctrină, rezultă două elemente specifice
comune: afacerea este o activitate umană care se bazează pe speculă si care are ca scop
câştigul în bani sau un profit moral.
Ca principii proprii dreptului afacerilor sunt considerate: realizarea unui profit ca scop
al activităţii, executarea obligaţiilor cu diligenţă, publicitatea, celeritatea etc.
2. Actualitatea si importanta dreptului comercial
In tara noastra, evolutia dreptului comercial ca ramura distincta de drept a culminat in sec.
XIX cu aparitia Codului comercial roman adoptat in 1887, principalul izvor de drept comercial, care
a fost aplicat in mod permanent de la data adoptarii sale si pana in 1948, constituind reglementarea
de baza a activitatii comerciale si industriale.
Prin trecerea la asa-zisa “economie de piata” si prin necesitatea reglementarii legale a
noilorraporturi juridice aparute, Codul comercial a fost “redescoperit”, putandu-se vorbi chiar de o
adevarata “renastere” a dreptului comercial.
3. Notiunea, definitia si obiectul dreptului comercial
3.1 Autonomia dreptului comercial
Reglementarea actuala distincta din dreptul nostru confirma autonomia dreptului comercial
roman. Dreptul comercial este o parte a dreptului privat, impreuna cu dreptul civil.
8
Desi dreptul comercial contine reglementari speciale, nu este o lege exceptionala, deci nu
este de stricta interpretare si i se poate aplica interpretarea extensiva (gramaticala, logica, prin
analogie).
Prin natura lor, majoritatea legilor comerciale sunt supletive, normele imperative in domeniu
fiind limitate la anumite cazuri de exceptie, in special pentru protectia tertilor.
3.2 Conceptia obiectiva si subiectiva si definirea dreptului comercial
Dreptul comercial fiind un drept special, este necesar sa se delimiteze exact domeniul sau de
aplicare cu alte cuvinte “obiectul dreptului comercial”.
Potrivit conceptiei doctrinale clasice, exista doua sisteme care permit stabilirea sferei
aplicabilitatii dreptului comercial:
- conceptia subiectiva (are in vedere persoana comeciantului) si
- conceptia obiectiva (are in vedere natura operatiunii).
Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv, enumerand in art. 3 cca. 20 de
activitati distincte care sunt considerate fapte de comert, enumerarea lor nefiind insa limitativa.
Sistemul obiectiv este completat insa printr-un criteriu subiectiv, prin care sunt supuse
dreptului comercial, conform art. 4, si toate acele operatiuni pe care comerciantul le savarseste in
exercitiul comertului sau. In plus, prin art. 7 Cod comercial, este definita calitatea de comerciant si,
implicit, limitele aplicarii legii comerciale persoanelor care au calitatea de comerciant.
In consecinta, dreptul comercial poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice de
drept privat, aplicabile raporturilor juridice generate de acte sau fapte juridice de comert si
la care participa persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianti.\
3.3 Corelarea cu alte ramuri de drept
Mai mult decat oricare alta ramura de drept, dreptul comercial nu poate fi izolat, existand
corelatii stranse cu multe alte ramuri, cum ar fi: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul
comertului international si dreptul international privat, dreptul administrativ, dreptului financiar,
drept penal.
4. Faptele si actele de comert
4.1 Fapte de comert definite de Codul Comercial
Conform sistemului obiectiv toti cei care savarsesc operatiuni considerate ca fiind
comerciale (art. 3 C.com.) sunt supusi Codului comercial si deci legislatiei comerciale.
Faptele de comert reprezinta acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se
realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in
circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
9
4.2. Categoriile de fapte de comert
In literatura noastra juridica s-a propus o clasificare a faptelor de comert in trei mari
categorii: obiective, subiective si unilaterale sau mixte.
Art. 3 din Codul comercial enumera astfel 20 de fapte de comert considerate ca obiective de
legiuitor: obiective, subiective si unilaterale (mixte).
4.3. Faptele de comert obiective si clasificarea acestora
Sunt fapte obiective de comert numai operatiile pe care legiuitorul le defineste in mod
expres in cuprinsul art. 3 si 6 C. com. Comercialitatea acestor fapte de comert prevazute expres de
legiuitor deriva din natura lor si pentru motive de ordine publica.
Intrucat in majoritatea lor faptele de comert obiective sunt astfel prevazute datorita
criteriului economic si a functiei economice a operatiunilor respective, reamintim in continuare si
clasificarea in trei grupe principale acceptata de majoritatea autorilor in materie comerciala:
operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie;
operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie activitatea
intreprinderilor);
operatiunile conexe sau accesorii.
4.4. Faptele de comert subiective si prezumtia de comercialitate
In continuare prin art. 4 C. Com se precizeaza ca „se socotesc afara de acestea (afara de cele
prevazute in art. 3 C. com. – n.n.) ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui
comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.” Pe langa
faptele considerate obiective, legiuitorul a conferit comercialitate si acelor acte care sunt savarsite
de comerciant, acestea numindu-se fapte de comert subiective.
Din coroborarea art. 7 C. com. cu art. 4 C. com. reiese ca faptele de comert subiective
reprezinta toate actele savarsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savarsite in nume
propriu si cu titlu profesional, obisnuit.
4.5. Faptele de comert unilaterale sau mixte si exceptiile de la aplicarea legii comerciale
Prin art. 56 C. com. legiuitorul stabileste ca regula generala regimul juridic comercial al
faptelor de comert unilaterale sau mixte, supunand legii comerciale raportul juridic generat de
ambele parti, chair daca pentru una dintre ele actul respectiv are caracter necomercial.
10
5. Comerciantii
5.1. Definitie
Avand la baza sistemul obiectiv, Codul comercial stabileste prin art. 7 cine sunt
comerciantii, mai precis cine are aceasta calitate, fara a da o definitie a comerciantului. Se face
deosebire intre persoanele fizice si societatile comerciale, persoanelor fizice fiindu-le necesare
indeplinirea anumitor conditii pentru a dobandi calitatea de comerciant, pe cand societatilor
comerciale, li se atribuie din start calitatea de comerciant, numai prin simpla lor existenta legala. Se
spune astfel ca persoanele fizice devin comercianti si societatile comerciale se nasc comercianti.
5.2. Principalele consecinte ale dobandirii calitatii de comerciant
Se aplica institutiile comerciale.
Comerciantii sunt supusi unor obligatii profesionale:
- inmatricularea in registrul comertului;
- in decursul realizarii comertului, sa-si inscrie in acest registru toate actele si faptele care
modifica inregistrarea initiala;
- inregistrarea elementelor de identificare (nume, firma, emblema), diverse mentiuni cu
privire la fondul de comert;
- tinerea registrelor proprii; exercitarea unui comert legal (Legea nr. 11/1991 – art. 4 – 9-
defineste actele neloiale);
- sanctiunile pentru astfel de fapte nelegale sunt diverse: contraventionale, penale, daune
morale;
- pentru actele comerciantului, se aplica prezumtia de comercialitate din art. 4 C. com.;
comerciantii sunt supusi procedurii insolventei, adică reorganizarii si falimentului;
- calitatea de comerciant are consecinte chiar si dupa incetarea ei;
Calitatea de comerciant trebuie delimitata de alte profesiuni indeplinite de persoanele fizice.
Astfel, conform doctrinei si practicii judiciare, nu sunt considerati comercianti:
- meseriasii, daca se limiteaza strict la exercitiul meseriei lor si nu savarsesc fapte de comert;
- asociatii societatilor comerciale;
- cei care semneaza cambii, bilete la ordin, cec-uri;
- statul nu este comerciant, dar va fi supus legii comerciale cand se vor incheia acte comerciale;
- cei care practica profesiuni liberale nu sunt comercianti;
- auxiliarii comertului fac acte de comert pentru altii si nu sunt comercianti;
- agricultorii, asociatiile si fundatiile nu sunt comercianti.
11
Incompatibilitati. Calitatea de comerciant este incompatibila cu exercitarea altor profesii,
cum ar fi: functia de judecator, functionarii publici, profesiile liberale (avocatii, notarii publici,
medicii, arhitectii etc.), ofiterii, diplomatii.
Interdictii. Anumite activitati nu se pot exercita pe baza liberei initiative: prospectarea si
extractia carbunelui, a minereurilor feroase, nemetalifere, a sarii, a minereurilor de metale rare, a
titeiului si gazelor naturale, prelucrarea tutunului, fabricarea si comercializarea de echipament
militar, munitii si armament, droguri si narcotice, precum si activitatile care constituie monopol de
stat.
Obligatiile profesionale ale comerciantilor. Comerciantii au obligatia sa indeplineasca
anumite formalitati de publicitate, care se realizeaza, in principal, prin publicitatea in registral
comertului. Astfel, comerciantii au oligatia sa se inmatriculeze in registrul comertului si sa
inregistreze in acest registru mentiunile privind actele si faptele intervenite in cursul exercitarii si la
incetarea comertului (Legea nr. 26/1990). Alte obligatii ale comerciatilor sunt organizarea si
tinerea contabilitatii activitatii comerciale si exercitarea comertului in limitele concurentei licite.
Identificarea comerciantilor se realizeaza prin firma si sediu, asa cum persoanele fizice se
identifica prin nume si domiciliu. Un alt element de identificare, facultativ insa, este emblema.
6. Fondul de comert
Este un ansamblu de elemente din care unele incorporale, altele corporale, apartinand unui
comerciant, pe care acesta le reuneste in vederea exercitarii comertului.
Elementele incorporale sunt:
1) Clientela si vadul
2) Dreptul asupra contractului de locatie (sediul)
3) Numele si firma
4) Emblema
5) Marcile de fabrica, comert si servicii
6) Brevetele de inventii
7) Desenele si modelele industriale
8) Alte semne distinctive ale marfurilor (apelatii de origine etc.).
