1. Mecanismul economic. Acumularea de capital.Definitie (
Mecanismul economic reprezint ansamblul metodelor i instrumentelor
dec onducere sau reglare a economiei naionale, de ctre factorii de
decizie ai societii, mpreun cu obiectivele ce guverneaz aceast
conducere sau reglare i ntregul sistem organizaional prin
intermediul cruia o efectueaz. Eficacitatea mecanismului economic
depinde de masura n care acesta raspunde nevoilor obiective pe care
le reclama economia, ca si de modul n care oamenii actioneaza
pentru buna functionare a acestuia, pentru adaptarea lui la
conditiile nou aparute. Mecanismul economic trebuie continuu
adaptat cerintelor si posibilitatilor economiei nationale, deoarece
el constituie un organism viu, dinamic, perfectibil. Fiecare
economie are propriul sau mecanism de functionare a economiei
nationale. ntre mecanismele economice ale statelor exista att
asemanari ct si deosebiri, astfel :
functii :
- Functia de conducere si reglare a proceselor economice n
concordanta cu interesele nationale;
- Functia de stabilire a echilibrului general economic prin
intermediul statului si institutiilor sale.Trasaturicare determina
forma mecanismului economic:
forma de proprietate
pozitia part la mecanismul economic
cadrul juridic si instit
rolul statului existenta schimbuluiForme ( In functie de stadiul
istoric si de dezv a societ umane, mecanismele economice au
cunoascut diverse forme:
1. Mecanisme clasice: a) Mecanismul economic primitiv/ economia
naturala - specific perioadei de constituire si organizare
primitiva a societ umane in care reg sunt generate de catre dezv
minimala si activit ec restranse. Era un fel de proprietate comuna.
Nu se poate vorbi de cele doua fome de proprietate, pozitia
participantilor era libertate decizionala deplina. Cadrul juridic
si institutional nu exista. Nu exista un rol al statului pentru ca
nu exista stat. b) Mecanismul ec deschis, apare dupa cristalizarea
relatiilor sociale si diviziunea sociala a muncii; apar
principiile, primele institutii ale statului (just, armata).
Agentii economici aveau o pozitie de libertate decizionala deplina.
Agentul economic hotara ce, cum, cand si ince cantitate produce,
lib dez confirmata sau infirmata de piata. Cadrul juridic si
institutional. Rolul statului era de paznic de noapte, era undeva
deasupra, nu avea forta coercitiva. c) Mecanismul economic liberal
- perioada sclavagista, perioada feudala si perioada de
preindustrializare este caracterizat prin totala libertate a
participantilor la viata economica. Economia liberala se
particularizeaza prin forme de proprietate clar definitie, pozitia
agentului economic cu libertate decizionala deplina, productia
diversificata, decizia agentilor economici este conformata sau
infirmata pe piata, exista cadrul juridic si institutional bine
conturat, rolul statului isi face prezenta prin solutionarea
deciziilor agentilor economici si are forta de coercitia. O
importanta deosebita de la productia de stat la productia de serie
a fost producerea marfurilor pe banda, la sf sec 19 in Anglia, prin
revolutia industriala. Apare concurenta. Dezechilibrele economice
in plan social genereaza pierderea locului de munca,
greve,conflicte, mai tarziu chiar la razboi. Genereaza dezechilibre
politice. Statul trebuie sa intervina pentru a gestiona aceste
dezechilibre, cu scopul de a nu se acutiza.d) Mecanismul economic
de comanda/ economia interventionista dupa primul razboit modial,
apar 2 regimuri politice, totalitar si democratic, ceea ce a
generat aparitia a doua sisteme economice: economia de piata
(democratic) si economia de comanda (totalitar).
Ec de piata: proprietatea privata este dominanta (70%), agentii
economici au putere decizionala limitata de cadrul jur si instit pe
care statul il aplica, cadrul jur si instit este bine delimitat,
statul este vazut ca agent economic interventionist, satisface
interesele unui nr mare de membrii ai societatii/ Ec de comanda:
prop publ dominanta (70 80 %), satisface interesele unui nr mic de
membrii ai societatii.
2. Mecanisme moderne (ec sociala de piata): In anii 70 80 a fost
elaborata teoria convergentei, care propunea o apropiere intre cele
doua sisteme economice, pentru a se satisface un nr cat mai mare de
membrii ai societatii, ce a data nastere unui nou sistem economic
in anii 80 90. Acest sistem corespunde, deci, celei de-a doua jumat
a sec 20 fiind caracterizata de implicarea selectiva a statului in
ec, in functie de interesul general al societatii.Acumularea de
capital reprezinta preluarea de catre o persoana/grup a unei parti
din resursele aflate la dispozitia societatii (trecerea de la o
forma de proprietate la alta). Acum de cap. a fost si este
influentata de tipul mecanismelor economice si a cunoacut
transformari in timp fiind cunoscute urmatoarele forme: a)
Acumularea naturala sau primitiva de capital atunci cand au aparut
primele forme de capital (ex: palc de padure, lemn), specifica
primelor forme de comunitati: ginta, trib, ceata.Constoentizarea
valorii capitalului a dus la acumularea de capital, iar la inceput
preluarea nu a contat, capitalul era folosit pentru sine si
comunitate.
b) Acumularea salbatica de capital se desfasoara in conditiile
in care desi exista un cadru juridic si institutional, desi corpul
social constientizeaza importanta resurselor, grupul care isi
transporta resursele in folosul propriu incalca orice norma de
conduita c) acumularea legala - este acumularea intr-un cadru
juridic, privatizarea, prin respectarea normelor juridice cu
privire la resursele societatii.2. banul public (? )Banul public
format din totalitatea resurselor financiare aflate la dispozitia
societatii in vederea realizarii obiectivelor generale si
finantarii sarcinilor/ Banul public reprezint fondurile comune
constituite la nivelul ntregii societi pentru a fi administrate de
ctre stat n numele i n interesul ntregii societi. Particularitati:
a) caracterul public al resurselor financiare b) modul de exprimare
baneasca c) destinatia sociala a resurselor financiare3. Dreptul
financiar. Notiune, izvoare, norme (cap I)Notiune ( Dreptul
financiar, ca ramur a dreptului public, este format din totalitatea
actelor normative care reglementeaz relaiile de constituire,
administrare, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale
statului i ale instituiilor publice (banul public), destinate
satisfacerii sarcinilor social-ecomonice ale societii. Dreptul
financiar este o ramura apartinnd eminamente dreptului public, acea
ramura care are n centrul reglementarii sale finantele publice si
care se ocupa de reglementarea primara si secundara a tuturor
aspectelor care tin de administrarea banului public si evidenta
patrimoniului statului si institutiilor publice. Prin intermediul
finanelor publice se asigur constituirea, repartizarea i utilizarea
cu eficien a banului public pentru dezvoltarea economic-social a
societii. Ex: sporirea produciei de mrfuri, dezvoltarea forelor de
producie, dezvoltarea nvmntului, protecia social,etc. - are o
relaie de tip parte ntreg cu dreptul fiscal, fiind cea mai
important parte a dreptului financiar. Dreptul fiscal trateaz
aspecte legate de veniturile publice reprezentate de impozite n
relaie direct cu pltitorii acestora n procesul privind declararea,
stabilirea, verificarea i colectarea impozitelor () datorate
bugetului general consolidat. (Principiile dreptului financiar) 1.
Legalitatea - are o consacrare constituional expres n art. 137 din
Constituie; Legea fundamental statueaz obligativitatea reglementrii
prin lege a tuturor aspectelor care vizeaz banul public. Acest
principiul exclude posibilitatea reglementrii primare a unor
instituii fundamentale pentru societate prin acte normative ale
executivului.
2. Planificarea financiar - consacrare constituional expres -
instrumentul juridic al planificrii financiare este Bugetul public
naional - art. 138 Const. Planificarea financiara este stricta (ia
forma legii prin legea bugetara anuala), supla (legea bugetara
anuala poate fi modificata pe parcursul exercitiului financiar n
situatia n care se constata modificari semnificative n procesul
formarii si administrarii veniturilor statului) si predictibila (la
baza planificarii financiare stau rapoarte de specialitate privind
evolutia economica si financiara a tarii pe termen scurt si mediu,
rapoarte privind impactul anumitor masuri de politica financiara
asupra economiei nationale n ansamblul sau etc.) 3. Verificarea
legalitii modului de utilizare a banului public - consacrare
constituional la nivel de principiu - avnd n vedere intersul public
al modului de utilizare a resurselor financiare puse la dispoziia
statului (n calitate de administrator al Banului Public), la a cror
constituire contribuie n fapt toi cetenii - art. 140 arat c modul
de formare, administrare i de ntrebuinare a resurselor financiare
ale statului i ale sectorului public se realizeaz de ctre Curtea de
Conturi Izvoarele dreptului financiar Reprezint totalitatea actelor
normative care reglementeaz raporturile juridice financiare. n
funcie de gradul de generalitate sau specificitate, izvoarele pot
fi mprite n dou categorii: 1. izvoare comune dreptului financiar i
altor ramuri de drept: - Constituia (art 56 Contributii
financiare)- legile ordinare ale parlamentului
- ordonanele de guvern i ordonanele de urgen (n baza unei legi
de abilitare a guvernului stabilete limitele clare de competen n
reglementare)
- hotarrile guvernului = ca i reglementri secundare n
materie.
2. izvoare specifice dreptului financiar, spre exemplu: 1. Legea
finanelor publice (Legea nr. 500/2002) - este o lege-cadru -
definete sfera de cuprindere a finanelor publice;
2. Legea nr. 273/2006 privind finanele publice locale (intrat n
vigoare la 1 ian 2007) - regulile privind modul de constituire,
administrare i utilizare a resurselor financiare publice
locale;
3. Ordonana de urgen a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea
i utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (aprobat
i modificat prin Legea nr. 201/2003) - stabilete regulile
privitoare la circulaia efectiv, prin conturi de tip bancar, a
resurselor financiare publice;
4. Legea nr. 94/1992 privind organizarea i funcionarea Curii de
Conturi, republicat 2009 - atribuiile de control ale acestui organ
n materia modului de constituire, administrare i utilizare a
banului public; 5. Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bncii
Naionale a Romniei; 6. OUG nr. 64/2007 privind datoria public.
O mare importan are i dreptul Uniunii Europene, ca i ansamblul
actelor normative care reglementeaz raporturile juridice care apar
n procesul integrrii europene.
Din cadrul acestui ansamblul, semnificative vor fi actele
normative care reglementeaz raporturile juridice ce produc efecte
asupra sistemului financiar naional, spre exemplu, Regulamentul
(CE, Euroatom) nr.1605/2002 privind regulamentul financiar
aplicabil bugetului general al Comunitilor Europene.
Normele dreptului financiar Norma juridic financiar este o regul
de conduit stabilit prin lege, care cuprinde drepturile i
obligaiile subiectelor participante la raportul de drept financiar
i a crei respectare este asigurat de autoritatea de stat.
Normele juridice financiare nu fac obiectul de reglementare al
legii organice, dar reglementarea primara n domeniul finantelor
publice este rezervata legii ordinare, deci legii ca act juridic al
Parlamentului. Actele normative adoptate de guvern (cu exceptia OG
si OUG) si ne referim aici la HG precum si de organe de
specialitate ale administratiei de stat nu pot contine reglementari
primare n domeniu, ci doar reglementari secundare, adica norme de
aplicare sau explicatii ale notiunilor cuprinse n reglementarile
primare, fara a putea extinde sfera ori ntelesul vadit nendoielnic
al reglementarilor primare.
