DRENAJ LIMFATIC MANUAL Drenajul limfatic consta intr-un preso- masaj, prin care se actioneaza asupra lantului de ganglioni limfatici. Este o practica relativ recenta, consolidata in ultimele decenii. In America si Australia, dupa efectuarea unor studii aprofundate, s-a introdus tehnica in general in terapiile estetice, pornind de la principiul ca manipularea, corect executata, influenteaza pozitiv, circulatia limfei, mai mult decat in alte tipuri de masaj. Drenajul limfatic este un complex de tehnici manuale, utilizate pentru facilitarea eliminarii lichidelor in exces, pe care limfa le aduna si purifica, odata cu traversarea ganglionilor, inainte de a intra in circuitul sangvin. Masajul favorizeaza, de asemenea, acumularea in capilarele limfatice a tuturor reziduurilor prezente in tesuturi, elimina staza limfatica, stimuleaza celulele imunitare si astfel mareste capacitatea de aparare a organismului fata de orice infectie. In domeniul estetic si terapeutic efectul drenajului poate fi sistemetizat astfel: Efectul Antiedematos? edemele sunt provocate de stagnarea sangelui in vene, sau de o prea mare cantitate de clorura de Sodiu si apa in sange. De obicei, aceste edeme sunt localizate la membrele inferioare si superioare. Edemele care au la origine intoxicatii, probleme hepatice si renale, se gasesc la inceput localizate in zona palpebrala, gambe si picior, apoi putand sa se extinda si in celelalte parti ale corpului. Efectul Cicatrizant? este posibil datorita reinoirii si accelerarii fluxului limfatic, cicatrizarea se produce mai rapid, datorita maririi numarului de celule reconstructoare, eliminarea din zona afectata a substantelor 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
DRENAJ LIMFATIC MANUAL Drenajul limfatic consta intr-un preso- masaj, prin care se actioneaza asupra lantului de
ganglioni limfatici. Este o practica relativ recenta, consolidata in ultimele decenii.
In America si Australia, dupa efectuarea unor studii aprofundate, s-a introdus tehnica in
general in terapiile estetice, pornind de la principiul ca manipularea, corect executata,
influenteaza pozitiv, circulatia limfei, mai mult decat in alte tipuri de masaj.
Drenajul limfatic este un complex de tehnici manuale, utilizate pentru facilitarea
eliminarii lichidelor in exces, pe care limfa le aduna si purifica, odata cu traversarea
ganglionilor, inainte de a intra in circuitul sangvin.
Masajul favorizeaza, de asemenea, acumularea in capilarele limfatice a tuturor
reziduurilor prezente in tesuturi, elimina staza limfatica, stimuleaza celulele imunitare si astfel
mareste capacitatea de aparare a organismului fata de orice infectie.
In domeniul estetic si terapeutic efectul drenajului poate fi sistemetizat astfel:
Efectul Antiedematos? edemele sunt provocate de stagnarea sangelui in vene, sau de o prea mare
cantitate de clorura de Sodiu si apa in sange. De obicei, aceste edeme sunt localizate la membrele
inferioare si superioare. Edemele care au la origine intoxicatii, probleme hepatice si renale, se gasesc
la inceput localizate in zona palpebrala, gambe si picior, apoi putand sa se extinda si in celelalte parti
ale corpului.
Efectul Cicatrizant? este posibil datorita reinoirii si accelerarii fluxului limfatic, cicatrizarea se
produce mai rapid, datorita maririi numarului de celule reconstructoare, eliminarea din zona afectata a
substantelor iritante. Masajul limfatic este recomandat in: ulcer varicos, ulcer de decubit (escara ),
rani, sau unele interventii chirurgicale.
Efectul Imunizant? este unul din cele mai importante efecte locale ale drenajului limfatic, prin
stimularea fabricarii de anticorpi. Rezultate bune s-au obtinut in tratamentul acneei,
sinuzitei,amigdalitei, faringitei.
Efectul Regenerant? se realizeaza prin cresterea metabolismului celular la nivelul tesuturilor,
restabilirea echilibrului hidric, in zonele cu edeme, dar si in zonele deshidratate (piele uscata,
descuamata).
Efectul Relaxant? Tehnicile masajului sunt lente si ritmice si de aici efectul lor relaxant asupra
musculaturii si a starii psiho- fizice generale.
Efectul stimulant la nivelul micro circulatiei? stimularea trecerii limfei prin vasele limfatice,
determina ameliorarea oxigenarii tisulare, fiind o problema fundamentala in prevenirea si tratarea
Cuperozei si a Celulitei.