Cu privire la natura juridica a fondului de comert, fondul de comert este considerat de
doctrina ca un bun mobil, incorporal, de natura comerciala.
Fondul de comert poate face obiectul unui aport intr-o societate comerciala. De asemenea,
poate fi vandut, inchiriat, gajat etc.
Mijloacele de aparare a fondului de comert sunt:
- pe cale legislativa, prin reglementarile privind concurenta neloiala;
- pe cale conventionala, conform contractelor dintre parti;
- pe cale jurisdictionala, prin actiuni in justitie pentru concurenta neloiala.
12
7. Efectele de comerţ ( titlurile de credit )
Titlul de credit este un document constitutiv si constatator, negociabil, precis
determinat in cuprinsul sau, care permite titularului (posesorului legitim), sa-si exercite la
scadenta drepturile literale si autonome, mentionate in cuprinsul sau, incorporate in titlu, de
unde si denumirea de titlu de credit.
Pe scurt, efectul de comert este un titlu negociabil si literal care reprezinta o creanta a unei
sume de bani stipulata pe termen scurt si serveste la plata sa.
Modalitatea de recunoastere a unei obligatii de plata sub forma unui inscris simplu, cum ar fi
o chitanta, nu satisface exigentele comertului modern, in care celeritatea constituie o cerinta
primordiala. Un astfel de document prezinta principalul neajuns ca el constituie un titlu de creanta
opozabil exclusiv debitorului, iar transmiterea lui de catre creditor catre o alta persoana urmeaza
regulile greoaie ale cesiunii, reglementate de Codul civil; comertul impune, pentru o buna
mobilizare a creditelor, ca asemenea transmiteri sa se faca operativ, cu minimum de formalitati.
De asemenea, in cazul in care un astfel de inscris - sub forma unei simple dovezi -
consemneaza obligatia asumata de un asemenea semnatar de a restitui un anumit bun (depozitat sau
primit pentru transport), actul in cauza nu poate fi opus acestuia decat de persoana indicata de
predator, imprejurare care ar ingreuna considerabil transmiterea bunului respectiv pe timpul
depozitarii sau al transportului.
In literatura de specialitate, titlurile de credit mai sunt denumite efecte de comert,
instrumente negociabile, valori mobiliare sau titluri de valoare. Denumirea consacrata de Codul
comercial este acea de titluri de credit. 3
Titlurile de credit in materie comerciala au ca principala caracteristica faptul ca ele nu pot
exista decat sub forma scrisa, forma scrisa fiind de esenta acestor titluri.
Exista doua categorii esentiale de titluri de credit.
Prima categorie traditionala cuprinde acele titluri care se incadreaza in notiunea clasica de
titluri de credit, cambia, biletul la ordin, warantul, certificatul de depozit, negociabile.
Cea de-a doua categorie include: cecul, titlurile informatizate, biletul la purtator.
Definitie si clasificare
Titlul de credit este acel inscris care este necesar pentru a transfera sau a pretinde dreptul
literal si cel autonom inscris in el.
Continutul titlurilor de credit poate fi diferit:
- exista titluri ce reprezinta un drept real, un drept care se valorifica asupra unui bun
determinat ( scrisori de trasura, conosamentul, recipisa de depozit, adeverinta de gaj);
3 art.812 Codul comercial
13
- exista titluri ce dau dreptul la o prestatie din partea debitorului ( o suma de bani - titluri
de renta, bilete de loterie, bilete de banca, bonuri de tezaur, cambii, bilete la ordin, cec-uri; ordinele
in producte; un serviciu - documente de transport, marci postale, timbre):
- deosebim si titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile
lor ( actiunile, certificatele de parti sociale).
Dupa modul in care circula, titlurile comerciale de valoare se impart in trei categorii:
titluri nominative, titluri la ordin si titluri la purtator.
a) Titlurile nominative. Sunt titluri nominative acele inscrisuri care individualizeaza pe
titularul dreptului prin aratarea numelui acestuia. Posesiunea titlului indeplineste numai functia de
legitimare a posesorului, care are fata de emitent un drept propriu.
Determinarea persoanei care este titulara dreptului, in chiar titlu, permite identificarea
fara nici un fel de dubii a celui indreptatit sa exercite in mod legitim dreptul care decurge din titlu.
Ele nu pot fi transmise decat cu cooperarea debitorului, in sensul ca el colaboreaza la inregistrarea
schimbarii titularului de drept, prin substituirea titlului retras cu un altul echivalent sau prin
mentinerea acelui titlu facandu-se modificari in ce priveste numele noului titular.
Forma de transmitere fiind aceea a cesiunii de creanta, titlurile de credit nominative sunt
lipsite astfel de trasatura lor esentiala: posibilitatea de a fi transmise pe calea girului.
Fac parte din aceasta categorie obligatiile nominative emise de societatile comerciale,
titlurile nominative emise de stat etc.
b) Titlurile la ordin. Sunt titluri la ordin acele inscrisuri care cuprind drepturi literale si
autonome care pot fi exercitate numai de o persoana determinata (primul beneficiar) sau de o alta
persoana careia i-au fost transmise aceste drepturi printr-o formalitate numita gir.
Dobanditorul exercita drepturile "la ordinul" beneficiarului.
Girul consta intr-o mentiune translativa de drepturi facuta de posesorul titlului, chiar in titlu
cu precizarea numelui dobanditorului. Fac parte din aceasta categorie: cambia, biletul la ordin,
cecul.
c) Titlurile la purtator. Sunt titluri la purtator inscrisurile care incorporeaza anumite
drepturi, fara sa determine persoana titularului drepturilor.
In consecinta, titularul drepturilor mentionate in inscris este posesorul legitim al inscrisului.
Transmiterea titlurilor la purtator se realizeaza prin simpla remitere materiala a inscrisurilor.
Un asemenea titlu este necesar sa cuprinda in continutul lui clauza ,,la purtator", astfel incat
vointa debitorului care subscrie sa rezulte in mod neechivoc.
Intra in aceasta categorie: titlurile datoriei publice, cecul la purtator, obligatii la
purtator emise de societatile comerciale, libretele la purtator emise de CEC.
14
CAMBIA, titlu de credit
Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate in activitatea comerciala. In
ciuda faptului ca este folosita pe scara larga, Legea nr. 58/1934 nu da o definitie a cambiei. Ea
cuprinde insa anumite dispozitii privind cuprinsul cambiei pe baza carora se poate defini acest titlu
de credit
Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da
dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia
persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Cambia se prezinta ca un titlu de credit ce cuprind un ordin neconditionat dat altuia de a
plati o suma determinata la scadenta.
Trasaturile cambiei ca titlu de credit
Fiind un titlu de credit, cambia intruneste toate trasaturile care caracterizeaza aceste
titluri. In consecinta si cambia este un document necesar intrucat dreptul pe care-l contine nu poate
fi exercitat de titular decat prin posesiunea materiala a inscrisului insusi.
Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de
valoare, dar, pe langa aceste caractere generale, cambia are si anumite caractere proprii.
Pe langa trasaturile comune oricaror titluri de credit, regulile cambiale mai prevad si altele,
specifice cambiei. Astfel:
- Cambia este un titlu de credit prin excelenta, fiind considerata modelul tuturor titlurilor
de credit, prin faptul ca intruneste trasaturile comune ale acestora si are un grad maxim de
eficacitate in perfecta concordanta cu functia ei economica. Confera posesorului legitim dreptul de a
primi suma de bani mentionata in cuprinsul sau. Plata dispusa de tragator devine exigibila dupa
scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorita acestui fapt, prin cambie se realizeaza o
operatie de credit. Scadenta este unica pentru toate obligatiile cambiale rezultate din cambie.
- Obligatia cambiala poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea
oricarei alte prestatii.
- Obligatia cambiala constituie un act de comert, figurand intre actele obiectiv comerciale,
indiferent de natura raportului juridic care i-a dat nastere. Sunt comerciale toate operatiunile
cambiale precum si actiunile ce rezulta din ele.
- Cambia creeaza obligatii solidare.
- Cambia este un titlu executor, pentru capital si accesorii. Cu toate acestea legiuitorul a
impus instantei competente obligatia investirii titlului cu formula executorie.
Cambia este deci un titlu de credit la ordin, esential girabil, formal si complet, care
incorporeaza o obligatie abstracta si neconditionata de natura comerciala si autonoma de
plata a unei sume de bani de catre semnatarii tinuti in mod solidar la executarea obligatiei.
15
Functiile cambiei
Doctrina dreptului comercial considera ca trei sunt functiile cambiei:
functia de instrument de schimb valutar,
functia de instrument de credit si
functia de instrument de plata.
BILETUL LA ORDIN . Notiune
Biletul la ordin este cel mai simplu dintre efectele de comert. Biletul la ordin este un inscris
- titlu de credit - prin care o persoana numita emitent, se obliga sa plateasca o suma de bani, la
scadenta, altei persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia. Biletul la ordin serveste adesea
la pregatirea transmiterii usoare a creantei. Alte bilete la ordin sunt emise in folosul bancilor pentru
a deveni inscrisuri de mobilizare a creantelor comerciale negarantate sau bilete la ordin ce devin
scontabile de banci, prin intermediul facturilor protestabile care vor fi anexate la bilete, ca garantie
de catre emitent.
Acest titlu de credit este asemanator cambiei, fiind reglementat de aceeasi lege. 4
Ca regula generala, dispozitiile referitoare la cambie sunt aplicate si biletului la ordin, in
masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Trasatura esentiala a acestui titlu de credit, in antiteza cu cambia, este faptul ca inca din
faza crearii lui sunt implicate numai doua persoane: emitentul, care se obliga sa plateasca la
scadenta suma inscrisa in document, si beneficiarul, care devine astfel creditor pentru suma
respectiva.
Aceasta diferenta de structura are o serie de consecinte, dintre care cea mai importanta este
suprimarea procedurii privind acceptarea .