Continutul normei de drept financiar are aceeasi structura
logico-juridica (ipoteza, dispozitie, sanctiune), precum si o
constructie externa data de modul de exprimare al actelor normative
(capitole, sectiuni, articole, alineate si paragrafe).
Sanctiunea - Elementul specific NJF. Ex. amenda
contraventionala, penalitati de ntrziere si dobnzi, recuperarea
prejudiciului n cadrul raspunderii materiale, supravegherea
activitatii economico-financiare, executarea silita a debitorului
rau-platnic etc. Sanctiunile se constata si se aplica de catre
organele de control financiar ale statului fizice si juridice,
subiecte ale raporturilor juridice financiare.
4. Raporturile de drept financiar RAP. JUR. FIN( cap I) (
formate din relaiile sociale care iau natere i se sting n procesul
constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului
i care sunt reglementate de normele juridice financiare. RJF apar
numai n cadrul activitii financiare nfptuite de stat i organele
(instituiile) sale. Raporturile de drept financiar se
particularizeaza prin urmatoarele:
subiectele participante si pozitia pe care o au unele fata de
altele;
obiectul de reglementare;
modalitatile de realizare a formei de activitate n cadrul careia
si are originile.n cadrul acestor raporturi, fara exceptie, unul
dintre subiecte este statul, printr-un organ de specialitate care
intra n raportul juridic de pe pozitia de purtator al autoritatii
de stat. Aceasta particularitate creeaza o pozitie de subordonare a
tuturor celorlalte subiecte participante fata de subiectul purtator
al autoritatii de stat. Exista nsa si o serie de raporturi
juridice, n domeniul fiscal sau n domeniul datoriei publice etc. n
cadrul carora subiectele participante la raporturile juridice se
afla pe o pozitie de egalitate juridica cu statul.Clasificare RJFn
funcie de sfera de cuprindere a finanelor publice (legea 500/2002)
raporturile de drept financiar pot fi:
Bugetare Fiscale de creditare de garantare de organizare a
circulaiei monetare valutare de asigurare prin efectul legii de
control financiar. Elemente constitutive ale RJF:
Subiectele participante la rap. de dr. fin.: Statul, reprezentat
printr-un organ de specialitate n activitatea financiar nvestit cu
atribuii n procesul de constituire, repartizare i utilizare a
fondurilor bneti puse la dispoziia statului n interesul ntregii
societi (aparat fiscal); Orice persoan fizic (cet rom sau strain
rezident sau nerezident) sau persoan juridica (romana regii
autonome, societati comerciale cu capital prv publ sau mixt,
institutiile publice, sau straina), care interacioneaz cu organele
statului n procesul administrrii finanelor publice, n special,
contribuabilul. Obiectul RJF este diferit, determinat in primul
rand de sfera de cuprindere a finanelor publice, dar si de faptele,
actele normative i operaiunile specifice cu privire la activitatea
fiscal: obiectul este format din aciuni de prognoz i organizare
bugerar, de creditare, de control financiar, de circulaie monetar
etc. obiectul l formeaz plata (aciunea) unor sume de bani la care
sunt inute persoanele fizice sau juridice care realizeaz venituri
sau dein bunuri impozabile sau taxabile. Coninutul RJF este dat de
drepturile i obligaiile subiectelor participante, care difer de
cele ale altor rap. jur., ntrucat se stabilesc n legtur cu
necesitatea i importana constituirii, repartizrii i utilizrii
fondurilor bneti ale statului.
5. Finantele publice. Notiune, forme, particularitati, functii
(Cap II)Notiune ( Aparitia si evolutia finantelor publice este
inseparabil legata de existenta de tip statal si folosirea banilor
si formelor valorice de realizare si repartirie a produsului
social. FP reprezint totalitatea relatiilor de natura economica
constituite sub forma baneasca care apar in procesul realizarii si
repartizarii resurselor necesare statului pentru indeplinirea
sarcinilor sale. Cuvntul finante s-a raspndit n Franta, n urma cu
doua secole, cu ntelesul de bani si venituri publice destinate
cheltuielilor statului. S-a presupus ca acest cuvnt s-a format si a
evoluat din expresia latina financia pecuniaria, care nsemna a
ncheia o tranzactie pecuniara prin plata unei sume de bani. n
literatura noastra de specialitate s-a pornit de la ideea ca statul
si celelalte organizatii publice desfasoara o activitate de
procurare si ntrebuintare a fondurilor banesti pentru acoperirea
cheltuielilor colective, aceasta activitate formnd continutul
conceptului de economie financiara: bugetul, impozitele, mprumutul
de stat si cheltuielile. Conditia esentiala a FP de a se realiza
ntr-un regim de drept public a fost subliniata cu scopul de a pune
n evidenta faptul ca n statele moderne exista si finante private,
deoarece imperativul financiar necesitatea fondurilor banesti
priveste, deopotriva, viata privata si viata publica, cu aprecierea
ca motivele, mijloacele si efectele finantelor publice sunt cu
totul diferite de cele ale finantelor private. FP ca ramura a
dreptului public (Dreptul financiar public) care are drept obiect
studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul
public.Particularitati ( Finantele publice sau relatiile financiare
publice se pot caracteriza, prin prisma specificului lor, prin
urmatoarele particularitati/ trsturi: 1. Relatiile financiare sunt
relatii cu caracter economic, deoarece ele apar n procesul formrii,
repartizrii i utilizrii produsului social;
2. Relatiile financiare apar in forma baneasca;
3. Relatiile financiare sunt relatii fara echivalent, adic NU
presupun o contraprestaie direct din partea subiectului beneficiar
al mijloacelor bneti;
4. O alta trasatura a relatiilor financiare este aceea ca
mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele
beneficiare nu se ramburseaza.
Forme (structura/ teorii?!) ( 1. Finantele publice clasice -
Concepia finanelor publice clasice este legata de ideea de
liberalism politic i a fost specific sfarsitului sec. XIX si
inceptului sec. XX- stat neinterventionist. Aceasta conceptie este
legata de liberalismul politic, fiind specifica perioadei de
dezvoltare economico-sociala de la sfrsitul secolului al XIX-lea si
nceputul secolului XX. Conform acestei conceptii, statul liberal
era preocupat mai putin de activitatile private, limitndu-si
interventia la functiile sale traditionale, si anume:
- aparare nationala - diplomatie
- ordine publica
- justitie.
Activitatea ec este considerata a fi apanajul ntreprinderilor
private, orice participare a statului la activitatea economica
fiind contraindicata. Cu alte cuvinte, viata economica se
desfasoara n conformitate cu principiul laisser faire, laisser
passer. Cheltuielile publice trebuiau restrnse la minimum.
Conceptia guvernului ieftin si gaseste suportul n teza potrivit
careia progresul social-economic reclama utilizarea venitului
national pentru dezvoltarea industriei si comertului n loc sa fie
irosit pentru activitati neproductive. Asadar, rolul finantelor
publice consta n asigurarea resurselor necesare functionarii
institutiilor publice.2. Finantele publice moderne - Concepia s-a
dezvoltat dupa primul razboi mondial cand statul neinterventionist
a fost inlocuit de un stat interventionist care a decis sa
influenteze in mod direct procesele economice. Finantele publice se
transforma intr-un mijloc de interventie a statului in economie.
Pierre Lalumiere subliniaza cresterea rolului interventionist al
statului n economie dupa criza mondiala din 1929-1933. Pentru
ndeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scara din ce n ce mai
larga cheltuielile publice, impozitele si alte instrumente
financiare.Functii ( n procesul formrii, repartizrii i utilizrii
mijloacelor bneti ale societii, finanele publice ndeplinesc dou
funcii:
1. Funcia de repartiie - se realizeaz n procesul de formare i
repartizare a mijloacelor bneti, mai exact n momentul repartiiei
procesului social i a venitului naional, evideniindu-se dou
momente: formarea resurselor i repartizarea acestora. 1) La
constituirea fondurilor banesti ale societatii participa toate PF
si PJ cu capacitate contributiva, cum ar fi:
- regiile autonome si societatile comerciale cu capital de
stat;
- societatile comerciale cu capital privat sau mixt;
- institutiile publice si unitatile subordonate acestora;
- cetatenii sau celelalte persoane fizice rezidente sau
nerezidente.
Resursele care alimenteaza fondurile publice, n marea lor
majoritate, si au izvorul n PIB si, ntr-o mai mica masura, n avutia
nationala sau n transferuri primite din strainatate. Aceste resurse
provin din toate ramurile economiei nationale, nsa n proportii
diferite.
2) Cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor
publice consta n distribuirea fondurilor banesti ale statului pe
beneficiari PF si PJ. Repartitia propriu-zisa este determinata de
inventarierea nevoilor sociale existente n anul sau perioada de
referinta, cuantificarea acestora n expresie baneasca si
ierarhizarea lor n functie de importanta pe care o prezinta unele n
raport cu celelalte. Prin intermediul banului public se realizeaza
o larga redistribuire a veniturilor ntre membrii societatii, n
scopul corectarii inegalitatilor flagrante existente ntre
indivizi.2. Funcia de control - Necesitatea funciei de control a
fianelor publice decurge din faptul c fondurile de resurse
financiare constituite la dispoziia statului aparin ntregii
societi. Aceasta este interesata n asigurarea resurselor financiare
necesare satisfacerii nevoilor obstesti, dirijarea resurselor
respective cu luarea n considerare a prioritatilor stabilite de
organele competente, utilizarea resurselor financiare ale statului
n conditii de maxima eficienta economica, sociala si de alta
natura. Functia de control a finantelor publice este strns legata
de functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mult mai
larga dect aceasta, deoarece vizeaza, pe lnga constituirea si
repartizarea fondurilor banesti ale statului, si modul de utilizare
a resurselor respective. Controlul financiar se efectueaza, n mod
necesar, n procesul repartitiei si urmareste: provenienta
resurselor care alimenteaza fondurile publice, de resurse
financiare si destinatia pe care acestea o capata;
nivelul la care ele se constituie;
titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza
catre diversi beneficiari;
dimensiunile fondului n raport cu produsul intern brut;
gradul de redistribuire a fondurilor ntre sferele de activitate,
sectoarele sociale, membrii societatii;
modul de asigurare a echilibrului ntre necesarul de resurse
financiare si posibilitatile de procurare.
6. Moneda si instrumentele monetare. Notiuni generale (cap
III)Notiune ( Moneda reprezint o marf special cu rol de echivalent
general, reprezint fenomenul valorii n general. Pt. ca o marfa sa
devina speciala si sa fie caracterizabila drept moneda tb. s
ndeplineasc cumulativ cinci condiii care s-au evideniat de-a lungul
evoluiei comunitilor umane de la ceata primitiv la popor,
naiune:
1. s fie general acceptat de comunitate;
2. s fie divizibil (sa poata fi impartita fara a se altera,
prile s pstreze calitile ntregului);
3. s fie tezaurizabil (sa pastreze si sa transmita valoare in
timp, valoarea s fie constant n timp, inalterabil);
4. s aib o valoare de ntrebuinare (folosin) foarte mic;
5. s fie relativ rar (argintul a inundat pia).
