Dreptul concurentei

Dreptul concurentei

Evlampie Donos

Chişinău, octombrie, 2009

Politica în domeniul concurenţei

Se referă la comportamentul pe piaţă al agenţilor economici şi include:

Măsurile relevante privind concurenţa pe piaţă, respectiv politica comercială;

Politicile de reglementare; Măsurile adoptate de către guverne cu privire

la politicile anticoncurenţiale ale firmelor atât din domeniul privat, cât şi din cel public.

Teoria economiei libere şi politica concurenţială

În teoria economiei libere, “politica concurenţială” tinde să:

- garanteze libertatea deplină a pieţei;- prevină pericolul apariţiei monopolurilor,

oligopolurilor şi a altor acorduri, capabile să dicteze preţuri şi condiţii comerciale în defavoarea consumatorilor.

Principii ale politicii concurenţiale (1)

Transparenţa, în privinţa deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurenţiale;

Nediscriminarea nici a unui agent economic participant la schimburile economice internaţionale;

Principii ale politicii concurenţiale (2)

Stabilitatea unui cadru competitiv internaţional;

Cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi internaţionale în privinţa aplicării legislaţiei în domeniu.

Art. 85 (81) alin.1 al Tratatului CE (1)

Politica în domeniul concurenţei trebuie să garanteze unitatea, omogenitatea şi viabilitatea pieţei interne prin:

- combaterea monopolizării anumitor pieţe de către societăţi ce încheie între ele acorduri protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni;

Art. 85 (81) alin.1 al Tratatului CE (2)

- prevenirea exploatării puterii economice a unor societăţi în defavoarea altora – abuzul de poziţie dominantă;

- prevenirea distorsionării regulilor concurenţiale de către guvernele statelor membre prin sprijinirea discriminatorie în favoarea anumitor operatori economici publici sau privaţi – ajutoarele de stat;

Art. 85 (81) alin.1 al Tratatului CE (3)

- combaterea înţelegerilor între grupările de companii cu scopul fixării preţului sau instituirii controlului asupra volumului total al producţiei în defavoarea comerţului între Statele Membre – carteluri.

Obiectivul şi instrumentele politicii concurenţiale

Creşterea bunăstării şi protecţia consumatorilor;

Redistribuirea veniturilor; Protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii; Integrarea pieţelor.

Reglementări în domeniul concurenţei

Tratatul Uniunii Europene, respectiv:

- Articolul 81, privind practicile restrictive;

- Articolul 82, privind poziţia dominantă pe piaţă;

- Articolul 86, privind întreprinderile publice;

- Articolele 87-89 privind ajutorul de stat.

Autorităţi responsabile de implementarea politicii în domeniul concurenţei (1)

Comisia Europeană; Directoratul General pentru Concurenţă

(DGIV); Parlamentul European.

Autorităţi responsabile de implementarea politicii în domeniul concurenţei (2)

Atribuţiile Comisiei Europene:

- implementează politica în domeniul concurenţei;

- promovează politica concurenţială în baza împuternicirilor;

- examinează reclamaţiile depuse de unul din Statele Membre, de un producător sau de particulari;

- administrează Piaţa Comună pentru a asigura protecţia consumatorilor europeni.

Autorităţi responsabile de implementarea politicii în domeniul concurenţei (3)

Directoratul General pentru Concurenţă (DGIV):

- se află în subordinea Comisiei; - execută controlul executării implementării

legislaţiei comunitare în domeniul concurenţei;

- promovează politica internaţională a UE în domeniul concurenţei.

Autorităţi responsabile de implementarea politicii în domeniul concurenţei (4)

Parlamentul European:

- evaluează activitatea Comisiei precum şi evoluţia promovării politicii în domeniul concurenţei;

- publică rapoarte anuale privind realizarea politicii în domeniul concurenţei.

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (1)

Politica în acest domeniu este reglementată prin Articolul 85(81) al Tratatului şi interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate;

Aceste practici “pot afecta comerţul dintre statele membre şi au ca obiect sau efect prevenirea, restricţionarea sau distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei comune”.

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (2)

Acord restrictiv: - este un acord între două sau mai multe

întreprinderi prin care părţile se obligă să adopte un anumit tip de comportament având ca obiect limitarea sau chiar eliminarea concurenţei astfel încât să determine o creştere a preţurilor şi profiturilor fără a contrabalansa prin generarea unor efecte pozitive pentru piaţă

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (3)

Deciziile asociaţiilor de întreprinderi:

- Prin constituirea unui grup profesional există posibilităţi să nu se aducă atingere concurenţei, însă deciziile adoptate de organele de conducere al unei astfel de asociaţii (adunarea generală, consiliul de administraţie) pot avea efect anticoncurenţial, dacă prin astfel de decizii membrii asociaţiei sunt obligaţi să adopte acest comportament.