Emitentul, debitorul sau importatorul este persoana care emite inscrisul, obligandu-se sa
plateasca o suma de bani la scadenta.
Beneficiarul, creditorul sau exportatorul este cel catre care ori la ordinul caruia urmeaza
sa se faca plata unei sume de bani. Emiterea biletului la ordin este determinata de existenta intre
parti a unui raport juridic fundamental.
Caracterele biletului la ordin
Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin, formal si complet, care incorporeaza o
obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai,
care sunt tinuti solidar la executarea obligatiei.
Biletul la ordin se aseamana cu o recunoastere de datorie de catre debitor, fata de creditorul sau.
4 Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin., in art. l04-107
16
CECUL . Definitie si sediu juridic. 5
In mod obisnuit cecul este considerat ca facand parte din categoria titlurilor de credit,
alaturi de cambie si de biletul la ordin.
In realitate, cecul are numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia de
instrument de credit. Includerea lui in categoria instrumentelor de credit se explica prin aceea ca
unele principii care guverneaza cambia si biletul al ordin sunt aplicabile si cecului .
Cecul este un titlu de credit care cuprinde un ordin pe care o persoana - tragator - il
trage asupra unei banci, la care are fonduri de care poate dispune, careia ii ordona sa
plateasca o suma de bani unei terte persoane purtatoare a titlului – beneficiar.
Persoanele care participa la acest act sunt aceleasi ca la cambie:
- tragatorul sau emitatorul titlului care dispune efectuarea unei plati;
- trasul sau banca care primeste ordinul de a plati o suma de bani determinata;
- beneficiarul care poate fi purtatorul cecului sau o persoana mentionata de tragator (cec
de plata) ori poate fi insusi tragatorul, care incaseaza la scadenta suma indicata in inscris (cec de
retragere).
Caracteristic cecului este proviziunea (acoperirea), respectiv disponibilul financiar din
care urmeaza sa se faca plata la scadenta si care se constituie fie dintr-un depozit bancar, fie dintr-
un credit bancar acordat de tras, tragatorului^4 .
Natura cecului
In mod obisnuit cecul este considerat ca facand parte din categoria titlurilor de credit,
alaturi de cambie si de biletul la ordin. In realitate, cecul are numai functia de instrument de plata,
fiind lipsit de functia de instrument de credit.
Cecul se deosebeste si de cambie, avand un regim diferit de aceasta :
- el este intotdeauna platit "la vedere";
- nu poate fi tras decat asupra unei banci;
- nu este un titlu de credit la vedere, ci un instrument de plata;
- nu este un act de comert obiectiv , ci poate fi un act de comert subiectiv.
Functiile cecului
Cecul are doua functii principale :
a) instrument de retragere de fonduri din soldul creditor al propriului cont
bancar;
b) instrument de plata cu moneda scripturala;
5 Cecul a fost reglementat initial prin Codul comercial din anul 1887 si, in prezent, prin Legea nr.59 /
1934, modificata prin Ordonanta Guvernului nr .11 din 4 august 1993.
17
Cecul este, prin excelenta, un instrument de plata (de compensatie si lichidare), care
creeaza unei persoane posibilitatea de a efectua plati printr-o banca unde are depuse fondurile,
evitand platile in numerar .
In calitate de instrument de plata, rolul sau este mult mai important decat al cambiei si
biletului la ordin.
8. Noutăţile Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil Cod civil ( aplicabilă din anul 2011)
Transformările profunde ale societăţii româneşti şi ale realităţilor europene contemporane
reclamă ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice, norma
fundamentală de drept civil trebuind să răspundă, în egală măsură, unor exigenţe decurgând din
angajamentele asumate de România în cadrul procesului de integrare europeană şi din noul statut al
ţării noastre de stat membru la Uniunea Europeană. 6
În acest context, trebuie evidenţiată importanţa Noului Cod civil pentru angajamentele
stabilite cu Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de cooperare şi Verificare. 7
Corelând dispoziţii ce izvorăsc din tradiţia durabilă a Codului civil din 1864, atât cu
prevederi conţinute de instrumente comunitare şi internaţionale, cât şi cu actualul cadru legislativ
intern, filtrând normele de bază în lumina soluţiilor oferite constant de doctrină şi jurisprudenţă de-a
lungul anilor, Noul Cod civil răspunde necesităţii de adaptare a actualei legislaţii la exigenţele
realităţilor social-economice.
Referitor la mediul afacerilor, se constată că Noul Cod civil realizează trecerea de la
concepţia actuală dualistă a dreptului românesc, la concepţia monoistă, reglementându-l substanţial
şi novator, după cum se poate constata în continuare.
În Cartea a V-a, „Despre obligaţii” se realizează o restructurare a materiei şi o reformulare
a principiilor şi conceptelor tradiţionale în lumina tendinţelor moderne în materie.
Noua reglementare propune o abordare unitară a raporturilor obligaţionale.
Astfel, se renunţă la diviziunea tradiţională în raporturi civile şi raporturi comerciale şi se
consacră diferenţieri de regim juridic în funcţie de calitatea de profesionist, respectiv non-
profesionist a celor implicaţi în raportul juridic obligaţional.
6 www.cdep.ro, EXPUNERE DE MOTIVE la Proiectul de Lege privind Codul civil ( adoptat prin Legea
nr. 287 / 2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009. Noul Cod civil va fi aplicabil din anul 2011, de la o data ce va fi stabilită prin Legea de aplicare a Codului civil, care urmează a fi adoptată de Parlament.)
7 Decizia Comisiei 2006/928CE din 13 decembrie 2006, JO L 354, 14.12.2006.
În materia răspunderii civile delictuale, se propune includerea unor soluţii consacrate în
doctrină şi jurisprudenţă, cum ar fi: răspunderea pentru vătămarea unui interes, iar nu numai a unui
drept subiectiv, răspunderea în cazul neîndeplinirii unei activităţi impuse de lege sau de ordinul
superiorului, extinderea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, definirea pazei juridice
ş.a.
O noutate adusă prin lege priveşte neexecutarea obligaţiei de a face; astfel, faţă de
reglementarea actuală, creditorul nu mai este obligat să ceară încuviinţarea instanţei judecătoreşti
pentru a trece la executarea silită, fiind însă dator să-l înştiinţeze pe debitor prin cererea de punere
în întârziere.
Capitolul al VII-lea grupează prevederile referitoare la contractul de societate şi la
contractul de asociere în participaţie şi, cu titlu de noutate, stabileşte posibilitatea ca societatea să
dobândească personalitate juridică.
Noul Cod Civil structurează sistemului societăţilor / întreprinderilor pe următoarele
principii:
1. societăţile pot fi simple (civile) - cele constituite prin contractul de societate, exclusiv
în condiţiile Codului civil; Prevederile Noului Cod civil privind societatea simplă constituie şi
dreptul comun cu privire la societăţile speciale. Societăţile simple pot fi cu sau fără personalitate
juridică, în funcţie de voinţa asociaţilor şi pot dobândi personalitate juridică prin înscrierea în
registrul comerţului;
2. societăţile speciale sunt toate celelalte societăţi, altele decât cele simple, constituite
pentru exerciţiul unor activităţi economice sau diverse profesii, reglementate de legi speciale (
profesiile liberale )..
În ceea ce priveşte contractul de transport (Capitolul al VIII-lea), sunt detaliat reglementate:
noţiunea, dovada, domeniu de aplicare, încheierea contractului de transport, ambalajul, obligaţiile
expeditorului la predarea bunurilor spre transport, suspendarea transportului şi contraordinul,
împiedicări la executarea transportului, dreptul de dispoziţie ulterioară al expeditorului, dreptul de
refuz al transportatorului, obligaţia de predare şi informare care incumbă transportatorului,
drepturile şi obligaţiile esenţiale ale destinatarului, preţul şi alte cheltuieli, imposibilitatea predării
bunurilor, răspunderea transportatorului, obligaţiile esenţiale ale transportatorului în transportul
de călători şi bagaje, răspunderea pentru călători şi bagaje.
Capitolul al IX-lea este rezervat contractului de mandat şi tratează natura şi întinderea
mandatului, obligaţiile părţilor între ele şi, respectiv, faţă de terţi, precum şi încetarea mandatului.
Sunt reglementate, în mod distinct, contractele de comision, consignaţie şi expediţie, ca variaţiuni
ale mandatului.
19
Capitolul al XII-lea este consacrat contractului de depozit şi tratează depozitul obişnuit,
depozitul necesar, depozitul hotelier, precum şi sechestrul convenţional.
Capitolul al XV-lea reglementează contractul de cont bancar curent.
Necesitatea unei reglementări a contractului de cont curent bancar se justifică, pe de o parte,
prin particularităţile pe care acesta le prezintă faţă de contractul de cont curent comercial, iar, pe de
altă parte, prin faptul că răspunde unei realităţi caracterizată prin „bancarizarea” raporturilor
economice, fenomen specific unei economii de piaţă.
Sintetizând, se poate spune că Noul Cod Civil l-a inclus pe cel commercial, prin
următoarele aspecte principale:
1. Codul civil introduce in dreptul civil roman institutia trustului (fiducia) - operatia juridica
prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi catre unul sau mai multi fiduciari.
Calitatea de constituitor poate fi avuta de orice persoana fizica sau juridica, insa calitatea de fiduciar
a fost limitata la institutiile de credit, societatile de servicii de investitii financiare, societatile de
asigurare si de reasigurare.
2. Pentru prima oara in legislatia romaneasca noul Cod civil introduce reglementari generale
privind administrarea bunurilor altuia. Aceste reglementari se vor aplica in fiecare situatie in care
nu exista reglementari speciale.
3. La capitolul "obligatii" noul cod renunta la diviziunea traditionala in raporturi civile si
raporturi comerciale si se consacra diferentieri de regim juridic in functie de calitatea de
profesionist, respectiv non-profesionist a celor implicati in raportul juridic obligational.