Moneda este un instrument social-economic, indispensabil oricrei
economii. Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu greutate
determinata, se utilizeaza a mijloc de circulatie, de plata si
tezaurizare. Ea reprezinta un instrument etalon legal de plata
pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind
masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii
emitente, statul, si care se bucura de incredere publica. Pentru a
putea explica termenul de moneda, se ia in considerare termenul de
ban. Banul este fenomenul valorii n general; sfera notiunii sale
fiind mai larga dect a monedei, cuprinde totalitatea instrumentelor
de schimb ale circulatiei. Termenul de bani desemneaza denumirea
generica att a tipurilor de moneda, ct si a altor semne de valoare.
Istoric, notiunea de moneda a aparut mai trziu dect aceea de bani,
si anume atunci cnd s-a trecut de la sistemul de schimb ponderal al
metalelor pretioase la lingouri marcate, carora li se confirma
greutatea si calitatea aliajului. Prin bani se exprima ntreaga
varietate a instrumentelor care masoara valoarea marfurilor,
mijlocesc circulatia si plata sau constituie activul de rezerva n
relatiile economice. Ei se manifesta n mod concret sub forma
monedelor si a celorlalte instrumente monetare (bani scripturali,
bilete de banca etc.). Moneda, spre deosebire de bani, nu este un
termen generic, ci reprezinta un numit tip de bani concretizati sub
forma pieselor metalice cu valoare proprie. Monedei i este
caracteristica o diversitate de structuri si forme de circulatie,
reflectate n multitudinea denumirilor care i se atribuie. n limba
noastr, denumirea de moneda a ptruns att ca neologism din latin,
moneta odat cu ocupaia Imperiului Roman prin anii 106, ct i prin
limba neogreac - moned, utilizat n timpul domniilor fanariote - pe
la 1700. Etimologic, denumirea de monet i are izvorul n limba
latin, termenul venind de la numele zeiei Junon Moneta n al crei
templu, la Roma, statul i instalase ateliere de batere a primelor
semne monetare. Datorit sferei de influen a ariei de rspndire a
civilizaiei romane n majoritatea statelor exist termenul de monet,
inclusiv romnii, totui la noi prin uzan public se folosete termenul
de moned (dar ambii termeni sunt coreci), cu att mai mult cu ct toi
derivaii termenului moned sunt cu toi t monetar, monetrie. Aceeai
denumire este utilizat n Frana - monnaie -, n Anglia money, n
Italia- moneda. n limba romn, termenul de ban este utilizat
ndeosebi cnd exprim noiunea de moned mrunt, divizionar
subdiviziunea monedei naionale. Etimologic i are originea n
privilegiul acordat banilor romni din secolele XIII-XIV de a bate
monede de argint, denumirea fiind ntrebuinat cu timpul pentru
desemnarea monedelor cu o anumit greutate i calitate, indiferent de
proveniena lor - prin anii 1400. Termenul de ban avnd n aceast
situaie sensul de fenomen al valorii, marf cu rol de echivalent
general. Instrumentele monetare ( formele de reprezentare n
circulaie a monedei, a valorii, forma de manifestare a monedei in
circulatie, forma care a inlocuit in final moneda si care
beneficiaza de un curs fortat. 1. numerarul - are o existen fizic
sau material i circul sub dou categorii, (care reprezint primele
forme de instrumente monetare): a. numerarul metalic (monezile) -
se bate [expresie numismatic] pentru valori mici (trebuie s aib o
rezisten mare) i dintr-un aliaj de metale comune, tehnic vorbind
numit tombac, i se mai spunea billon, proporia n aliaj a metalelor
o cunoate doar emitentul (oel, nichel, cupru, aluminiu, zinc,
bronz, aram, etc.). Durata de via este de aproximativ 3 ani. b.
bancnotele = note de banc (terminologic) - se bat pentru valori
mari pe o hrtie special cu un coninut care poate fi hrtie, estur i
plastic mai nou (material sintetic). Durata de via este de
aproximativ 8 luni pentru bancnotele cu un coninut mrit de hrtie,
iar pentru cele cu un coninut mrit de plastic de aproximativ 1 an i
2 luni. 2. conturile (moneda scriptural)a. Moneda scripturala -
instrumente monetare de transfer scriptic de la o persoan titular
de cont la alta prin intermediul unei instituii numit banc. nu au o
existen material concret aa cum are numerarul. n utimele dou
decenii ale secolului XX datorit globalizrii relaiilor economice,
financiare, comerciale, bancare, nici conturile scripturale nu au
fcut fa cererii de instrumente monetare, principalul motiv fiind
timpul necesar i celui mai simplu transfer ntre dou conturi (2-3
zile) (prea mult timp). Astfel, au aprut conturile electronice.
conturile electronice (moneda electronic) b. moneda electronic -
asigur transfer instantaneu (de prin deceniul 8 al secolului XX)
sunt mult mai sigure mpotriva falsificatorilor n raport cu
conturile scripturale i numerarul. Marele bnci i schimb codul de
transfer zilnic. n acest caz se folosesc cardurile bancare Cardul
(portofel electronic) este un instrument de plat bazat pe
electronic, ca alternativ a instrumentelor ,,clasice de plat
numerarul i cecul, iar deintorul lui are dreptul de acces la o
procedur de autorizare i plat cu card.Categorii de monedaFunciile
monedei: 1. Funcia de evaluare a valorilor economice - se msoar
valori materiale, se exprim preurile, puterea de cumprare,
creditul.
2. Funcia de mijlocire a schimburilor de bunuri i servicii prin
intermediul operaiunilor de vnzare-cumprare - mijlocete circulaia
mrfurilor, fiind o marf intermediar.
3. Funcia de mijlocire a plilor - calitatea de moned legal
ntruct creditorul este obligat s primeasc moneda aflat n circulaie
la data lichidrii unei datorii.
4. Funcia de mijlocire a creditului - Creditul reprezint
transmiterea temporar a unei puteri de cumprare; el este un mprumut
de moned.
5. Funcia de mijlocire a economiilor - Disponibilitile temporare
ale populaiei se pot valorifica prin intermediul monedei. n acest
mod, moneda transform un capital, care se poate utiliza eficient n
circulaia monetar.
6. Funcia de tezaurizare - Cu ajutorul monedei se pot pstra i
transfera valorile care se cer meninute n timp, pe o perioad
ndelungat. De asemenea, valorile pot trece de la un deintor la
altul, n modul cel mai eficient, prin intermediul monedei. 7.
Funcia social de distribuire i redistribuire a bunurilor i
serviciilor - Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei
celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.
7. ipoteze privind geneza monedei (cap III)Literatura de
specialitate a studiat acest fenomen care a marcat viaa societii
dezvoltnd o suit de teorii care incearca sa gaseasca originile
acestui fenomen, ipoteze privind geneza monetei, adic ce anume a
cauzat acest fenomen remarcabil (aguna, 2011, p. 24). n centrul
acestor ipoteze (ca un lait motiv) se afl schimbul cu diferite
nuane. Moneda a aprut datorit schimbului. 1. Ipoteza economica/
realist - Moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului. La momentul
la care schimbul in natura a devenit incomod, oamenii au fost
obligati sa inventeze si sa accepte in mod universal o marfa
intermediara. Cu alte cuvinte, oamenii au adoptat tacit, intr-un
consens general, a 3-a marfa care sa masoare bunurile supuse
schimbului. In doctrina s-a realizat si o etapizare a istoriei
economice in functie de monede. Se considera ca evolutia s-a produs
de la economia naturala (premonetara) careia ii erau specifice 2
subdiviziuni: econ. familiala si cea in natura, la o economie
monetara care nu a mai permis schimbul in natura. In timp, s-a
evoluat de la utilizarea unor marfuri oarecare ca etalon de
valoare, la utilizarea unui metal obisnuit, iar de la acesta s-a
trecut la utilizarea metalelor pretioase. Pe treapta superioara a
economiei de credit se considera ca se pun in circulatie anumite
bunuri contra promisiunii de a restitui in viitor aceeasi valoare.
2. Aparitia monedei ca etalon de valoare - Moneda etalon este
preexistenta monedei-instrument de schimb, ea fiind utilizata de
societatile umane prin intermediul trocului. Etalonul de valoare
clasic, reprezentat ndeosebi de animalul de turma, s-a dovedit cu
timpul mai putin eficient, fapt ce a dus la abandonarea folosirii
lui cnd schimburile s-au complicat, pentru ca animalul-moneda nu
poseda calitatile necesare unui instrument de schimb. Au nceput sa
circule pretutindeni metalele, care se dovedeau apte sa
ndeplineasca ambele functii: de mijlocitor al schimbului, de etalon
al valorii. Ele au fost ntrebuintate ca semne care sa reprezinte si
sa exprime valoarea tuturor marfurilor. Aceasta ipoteza considera
ca moneda reprezinta exclusiv un instrument de evaluare a
bunurilor, un etalon de valoare. Gustav Cassel, principalul
exponent al teoriei, considera ca, cu ajutorul monedei ca etalon de
valoare, s-a putut stabili pretul oricarui bun supus schimbului,
nlaturndu-se schimbul n natura. Deci, prima functie a monedei a
fost evaluarea bunurilor, functia ei patrimoniala constnd din
determinarea valorilor.3. Ipoteza religioas - Considera ca initial
monedei nu i-au fost specifice functiile mercantile, ci cele
religioase, ideea ce a condus la concluzia ca religia a fost
initiatoarea monedei, avandu-l ca principal adept pe Bernhard Laum.