1
Drenajul limfatic manual este o tehnica terapeutica complexa ce se adreseaza circulatiei lichidelor
interstitiale in organism. Aceasta tehnica consta din procedee manuale specifice ce se diferentiaza de
toate celelalte tehnici de masaj cunoscute. Se poate defini pe scurt ca fiind o terapie de drenaj.
Pentru a intelege aplicatiile recente in estetica si medicina a acestei tehnici terapeutice trebuie sa
lamurim aspectele privind elucidarea constituentilor limfei si a rolului acesteai in fiziologia
organismului uman.
Inca din antichitate exista o preocupare pentru acest „lichid misterios”, aceasta a prezentat interes si
in evul mediu, dar a inceput sa fie o preocupare seriosa pentru anatomistii Thomas Bertelsen si Olf
Rudbeck in secolele XVIII si XIX, acestia au facut primele incercari in a descrie structura si functiile
limfei. In secoloul XX apar primele cercetari stiintifice asupra limfei sub conducerealui Emil Vodder
care incearca sa descopere cateva metode si tehnici pentru a stimula acesta circulatie catre vasele
proprii, aceste metode stau la baza primului drenaj limfatic manual.
Limfa – denumita si marea interioara a organismului reprezinta aproximativ 15% din greutatea
corpului. Compozitia acesteia difera in functie de teritoriul de unde provine si de starea functionala a
tesutului unde s-a format. 96% din continutul limfei este constituit de apa, substante minerale intr-o
concentratie similara celei plasmatice, proteine la jumatate din concentratia plasmatica. Continutul
lipidic al limfei este redus exceptie face limfa mucoasei intestinale. Se gasesc deasemeni leucocite
sub forma limfocitelor si monocitelor precum si alti constituenti plasmaticineproteici si neelectrolitici in
concentratii similare cu cele plasmatice. Aspectul limfei este diferit dupa regiunea de unde provine,
astfel avem limfa incolora, dar poate avea si o culoare albicioasa sau galben citron.
Limfa circula prin tesuturi cu un ritm lent de aproximativ 4mm/sec.tesuturile avasculare cum ar fi
epiteliile, cartilajul, corneea si cristalinul nu contin limfa, la acesta se pot adauga cele care pot fi
drenate indirect cum ar fi labirintul membranos al urechii interne si sistemul nervos central, acestea
reprezentand tesuturi in care limfa nu are vase proprii si circula prin capilare ce se gasesc in pereti
vaselor – vasa-vasorium sauspatiileVirchov-Robin.
Pentru a intelege rolul fundamnetal al limfei in organismul uman trebuie sa lamurim legatura dintre
circulatia sanguina si circulatia limfatica. Astfel sangele pompat de cord prin vasele arteriale –
transporta substante nutritive si oxigen, minerale hormoni si vitamine, pe care celulele din tesuturi le
folosesc in cadrul metabolismului celular. In urma proceselor metabolice rezulta substante reziduale
si de sinteza ce sunt evacuate din celula prin circulatia venoasa, 97%, fie raman intre celule, adica in
lichidul extracelular sau limfa. In acest lichid raman si substante asa numite macromoleculare adica
molecule voluminoase (proteine, agenti patogeni si toxine) ce nu pot penetra peretii venelor, in cazul
acesta intervine circulatia limfatica care are capacitatea sa preia prin vasele sale aceste elemente
toxice, in acest caz ele tranziteaza limfa alaturi de limfocite si monocite elemente prezentate mai sus.
Initial sistemul de conducte limfatice este format din delimitari deosebit de fine asemuite de scoala
2
franceza cu “parul ingerilor” si treptat capata aspectul capilarelor, precolectoarelor si colectoarelor
prin care limfa este directionata catre ganglionii limfatici. La nivelul ganglionilor limfa este purificata
prin procesul de fagocitoza,agentii patogeni si unele reziduri cum ar fi si unele lipide sunt consumate
de limfocite si monocite. Tot la acest nivel se imbogateste limfa purificata cu limfocite si monocite.
Circulatia limfatica este derivata a marii circulatii sanguine, prin care reintra in sistem o parte din
lichidele intersititiale la nivelul circulatiei venoase. Similar circulatie sanguine, sistemul limfaticare loc
in cadrul unui sistem vascular inchis care incepe din tesuturi, prin capilare inchise, se colecteaza in
vase din ce in ce mai mari si in final se formeaza doua colectoare limfatice mari care se deschid in
venele subclaviculare.