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (4)

Practica concertată:

- se află cu o treaptă de intensitate mai mică decât acordul restrictiv:

- implică coordonarea dintre societăţile comerciale;

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (5)

Practica concertată:- sunt interzise aproape fără excepţie acordurile

orizontale şi verticale ce stabilesc preţuri în mod direct sau indirect, acordurile asupra condiţiilor de vânzare, acordurile ce izolează segmente de piaţă, acordurile asupra cotelor de producţie sau distribuţie, acordurile asupra investiţiilor, birourile comune de vânzări, acordurile de împărţire a pieţei, pieţele colective exclusive, acordurile ce duc la discriminarea altor comercianţi, boicoturile colective, restricţiile voluntare (acorduri de neangajare în anumite tipuri de comportamente concurenţiale).

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (6)

Acorduri restrictive cu caracter permisiv:

- îmbunătăţesc producerea sau distribuţia de bunuri sau promovează progresul tehnic sau economic;

- alocă consumatorilor o parte corespunzătoare din beneficiul rezultat;

Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate (7)

Acorduri restrictive cu caracter permisiv:

- restricţionarea concurenţei trebuie să fie necesară pentru a îndeplini cele două condiţii de mai sus;

- nu trebuie să elimine libera concurenţă pentru o proporţie substanţială de produse sau servicii.

Abuz de poziţie dominantă (1)

Articolul 86 (82) din Tratatul CE interzice abuzul de poziţie dominantă şi se aplică în următoarele situaţii:

- compania deţine o poziţie dominantă, având în vedere cota sa de pe piaţă şi alţi factori, ca de pildă dacă are concurenţi credibili, dacă are propria reţea de distribuţie şi dacă are acces la materii prime; toţi aceştia sunt factori care permit companiei să evite concurenţa în condiţii normale;

Abuz de poziţie dominantă (2)

- compania domină piaţa europeană sau o parte importantă a acesteia;

- compania abuzează, de exemplu, de poziţia sa prin practicarea unor preţuri prea mari în relaţia cu clienţii, practicarea unor preţuri extrem de mici menite să elimine concurenţa de pe piaţă sau să blocheze intrarea pe piaţă a noilor veniţi sau prin acordarea de avantaje discriminatorii anumitor clienţi.

Controlul fuziunilor (1)

- Situaţia este reglementată prin adoptarea Regulamentului nr.4064/89 privind controlul concentrărilor dintre întreprinderi, care dispune că “este incompatibilă cu piaţa internă orice concentrare la nivel comunitar ce creează sau consolidează o poziţie ca rezultat al căreia este afectată concurenţa efectivă pe piaţa internă sau pe o porţiune importantă a acesteia”.

Controlul fuziunilor (2)

Comisia Europeană are dreptul de a examina fuziunile înainte ca acestea să aibă loc, pentru a hotărî dacă sunt compatibile sau nu cu normele de concurenţă pe piaţa internă. Notificarea prealabilă este obligatorie.

Controlul fuziunilor (3)

Procedura de notificare cuprinde: - definirea pieţei relevante pentru fuziunea în

cauză; - definirea întinderii geografice a pieţei

respective; - evaluarea compatibilităţii fuziunii cu piaţa

internă pe baza principiului poziţiei dominante.

Cartelurile (1)

Cartelurile sunt înţelegeri secrete realizate între concurenţi cu scopul de a influenţa şi a controla piaţa pe care îşi derulează activitatea şi de a obţine avantaje financiare majore prin împiedicarea intrării sau activării pe piaţă a altor agenţi economici care nu se supun regulilor nescrise ale cartelurilor

Cartelurile (1)

Legiuitorul a permis posibilitatea de neaplicare a prevederilor cuprinse în art. 81 în următoarele cazuri:

- înţelegeri sau categorii de înţelegeri între întreprinderi;

- decizii sau categorii de decizii ale asociaţilor de antreprenori;

Cartelurile (2)

- orice practică concertată sau categorii de practici concertate.

Acţiunile enunţate mai sus trebuie să contribuie la îmbunătăţirea producţiei şi distribuţie de bunuri sau să promoveze progresul tehnic şi economic.

Ajutoarele de stat (1)

Potrivit art.92 din Tratat este incompatibil cu piaţa comună orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor bunuri atâta timp cât afectează comerţul dintre statele membre.

Ajutoarele de stat (1)

Excepţii:

- ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor individuali, sub garanţia nediscriminării legate de originea produselor în cauză;

- ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale sau de situaţii excepţionale;

Ajutoarele de stat (3)

- ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea ţării după reunificarea acesteia.