Doctrina porneste analiza de la scrisorile lui Homer cu observatia
ca in religia antropomorfic zeii erau reprezentati asemanator
oamenilor, fiind posibila o negociere a bunavointei acestora prin
sacrificiul, reprezentnd prin aceasta un fel de act comercial, o
tranzactie cu divinitatea. Jertfele aduse zeilor se faptuiau ca
daruri n schimbul marinimiei pe care acestia si-o puteau rasfrnge
asupra comunitailor sub forma belsugului sau pacii. Darul clasic
l-a reprezentat animalul de turma - sacralizat n urma acestor
practici - care forma obiectul jertfelor religioase. De la aceste
practici religioase a derivat mai apoi utilizarea lui ca masurator
al valorii. ntruct sacrificiile se savrseau n interiorul templelor,
ridicarea animalului la rang de etalon de valoare, de moneda, s-a
petrecut n aceste sanctuare. La nceput, moneda a ap_rut sub semnul
practicilor religioase (considera adeptii acestei teorii), ca
mijloc specific de plata a serviciilor aduse oamenilor de catre
protectorii lor divini, dar si ca mijloc de plata a clerului, a
functionarilor si a celorlalti cetateni care primeau drept salarii
parti din animalul sacrificat. Acest instrument de plata
transcedentala a trecut cu timpul n sfera laica, iar n locul
etalonului-vita se va utiliza simbolul sau, imaginea lui reprodusa
pe diferite obiecte usor de manipulat: pietre, lemn, metal. Aceste
reproduceri vor primi o valoare simbolica, fiind utilizate n scopul
achizitionarii, prin schimb, de bunuri consumabile. Utilizarea
frecventa a amuletelor, idolilor se explica prin amplasarea
primelor trguri n jurul templelor din care preotii au raspndit si n
lumea laica noile monedesemn. Originea religioasa a monedei s-a
demonstrat si etimologic, termenul de pecunia pastrnd reminiscenta
originii sacre a mijlocului de plata reprezentat de animalul sacru,
termenul de obol fiind la origine tot un mijloc de plata, creat n
practicile religioase, ntruct bastonasele de fier treceau n timpul
actului sacerdotal din mna n mna mpreuna cu bucati din animalul
sacru. Cu timpul, utilitatea lor a fost schimbata, clasicul obelos
faurit n incinta templelor trecnd n sfera laica pentru a ndeplini
functia de moneda. Ca un alt argument, se face precizarea ca
provenienta monedelor, apartenenta lor la actul sacru, a determinat
aspra pedepsire a falsificarii lor fapta considerata ca fiind
savrasita mpotriva vointei divinitatii -, n nenumarate state (roman
si grec n primul rnd) aplicndu-se pedeapsa capitala chiar pna n
Evul Mediu. 4. Ipoteza social (moneda insign aristocratic - mijloc
de difereniere social) - Autorii ei trateaza moneda drept o
categorie sociala, si nu una economica. Se considera ca scopul
crearii monedei a fost acela de a distinge posesorul de moneda de
restul obstei. Detinatorii monedei se deosebeau de ceilalti, ocupau
n ierarhia sociala un loc superior Moneda ar fi consacrat anumite
ranguri ale posesorilor, astfel ajung si un mijloc de ascensiune
sociala. Adeptii teoriei considera conceptul de moneda sinonim cu
cel de podoaba, abia ulterior aceasta transferandu-se in sfera
economica. Aceasta teorie se bazeaza si pe observatia ca podoabele
din metal pretios tezaurizate erau utilizate la rascumpararea
prizonierilor de razboi, obtinerea anumitor demnitati, precum si in
sacrificiile religioase. 5. Ipoteza patrimonial - Costin Kiritescu
observa faptul ca bunurile carora practica economica le-a imprimat
functia monetara au constituit la origine patrimoniul unei
persoane. Tendinta general umana de a poseda cat mai multe bunuri a
avut drept efect acumularea unor bunuri in surplus fata de
necesitatile de consum. Bunurile respective au devenit mijloc de
tazaurizare si semne ale bogatiei individuale. Initial, bunurile
din patrimoniu care puteau fi tezaurizate constau in ornamente cu
valoare intrinseca si utilitate casnica sau personala, in functie
de ocupatiile specifice comunitatilor umane (piei si blanuri de
animale, arme, peste, vite, cereale, scoici perle etc.). Costin
Kiritescu vede n compunerea si sensul averii primitive leaganul
instrumentului monetar deoarece bunurile respective, pe lnga
functia patrimoniala, au ndeplinit si o functie circulatorie, fiind
utilizate la rascumpararea prizonierilor, la obtinerea demnitatilor
sociale, la ntemeierea familiilor sau la sacrificiile religioase,
efectundu-se unele n schimbul altor bunuri sau servicii. Forma
incipienta a schimburilor economice propriu-zise s-a manifestat
prin schimbul de daruri specific economiei casnice. Cu timpul,
acest act devine troc, dupa suprematia economica a acestuia, aparnd
n sfrsit moneda, ca bun unanim recunoscut si acceptat. Legatura
dintre avere si moneda a constituit, n opinia economistului romn,
factorul general al fenomenului monetar, functiile monetare aparnd
abia mai trziu, cnd devin operative pentru economia aflata n
continua dezvoltare. 6. Geneza social economica
8. Kosonul dacic si banariile feudale (cap III)- n perioada
antichitii un moment important este Primul fenomen monetar propriu,
(dup moartea lui Burebista - 44 . H. ). Kosonul dacic - Monedele cu
legenda koson se nscriu printre cele getodacice i au fost emise
ntr-un centru din inima Daciei dup modelul denarilor romani de
argint. Aceti kosoni sunt singurele monede lucrate din aur n toat
istoria getodacilor. Ele cntaresc n medie 8,41 gr. si au diametrul
de 18-21 cm. Pe avers este redat un consul roman ntre doi lictori,
iar dedesubt legenda amintita. Pe revers figureaza un vultur cu
aripile deschise ce tine n gheare o cununa. Ele au fost descoperite
n Transilvania Numismatul austriac M. Bahrfeld le atribuie regelui
get Cosito. Aparitia lor masiva n Muntii Sebesului dovedeste ca ele
au fost emise aici. Asadar, monedele cu legenda koson se nscriu
printre cele getodacice si au fost emise ntr-un centru din inima
Daciei dupa modelul denarilor romani de argint. Acesti kosoni sunt
singurele monede lucrate din aur n toata istoria getodacilor.
Kosonului i s-a atribuit un caracter comemorativ, fiind emisa de
Comosicus, urmasul lui Burebista, aceasta moneda-medalie avnd pe
avers vulturul Carpatilor ocrotitor, simbol al unitatii neamului
dac nfaptuita de Burebista.- sec. XIV momentul banariilor statelor
feudale romneti. Dup o perioad ndelungat de stopare a emisiunilor
monetare, n epoca feudalismului dezvoltat, datorit extinderii
schimburilor, rolul banilor crete n nsemntate i determin crearea -
dup formarea statelor feudale ara Romneasc i Moldova - unor sisteme
monetare proprii, ca expresie a suveranitii i independenei rilor
romne. Monedele emise din Tara Romneasca au fost batute de
Vladislau Vlaicu (1364-1377), probabil la monetaria de la Arges.
Aceste monede de argint se mparteau sub aspect ponderal n: ducati,
dinari si bani. Se considera ca primele emisiuni dateaza din 1365,
cnd apar ducatii. n Moldova, Petru Musat a batut primele monede din
argint, adoptnd ca sistem grosul. Aparitia grosilor moldovenesti
este situata n anul 1377, fiind emisi de monetaria de la Suceava.
Monetariile muntene si moldovene au activat intens pna la sfrsitul
secolului al XIV-lea emitnd un mare numar de tipuri si serii
monetare diferite, ceea ce demonstreaza o circulatie monetara
nsemnata. Aceste monede, din ambele tari romnesti, se utilizau,
deopotriva, n tranzactiile interne si n negotul dintre moldoveni si
munteni. n calitatea sa de sef suprem a administratiei, n statele
feudale romnesti domnul hotara si n privinta baterii monedei.
Existenta, alaturi de cele locale, a monedelor straine este
caracteristica acelor perioade n care monedele aflate n circulatie
aveau o valoare proprie, intrinseca. n comertul medieval,
principiul teritorialitatii monedelor nu avea aplicare, uneori
fiind preferate monedele straine cu valoare deja recunoscuta,
superioara celor depreciate, emise de catre domnitorii pe
teritoriul carora aveau loc acte de comert nlesnite de utilizarea
banilor. Monedele straine aflate n circulatie n Tara Romneasca si
Moldova erau: ducatii sau florinii unguresti de aur (galbenii
unguresti), ducatii venetieni (zlotii tatarasti), asprul turcesc de
argint fin, dinarii unguresti de argint, jumatatile de grosi,
asprii tatarasti. Din secolul al XVI-lea, n Tara Romneasca
exploatarea otomana impune moneda turceasca - asprul - care va
domina circulatia baneasca, n timp ce n Moldova Alexandru
Lapusneanu introduce o moneda noua, dinarul de argint, similar
celui unguresc ca sistem si tipuri. Din secolul al XVI-lea apar
ducatii de aur, talerii si ortii, completnd sistemul monetar
existent. Printre monedele straine cu acces larg n circulatia
marfurilor n Moldova s-au ntlnit si zlotii tatarasti (ducatii
venetieni de aur), denumiti si techini, iar din 1581 sunt
mentionati n hrisoave si talerii de argint ai Tarilor de Jos,
thaleri leonis, nume capatat datorita reprezentarii pe revers a
unui leu ridicat n doua labe. n 1867, dupa aproximativ trei secole
de la prima aparitie mentionata documentar cu privire la existenta
leilor n circulatie pe teritoriul tarii, primul sistem banesc al
Romniei moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate
monetara romneasca. Aceasta moneda a fost creata n 1575 de catre
statele Olandei. Denumirea de leu este ntlnita si n sistemele
monetare nationale ale altor state care au preluat-o pentru moneda
lor nationala (n Albania lek, n Bulgaria leva, n Sierra Leone
leone). Denumirea de lei - leones apare si ntr-o scrisoare a lui
Vasile Lupu adresata bistritenilor n anul 1639. La mijlocul
secolului al XVII-lea n Tara Romneasca (n timpul domniei lui Mihnea
al III-lea), ct si n Moldova (n timpul lui Dabija Voda) s-a ncercat
deschiderea banariilor. Monedele batute n banariile romnesti purtau
denumiri extrem de variate: ducati, dinari, grosi, taleri, grosite,
bani, lei. Cu timpul, talerul-leu olandez de circulatie locala a
fost nlocuit cu monede mai slabe, leul transformndu-se astfel
ntr-un ban fictiv, de calcul. Disparitia din circulatie a
talerilor-lei olandezi este urmata de aparitia subunitatii leului
vechi, fictiv numita para. Leul vechi este mpartit n 40 de
parale.
9. Sistemul banesc al leului (cap III)Sistemul monetar reprezint
totalitatea dispoziiilor legale, a principiilor i reglemntrilor
privitoare la emisiunea i circulaia monedei n cadrul economiei unui
stat a mbrcat diferite forme de organizare, avnd caracter
monometalist sau bimetalist.
Etaple emisiunii monetare sunt:
1. baterea
2. stocarea
3. punerea n circulaie
4. retragere din circulaie a monedei. Problema monedei naionale
este pus n discuia Adunrii Legiuitoare n vara lui 1859,
elaborndu-se cu acest prilej mai multe proiecte i propuneri de
denumiri, care au fost dezbtute n timpul domniei lui Cuza. Primul
pas important n adoptarea sistemului monetar naional s-a fcut prin
proclamarea n Constituia din 1866 (alin. 13 al art. 93) a dreptului
suveran al ii de a bate moned - conform Tratatului i Conveniei de
la Paris, potrivit crora (dei dreptul de a bate moned nu figurase
expres) Congresul de la Paris consfinea dreptul de administrare
intern cruia i era specific i acela de a emite moned proprie.
Haosul monetar care a caracterizat a doua jumtate a veacului trecut
a fost lichidat, ntruct reprezenta o frn n ascensiunea economiei
naionale. Lipsa unei monede naionale favoriza circulaia unei mulimi
eterogene de monede strine care ngreunau circulaia mrfurilor. Era
necesar o asanare monetar. O moned (naional) = putere i stabilitate
cnd se bucur de ncrederea populaiei. Din anul 1866 au nceput
pregtirile i elaborarea studiilor pentru nfiinarea sistemului
monetar naional. n martie-aprilie 1867 este depus la Parlament
proiectul de lege. Prin Legea nr. 14/1867 s-a creat sistemul bnesc
al LEULUI - un sistem bimetalist Au-Ag Situaia economic i istoric
reclama cu necesitate introducerea unui sistem monetar unitar,
generalizat pe ntregul teritoriu al statului romnesc, indispensabil
economiei naionale.
Legea pentru nfiinarea unui nou sistem monetar i pentru
fabricarea monedelor naionale din 26 aprilie 1867 a intrat n
vigoare la 1/13 ianuarie 1868 marcnd unul din principalele momente
ale afirmrii voinei de independen i suveranitate a poporului
romn.