Sistemul limfatic este constituit din precapilare, capilare (limfatice initiale), precolectoare, si
colectoare. Precapilarele definesc o retea prin tesutul interstitial, orientate spre capilarele limfatice
prin care sunt dirijate preferential lichidele extravasate in intersititii. Capilarele limfatice sunt canale
endotelizate care au un capat inchis in deget de manusa si sunt situate in imediata vecinatate a
venelor. Asemanatoare structurala cu capilarele sanguine se diferentiaza de acestea prin faptul ca
celulele endoteliale sunt asezate in asa fel incat marginile lor se suprapun partial cu cele ale celulelor
adiacente, formand un fel de minivalvule care se deschid in interiorul vasului si prin care nu mai poate
iesi lichidul interstitial.
Aici este sediul principal al intrarii si transportarii lichidelor din spatiile interstitiale in lumneul vasului
limfatic. Proteinele cu molecula a carei diametru depaseste 70 microni, care transporta minerale,
antibiotice, hormoni, traverseaza peretele caplilarului prin aceste spatii – fenomen numit
micropinocetoza – fara a mai iesi din vas. Limfaticele initiale se continua cu colectoare cu calibru
variabil, cu pereti contractili pe care se gasesc valvule. Structural, vasele limfatice au aceleasi trei
tunici ca si venele. Intima prezinta valvule dispuse la distante diferite in functie de calibrul vasului.
Astfel in vasele mici se gasesc la distante de 2-3 mm, iar in vasele mari la distante de 12-13 mm.
Aceste valvule detin un rol functional important in circulatia limfei si dau aspectul unui “sirag de
margele” al vaselor limfatice prin stramtorile si dilatarile care caracterizeaza limfangiomul.
Limfangiomul este distanta dintre doua valvule, acestea avand rolul de a impiedica refluxul limfei.
Fibrele musculare situate in tunica medie a vasului colector sunt organizate in spirale si se insera de
o parte si de alta a punctelor de insertie a valvulelor. Umplerea la maxim a unui limfangiom inchide
valvula subiacenta, impinge peretii vasului si o deschide pe cea supraiacenta, realizand astfel
circulatia limfei intr-un singur sens. Ritmul de umplere si de golire este mentinut constant, fiind
apreciat la 5-10 comprimari pe minut. Trebuie mentionat ca activitatea limfangiomului este asigurata
nu numai prin contractia musculaturii intrinseci, dar si prin pulsatiile venelor invecinate, prin miscarile
diafragmatice in inspiratie si expiratie, prin mobilizariel active si pasive ale articultiilor si chiar prin
3
presiunile exercitate asupra aponevrozelor plantare in timpul mersului. In traiectul lor, vasele limfatice
strabat unul sau mai multi ganglioni limfatici, care sunt considerati ca filtre active fata de microbi,
celule neoplazice, substante straine, dar si ca sediu de formare a celulelor limfocite si monocite.
Gratie tesutului elastic al capsulei ganglionare, ganglionii indeplinesc si o functie mecanica, regland
fluxul limfei, iar prin asezarea lor in pliurile de flexie ale membrelor sunt supusi la presiuni variabile in
raport cu miscarile. Vasele limfatice sunt colectate de cele doua trunchiuri limfatice: canalul toracic si
canalul limfatic drept dau marea vena limfatica, care conduc limfa spre venele subclaviculare.
Am considerat foarte important de lamurite problemele de anatomie si fiziologie ale circulatiei limfei
inainte de a descrie metodologie drenajului limfatic manual. Aceasta tehnica presupune o cunoastere
amanuntita a elementelor fiziologice intrucat procedeeledrenajului limfaticrespecta atat sensul curgerii
limfei cat si ritmul de circulatie prin vasele limfatice. Astfel procedeele se aplica de la segmentele
proximale spre cele distale pentru a creea loc limfei care vine din partea distala. In acest sens se
intensifica activitatea limfangiometrica a vaselor limfatice, apare asa numitul efect al “palniei”. In
efectuarea drenajului limfatic se folosesc parti componente ale palmelor. In general procedeele
drenajului limfatic manual se grupeaza in:
-procedee de golire a ganglionilor: procedee de pompaj;
-procedee de deschidere a colectoarelor: procedee de apel;
-procedee de impingere a limfei prin capilare: procedee de resorbtie.