4. Mecanismul incheierii contractelor este analizat prin prisma conceptelor consacrate de
oferta si acceptare, fiind insa avansate si alte solutii. Noua reglementare consacra solutia
irevocabilitatii ofertei de a contracta, care se bazeaza pe faptul ca, de cele mai multe ori, oferta
lansata destinatarului are in spate negocieri si discutii, in raport cu care orice razgandire din partea
ofertantului nu poate fi privita decat ca inexistenta.
5. In privinta viciilor de consimtamant, noutatile sunt semnificative. Numai "eroarea
esentiala" va deschide calea unei actiuni in anularea contractului.
6. Dispozitiile care privesc efectele contractului propun solutii noi: stramutarea riscului in
contractele translative de proprietate odata cu predarea bunului, reglementarea expresa a
impreviziunii si altele.
7. Atat in raporturile civile, cat si in cele comerciale a fost adoptata solutia acordarii unui
termen suplimentar debitorului, urmarindu-se obtinerea unei executari voluntare a obligatiei.
20
8. O noutate priveste "neexecutarea obligatiei de a face"; creditorul nu mai este obligat sa
ceara incuviintarea instantei pentru a trece la executarea silita.
9. O modificare importanta priveste momentul de la care incep sa curga dobanzile moratorii
in cazul obligatiilor banesti: daunele moratorii curg din ziua scadentei.
10. Codul civil reglementeaza si contractul de cont curent, contul bancar curent si alte
contracte bancare.
Teme de control:
1. Definiţi afacerea 2. Care sunt principiile dreptului afacerilor ? 3. Definiţi dreptul comercial 4. Ce sunt faptele de comerţ ? 5. Care sunt obligaţiile profesionale ale comercianţilor ? 6. Ce este fondul de comerţ ? 7. Care sunt elementele incorporale ale fondului de comerţ ? 8. Definiţi efectul de comerţ 9. Definiţi titlul de credit 10. Ce este Cambia ? 11. Ce este Biletul la ordin ? 12. Ce este Cecul ? 13. Care sunt elementele de noutate ale Noului Cod civil, privind mediul afacerilor ? ( aplicabil
din 2011) 14. Care sunt funcţiile Cecului ?
Bibliografie de referinţă Obligatorie 1. XXX, Noul Cod civil 2009, Legea nr. 287/2009 (M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009), art. 2580 –
2584; 2647 – 2662.
2. CRISTEA Silvia Lucia, Dreptul afacerilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, Cap.X - p.
311 - 321.
21
MODULUL II.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ
Scopul modulului: Familiarizarea studenţilor cu noile aspecte doctrinare şi juridice privind organizarea activităţilor fără personalitate juridică, în temeiul legii comune ( OUG nr. 44 / 2008 – ca regulă), precum şi a celor organizate în temeiul unor legi speciale.
Obiectivele modulului: La finalul acestui modul, cursanţii trebuie să poată cunoaşte şi aplica procedura înfiinţării şi desfăşurării activităţilor unei:
Persoane fizice autorizată Întreprinderi individuală Întreprinderi familială Profesii liberale
2.1. Activităţile independente fără personalitate juridică organizate în temeiul
legii comune ( Persoanele fizice autorizate - PFA,
întreprinderile individuale - ÎI şi întreprinderile familiale - ÎF).
Accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de
autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate (PFA) să desfăşoare
activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale (ÎI) şi întreprinderilor familiale (ÎF)
este reglementat de O.U.G. nr. 44 / 2008. 8
Norma nu se aplică profesiilor liberale, acelor activităţi economice a căror desfăşurare este
organizată şi reglementată prin legi speciale,
În temeiul dreptului la liberă iniţiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de
stabilire, orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii
Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul
României, în condiţiile prevăzute de lege.
Activităţile economice pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau
profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.
Prevederile O.U.G. nr. nr. 44 / 2008 se aplică numai pentru activităţile a căror desfăşurare
nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale ( deci nu şi profesiilor liberale).
Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice prevăzute de Codul CAEN, după cum
urmează:
8 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008 şi actualizată până la data de 24 aprilie 2009.
22
a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.
Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de
către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să
fie înregistrată şi autorizată şi să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condiţiile
prevăzute de lege..
Autorizarea funcţionării, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale şi întreprinderile familiale de obligaţia de a obţine, înainte de începerea activităţii,
autorizaţiile, avizele, licenţele şi altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfăşurarea
anumitor activităţi economice.
2.1.1. Înregistrarea şi autorizarea funcţionării
Persoanele fizice prevăzute de lege au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul
comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca persoane fizice
autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei
întreprinderi individuale.
Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul
comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care
acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la
art. 29 alin. (1), oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul
comerţului şi autorizarea funcţionării.
Condiţii.
Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele prevăzute de lege persoanele fizice
care:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru
desfăşurarea de activităţi economice ca PFA şi ÎI şi al reprezentantului întreprinderii familiale,
respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;
b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc
disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
c) au un sediu profesional declarat
d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de
legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.
23
PFA, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale şi întreprinderea
familială au sediul profesional declarat prin cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de
autorizare a funcţionării.
Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul întreprinderii individuale
sau oricare membru al întreprinderii familiale, de la caz la caz, să deţină un drept de folosinţă
asupra imobilului la adresa căruia acesta este declarat.
Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării se depune la
registrul comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul
profesional.
Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă
înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către
autoritatea fiscală competentă.
Punctele de lucru se înregistrează în registrul comerţului, cu respectarea dispoziţiilor privind
sediul profesional şi cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.
Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul
întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind
organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au
calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare.
2.1.2. Regimul juridic al PFA, al întreprinzătorilor titulari ai
întreprinderilor individuale şi al întreprinderilor familiale.
A. Regimul juridic al PFA
În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, PFA poate colabora cu alte
persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi
individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice,
pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit
potrivit prezentei secţiuni.
PFA nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii
pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care
colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.
Cu toate acestea, o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de
salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de
activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată.
24
PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are
dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în
condiţiile prevăzute de lege.
PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale
profesionale. Ea nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale.
PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale,
PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă
procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu
modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.
Încetarea activităţii
PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin voinţa acesteia;
c) în cazul unei cereri de radiere păgubitoare, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are
sediul profesional, de către orice persoană interesată.
B. Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al
întreprinderii individuale ( ÎI )
Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul
comerţului.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană
fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.
Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în
calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de
muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA,
cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai
unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi
economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.
25
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi
calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale este asigurat în
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.
Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu
patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar
în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu
modificările ulterioare.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează
activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin voinţa acestuia;
c) în cazul unei cereri de radiere păgubitoare, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În caz de deces, moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o
declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când sunt mai mulţi
moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca
întreprindere familială.
C. Regimul juridic al întreprinderii familiale
Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.
Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi
individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care
funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în
care şi-au organizat întreprinderea familială.
Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate
şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.
Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.
Întreprinderea familială se constituie printr-un Acord de constituire, încheiat de membrii
familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate.
Acordul de constituire va conţine: numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data
întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale
26
în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii
familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii
familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura
specială se semnează de către toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu şi
reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, întreprinderea familială, prin
reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători
persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi
familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca
aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.
Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate
juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.
Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula
constituirea unui patrimoniu de afectaţiune.
În acest caz, prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta se vor stabili
cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii
întreprinderii convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru
participarea la veniturile nete sau pierderile întreprinderii.
Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării
acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit,
şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare.
Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul
desemnat.
Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua cu
acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii.
Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie de
reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se
încheie actul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii şi a
sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile dobândite sunt
coproprietatea membrilor în cotele prevăzute, după caz.
Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în
următoarele cazuri:
a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;
27
b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se retrag
din întreprindere;
c) în cazul unei cereri de radiere păgubitoare, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are
sediul profesional, de către orice persoană interesată.
Birouri le de asistenţă şi reprezentare a persoanelor fizice.
Pentru sprijinirea întreprinzătorilor, primăriile pot să îşi constituie birouri de asistenţă şi
reprezentare a persoanelor fizice.
Persoanele fizice pot opta să efectueze formalităţile prevăzute anterior şi prin intermediul
birourilor de asistenţă şi reprezentare.
Birourile de asistenţă şi reprezentare pot să reprezinte persoana fizică solicitantă în cadrul
procedurilor de obţinere a autorizaţiei şi înregistrării în registrul comerţului, în temeiul unei cereri
de reprezentare.
Birourile de asistenţă şi reprezentare au următoarele competenţe:
a) primesc şi ordonează documentaţia pentru înregistrare şi autorizare;
b) remit cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării,
însoţită de documentaţia de susţinere, la registrul comerţului competent, efectuează corespondenţă
cu acesta în scopul obţinerii înregistrării şi autorizării, precum şi pentru primirea certificatului de
înregistrare şi a celorlalte acte, în original;
c) remit solicitantului actele în original primite de la registrul comerţului, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii din partea
acestuia; actele se socotesc comunicate solicitantului la data la care acestea devin disponibile
destinatarului pe suport hârtie;
d) acordă solicitanţilor asistenţă privind operaţiunea de înregistrare în registrul comerţului
şi de autorizare a funcţionării.
Pentru serviciile prestate primăriile vor putea percepe taxe pe care le pot stabili autonom, în
temeiul principiului autonomiei locale.
Primăriile vor pune la dispoziţia publicului un formular standard al cererii de reprezentare.
Cererea de reprezentare, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării
şi documentaţia de susţinere pot fi remise la registrul comerţului competent în format electronic,
utilizând Sistemul de autorizare şi înregistrare online şi/sau pe suport hârtie, prin poştă, cu scrisoare
recomandată cu confirmare de primire cu conţinut declarat, ori direct la registrul comerţului.