Particularitile sistemului bnesc al leului de la 1867: 1. un
coninut bimetalist - piesa avea o reprezentare n Aur i Argint 2.
avea o subdiviziune banul - 1 leu = 100 bani - puterea de cumprare
i stabilitatea unei monede naionale este dat de ncredere ntre
guvernani i guvernai !!! Propaganda de la acea vreme era ineficient
s se rspndeasc ceva nou, necunoscut. Legiuitorul de la 1867 a
folosit denumiri care deja existau n contiina romnilor (comunitii)
i n care aveau ncredere, precum denumirea de leu i cea de ban. LEUL
- n 1867, dup aproximativ trei secole de la prima apariie menionat
documentar cu privire la existena leilor n circulaie pe teritoriul
rii, primul sistem bnesc al Romniei moderne va prelua denumirea de
leu pentru noua unitate monetar romneasc.
BAN: piesele puse n circulaie de ctre domnitorii locali -
bnriile
1880 nfiinarea BNR - Primele bancnote au avut valoarea de 20
bani. 1890 - trecerea la sistemul monometalist Au - 1 leu =
0,2900322 gr. aur fin. Sistemul monometalizat aur creat n anul 1890
consolideaza pozitia leului, mbunatateste sistemul banesc,
contribuind la procesul transformarii banilor n capital.
Dupa 1905 apar si piesele de nichel de 5, 10 si 20 de bani
1928 - introducerea biletelor de banc (20 si 100 lei) i
renunarea la etalonul Au
1929 - o alta lege monetara modifica continutul de aur al leului
la 0,10 gr. aur, cu titlu de 0,009 gr. aur fin, deci de 32,25 ori
mai putin dect n 1890.
1936 - apar biletele de banca de 1.000 lei 1940 - apar biletele
de banca de 100 lei.
Dupa RM II, ca urmare a inflatiei generate de conflictul armat,
se nfaptuieste o reforma monetara n scopul nsanatosirii monedei
nationale.
1952 - sistemul banesc este din nou restructurat 1954 -
continutul n aur al leului a fost majorat la 0,148112 gr. aur fin,
fapt care a contribuit la modificarea corespunzatoare a cursurilor
celorlalte valute fata de leul romnesc. Acest ultim continut n
metal pretios al unitatii monetare a Romniei se mentine si n
prezent.
Unitatea monetara nationala este consacrata n prezent si de
prevederile Legii nr. 312/2004 (in vigoare din 2005) privind
Statutul BNR care, la art. 13 stipuleaza: Moneda nationala este
leul, iar subdiviziunea acestuia, banul, iar BNR este unica
institutie autorizata sa emita nsemne monetare, sub forma de
bancnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe
teritoriul Romniei (art. 12 din Legea nr. 312/2004). Art 14:
dreptul exclusiv al BNR de a stabili valoarea nominala,
dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale
bancnotelor si monedelor metalice, precum si obligatia semnarii lor
de catre guvernatorul BNR si casierul central, ceea ce reflecta
procesul de depolitizare a instrumentului monetar, 1991 - s-au pus
n circulatie bancnote cu valoare ridicata - de 500, 1.000, 5.000,
10.000, 50.000, 100.000 si 500.000 de lei, banca de emisiune
trebuind sa se adapteze la permanenta si substantiala oferta de
moneda si la nevoile economiei de piata Pentru viitor un viitor
apropiat Romnia dorete s adere la zona euro i s adopte moneda euro
ca moned naional. Denominarea monedei naionale prin legea 348/2004,
n vigoare 2005. Denominarea procedeul prin care se reduce valoarea
nominal a unor nsemne monetare. Procedeul este numit popular i
tierea zerourilor. Acest lucru se practic atunci cnd sumele de bani
devin foarte mari n valoare absolut, datorit inflaiei.
10. Circulatia monetara si echilibrul monetar (cap
III)Circulatia monetara (baneasca) este un proces al schimbului de
marfuri care, prin mijlocirea banilor, determina transformarea
marfurilor n bani si apoi a banilor n marfuri. Acest proces
cuprinde doua momente distincte: vnzarea (marfa-bani) ai cumpararea
(bani-marfa).
Definitie - reprezinta totalitatea operatiunilor efectuate cu
masa monetara concretizate in incasari si plati banesti determinate
de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si executia de
lucrari in cadrul unui stat. Ca temei legal pt. circulatia si
emisiunea monetara avem Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR.
Operatiunile cu masa monetara se deruleaza intre pers. fiz si
juridice. In functie de posibilitatile bancii centrale de a
supraveghea circulatia monetara se disting 2 forme de manifestare a
acesta: legala - operatiunile banesti n afara de cele care se
realizeaza prin intermediul conturilor bancare. n virtutea
competentelor conferite Bancii Centrale potrivit Legii nr. 58/1998
si Legii nr. 312/2004, aceasta are posibilitatea supravegherii
miscarilor banesti prin conturile bancare, putnd interveni n sensul
asigurarii stabilitatii si echilibrului monetar.
paralela - operatiile banesti cu numerar, operatii ce se
realizeaza, n mod deosebit, n raporturile cu persoane fizice.
Posibilitatile de supraveghere a acestor operatiuni de catre Banca
Centrala sunt limitate, de aceea li se spune operatii paralele.
Circulatia monetara este alcatuita din doua parti: circulatia cu
monetar fara monetar. ntre circulatia monetara cu si fara monetar
exista o interdependenta permanenta, numerarul trecnd mereu dintr-o
parte n alta, astfel nct ambele parti formeaza un tot unitar:
numerarul are o pondere relativ mica, de aproximativ 15% din
circulatia monetara
folosirea numerarului n circulatie, pe lnga unele riscuri,
presupune si cheltuieli foarte mari, legate de emisiune,
manipulare, pastrare etc. in acelasi timp, introducerea pe scara
larga a platilor fara numerar necesita existenta unui sistem bancar
perfectionat, dotat cu tehnologie de prelucrare a datelor avansata,
precum si un anumit nivel de pregatire a populatiei in tarile
dezvoltate, numerarul aproape a disparut din circulatia monetara. n
ultimul deceniu a fost creat si pus n circulatie asanumitul
portofel electronic, capabil sa elimine total, att platile n
numerar, ct si carnetele de cecuri.Stabilitatea monetara exprima
posibilitatea mentinerii puterii de cumparare (volumul de bunuri si
servicii care pot fi achizitionate cu o unitate monetara intr-o
unitate de timp si pe o arie geografica determinata) la intervale
de timp diferite. Pe plan intern, n conditiile economiei de piata,
o putere de cumparare stabila coincide cu echilibrul care trebuie
sa existe ntre cererea solvabila si productia de bunuri si servicii
oferite de piata. Stabilitatea si ntarirea monedei nationale sunt
procese care nu se realizeaza de la sine, ci sunt rezultatul unei
politici economico-financiare deosebit de complexe. Evolutia unei
monede e determinata nu numai de fenomenele economice, ci si de
cele politice, militare, sociale etc. O problema mult controversata
n teoria monetara este aceea a bazelor stabilitatii monetare.
Diversitatea de opinii se refera la ntrebarea daca stabilitatea
monetara este intrinseca, adica puterea de cumparare a banilor
deriva din esenta acestora, sau este extrinseca. n solutionarea
acestei probleme s-au conturat 3 directii principale:
a) T.metalista - stabilitatea puterii de cumparare a banilor
este legata de o valoare reala (aurul), ceea ce presupune
confectionarea acestora dintr-o cantitate corespunzatoare de metal
pretios sau acoperirea emisiunii prin fonduri de rezerva de metal
pretios (Anghel Rugina);
b) T. nominalista - baza materiala a banilor este puterea legii;
deoarece banii sunt o creatie a legii, tot legea, deci statul, este
forta care confera si o anumita valoare monedei nationale;
c) puterea de cumparare a banilor deriva din functionalitatea
lor - puterea de cumparare si, implicit, stabilitatea banilor
depind de modul n care se desfasoara schimbul de activitati
economice, de proportionalitatea n desfasurarea proceselor
economice, de respectarea legilor obiective ale productiei, de
adaptarea ct mai deplina a volumului si structurii productiei la
nevoile sociale, precum si de buna organizare a fluxurilor banesti
din economie, deci de un bun sistem monetar, bine aplicat.
In Romania un rol central revine BNR care are drept obiectiv
fundamental este asigurarea stabilitatii monedei nationale, pentru
a contribui la stabilitatea preturilor. Pentru atingerea acestui
obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara,
valutara, de credit si de plati.Devalorizarea monetara = fenomen
opus stabilitatii monetare, fiind pierderea puterii de cumparare a
unitatii monetare, la intervale cat mai scurte de timp. 1.
devalorizare explicita/ implicita: a. explicita - masura luata de
stat, in general la intervalle mai mari de timp si exprimata
intr-un act normativb. implicita (deprecierea monetara): proces
econ.-fin. cu caracter de continuitate care afecteaza in permanenta
moneda unui stat; statul nu exprima intr-un act normativ existenta
devalorizarii 2. devalorizare defensiva/ ofensiva: a. defensiva -
operatiune de omologare oficiala a pierderii P unei monede in urma
unei inflatiib. ofensiva: procedeu de stimulare pe cale monetara a
exportului practicat de catre state pt.perioade scurte de timp 3.
devalorizare totala/ partialaa. totala - specifica situatiei in
care nivelul P a ajuns atat de scazut incat impiedica derularea
corecta a functiilor monetare. solutia: inlocuirea vechii monede cu
o moneda noua prin reforma monetara b. partiala - rezultatul
reducerii valorii paritare a unitatii monetare nationale n raport
cu alte monede de referinta (schimbarea semnelor monetare aflate n
circulatie pentru satisfacerea cererii de masa monetara).i.
Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii
monetare. Acest continut valoric e determinat fie prin lege
nationala, fie prin conventii internat. Val. paritara se exprima
printr-un etalon care poate fi Au, alta moneda sau un cos de valute
si determina raportul dintre valute diferite. Efectele: sunt
multiple, plan intern si extern, caracter provizoriu (nu poate fi
utilizata ca mijloc n sine pentru redresarea economiei, ci numai
subjugata unei politici monetare coerente si unor masuri economice
de ansamblu):
O devalorizare care intervine la sfrsitul unei inflatii
prelungite poate stabiliza situatia, ajustnd moneda la noul nivel
al costurilor, preturilor si veniturilor, impulsionnd activitatea
de redresare economica
favorizeaza exportul si reduce importul, solutie de dorit n
cazul unei balante de plati externe deficitare. 11. Inflatia
monetara. Notiune, forme (cap III) o criz monetar care afecteaz
stabilitatea monetar Definitie - o rupere de echilibru la un moment
dat intre masa monetara si masa de bunuri si servicii de pe piata
prin inmultirea semnelor monetare intr-o astfel de masura incat sa
determine un fenomen de crestere a preturilor si ulterior de
depreciere monetara. Terminologie - latinescul inflare = a exagera,
a umfla. Forme de manifestare in functie de: a. gradul de
depreciere latenta: se mentine inca increderea publicului in moneda
nationala reala: deprecierea banului se accentueaza; se pierde
increderea in moneda nationala, iar producatorii nu mai vand
marfuri in moneda nationala excesiva: deprecierea monetara
impiedica exercitarea functiilor specifice de catre moneda
nationala b. cresterea preturilor relativa: cresterea
preturilor< (mai mic) cresterea masei monetare absoluta: invers
c. ordinul de marime rata inflaiei inflaia trtoare sau latent
(engl. creeping inflation) - (n cadrul creia) creterea preurilor nu
depete 3 4 % pe an; duce la o depreciere monetar lent i progresiv
inflaia deschis (engl. open inflation) - creterea preurilor
evolueaz ntre 5 10 % pe an; inflaie galopant - creterea preurilor
este, anual, peste 15 %, fapt care provoac mari dezechilibre
economico sociale. Hiperinflaia - forma paroxistic a oricrei
inflaiipune n eviden trei caracteristici eseniale ale oricrei
inflaii: 1. existena unui deficit bugetar; 2. creterea cantitii de
moned emis; 3. determinarea valorii monedei n raport cu valutele
strine. n perioada anilor 60-70 ntr-o serie de tari s-a manifestat
un fenomen de regres economic pe fondul unei inflatii persistente
pe care literatura la asimilat denumindu-l stagflatie (engl.
stagflation). Aproximativ n aceiasi termeni de comparatie s-a
conturat si slumpflatia (engl. slumpflation) care defineste tot un
regres economic si tot pe fondul crizei monetare. n ultimii 20 de
ani si-a croit drum un alt fenomen (relativ nou) caracteristic unor
segmente de timp intermediare, lunare si consecutive ctorva luni
denumit megainflatie. Aceasta nu reprezinta altceva dect situatia n
care inflatia depasette lunar 15%. Cu alte cuvinte, fenomenul
devine mai violent si mai nociv, depasind pragul formei galopante.