Miscarile sunt lente, delicate, atingerea trebuie sa aiba o presiune mica asemanatoare „pasului pisicii”
sau falfaitului aripilor unei pasari in zbor. Uneori se folosesc mainile suprapuse doar pentru a atenua
presiunea maini de deasupra prin intermediul maini care se afla in contact cu tegumentul. Singura
regiune pentru care se efectueaza manevre profunde este zona abdomenului cu scopul de a mobiliza
limfa de la nivelul intestinal.
Pozitia mainilor este diferita in raport cu regiunea drenata, dar se respecta uramatoarea indicatie
metodica: priza trebuie sa fie perpendiculara pe traiectul colectoarelor limfatice in procedeele de aple
si paralela cu traectul limfatic in manevra de resorbtie.
Obiectivele drenajului limfatic manual sunt:
1 repunerea in miscare a lichidului interstitial si o mai buna rezorbitie a lichidelor excedentare si a
macromoleculelor;
2 favorizarea deschiderii capilarelor limfatice si prin ele evacuarea deseurilor provenite din
metabolismul celular;
4
3 cresterea regenerarii celulare;
4 stimularea sistemului imunitar.
Efectuarea gresita a procedeelor de drenaj limfatic poate avea consecinte contrare celor dorite.
Drenajul limfaticdesi o tehnica terapeutica relativ noua este introdus in toate protocoalele de
recuperare medicala, constituindu-se parte integranta a acestui proces, cu ajutorul acestuia se
restabileste metabolismul la nivelul lezional, fiind de asemenea unul din obiectivele principale in
vederea unei recuperari rapide si fara sechele.
Printre indicatiile drenajului manual fac parte si doua componente ce sunt studiate de estetica.
Celulita afecteaza aproximativ 85% dintre femei. Termenul poate avea mai multe sensuri in functie de
cauza care a detreminat-o, dar si de modul si semnele clinice pe care le prezinta. Chirurgii o definesc
ca pe o infectie extensiva a tesuturilor moi subcutanate; dermatologii o numesc dermato-
paniculopatie edemo fibroscleroasa sau paniculoza. In estetica, celulita este definita ca o grupare de
celule adipoase inconjurate de fibre de colagen, care dau aspectul binecunoscut de „coaja de
portocala”. Celulele grase denumite si adipocite , au o forma ovoida sau sferica cu un diametru de 30
-100 micron. Aceste celule, cu rol important in menţinerea echilibrului hidric, in protecţia corpului fata
de modificările de temperatura , in susţinerea unor organe, pot sa se mărească de volum atunci când
intervin e un dezechilibru endocrin, tulburării circulatorii venoase , dezordinile alimentare.
Aceste multe definitii ale celulitei demonstreaza ca si substratul anatomopatologic al paniculului
adipos subcutanat este cunoscut ca o malfunctie microvasculara si de tesut conjunctiv. Celulita nu
este o afectiune misteriosa, doar ignoranta celor motivati de interese strict materiale a dus la
mistificarea acestei afectiuni. La o sectionare transversala a tesutului cubcutanat vom observa
structura total diferita dntre tesutul subcutanat al femeii si cel al barbatului. Vom observa diferenta
dispozitiei fibrelor tesutului conjunctiv de la nivelui hipodermului la barbat si femeie. astfel acesti
saculeti conjunctivi ce au rolul de a incapsula celulele adipoase au o dispozitie perpendiculara pe
derm la femeie si o insertie pe diagonala la suprafata dermului la barbat, prin hipertrofierea celulelor
grasoase aceste matrice conjunctive se deformeaza diferit la cele doua sexe aparand efectul de
denivelare doar in cazul femeilor unde tensiunea pe fibrele conjunctive este mai mare datorita
dispozitie anatomice. Aceasta tensiune la nivelul sacilor conjunctivi determina si un blocaj in resorbtia
limfei prin comprimarea excesiva a colectoarelor si precolectoarelor limfatice acestea capata un
traiect neregulat, aceste modificari fac ca celulita sa fie considerata ca o afectiune microvasculara-
conjunctivala cu evolutie scleroasa.
Prin hipertrofierea acestot celule grasoase, in unele cazuri se pot produce si comprimari la nivelul
terminatiilor nervoase libere atragand dupa sine si aparitia unor forme dureroase de celulita.
Dupa aspectul si consistenta tegumentului se deosebesc trei forme de celulita:
-celulita compacta care este dura are aspect granulomatos poate fi dureroasa la palpare;
5
-celulita edematoasa care are o consistenta pastoasa cu nodozitati si aspect pufos;
-celulita moale buretoasa se asociaza cu hipotrofie musculara si cu vergeturi.