28
În scopul liberului acces al cetăţenilor la servicii publice administrative de calitate, birourile
de asistenţă şi reprezentare pot primi cereri de reprezentare şi pot presta servicii de asistenţă,
indiferent de sediul profesional al solicitantului şi de registrul comerţului căruia i se adresează
acesta.
Persoanele prevăzute la PFA, ÎI şi ÎF sunt plătitoare de impozit pe venit în condiţiile
prevăzute de Codul fiscal. 9
2.1.3. Documentele necesare la înregistrare.
A. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul
comerţului şi de autorizare a funcţionării PFA
1.1 Carte de identitate sau paşaport - fotocopie certificată olograf de către titular privind
conformitatea cu originalul
1.2 Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum
contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie
de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată
1.3 Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de
funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi protecţiei muncii
1.4 Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională,
dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale
1.5 Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională,
dacă este cazul
B. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de
autorizare a funcţionării întreprinderii individuale ( ÎI )
2.1. Carte de identitate sau paşaport al titularului întreprinderii individuale - fotocopie
certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul
2.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum
contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie
de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată
2.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de
funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi protecţiei muncii
2.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă
aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale
9 Legea privind Codul fiscal, nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
29
2.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă
este cazul
C. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi
autorizare a funcţionării întreprinderii familiale ( ÎF )
3.1. Carte de identitate sau paşaport al fiecărui membru - fotocopie certificată olograf de
către titular privind conformitatea cu originalul
3.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum
contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie
de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată
3.3. Declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului, care să ateste îndeplinirea
condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-
veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii
3.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională,
dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale
3.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională,
dacă este cazul
3.6. Acordul de constituire şi procura specială.
D. Documente care atestă pregătirea sau experienţa profesională
Pregătirea sau experienţa profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt:
- diploma, certificatul sau adeverinţa, prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de
învăţământ, certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire
profesională, organizată în condiţiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia, certificatul de
competenţă profesională, cartea de meşteşugar, carnetul de muncă al solicitantului, declaraţie de
notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru care se solicită autorizarea,
eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiţionale artizanale,
atestatul de recunoaştere şi/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în
străinătate, atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de
învăţământ, orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.
Persoanele fizice autorizate vor putea face angajari 10
Potrivit unei ordonante de urgenta a Guvernului, persoanele fizice autorizate (PFA) vor avea
dreptul sa angajeze cu contract individual de munca terte persoane pentru desfasurarea activitatii
pentru care au fost autorizate.
10 Lacramioara Vidru, Persoanele fizice autorizate vor putea face angajari , articol, 16 Mai.
2011, în http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/persoanele-fizice-autorizate-ar-putea-face-angajari-
Grupurile de interes economic au fost definite de legea română începând din anul 2003.
Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între doua sau mai multe
persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioada determinata, în scopul inlesnirii sau
dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor
activităţii respective.
Grupul de interes economic este persoana juridică cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant.
Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20.
Activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi sa
aibă doar un caracter accesoriu fata de aceasta.
Grupul nu poate:
a) exercita, în mod direct sau indirect, o activitate de administrare ori de supraveghere a
activităţii membrilor săi sau a unei alte persoane juridice, în special în domeniile personalului,
finanţelor şi investiţiilor;
b) sa detina acţiuni, părţi sociale sau de interes, în mod direct sau indirect, la una dintre
societăţile comerciale membre;
c) angaja mai mult de 500 de persoane;
d) fi folosit de către o societate comercială în scopul creditarii, în alte condiţii decât cele
prevăzute expres de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
f) sa fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de interes economic;
g) Grupul de interes economic nu poate emite acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri negociabile.
Membrii grupului de interes economic răspund nelimitat pentru obligaţiile grupului şi
solidar, în lipsa unei stipulaţii contrare cu terţii co-contractanţi.
Constituirea grupului de interes economic
Grupul de interes economic se constituie prin contract semnat de toţi membrii şi încheiat
în forma autentică, denumit act constitutiv, care stabileşte modul de organizare a grupului şi va
cuprinde toate elementele prevăzute de lege.
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în
constituirea grupului sunt consideraţi fondatori.
Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital.
13 A se vedea TITLUL V din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea coruptiei, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 21 aprilie 2003
38
Înmatricularea şi publicitatea grupului de interes economic
În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii
grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerţului în a
cărui raza teritorială îşi va avea sediul grupul.
Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de lege.
Funcţionarea grupurilor de interes economic
Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului
de activitate al grupului, în afară de restricţiile arătate în actul constitutiv. Ei sunt obligaţi sa ia parte
la toate adunările grupului, la consiliile administratorilor şi la organele de conducere similare
acestora.
Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu îl pot transmite decât dacă aceasta
facultate li s-a acordat în mod expres.
Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt cele prevăzute de lege şi de dispoziţiile
referitoare la mandat.
Membrii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele grupului
de persoanele care îl reprezintă.
Dizolvarea, fuziunea şi divizarea grupului de interes economic
Grupul de interes economic se dizolva prin:
a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii grupului;
d) hotărârea adunării membrilor, adoptată cu votul unanim al acestora, cu excepţia cazului
în care actul constitutiv dispune altfel;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui membru, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre membri, care impiedica funcţionarea grupului, precum şi la cererea
oricărei autorităţi publice competente;
f) declararea falimentului grupului;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului.
Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare grup, în condiţiile stabilite pentru
modificarea actului constitutiv al grupului.
Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinţează un nou grup, acesta se constituie în condiţiile
prevăzute de lege.
În baza hotărârii adunării generale a membrilor fiecăruia dintre grupurile care participa la
fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare,
care se depune la oficiul registrului comerţului.
39
Lichidarea grupului de interes economic.
Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului grupului de interes economic, chiar dacă în
actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
a) pana la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continua mandatul lor;
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care îi tine locul şi orice act ulterior, care ar
aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului
comerţului, pentru a fi înscrise de îndată.
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice, autorizaţi, în condiţiile legii.
Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii.
Lichidatorii sunt obligaţi sa inventarieze, sa primească şi sa păstreze patrimoniul grupului,
registrele ce li s-au încredinţat de administratori şi actele grupului. Radierea se poate face şi din
oficiu.
3. SECTORUL COOPERAŢIEI
Sectorul cooperaţiei din România este organizat pe următoarele ramuri :
1. Cooperaţia de credit
2. Cooperaţia de consum
3. Cooperaţia meşteşugărească
3.1. Cooperaţia de credit
Ideile cooperatiste au patruns in Romania sub influenta lumii occidentale, inca din prima
jumatate a secolului al XIX-lea, când a fost introdusa si materializata în mediul rural, ideea
cooperatiei moderne, de către Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891), marcant reprezentant al
" Categoria Intreprinderilor Micro, Mici si Mijlocii (IMM) este formata din intreprinderi care
angajeaza mai putin de 250 de persoane si care au o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50
de milioane de euro si/ sau detin active totale de pana la 43 de milioane de euro"16
Intreprinderile micro, mici si mijlocii (IMM) joaca un rol esential in economia europeana.
Ele reprezinta o sursa de abilitati antreprenoriale, inovare si creare de locuri de munca.
In Uniunea Europeana extinsa la 25 de tari, aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigura
in jur de 75 de milioane de locuri de munca si reprezinta 99% din toate intreprinderile.
Totusi, ele sunt adeseori confruntate cu imperfectiunile pietei. IMM-urile au de multe ori
dificultati in obtinerea de capital sau credite, mai ales in faza de start-up. Resursele lor limitate pot
de asemenea sa reduca accesul la noi tehnologii sau inovare.
De aceea, sprijinul pentru IMM-uri reprezinta una din prioritatile Comisiei Europene pentru
cresterea economica, crearea de locuri de munca si coeziune sociala si economica.
Importanta definitiei europene a IMM
Intr-o piata unica fara granite interne, este esential ca masurile de incurajare a IMM-urilor sa se
bazeze pe o definitie comuna, in scopul imbunatatirii consistentei si eficacitatii lor si pentru
limitarea distorsiunilor si competitiei. Acest lucru este cu atat mai necesar avand in vedere
16 Extras din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE
46
interactiunea dintre masurile nationale si cele impuse de UE pentru sustinerea IMM-urilor in
domenii precum dezvoltarea regionala si cautarea de fonduri.
In 1996, a fost adoptata de catre Comisia Europeana o recomandare ce stabilea prima
definitie a IMM-urilor. Aceasta definitie a fost aplicata pe intreg teritoriul Uniunii Europene. In data
de 6 mai 2003, Comisia a adoptat o noua recomandare, tinand seama de dezvoltarea economica
incepand cu 1996. Aceasta recomandare a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 2005 si va fi
aplicata tuturor politicilor, programelor si masurilor initiate de Comisie pentru IMM.
Pentru statele membre, folosirea definitiei este voluntara, dar Comisia le recomanda atat lor,
cat si Bancii Europene de Investitii si Fondului European de Investitii, sa o foloseasca pe scara
larga.
Această prezentare reflectă modificarile aduse de noua definitie, precum si motivele acestor
modificari. Explica, de asemenea, cum se poate determina statutul de IMM al unei intreprinderi,
printr-o abordare pas cu pas.
Avand in vedere ca majoritatea intreprinderilor europene angajeaza maxim 6 persoane, cele
mai multe pot fi considerate ca fiind IMM-uri. Aceasta noua definitie ia in considerare şi posibilele
relatii cu alte intreprinderi.
Categoriile de întreprinderi
- Prima categorie este constituita din intreprinzatorii care conduc intreprinderi micro, mici
sau mijlocii, si care sunt interesati sa aplice pentru granturi sau credite destinate IMM-urilor. De
asemenea, acesti intreprinzatori ar putea fi interesati sa afle daca indeplinesc criteriile pentru a
beneficia de prevederile legislative specifice pentru IMM-uri.