Perioadele de inflatie se pot deci solda si mpleti cu crize
economice, monetare si de credit, avnd caracter destabilizator si
traumatizant.Deflaia - fenomenul invers inflaiei atunci cnd moneda
se aprecieaz, iar cantitatea de mas monetar devine insuficient
pentru acoperirea bunurilor i serviciilor de pe pia. 12. Conceptul
de sistem bugetar. Notiune, nat juridica, partile sistemului
bugetar (cap IV)Notiune - Sistemul bugetar reprezint principalul
plan financiar al statului, prin care sunt prevzute veniturile si
cheltuielile pentru o perioada determinata de timp, fiind alctuit
dintr- un ansamblu de bugete distincte care sunt elaborate,
aprobate si executate in conditii de autonomie. (Bugetul) Sistemul
bugetar este instrumentul tehnic prin care se gestioneaz banul
public. Terminologie: Cuvntul buget provine din franceza veche
(normand), unde cuvinte ca bouge, bougette desemnau o pung din
piele sau o pung de bani (pentru cheltuielile cotidiene). Termenul
a fost preluat n Anglia odat cu cuceririle normande, i de aici s-a
rspndit n ntreaga lume cu semnificaia financiar actual.
Reglementarea actual- sistemul bugetar al statului este organizat
intr-o conceptie specifica economiei de piata cuprinzand un sistem
unitar de bugete distincte care sunt elaborate, aprobate si
executate in conditii de autonomie. Sistemul bugetar roman cuprinde
un sistem unitar de bugete reglementate pt. administratia publica
centrala in L 500/2002 si , respectiv, pt. administratia publica
locala in L 273/2006. Importan_a deosebit_ a sistemului bugetar n
cadrul finan_elor publice _i al rela_iilor social-economice poate
fi sintetizat_ astfel: participa n mod direct la ndeplinirea
functiilor si sarcinilor statului;
asigura autonomia reala a colectivitatilor locale, constituite n
cadrul unitatilor administrativ-teritoriale; garanteaza realizarea
efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din rndul
populatiei; asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al
statului;
are un important rol stabilizator al economiei nationale.
Natura juridica: Literatura de specialitate reine urmtoarele
teorii ceea ce privete natura juridic a sistemului bugetar (aguna,
2011, p. 71), astfel:
1. act administrativ; 2. lege propriu-zisa; 3. lege si act
administrativ; 4. act de planificare financiara; 5. principalul
plan financiar al statului care se bucura de caracter executoriu -
are natur juridic de lege - Sistemul bugetar reprezint principalul
plan financiar al statului care cuprinde indicatori financiari
privind modul de realizare al V si al Ch statului. Leguitorul
dezbate si adopta Legea bugetara anual de aprobare a sistemului
bugetar. Astfel, printr-un subterfugiu de tehnica juridic se
confera sistemului bugetar, care ramane n esen un plan, fora
obligatorie a normei de drept. Parti - Format din anumite verigi
care formeaz un ansamblu coerent denumit structura bugetara.
Structura bugetara a unui stat depinde de tipul de stat,
respectiv:
state de tip unitar: o legislatie unica, organe unice ale adm.
publ. centrale si org.autonome in teritoriu. Structura bugetara a
statelor de tip unitar cuprinde un buget general al statului (n
tara noastra este numit bugetul de stat) si bugete locale autonome,
care sunt organizate la nivelul fiecarei unitati
administrativ-teritoriale.
state de tip federal: n statele de tip federal structura
bugetara este formata din: bugetul federatiei, bugetele statelor,
provinciilor, landurilor, cantoanelor membre ale federatiei si
bugetele locale.
Repartizarea V si Ch intre bugete centrale si bugete locale se
realizeaz in functie de atributiile conferite de lege
administratiilor centrale si locale. De regula, cele mai importante
V si principalele categorii de Ch formeaza obiectul bugete
centrale.
In Romania, sistemul bugetar este unul specific unui star
unitar. Sistemul bugetar nu este alcatuit dintr-un document unic,
ci se prezinta sub forma unui ansamblu de bugete: bugetul de stat;
se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor,
Presedintiei Romniei, Guvernului si bugetele altor institutii
publice care nu au organe ierarhic superioare.
bugetul asigurarilor sociale de stat;
bugetele fondurilor speciale;
bugetul trezoreriei statului;
bugetele institutiilor publice autonome;
bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial
din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si
bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri
proprii;
bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat si ale caror rambursare, dobnzi si alte costuri
se asigura din fonduri publice;
bugetul fondurilor externe nerambursabile.
bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridica. Astfel, fiecare comuna, oras, municipiu,
sector al capitalei, judet (si municipiul Bucuresti) ntocmeste un
buget propriu, n conditii de autonomie. Prin urmare, sistemul
bugetar nu se prezinta sub forma unui document unic, ci sub forma
unui ansamblu coerent de bugete, alcatuit din:
1. bugetul general (ordinar) al statului, care cuprinde V si CH
publice la nivel central;
2. bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, organizate sub
forma bugetelor componente ale federatiei si bugete locale;
3. bugetele institutiilor publice;
4. bugetele extraordinare care sunt ntocmite n momente de
dificultate financiara, provocate de cresterea anumitor categorii
de cheltuieli care urmeaza sa fie acoperite din venituri
extraordinare, cum ar fi mprumuturile de stat, emisiunea monetara,
vnzarea.
13. Continutul sistemului bugetar (cap IV)Coninutul sistemului
bugetar reprezint ansamblul veniturilor i cheltuielilor publice. A.
Veniturile publice - mijloacele practice de constituire a
fondurilor banesti ale statului. Modalitatile de realizare a
veniturilor publice sunt instituite n raport de necesitatea
repartitiei venitului national, de structura economiei nationale,
de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii si de nivelul de
dezvoltare al fortelor de productie. n activitatea statului modern
sursele de formare a Banului Public se mpart n dou mari categorii:
a. Venituri bugetare (ordinare) - normalitatea ntr-un stat modern -
axele i impozitele = fiscalitatea statului modern. Venituri care se
ncaseaz cu regularitate la buget i sunt alctuite din resurse bneti
colectate n baza prevederilor legale, n principal Legea finanelor
publice i Legea finanelor publice locale:
i. fiscale: impozite si taxe Impozite: - directe (reale si
personale): pt.bunuri detinute in proprietate si pt. V realizate
-indirecte: rezulta din circulatia marfurilor, bunurilor si
serviciilor (taxe vamale, TVA, accize) Taxele: se percep
pt.serviciile pub solicitate autoritatilor publice de catre pers.
fiz. si jur. ii. V nefiscale: V obtinute in urma administrarii
proprietatilor statului.
1. Deosebire V fiscale- V nefiscale: la V nefiscale, in procesul
de realizare a V, nu se produce o schimbare a titularului dr. de
propr., statul fiind cel care realizeaza V si tot statul fiind si
colectorul V. iii. V parafiscale (uneori): anumite taxe speciale pe
care comunitatile locale le pot stabili pt. o perioada determinata
de timp in vederea realizarii unui obiectiv specific. b. Venituri
extragubetare (extraordinare) - excepia, autoritile statului
apeleaz atunci cnd sursele ordinare sunt insuficiente. sunt
venituri la care statul apeleaz n cazuri excepionale atunci cnd
resursele curente nu acoper integral Cheltuielile bugetare i.
mprumuturile (pe piata interna; pe piata externa)
ii. emisiunea monetar (care nu e recomandata - Bani fr
acoperirea n mrfuri i servicii - inflaie). iii. Crreditul interniv.
vnzarea unei pri din rezerva de Aur i rezerva valutar, bunuri
mobile (aciuni) i imobile aparinnd statului, c. Alte venituri:i.
Creditul extern ii. sumele realizate din amenzi, succesiunile
vacante, valorificarea bunurilor confiscate, abandonate i fr stpn.
B. Cheltuielile publice = reprezint destinaia Banului Public,
modaliti de repartizare i utilizare a fondului bnesc bugetar n
vederea atingerii obiectivelor generale ale socieii. Cheltuielile
publice- determinate de tipul si gradul de dezvoltare al economiei,
enumerm urmtoarele categorii de cheltuieli publice a. cheltuieli
pentru finanarea activitilor sociale cea mai important nvmnt,
sntate, cultur, protecie social, activiti sociale, omaj, pensie,
sport, etc. b. cheltuieli pentru finanarea activitilor economice
investiiile de stat - infrastructura (rutier, feroviar, canalizare
i ap, gaze natural, telecomunicaii) c. cheltuieli militare
(venituri uriae, profit mic): i. directe (intretinerea trupelor,
armament)
ii. indirecte (lichidarea urmarilor unui razboi d. cheltuieli
pentru funcionarea aparatului de stat (nu ntreinerea meninerea
structurii deoarece s-ar putea s ai nevoie cndva de ea i nu acum)
pentru strucuturi necesare doar acum. e. pentru
cercetare-dezvoltare: cerc. fundamentala, cerc. aplicativa f. alte
cheltuieli - rezerva bugetar = situaii imprevizibile ce nu pot fi
planificate: i. calamiti naturale ii. cheltuieli suplimentare
neprevzute n realizarea investiiilor de stat iii. influena negativ
n evoluia preurilor pe piaa internaional (itei crete preul depende
tot sistemul economic pe o perioad de 4-5 luni Guvernul trebuie s
asigure un tampon ntre preurile internaionale i cele interne,
finanez, suport 50% din diferen) 14. Procedura bugetara. Notiune.