Vergeturile reprezinta al doilea diagnostic din estetica ce beneficiaza de efectele drenajului limfatic
manual. Acestea sunt leziuni cutanate cu aspect de striuri aparute ca o consecinta a slabirii tesutului
elastic al pielii. Ele pot fi roz sau violacee daca sunt recente sau alb-sidefii cand sunt mai vechi. In
general se instaleaza in perioadele de schimbari homranale cum sunt: pubertatea, sarcina,
menopauza. Aceasta inseamna ca fluctuatia greutatii corpului influenteaza structura tisulara jucand
un important rol in aparitia acestor leziuni. Fibrele de colagen si de elastina responsabile de
elasticitatea pielii isi pierd cu totul aceasta calitate. Tesutul nu mai are timp sa se adapteze noii forme
a corpului. Acest fenomen apare frecvent in perioada adolescentei, atunci cand datorita cresterii
pielea „crapa”. Vergeturile se localizeaza pe flancuri si uneori pe umeri in cazul adolescentilor. La
femeii o crestere a estrogenilor constituie principala cauza a sclerozarii fibrelor elastice si de reticulina
si aceasta se intimpla in principal in cadrul sarcinii.
Prin mobilizarea limfei de la nivelul tesutului subcutanat, metabolismul la nivelul celular este restabilit,
o cantitate mare de toxine este mobilizata catre circulatia sistemica si catre releele ganglionare unde
sunt distruse. Compresia asupra terminatiilor nervoase libere este scazuta astfel scazand si
fenomenul dureros al celulitei, se indeparteaza ionii de calciu de la nivelul dermului, acestia au fost
mobilizati de pe fibrele de elastina si reticulina pe care le rigidiza scazand astfel elasticitatea tesutului
rezultand prevenirea vergeturilor, se creste imunitatea locala, se scade inflamatia din tesutul cutanat,
implicit se creste numarul limfocitelor si monocitelor care consuma si lipidele dislocate din straturile
hipodermului. Scazand compresia dintre derm si hipoderm se scade si gradul de tensionare al fibrelor
elastice din derm.
Aparitia hematoamelor in urma masajelor dure nu semnaleaza decat o greseala voluntara indreptata
impotriva celor ce apeleaza cu buna credinta la serviciile maseurului. Manevrele dure adresate
tesuturilor superficiale adica pielii in general pot produce pe langa hematoame si seroame adica
ruperea unor vase limfatice, aceste traumatisme intirzie si mai mult circulatia limfatica mentinand
astfel una din cauzele aparitie vergeturilor si celulitei.
Aplicarea corecta a manevrelor de drenaj limfatic manual trebuie insotita si de o dieta adecvata,
practicarea unor exercitii aerobe si purtarea unor haine adecvate. Toate aceste detalii contribuie la
mentinerea unei stari de sanatate a tegumetului si nu numai.
6
Drenajul capului, gatului si fetei
Drenajul capului si gatului - poarta aceasta denumire pentru ca grupurile ganglionare
posterioare, de la baza craniului, dreneaza limfa din partea occipitala, parietala si temporala
a pielii paroase a capului. Acesta incepe de la baza gatului, de la nivelul ganglionilor
retroclaviculari si urca pe toate fetele gatului pana la ganglionii mastoidieni si occipitali.
Pompajul ganglionilor va coincide cu manevrele de drenaj (manevre de apel si retur)
deoarece zona este impanzita de ganglioni si de limfatice cu traiect foarte scurt. Acesta va fi
executat sub forma cercurilor cu degetele sau cu policele, orientand limfa spre releul
retroclavicular, ultima statie inainte de varsare, aceasta manevra influentand si varsarea
limfei in zonele discutate de pe traiectul venelor subclaviculare.
Protocol 1 – Drenajul capului si gatului
Pozitia pacientului: decubit dorsal, eventual cu o pernita cilindrica sub ceafa
Pozitia maseurului:
- in partea dreapta a pacientului, cu fata spre fata acestuia
- la capul acestuia, ca pentru masajul cosmetic al fetei
1. pompajul ganglionilor retroclaviculari – fiind o zona mai extinsa
si cu roluri majore se pompeaza de cel putin 7 ori, prin cercuri
mici cu degetele.
2. drenajul fetei anterioare a gatului- de-a lungul marginii
anterioare a SCM si a corpului acestuia, actionand pe