- A doua categorie o reprezinta oficialii europeni, nationali, locali sau regionali, care
elaboreaza si implementeaza programe, evalueaza solicitarile si verifica daca intreprinderile
indeplinesc criteriile de eligibilitate pentru schemele de sustinere a IMM.
De asemenea, s-au depus eforturi pentru a facilita depunerea cererilor de finantare sau
participarea in programele specifice destinate IMM-urilor. Acest lucru se realizeaza printr-o
declaratie pe propria raspundere, care poate fi completata chiar intreprinderi Aceasta declaratie
poate fi trimisa institutiei responsabile in vederea stabilirii statutului de IMM al unei intreprinderi la
momentul depunerii cererii. Utilizarea declaratiei este voluntara, atat pentru intreprinderi, cat si
pentru institutiile statelor membre, iar continutul lor poate fi adaptat specificului national.
Necesitatea unei noi definiţii
Noua definitie este rezultatul discutiilor dintre Comisie, statele membre, organizatiile de
afaceri si experti, precum si a doua consultari directe pe internet.
47
Schimbarile reflecta evolutiile economice generale incepand cu 1996, si o constientizare
crescanda a obstacolelor intampinate de IMM-uri. Noua definitie este mai potrivita pentru diferitele
categorii de IMM si ia in considerare diferitele relatii dintre intreprinderi, ajuta la promovarea
inovarii si la dezvoltarea parteneriatelor, in timp ce se asigura faptul ca doar intreprinderile ce au
nevoie de ajutor vor fi tinta programelor publice.
Actualizarea pragurilor
Evolutia preturilor si a productivitatii a facut necesara ajustarea pragurilor financiare.
Cresterea lor semnificativa va permite unui numar important de intreprinderi sa-si mentina statutul
de IMM si sa se asigure eligibilitatea lor pentru programele suport.
Pragurile referitoare la numarul de angajati raman la nivelul anterior, deoarece cresterea lor
ar fi insemnat diminuarea masurilor destinate IMM-urilor.
Promovarea microintreprinderilor.
In toata Uniunea Europeana, se infiinteaza tot mai multe microintreprinderi. Noua definitie
ia in considerare aceasta evolutie prin stabilirea de praguri financiare pentru acestea, care au ca scop
incurajarea adoptarii de masuri ce se adreseaza problemelor cu care se confrunta
microintreprinderile, mai ales in faza de start-up.
Imbunatatirea accesului la capital
Accesul la capital este o problema permanenta cu care se confrunta IMM-urile, in special
datorita faptului ca nu pot oferi garantiile pe care le cer in mod traditional creditorii. Pentru a
rezolva aceasta problema, noua definitie faciliteaza finantarea egala pentru IMM-uri, prin acordarea
unui tratament favorabil pentru anumiti investitori, precum fondurile regionale, companii cu
capital de risc si business angels ( persoane sau grupuri de persoane cu activitate obisnuita de
investitii cu capital de risc, care investesc capital in afaceri necotate), fara ca intreprinderile sa-si
piarda statutul de IMM.
Aceleasi masuri se aplica autoritatilor publice locale, care au un buget anual de maxim 10
milioane de euro, echivalentul în lei si cu mai putin de 5.000 de locuitori. Acestea pot investi intr-un
IMM un anumit procent fara ca intreprinderea respectiva sa sa afle intr-o situatie dezavantajata
atunci cand aplica pentru o finantare nerambursabila.
48
Promovarea inovarii si imbunatatirea accesului la cercetare si dezvoltare (C&D)
Prevederi specifice se aplica in momentul de fata pentru universitati si centre de dezvoltare
non-profit, dandu-le posibilitatea sa aiba o contributie financiara intr-un IMM.
Din aceasta colaborare vor beneficia ambele parti. Intareste o intreprindere prin oferirea unui
partener financiar de incredere si a accesului la cercetare si dezvoltare. De asemenea, ofera centrelor
de cercetare o oportunitate pentru punerea in aplicare a muncii lor de inovare.
Sprijinirea IMM-urilor inainte de 1.01.2005
Ca o masura tranzitorie, programele comunitare care utilizeaza in prezent definitia din
1996 vor continua sa fie implementate in interesul intreprinderilor care au fost considerate IMM-
uri cand acele programe au fost adoptate. Angajamentele legale introduse de Comisie in baza
acestor programe nu vor fi influentate.
Considerarea diferitelor relatii intre intreprinderi
Unul dintre principalele obiective ale noii definitii este asigurarea masurilor de sustinere
pentru acele intreprinderi care chiar au nevoie de acestea. Din aceasta cauza, noua definitie
introduce metode de calculare a pragurilor financiare si de personal pentru a obtine o imagine mai
realista asupra situatiei economice a unei intreprinderi. Pentru aceasta, a fost introdusa o distinctie
intre diferitele tipuri de intreprinderi: autonome, partenere si legate (vezi capitolul 2 de pe pagina
urmatoare). Noua definitie contine de asemenea masuri de prevenire a abuzurilor legate de statutul
de IMM .
Au fost oferite instructiuni clare privind tratarea relatiilor specifice dintre IMM-uri si alte
intreprinderi sau investitori, in ceea ce priveste calcularea cifrelor financiare si de personal. In
esenta, noua definitie ia in considerare abilitatea IMM-urilor de a apela la ajutor financiar extern.
De exemplu, intreprinderile legate de alte intreprinderi, care dispun de resurse financiare mai mari
s-ar putea situa deasupra pragurilor si nu ar putea fi calificate ca IMM.
Aplicarea noii definitii a IMM-urilor
Noua defintie introduce trei categorii diferite de intreprinderi. Fiecare corespunde unui tip de
relatie pe care o intreprindere o poate avea cu alta intreprindere. Aceasta distinctie e necesara pentru
a stabili o imagine clara a situatiei economice a unei intreprinderi si pentru a le exclude pe cele care
nu sunt IMM-uri autentice.
In general, cele mai multe IMM-uri sunt autonome, avand in vedere ca fie sunt complet
independente, fie au unul sau mai multe parteneriate de mici dimensiuni (fiecare mai putin de 25%)
cu alte intreprinderi. Daca aceste parteneriate sunt sub 50%, relatia este una intre intreprinderi
partenere. Peste acest prag, intreprinderile sunt legate.
49
In functie de categoria in care se incadreaza intreprinderea dumneavoastra, atunci cand
calculati datele intreprinderii dumneavoastra va trebui sa includeti datele uneia sau mai multor
intreprinderi. Rezultatul calculului va va permite sa verificati daca va incadrati in pragurile
financiare si de personal stabilite prin definitie. Intreprinderile care depasesc pragurile isi pierd
statutul de IMM.
Întreprinderea ( IMM)
Primul pas pentru a califica drept IMM este recunoaşterea.
In concordanta cu noua definitie, o intreprindere este "orice entitate angajata intr-o activitate
economica, indiferent de forma sa legala".
Aceasta formulare nu este noua. Ea reflecta terminologia folosita de Curtea Europeana de
Justititie in deciziile sale. Fiind inclusa formal in recomandare, scopul noii definitii pentru IMM
este acum clar evidentiat. Prin urmare, persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale,
parteneriatele si asociatiile angajate intr-o activitate economica pot fi considerate intreprinderi.
Factorul determinant este activitatea economica, nu forma legala.
Noile praguri
Dupa verificarea statutului ca intreprindere, urmează stabilirea datele intreprinderii, dupa
urmatoarele trei criterii:
Numarul mediu de salariati
Cifra de afaceri anuala neta
Activele totale
Prin compararea datelor intreprinderii cu nivelul pragurilor celor trei criterii, se va putea
determina daca intreprinderea este o microintreprindere sau o intreprindere mica sau mijlocie.
Categoria micro-intreprinderilor si a intrerinderilor mici si mijlocii are in vedere
intreprinderi care au mai putin de 250 de salariati si care au o cifra de afaceri anuala neta ce nu
depaseste 50 de milioane de euro, sau care detin active totale care nu depasesc 43 de milioane de
euro. In aceasta categorie:
Intreprinderile mici sunt definite ca intreprinderi care au pana la 49 salariati şi realizează o
cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro .
Micro-intreprinderile sunt definite ca intreprinderi care au până la 9 salariati şi realizează o
cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane de euro.
50
51
Care este definitia unui "angajat"?
Se aplica prevederile din codul national al muncii. Ele variaza de la tara la tara, de exemplu,
pentru personalul temporar ce lucreaza ca si colaboratori sau pentru cei angajati printr-un
agent de munca tremporara.
Numarul de salariati
Acest criteriu este esential pentru a determina in ce categorie se incadreaza fiecare IMM si
acopera personalul permanent, cel cu jumatate de norma si cel temporar si include urmatoarele:
Salariatii
Persoanele care lucreaza pentru intreprindere, fiind subordonate ei si care sunt
considerati ca angajati prin legislatia nationala.
proprietarii-administratori
parteneri angajati in activitatile obisnuite ale intreprinderii si care beneficiaza de
avantaje finaciare din partea intreprinderii.
Ucenicii sau elevii si studentii implicati in programe de instruire profesionala, avand
contracte ucenicie sau de instruire profesionala, nu sunt inclusi in numarul de angajati.
Numarul mediu de salariati este exprimata in unitati de munca anuale. Oricine a lucrat cu
norma intreaga in intreprinderea dvs, sau ca reprezentant al acesteia, pe parcursul intregului an se
masoara ca o unitate. Personalul cu jumatate de norma, muncitorii sezonieri si aceia care nu au
muncit tot anul sunt considerati ca fractiuni din aceasta unitate.
Cifra de afaceri si activele totale.