Principii (cap IV)Notiune - Procedura bugetar reprezint ansamblu de
acte i operaiuni cu caracter tehnic i normativ nfaptuite de
organele de specialitate n scopul elaborrii, adoptrii, executrii i
ncheierii exerciiului bugetar. Procedura bugetara se desfasoara pe
parcursul a 3 ani calendaristici. n timp procedura bugetara se
prelungeste pe o perioada mai mare de 1 an (cazul anualitatii
bugetare), deoarece elaborarea proiectului ncepe n anul premergator
celui pentru care se ntocmeste, continua cu executarea n cursul
anului respectiv si se definitiveaza prin contul de ncheiere a
exercitiului bugetar n anul urmator. Principii - La elaborarea
sistemului bugetar, conform Legii nr.500/2002 privind finantele
publice, stau principiile: (8 explicite, 2 implicite):1. principiul
universalitatii - V si Ch se includ in bugete in totalitate in sume
brute;
2. principiul echilibrului bugetar (implicit): V publice ar
trebui sa acopere integral Ch teoria deficitului controlat - buget
deficitar - situaie rezonabil - max 3% PIB echilibrul (relaia) ntre
Venituri i Cheltuieli, deficitul bugetar controlat 3. pr
specializrii bugetare V si Ch bugetare se nscriu si se aproba n
buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de
cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia
acestora, potrivit clasificatiei bugetare (art. 12 din Legea nr.
500/2002). Destinaia banului public - schimbarea destinaiei BP -
deturnarea de fonduri. 4. Pr. Realitii bugetare (implicit) -
propunerile fcute la venituri i cheltuieli trebuie s fie ct mai
aproape de realitate, sa fie luate in calcul previziunile cele mai
realiste si avute in vedere variantele cele mai prudente de
realizare a V si efectuare a Ch.5. principiul unitatii - V si Ch se
inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea
eficienta si monitorizarea fondurilor publice;6. principiul
neafectrii Veniturilor publice - nu este permis ca anumite V bug.
sa fie specific directionate pt.acoperire unei anumite Ch, sunele
ncasate, virate, depuse la buget se depersonalizeaz, nu se pot
afecta anumite venituri pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare
anume. Exceptie: avem voie in cadrul donatiilor si sponsorizarilor
care pot fi afectate unei anumite destinatii. 7. principiul
anualitatii execuiei bugetare: V si Ch publice sunt aprobate de L
bugetara pt. o perioada de 1 an care corespunde duratei unui
exercitiu bugetar = execuia bugetar cea de-a treia etap a activitii
bugetare - realizarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor se
ntinde pe 365 de zile calendaristice - poate sau nu s coincid cu
anul calendaristic 8. principiul unitatii monetare: operatiunile
bugetare se exprima in moneda nationala, toate actele juridice i
operaiile care privesc banul public sunt realizate, cuantificate n
unitatea monetar cu putere circulatorie pe teritoriul statului
respectiv. (leul); 9. principiul publicitatii - actele juridice i
operaiunile privind Banul public trebuie s fie cunoscute de
societate; prin mijloacele de care societatea dispune. Cu prilejul
dezbaterilor parlamentare, cifrele proiectelor de buget sunt
comentate nu numai n salile de sedinte ale organelor legislative
dar si n ziare, la posturile de radio si televiziune. Dupa
adoptarea legii bugetare anuale si aprobarea bugetelor acestea sunt
publicate n Monitorul Oficial. De asemenea, contul de ncheiere a
exercitiului bugetar, aprobat n Parlament, este, la rndul sau, dat
publicitatii.15. Elaborarea si aprobarea sistemului bugetar (cap
IV)Proiectele legilor bugetare si proiectele bugetului de stat se
elaboreaza de Guvern prin MFP (conform art. 28 din Legea nr.
500/2002), pe baza proiectelor ministerelor si celorlalte organe de
stat, precum si a proiectelor locale. Citerii de elaborare -
prognozele indicatorilor macroeconomici si ai indicatorilor sociali
pt. anul avut in vedere si pt. urmatorii 3 ani (echibilvrul
financiar, monetar si valutar) datoria interna si externa, etc.
politicile fiscale si bugetare politicile si strategiile sectoriale
(ex. reducerea mineritului)
prevederile acordurilor intl. de natura financiara semnate sau
ratificate
propunerile ord. pr. de cr., programele de finantare propuse de
ei, propunerile de defalcare si transfer catre bugetele locale
posibilitatile de finantare a deficitului bugetar rapoartele
comisiilor de specialitateElaborarea proiectului sistemului bugetar
(proiectelor legilor bugetare anuale i ale bugetelor) privete :
(Legea nr. 500/2002 stabilete calendarul bugetar)a) Elaborarea
proiectul bugetului de stat - Ministerele si celelalte organe
centrale de stat sunt obligate ca, pna la data de 15 iulie a
fiecarui an, sa comunice Ministerului Finantelor Publice orice
propuneri de cheltuieli suplimentare sau diminuari de venituri
pentru bugetul anului viitor, fata de anul n curs, precum si
estimarile pentru urmatorii 3 ani. Proiectele de bugete se depun
ala MFP cel mai trziu pna la data de 1 august a fiecarui an. n
termen de 10 zile de la primirea acestora, MFP solicita
modificarile necesare pentru stabilirea echilibrului bugetar.
Divergentele dintre MFP si ceilalti parteneri se solutioneaza de
catre Guvern. Pe baza acestor proiecte de buget si a bugetului sau
propriu, MFP ntocmeste proiectele legilor bugetare anuale si
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pna la data de 30
septembrie a fiecarui an. Acesta le supune spre adoptare
Parlamentului, cel mai trziu pna la data de 15 octombrie a fiecarui
an. + raport privind situatia macroeconomica a tarii pentru anul
bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia
acesteia n urmatorii 3 ani.b) Elaborarea proiectul bugetului
asigurrilor sociale de stat - se ntocmeste distinct de bugetul de
stat, cuprinde relatiile financiare de constituire, repartizare si
utilizare a fondurilor bnesti necesare asistentei si protectiei
sociale. Elaborarea proiectului bugetului asigurrilor sociale de
stat, cat si responsabilitatea formei finale, este asigurat de
Ministerul Finanelor Publice n conformitate cu prevederile Legii
nr. 500/2002 privind finanele publice, legilor bugetare anuale, ale
altor acte normative referitoare la protecia social. Bugetele
celorlalte organe autonome de asigurari sociale se elaboreaza de
organele de conducere proprii.c) Elaborarea proiectelor bugetelor
locale (bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridica) - comuna, oras, municipiu, sector al
capitalei, judet, municipiul Bucuresti ntocmeste bugetul local
propriu. Proiectele bugetelor locale se elaboreaza de catre
ordonatorii principali de credite. ncepe cu o scrisoare cadru pe
care MFP o transmite directiilor generale ale finantelor publice
judetene, pna la data de 1 iunie a fiecarui an: contextul
macroeconomic pe baza caruia vor fi ntocmite proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat si precum si limitele
transferurilor consolidabile, pe ansamblul judetului si
municipiului Bucuresti, dupa caz. Ordonatorii principali de credite
ai bugetului de stat sau ai altor bugete, transmit autoritatilor
administratiei publice locale sumele aferente, n termen de 10 zile
de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, n
vederea cuprinderii acestora n proiectele de buget. Ordonatorii
principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite de la
bugetul de stat prin transfer sau prin defalcarea unor venituri ale
bugetului central, elaboreaza si depun la directiile generale ale
finantelor publice, pna la data de 1 iulie, proiectele bugetelor
locale echilibrate si anexele la acestea, pentru anul bugetar
urmator, precum si estimarile pentru urmatorii 3 ani, care se
trimit la MFP, pna la 15 iulie. MFP, la 5 zile dupa publ in MO,
transmite directiilor generale ale finantelor publice sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile
consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat. Proiectele de
definitiveaza in baza acestora de or pr de credite, in termen de 15
zile de la publ in MO. Locuitorii pot depune contestatii privind
proiectul de buget n termen de 15 zile de la data publicarii sau
afisarii acestuia. n 5 zile de la expirarea termenului de depunere
a contestatiilor, proiectul bugetului local, nsotit de raportul
primarului, al pretedintelui consiliului jude_ean sau al primarului
general al municipiului Bucuresti si de contestatiile depuse de
locuitori, este supus aprobarii consiliului local, judetean sau
Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Proiectele bugetelor
locale ai proiectul contului de ncheiere a exerciiului bugetar
local se ntocmesc sub directa responsabilitate a primarului.
Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale -
Guvernul supune spre aprobare Parlalemtului proiectele legilor
bugetare, proiectele de buget, proiectele eventualelor legi de
ratificare si contul general anual de executiecare trebuie aprobate
cel tarziu pe 31 decembrie. In timpul dezbaterii nu pot fi aprobate
amendamente la legile bugetare anuale care ar determina o majorare
a deficitului bugetar fata de proiectiile propuse initial de Guv.
Aprobarea se face pe ansamblu, pentru ministere si celelalte organe
centrale de stat. Daca bugetul de stat nu se aproba de Parlament
pna la 31 decembrie, Guvernul este abilitat sa-si ndeplineasca
sarcinile ce-i revin potrivit bugetului anului precedent, dar pe o
perioada de cel mult trei luni. Dezbaterile au loc separat n cele
doua camere ale Parlamentului, eventualele divergente fiind
solutionate de o comisie comuna parlamentara. Dupa aprobarea
bugetului de stat si adoptarea legilor bugetare anuale, acestea din
urma sunt promulgate de Presedintele Romniei si vor fi publicate n
Monitorul Oficial.
Aprobarea bugetului asigurarilor sociale de stat are loc odata
cu aprobarea bugetului de stat, procedura de prezentare si aprobare
fiind similara celei urmate pentru bugetul de stat. Se aproba
distinct n cadrul sistemului bugetar.Aprobarea bugetelor locale se
aproba de catre organul local - consiliul local - al acestora (art.
38 alin 2 lit. d din Legea nr. 215/2001). Proiectele bugetelor
unitatilor administrativ-teritoriale se prezinta spre aprobare
organului local ales, cu cel putin doua luni nainte de nceperea
anului. Fiecare buget local se aproba pe ansamblu, pe capitole,
articole si ordonatori de credite bugetare.
16. Legea bugetara anuala (cap IV) Legile bugetare anuale
cuprind veniturile centralizate ale statului si repartizarea
acestora pentru realizarea cu prioritate a drepturilor cetatenilor
romni cu privire la nvatamnt, sanatate, asistenta sociala, alocatii
si ajutoare pentru copii, alte activitati social-culturale,
protectia mediului, sustinerea unor programe prioritare de
cercetare, ndeosebi fundamentale, desfasurarea n conditii normale a
activitatilor regiilor autonome, institutiilor publice, a unor
societati comerciale cu capital social integral de stat, asigurarea
apararii tarii si ordinii publice. Orice lege bugetara debuteaza cu
obiectivele urmarite de Guvern - solutionarea unor probleme de
ordin social si economic si sunt prezentate, n suma totala,
veniturile si cheltuielile bugetare pe anul de referinta
Legile bugetare anuale cuprind unele atributii si raspunderi ce
revin Guvernului n legatura cu realizarea veniturilor nscrise n
buget, si efectuarea cheltuielilor n limitele si destinatiile
stabilite. n bugetul stat este prevazut un fond de rezerva, pus la
dispozi_ia Guvernului (de regula de sub 7% din totalul
cheltuielilor), pentru a fi utilizat de acesta la acoperirea
financiara a unor actiuni sau sarcini noi, intervenite n cursul
anului. Legile bugetare anuale pot fi modificate n cursul
exercitiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai
trziu pna la data de 30 noiembrie a exercitiului financiar. Legilor
de rectificare li se vor aplica aceleasi proceduri ca si legilor
bugetare anuale initiale, cu exceptia termenelor din calendarul
bugetar. legile bugetare anuale cuprind, de regula, si rezultatele
executiei bugetare pe anul expirat, concretizate ntr-un document
numit contul de ncheiere a exercitiului bugetar.17. Executia
bugetelor anuale (cap IV)Executia sau exercitiul bugetar, cea de-a
treia treapt a procedurii bugetare, const, n esent, n realizarea
veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin
legile bugetare anuale. Pentru realizarea veniturilor si efectuarea
cheltuielilor bugetare sunt necesare un complex de acte, fapte si
operaiuni, ndeosebi cu privire la ncasarea, pstrarea si eliberarea
fondurilor bnesti n si din contul bugetelor componente ale
sistemului bugetar.Etape:
1. repartizarea pe trimestre a V si Ch publice - Conform
principiului anualitii execuiei bugetare coroborat cu principiul
realitii (calculul probabilitii) de facto n cadrul execuiei
bugetare realizarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor se
repartizeaz pe trimestre n functie de termenele legale de ncasare a
veniturilor si de perioada n care este necesara efectuarea
cheltuielilor. Repartizarea pe trimestre a veniturilor si
cheltuielilor este justificata de faptul ca, datorita specificului
activitatilor si actiunilor social-economice, indicatorii
financiari nu se pot repartiza n mod egal pe semestrele,
trimestrele sau lunile anului si, deci, veniturile si cheltuielile
nu se pot realiza ori efectua n mod uniform n cursul anului
bugetar. Repartizarea pe trimestre se face n scopul stabilirii unui
echilibru n cadrul fiecarui trimestru ntre veniturile si
cheltuielile bugetare si pentru a se evita eventualele diferente
ntre volumul veniturilor si cel al cheltuielilor
2. executia de casa bugetara - Execuia de cas bugetar presupune
acte i operaiuni de ncasare, pstrare i eliberare a mijloacelor
bneti din bugetul de stat (B.P.) - [sub aspect tehnic], reprezint
un complex de operaiuni care se refer la ncasarea veniturilor i
plata cheltuielilor bugetare. Execuia de cas bugetar se realizeaz
prin Trezoreria Statului, pe baza normelor metodologice emise de
MFP. MFP si BNR sunt sprijinite de societatile bancare care
functioneaza pe teritoriul tarii. Executarea bugetului asigurarilor
sociale de stat se realizeaza independent, veniturile si
cheltuielile evidentiindu-se n conturi deschise la sucursalele BCR.
Executarea de casa a bugetelor locale se realizeaza prin conturi
bancare deschise la sucursalele, filialele, agentiile si birourile
societatilor bancare ce functioneaza n unitatile
administrativ-teritoriale 1. realizarea V - Presupune n concret
ncasarea la Buget a sumelor de bani prevzute n bugetului de stat.
Nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot
fi ncasate daca nu au fost stabilite prin lege; lista impozitelor
si taxelor, precum si a cotelor acestora se aproba prin legile
bugetare anuale; inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori
sub orice denumire, de contributii directe sau indirecte n afara
celor stabilite de Parlament. Principiile care stau la baza
realizrii veniturilor bugetare:
a. obligaia realizrii veniturilor la termenele i n cuantumul
legal b. veniturile prevzute n buget reprezint obligaii minime
pentru autoritile statului (mai puin nu).c. n realizarea
veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte si operaiuni, si
anume:i. Identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si
taxabile si stabilirea obligatiilor fata de bugetul de stat.ii.
ncasarea veniturilor bugetare realizata n urma platii de catre
subiectele platitoare a sumelor datorate bugetului de stat,
prin:
1. Plata prin virament (metoda platii directe)2. Plata n
numerar3. Plata prin aplicarea si anularea de timbre mobile fiscale
pe actele solicitated. Urmarirea realizarii veniturilor bugetare2.
efectuarea Ch - Reprezint repartizarea banului public de la buget
ctre destinaiile legale prevzute prin alocaii bugetare (credite
bugetare). Alocaiile bugetare/ creditele bugetare reprezint sumele
alocate de la buget din BP conform destinaiei legale. Principiile
care guverneaz efectuarea cheltuielilor publice: a. obligaia
efecturii cheltuielilor publice conform destinaiei legale - Per a
contrario schimbarea neprevzut de lege a destinaiei BP duce la
tragerea rspunderii juridice prin infraciunea de deturnare de
fonduri, diferit de infraciunea de delapidare. Exist situaii
obiective prevzute de lege excepii: transferarea, virarea,
suplimentarea, anticiparea, blocarea, anularea.b. cheltuielile
prevazute in buget reprezinta obligatii maxime (mai mult nu).18.
Ordonatorii bugetari (cap IV)Sunt ordonatori bugetari conductorii
instituiilor publice cu personalitate juridic care au dreptul de a
folosi, utiliza i/sau repartiza alociiile bugetare. Ord. de cr. au
obligatia de a angaja si utiliza creditele bug. in limitele
prevazute si conform destinatiei. n funcie de organizarea
aparatului de stat central i local, ordonatorii bugetari sunt
clasificai n trei categorii:
1. principali 2. secundari 3. teriari Atributiile ordonatorilor
de credite:
atribuii de ntrebuitare a sumelor aprobate pentru unitatile pe
care la conduc (se mai numesc utilizatori bugetari);
atributii de a repartiza alocatiile bugetare cuvenite unitatilor
subordonate.
n exercitiul bugetului de stat se ntlnesc toate cele trei
categorii de ordonatori: principali, secundari si tertiari:
Ordonatorii principali de credite ai bugetului administratiei
centrale de stat sunt ministrii si conducatorii celorlalte
autoritati centrale de stat. Ordonatorii secundari sau tertiari de
credite ai bugetului de stat sunt, dupa caz, conducatorii
institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea
ministerelor si celorlalte organe centrale de stat finantate din
aceasta parte a bugetului public national.n executia bugetelor
locale se ntlnesc aceleasi categorii de ordonatori bugetari:
principali, secundari si tertiari:
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt
presedintii consiliilor judetene si primarii municipiului Bucuresti
si ai celorlalte unitati administrativ-teritoriale (comune, orse,
municipii, sectoarele capitalei). Conducatorii institutiilor
publice cu personalitate juridica din subordinea organului de
decizie al fiecarei unitati administrativteritoriale sunt, dupa
caz, ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugetelor
locale.19. Modificarea destinatiei creditelor bugetare (cap
IV)Creditele aprobate prin legile bugetare anuale pentru
cheltuielile unui exerciiu bugetar nu pot fi utilizate pentru
finanarea cheltuielilor altui exerciiu la fel cum cheltuielile
bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi
folosite pentru finanarea altui ordonator De asemenea, cheltuielile
aprobate la un capitol al clasificaiei bugetare nu pot fi utilizate
pentru finanarea altui capitol. Modificarea destinatiei
crededitelor bugetare reprezint exceptie de la acest principiu, n
conditiile legii, in unele situatii care nu au putut fi prevazute n
perioada ntocmirii si aprobarii proiectelor bugetelor ce compun
sistemul bugetar. Aceste exceptii permit ca n timpul executiei
bugetare anumite cheltuieli sa se efectueze n functie de necesarul
concret de fonduri, banesti, precum si n functie de obiectivele si
actiunile care sunt finantate de la bugete.Situaii (excepii): 1.
Virarile de credite bugetare = operatiuni de trecere a sumelor
bugetare neutilizate de la subdiviziuni ale clasificatiei bugetar,
unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt insuficiente. 2.
Transferurile de credite bugetare = in situatia in care in timpul
exercitiului bugetar au loc treceri de unitati, actiuni sau sarcini
de la un ord.pr. de cr. la un alt ord. pr. sau de la un articol la
altul in cadrul aceluiasi ord. MFP este autorizat sa introduca
modificarile n bugetele acestora si n structura bugetului de stat,
fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva
bugetara la dispozitia Guvernului. Aceste treceri determina si
transferarea sumelor aprobate pentru finantarea respectivelor
unitati, obiective sau actiuni, justificata de trecerile legale ale
unor unittai, obiective si actiuni de la o parte la alta a
bugetului de stat. (se poate efectua numai la nceputul trimestrului
anului bugetar)3. Suplimentarea creditelor bugetare = legile bug.
anuale prevad posibilitatea Guvernului, la propunerea MFP, pe baza
cererilor primite de la or pr de credite, de suplimentare de
fonduri pe actiuni, obiective, din fondul de rezerva si fondul de
interventie. De asemenea, Guvernul este autorizat ca din resurse
financiare peste cele prevazute n buget sau altele sa finanteze
actiuni urgente din domeniile: aparare, ordine publica,
agricultura, sanatate, nvatamnt, cercetare stiintifica si altele
(art. 30 din Legea nr. 500/2002). n conformitate cu prevederile
legale (art. 6 din Legea nr. 500/2002) toate aceste noi repartizari
care determina o suplimentare a creditelor bugetare anuale sunt
supuse aprobarii Parlamentului prin legile de rectificare
bugetara.4. Anticiparea creditelor bugetare - Pentru finantarea
unor acyiuni social-culturale si acoperirea unor cheltuieli
economice de interes local, organele de decizie ale unitatilor
administrativ-teritoriale pot ncuviinta utilizarea unor fonduri de
pna la 50% din sumele ncasate din veniturile proprii ale bugetelor
locale respective peste cele aprobate5. Blocarea alocaiilor/
crediteor bugetare - Este prevazuta pentru fondurile banesti
aprobate prin legile bugetare si ramase nefolosite la sfrsitul
trimestrelor I, II si III ale anului bugetar. Alocatiile bugetare
ramase nefolosite la sfraitul primelor trei trimestre ale anului
bugetar reprezinta, n fapt, disponibilitati care n cursul anului
pot fi trecute, fie la fondurile de rezerva destinate unor
cheltuieli noi, fie folosite pentru cheltuielile trimestrului
urmator al aceluiasi an, prin deblocare. Pentru unitatile finantate
de la bugetul de stat, Ministerul Finantelor Publice poate aproba
folosirea sumelor blocate n trimestrul urmator, la cererea
justificata a ordonatorilor principali.6. Anularea creditelor
bugetare = Creditele bugetare ramase neutilizate n timpul executiei
bugetare se anuleaza de drept. De asemenea, anularea creditelor
bugetare se poate realiza conform dispozitiilor legale si la
propunerea ordonatorilor principali de credite bugetare catre MFP
Creditele bugetare anulate pe aceasta cale vor fi utilizate pentru
majorarea Fondului de rezerva bugetara la dispozi_ia Guvernului.
executia bugetara se ncheie la data de 31 decembrie a fiecarui an.
Orice venit bugetar nencasat, precum si orice CH neefectuata pna la
31 decembrie se va ncasa sau se va plati n si din contul bugetului
pe anul urmator. Avnd n vedere aceste prevederi, creditele bugetare
neutilizate pna la ncheierea anului sunt anulate de drept. De la
aceasta regula este prevazuta o singura exceptie, si anume
disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din
fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a
Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar n
conturile structurilor de implementare se reporteaza n anul viitor,
cu pastrarea destinatiei initiale.20. Procedura incheierii
executiei bugetare. Controlul activitatii bugetare (cap IV)
Procedura incheie