Cifra de afaceri anuala neta este stabilita prin calcularea veniturilor pe care intreprinderea
dvs le realizeaza in cursul unui an din vanzari si servicii dupa ce toate datoriile au fost platite. Ea nu
trebuie a includa TVA-ul sau alte taxe indirecte.
Alte elemente privind datele intreprinderii.
Pentru a lucra cu datele intreprinderii, trebuie sa stabilim daca intreprinderea este autonoma
- cea mai frecventa categorie – partenera, sau legata. Pentru a face acest lucru, trebuie sa luam in
considerare relatiile pe care firma le are cu alte intreprinderi. In functie de tipul in care se
incadreaza intreprinderea, s-ar putea sa fie necesar sa se adauge cateva sau toate datele acelor
intreprinderi la datele intreprinderii.
52
2. ORGANIZAREA INTREPRINDERILOR EUROPENE 17
1. Societatea europeană ( SE )
Societăţilor europene cu sediul în România le sunt aplicabile prevederile Regulamentului
Consiliului (CE) nr. 2.157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene, cele
ale prezentului capitol, precum şi cele privitoare la societăţile pe acţiuni, în măsura compatibilităţii
lor cu dispoziţiile regulamentului comunitar.
Societăţile europene cu sediul social în România au personalitate juridică de la data
înmatriculării în registrul comerţului.
O societate europeană nu poate fi înmatriculată în registrul comerţului decât după încheierea
unui acord privind implicarea angajaţilor în activitatea societăţii, în condiţiile prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 187/2007.
În termen de 30 de zile de la înregistrare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va
comunica Jurnalului Oficial al Uniunii Europene un anunţ privind înmatricularea societăţii. Anunţul
va cuprinde informaţiile prevăzute de art. 14 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/ 2001.
Orice societate europeană înmatriculată în România îşi poate transfera sediul social într-un
alt stat membru.
Proiectul de transfer, vizat de judecătorul-delegat, se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii, cu cel puţin 30 de zile înaintea datei şedinţei în
care adunarea generală extraordinară urmează a hotărî asupra transferului.
Hotărârea adunării generale privind transferul sediului social al societăţii europene într-un
alt stat membru se adoptă în condiţiile legii române. În cazul în care acţionarii reprezentând
majoritatea capitalului social sunt prezenţi sau reprezentanţi, decizia poate fi adoptată cu majoritate
simplă.
Acţionarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fost aprobat
transferul sediului într-un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita
cumpărarea acţiunilor lor de către societate.
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii
adunării generale.
Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile
pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar.
17 A se vedea TITLUL VII^1 din Legea societăţilor comerciale, nr. 31 din 16 noiembrie 1990, ,
republicată în M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 şi actualizată până la data de 17 aprilie 2009, în concordanţă cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene, J. Of. CE, L, 294, 10.11.2001, P. 1 şi ale Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1435/2003 din 22 iulie 2003 privind statutul Societăţii Cooperative Europene (SCE), Jurnalul Oficial CE, L, 207, 18.08.2003, P. 1
53
Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de
un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode
de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de
judecătoruldelegat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39. Costurile de evaluare vor fi
suportate de societate.
Judecătorul-delegat, ulterior verificării legalităţii transferului, pronunţă o încheiere ce atestă
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3-5 din lege şi a celor prevăzute de art. 8 din Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 2.157/2001.
Ulterior radierii societăţii europene transferate, oficiul registrului comerţului va comunica
Jurnalului Uniunii Europene, pe cheltuiala societăţii, un anunţ privind radierea societăţii din
registrul comerţului din România ca urmare a transferului sediului acestuia într-un alt stat membru.
2. Grupurile europene de interes economic ( G.E.I.E. ) 18
Grupurile europene de interes economic - G.E.I.E., constituite cu respectarea prevederilor
prezentului capitol, sunt recunoscute şi pot funcţiona, în condiţiile legii, în România.
Grupul european de interes economic este acea asociere dintre doua sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituită pentru o perioada determinata sau nedeterminată, în
scopul inlesnirii ori dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al
Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar:
a) companii sau firme, în sensul art. 165 alin. (2) din versiunea consolidata a Tratatului
instituind Comunitatea Europeană, precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat, care
au fost înfiinţate în conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii Europene şi care îşi au
sediul social, precum şi centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare pe
teritoriul unui stat din Uniunea Europeană;
b) persoanele fizice care desfăşoară activităţi industriale, comerciale, meşteşugăreşti sau
agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul unui stat din
Uniunea Europeană.
Grupul european de interes economic trebuie sa fie alcătuit din minimum:
a) doua companii, firme sau alte persoane juridice, ale căror centre principale de conducere
şi de gestiune a activităţii statutare sunt situate în state membre diferite;
18 Conf. Cap. 2 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea coruptiei, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 21 aprilie 2003
54
b) doua persoane fizice, din rândul celor menţionate la alin. (2) lit. b), care îşi desfăşoară
activitatea principala în state membre diferite, sau
c) o companie, firma sau alta persoana juridică, în sensul menţionat la alin. (2) lit. a), al carei
centru principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare se găseşte într-un stat membru, şi
o persoana fizica, din rândul celor menţionate la alin. (2) lit. b), care îşi desfăşoară activitatea
principala într-un alt stat membru.
Grupul european de interes economic se constituie în baza unui contract de asociere,
denumit act constitutiv, şi se înregistrează în registrul special desemnat în acest scop de statul
membru pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul.
Actul constitutiv al grupului stabileşte modul de organizare a grupului şi trebuie sa
cuprindă următoarele menţiuni obligatorii:
a) denumirea grupului, precedată sau succedata de expresia "Grup European de Interes
Economic", sau de initialele "G.E.I.E.", dacă aceste expresii sau iniţiale nu constituie deja o parte a
denumirii;
b) sediul grupului;
c) obiectul de activitate al grupului;
d) numele/denumirea, firma, forma juridică, domiciliul/sediul şi, dacă este cazul, codul de
înregistrare şi locul înmatriculării fiecărui membru al grupului;
e) perioada pe care va funcţiona grupul, cu excepţia cazului când aceasta este nedeterminată.
Grupurile europene de interes economic pot infiinta în România filiale, precum şi sucursale,
reprezentante şi alte unităţi fără personalitate juridică.
Înfiinţarea de sucursale sau filiale în România va fi supusă tuturor dispoziţiilor referitoare la
înmatricularea, menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes
economic romane.
Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse autorizării prevăzute de Decretul-
lege nr. 122/1990 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentantelor societăţilor
comerciale şi organizaţiilor economice străine, cu modificările şi completările ulterioare.
Toate aceste formalităţi se vor face la oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei
sau filialei.
Dacă un grup european de interes economic înfiinţează mai multe sucursale în România,
documentele de constituire şi alte acte ale aceluiaşi grup european, necesare pentru înmatricularea
unei sucursale, se depun numai la una dintre sucursale.
Reprezentantul sau reprezentanţii sucursalei unui grup european de interes economic
răspund individual sau solidar, după caz, fata de grup sau fata de terţi, pentru încălcarea dispoziţiilor
legale reglementand grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor actului
constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfasurata, care au produs prejudicii grupului.
55
În cazul în care mai mulţi reprezentanţi pot fi ţinuţi responsabili pentru aceleaşi fapte,
tribunalul va stabili contribuţia fiecăruia la repararea prejudiciului.
Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impozitează în
conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul
reprezentantelor din România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 29/1997, cu modificările ulterioare.
Teme de control:
1. Care sunt normele care constituie legislaţia secundară comunitară ?
2. Care este noua definiţie europeană a IMM-urilor ?
3. Cum este definită o microîntreprindere europeană ?
4. Ce reprezintă o întreprindere parteneră ?
5. Cum este definită, în spaţiul comunitar, o întreprindere mică ?
6. Cum este definită, în spaţiul comunitar, o întreprindere mijlocie ?
7. Ce reprezintă un Grup european de interes economic ( GEIE ) ?
Bibliografie de referinţă
Obligatorie
1. Legea nr. 161 / 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
coruptiei ( M. Of. nr. 279 / 21.04.2003) , Cap. 2; TITLUL V.
Opţională
3. MĂNDOIU Nicolae, Societăţi comerciale. Grupuri de interes economic. Întreprinderi
individuale şi familiale, Editura Con Fisc, Bucureşti, 2008, p. 220 – 225.
56
MODULUL V
CONTRACTE COMERCIALE ÎN RELAŢIILE DE AFACERI.
1. Consideratii generale privind contractele comerciale
În dreptul civil obligaţiile iau naştere atât din acte juridice, cât şi din fapte juridice. Actele
juridice sunt izvoare voluntare de obligaţii.
Cel mai important izvor voluntar de obligaţii este contractul (convenţia).
La fel ca în dreptul civil, şi în dreptul comercial încheierea contractelor are la bază principiul
libertăţii contractuale sau al autonomiei de voinţă.
Părţile îşi manifestă liber voinţa în ce priveşte încheierea, modificarea, transmiterea şi
stingerea unor drepturi şi obligaţii. Părţile contractului comercial sunt libere să aleagă cu cine
contractează şi care este întinderea drepturilor şi obligaţiilor.
Contractul, respectiv acordul de vointa al partilor trebuie sa îndeplineasca conditiile
prevazute de C. civ., 19 dobândind însa natura juridica de contract comercial, datorita faptului ca
obiectul pe care îl trateaza este comercial.
Codul comercial, în enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operatii pe care le considera
comerciale se refera si la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este
însa nevoie sa se recurga la codul civil, condul comercial precizând ca unde codul comercial nu
dispune, se aplica Codul civil
În concluzie, în materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept
civil, dar sub aspect substantial este de drept comercial.
Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la
origine au fost civile, îsi gasesc explicatia în incompatibilitatea acestora cu functia economica a
comertului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vânzare-cumparare, mandat sau comision.
Aceste contracte civile pot sa îndeplineasca si una din functiile economice ale comertului,
devenind comerciale. Pentru aceasta a fost însa necesar ca regulile sale originare sa se modifice
pentru ca activitatea contractuala sa devina compatibila cu functia economica a comertului,
Condiţiile esenţiale pentru formarea contractelor comerciale sunt aceleaşi cu ale
contractelor civile:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimţământul valabil al părţii care se obligă;
3. un obiecte determinat;
4. cauză licită.
19 art. 942-969 C. civ
57
Realizarea acordului de voinţă are loc atunci când oferta de a contracta se întâlneşte cu
acceptarea ofertei. Oferta de a contracta este propunerea unei persoane făcută altei persoane de a
încheia un anumit contract. Acceptarea ofertei este exprimarea de către destinatarul ei a acordului
de voinţă cu privire la propunerea făcută.
Acceptarea poate fi necondiţionată sau precedată de o negociere a ofertei.
În dreptul comercial tăcerea nu are valoare de acceptare, nici pentru ofertă şi nici pentru
contraofertă.
Oferta trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
– să fie fermă. Odată făcută comerciantul nu trebuie s-o modifice sau s-o retracteze. Ea
reprezintă un angajament juridic care îl obligă pe ofertant;
– să fie precisă şi completă, adică să cuprindă toate condiţiile în care înţelege să contracteze;
– să fie neechivocă, adică să rezulte cu claritate că doreşte să contracteze.
Astfel, un sondaj de piaţă nu este o ofertă de a contracta din partea celui care îl realizează şi
nici o acceptare din partea respondentului.
Consideratii generale privind contractele comerciale
Drepturi si obligatii in contractele comerciale
In privinta incheierii contractelor comerciale, partile isi manifesta liber vointa in sensul
nasterii, modificarii, transmiterii sau stingerii unor drepturi sau obligatii.
Asadar, orice persoana fizica sau juridica isi poate manifesta vointa in sensul incheierii unor
contracte comerciale potrivit intereselor sale si, bineinteles, tinand cont de dispozitiile legale care
privesc ordinea publica si bunele moravuri.
Orice contract se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, indiferent de
forma de manifestare a vointei partilor contractante, insa contractul comercial se incheie, de regula,
in forma scrisa, dar si verbal, telefonic etc.
Numai in mod exceptional, legea comerciala impune incheierea contractului in forma scrisa
in cazul contractului de societate in participatie, contractului de garantie reala imobiliara,
contractului de consignatie etc.
PRETUL IN OBLIGATIILE COMERCIALE. Pretul este un element esential al oricarui
contract, inclusiv al contractelor comerciale. Pretul trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie determinat
sau determinabil si sa fie real.
Daca la incheierea contractelor comerciale, partile nu au stabilit pretul, ci au avut in
vedere adevaratul pret sau pretul curent, acesta va fi pretul din listele bursei sau mercurialelor de la
locul unde s-a incheiat contractul, respectiv ale locului cel mai apropiat.
58
MONEDA DE PLATA A PRETULUI.
Potrivit Codului Comercial, in cazul in care moneda prevazuta in contract nu are curs legal
sau comercial in tara si cand cursul ei nu a fost determinat de partile contractului, plata va putea fi
facuta in moneda tarii, la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii.
Cursul de schimb al leului se determina zilnic pe piata interbancara, cu respectarea
procedurii stabilite de Banca Nationala a Romaniei.
Pe teritoriul Romaniei, incasarile si platile intre rezidenti se realizeaza in moneda nationala,
insa nici o reglementare nu interzice stabilirea pretului in moneda straina.
LOCUL EXECUTARII OBLIGATIILOR COMERCIALE.
Orice obligatie comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat in contract sau in locul care
ar rezulta din natura operatiunii, ori din intentia partilor contractante. Asadar, locul executarii
obligatiilor comerciale poate fi prevazut in mod expres de parti in contractul pe care il incheie sau
poate fi determinat in mod tacit.
In situatia in care locul executarii nu este stabilit expres in contract si nici nu rezulta tacit din
natura operatiunii sau intentia partilor contractante, Codul Comercial prevede ca obligatiile
comerciale sa fie executate la locul unde debitorul isi avea sediul sau comercial ori cel putin
domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului.
Daca urmeaza a se preda un lucru determinat, care dupa cunostinta partilor se gasea intr-
alta parte in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc.
REGIMUL JURIDIC AL DOBANZILOR. In obligatiile comerciale in cazul intarzierii in
executarea unei obligatii banesti, debitorul datoreaza dobanzi. Datoriile comerciale lichide si
platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. In cazul obligatiilor
comerciale avand ca obiect sume de bani, debitorul se afla de drept in intarziere din momentul cand
obligatia devine exigibila, cu alte cuvinte dobanzile legale curg de la data scadentei obligatiei.
Dobanzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenta, chiar daca nu au fost stabilite
prin contract scris intre parti.
CUANTUMUL DOBANZII COMERCIALE. Dobanda este reglementata de Ordonanta
Guvernului nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit ordonantei, partile sunt
libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti. In
situatia in care partile nu au prevazut in contract cuantumul dobanzii se va plati dobanda legala.
CO-DEBITORII. In obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar, afara de stipulatie
contrara. In aceasta situatie, legea institue o prezumtie de solidaritate a codebitorilor, fiecare debitor
este tinut de intreaga datorie, neputand pretinde creditorului sa primeasca o plata partiala, iar
creditorul poate urmari pe oricare dintre debitori. In cazul in care unul dintre debitori este
insolvabil, executarea obligatiei va putea fi realizata prin urmarirea celorlalti debitori.
59
DOBANDA LA DOBANDA. Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, plata anticipata a
dobanzilor se poate efectua pe cel mult sase luni. Dobanda incasata ramane bine dobandita
creditorului, indiferent de variatiile ulterioare. In principiu, dobanda se calculeaza numai asupra
cuantumului sumei imprumutate. Legea admite insa ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce
dobanzi, in temeiul unei conventii speciale in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru
dobanzi datorate pe cel putin un an
Solutionarea litigiilor.
Solutionarea litigiilor contractuale se poate realize prin următoarele căi:
2. pe cale amiabilă ( înţelegerea între părţi)
3. pe calea medierii
In baza articolului 4 lit. i din Legea nr. 335/2007, a camerelor de comert din Romania ,
articolului 62 din Statutul CCIB si articolului 22 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind
medierea si organizarea profesiei de mediator, Colegiul de Conducere al CCIB a decis, in sedinta
sa din 21 octombrie 2009, sa infiinteze Centrul de Mediere, structura fara personalitate juridica a
Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti. 20
Centrul de Mediere are sediul la Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti si
functioneaza in cadrul Directiei Relatii Publice, Juridic si Produse Camerale, iar CCIB asigura
spatiul, personalul necesar secretariatului tehnic si celelalte conditii necesare desfasurarii activitatii
acestei structuri.
In cadrul aceleasi sedinte s-a aprobat, de asemenea, Regulamentul de organizare si functionare al
Centrului de Mediere al CCIB, precum si infiintarea unui Consiliu Consultativ, care va coordona
activitatea Centrului de Mediere, compus din 6 persoane nominalizate de Colegiul de Conducere al
CCIB.
Centrul de Mediere al CCIB pune astfel la dispozitia intreprinzatorilor o modalitate de
rezolvare amiabila a diferendelor ivite in relatiile de afaceri, interne sau internationale, dar si a
conflictelor civile si comerciale, prin procedura medierii, cu respectarea Directivei (IP/08/628)
privind medierea în dreptul civil şi dreptul comercial adoptată de Parlamentul Eu în 2008, a Codului
de etica al CCIB, a Codului de etica si deontologie profesionala al mediatorilor autorizati.
4. la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi
• Concept PPP - Nu există o definiţie oficială la nivel EU
• Carta Verde CE / 2004 / PPP: “forme de cooperare între sectorul public şi cel privat pentru a finanţa,
construi, moderniza, gestiona sau întreţine un anumit tip de infrastructură sau furnizarea unui serviciu”
• Romania: Contract de PPP pentru concesiunea de lucrări = este un contract având ca obiect execuţia sau,
după caz, atât proiectarea cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, aşa cum sunt acestea
cuprinse în clasificările statistice oficiale, ori execuţia prin orice mijloace a oricărei combinaţii a acestor lucrări de
construcţii, care corespunde cerinţelor autorităţii publice contractante şi care conduce la un rezultat menit să
îndeplinească, prin el însuşi, o funcţie tehnico-economică. În contrapartida lucrărilor executate contractantul,
în calitate de concesionar, primeşte dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor, în totalitate sau în parte,
drept la care se poate adăuga, după caz, plata unei sume.
89
Anexa nr. 3
Parteneriat Public Privat (PPP) - Analiză comparativă
PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT PPP – caracteristici EU Colaborare pe termen lung Combinaţie finanţare privată şi publică Rolul operatoriulor şi distribuţia riscurilor Obiective definite de sectorul public
CONCESIUNI Caracteristici 1. Riscuri transferate în totalitate 2. Dreptul de a exploata lucrări sau servicii
PPP – caracteristici în lume : Africa de Sud - Transfer de riscuri financiare, tehnice şi operaţionale substanţiale Singapore: PPP dacă > $ 50 mil.
TRANSFER DE DREPTURI ŞI RISCURI din sectorul public în sectorul privat
ACHIZIŢIE TRADIŢIONALĂ Riscurile şi obţinerea finanţării rămân în sarcina sectorului public
România: - curent - concesiunea de lucrări - din 2010, s-a revenit la reglementarea
expresa a PPP În general -Sectorul public plăteşte numai dacă serviciile sunt conform specificaţiilor -Finanţarea iniţială asigurată de investitor şi după caz sectorul public sau alte instituţii.
PRIVATIZARE Riscuri şi drept de proprietate în sectorul privat
90
Anexa nr. 4
PPP–alternativă la achiziţiile publice tradiţionale